Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

13.   Politica industrială și piața internă

Volumul 028

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

1999

L 195

34

 

 

31999D0511

 

 

 

Decizia Comisiei din 7 iulie 1999 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile stațiilor mobile cu canale multiple HSCSD (transmisie de date cu comutarea rapidă a circuitelor) [notificată cu numărul C(1999) 2029] (1)

3

1999

L 197

1

 

 

31999R1655

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1655/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 1999 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2236/95 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul rețelelor transeuropene

6

1999

L 199

57

 

 

31999L0033

 

 

 

Directiva 1999/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 1999 de modificare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind etichetarea anumitor substanțe periculoase în Austria și Suedia

13

1999

L 200

1

 

 

31999L0045

 

 

 

Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase

15

1999

L 207

18

 

 

31999L0077

 

 

 

Directiva 1999/77/CE a Comisiei din 26 iulie 1999 de efectuare a celei de-a șasea adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (azbest) (1)

83

1999

L 255

40

 

 

31999D0645

 

 

 

Decizia Comisiei din 15 septembrie 1999 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare pentru accesul TETRA la serviciile de urgență [notificată cu numărul C(1999) 2987] (1)

86

1999

L 297

22

 

 

31999L0086

 

 

 

Directiva 1999/86/CE a Consiliului din 11 noiembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/763/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți

89

1999

L 307

61

 

 

31999D0784

 

 

 

Decizia Consiliului din 22 noiembrie 1999 privind participarea Comunității la Observatorul European al Sectorului Audiovizual

91

1999

L 334

32

 

 

31999L0099

 

 

 

Directiva 1999/99/CE a Comisiei din 15 decembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 80/1269/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la puterea motoarelor autovehiculelor (1)

92

1999

L 334

36

 

 

31999L0100

 

 

 

Directiva 1999/100/CE a Comisiei din 15 decembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 80/1268/CEE a Consiliului privind emisiile de dioxid de carbon și consumul de carburant al autovehiculelor (1)

96

1999

L 334

41

 

 

31999L0101

 

 

 

Directiva 1999/101/CE a Comisiei din 15 decembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/157/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (Text cu relevanța pentru SEE)

101

1999

L 334

43

 

 

31999L0102

 

 

 

Directiva 1999/102/CE a Comisiei din 15 decembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisii poluante provenite de la autovehicule (1)

104

2000

L 009

14

 

 

31999L0098

 

 

 

Directiva 1999/98/CE a Comisiei din 15 decembrie 1999 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 96/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția pasagerilor din autovehicule în caz de coliziune frontală (1)

112

2000

L 013

12

 

 

31999L0093

 

 

 

Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice

120

2000

L 021

16

 

 

32000L0001

 

 

 

Directiva 2000/1/CE a Comisiei din 14 ianuarie 2000 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 89/173/CEE a Consiliului cu privire la anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1)

130

2000

L 021

23

 

 

32000L0002

 

 

 

Directiva 2000/2/CE a Comisiei din 14 ianuarie 2000 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 75/322/CEE a Consiliului privind suprimarea paraziților radioelectrici produși de motoarele cu aprindere prin scânteie cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți și a Directivei 74/150/CEE a Consiliului privind omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1)

137

2000

L 022

66

 

 

32000D0063

 

 

 

Decizia Comisiei din 18 ianuarie 2000 de modificare a Deciziei 96/627/CE de punere în aplicare a articolului 2 din Directiva 77/311/CEE a Consiliului privind nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți [notificată cu numărul C(1999) 3546] (1)

146

2000

L 034

17

 

 

31999L0103

 

 

 

Directiva 1999/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 ianuarie 2000 de modificare a Directivei 80/181/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură

147

2000

L 050

14

 

 

32000D0147

 

 

 

Decizia Comisiei din 8 februarie 2000 de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea comportării la foc a materialelor de construcții [notificată cu numărul C(2000) 133] (1)

150

2000

L 053

1

 

 

32000L0003

 

 

 

Directiva 2000/3/CE a Comisiei din 22 februarie 2000 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/541/CEE a Consiliului privind centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor (1)

155

2000

L 056

42

 

 

32000L0006

 

 

 

A douăzeci și patra Directivă 2000/6/CE a Comisiei din 29 februarie 2000 de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1)

231

2000

L 065

22

 

 

32000L0011

 

 

 

A douăzeci și cincea Directivă 2000/11/CE a Comisiei din 10 martie 2000 de adaptare la progresul tehnic a anexei II la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1)

236

2000

L 077

13

 

 

32000D0245

 

 

 

Decizia Comisiei din 2 februarie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la sticla plată, sticla profilată și produsele din sticlă modelată [notificată cu numărul C(1999) 5016] (1)

240

2000

L 086

15

 

 

32000D0273

 

 

 

Decizia Comisiei din 27 martie 2000 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la șapte produse supuse agrementării tehnice europene fără Ghid [notificată cu numărul C(2000) 668] (1)

247

2000

L 087

22

 

 

32000L0004

 

 

 

Directiva 2000/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 februarie 2000 de modificare a Directivei 74/60/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau plafonul care se deschide, spătarul și partea din spate a scaunelor)

253

2000

L 094

31

 

 

32000L0019

 

 

 

Directiva 2000/19/CE a Comisiei din 13 aprilie 2000 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 86/298/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust (1)

263

2000

L 097

13

 

 

32000D0299

 

 

 

Decizia Comisiei din 6 aprilie 2000 de stabilire a clasificării inițiale a echipamentelor radio și a echipamentelor terminale de telecomunicații și a identificatorilor asociați [notificată cu numărul C(2000) 938] (1)

265

 


 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.


13/Volumul 028

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31999D0511


L 195/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 7 iulie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile stațiilor mobile cu canale multiple HSCSD (transmisie de date cu comutarea rapidă a circuitelor)

[notificată cu numărul C(1999) 2029]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/511/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Comisia adoptă măsura de identificare a tipului de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind importanța acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

(2)

întrucât este necesară adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde care pun în aplicare cerințele principale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)

întrucât, pentru menținerea accesului pe piețe al fabricanților, este necesară permiterea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)

întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

(5)

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele de racordare aplicabile stațiilor mobile cu canale multiple HSCSD (transmisie de date cu comutarea rapidă a circuitelor).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună cuprinde standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în aplicare, pe cât posibil, a cerințelor principale prevăzute la articolul 5 literele (c)-(f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1) și, în măsura în care acestea sunt aplicabile, cu reglementările tehnice comune menționate în Deciziile 98/574/CE (2) și 98/575/CE ale Comisiei (3). În plus, acestea satisfac cerințele principale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (4) și 89/336/CEE ale Consiliului (5).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea pentru echipamentele terminale de la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie a standardului armonizat menționat în anexă, de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 iulie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 278, 15.10.1998, p. 30.

(3)  JO L 278, 15.10.1998, p. 35.

