Euro - moneda comună a Europei

Securitatea juridică, în special pentru persoanele fizice și întreprinderi, este absolut esențială când o țară a UE își înlocuiește moneda națională cu euro. Aceste două acte legislative asigură securitatea respectivă pentru facilitarea unei treceri armonioase.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1103/97 al Consiliului din 17 iunie 1997 privind anumite dispoziții referitoare la introducerea monedei euro.

Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro.

SINTEZĂ

Securitatea juridică, în special pentru persoanele fizice și întreprinderi, este absolut esențială când o țară a UE își înlocuiește moneda națională cu euro. Aceste două acte legislative asigură securitatea respectivă pentru facilitarea unei treceri armonioase.

CARE ESTE ROLUL REGULAMENTELOR?

Cele două regulamente - nr. 1103/97 și nr. 974/98 [modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2169/2005] - oferă baza juridică pentru introducerea monedei euro (uniunea economică și monetară UEM). Primul cuprinde aspecte precum ratele de conversie și procedurile, statutul contractelor și instrucțiunile de plată. Cel de al doilea stabilește un calendar pentru trecerea la moneda euro. Dispozițiile acestora trebuie respectate de către toate țările UE care adoptă moneda euro.

ASPECTE-CHEIE [REGULAMENTUL (CE) NR. 1103/97]

• Euro a înlocuit ECU (unitatea monetară europeană), un coș de monede naționale utilizat anterior pentru scopurile contabile ale UE, la 1 ianuarie 1999. Rata de conversie euro:ECU a fost de 1:1.
• Moneda euro este divizată în 100 de subdiviziuni. Acestea pot fi cunoscute sub numele de „cent” sau sub alte eventuale denumiri utilizate în mod curent într-o țară anume.
• Continuitatea contractelor și a tuturor instrumentelor și obligațiilor juridice care conțin trimiteri la o monedă națională nu este afectată de introducerea monedei euro.
• Ratele de conversie a monedelor naționale în euro sunt alcătuite din șase cifre. Acestea nu pot fi rotunjite în sus sau în jos.
• Orice conversie dintr-o monedă națională în alta trebuie să se facă prin intermediul monedei euro.

ASPECTE-CHEIE [REGULAMENTELE (CE) NR. 974/98 ȘI 2169/2005]

• Începând de la data adoptării monedei euro, moneda țărilor UE participante este euro.
• Poate să existe o perioadă de tranziție între data adoptării monedei euro și data trecerii efective la aceasta, când bancnotele și monedele euro sunt puse în circulație de către Banca Centrală Europeană și banca sau băncile centrale naționale pentru a înlocui moneda țării.
• Acest proces trebuie să dureze cel mult trei ani, dar poate fi cât mai scurt posibil și chiar zero în cazul în care cele două date coincid. De fapt, țările care au adoptat recent moneda euro nu au utilizat o perioadă de tranziție.
• În perioada de retragere treptată, noile documente juridice pot face trimitere la moneda națională timp de cel mult un an pentru facilitarea tranziției.
• Orice trimiteri la monedele naționale în documentele juridice după data schimbării monedei fiduciare sunt considerate automat a fi în euro.
• Când se utilizează în paralel atât bancnotele și monedele naționale, cât și cele euro, publicul le poate schimba pe primele cu cele din urmă fără costuri, până la anumite praguri.
• Bancnotele și monedele naționale rămân mijloace legale de plată în țara în cauză timp de cel mult șase luni după data substituirii monedei fiduciare, deși guvernul poate reduce această perioadă.
• La terminarea perioadei, acestea pot fi schimbate în euro, conform procedurilor stipulate în legislația și în practicile naționale.

Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului a guvernat introducerea inițială a monedei euro și a fost adaptat prin Regulamentul (CE) nr. 2169/2005 în vederea pregătirii pentru extinderea zonei euro. (O sinteză conexă descrie modul în care are loc trecerea la euro în practică.)

UTILIZATORII MONEDEI EURO

Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Spania (din 1999), Grecia (2001), Slovenia (2007), Cipru și Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011), Letonia (2014) și Lituania (2015).

Sunt disponibile informații suplimentare pe site-ul Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare a Comisiei Europene și în publicația acesteia.

Data ultimei actualizări: 10.09.2015