Acest regulament vizează respectarea normelor privind accesul la resursele genetice* și la cunoștințele tradiționale* asociate resurselor genetice respective, precum și împărțirea beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora, conform Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică.
Obiectivul Protocolului de la Nagoya privind accesul și împărțirea beneficiilor (ABS) este împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea unei resurse genetice cu țara care a furnizat resursa genetică respectivă. Beneficiile generate ar trebui să contribuie la utilizarea durabilă a biodiversității și la conservarea acesteia.
Obiectivul general al regulamentului este de a garanta că utilizatorii resurselor genetice și ai cunoștințelor tradiționale asociate cu acestea din UE respectă legislația privind ABS din țara furnizoare.
Resursele genetice sunt utilizate în scopuri necomerciale și comerciale în numeroase sectoare, precum cercetarea științifică, cultivarea plantelor, produsele farmaceutice, produsele cosmetice, industria produselor alimentare și a furajelor și biotehnologia. Acestea sunt utilizate de către universități și companii pentru cercetare și/sau cercetare și dezvoltare în vederea comercializării de produse.
Toate țările (inclusiv țările UE) au drepturi asupra propriilor resurse naturale, precum și autoritatea de a determina accesul la resursele lor genetice.
Provocarea cu care se confruntă țările furnizoare ține de urmărirea propriilor resurse genetice odată ce acestea părăsesc țara. O plusvaloare importantă a protocolului de la Nagoya este stabilirea unor măsuri de conformitate. Țările „utilizatoare” trebuie să ia măsuri pentru a garanta că resursele genetice utilizate pe teritoriul lor au fost accesate în conformitate cu normele ABS în vigoare în țara furnizoare (cu condiția să fi obținut consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și să fi stabilit condiții de comun acord). Aceste informații sunt transferate apoi țării furnizoare. Regulamentul (UE) nr. 511/2014 conține normele care reglementează respectivele măsuri de conformitate.
Cerința de bază a regulamentului este diligența necesară. Utilizatorii resurselor genetice trebuie să caute, să păstreze și să transfere utilizatorilor ulteriori un set de informații relevante pentru resursele genetice și pentru cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice. Dacă utilizatorii nu au suficiente informații cu privire la legalitatea accesului și a utilizării, aceștia trebuie să obțină un permis, să stabilească condiții convenite de comun acord sau să înceteze utilizarea resursei.
Utilizatorii resurselor genetice sunt obligați, de asemenea, să prezinte o declarație privind diligența necesară. Depunerea unei declarații privind diligența necesară este obligatorie în două etape în UE:
Acest lucru înseamnă că există două puncte de verificare în UE. Informațiile din aceste puncte de verificare sunt transmise Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor (instrumentul informatic internațional pentru schimbul de informații între toți actorii relevanți, instituit prin Protocolul de la Nagoya) și țărilor furnizoare.
Utilizatorii trebuie să păstreze informațiile privind accesul și împărțirea beneficiilor timp de 20 de ani de la încheierea perioadei de utilizare.
Fiecare țară a UE trebuie să desemneze cel puțin o autoritate ca fiind responsabilă pentru punerea în aplicare a acestui regulament. Această autoritate primește declarațiile privind diligența necesară și este responsabilă cu efectuarea de controale în rândul utilizatorilor.
Există și două instrumente voluntare care susțin conformitatea utilizatorilor, un registru de colecții al UE și un registru de bune practici conform regulamentului.
Se aplică de la 12 octombrie 2014, cu excepția câtorva articole care se aplică de la 12 octombrie 2015.
Principalul cadru internațional pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice este Convenția din 1993 privind diversitatea biologică (a se vedea sinteza).
Protocolul de la Nagoya, adoptat în octombrie 2010, se bazează pe normele convenției referitoare la accesul la resursele genetice și la împărțirea beneficiilor monetare și nemonetare care rezultă din utilizarea resurselor genetice.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Regulamentul (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (JO L 150, 20.5.2014, pp. 59-71)
Comunicare a Comisiei – Document de orientare cu privire la domeniul de aplicare și la obligațiile principale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (JO C 313, 27.8.2016, pp. 1-19)
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1866 al Comisiei din 13 octombrie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește registrul colecțiilor, monitorizarea respectării normelor de către utilizatori și cele mai bune practici (JO L 275, 20.10.2015, pp. 4-19)
Decizia 2014/283/UE a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (JO L 150, 20.5.2014, pp. 231-233)
Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, pp. 1-2)
Data ultimei actualizări: 20.11.2020