Protocolul la Convenția privind munca forțată a OIM: ratificarea de către țările UE
SINTEZĂ PRIVIND:
SINTEZĂ
CARE ESTE ROLUL ACESTOR DECIZII?
-
Deciziile autorizează guvernele Uniunii Europene (UE) să ratifice protocolul pe care Organizația Internațională a Muncii (OIM) l-a adoptat în 2014 și le solicită acestora să realizeze acest lucru până la sfârșitul anului 2016. Acest fapt dă un nou impuls Convenției privind munca forțată din 1930 a OIM în ceea ce privește prevenirea utilizării muncii forțate, în special în contextul traficului de persoane, al protejării victimelor și al accesului la căi de atac.
ASPECTE-CHEIE
-
Protocolul la Convenția privind munca forțată a OIM acoperă domeniile de politică socială și cooperare judiciară în materie penală care intră în sfera de competență a UE.
-
UE ca atare nu poate ratifica protocolul. Doar diversele țări ale UE pot face acest lucru. Cele două decizii autorizează guvernele UE să ratifice textul, „acționând împreună în interesul Uniunii”.
-
Decizia 2015/2037 acoperă aspectele de politică socială din protocol, precum raportul de muncă, timpul de lucru, munca prin agent de muncă temporară și sănătatea și securitatea la locul de muncă, toate acestea făcând deja obiectul legislației UE.
-
Decizia 2015/2071 acoperă aspectele de materie penală din protocol, precum protecția victimelor criminalității. UE deja a legiferat în acest domeniu cu directive privind combaterea traficului de ființe umane și protecția victimelor.
-
Ca urmare a neparticipării sale la spațiul de libertate, securitate și justiție, Danemarca nu are nicio obligație în temeiul Deciziei 2015/2071.
-
Țările care ratifică protocolul privind munca forțată trebuie să dezvolte o politică și un plan de acțiune la nivel național și să se angajeze să coopereze pe plan internațional pentru suprimarea muncii forțate, în consultare cu partenerii sociali. Țările trebuie să ia măsuri pentru a preveni munca forțată, a îmbunătăți protecția victimelor și a le oferi acestora acces la căi de atac, inclusiv la despăgubiri.
CONTEXT
Munca forțată este muncă efectuată involuntar și prin constrângere și este unanim recunoscută ca infracțiune de la adoptarea în 1930 a unui act de referință, și anume Convenția nr. 29 privind munca forțată a OIM.
Cu toate acestea, OIM estimează că 20,9 milioane de persoane din întreaga lume continuă să fie victime ale muncii forțate. Marea majoritate a acestora sunt acum în economia privată, în special sub forma traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă. Protocolul și recomandarea privind munca forțată, adoptate de OIM în 2014, vizează accelerarea luptei globale împotriva tuturor formelor de muncă forțată.
DE CÂND SE APLICĂ DECIZIILE?
Deciziile se aplică începând cu 12 noiembrie 2015. Țările UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a-și depune instrumentele de ratificare până la 31 decembrie 2016.
CONTEXT
Pentru mai multe informații, consultați:
ACTE
Decizia (UE) 2015/2037 a Consiliului din 10 noiembrie 2015 de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene, Protocolul din 2014 la Convenția privind munca forțată din 1930 a Organizației Internaționale a Muncii cu privire la aspecte referitoare la politica socială (JO L 298, 14.11.2015, pp. 23-24)
Decizia (UE) 2015/2071 a Consiliului din 10 noiembrie 2015 de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene, Protocolul din 2014 la Convenția privind munca forțată din 1930 a Organizației Internaționale a Muncii în ceea ce privește articolele 1-4 din protocol privind aspectele referitoare la cooperarea judiciară în materie penală (JO L 301, 18.11.2015, pp. 47-48)
ACTE CONEXE
Protocolul din 2014 la Convenția privind munca forțată, 1930
Data ultimei actualizări: 17.03.2016