Analiza uleiului de măsline

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora

Regulamentul delegat (UE) 2018/1096 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 29/2012 în ceea ce privește cerințele pentru anumite indicații de pe etichetele uleiului de măsline

CARE ESTE ROLUL ACESTOR REGULAMENTE?

• Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei Europene definește caracteristicile specifice aplicabile fiecărei categorii de ulei de măsline și tipurilor de analize care sunt aplicate pentru determinarea conformității. De asemenea, acesta stabilește cerințele de control pentru statele membre ale UE.
• Regulamentul delegat (UE) 2018/1096 al Comisiei (a se vedea acte delegate) revizuiește anumite indicații pentru etichetarea uleiului de măsline cu privire la aciditate și anul recoltei.

ASPECTE-CHEIE

Categorii de ulei de măsline

Există opt categorii de ulei de măsline.

• Ulei de măsline extra virgin este categoria de cea mai înaltă calitate. Nu are defecte organoleptice și este fructat. Nivelul său de aciditate nu trebuie să depășească 0,8 %.
• Uleiul de măsline virgin poate avea unele defecte senzoriale, dar la un nivel foarte scăzut. Aciditatea sa nu trebuie să depășească 2 %.
• Uleiul de măsline lampant este un ulei de măsline virgin de calitate mai scăzută, cu o aciditate mai mare de 2 %, fără caracteristici fructate și defecte senzoriale substanțiale. Acesta este rafinat sau folosit în scopuri industriale.
• Uleiul de măsline rafinat este obținut în urma rafinării, de cele mai multe ori, a uleiului lampant și uneori a uleiului de măsline virgin. Acesta nu este destinat pieței cu amănuntul și are un grad de aciditate de până la 0,3 %.
• Uleiul de măsline compus din ulei de măsline rafinat și uleiuri de măsline virgine rezultă din amestecarea uleiului de măsline rafinat cu uleiuri de măsline extra virgine sau virgine. Acesta are un grad de aciditate de până la 1 %.
• Uleiul brut din resturi de măsline este obținut din pasta rămasă după extragerea uleiului prin mijloace mecanice.
• Uleiul rafinat din resturi de măsline este obținut prin rafinarea uleiului brut din resturi de măsline. Acesta poate avea un grad de aciditate de până la 0,3 %.
• Uleiul din resturi de măsline rezultă din amestecarea de ulei rafinat din resturi de măsline cu ulei de măsline extra virgin sau virgin și are un grad de aciditate de până la 1 %.

Metode de analiză pentru determinarea clasificării uleiului

Diversele categorii de uleiuri de măsline sunt clasificate în conformitate cu parametrii de calitate, care se referă la:

• caracteristici fizico-chimice, precum nivelul de aciditate, indicele de peroxid, conținutul de acizi grași și de steroli;
• caracteristicile organoleptice (senzoriale), precum caracterul fructat și absența defectelor organoleptice.

Regulamentul evidențiază diversele metode de analiză pentru determinarea următoarelor aspecte privind compoziția:

• acizii grași liberi, exprimați în procente de acid oleic;
• indicele de peroxid;
• conținutul de ceară;
• compoziția și conținutul de steroli și de dialcooli terpenici;
• procentajul de monopalmitat de 2-gliceril;
• compoziția acizilor grași;
• caracteristicile organoleptice ale uleiului de măsline virgin;
• stigmastadienele;
• trigliceridele;
• cerurile, esterii metilici ai acizilor grași și esterii etilici ai acizilor grași.

Conformitate

Statele membre trebuie să se asigure că sunt efectuate verificări de conformitate adecvate, pe baza unei analize a riscurilor, pentru a asigura faptul că uleiul de măsline comercializat este conform categoriei declarate. Criteriile de evaluare a riscurilor pot include:

• categoria de ulei, perioade de producție, prețul uleiurilor în raport cu alte uleiuri vegetale, operațiunile de amestecare și ambalare, instalațiile și condițiile de depozitare, țara de origine, țara de destinație, mijloacele de transport sau volumul lotului;
• poziția operatorilor în lanțul de comercializare, volumul și valoarea comercializată, gama de categorii de ulei, tipul de activitate desfășurată, ca de exemplu măcinare, depozitare, rafinare, amestecare, ambalare sau vânzare cu amănuntul;
• constatări ale verificărilor anterioare, inclusiv numărul și tipul de defecte găsite, calitatea obișnuită de uleiuri comercializate, performanța echipamentelor tehnice folosite;
• fiabilitatea sistemul de asigurare a calității al operatorilor sau a sistemelor de autoverificare cu privire la conformitatea cu standardele de comercializare;
• locul unde se desfășoară verificarea, în special dacă acesta este primul punct de intrare sau ultimul punct de ieșire din UE sau locul în care uleiurile sunt produse, ambalate, încărcate sau vândute consumatorului final.

Statele membre trebuie să indice în prealabil criteriile pentru evaluarea riscului de neconformitate și numărul minim de operatori, loturi și cantități supuse unei verificări a conformității. În fiecare an trebuie efectuată cel puțin o verificare a conformității la fiecare 1 000 de tone de ulei de măsline comercializat în statul membru.

Dacă un ulei nu corespunde descrierii categoriei sale, statul membru trebuie să aplice sancțiuni eficiente, proporționale și descurajatoare în funcție de gravitatea neregulii și să crească frecvența verificărilor dacă neregulile sunt semnificative.

Caracteristici organoleptice (senzoriale)

Statele membre pot aproba comisii de evaluare pentru evaluarea și verificarea caracteristicilor organoleptice. În cazurile în care statele membre întâmpină dificultăți la crearea comisiilor de degustare pe teritoriul lor, acestea pot apela la o comisie de degustare aprobată într-un alt stat membru.

Etichetare

Regulamentul delegat (UE) 2018/1096 modifică Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 29/2012 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline în ceea ce privește mențiunile facultative care pot fi trecute pe etichetă:

• o indicare a acidității maxime preconizate la data durabilității minimale menționată;
• anului recoltei.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTELE?

• Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 se aplică de la 6 septembrie 1991.
• Regulamentul delegat (UE) 2018/1096 se aplică de la 6 august 2018.

CONTEXT

A se vedea, de asemenea:

• Uleiul de măsline în UE (Comisia Europeană);
• Uleiul de măsline – fișă informativă (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei din 11 iulie 1991 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora (JO L 248, 5.9.1991, pp. 1-83).

Modificările succesive aduse Regulamentului (CEE) nr. 2568/91 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul delegat (UE) nr. 2018/1096 al Comisiei din 22 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 29/2012 în ceea ce privește cerințele pentru anumite indicații de pe etichetele uleiului de măsline (JO L 197, 3.8.2018, pp. 3-4).

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, pp. 671-854).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 29/2012 al Comisiei din 13 ianuarie 2012 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline (text codificat) (JO L 12, 14.1.2012, pp. 14-21).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, pp. 18-63).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 14.10.2021