Legislația UE privind mărcile (înregistrările naționale)

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2015/2436 pentru alinierea în linii mari a legislațiilor țărilor UE privind mărcile

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva vizează alinierea legislațiilor naționale și a normelor procedurale ale UE privind înregistrarea mărcilor.
• Actul face parte dintr-un pachet de reformă alături de revizia Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene (UE). Pachetul este conceput pentru a face sistemele de înregistrare a mărcilor din întreaga UE mai accesibile și mai eficiente pentru întreprinderi.

ASPECTE-CHEIE

Directiva stabilește baza pentru adoptarea legislațiilor naționale privind mărcile referitoare la produse sau servicii care:

• fac obiectul unei înregistrări ca mărci individuale, mărci colective*, mărci de garantare sau de certificare într-o țară a UE sau pe lângă Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală;
• fac obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-o țară a UE.

Format

O marcă poate fi orice semn care poate avea o reprezentare grafică (în special cuvinte, inclusiv nume de persoane, sau desene, litere, cifre, forma produsului sau a ambalajului său). Semnul trebuie să permită distincția între produsele sau serviciile unei persoane sau ale unei întreprinderi și cele ale altora.

Motive de refuz

O marcă poate fi refuzată înainte de înregistrare sau poate fi declarată nulă ulterior din mai multe motive, printre care:

• nu este distinctivă;
• este doar descriptivă;
• este compusă din semne care sunt uzuale în limbajul curent al comerțului respectiv;
• este contrară principiilor care stau la baza actelor cu putere de lege și a normelor administrative constituționale sau a bunelor moravuri acceptate;
• este de așa natură, încât să inducă în eroare publicul, de exemplu cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produsului sau a serviciului.

De asemenea, o marcă este refuzată sau poate fi declarată nulă dacă este identică sau asemănătoare cu o marcă înregistrată anterior.

Drepturi

• Titularul are un drept exclusiv asupra mărcii create.
• Acesta poate să interzică oricui să utilizeze un semn identic sau atât de similar, încât să ducă la un risc de confuzie în mintea consumatorului.
• Titularul nu poate să interzică utilizarea mărcii de către persoanele care acționează în cadrul activității lor, caz în care trebuie indicate următoarele:
  • un nume sau o adresă a unui terț, în cazul în care acesta este o persoană fizică;
  • caracteristicile produselor sau ale serviciilor care fac obiectul mărcii;
  • destinația dorită a bunurilor sau a serviciilor.

Utilizarea

• Titularul unei mărci trebuie să utilizeze efectiv marca în termen de cinci ani de la înregistrarea acesteia.
• Utilizarea întreruptă în cursul unei perioade continue de cinci ani supune marca unor sancțiuni pentru neutilizare.

Procedura de înregistrare

Cererile trebuie să conțină:

• o cerere de înregistrare;
• datele care permit identificarea solicitantului;
• o listă a produselor și a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
• o reprezentare a mărcii care permite atât autorităților, cât și publicului să înțeleagă ce se protejează.

Cererea face obiectul plății unei taxe care se stabilește de către țara UE în cauză.

Durata și reînnoirea

• Mărcile sunt înregistrate pe o perioadă de 10 ani de la data depunerii cererii.
• Acestea pot fi reînnoite pentru încă 10 ani la cererea titularului, la achitarea unei taxe de reînnoire. Titularul va fi informat de oficiul național pentru mărci în legătură cu expirarea mărcii acestuia, cu șase luni înainte de data expirării.

Această directivă abrogă și înlocuiește Directiva 2008/95/CE începând cu 14 ianuarie 2019.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu 12 ianuarie 2016. Țările UE au obligația de a o transpune în legislația națională până la 14 ianuarie 2019.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați „Protecția mărcilor în UE” pe site-ul Comisiei Europene.

TERMEN-CHEIE

* Mărci colective: La depunerea unei cereri de înregistrare, este posibil ca o marcă să fie desemnată drept colectivă. Asociațiile precum fabricanții, producătorii sau prestatorii de servicii pot să solicite o astfel de marcă.

ACT

Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, pp. 1-26)

Modificările succesive aduse Directivei (UE) 2015/2436 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 16.06.2016