(4)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(5)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

TRIMITERE LA STANDARDUL ARMONIZAT APLICABIL

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Digital cellular telecommunications system (Phase 2+); attachment requirements for Global System for Mobile Communications (GSM); High Speed Circuit Switched Data (HSCSD) Multislot Mobile Stations; access (GSM 13.34 version 5.0.2)

[Sistem de telecomunicații celulare digitale (faza 2+); cerințe de racordare aplicabile sistemului GSM (sistemul global de telecomunicații mobile); stații mobile cu canale multiple HSCDS (transmisie de date cu comutarea rapidă a circuitelor); accesul (GSM 13.34 versiunea 5.0.2)]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

EN 301 419-2: aprilie 1998

(exceptând introducerea)

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 98/34/CE.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

 

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

sau

 

Comisia Europeană

DG XIII/A.2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

 

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6


31999R1655


L 197/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1655/1999 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 19 iulie 1999

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2236/95 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul rețelelor transeuropene

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 156 primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (4),

(1)

întrucât, experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2236/95 (5) a demonstrat necesitatea efectuării unui număr de modificări ale respectivului regulament;

(2)

întrucât, este necesar ca finanțarea anumitor proiecte să fie facilitată prin includerea, în formele de ajutor posibile, a unei contribuții la constituirea capitalului de risc; întrucât este de dorit să fie utilizate resursele financiare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2236/95 pentru a aduce la un nivel maxim contribuția financiară din partea sectorului privat;

(3)

întrucât, prezența capitalului de risc în pachetul financiar al unui proiect poate contribui la formarea de parteneriate între sectorul public și cel privat pentru proiectele de rețele transeuropene; întrucât aportul de capital de risc la rețelele transeuropene este limitat, în special în etapele de început de realizare a acestora;

(4)

întrucât, este necesar să se permită participarea capitalului de risc la fondurile de investiții, care să furnizeze în mod prioritar capital de risc pentru proiectele de rețele transeuropene în proporție de până la 1 % din suma totală pentru perioada 2000-2006, în scopul de a dobândi experiență în această nouă formă de finanțare; întrucât această limită poate crește până la 2 %, după reexaminarea modului de funcționare a acestui instrument; întrucât este necesar să se examineze, de asemenea, o posibilă extindere a acestuia în viitor;

(5)

întrucât, în scopul de a spori transparența și de a satisface așteptările legate de proiecte sau grupe de proiecte care implică nevoi financiare considerabile pe termen lung, este de dorit să se elaboreze programe multianuale orientative în sectoare sau domenii specifice; întrucât aceste programe ar trebui să indice cuantumul total și anual al asistenței care poate fi alocată unui asemenea proiect sau unor asemenea grupe de proiecte pe o perioadă dată și care ar trebui să reprezinte o referință pentru deciziile anuale de acordare a ajutoarelor financiare în limitele alocărilor bugetare anuale, dacă acestea sunt în conformitate cu programele multianuale orientative relevante; întrucât, cu toate acestea, cuantumurile anuale indicate în aceste programe nu reprezintă angajamente bugetare;

(6)

întrucât, proiectele sau grupele de proiecte trebuie să poată beneficia de decizii succesive de acordare de asistență financiară;

(7)

întrucât, este necesar ca cererea de acordare a ajutorului financiare pentru un proiect să includă o defalcare detaliată a estimărilor surselor de finanțare comunitare și din partea autorităților naționale, regionale și locale, precum și cuantumul contribuțiilor financiare din partea sectorului privat;

(8)

întrucât, ajutoarele financiare acordate ar trebui să fie anulate, cu excepția cazurilor bine justificate, în cazul în care acțiunile în cauză nu au fost inițiate până la o anumită dată;

(9)

întrucât, este necesar ca activitățile Fondului European de Investiții să fie incluse în instrumentele financiare comunitare cu care trebuie să fie coordonate măsurile prevăzute prin Regulamentul (CE) nr. 2236/95;

(10)

întrucât, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita beneficiarilor să furnizeze evaluări ale proiectelor finanțate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2236/95 sau informațiile necesare care să îi permită Comisiei să întreprindă o evaluare proprie;

(11)

întrucât, Decizia 87/373/CEE a Consiliului (6) stabilește normele de exercitare a competențelor conferite Comisiei de către Consiliu pentru executare a actelor pe care acesta le adoptă; întrucât normele stabilite în prezentul regulament ar trebui să țină seama de posibilele modificări ale dispozițiilor existente stabilite prin acord interinstituțional sau prin Decizia 87/373/CEE;

(12)

întrucât, dată fiind importanța rețelelor transeuropene, este necesar să se includă în Regulamentul (CE) nr. 2236/95 un cadru financiar, în sensul punctului 1 din Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 6 martie 1995, de 4 600 de milioane EUR destinat punerii în aplicare a acesteia în perioada 2000-2006;

(13)

întrucât, este necesară examinarea de către Consiliu a necesității continuării sau a modificării măsurilor prevăzute prin Regulamentul (CE) nr. 2236/95, pe baza raportului general pe care Comisia urmează să îl prezinte până la sfârșitul anului 2006;

(14)

întrucât, în cursul perioadei de tranziție de la 1 ianuarie 1999 până la 31 decembrie 2001, toate trimiterile la euro se interpretează ca trimiteri la euro ca unitate monetară menționată în Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (7);

(15)

întrucât, în consecință, Regulamentul (CE) nr. 2236/95 ar trebui să fie modificat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2236/95 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 alineatul (2) se elimină.

2.

Articolul 3 se elimină.

3.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Forme de ajutor

(1)   Ajutorul comunitar pentru proiecte poate îmbrăca una sau mai multe din următoarele forme:

(a)

cofinanțarea studiilor aferente proiectelor, inclusiv studii preliminare, de fezabilitate și de evaluare, precum și alte măsuri de asistență tehnică a acestor studii. În general, participarea comunitară nu poate depăși 50 % din costul total al unui studiu.

În cazuri excepționale și justificate corespunzător, la inițiativa Comisiei și cu acordul statelor membre în cauză, participarea comunitară poate depăși limita de 50 %;

(b)

subvenții la dobânzile aferente împrumuturilor acordate de Banca Europeană de Investiții sau alte instituții financiare publice sau private. În general, durata subvenției nu poate fi mai mare de cinci ani;

(c)

contribuții la primele pentru garanțiile la împrumuturile acordate de Fondul European de Investiții sau de alte instituții financiare;

(d)

subvenții directe pentru investiții, în cazuri bine justificate;

(e)

participare la capitalul de risc pentru fondurile de investiții sau întreprinderi financiare comparabile, având drept scop prioritar furnizarea capitalului de risc pentru proiectele de rețele transeuropene și implicând investiții substanțiale ale sectorului privat; această participare la capitalul de risc nu poate depăși limita de 1 % din resursele bugetare menționate la articolul 18. În conformitate cu procedura specificată la articolul 17, această limită poate fi majorată până la 2 %, începând cu anul 2003, în urma unei reexaminări a modului de funcționare a acestui instrument, care trebuie să fie prezentată de către Comisie Parlamentului European și Consiliului.

Normele de punere în aplicare a acestei participări la capitalul de risc sunt stabilite în anexă.

Participarea se poate face direct la fond sau la o întreprindere financiară comparabilă sau la un instrument de coinvestiții adecvat administrat de aceiași gestionari de fonduri;

(f)

după caz, o combinație de ajutoare comunitare menționate la literele (a)-(e), în scopul stimulării maxime a resurselor bugetare mobilizate, care trebuie să fie utilizate cât mai economicos cu putință.

(2)   Formele de ajutor comunitar menționate la literele (a)-(e) sunt utilizate selectiv pentru a se ține seama de caracteristicile specifice diverselor tipuri de rețele și pentru a se garanta că acest ajutor nu cauzează denaturarea concurenței dintre întreprinderile din sectorul respectiv.

(3)   Finanțarea proiectelor de infrastructură de transport pe întreaga perioadă menționată la articolul 18 trebuie utilizată în așa fel încât un procent de cel puțin 55 % să fie destinat proiectelor feroviare (inclusiv transportul combinat) și un procent maxim de 25 % proiectelor rutiere.

