Securitatea juridică în comerțul internațional pentru întreprinderile din UE care utilizează acorduri de alegere a forului

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare al convenției

• Convenția se aplică acordurilor exclusive de alegere a forului în materie civilă și comercială internațională referitoare la țările care aplică convenția.
• Un acord de alegere a forului este considerat exclusiv, cu excepția unei convenții contrare a părților.
• Unele aspecte sunt excluse. Printre exemple se numără:
  • contractele încheiate cu consumatorii și contractele de muncă;
  • capacitatea juridică a persoanelor (fizice);
  • validitatea persoanelor juridice și a drepturilor de proprietate intelectuală și dreptul familiei;
  • proceduri de soluționare alternativă a litigiilor².
• Mai mult, părțile semnatare ale convenției pot exclude anumite alte aspecte din domeniul de aplicare al acesteia. În acest temei, UE a declarat că nu va aplica această convenție în anumite chestiuni legate de asigurări.

Asigurarea respectării alegerii instanței

• Voința părților – părțile semnatare ale unui contract pot încheia un acord exclusiv de alegere a forului pentru a desemna instanța din una dintre țările care aplică convenția ca deținând competența de a soluționa un litigiu. Acordul trebuie întocmit în scris sau prin alte mijloace care să permită accesarea ulterioară a informațiilor.
• Competența instanței – instanța desemnată este singura care are competența jurisdicțională de a examina litigiile care fac obiectul acordului de alegere a forului, cu excepția cazului în care instanța respectivă decide că acordul nu este valabil conform legislației naționale aplicabile acesteia. Orice instanță nealeasă trebuie să suspende sau să încheie procedurile inițiate care încalcă acordul de alegere a forului, cu excepția cazurilor în care:
  • acordul este nul și neavenit conform legii statului în care se află instanța desemnată;
  • partea respectivă nu avea calitatea necesară pentru a încheia acordul conform legislației naționale aplicabile instanței sesizate;
  • punerea în aplicare a acordului contravine politicii publice a statului în care se află instanța nealeasă;
  • acordul nu poate fi executat; sau
  • instanța desemnată respinge examinarea cauzei.
• Recunoașterea și executarea – celelalte state care aplică convenția trebuie să recunoască și să execute o hotărâre a instanței desemnate. Acestea pot amâna însă executarea dacă hotărârea face în continuare obiectul unei reexaminări în statul de origine sau dacă nu a expirat încă termenul de solicitare a unei reexaminări obișnuite. De asemenea, convenția stabilește diferite alte situații în care pot fi refuzate recunoașterea și executarea (de exemplu, în cazul în care hotărârea a fost obținută printr-o fraudă). Textul precizează și documentele necesare pentru a solicita recunoașterea și executarea.