Poluarea atmosferică provenită de la instalațiile medii de ardere

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2015/2193 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește normele de control al emisiilor atmosferice de dioxid de sulf (SO₂), oxizi de azot (NO_x) și pulberi (particule) provenite de la instalațiile medii de ardere*, precum și norme pentru monitorizarea emisiilor de monoxid de carbon (CO) provenite de la aceste instalații.

Obiectivul este de a reduce eventualele daune pentru sănătatea umană și pentru mediu.

ASPECTE-CHEIE

• Țările Uniunii Europene (UE) trebuie să se asigure că:
  • toate instalațiile medii de ardere noi, adică instalațiile puse în funcțiune după 19 decembrie 2018, au o autorizație sau sunt înregistrate;
  • până la 1 ianuarie 2024, toate instalațiile existente cu o putere termică instalată (sau cu o capacitate) mai mare de 5 megawați (MW) au o autorizație sau sunt înregistrate;
  • până la 1 ianuarie 2029, toate instalațiile existente cu o putere termică instalată mai mică sau egală cu 5 MW au o autorizație sau sunt înregistrate.
• Autoritatea competentă a fiecărei țări a UE trebuie să dețină un registru disponibil public cu informații privind fiecare instalație, precum tipul de combustibil utilizat și numărul de ore de funcționare anuale preconizat.
• Actul legislativ stabilește valorile-limită de emisie în funcție de categoriile de combustibil, făcând totodată o distincție între instalații noi și existente. Unele instalații pot fi scutite de respectarea limitelor.
• Valorile-limită se aplică începând cu 20 decembrie 2018 pentru instalațiile noi și până în 2025 sau 2030 pentru instalațiile existente, în funcție de mărimea acestora.
• Operatorii instalațiilor trebuie:
  • să-și monitorizeze emisiile;
  • să mențină o evidență, timp de cel puțin șase ani, a rezultatelor monitorizării emisiilor, a orelor de funcționare, a tipului și a cantității de combustibili utilizați, precum și detalii despre orice funcționare defectuoasă sau defecțiune.
• Țările UE trebuie:
  • să stabilească inspecții eficiente pentru a verifica respectarea valorilor-limită de emisie;
  • până la 1 ianuarie 2021, să prezinte Comisiei Europene un raport conținând o estimare a emisiilor totale anuale de CO;
  • până la 1 octombrie 2026, să furnizeze Comisiei informații calitative și cantitative privind punerea în aplicare a directivei. Acestea trebuie să cuprindă o estimare a emisiilor anuale totale de SO₂, NO_x și pulberi (particule) provenite de la instalații, în funcție de tipul de instalație, de combustibilul utilizat și de capacitate;
  • până la 1 octombrie 2031, să furnizeze Comisiei un al doilea raport privind punerea în aplicare.
• Comisia:
  • va prezenta un raport de sinteză Parlamentului European și Consiliului în termen de 12 luni de la primirea rapoartelor naționale privind punerea în aplicare;
  • până la 1 ianuarie 2020, va analiza progresele înregistrate în materie de eficiență energetică a instalațiilor medii de ardere și va evalua avantajele stabilirii unor standarde minime de eficiență energetică;
  • până la 1 ianuarie 2023, va evalua necesitatea revizuirii anumitor aspecte ale actului legislativ, inclusiv necesitatea stabilirii unor valori-limită de emisie mai stricte pentru noile instalații și a reglementării emisiilor de CO.
• Directiva nu se aplică în cazul anumitor instalații de ardere, precum:
  • cuptoarele de cocs;
  • turbinele cu gaz și motoarele folosite pe platformele maritime;
  • reactoarele utilizate în industria chimică; și
  • instalațiile care deja fac obiectul altor acte legislative ale UE de reglementare a emisiilor acestora, precum Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării).
• Directiva nu se aplică în cazul activităților auxiliare de cercetare, dezvoltare și testare.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică de la 18 decembrie 2015. Țările UE au obligația de a o transpune în legislația națională până la 19 decembrie 2017.

CONTEXT

Actul legislativ completează lacuna de reglementare dintre instalațiile mari de ardere (peste 50 megawați), care fac obiectul directivei privind emisiile industriale, și dispozitivele mai mici, precum încălzitoarele și boilerele, care intră sub incidența directivei privind proiectarea ecologică.

Instalațiile medii de ardere sunt utilizate pentru o mare varietate de aplicații (producția energiei electrice, încălzirea și răcirea locuințelor/clădirilor rezidențiale, furnizarea de căldură/abur pentru procesele industriale etc.).

• Pentru informații suplimentare, consultați „Directiva privind instalațiile medii de ardere (MCP)” pe site-ul Comisiei Europene.

TERMEN-CHEIE

* Instalație medie de ardere: o instalație care arde combustibil și utilizează căldura generată, cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.

ACT

Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (JO L 313, 28.11.2015, pp. 1-19)

ACTE CONEXE

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, pp. 17-119)

Modificările succesive aduse Directivei 2010/75/UE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 14.03.2016