Procedura de predare între țările UE și Islanda și Norvegia

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 2014/835/UE a Consiliului – acordul privind procedura de predare între țările UE și Islanda și Norvegia

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII?

• Decizia aprobă acordul privind procedura de predare* între țările UE și Islanda și Norvegia.

ASPECTE-CHEIE

• Acordul are ca obiectiv intensificarea cooperării judiciare în materie penală între țările UE și Islanda și Norvegia.
• Concret, acesta instituie un sistem de predare pentru a accelera transferul persoanelor suspecte și al celor aflate în stare de arest și a asigura controale suficiente privind executarea mandatelor de arestare.

Domeniul de aplicare

• Mandatul de arestare poate fi emis fie pentru fapte pasibile de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată de cel puțin 12 luni, fie, dacă s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță, pentru o condamnare pronunțată cu o durată de cel puțin patru luni.
• Pentru infracțiunile pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin trei ani, părțile pot face o declarație în sensul de a nu impune condiția dublei incriminări*. Printre acestea se numără:
  • participarea la o organizație criminală;
  • terorismul;
  • traficul de ființe umane;
  • pornografia infantilă;
  • traficul ilicit de organe umane;
  • narcoticele.

Lista infracțiunilor este aceeași cu cea utilizată de țările UE pentru mandatul european de arestare.

Motive de neexecutare a mandatului de arestare

Autoritățile judiciare vor refuza executarea unui mandat de arestare dacă:

• infracțiunea care se află la baza acestuia este acoperită de o amnistie;
• persoana a fost judecată deja pentru aceleași fapte, iar sentința a fost executată sau este în curs de executare;
• persoana nu poate, datorită vârstei sale, să răspundă penal.

Pe de altă parte, țările pot refuza executarea unui mandat de arestare în mai multe cazuri, inclusiv dacă:

• faptele care stau la baza mandatului nu constituie o infracțiune în țara în care se află în detenție persoana („statul de executare”), cu excepția faptelor în materie de taxe, impozite, vamă și schimb valutar;
• persoana este urmărită penal în statul de executare pentru aceeași faptă;
• statul a emis o decizie definitivă pentru aceleași fapte care împiedică desfășurarea ulterioară a procedurilor;
• autoritățile din statul de executare au decis să nu înceapă urmărirea penală a persoanei sau au pus capăt urmăririi penale;
• persoana căutată este resortisant sau rezident al statului de execuție, iar statul respectiv intenționează să execute sentința;
• infracțiunile au fost săvârșite în afara teritoriului țării care emite mandatul („statul membru emitent”) sau dreptul statului de executare nu permite urmărirea penală pentru infracțiunile respective.

Mandatul de arestare

• Mandatul de arestare conține detalii privind identitateapersoanei căutate, autoritatea emitentă , sentința și natura infracțiunii.
• Acesta este transmis de îndată ce este găsită persoana căutată și este comunicat apoi Sistemului de Informații Schengen sau, dacă acest lucru nu este posibil, Interpolului.
• Dacă persoana consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare ar trebui luată în termen de 10 zile; în caz contrar, aceasta ar trebui luată în termen de 60 de zile de la data arestării.
• Dacă nu este posibil acest lucru, autoritățile emitente trebuie să fie informate cu privire la motivul întârzierii, iar termenul poate fi prelungit cu 30 de zile.

Procedura de predare

• Atunci când persoana este arestată, aceasta trebuie informată despre existența și conținutul mandatului de arestare, despre posibilitatea de a consimți la predarea sa către autoritatea emitentă și despre dreptul de a fi asistată de un avocat și de un interpret.
• Audierea se desfășoară în conformitate cu dreptul statului de executare și în condițiile stabilite de acordul comun. Persoanele pot alege să consimtă sau nu la predare dacă această opțiune este exprimată în mod liber și în deplină cunoștință a consecințelor.
• Persoana ar trebui predată în termen de 10 zile de la decizia de executare a mandatului sau, dacă acest lucru este imposibil, în termen de 10 zile de la data predării convenită între autorități. Dacă persoana se mai află în detenție la expirarea termenelor respective, aceasta trebuie pusă în libertate.
• Autoritatea de executare sechestrează și predă obiectele care pot servi ca mijloace de probă sau care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Predarea persoanei căutate

Țările semnatare ale acordului trebuie să permită tranzitul pe teritoriul lor al unei persoane care este predată, cu condiția să fi primit informații despre:

• identitatea persoanei;
• existența mandatului de arestare;
• natura infracțiunii; și
• o descriere a circumstanțelor.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA?

Decizia se aplică începând cu data de 28 noiembrie 2014.

CONTEXT

• Pentru informații suplimentare, consultați „Mandatul european de arestare” pe site-ul web al Comisiei Europene.

* TERMENI-CHEIE

ACTUL PRINCIPAL

Decizia 2014/835/UE a Consiliului din 27 noiembrie 2014 privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (JO L 343, 28.11.2014, pp. 1-2)

Data ultimei actualizări: 24.10.2016