Directiva (UE) 2024/1788 face parte dintr-un pachet menit să faciliteze decarbonizarea sistemelor energetice ale Uniunii Europene (EU) prin integrarea gazelor regenerabile și cu emisii reduse de carbon, în special a hidrogenului, cu accent pe:
crearea unor piețe interne complet operaționale și integrate pentru gazele naturale și hidrogen;
sprijinirea obiectivelor climatice ale UE, în special în ceea ce privește neutralitatea climatică până în 2050;
consolidarea drepturilor și a protecției consumatorilor pe piața gazelor naturale;
asigurarea unei protecții speciale a consumatorilor vulnerabili și a celor afectați de sărăcia energetică1, inclusiv în timpul tranziției energetice.
ASPECTE-CHEIE
Directiva, care este o reformare a Directivei 2009/73/CE (parte a celui de-al treilea pachet energetic), face parte dintr-un efort mai amplu, care include și Regulamentul (UE) 2024/1789 corespunzător, de decarbonizare a sistemelor energetice ale UE, cu accent pe piețele gazelor naturale și hidrogenului. Este un element esențial al pachetului Pregătiți pentru 55, care vizează reducerea emisiilor de carbon cu 55 % până în 2030 și, în cele din urmă, atingerea neutralității climatice până în 2050.
Decarbonizarea
Cadrul de decarbonizare introdus în directivă urmărește să contribuie la obiectivele UE în materie de climă și energie prin:
facilitarea integrării gazelor regenerabile și cu emisii reduse de carbon în cadrul sistemului energetic;
stabilirea de norme comune pentru transportul, furnizarea și stocarea gazelor naturale și a hidrogenului, contribuind la crearea unei piețe funcționale a hidrogenului;
includerea unor norme care facilitează tranziția de la un sistem bazat pe gaze naturale la unul bazat pe gaze regenerabile și cu emisii reduse de carbon.
Stabilirea prețurilor de aprovizionare pe baza pieței
Furnizorii pot stabili liber prețul pentru gazele naturale și hidrogen.
Statele membre ale UE sunt responsabile de asigurarea unei concurențe efective între furnizori pentru a menține prețurile corecte pentru consumatorii finali.
Statele membre trebuie să asigure protecția consumatorilor vulnerabili și a celor afectați de sărăcia energetică. Noile norme stabilesc criterii clare pentru momentul în care statele membre pot interveni în stabilirea prețurilor la gazele naturale.
Gestionarea crizelor prețurilor gazelor naturale
În cazul unei creșteri semnificative a prețurilor pe piețele gazelor naturale, Consiliul Uniunii Europene poate declara o criză regională sau la nivelul UE a prețurilor gazelor naturale în următoarele condiții:
prețurile medii de pe piețele angro de gaze naturale trebuie să fie de cel puțin 2,5 ori mai mari decât prețul mediu din ultimii 5 ani și de cel puțin 180 EUR/MWh, cu așteptarea ca acestea să persiste timp de cel puțin 6 luni;
prețurile cu amănuntul la gaze trebuie să fi crescut cu aproximativ 70 % și să se aștepte să rămână ridicate timp de cel puțin 3 luni.
După declararea unei crize și îndeplinirea anumitor condiții, pot fi puse în aplicare intervenții publice temporare specifice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale pentru întreprinderile mici și mijlocii, gospodării și servicii sociale esențiale.
Drepturile și protecția consumatorilor
Directiva introduce mai multe măsuri pentru a asigura drepturile și protecția consumatorilorpe piața gazelor, aliniindu-le la cele deja stabilite pe piața energiei electrice.
Libera alegere a furnizorului. Toți clienții vor avea dreptul de a-și alege furnizorii de gaze naturale și hidrogen, indiferent de locul în care este situat furnizorul în UE. Statele membre trebuie să se asigure că există un regim de furnizor de ultimă instanță care să asigure continuitatea aprovizionării cel puțin pentru consumatorii casnici.
O informare mai bună a consumatorilor. Toți clienții vor primi informații mai bune cu privire la oferte, în contracte și facturi. Aceștia vor putea alege cea mai bună ofertă pentru ei datorită instrumentelor de comparare fiabile și vor putea schimba furnizorii cu ușurință. De asemenea, vor dobândi un control mai mare asupra consumului de gaz prin intermediul sistemelor de contorizare inteligente.