(4)   Comisia încurajează în mod specific utilizarea surselor de finanțare private pentru proiectele finanțate în temeiul prezentului regulament atunci când parteneriatele dintre sectoarele public și privat produc un efect multiplicator maxim al instrumentelor financiare comunitare. Fiecare caz este examinat în mod individual de către Comisie, avându-se în vedere, după caz, o posibilă alternativă de finanțare numai din resurse publice. În conformitate cu tratatul, fiecare proiect necesită sprijin din partea fiecărui stat membru.”

4.

La articolul 5 alineatul (3) se inserează următorul paragraf:

„În mod excepțional, în cazul proiectelor privind sistemele de poziționare și de navigație prin satelit prevăzute la articolul 17 din Decizia nr. 1692/96/CE (8) cuantumul total al ajutorului comunitar în conformitate cu prezentul regulament poate ajunge până la 20 % din costul total al investițiilor începând cu 1 ianuarie 2003, în urma unei reexaminări.

5.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 5a

Program comunitar multianual orientativ

(1)   Fără a aduce atingere aplicării articolului 6 și pentru a spori eficiența acțiunilor comunitare, Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, să elaboreze pe sectoare un program multianual orientativ (denumit în continuare «programul»), pe baza orientărilor menționate la articolul 155 din tratat. Programul urmează să fie elaborat pe baza cererilor de ajutor financiar menționate la articolul 8 și să reflecte, între altele, informațiile furnizate de statele membre, în special informațiile prevăzute la articolul 9.

(2)   Programul constă în exclusivitate din proiecte de interes comun și/sau grupuri coerente de proiecte de interes comun, identificate anterior în cadrul orientărilor menționate la articolul 155 alineatul (1) din tratat, în domenii specifice care prezintă nevoi financiare substanțiale pe termen lung.

(3)   Pentru fiecare proiect sau grup de proiecte menționate la alineatul (2), programul stabilește cuantumurile orientative de acordare a ajutorului financiar, sub rezerva deciziilor anuale ale autorității bugetare. Pentru programele multianuale orientative nu se pot utiliza mai mult de 75 % din resursele bugetare menționate la articolul 18.

(4)   Programul servește de referință pentru deciziile anuale de alocare a ajutorului comunitar pentru proiecte, în limita alocărilor bugetare anuale. Comisia informează periodic comitetul menționat la articolul 17 în legătură cu evoluția programelor și cu deciziile luate de Comisie privind alocarea de ajutor comunitar pentru proiecte. Documentele justificative care însoțesc proiectul preliminar de buget al Comisiei includ un raport privind evoluția punerii în aplicare a fiecărui program multianual orientativ în conformitate cu regulamentul financiar.

Programul trebuie reexaminat cel puțin la jumătatea termenului sau în funcție de evoluția propriu-zisă a proiectului(elor) sau a grupului(urilor) de proiecte și, dacă este necesar, este revizuit în conformitate cu procedura menționată la articolul 17.

De asemenea, programul indică celelalte surse de finanțare pentru proiectele în cauză, în special de la alte instrumente comunitare și de la Banca Europeană de Investiții.

(5)   În cazul unor schimbări substanțiale în punerea în aplicare a proiectului(elor) sau a grupului(urilor) de proiecte, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia.

Modificările cuantumurilor globale orientative stabilite de program pentru proiect(e) sau grup(uri) de proiecte, care s-ar putea dovedi necesare în urma acestor schimbări, sunt decise în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.”

6.

La articolul 6, se inserează următorul alineat (1a):

„(1a)   La punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia se asigură că deciziile sale de acordare a ajutorului comunitar sunt în conformitate cu prioritățile stabilite în orientările pentru diverse sectoare în conformitate cu articolul 155 alineatul (1) din tratat. Aceasta include conformitatea cu toate cerințele care pot fi stabilite în orientările respective în ceea ce privește procentajul din totalul ajutorului comunitar.”

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Înaintarea cererilor de ajutor financiar

Cererile de ajutor financiar sunt înaintate Comisiei de către statele membre interesate sau, cu acordul statului membru (statelor membre), de către întreprinderile sau organismele publice sau private direct interesate. Comisia înregistrează acordul statelor membre respective.”

8.

La articolul 9 alineatul (1) litera (a), a opta liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

un plan financiar exprimat în euro sau în monedă națională, care enumeră toate componentele pachetului financiar, inclusiv ajutorul financiar solicitat Comunității, în diversele sale forme menționate la articolul 4, cât și autorităților locale, regionale sau naționale, precum și din sursele private, și ajutorul deja acordat”;

9.

La articolul 9, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Solicitanții furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare relevante solicitate de aceasta, cum ar fi parametri, orientări și ipoteze pe care se bazează analiza costuri/beneficii.”

10.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Acordarea ajutorului financiar

În conformitate cu articolul 274 din tratat, Comisia decide acordarea ajutorului financiar în temeiul prezentului regulament, cu evaluarea cererii pe baza criteriilor de selecție. În cazul proiectelor identificate în programul multianual orientativ relevant elaborat în conformitate cu articolul 5a, Comisia adoptă decizii anuale de acordare a ajutorului, în limitele financiare orientative prevăzute de program. În cazul altor proiecte, se adoptă măsuri în conformitate cu procedura menționată la articolul 17. Comisia notifică decizia sa direct beneficiarilor și statelor membre.”

11.

La articolul 11, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, Comisia stabilește un cadru pentru modalitățile, calendarul și cuantumurile plăților subvențiilor la dobânzi, ale subvențiilor la primele pentru garanții și ale ajutorului sub formă de participare la capitalul de risc, pentru fondurile de investiții sau întreprinderi financiare comparabile având ca scop prioritar furnizarea de capital de risc pentru proiectele de rețele transeuropene.”

12.

La articolul 12:

(a)

teza introductivă de la alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru a garanta finalizarea cu succes a proiectelor finanțate în temeiul prezentului regulament, statele membre și Comisia, fiecare în domeniul său de competență, adoptă măsurile necesare pentru:”;

(b)

a treia liniuță de la alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„—

recuperarea tuturor sumelor pierdute ca urmare a unei nereguli, inclusiv dobânda pentru întârzierea plății în conformitate cu normele adoptate de Comisie. Cu excepția cazurilor în care statul membru și/sau autoritatea publică care răspunde pentru punerea în aplicare pot dovedi că nu sunt răspunzătoare de neregulile respective, statul membru este răspunzător, în subsidiar, pentru rambursarea oricăror sume plătite în mod necorespunzător.”;

(c)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În cazul unui ajutor comunitar acordat unor întreprinderi sau organisme publice sau private direct interesate, măsurile de control sunt puse în aplicare de Comisie în colaborare cu statele membre, după caz.”;

(d)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Organismele și autoritățile responsabile și întreprinderile sau organisme publice sau private direct interesate păstrează la dispoziția Comisiei toate documentele justificative referitoare la cheltuielile aferente proiectelor, pe o perioadă de cinci ani de la ultima plată aferentă proiectului.”

13.

La articolul 13, se inserează următorul alineat:

„(2a)   Cu excepția cazurilor temeinic justificate față de Comisie, ajutoarele acordate pentru proiecte care nu au fost începute în termen de doi ani de la data prevăzută pentru demararea acestora, indicată în decizia de acordare a asistenței, sunt anulate de către Comisie.”

