Consolidarea rezilienței în țările în curs de dezvoltare

SINTEZĂ PRIVIND:

Comunicare a Comisiei COM(2012) 586 final: Abordarea UE în materie de reziliență: Să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI COMUNICĂRI?

Comunicarea vizează utilizarea învățămintelor extrase din această regiune pentru a crește eficacitatea contribuției Uniunii Europene (UE) la reducerea vulnerabilității în țările predispuse la dezastre și în țările fragile, prin includerea conceptului de reziliență* ca obiectiv central.

ASPECTE-CHEIE

• Reducerea nevoilor umanitare, atenuarea sărăciei și abordarea fragilității necesită eforturi sistematice pentru consolidarea rezilienței populațiilor vulnerabile.
• Aceasta necesită strategii multidimensionale și pe termen lung care să permită reducerea cauzelor care stau la baza crizelor și consolidarea capacităților pentru o mai bună gestionare a incertitudinilor și a schimbărilor.
• Serviciile mai bune, oportunitățile și protecția împotriva șocurilor și a crizelor vor îmbunătăți mijloacele de subzistență ale celor mai vulnerabile persoane. În situații de criză, gestionarea riscurilor va duce la un răspuns mai timpuriu și mai eficient pentru abordarea nevoilor imediate, limitarea pierderilor și accelerarea redresării.
• Considerentele privind reziliența – gestionarea riscurilor și reducerea vulnerabilității – trebuie să fie integrate în mod corespunzător în toate strategiile de dezvoltare și de redresare.

Răspunsul UE la crizele alimentare din Africa

În urma crizelor alimentare din Africa, UE a pus în aplicare un răspuns pentru ajutor umanitar și de dezvoltare. În plus față de activitățile de salvare, acest ajutor a contribuit și la procesul de redresare, de exemplu prin furnizarea de semințe și de unelte și prin îmbunătățirea gestionării apei.

Strategiile privind reziliența pe termen mai lung ajută țările și comunitățile afectate să se redreseze și să își consolideze capacitatea de a face față unor crize viitoare.

Inițiativele privind reziliența SHARE* și AGIR* reprezintă o îmbunătățire a modului în care interacționează ajutorul umanitar și asistența pentru dezvoltare. Asistența pe termen scurt este îmbunătățită atunci când se recunoaște legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LRRD). UE se poate angaja să abordeze cauzele profunde ale insecurității alimentare pe termen mai lung prin redarea mijloacelor de subzistență, consolidarea protecției sociale și a sistemelor de gestionare a dezastrelor, precum și prin îmbunătățirea nutriției.

Aceste măsuri se concentrează pe securitatea alimentară – și pe crizele alimentare – în Africa Subsahariană. Cu toate acestea, această abordare poate fi aplicată și altor regiuni și tipuri de vulnerabilitate, cum sunt regiunile amenințate de:

• inundații;
• cicloane;
• cutremure;
• secetă;
• maree de furtună și tsunami;
• schimbări climatice;
• creșterea prețurilor la alimente.

Abordarea se concentrează pe trei elemente-cheie:

• 1.

  anticiparea crizelor prin evaluarea riscurilor;

• 2.

  concentrarea pe prevenire și pregătire;

• 3.

  îmbunătățirea răspunsului la situații de criză.

Comunicarea propune un plan în 10 puncte pentru creșterea rezilienței, inclusiv promovarea dialogului privind reziliența cu țările din afara UE prin canalele disponibile, precum Organizația Națiunilor Unite și forumurile G8 și G20 ale națiunilor bogate și ale celor emergente. Planul a fost consolidat și extins în Planul de acțiune pentru reziliență în țările predispuse la crize pentru 2013-2020, care invită UE și țările UE:

• să sprijine AGIR, SHARE și alte inițiative privind reziliența în diferite contexte și regiuni;
• să includă gestionarea riscurilor de dezastre pe agenda privind reziliența;
• să promoveze abordări integrate pentru adaptarea la schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre și reziliență;
• să integreze reziliența în agenda pentru securitatea alimentară și nutrițională;
• să consolideze mecanismele de asistență pentru grupurile de populație vulnerabile, sprijinind dezvoltarea abordărilor naționale în domeniul protecției sociale;
• să extindă sprijinul pentru soluții privind finanțarea de risc la nivel național și local, inclusiv asigurările și obligațiunile pentru situațiile de catastrofă;
• să sprijine dezvoltarea unui sector privat local, oportunitățile de creștere și soluțiile de durată pentru consolidarea rezilienței populațiilor vulnerabile;
• să sprijine inițiative locale prin organizații locale;
• să dezvolte metodologii de reziliență urbană, testare și evaluare;
• să dezvolte abordări privind reziliența în domeniul problemelor cronice referitoare la refugiați;
• să sprijine reziliența și dezvoltarea capacității la nivel local prin inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” (în discuție);
• să amelioreze baza de dovezi și de cunoștințe despre reziliență;
• să dezvolte abordări comune pentru promovare;
• să furnizeze instrucțiuni operaționale privind reziliența pentru Comisia Europeană și alți parteneri;
• să utilizeze metodologii și instrumente îmbunătățite pentru evaluarea riscurilor, gestionarea riscurilor și măsurarea rezilienței; și
• să aplice și să dezvolte instrumente financiare flexibile și planuri pentru situații neprevăzute.

CONTEXT

Crizele alimentare și nutriționale recurente din Sahel și Cornul Africii afectează milioane de oameni, duc la răspândirea foametei și contribuie la menținerea oamenilor într-o stare perpetuă de sărăcie. Această situație subliniază necesitatea unei abordări sistematice pe termen lung în vederea consolidării rezilienței țărilor și a populațiilor vulnerabile.

TERMENI-CHEIE

* Reziliență: capacitatea unei persoane fizice, a unei gospodării, a unei comunități, a unei țări sau a unei regiuni de a rezista, de a se adapta și de a-și reveni rapid din situații de stres și de șoc

* SHARE: Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii

* AGIR: Alianța mondială pentru reziliență

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Abordarea UE în materie de reziliență: Să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare [COM(2012) 586 final din 3.10.2012]

ACTE CONEXE

Concluziile Consiliului privind abordarea UE în materie de reziliență, Bruxelles, 28 mai 2013

Document de lucru al serviciilor Comisiei: Planul de acțiune pentru reziliență în țările predispuse la crize pentru 2013-2020 [SWD(2013) 227 final din 19.6.2013]

Data ultimei actualizări: 25.11.2015