Legea europeană a climei

ASPECTE-CHEIE

Instituțiile UE și statele membre ale UE trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a îndeplini obiectivele regulamentului, luând în considerare echitatea, solidaritatea și eficacitatea din punctul de vedere al costurilor.

Regulamentul instituie un Consiliu științific consultativ european privind schimbările climatice. Consiliul de administrație al Agenției Europene de Mediu desemnează cei 15 membri ai Consiliului consultativ pentru un mandat de 4 ani, în urma unei proceduri de selecție deschise. Aceștia sunt selectați pe baza excelenței lor științifice, a experienței lor vaste și a experienței lor profesionale în domeniul climei și al științelor mediului. Cei 15 experți științifici la nivel înalt sunt numiți cu titlu personal.

Sarcinile consiliului includ:

• examinarea celor mai recente concluzii științifice ale rapoartelor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și a datelor științifice privind clima, în special în legătură cu informațiile relevante pentru UE;
• furnizarea de consultanță științifică și emiterea de rapoarte privind măsurile existente și propuse ale UE;
• realizarea de contribuții la schimbul de cunoștințe științifice independente;
• identificarea acțiunilor și a oportunităților necesare pentru îndeplinirea obiectivelor UE;
• informarea cu privire la schimbările climatice și la impactul acestora.

De asemenea, statele membre trebuie:

• să instituie un organism consultativ în domeniul climei, care să furnizeze consultanță științifică de specialitate autorităților naționale relevante;
• să instituie un dialog pe mai multe niveluri pe tema energiei și a climei, care să implice autoritățile locale, societatea civilă, comunitatea de afaceri, investitorii și alte părți interesate vizate, precum și publicul larg;
• să prezinte Comisiei Europene strategia lor cu o perspectivă de 30 de ani până la 1 ianuarie 2029 și, ulterior, o dată la 10 ani, actualizându-și strategia o dată la 5 ani dacă este necesar.

Regulamentul definește următoarele măsuri intermediare ale UE, menite să ajute UE să își îndeplinească obiectivul pentru 2050 privind neutralitatea climatică:

• Reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră ale UE cu cel puțin 55 % (comparativ cu nivelurile din 1990) până în 2030; în iulie 2021, Comisia a prezentat un set de propuneri legislative care actualizează legislația existentă a UE și include noi inițiative privind punerea în aplicare a acestui obiectiv nou. În continuare, aceasta va monitoriza evoluția propunerilor legislative pentru a stabili dacă se va atinge noul obiectiv;
• limitarea contribuției absorbțiilor nete la cel mult 225 de milioane de tone de CO₂ echivalent, pentru a se asigura că se depun suficiente eforturi de reducere până în 2030. Cu scopul de a îmbunătăți absorbantul² de carbon al UE în conformitate cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, regulamentul prevede și ca UE să urmărească să atingă un volum mai mare de absorbant net de carbon în 2030;
• permiterea propunerii de către Comisie a unui obiectiv climatic pentru 2040, în termen de 6 luni de la prima evaluare la nivel global efectuată în temeiul Acordului de la Paris. Propunerea va fi însoțită de un raport care conține bugetul orientativ estimat al Uniunii privind gazele cu efect de seră pentru 2030-2050;
• cerința ca, în termen de 6 luni de la realizarea fiecărei evaluări la nivel global, Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate de UE și de statele membre în direcția îndeplinirii obiectivelor regulamentului.

Adaptarea la schimbările climatice necesită ca:

• instituțiile și statele membre ale UE:
  • să își consolideze capacitatea de adaptare și reziliența și să reducă vulnerabilitatea la schimbările climatice;
  • să se asigure că politicile de adaptare sunt coerente, se susțin reciproc, asigură beneficii pentru politicile sectoriale, contribuie la integrarea acestor măsuri în toate domeniile de politică și se concentrează în special asupra celor mai vulnerabile populații și sectoare;
• Comisia să adopte:
  • o strategie de adaptare a UE;
  • până la 30 iulie 2022, orientări care stabilesc principii și practici comune pentru a identifica, a clasifica și a gestiona riscurile climatice atunci când planifică, elaborează, execută și monitorizează proiecte și programe;
• statele membre să adopte și să pună în aplicare strategii și planuri naționale de adaptare, ținând seama de sectoarele deosebit de vulnerabile, precum sectorul agricol, sistemele de apă și alimentare și securitatea alimentară, și să promoveze soluțiile bazate pe natură și pe ecosisteme.

Pentru evaluarea progreselor uniunii și a celor naționale, Comisia trebuie:

• să evalueze, până la 30 septembrie 2023 și, ulterior, o dată la 5 ani, progresele realizate de către UE și de către statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor pentru 2050 și a obiectivelor de adaptare, precum și coerența măsurilor UE și a celor naționale în vederea îndeplinirii obiectivelor respective;
• să evalueze dacă proiectele de măsuri și propunerile legislative ale UE, inclusiv propunerile bugetare, sunt coerente cu obiectivele pentru 2030 și pentru 2040 și cu obiectivele de neutralitate climatică pentru 2050;
• să evalueze periodic măsurile naționale relevante și să adreseze recomandări unui stat membru în cazul în care constată o lipsă de coerență cu asigurarea obiectivului de neutralitate climatică sau progrese inadecvate în direcția consolidării capacității de adaptare și a rezilienței și în direcția reducerii vulnerabilității la schimbările climatice.

Comisia colaborează cu toate:

• segmentele societății, inclusiv cu publicul, cu partenerii sociali și cu părțile interesate, pentru a contribui la o societate justă, echitabilă din punct de vedere social, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă;
• sectoarele economiei care pregătesc în mod voluntar foi de parcurs orientative în direcția neutralității climatice.

Regulamentul modifică:

• Regulamentul (CE) nr. 401/2009 privind Agenția Europeană de Mediu și Rețeaua europeană de informare și observare a mediului (a se vedea sinteza) și Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice (a se vedea sinteza).