14.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Coordonarea

Comisia răspunde pentru coordonarea și coerența între proiectele și programele menționate la articolul 5a alineatul (1), puse în aplicare în temeiul prezentului regulament, și proiectele puse în aplicare cu ajutorul contribuțiilor de la bugetul comunitar, Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții și alte instrumente financiare comunitare.”

15.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Analiză, monitorizare și evaluare

(1)   Statele membre și Comisia se asigură că punerea în aplicare a proiectelor în temeiul prezentului regulament este supusă unei monitorizări și unei evaluări eficace. Proiectele pot fi adaptate în funcție de rezultatele monitorizării și evaluării.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficientă a ajutorului comunitar, Comisia și statele membre în cauză monitorizează evoluția proiectelor în mod sistematic, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții sau alte organisme adecvate, după caz.

(3)   După primirea cererii de ajutor și înainte de a o aproba, Comisia efectuează o analiză pentru a evalua conformitatea proiectului cu condițiile și criteriile prevăzute la articolele 5 și 6. După caz, Comisia invită Banca Europeană de Investiții sau alte organisme adecvate să participe la această analiză.

(4)   Comisia și statele membre evaluează modul de realizare a proiectelor și a programelor, precum și impactul punerii în aplicare a acestora, pentru a constata dacă obiectivele inițiale pot fi sau au fost atinse. Această evaluare include, între altele, impactul proiectelor asupra mediului, având în vedere legislația comunitară în vigoare. De asemenea, după consultarea statului membru în cauză, Comisia poate solicita beneficiarului să prezinte o evaluare specifică a proiectelor sau grupurilor de proiecte finanțate în conformitate cu prezentul regulament sau să furnizeze informațiile și asistența necesare evaluării acestor proiecte.

(5)   Monitorizarea se efectuează, după caz, pe baza unor indicatori fizici și financiari. Indicatorii se referă la caracterul specific al proiectului și la obiectivele acestuia. Ei sunt structurați astfel încât să indice următoarele:

stadiul de avansare a proiectului în raport cu planul și cu obiectivele operaționale stabilite inițial;

progresul realizat în ceea ce privește gestionarea și problemele aferente.

(6)   La examinarea cererilor de ajutor individuale, Comisia ține seama de constatările analizelor și ale evaluărilor efectuate în conformitate cu prezentul articol.

(7)   Procedurile de evaluare și de monitorizare prevăzute la alineatele (4) și (5) se stabilesc prin deciziile de aprobare a proiectelor și/sau în prevederile contractuale referitoare la ajutorul financiar.”

16.

La articolul 16, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor, spre analiză, un raport anual privind activitățile efectuate în temeiul prezentului regulament. Acest raport cuprinde o evaluare a rezultatelor obținute cu ajutor comunitar, în diverse domenii de aplicare, în raport cu obiectivele inițiale, precum și un capitol referitor la conținutul și punerea în aplicare a programelor multianuale curente, având în vedere în special revizuirile prevăzute la articolul 5a.”

17.

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Resurse bugetare

Cadrul financiar de punere în aplicare a prezentului regulament în perioada 2000-2006 este de 4 600 de milioane EUR.

Alocările anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele previziunilor financiare.”

18.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Clauza de revizuire

Până la sfârșitul anului 2006, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport global privind experiența dobândită din funcționarea mecanismelor prevăzute de prezentul regulament pentru acordarea de ajutor comunitar, în special mecanismele și dispozițiile stabilite la articolul 4. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 156 primul paragraf din tratat, examinează dacă și în ce condiții măsurile prevăzute de prezentul regulament se mențin sau se modifică după sfârșitul perioadei menționate la articolul 18.”

19.

Termenul „ECU” se înlocuiește cu „euro” în tot cuprinsul textului.

20.

Se adaugă textul care apare în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 1 punctul 19 se aplică de la 1 ianuarie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 iulie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

T. HALONEN


(1)  JO C 175, 9.6.1998, p. 7 și

JO C 27, 2.2.1999, p. 18.

(2)  JO C 407, 28.12.1998, p. 120.

(3)  JO L 93, 6.4.1999, p. 29.

(4)  Avizul Parlamentului European din 19 noiembrie 1998 (JO C 379, 7.12.1998, p. 186), Poziția comună a Consiliului din 21 decembrie 1998 (JO C 49, 22.2.1999, p. 4) și Decizia Parlamentului European din 6 mai 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 7 iunie 1999.

(5)  JO L 228, 23.9.1995, p. 1.

(6)  JO L 197, 18.7.1987, p. 33.

(7)  JO L 139, 11.5.1998, p. 1.

(8)  JO L 228, 9.9.1996, p. 1.”


ANEXĂ

„ANEXĂ

Normele de punere în aplicare menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (e)

1.   Condiții privind contribuția comunitară la capitalul de risc

Cererile de ajutor financiar prezentate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din regulament cuprind următoarele informații, care satisfac cerințele comitetului menționat la articolul 17 și pe baza cărora se iau deciziile de acordare a asistenței:

un memorandum informativ cuprinzând principalele dispoziții ale statutului fondului, inclusiv structura sa juridică și organizatorică;

principii directoare detaliate privind investițiile, inclusiv informații privind proiectele țintă;

informații privind implicarea investitorilor privați;

informații privind aria de acoperire geografică;

informații privind viabilitatea financiară a fondului;

informații privind drepturile investitorilor de a lua măsuri reparatorii, în cazul în care angajamentele luate față de ei nu sunt respectate de către fond;

informații privind condițiile de ieșire din fond și dispozițiile de încetare a acestuia;

drepturile de reprezentare în comitetele investitorilor.

Înainte de adoptarea deciziei de acordare a asistenței, fondul de investiție intermediar sau o altă instituție financiară comparabilă trebuie să se angajeze să investească o sumă echivalentă cu cel puțin de două ori și jumătate valoarea contribuției comunitare în proiecte identificate în prealabil ca fiind de interes comun, în conformitate cu articolul 155 alineatul (1) primul paragraf prima liniuță din tratat.

În principiu, ajutorul comunitar pentru fonduri de investiții sau întreprinderi financiare comparabile, în cazul în care îmbracă forma unei participări la capitalul de risc, se acordă numai în cazul în care contribuția comunitară are un statut pari passu, în termeni de risc, cu cel al celorlalți investitori ai fondului.

Fondurile de investiții sau întreprinderile financiare comparabile beneficiare trebuie să respecte principiile bunei gestiuni financiare.

2.   Limitele de intervenție și plafonul investițiilor

Contribuțiile în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din regulament nu depășesc 1 % din cuantumul total pentru perioada menționată la articolul 18. Cu toate acestea, acest plafon poate fi majorat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) menționat anterior.

Asistența comunitară în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) susmenționat nu poate depăși 20 % din capitalul total al unui fond de investiții sau al unei întreprinderi financiare comparabile.

3.   Gestionarea contribuției comunitare

Gestionarea contribuției comunitare este asigurată de Fondul European de Investiții (FEI). Norme de punere în aplicare a asistenței comunitare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din regulament, inclusiv monitorizarea și controlul acesteia, se stabilesc în cadrul unui acord de cooperare între Comisie și FEI, având în vedere dispozițiile stabilite în prezenta anexă.

4.   Alte dispoziții

Dispozițiile referitoare la analiza, monitorizarea și evaluarea prevăzute de regulament se aplică în totalitate articolului 4 alineatul (1) litera (e), inclusiv dispozițiile privind condițiile de acordare a ajutorului comunitar, controlul financiar și reducerea, suspendarea și anularea asistenței. Aceasta se asigură, între altele, prin dispoziții adecvate ale acordului de cooperare dintre Comisie și FEI, precum și prin acorduri adecvate cu fondurile de investiții sau cu întreprinderi financiare comparabile, care stipulează controalele necesare la nivelul proiectelor individuale de interes comun. Se adoptă dispoziții adecvate care să permită Curții de Conturi să-și exercite misiunea, în special pentru a verifica regularitatea plăților efectuate.

