Azbestul este un mineral natural ale cărui fibre pot fi separate în fire subțiri și durabile. Acesta era utilizat pe scară largă în multe industrii, deoarece fibrele au proprietăți excelente de izolare (rezistență la căldură, foc și substanțe chimice și nu au conductivitate electrică).
Cu toate acestea, azbestul este o substanță deosebit de periculoasă [clasificată ca substanță cancerigenă de categoria 1A în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor chimice]. Dacă produsele care conțin azbest sunt perturbate, fracțiunile mici de fibre pot fi inhalate, ducând în timp la boli precum azbestoza1, mezoteliomul2 și alte forme de cancer.
Activitățile interzise sunt acele activități care presupun expunerea lucrătorilor la fibre de azbest pe parcursul:
Singurele excepții de la această interdicție sunt tratarea și eliminarea produselor provenite din demolare și îndepărtarea azbestului.
La nivelul UE există, de asemenea, o interdicție generală privind aplicarea azbestului prin intermediul procesului de pulverizare și a procedeelor de lucru care implică utilizarea de materiale fonoabsorbante sau izolante de joasă densitate care conțin azbest.
Se permite tratarea și eliminarea produselor care rezultă din îndepărtarea azbestului, precum și a celor care rezultă din lucrările de demolare unde azbestul este îndepărtat printr-o operațiune planificată anterior, înainte ca orice lucrări generale de demolare să aibă loc. Expunerea trebuie menținută la cote minime, prin:
Unde există riscul probabil de expunere la praf de azbest, acest risc trebuie evaluat pentru a determina natura și nivelul respectivei expuneri, folosind o eșantionare reprezentativă a expunerii personale a unui lucrător. Angajatorii trebuie să notifice autoritatea responsabilă a statului membru al Uniunii Europene (UE) în cauză înainte de demararea oricăror lucrări, inclusiv în privința următoarelor:
Niciun lucrător nu va fi expus la o concentrație de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm3. Dacă se depășește această concentrație, lucrările trebuie sistate până la luarea de măsuri suplimentare în vederea protejării lucrătorilor în cauză, incluzând:
Angajatorii au obligația de a asigura o formare profesională adecvată pentru toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest, la intervale regulate și fără costuri pentru lucrători. Formarea profesională trebuie să includă informații privind:
Sănătatea fiecărui lucrător trebuie evaluată înainte de expunere. De asemenea, se vor întocmi fișe medicale individuale și se vor realiza evaluări noi cel puțin o dată la fiecare trei ani. Medicii pot să ofere recomandări cu privire la eventualele măsuri individuale de protecție, care pot presupune retragerea lucrătorului în cauză de la orice expunere la azbest.
Țările UE au obligația de a comunica Comisiei Europene orice legi naționale adoptate în acest domeniu și de a prezenta un raport la fiecare cinci ani privind implementarea practică a directivei. Acestea au, de asemenea, obligația de a ține o evidență a cazurilor de azbestoză și mezoteliom.
Această directivă abrogă o directivă anterioară (Directiva 83/477/CEE), care a fost modificată semnificativ de mai multe ori.
Directiva se aplică începând cu .
Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (versiune codificată) (JO L 330, , pp. 28-36)
data ultimei actualizări