Acordul a creat un spațiu care să permită libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a mărfurilor și a capitalurilor în 31 de țări europene.
Obiectivul declarat al acordului este „promovarea consolidării continue și echilibrate a relațiilor comerciale și economice” între aceste țări.
În prezent acoperă cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE) și trei dintre cei patru membri ai Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
Acesta garantează drepturi și obligații egale în cadrul pieței unice a UE pentru cetățeni, lucrători și întreprinderi de pe teritoriul celor trei țări ale AELS. Cetățenii, lucrătorii și întreprinderile din UE au drepturi și obligații similare în cele trei țări ale AELS.
Domeniile de politică ale UE care nu intră sub incidența acestui acord sunt:
politica comună în domeniul agriculturii și al pescuitului (deși include referințe către comerțul cu produse din pește și agricole);
justiția și afacerile interne (deși cele trei țări ale AELS de pe teritoriul SEE au semnat Acordul Schengen – care a eliminat controalele la frontierele interne dintre țările semnatare);
Acordul a creat mai multe organisme mixte ale SEE, care reflectă în cea mai mare parte instituțiile UE:
Comitetul mixt al SEE se întrunește în mod regulat și ia decizii – prin consens – privind încorporarea legislației UE în Acordul SEE. Partea UE este reprezentată de Comisia Europeană [Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și alte departamente], iar AELS de către ambasadorii celor trei țări ale AELS.
Consiliul SEE este format din membri ai Consiliului Uniunii Europene și ai Comisiei (reprezentați de SEAE și celelalte departamente ale acestuia), precum și miniștri de externe din cele trei țări ale AELS din SEE. Acesta se întrunește de două ori pe an pentru a defini direcția strategică a acordului și orientări pentru Comitetul mixt al SEE.
Comisia parlamentară mixtă a SEE este formată din membri ai Parlamentului European și membri ai parlamentelor naționale ale celor trei țări ale AELS. Aceasta nu este implicată în luarea de decizii, ci monitorizează și supraveghează politicile și deciziile UE relevante pentru SEE.
În plus:
Autoritatea AELS de Supraveghere asigură că Islanda, Liechtenstein și Norvegia își respectă obligațiile în temeiul Acordului SEE; Comisia Europeană are un rol similar în ceea ce privește țările UE.
Curtea AELS se pronunță asupra acțiunilor Autorității AELS de Supraveghere, formulate împotriva unei țări a AELS în ceea ce privește implementarea, aplicarea sau interpretarea normelor SEE, precum procedează și Curtea de Justiție a UE în cazul țărilor UE.
Cum devine legislația UE o legislație pentru SEE?
Țările AELS nu sunt implicate în mod formal în procesul legislativ al UE. Cu toate acestea, țările AELS pot participa la lucrările pregătitoare și pot prezenta observații.
Când UE adoptă o legislație, cele trei țări ale AELS evaluează dacă actul este relevant pentru SEE. Dacă toate cele trei țări sunt de acord asupra relevanței acestuia, Secretariatul AELS pregătește proiectul de decizie a Comitetului mixt în vederea modificării Acordului SEE.
Proiectul de decizie a Comitetului mixt este ulterior adoptat de Comisie sau, dacă cuprinde modificări semnificative, este transmis Consiliului în vederea adoptării acestuia.
Secretariatul AELS și SEAE se consultă în ceea ce privește momentul adoptării deciziei în cadrul Comitetului mixt al SEE.
Participarea la programele și agențiile UE
Cele trei țări ale AELS participă într-o gamă largă de programe și agenții ale UE. Când se convine asupra acestei participări, programul în cauză este încorporat în Acordul SEE și țările se angajează să contribuie la costurile operaționale.
Aspecte financiare
În temeiul acordului, membrii AELS contribuie la reducerea disparităților economice și sociale dintre regiunile SEE – 16 țări beneficiază în prezent de acest lucru. Aceste granturi ale SEE sunt cofinanțate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, fiecare contribuind proporțional cu dimensiunea și bogăția fiecărei țări.
În plus față de contribuțiile celor trei țări ale AELS la costurile operaționale ale programului UE, acestea contribuie și la costurile administrative ale Comisiei (de exemplu, spații de birouri, întruniri etc.).
CONTEXT
Acordul SEE a fost semnat în 1992 de către cele 12 țări care făceau parte din UE la momentul respectiv și șase țări ale AELS: Austria, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia și Elveția, deși Elveția a ales ulterior să respingă acordul. Acesta a intrat în vigoare în 1994. În 1995, trei din țările AELS (Austria, Finlanda și Suedia) s-au alăturat UE. Acordul a fost adaptat progresiv pentru a lua în considerare aderarea a zece țări la UE în 2004, a încă două țări în 2007 și, în cele din urmă, a Croației, în 2013.
Decizia 94/1/CE, CECO a Consiliului și a Comisiei din privind încheierea Acordului privind Spațiul Economic European între Comunitățile Europene, statele membre ale acestora și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană (JO L 1, , p. 1)
Acord privind Spațiul Economic European – Actul final – Declarații comune – Declarații ale guvernelor statelor membre ale Comunității și ale statelor AELS – Aranjamente – Procese-verbale agreate – Declarații făcute de una sau mai multe părți contractante ale Acordului privind Spațiul Economic European (JO L 1, , pp. 3-522)
Modificările succesive aduse acordului au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.