Transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare între țările UE

ASPECTE-CHEIE

Acest regulament se aplică în materie civilă și comercială atunci când actele judiciare și extrajudiciare trebuie trimise în altă țară a UE.

Actele - cereri, confirmări, chitanțe, certificate și comunicări - sunt transmise între agenții prin:

• un sistem IT descentralizat sigur și fiabil (o rețea de sisteme IT naționale și puncte de acces interoperabile);
• cea mai rapidă, cea mai potrivită alternativă, dacă sistemul este întrerupt.

Acestea sunt comunicate destinatarilor de către:

• agenții de primire; sau
• agenții de transmitere prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice, în anumite condiții.

Țările UE:

• selectează funcționari publici, autorități și alte persoane competente pentru a trimite („agenții de transmitere”) și pentru a primi („agenții de primire”) documentele;
• furnizează Comisiei Europene detalii despre agențiile selectate și alte informații factuale;
• desemnează un organism central pentru:
  • a furniza informații agențiilor de transmitere;
  • a transmite cereri instanței competente;
  • redirecționează, în cazuri excepționale, cererea către agenția de primire competentă;
• oferă asistență pentru localizarea adreselor necunoscute ale persoanelor cărora li se comunică un document;
• acoperă costurile de instalare, operare și întreținere a sistemelor IT naționale utilizate.

Procedura de transmitere și de service prevede:

• documentele judiciare trebuie să fie:
  • trimise direct și cât mai repede posibil între agenții;
  • însoțite de formularul de cerere relevant într-o limbă oficială a UE;
• agențiile de primire trebuie:
  • să confirme primirea documentului cât mai curând posibil;
  • să informeze agenția de transmitere în cazul în care lipsesc informații sau cererea nu se află în sfera legislației;
  • să transmită documentul, dacă nu au jurisdicția teritorială necesară, către agenția competentă;
  • să notifice documentul, dacă au puterea de a face acest lucru, în termen de o lună;
  • informează agenția emitentă dacă documentul este comunicat sau refuzat;
• destinatarii pot refuza să accepte documentul:
  • dacă nu este scris în limba oficială a țării lor sau în limba pe care o înțeleg;
  • fie când este comunicat, fie printr-o declarație scrisă în termen de două săptămâni;
• se aplică reguli și planificări specifice în cazul în care un inculpat este absent atunci când un document inițiază proceduri judiciare.

În general, solicitanții nu trebuie să acopere costurile notificării documentelor judiciare. Cu toate acestea, o taxă unică fixă, stabilită la nivel național, se aplică utilizării:

• unui executor judecătoresc sau a unei persoane competente;
• o anumită formă de serviciu.

Comisia:

• poate adopta acte delegate și de punere în aplicare privind aspectele tehnice ale legislației;
• este responsabilă pentru crearea, întreținerea, dezvoltarea și finanțarea software-ului pe care autoritățile naționale îl pot utiliza în locul propriilor sisteme IT naționale;
• întocmește și actualizează un manual electronic de informații practice pe care îl primește de la autoritățile naționale și îl pune la dispoziție în Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială (Decizia 2001/470/CE - a se vedea rezumatul) și pe Portalul european e-justiție;
• stabilește, până la 2 iulie 2023, un program detaliat de monitorizare a realizărilor, a rezultatelor și a impactului regulamentului;
• transmite un raport de evaluare Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

Documentele extrajudiciare sunt transmise și comunicate în aceleași condiții ca și cele judiciare.

Regulamentul:

• nu se aplică pentru:
  • materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă;
  • răspunderea unui guvern atunci când își exercită autoritatea legală;
  • destinatari a căror adresă este necunoscută.

Abrogare

Regulamentul (UE) 2020/1784 revizuiește și înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 și modificările ulterioare ale acestuia (a se vedea rezumatul).