Expunerea la radiații optice artificiale
SINTEZĂ PRIVIND:
Directiva 2006/25/CE privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale)
CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?
- Expunerea lucrătorilor la radiații optice artificiale, cum ar fi radiațiile ultraviolete, radiațiile laser sau radiațiile incoerente*, în timpul activității lor, poate avea efecte adverse cronice asupra ochilor și pielii. Directiva urmărește să elimine sau să reducă la minimum nivelul de expunere a lucrătorilor la aceste radiații prin introducerea unor măsuri preventive.
- De asemenea, stabilește valori-limită de expunere pentru lucrătorii expuși la radiații incoerente și radiații laser (anexele I și II).
ASPECTE-CHEIE
Obligațiile angajatorilor
- Evaluarea nivelului de radiații. Mai întâi, angajatorii evaluează sau măsoară nivelurile de radiații optice la care sunt expuși angajații, astfel încât acestea să poată fi reduse în cazul în care depășesc limitele aplicabile. Dacă este necesar, aceștia măsoară sau calculează nivelurile de expunere pe baza standardelor Comisiei Electrotehnice Internaționale (IEC), ale Comisiei Internaționale de Iluminat (CEI) și ale Comitetului European de Standardizare (CEN) sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin utilizarea orientărilor de ordin științific stabilite la nivel național sau internațional.
- Reducerea riscurilor. În al doilea rând, angajatorii trebuie să reducă nivelul de radiații dacă evaluarea indică orice posibilitate ca valorile-limită de expunere să fi fost depășite, de exemplu prin alegerea unui echipament diferit sau prin limitarea duratei de expunere.
- Informarea și formarea lucrătorilor. Angajatorii trebuie să le ofere lucrătorilor sau reprezentanților acestora informațiile și formarea necesară, de exemplu în ceea ce privește măsurile luate pentru punerea în aplicare a directivei sau în ceea ce privește utilizarea echipamentului de protecție.
- Consultarea și participarea lucrătorilor. Angajatorii trebuie să îi consulte în avans pe lucrători sau reprezentanții acestora în ceea ce privește protejarea securității și sănătății lucrătorilor. Reprezentanții lucrătorilor pot propune măsuri de îmbunătățire a acestei protecții, iar lucrătorii și/sau reprezentanții acestora pot chiar să se adreseze autorităților competente în cazul în care consideră că protecția sănătății oferită de către angajator nu este adecvată (în conformitate cu Directiva-cadru 89/391/CEE – a se vedea sinteza și secțiunea de fond de mai jos).
Supravegherea sănătății
- În cazul expunerii la radiații optice artificiale, starea de sănătate a lucrătorilor face obiectul supravegherii desfășurate de către un medic, în conformitate cu legislația națională relevantă.
- Pentru fiecare lucrător, se întocmesc fișe medicale, iar acestea sunt actualizate după fiecare control medical. La cererea sa, fiecare lucrător are acces la propriile fișe medicale individuale.
Depășirea valorilor limită și/sau a efectelor nocive
În eventualitatea unei expuneri care depășește valorile-limită, o examinare medicală va fi pusă la dispoziția lucrătorilor. Dacă valorile-limită au fost depășite și/sau lucrătorii au suferit efecte dăunătoare sănătății:
- lucrătorii sunt informați de către medic sau de către o persoană calificată cu privire la rezultatele lor personale și cu privire la orice supraveghere a sănătății la care ar trebui să se supună după încetarea expunerii;
- angajatorul revizuiește evaluarea riscurilor și măsurile adoptate, pune în aplicare măsurile recomandate de persoanele cu calificare corespunzătoare și stabilește un sistem de supraveghere continuă a sănătății.
Sancțiuni
Statele membre ale Uniunii Europene (UE) trebuie să prevadă sancțiuni corespunzătoare în cazul în care normele naționale adoptate în temeiul prezentei directive au fost încălcate.
Acte delegate
- Regulamentul (UE) 2019/1243 modifică Directiva 2006/25/CE (articolul 10), conferind Comisiei Europene competența de a adopta acte delegate începând cu 26 iulie 2019.
- Aceste acte delegate fac referire la modificări în domenii strict tehnice ale anexelor la directivă, pentru a lua în considerare armonizarea tehnică și standardizarea în ceea ce privește proiectarea, construcția, fabricarea sau construirea echipamentelor de lucru sau a locurilor de muncă, progresul tehnic, modificările standardelor armonizate ale UE sau ale specificațiilor internaționale și noile descoperiri științifice privind expunerea profesională la radiații optice. Cu toate acestea, modificările respective nu pot avea ca rezultat o modificare a valorilor limită de expunere stabilite în anexe.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Acesta se aplică de la 27 aprilie 2006, iar statele membre trebuiau să o transpună în legislație până la 27 aprilie 2010.
CONTEXT
- Directiva 2006/25/CE face parte dintr-un „pachet” de 4 directive privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenții fizici, celelalte 3 fiind Directiva 2003/10/CE privind zgomotul (a se vedea sinteza), Directiva 2002/44/CE privind vibrațiile mecanice (a se vedea sinteza) și Directiva 2004/40/CE privind câmpurile electromagnetice (abrogată și înlocuită de Directiva 2013/35/UE – a se vedea sinteza).
- Aceasta este o directivă specială a Directivei-cadru 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
- Pentru informații suplimentare, consultați:
TERMENI-CHEIE
Radiații incoerente: toate radiațiile optice, altele decât radiațiile laser.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) [A nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 114, 27.4.2006, pp. 38-59).
Modificările succesive aduse Directivei 2006/25/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
DOCUMENTE CONEXE
Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 177, 6.7.2002, pp. 13-20).
A se vedea versiunea consolidată.
Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, pp. 1-8).
A se vedea versiunea consolidată.
Data ultimei actualizări: 15.11.2021