Plățile în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (e) sunt reglementate prin articolul 11 alineatul (7), sub rezerva articolului 11 alineatul (6). După terminarea perioadei de investiție sau mai devreme, după caz, soldurile eventuale rezultate din rambursarea capitalului investit sau din repartizarea profiturilor și a câștigurilor de capital și din oricare alte distribuiri datorate investitorilor se restituie bugetului comunitar.

Toate deciziile de participare la capitalul de risc în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din regulament sunt prezentate comitetului menționat la articolul 17.

Comisia raportează periodic comitetului menționat cu privire la punerea în aplicare a participărilor la capitalul de risc în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e) din regulament.

Până la sfârșitul anului 2006, Comisia furnizează, în cadrul articolului 15 din regulament, o evaluare a acțiunilor efectuate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (e), în special cu privire la utilizarea acestuia, la efectele sale asupra punerii în aplicare a proiectelor de rețele transeuropene care beneficiază de finanțare, precum și la participarea investitorilor privați la proiectele finanțate.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13


31999L0033


L 199/57

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/33/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 10 mai 1999

de modificare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind etichetarea anumitor substanțe periculoase în Austria și Suedia

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 95 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3),

(1)

întrucât articolul 30 din Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (4) prevede că statele membre nu pot interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piață a substanțelor care respectă dispozițiile respectivei directive;

(2)

întrucât articolul 23 alineatul (2) litera (c) din Directiva 67/548/CEE prevede ca pe fiecare pachet de substanță să existe simbolurile de pericol stabilite în anexa II; întrucât această directivă prevede, la articolul 23 alineatul (2) litera (e), ca pe fiecare pachet de substanță să existe fraze tip indicând recomandările de prudență privind utilizarea substanței (fraze S); întrucât formularea acestor fraze S este stabilită în anexa IV la directiva menționată;

(3)

întrucât articolul 69 din Actul de aderare din 1994 și anexa VIII la acesta prevăd că articolul 30 coroborat cu articolul 23 alineatul (2) din Directiva 67/548/CEE nu se aplică în Austria înainte de 1 ianuarie 1999, deoarece Austria ar putea solicita folosirea etichetelor cu simboluri suplimentare neincluse în anexa II și a etichetelor cu fraze S suplimentare neincluse în anexa IV la directiva menționate în ceea ce privește măsurile care trebuie adoptate în caz de accident și că aceste dispoziții urmează să fie revizuite în conformitate cu procedurile CE înainte de 31 decembrie 1998.

(4)

întrucât Directiva 67/548/CEE prevede la articolul 23 alineatul (2) litera (d) ca pe fiecare ambalaj de substanță să existe fraze tip indicând riscurile specifice cauzate de pericolele implicate de utilizarea substanței (fraze R); întrucât formularea acestor fraze R este stabilită în anexa III la directiva menționată;

(5)

întrucât articolul 112 din Tratatul de aderare din 1994 și anexa XII la acesta prevăd că articolul 30 coroborat cu articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Directiva 67/548/CEE nu se aplică în Suedia înainte de 1 ianuarie 1999, deoarece Suedia ar putea solicita folosirea frazelor R suplimentare „R-322” și „R-340”, care nu se află pe lista din anexa III a acestei directive și că acele dispoziții urmează să fie revizuite în conformitate cu procedurile comunitare înainte de 31 decembrie 1998;

(6)

întrucât Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (5) prevede anumite condiții specifice pentru aplicarea directivei legate, inter alia, de simbolurile suplimentare, frazele R și frazele S pentru Austria și Suedia cu scopul de a ține seama de standardele lor pentru protecția sănătății și protecția mediului; întrucât aceste condiții specifice sunt limitate la o perioadă de doi ani începând cu 1 ianuarie 1999 până la 31 decembrie 2000; întrucât în timpul acestei perioade trebuie să se tindă către o coerență în condițiile de comercializare a substanțelor și a preparatelor periculoase;

(7)

întrucât se anticipează progresul științific și tehnic în cadrul negocierilor internaționale asupra armonizării clasificării substanțelor periculoase cu privire la „R-322” și, întrucât, în lumina negocierilor internaționale asupra etichetării substanțelor periculoase și ținând seama de studiul asupra etichetării lansat de Comisie, experții din statele membre au fost de acord că revizuirea în profunzime a actualei legislații comunitare cu privire la R-340 reprezintă o prioritate importantă;

(8)

întrucât, având în vedere rezultatul negocierilor privind armonizarea internațională a clasificării și a etichetării substanțelor periculoase, va fi necesar să se revizuiască legislația comunitară și întrucât este de așteptat ca rezultatul negocierilor să ducă la o apropiere a standardelor în această privință în întreaga Comunitate;

(9)

întrucât rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, care s-au întâlnit în cadrul Consiliului, la 3 decembrie 1990, privind îmbunătățirea prevenirii și tratării intoxicațiilor acute la om (6), cere armonizarea procedurilor de colectare a datelor clinice toxicologice pentru toate centrele de toxicologie din Comunitate, în vederea facilitării realizării unei politici de prevenire a riscurilor toxice; întrucât, în acest scop, autoritățile competente respective, în cooperare cu Comisia, urmează să instituie, între centrele toxicologice sau, după caz, între alte servicii competente, un sistem comunitar de informare și colaborare privind disponibilitatea antidoturilor;

(10)

întrucât un simbol care să arate că reziduurile anumitor substanțe periculoase ar trebui colectate separat de alte deșeuri ar putea reduce eliberarea potențială de substanțe periculoase în mediu prin îmbunătățirea utilizării unor sisteme speciale de colectare a deșeurilor de către publicul larg; întrucât, datorită lipsei de dovezi sigure, mai este nevoie de o perioadă de timp pentru a lua în considerare necesitatea unui asemenea simbol în cadrul Comunității;

(11)

întrucât revizuirea legislației comunitare asupra substanțelor periculoase cu privire la dispozițiile Actului de aderare din 1994 referitor la Austria și Suedia nu ar putea fi finalizată până la 31 decembrie 1998;

(12)

întrucât dispozițiile prevăzute de prezenta directivă trebuie să fie reexaminate continuu în conformitate cu procedurile comunitare în cadrul perioadei de exceptare stabilite; întrucât, fără a aduce atingere rezultatului acestei reexaminări, la sfârșitul perioadei acquis-ul comunitar se va aplica în Austria și Suedia în același condiții în care se aplică și în alte state membre;

(13)

întrucât legislația comunitară poate prevedea derogări pe perioade limitate de timp pentru anumite state membre, având în vedere situațiile lor specifice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

La articolul 23 din Directiva 67/548/CEE se adaugă următoarele alineate:

„(5)   Austria poate, de la 1 ianuarie 1999 până la 31 decembrie 2000, să solicite utilizarea:

simbolului suplimentar «un coș de gunoi barat cu o cruce» cu privire la eliminarea deșeurilor, neinclus în anexa II;

fraza S suplimentară «Există antidot, personalul medical trebuie să contacteze Centrul de Informare Toxicologică» cu privire la măsurile care trebuie luate în caz de accident, neinclusă în anexa IV.

