Acord între UE și Curtea Penală Internațională (CPI)

SINTEZĂ PRIVIND:

CARE ESTE ROLUL ACESTOR DECIZII ȘI AL ACESTUI ACORD?

Prin Decizia 2006/313/PESC, Acordul dintre CPI și UE privind cooperarea și asistența a fost aprobat în numele UE.
Acordul definește termenii de cooperare și asistență între UE și CPI. Acordul leagă UE, dar nu și țările UE.
Decizia 2011/168/PESC își propune să promoveze sprijinul universal acordat Statutului de la Roma, care este tratatul de reglementare a CPI, pentru a menține integritatea Statutului de la Roma, pentru a sprijini independența CPI și funcționarea eficace și eficientă a acesteia, pentru a sprijini cooperarea cu CPI și pentru a sprijini punerea în aplicare a principiului complementarității*.
Decizia 2011/168/PESC abrogă Poziția comună 2003/444/PESC.

ASPECTE-CHEIE

Consiliul UE și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate sunt responsabili de coordonarea măsurilor luate de UE și de țările UE pentru punerea în aplicare a articolelor 2-5 din Decizia 2011/168/PESC, în special privind următoarele trei aspecte:

Promovarea sprijinului universal

UE și țările UE contribuie la obiectivul unei participări cât mai ample la Statutul de la Roma, ridicând problema prin negocieri și dialoguri politice cu țări din afara UE (state terțe) sau cu organizații regionale și/sau prin adoptarea de inițiative care promovează valorile, principiile și normele Statutului de la Roma.
UE și țările UE cooperează cu țările interesate, cu instituții internaționale și cu organizații neguvernamentale pentru promovarea sprijinului universal.
Țările UE își împărtășesc experiența cu privire la punerea în aplicare a statutului cu statele interesate. În plus, UE și țările UE contribuie la activitatea legislativă necesară pentru participarea și punerea în aplicare a Statutului de la Roma de către țările din afara UE.

Garantarea independenței CPI

Pentru a garanta independența CPI, țările UE și UE:

încurajează statele părți să-și plătească cota-parte la bugetul CPI;
încurajează aderarea la acordul privind privilegiile și imunitățile CPI și ratificarea acestuia;
sprijină introducerea unor programe de instruire și de asistență destinate judecătorilor, procurorilor, funcționarilor și consilierilor solicitați să efectueze lucrări în cadrul activităților legate de CPI.

Sprijinirea funcționării eficace

UE și țările UE urmăresc îndeaproape evoluțiile privind cooperarea cu CPI. Acestea pot încheia aranjamente ad hoc sau acorduri pentru a sprijini funcționarea eficace a CPI. Acesta este cazul acordului dintre UE și CPI privind cooperarea și asistența.
UE și țările UE iau măsuri pentru a asigura cooperarea deplină dintre țările din afara UE și CPI, inclusiv executarea promptă a mandatelor de arestare.
Răspunsul UE din 2013 la lipsa de cooperare cu CPI a țărilor din afara UE se axează pe modul în care UE și țările UE ar trebui să gestioneze lipsa cooperării.

Planul de acțiune

Planul de acțiune pentru urmărirea Deciziei 2011/168/PESC se concentrează pe:

coordonarea activităților UE pentru punerea în aplicare a obiectivelor deciziei;
universalitatea și integritatea Statutului de la Roma;
independența CPI;
cooperarea cu CPI și
punerea în aplicare a principiului complementarității.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul a intrat în vigoare la 1 mai 2006.

CONTEXT

CPI este prima și singura instanță penală internațională permanentă din lume și are sediul la Haga, Țările de Jos. CPI investighează și, acolo unde este justificat, judecă persoanele acuzate de cele mai grave forme de infracționalitate care afectează comunitatea internațională: genocid*, crime de război*, crime împotriva umanității* și infracțiunea de agresiune*. Este instituită și guvernată de Statutul de la Roma, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002 și a fost ratificat de toate țările UE.

Declarația Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, în numele UE, cu ocazia Zilei Justiției Penale Internaționale, 17 iulie 2019 – comunicat de presă (Consiliul Uniunii Europene).

TERMENI-CHEIE

Complementaritate: în acest context, este principiul conform căruia CPI este concepută ca o curte de ultimă instanță, ceea ce înseamnă că ar trebui să efectueze cercetarea și urmărirea penală numai în cazurile în care instanțele naționale au eșuat.

Genocid: acte comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios.

Crime de război: acte comise care încalcă legea și obiceiurile aplicabile în conflictele armate (de ex. Convențiile de la Geneva). Printre exemple se numără maltratarea prizonierilor de război, uciderea ostaticilor sau distrugerea deliberată a municipiilor, a orașelor sau a satelor.

Crime împotriva umanității: acte comise în cadrul unui atac pe scară largă sau a unui atac sistematic, îndreptat împotriva oricărei populații civile care este informată despre atac.

Infracțiunea de agresiune: planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea, de către o persoană aflată în situația de a exercita efectiv controlul sau de a direcționa acțiunea politică sau militară a unui stat, a unui act de agresiune care, prin caracterul, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare vădită a Cartei Națiunilor Unite.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 2006/313/PESC a Consiliului din 10 aprilie 2006 privind încheierea unui acord de cooperare și asistență între Curtea Penală Internațională și Uniunea Europeană (JO L 115, 28.4.2006, p. 49)

Acord de cooperare și asistență între Curtea Penală Internațională și Uniunea Europeană (JO L 115, 28.4.2006, pp. 50-56)

Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și de abrogare a Poziției comune 2003/444/PESC (JO L 76, 22.3.2011, pp. 56-58)

Data ultimei actualizări: 15.05.2020