Protejarea drepturilor lucrătorilor în situația transferului de proprietate asupra unei întreprinderi
SINTEZĂ PRIVIND:
SINTEZĂ
CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?
Directiva stabilește drepturile de care se bucură lucrătorii în întreaga UE atunci când se transferă proprietatea asupra unei societăți sau a unei unități în care lucrează aceștia, precum și obligațiile cesionarului și ale cedentului.
ASPECTE-CHEIE
Domeniul de aplicare
Directiva se aplică tuturor tipurilor de relații de raporturi de muncă, indiferent de:
— |
numărul de ore de muncă efectuate sau care urmează să fie efectuate;
|
— |
tipul de contract de muncă (pe durată nedeterminată, pe durată determinată sau temporar).
|
Actul legislativ se aplică tuturor societăților, publice sau private, care exercită o activitate economică, indiferent dacă au sau nu scop lucrativ.
Transferul proprietății
— |
Transferul proprietății poate fi rezultatul unui transfer juridic sau al unei fuziuni.
|
— |
Persoana sau societatea beneficiară a transferului devine angajatorul societății care i-a fost transferată.
|
Transferul raporturilor de muncă
— |
Transferul unei societăți comerciale nu constituie un motiv de concediere. Concedierea se poate face numai din motive economice, tehnice sau organizatorice.
|
— |
Lucrătorii își păstrează drepturile și obligațiile prevăzute într-un contract de muncă existent sau în raporturile de muncă în situația transferării proprietății.
|
— |
Condițiile de muncă referitoare la lucrători convenite printr-o convenție colectivă încheiată cu societatea transferată se mențin pe durata convenției respective. Cu toate acestea, guvernele naționale pot limita această perioadă, dar nu la mai puțin de un an.
|
— |
Drepturile și obligațiile lucrătorilor conferite prin sistemele de protecție socială complementare nu se transferă. Cu toate acestea guvernele naționale pot lua măsuri de protejare a drepturilor la pensie dobândite în baza acestor sisteme.
|
— |
Lucrătorii nu își păstrează drepturile și obligațiile în cazul în care transferul s-a realizat ca parte a unor proceduri de insolvabilitate sau de faliment. Guvernele naționale pot lua măsuri pentru a preveni folosirea abuzivă a procedurilor de insolvabilitate care au drept scop privarea lucrătorilor de drepturile ce le revin.
|
Reprezentanții lucrătorilor
— |
Reprezentanții lucrătorilor trebuie să își îndeplinească în continuare rolul pe durata transferului, până când este posibilă noua desemnare a lor în funcție. Lucrătorii trebuie să fie reprezentați în continuare, inclusiv în cazul procedurilor de faliment sau de insolvabilitate.
|
— |
Reprezentanții trebuie consultați înainte de adoptarea unor măsuri referitoare la lucrători.
|
— |
Atât fostul angajator, cât și noul angajator trebuie să informeze lucrătorii sau reprezentanții acestora în timp util cu privire la:
|
— |
Dacă există o comisie de arbitraj în țara UE în cauză, aceste obligații privind informarea și consultarea pot fi limitate la cazurile în care transferul produce dezavantaje pentru un număr însemnat de salariați.
|
CONTEXT
Condițiile de muncă – transferul întreprinderilor.
ACT
Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități
REFERINȚE
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislația statelor membre |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
Directiva 2001/23/CE a Consiliului |
11.4.2001 |
16.2.1979 |
Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2001/23/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Data ultimei actualizări: 06.10.2015