(6)   Suedia poate, de la 1 ianuarie 1999 până la 31 decembrie 2000, să solicite utilizarea următoarelor fraze R suplimentare, neincluse în anexa III:

«R-322» pentru substanțe care prezintă efecte toxice acute neincluse în criteriile de clasificare din anexa VI (categoria suedeză «nocivitate moderată»);

«R-340» pentru substanțe clasificate drept cancerigene, categoria 3, în locul frazei R-R40.”

Articolul 2

Republica Austria și Regatul Suediei adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iulie 2000. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre respective adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO C 374, 3.12.1998, p. 15.

(2)  JO C 40, 15.2.1999, p. 43.

(3)  Avizul Parlamentului European din 16 decembrie 1998 (JO C 98, 9.4.1999, p. 151), Poziția comună a Consiliului din 8 februarie 1999 (JO C 58, 1.3.1999, p. 26) și Decizia Parlamentului European din 10 martie 1999 (JO C 175, 21.6.1999). Decizia Consiliului din 29 aprilie 1999.

(4)  JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/98/CE a Comisiei (JO L 355, 30.12.1998, p. 1).

(5)  JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(6)  JO C 329, 31.12.1990, p. 6.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

15


31999L0045


L 200/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/45/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 31 mai 1999

privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 95 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând conform procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat (3),

(1)

întrucât Directiva 88/379/CEE a Consiliului din 7 iunie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (4) a fost modificată de mai multe ori; întrucât, pentru clarificarea situației, este necesară reformularea acestei directive în momentul efectuării de noi modificări;

(2)

întrucât, fără a aduce atingere dispozițiilor comunitare, normele care reglementează anumite preparate periculoase în statele membre prezintă mari discrepanțe în materie de clasificare, ambalare și etichetare; întrucât aceste discrepanțe constituie o barieră în calea schimburilor, creează condiții inegale de concurență și afectează în mod direct funcționarea pieței interne; întrucât este necesară, prin urmare, eliminarea acestor bariere din calea schimburilor prin apropierea legislațiilor relevante în vigoare în statele membre;

(3)

întrucât măsurile referitoare la apropierea dispozițiilor statelor membre cu privire la instituirea și funcționarea pieței interne trebuie să fie adoptate, în ceea ce privește sănătatea, siguranța și protecția omului și a mediului, pornind de la un nivel de protecție ridicat; întrucât, în același timp, prezenta directivă trebuie să garanteze protecția populației, în special a persoanelor care, la locul de muncă sau în timpul liber, vin în contact cu preparate periculoase, precum și protecția consumatorilor și a mediului;

(4)

întrucât recipientele care conțin anumite categorii de preparate periculoase oferite sau vândute populației trebuie să fie prevăzute cu sisteme de închidere de siguranță pentru copii și cu un însemn tactil de avertizare a pericolului; întrucât anumite preparate care nu intră în aceste categorii de pericol pot prezenta totuși, din cauza compoziției, un pericol pentru copii; întrucât ambalajele acestor preparate trebuie să fie prevăzute, prin urmare, cu sisteme de închidere de siguranță pentru copii;

(5)

întrucât este necesar să se prevadă limitele de concentrație exprimate în volum/procentaj de volum în cazul preparatelor comercializate sub formă gazoasă;

(6)

întrucât prezenta directivă cuprinde dispoziții speciale de etichetare, aplicabile pentru anumite preparate; întrucât, pentru a garanta un nivel de protecție corespunzător pentru om și mediu, este necesar să se introducă și dispoziții speciale de etichetare aplicabile anumitor preparate care, chiar dacă nu sunt periculoase în sensul prezentei directive, pot prezenta totuși un pericol pentru utilizator;

(7)

întrucât, la 30 aprilie 1992, Consiliul adoptă Directiva 92/32/CEE de efectuare a celei de-a șaptea modificări a Directivei 67/548/CEE (5) a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase; întrucât, la 27 aprilie 1993, Comisia adoptă Directiva 93/21/CEE (6) de efectuare a celei de-a optsprezecea adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE; întrucât prin aceste directive au fost introduse noi criterii de clasificare și de etichetare a substanțelor periculoase pentru mediu, precum și simbolurile, indicațiile de pericol, frazele de risc și recomandările de prudență corespunzătoare care trebuie să fie înscrise pe etichetă; întrucât este necesară adoptarea, la nivel comunitar, a unor dispoziții de clasificare și etichetare a preparatelor care să țină seama de efectele acestor preparate asupra mediului și întrucât este, prin urmare, necesară elaborarea unei metode de evaluare a pericolelor pe care le prezintă un preparat pentru mediu fie prin calcul, fie prin determinarea proprietăților ecotoxicologice, în urma unor teste efectuate în condiții bine definite;

(8)

întrucât este necesar să se reducă la minimum numărul de animale folosite în scopuri experimentale, în conformitate cu dispozițiile Directivei 86/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice (7); întrucât această directivă precizează în articolul 7 alineatul (2) că nu se va recurge la experiențe dacă există o posibilitate rațională și practică de a se recurge la o altă metodă acceptabilă din punct de vedere științific și care nu implică folosirea unui animal pentru obținerea rezultatului dorit; întrucât, prin urmare, prezenta directivă nu face apel la rezultatele evaluării proprietăților toxicologice și ecotoxicologice decât atunci când acestea sunt deja cunoscute și nu se impune efectuarea de noi teste pe animale;

(9)

întrucât este necesar să se definească, printre experiențele umane, cele care pot fi luate în considerare pentru evaluarea riscurilor unui preparat pentru sănătate; întrucât, în cazul în care se acceptă studii clinice, acestea trebuie să fie conforme cu declarația de la Helsinki și cu liniile directoare Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind bunele practici clinice;

(10)

întrucât însușirile aliajelor sunt de o asemenea natură încât nu este întotdeauna posibilă determinarea cu exactitate a proprietăților lor prin metodele convenționale existente la ora actuală; întrucât este deci necesară punerea la punct a unei metode specifice de clasificare care să țină seama de proprietățile lor chimice speciale; întrucât, prin consultare cu statele membre, Comisia va examina această necesitate și va prezenta o propunere, dacă este cazul, înainte de data punerii în aplicare a prezentei directive;

(11)

întrucât clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor fitofarmaceutice menționate în Directiva 78/631/CEE a Consiliului din 26 iunie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (pesticide) (8) trebuie să fie revizuite ținându-se seama de progresul tehnic și științific, precum și de evoluția reglementării ca urmare a punerii în aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (9).

(12)

întrucât Directiva 91/414/CEE și Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind introducerea pe piață a produselor biocide (10), contrar dispozițiilor aplicabile în cazul preparatelor chimice menționate în prezenta directivă, prevăd o procedură de autorizare pentru fiecare produs, pe baza unui dosar prezentat de către solicitant, și a unei evaluări efectuate de către autoritatea competentă din fiecare stat membru; întrucât această procedură de autorizare cuprinde, de asemenea, un control specific cu privire la clasificarea, ambalarea și etichetarea fiecărui produs înainte de introducerea lui pe piață; întrucât este oportun ca, în cadrul unui proces de informare clar și transparent, produsele fitofarmaceutice să fie clasificate și etichetate în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și să se furnizeze instrucțiunile pentru utilizarea lor în conformitate cu rezultatele evaluării efectuate în cadrul Directivei 91/414/CEE, urmărindu-se ca această etichetare să corespundă nivelului ridicat de protecție prevăzut de prezenta directivă și de Directiva 91/414/CEE; întrucât este necesar, de asemenea, să se întocmească o fișă tehnică de securitate pentru produsele fitofarmaceutice, în conformitate cu prezenta directivă;

