Începutul cooperării Uniunii Europene (UE) pentru dezvoltare a coincis cu semnarea Tratatului de la Roma în 1957, primii beneficiari fiind țările de peste mări și teritoriile statelor membre ale UE. De-a lungul anilor, amploarea cooperării UE pentru dezvoltare a crescut treptat. UE este în prezent cel mai mare donator din lume, colaborând cu aproximativ 160 de țări.
Cooperarea pentru dezvoltare trebuie să se desfășoare în conformitate cu principiile și obiectivele acțiunii externe a UE. Obiectivul său principal este de a reduce, iar pe termen lung, de a eradica sărăcia în lume prin promovarea dezvoltării economice, sociale și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.
Principiile directoare ale acțiunii externe și ale cooperării pentru dezvoltare ale UE se regăsesc în articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Instrumentele de finanțare a acțiunii externe ale UE au trecut printr-un proces de raționalizare în ultimii ani. De la adoptarea cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027, Instrumentul de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” este principalul instrument de finanțare pentru acțiunea externă a UE. Acesta acoperă cooperarea cu toate țările din afara UE, cu excepția țărilor și teritoriilor de peste mări și a țărilor care beneficiază de finanțare de preaderare.
Înainte de 2021, Fondul european de dezvoltare (care nu făcea parte din bugetul UE) a fost principalul instrument al UE pentru ajutorul pentru dezvoltare acordat celor 79 de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și țărilor și teritoriilor de peste mări. În ultimul cadru financiar multianual al UE (2021-2027), cooperarea cu țările ACP a fost inclusă în bugetul UE și este acoperită de Instrumentul de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”.
Deși acordul din 2000 dintre UE și țările ACP (Acordul de la Cotonou) urma să expire în 2020, aplicarea acestuia a fost prelungită până la , cu excepția cazului în care noul acord de parteneriat ACP-UE intră în vigoare sau este aplicat provizoriu înainte de această dată.