Siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore

ASPECTE-CHEIE

Autorizarea și reglementarea

• Pentru a desfășura activități petroliere și gaziere offshore, operatorii trebuie să primească o autorizație din partea unei autorități independente. Pentru a preveni orice conflict de interese, statele membre ale UE trebuie să asigure o separare clară între reglementarea siguranței și a factorilor de mediu offshore și alte funcții legate de dezvoltarea economică, de acordarea de licențe și de gestionarea veniturilor.
• Înainte de a începe orice activități, operatorul sau deținătorul unei instalații trebuie să prezinte autorității competente:
  • o copie a politicii generale de prevenire a accidentelor majore;
  • detalii privind sistemul de gestionare al siguranței și al mediului în vigoare în companie; și
  • un raport privind pericolele majore.

Planurile de intervenție de urgență

• Operatorii trebuie, de asemenea, să întocmească planuri interne de intervenție de urgență pentru a interveni în cazul oricărui pericol major. Aceste planuri trebuie să includă o analiză a intervenției în cazul scurgerilor de petrol.
• Autoritățile naționale trebuie să conceapă planuri de intervenție în caz de urgență referitoare la toate instalațiile și infrastructurile petroliere și gaziere offshore, inclusiv la zonele potențial afectate aflate sub jurisdicția lor.

Informarea publicului

• Directiva prevede că nu poate începe forajul unei sonde de explorare înainte ca publicul să fi avut posibilitatea de a fi pe deplin informat și de a-și face cunoscute opiniile cu privire la efectele posibile ale eventualelor operațiuni offshore planificate.
• Dat fiind posibilul impact transfrontalier al unui accident, autoritățile naționale trebuie să facă periodic schimb de cunoștințe, de informații și de experiență cu autoritățile omoloage din alte țări ale UE și să se consulte cu reprezentanții industriei, cu alte părți interesate și cu Comisia Europeană.

Rolul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă

Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 (a se vedea sinteza) poate ajuta statele membre să își întocmească planurile de intervenție în caz de urgență și să detecteze și să monitorizeze scurgerile de petrol și de gaze.

Modificarea definiției daunelor aduse apelor

Directiva 2013/30/UE modifică definiția daunelor produse apelor formulată în Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător (a se vedea sinteza), aliniind-o la definițiile din Directiva 2000/60/CE (directiva-cadru a UE privind apa – a se vedea sinteza) și din Directiva 2008/56/CE (a se vedea mai sus). În consecință, daunele aduse apelor sunt definite ca daune care afectează în mod semnificativ starea de mediu (ecologică, chimică sau cantitativă) a resurselor de apă și a resurselor de apă marină.

Regulamentul de modificare (UE) 2018/1999

Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice a înlocuit articolul 25 alineatul (1) din Directiva 2013/30/UE, impunându-le statelor membre să raporteze anual Comisiei cel puțin următoarele informații, ca parte a raportării anuale în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999:

• numărul, vechimea și locația instalațiilor;
• numărul și tipul de inspecții și investigații efectuate, precum și eventualele acțiuni de aplicare a legii sau condamnări;
• date privind incidentele, cerute de sistemul comun de raportare;
• orice modificări majore ale cadrului de reglementare offshore;
• performanța operațiunilor petroliere și gaziere offshore în ceea ce privește prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor accidentelor majore care se produc.