Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon

ASPECTE-CHEIE

Ca obligație generală, părțile trebuie să ia măsurile adecvate pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva efectelor adverse care rezultă sau pot rezulta din activități umane care modifică sau pot modifica stratul de ozon. În special, pe baza considerațiilor științifice și tehnice relevante, părțile trebuie:

• să adopte măsuri legislative sau administrative adecvate;
• să coopereze:
  • cu privire la observațiile sistematice, cercetarea și schimbul de informații pentru a înțelege mai bine problemele implicate;
  • în formularea de măsuri, proceduri, standarde și armonizarea politicilor adecvate;
  • cu organisme internaționale competente pentru a implementa eficient Convenția și protocoalele sale.

Cercetările cu privire la stratul de ozon și evaluările științifice care implică părțile, direct sau în cadrul organismelor internaționale, se concentrează pe:

• procese fizice și chimice;
• sănătatea umană și alte efecte biologice, în special modificări ale radiațiilor solare ultraviolete;
• efecte climatice;
• substanțe, practici, procese și activități și impactul lor cumulativ;
• efecte care decurg din orice modificări ale stratului de ozon;
• substanțe și tehnologii alternative;
• probleme socio-economice conexe;
• factori mai detaliați, precum fizica și chimia atmosferei și a substanțelor chimice specifice, sunt prezentate în anexe.

În plus, părțile trebuie:

• să faciliteze și să încurajeze schimbul de informații științifice, tehnice, socio-economice, comerciale și juridice relevante pentru convenție (anexa II descrie aceasta mai detaliat);
• să coopereze, ținând cont de nevoile țărilor în curs de dezvoltare, în promovarea dezvoltării și transferului de tehnologie:
  • ajutând partenerii să achiziționeze tehnologii alternative;
  • prin furnizarea informațiilor necesare, cum ar fi manuale și ghiduri;
  • prin furnizarea de echipamente și facilități de cercetare;
  • prin formarea personalului științific și tehnic;
• să informeze organismul decizional (Conferința părților) cu privire la măsurile pe care le-au luat pentru punerea în aplicare a convenției.

Conferința părților (în care sunt reprezentate toate țările semnatare și au drept de vot):

• monitorizează implementarea convenției;
• examinează informațiile științifice;
• promovează politici, strategii și măsuri armonizate adecvate;
• adoptă programe de cercetare, cooperare științifică și tehnologică, schimb de informații și transfer de tehnologie și cunoștințe;
• ia în considerare și adoptă modificări ale convenției și eventuale protocoale suplimentare;
• după caz, solicită expertiza unor organisme precum Organizația Meteorologică Mondială și Organizația Mondială a Sănătății;
• încearcă să rezolve orice diferend privind interpretarea sau aplicarea convenției prin negociere sau mediere cu o terță parte. Dacă acestea nu reușesc, problema poate fi sesizată la o comisie de conciliere sau la Curtea Internațională de Justiție;
• este susținută de un secretariat.

După ce convenția a intrat în vigoare, timp de 4 ani, una dintre părți poate anunța intenția sa de a părăsi convenția. Acest lucru intră în vigoare 1 an mai târziu.