Legea UE privind sănătatea animală

ASPECTE-CHEIE

Acest regulament cuprinzător sprijină sectorul creșterii animalelor și pe cel al producției de alimente din Uniunea Europeană (UE) și piața UE aferentă în ceea ce privește sustenabilitatea, competitivitatea, creșterea și locurile de muncă. Actul înlocuiește și extinde normele UE existente cu privire la sănătatea animală, reunind majoritatea acestora într-o lege mai simplă, cu un accent mai mare pe prioritățile-cheie în combaterea bolilor. Printre aceste priorități se numără:

• responsabilități mai clare pentru fermieri (fermele zootehnice, piscicole și de conchiliocultură) și alte părți interesate (de exemplu, veterinarii) privind depistarea timpurie, în vederea prevenirii apariției unor focare majore de boli sau a răspândirii bolilor, cu scopul de a limita daunele cauzate de acestea;
• simplificarea administrativă pentru comerțul internațional cu anumite animale vii și cu produse de origine animală (precum material seminal, ovule și embrioni);
• un temei juridic mai clar și instrumente mai bune pentru ca autoritățile veterinare să combată bolile transmisibile cu potențial devastator, în special pentru supravegherea, diagnosticarea și notificarea acestora;
• mai multă flexibilitate pentru adaptarea normelor la circumstanțele locale și la problemele emergente, precum cele cauzate de schimbările climatice și sociale;
• reducerea efectelor negative asupra sănătății animale și umane și asupra mediului înconjurător.

Actul stabilește cerințe pentru:

• prevenirea bolilor și pregătirea pentru eventuale apariții de focare de boală (de exemplu, măsuri de biosecuritate¹), cum ar fi utilizarea instrumentelor de diagnosticare, vaccinarea și tratamentele medicale;
• identificarea și înregistrarea animalelor și a anumitor produse de origine animală (de exemplu, material seminal, ovule, embrioni), precum și certificarea și urmărirea transporturilor acestora;
• intrarea animalelor și a produselor animaliere în UE și circulația în interiorul UE;
• controlul și eradicarea bolilor, inclusiv măsuri de urgență precum restricții privind circulația animalelor, sacrificarea și vaccinarea.

Normele acoperă bolile animalelor pentru toate animalele deținute (inclusiv animalele de companie în unele cazuri), pentru animalele sălbatice și pentru produsele animaliere, atât terestre, cât și acvatice. Acestea nu acoperă direct bunăstarea animalelor, deși legătura dintre sănătatea animalelor și bunăstarea acestora este recunoscută și luată în considerare la evaluarea impactului bolii.

Legea UE privind sănătatea animală este completată cu următoarele aspecte:

• cerințe privind sănătatea animală și trasabilitatea pentru deplasări în interiorul UE a materialului germinativ (material seminal, ovule și embrioni) al anumitor animale terestre deținute, precum și aprobarea unităților de material germinativ (unități care produc sau prelucrează material germinativ);
• prevenirea și controlul anumitor boli;
• cerințe privind sănătatea animală pentru deplasări în interiorul UE ale animalelor terestre și ale ouălor pentru incubație;
• supravegherea, eradicarea și statutul de indemn de boală pentru anumite boli;
• norme pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice;
• norme pentru intrarea în UE, precum și deplasarea și manipularea după intrare a transporturilor anumitor animale, a materialului germinativ și a produselor de origine animală;
• reguli pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare și trasabilitatea anumitor animale terestre deținute și ouă de incubație;
• bolile supuse programelor de supraveghere ale UE, acoperirii sale geografice și bolile pentru care pot fi constituite zone indemne de boală;
• cerințe privind sănătatea animală pentru deplasări în interiorul UE ale animalelor acvatice și ale produselor de origine animală de la animale acvatice.

O listă completă a regulamentelor care completează legea UE privind sănătatea animală este menținută de Comisie.