Coordonarea politicilor economice și supravegherea politicilor bugetare

ASPECTE-CHEIE

Normele includ următoarele.

Semestrul european

Consiliul și Comisia, cu implicarea Parlamentului European, efectuează o supraveghere multilaterală bazată pe statistici independente de înaltă calitate.

Semestrul include:

• formularea și punerea în aplicare a supravegherii:
  • orientărilor generale ale politicii economice ale Uniunii Europene (UE) și ale statelor membre ale UE;
  • recomandărilor specifice fiecărei țări;
  • recomandărilor privind politica economică a zonei euro;
  • liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă, inclusiv a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale și a recomandărilor specifice fiecărei țări în acest domeniu;
• prezentarea, evaluarea și aprobarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu și monitorizarea ulterioară a acestora prin rapoarte anuale privind progresele înregistrate;
• supravegherea pentru a preveni și corecta dezechilibrele macroeconomice.

Statele membre:

• trebuie să țină seama în mod corespunzător de recomandările Consiliului, care se bazează pe propunerile Comisiei, atunci când adoptă decizii economice, sociale, de ocupare a forței de muncă, structurale și bugetare importante;
• pot primi recomandări suplimentare sau pot face obiectul unui avertisment din partea Comisiei și al unor sancțiuni financiare dacă ignoră recomandarea inițială și liniile directoare.

Traiectorii de referință¹

Atunci când un stat membru cu o datorie publică mai mare de 60 % din produsul său intern brut (PIB) sau cu un deficit mai mare de 3 % din PIB elaborează un plan bugetar-structural național pe termen mediu, Comisia furnizează statului membru și Comitetului economic și financiar orientări prealabile sub forma unei traiectorii bugetare multianuale („traiectoria de referință”).

Traiectoria de referință este bazată pe riscuri și adaptată provocărilor statului membru în materie de durabilitate, pentru a se asigura că:

• ponderea datoriei publice în PIB:
  • este plasată sau rămâne pe o traiectorie descendentă plauzibilă sau la niveluri prudente sub pragul de 60 % din PIB până la sfârșitul unei perioade de patru ani („perioada de ajustare”) fără măsuri bugetare suplimentare;
  • scade cu o medie anuală minimă de un punct procentual din PIB atunci când ponderea este peste 90 % și cu 0,5 puncte procentuale atunci când este între 60 % și 90 %;
• deficitul:
  • este redus la un nivel inferior a 3 % din PIB până la sfârșitul unei perioade de ajustare de patru ani și se menține sub acest nivel pe termen mediu fără măsuri bugetare suplimentare;
  • continuă să scadă până când asigură o marjă de 1,5 % din PIB în termeni structurali în raport cu valoarea de referință de 3 % din PIB;
• efortul de ajustare este, de regulă, liniar;
• perioada de ajustare poate fi prelungită de la patru la maximum șapte ani, dacă este susținută de un set specific de angajamente în materie de reformă și de investiții – în acest caz, efortul pe durata planului fiscal-structural național pe termen mediu ar trebui să fie cel puțin proporțional cu efortul total;
• există coerență cu traiectoria de redresare recomandată în cadrul procedurii de deficit excesiv, dacă este cazul.

Comisia:

• utilizează o metodologie reproductibilă, previzibilă și transparentă pentru a determina dacă ponderea datoriei unui stat membru se află pe o traiectorie descendentă sau rămâne la un nivel prudent;
• transmite următoarele către statele membre, înainte ca acestea să prezinte planul lor bugetar-structural pe termen mediu și către Comitetul economic și financiar:
  • o traiectorie de referință (pentru statele membre cu o datorie publică mai mare de 60 % din PIB sau un deficit mai mare de 3 % din PIB) și soldul primar structural corespunzător;
  • informațiile tehnice și soldul primar structural corespunzător, la cererea unui stat membru cu o datorie publică sub 60 % din PIB și un deficit sub 3 % din PIB;
  • cadrul subiacent al proiecțiilor datoriei publice pe termen mediu și rezultatele aferente;
  • previziunile și ipotezele sale macroeconomice.

Planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu

Statele membre, după consultarea organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali, a autorităților regionale și a altor părți interesate relevante, prezintă Consiliului și Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu, care acoperă o perioadă de patru sau cinci ani, în funcție de durata normală a mandatului legislativ al statului membru. Înainte de prezentarea planului, statul membru organizează un dialog tehnic cu Comisia.

Planul:

• stabilește o traiectorie bugetară care respectă cerințele UE în materie de datorie și deficit;
• include traiectoria de referință a Comisiei (pentru statele membre cu o datorie publică mai mare de 60 % din PIB sau un deficit mai mare de 3 % din PIB);
• explică modul în care statul membru va asigura realizarea unui set relevant de reforme și investiții care stă la baza prelungirii perioadei de ajustare până la maximum șapte ani, după caz;
• explică modul în care statul membru va asigura realizarea reformelor și a investițiilor care răspund principalelor provocări identificate în contextul semestrului european, precum și modul în care statul membru va aborda prioritățile UE privind o tranziție verde și digitală echitabilă, reziliența socială și economică, securitatea energetică și, dacă este necesar, consolidarea capacităților de apărare;
• conține informații economice și bugetare esențiale.

Comisia examinează planul național și recomandă Consiliului să îl aprobe sau să solicite un plan revizuit. Consiliul trebuie să explice public atunci când nu urmează recomandarea Comisiei („conformare sau justificare”).

Implementarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu

Statele membre prezintă Comisiei un raport anual privind progresele înregistrate, care este pus la dispoziția publicului. Comisia monitorizează îndeaproape respectarea de către statele membre a traiectoriei cheltuielilor nete stabilite în plan și aprobate de Consiliu, punerea în aplicare a setului de reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare (după caz) și punerea în aplicare a reformelor și investițiilor mai generale legate de semestrul european. La cererea statului membru, instituțiile fiscal-bugetare independente furnizează, de asemenea, o evaluare a respectării traiectoriei cheltuielilor nete aprobate de Consiliu.

Consiliul bugetar european:

• furnizează o evaluare ex post a punerii în aplicare a cadrului de guvernanță bugetară al UE;
• oferă consiliere cu privire la orientarea bugetară adecvată pentru zona euro și economiile naționale;
• la cererea Comisiei sau a Consiliului, oferă consiliere cu privire la punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere;
• cooperează strâns cu instituții fiscal-bugetare independente;
• oferă sugestii privind evoluția viitoare a cadrului bugetar.

Consiliul poate autoriza abateri de la traiectoria cheltuielilor nete:

• pentru toate statele membre în cazul unei recesiuni economice grave în zona euro sau în UE în ansamblu, cu condiția ca aceasta să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu („clauza derogatorie generală”);
• pentru un singur stat membru, în cazul în care circumstanțe excepționale independente de voința acestuia au un impact major asupra finanțelor sale publice („clauza derogatorie națională”), cu condiția ca această derogare să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu.

Transparență și asumarea responsabilității

Parlamentul participă în mod regulat și structurat la procesul semestrului european prin:

• primirea planurilor fiscale bugetar-structurale naționale pe termen mediu;
• primirea de informări periodice din partea președinților Consiliului și Comisiei cu privire la supravegherea multilaterală și a unui raport anual din partea președintelui Eurogrupului;
• primirea de informații economice și financiare cuprinzătoare din partea Comisiei;
• posibilitatea de a invita președinții Consiliului European, Consiliului, Comisiei și Eurogrupului pentru a discuta evoluțiile economice.

Regulamentul se aplică împreună cu Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 privind corectarea dezechilibrelor macroeconomice și Regulamentul (UE) nr. 472/2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre.

Comisia:

• instituie un dialog permanent cu statele membre;
• poate efectua misiuni de monitorizare în statele membre;
• trebuie să publice un raport până la 31 decembrie 2030 și, ulterior, la fiecare cinci ani, cu privire la punerea în aplicare a regulamentului.