(13)

întrucât, pentru etichetarea referitoare la mediu, este necesar să se prevadă adoptarea de derogări sau dispoziții speciale în cazurile speciale în care se poate demonstra că efectul global al tipurilor de produse în cauză asupra mediului este mai mic decât al tipurilor de produse corespunzătoare;

(14)

întrucât, deși munițiile nu sunt menționate în această directivă, explozivii introduși pe piață în scopul producerii unui rezultat practic prin explozie sau prin efect pirotehnic pot prezenta, datorită compoziției lor chimice, pericole pentru sănătate; întrucât este, prin urmare, necesar în cadrul unei proceduri de informare transparente, să fie clasificate și să li se atribuie o fișă tehnică de securitate în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și, de asemenea, să fie etichetate în conformitate cu normele internaționale în vigoare pentru transportul mărfurilor periculoase;

(15)

întrucât, pentru a se ține seama de anumite preparate care, deși nu sunt considerate periculoase potrivit prezentei directive, pot prezenta totuși un pericol pentru utilizatori, este necesară extinderea unor dispoziții din prezenta directivă la aceste preparate;

(16)

întrucât eticheta reprezintă un instrument fundamental pentru utilizatorii de preparate periculoase, furnizându-le o primă informație esențială și concisă; întrucât este totuși necesară completarea ei printr-un sistem de informare mai amănunțit, constituit din două elemente: în primul rând, fișa tehnică de securitate destinată utilizatorilor profesioniști, astfel cum sunt definiți în Directiva 91/155/CEE a Comisiei din 5 martie 1991 privind definirea și stabilirea, în temeiul articolului 10 din Directiva 88/379/CEE a Consiliului, a modalităților sistemului de informare specific preparatelor periculoase (11) și, în al doilea rând, organismele desemnate de către statele membre și însărcinate cu furnizarea de informații în scopuri exclusiv medicale, atât preventive, cât și curative;

(17)

întrucât, pe baza informațiilor furnizate de către statele membre și de către toți cei interesați, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, un raport cu privire la experiența dobândită cu abordarea generală actuală în materie de etichetare a preparatelor periculoase, în special, cu privire la înțelegerea și punerea acesteia în aplicare de către utilizatori, cu privire la experiența campaniilor de publicitate, precum și a programelor de educație și de formare; întrucât, pe baza acestui raport, Comisia va prezenta, după caz, propunerile necesare;

(18)

întrucât este necesar să se solicite fișe tehnice de securitate care să cuprindă informațiile necesare legate de pericolele pe care le prezintă pentru om și mediu preparatele neclasificate ca periculoase în sensul prezentei directive, însă care conțin substanțe clasificate ca periculoase sau care fac obiectul unei limite comunitare de expunere; întrucât, pe baza informațiilor furnizate de către statele membre, Comisia va reexamina Directiva 91/155/CEE și va prezenta, după caz, propuneri înainte de data punerii definitive în aplicare a prezentei directive;

(19)

întrucât, în cazul preparatelor clasificate ca periculoase în sensul prezentei directive, statelor membre trebuie să li se acorde dreptul de a autoriza anumite derogări în ceea ce privește etichetarea atunci când ambalajul este prea mic sau când nu se pretează la etichetare sau atunci când ambalajul sau cantitățile sunt atât de mici încât nu prezintă nici un pericol pentru om sau pentru mediu; întrucât și în aceste cazuri este necesar să se preconizeze o apropiere corespunzătoare la nivel comunitar a dispozițiilor în cauză; întrucât Comisia va examina nevoile de armonizare și va prezenta propuneri, după caz;

(20)

întrucât, pentru anumite substanțe conținute în preparate, confidențialitatea trebuie să fie garantată și întrucât este, prin urmare, necesară introducerea unui sistem care să permită persoanei care răspunde de introducerea pe piață a preparatului să ceară confidențialitate pentru aceste substanțe;

(21)

întrucât dispozițiile prezentei directive vor ține seama de angajamentul contractat de către Comunitate și statele sale membre în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite în capitolul 19 al agendei 21 a conferinței UNCED din iunie 1992 de la Rio de Janeiro, de a face eforturile necesare pentru armonizarea sistemelor de clasificare a substanțelor și preparatelor periculoase;

(22)

întrucât este necesar să i se confere Comisiei competențele necesare pentru a efectua adaptarea la progresul tehnic a tuturor anexelor prezentei directive;

(23)

întrucât adoptarea prezentei directive nu trebuie să aducă atingere obligațiile statelor membre cu privire la termenele limită de transpunere în dreptul intern și de punere în aplicare a directivelor prevăzute în anexa VIII;

(24)

întrucât directivele menționate în anexa VIII trebuie să fie abrogate, în anumite condiții; întrucât condițiile de abrogare a directivelor menționate în anexa VIII trebuie să fie specificate pentru Austria, Finlanda și Suedia pentru a se ține seama de nivelul actual al legislației lor, în special în ceea ce privește protecția sănătății și protecția mediului,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă are ca obiect apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la:

clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase și

apropierea dispozițiilor speciale pentru anumite preparate, care pot prezenta un pericol, fie că sunt sau nu clasificate ca periculoase în sensul prezentei directive;

atunci când aceste preparate sunt introduse pe piață în statele membre.

(2)   Prezenta directivă se aplică preparatelor care:

conțin cel puțin o substanță periculoasă în sensul articolului 2

și

sunt considerate ca periculoase în sensul articolelor 5, 6 sau 7.

(3)   Dispozițiile speciale cuprinse:

în articolul 9 și definite în anexa IV;

în articolul 10 și definite în anexa V și

în articolul 14

se aplică și preparatelor care nu sunt considerate ca periculoase în sensul articolelor 5, 6 sau 7, însă care pot prezenta totuși un anumit pericol.

(4)   Articolele prezentei directive privind clasificarea, ambalarea, etichetarea și fișele tehnice de securitate se aplică produselor fitofarmaceutice, fără a aduce atingere Directivei 91/414/CEE.

(5)   Prezenta directivă nu se aplică următoarelor preparate finite, destinate utilizatorului final:

(a)

medicamente de uz uman sau veterinar, astfel cum sunt definite de Directiva 65/65/CEE (12);

(b)

produse cosmetice definite de Directiva 76/768/CEE (13);

(c)

amestecuri de substanțe care, sub formă de deșeuri, fac obiectul directivelor 75/442/CEE (14) și 78/319/CEE (15);

(d)

produse alimentare;

(e)

alimente pentru animale;

(f)

preparate care conțin substanțe radioactive, astfel cum sunt definite în Directiva 80/836/Euratom (16);

(g)

dispozitive medicale invazive sau utilizate în contact fizic direct cu corpul uman, în măsura în care anumite dispoziții comunitare stabilesc pentru substanțele și preparatele periculoase norme de clasificare și de etichetare care asigură același nivel de informare și de protecție ca și prezenta directivă.

