Acte delegate

În conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, legiuitorul Uniunii Europene (UE) poate acorda – Comisiei –, prin anumite norme prevăzute într-un act legislativ („actul de bază”), competențe de adoptare a unor „acte delegate”. Actele delegate sunt acte fără caracter legislativ adoptate de Comisia Europeană cu scopul de a modifica sau a completa elementele neesențiale ale actului legislativ.

Competențele Comisiei de a adopta acte delegate sunt supuse unor condiții stricte:

• actul de bază trebuie să definească obiectivele, conținutul, amploarea și durata delegării de atribuții;
• actul delegat propriu-zis – adoptat pe baza acestei delegări – nu poate modifica elementele esențiale ale actului de bază;
• actele delegate pot avea doar o aplicare generală (adică nu pot viza situații individuale).

Comisia consultă experți din statele membre ale UE înainte de a adopta acte delegate. Mai mult, fie Parlamentul European, fie Consiliul Uniunii Europene poate revoca delegarea competenței către Comisie. În plus, un act delegat adoptat de Comisie poate intra în vigoare numai în cazul în care Consiliul sau Parlamentul nu ridică nicio obiecție în termenul stabilit în actul de bază, care este, de obicei, de 2 luni.

De obicei se recurge la acte delegate când actele legislative – inclusiv anexele acestora – trebuie adaptate (periodic) pentru a ține seama de progresul tehnic și științific.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Consiliul Uniunii Europene;
• Comisia Europeană;
• Parlamentul European;
• Ierarhia normelor Uniunii Europene (UE);
• Acte de punere în aplicare;
• Acte legislative;
• Statele membre;
• Acte fără caracter legislativ;
• Tratate;
• Legislația secundară a Uniunii Europene (sinteză);
• Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (sinteză).