Riscul mediilor explozive

ASPECTE-CHEIE

Directiva le impune angajatorilor:

• să ia măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru:
  • a preveni formarea mediilor explozive;
  • a evita aprinderea mediilor explozive;
  • a limita efectele dăunătoare ale unei explozii astfel încât să asigure sănătatea și securitatea lucrătorilor;
• să asigure elaborarea și actualizarea unui „document privind protecția împotriva exploziilor”, care să descrie măsurile de protecție împotriva exploziilor și să satisfacă cerințele Directivei 89/391/CEE;
• să informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în legătură cu toate măsurile care trebuie luate pentru securitatea și sănătatea acestora la locul de muncă;
• să ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii expuși unui potențial risc în medii explozive primesc o formare corespunzătoare;
• să se asigure că echipamentul de lucru necesar în locurile unde pot apărea medii explozive îndeplinește cerințele minime prevăzute în anexa la directivă.

Locurile de muncă deja în folosință înainte de 30 iunie 2003 și în care puteau apărea medii explozive au trebuit să întrunească cerințele minime respective în termen de 3 ani de la acea dată.

Directiva conține 3 anexe care vizează:

• clasificarea locurilor unde pot apărea medii explozive;
• cerințele minime pentru îmbunătățirea protecției sănătății și securității lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive și criteriile pentru alegerea echipamentului și a sistemelor de protecție;
• indicatorul de avertizare pentru locuri unde pot apărea medii explozive.

În 2003, Comisia Europeană a publicat un ghid de bune practici fără caracter obligatoriu pentru punerea în aplicare a directivei. Acesta se utilizează împreună cu directiva privind echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive. Țările UE ar trebui să se asigure că li se pun la dispoziție angajatorilor informațiile relevante și că se fac referiri la acest ghid de bune practici.

Directiva 2007/30/CE a simplificat cerințele de raportare către Comisie privind punerea în aplicare a Directivei 89/391/CEE și a diverselor sale directive speciale. Țările UE trebuie să elaboreze acum un singur raport o dată la 5 ani cu privire la punerea în aplicare a tuturor acestor directive.