Unul dintre numeroasele drepturi de care se bucură persoanele din Uniunea Europeană (UE) este posibilitatea de a locui și a lucra într-un alt stat membru al UE. Acest act legislativ garantează existența unor căi naționale legale de atac în cazul în care lucrătorii sau familiile acestora consideră că se abuzează de aceste drepturi.
Principiile UE de liberă circulație și de luptă împotriva discriminării garantează că persoanele care lucrează în străinătate au aceleași drepturi de angajare ca și cetățenii țării respective. Acestea sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 492/2011 (a se vedea sinteza).
Directiva le cere autorităților naționale să se asigure că sunt disponibile proceduri judiciare pentru toți lucrătorii din UE care se consideră victime ale vreunei forme de discriminare. În plus, organizațiile, asociațiile, sindicatele și organismele patronale implicate în punerea în aplicare a directivei pot reprezenta sau susține lucrătorii din UE și membrii familiilor acestora în orice acțiune în justiție introdusă de către aceștia.
Fiecare stat membru trebuie să desemneze cel puțin o organizație sau un punct central pentru a se asigura că lucrătorii și familiile acestora nu suferă ca urmare a discriminării sau a unor restricții nejustificate pe criterii de naționalitate în ceea ce privește dreptul lor de a munci unde doresc.
Aceste organizații trebuie:
Se aplică de la , iar statele membre UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la .
Pentru informații suplimentare, consultați:
Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor (JO L 128, , pp. 8-14)
data ultimei actualizări