O protecție mai bună în cazul unui litigiu cu un furnizor de energie. Toți clienții vor putea apela la mecanisme extrajudiciare de soluționare a litigiilor, cum ar fi un mediator pentru energie, inclusiv când au probleme cu produse sau servicii care sunt legate de furnizarea de gaze naturale sau incluse în pachet cu aceasta.
Un accent deosebit pe clienții vulnerabili și pe cei afectați de sărăcia energetică. Clienții vulnerabili și cei afectați de sărăcia energetică vor fi protejați în mod special împotriva întreruperii alimentării cu gaze, inclusiv în timpul eliminării treptate planificate a gazelor fosile.
Dezvoltarea și planificarea rețelei
Directiva prezintă măsuri pentru dezvoltarea și coordonarea rețelelor energetice, inclusiv:
asigurarea unei gestionări mai specializate și dezvoltarea infrastructurii hidrogenului prin separarea operatorilor de sisteme de transport și a operatorilor de sisteme de distribuție specializați pentru hidrogen;
proiectarea ofertei și a cererii viitoare în așa-numitele scenarii comune elaborate de operatorii de infrastructură relevanți cel puțin pentru gazele naturale, hidrogen și electricitate;
prezentarea de către operatorii de sisteme de transport de gaze și hidrogen, la fiecare 2 ani, a unui plan de dezvoltare a rețelei pe o perioadă de 10 ani, care să asigure existența infrastructurii adecvate pentru a răspunde cererii și ofertei viitoare prevăzute în scenariile comune;
prezentarea de către operatorii rețelelor de distribuție a hidrogenului a unui plan de infrastructură pe 4 ani care detaliază dezvoltarea viitoare a rețelei;
elaborarea de către operatorii de sisteme de distribuție a unor planuri de dezafectare când se preconizează că cererea de gaze naturale va scădea, iar anumite părți ale rețelei de distribuție a gazelor naturale sau întregul sistem trebuie să fie oprit sau reutilizat pentru hidrogen.
DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?
Directiva trebuie să fie transpusă în legislația națională până la . Normele cuprinse în directivă ar trebui să se aplice de la aceeași dată.
Sărăcia energetică. Lipsa de acces a unei gospodării la serviciile energetice esențiale care asigură niveluri de bază și standarde decente de viață și sănătate (de exemplu, încălzire, apă caldă, iluminat etc.), cauzată de factori precum lipsa de accesibilitate, venituri disponibile insuficiente, cheltuieli energetice ridicate și eficiența energetică scăzută a locuințelor.
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Directiva (UE) 2024/1788 a Parlamentului European și a Consiliului din privind normele comune pentru piețele interne în sectorul gazelor din surse regenerabile, al gazelor naturale și al hidrogenului, de modificare a Directivei (UE) 2023/1791 și de abrogare a Directivei 2009/73/CE (JO L, 2024/1788, ).
DOCUMENTE CONEXE
Regulamentul (UE) 2024/1787 al Parlamentului European și al Consiliului din privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/942 (JO L, 2024/1787, ).
Regulamentul (UE) 2024/1789 al Parlamentului European și al Consiliului din privind piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1227/2011, (UE) 2017/1938, (UE) 2019/942 și (UE) 2022/869 și a Deciziei (UE) 2017/684 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 715/2009 (JO L, 2024/1789, ).
Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, , pp. 1-111).
Recomandarea (UE) 2023/2407 a Comisiei din privind sărăcia energetică (JO L, 2023/2407, ).
Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului din de instituire a unui instrument de sprijin tehnic (JO L 57, , pp. 1-16).
Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, , pp. 1-17).
Recomandarea (UE) 2020/1563 a Comisiei din privind sărăcia energetică (JO L 357, , pp. 35-41).
Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului din de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO L 158, , pp. 22-53).
Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2019/942 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, , pp. 1-77).
Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, , pp. 82-209).
Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, , pp. 210-230).
Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, , pp. 1-56).
Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 326, , pp. 1-16).