Uniunea Europeană (UE) stabilește limite pentru emisiile de poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari.

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării).

Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) a intrat în vigoare în 2011 și înlocuiește șapte acte legislative anterioare, inclusiv Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari.

Principalul obiectiv al directivei este de a reduce emisiile industriale nocive, îndeosebi prin mai buna aplicare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT), aducând astfel beneficii atât sănătății cetățenilor, cât și mediului înconjurător.

Capitolul III al Directivei 2010/75/UE conține prevederi speciale pentru instalațiile de ardere. Acesta se aplică instalațiilor de ardere a căror putere termică instalată totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.

Anumite tipuri de instalații de ardere sunt exceptate de la prevederile acestui capitol. Printre exemple se numără:

Legea prevede reguli privind agregarea. De exemplu, în cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalații sunt evacuate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră drept o singură instalație de ardere, iar pentru calcularea puterii termice instalate totale capacitățile acestora se însumează.

Valorile-limită de emisie pentru instalațiile de ardere mari stabilite în anexa V la directivă sunt, în general, mai stringente decât cele din Directiva 2001/80/CE, emisă anterior. Există un anumit grad de flexibilitate (planul național de tranziție, derogarea pentru durata de viață limitată) pentru instalațiile existente. Anexa V (părțile 1 și 2) stabilește valorile-limită de emisie pentru instalațiile de ardere.

Până la 31 decembrie 2022, anumite centrale termice de cartier pot fi exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie (de exemplu, dacă puterea termică instalată totală a instalației de ardere nu este mai mare de 200 MW sau dacă instalației i s-a acordat prima autorizație înainte de 27 noiembrie 2002).

Țările UE trebuie să se asigure că emisiile în aer sunt monitorizate în conformitate cu partea 3 din anexa V și că sunt pe deplin satisfăcute condițiile prevăzute în autorizația de funcționare a instalației. Instalarea și funcționarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul unui control și al unor teste anuale de supraveghere.

În această privință, operatorii tuturor instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puțin 300 megawați ar trebui să se asigure că (i) sunt disponibile situri de stocare adecvate; (ii) echipamentele de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic; (iii) adaptarea ulterioară în vederea captării de dioxid de carbon este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic.

Funcționarea necorespunzătoare sau defecțiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor

Țările UE trebuie să se asigure că autorizațiile emise de autoritățile lor competente conțin prevederi referitoare la funcționarea necorespunzătoare sau la defecțiuni ale echipamentului de reducere a emisiilor. În cazul unei defecțiuni, operatorul trebuie să reducă sau să oprească funcționarea, dacă nu poate fi reluată funcționarea normală în termen de 24 de ore, sau să exploateze instalația folosind combustibili puțin poluanți.

REFERINȚE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Directiva 2010/75/UE	6.1.2011	7.1.2013	JO L 334, 17.12.2010, p. 17-119

Decizia 2003/507/CE a Consiliului din 13 iunie 2003 privind aprobarea aderării Comunității Europene la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (JO L 179, 17.7.2003).

Obiectivul acestui protocol din 1979 este de a reduce emisiile de sulf, NOx, NH3 și COV care sunt produse de activitățile antropice și care pot determina efecte adverse asupra sănătății oamenilor și asupra mediului ca urmare a proceselor de acidifiere, eutrofizare și formare a ozonului troposferic datorită transportului transfrontalier pe distanțe lungi.

Recomandarea Comisiei din 15 ianuarie 2003 privind liniile directoare pentru asistarea statelor membre în elaborarea unui plan național de reducere a emisiilor în conformitate cu prevederile Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari [notificată cu numărul C(2003) 9] (2003/47/CE) (JO L 16, 22.1.2003).