(6)   Prezenta directivă nu se aplică, de asemenea:

transportului de preparate periculoase pe calea ferată, pe căi rutiere, fluviale, maritime sau pe calea aerului;

preparatelor în tranzit supuse unui control vamal, în măsura în care nu fac obiectul unei prelucrări sau al unei transformări.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentei directive:

(a)

„substanțe” reprezintă elementele chimice și compușii lor în stare naturală sau care rezultă din orice proces de producție, care pot conține orice aditivi necesar pentru menținerea stabilității produsului și orice impuritate care rezultă din procesul de producție, cu excepția oricărui solvent care poate fi separat fără să afecteze stabilitatea substanței și fără să-i modifice compoziția;

(b)

„preparate” reprezintă amestecurile sau soluțiile compuse din două sau mai multe substanțe;

(c)

„polimer” reprezintă o substanță alcătuită din molecule caracterizate printr-o secvență dintr-unul sau mai multe tipuri de unități monomere și care conține o majoritate ponderală simplă de molecule cu cel puțin trei unități monomere legate printr-o legătură covalentă la cel puțin o altă unitate monomeră sau la o altă substanță reactivă și alcătuită din mai puțin de o majoritate ponderală simplă de molecule cu aceeași greutate moleculară. Aceste molecule trebuie să formeze o gamă de greutate moleculară în cadrul căreia diferențele de greutate moleculară pot fi atribuite în principal diferenței dintre numărul de unități monomere. În sensul prezentei definiții, prin „unitate monomeră” se înțelege forma reacționată a unui monomer într-un polimer;

(d)

(…);

(e)

„introducerea pe piață” reprezintă punerea la dispoziția terților. Importul pe teritoriul vamal al Comunității este considerat, în sensul prezentei directive, o introducere pe piață;

(f)

„cercetarea și dezvoltarea științifică” reprezintă experimentarea științifică, analiza sau cercetarea chimică în condiții controlate; această definiție cuprinde determinarea proprietăților intrinseci, a performanțelor și a eficacității, precum și cercetările științifice legate de dezvoltarea produsului;

(g)

„cercetarea și dezvoltarea în producție” reprezintă dezvoltarea ulterioară a unei substanțe, în cursul căreia domeniile de aplicare a substanței sunt testate cu ajutorul producțiilor-pilot sau al încercărilor de producție;

(h)

„IESCE” reprezintă Inventarul european al substanțelor chimice existente introduse pe piață. Acest inventar cuprinde lista definitivă a tuturor substanțelor chimice presupuse ca existente pe piața comunitară la data de 18 septembrie 1981.

(2)   Sunt „periculoase”, în sensul prezentei directive, substanțele și preparatele:

(a)

explozive, respectiv substanțele și preparatele solide, lichide, păstoase sau gelatinoase care, chiar fără intervenția oxigenului atmosferic, pot prezenta o reacție exotermică cu dezvoltare rapidă de gaze și care, în condiții de testare determinate, detonează, intră rapid în deflagrație sau, sub efectul căldurii, explodează când sunt parțial închise;

(b)

oxidante, respectiv substanțele și preparatele care, în contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțele inflamabile, prezintă o reacție puternic exotermică;

(c)

extrem de inflamabile, respectiv substanțele și preparatele lichide cu punctul de aprindere foarte scăzut și cu punctul de fierbere scăzut, precum și substanțele și preparatele gazoase care sunt inflamabile în contact cu aerul la temperatura și la presiunea mediului ambiant;

(d)

foarte inflamabile, respectiv substanțele și preparatele care:

fie se pot încălzi până la aprinderea în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie;

fie, în stare solidă fiind, se pot aprinde cu ușurință după un contact scurt cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de aprindere;

fie, în stare lichidă fiind, au punctul de aprindere foarte scăzut;

fie, în contact cu apa sau cu aerul umed, emană gaze extrem de inflamabile în cantități periculoase;

(e)

inflamabile, respectiv substanțele și preparatele lichide cu punctul de aprindere scăzut;

(f)

foarte toxice, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantități foarte mici, provoacă moartea sau afecțiuni acute sau cronice ale sănătății;

(g)

toxice, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantități mici, provoacă moartea sau afecțiuni acute sau cronice ale sănătății;

(h)

nocive, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot provoca moartea sau afecțiuni acute sau cronice ale sănătății;

(i)

corozive, respectiv substanțele și preparatele care, în contact cu țesuturi vii, pot exercita asupra acestora o acțiune distructivă;

(j)

iritante, respectiv substanțele și preparatele necorozive care, în urma unui contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot provoca o reacție inflamatorie;

(k)

sensibilizante, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare sau penetrare cutanată, pot provoca o reacție de hipersensibilizare, astfel încât o nouă expunere la substanță sau la preparat produce efecte nefaste caracteristice;

(l)

cancerigene, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot duce la apariția cancerului sau pot crește incidența cazurilor de cancer;

(m)

mutagene, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot provoca anomalii genetice ereditare sau pot crește incidența acestora;

(n)

toxice pentru reproducere, respectiv substanțele și preparatele care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot produce sau pot crește incidența efectelor nocive neereditare la descendenți sau pot afecta funcțiile ori capacitățile reproductive masculine sau feminine;

(o)

periculoase pentru mediu, respectiv substanțele și preparatele care, dacă ar pătrunde în mediu, ar prezenta sau ar putea prezenta un risc imediat sau întârziat pentru unul sau mai mulți componenți ai mediului.

Articolul 3

Determinarea proprietăților periculoase ale preparatelor

(1)   Evaluarea pericolelor unui preparat se bazează pe determinarea:

proprietăților fizico-chimice;

proprietăților cu consecințe pentru sănătate;

proprietăților mediului.

Aceste proprietăți diferite trebuie să fie evaluate conform dispozițiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

În cazurile în care se fac încercări de laborator, acestea trebuie efectuate pe preparat, astfel cum este introdus pe piață.

(2)   Atunci când determinarea proprietăților periculoase se face conform articolelor 5, 6 și 7, toate substanțele periculoase în sensul articolului 2, în special cele care:

sunt cuprinse în anexa 1 la Directiva 67/548/CEE;

sunt cuprinse în ELINCS în conformitate cu articolul 21 din Directiva 67/548/CEE;

sunt clasificate și etichetate provizoriu de către persoana care răspunde de introducerea pe piață în conformitate cu articolul 6 din Directiva 67/548/CEE;

sunt clasificate și etichetate în conformitate cu articolul 7 din Directiva 67/548/CEE și nu sunt cuprinse încă în ELINCS;

sunt menționate în articolul 8 din Directiva 67/548/CEE;

sunt clasificate și etichetate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 67/548/CEE;

trebuie să fie luate în considerare în conformitate cu modalitățile stabilite prin metoda utilizată.

(3)   Pentru preparatele prevăzute în prezenta directivă, substanțele periculoase menționate la alineatul (2) și clasificate ca periculoase datorită efectelor lor asupra sănătății și asupra mediului, indiferent că sunt prezente sub formă de impurități sau de aditivi, trebuie să fie luate în considerare atunci când concentrația lor este egală sau superioară celei stabilite în tabelul de mai jos, dacă nu sunt stabilite valori inferioare în anexa I la Directiva 67/548/CEE, în anexa II partea B sau în anexa III partea B la prezenta directivă, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare prevăzute în anexa V la prezenta directivă.

Categorii de pericol ale substanțelor

Concentrația luată în considerare pentru

Preparate gazoase

volum/volum %

Alte preparate

greutate/greutate %

Foarte toxică

≥ 0,02

≥ 0,1

Toxică

≥ 0,02

≥ 0,1

Cancerigenă

Categoria 1 sau 2

≥ 0,02

≥ 0,1

Mutagenă

Categoria 1 sau 2

≥ 0,02

≥ 0,1

Toxică pentru reproducere

Categoria 1 sau 2

≥ 0,02

≥ 0,1

Nocivă

≥ 0,2

≥ 1

Corosivă

≥ 0,02

≥ 1

Iritantă

≥ 0,2

≥ 1

Sensibilizantă

≥ 0,2

≥ 1

Cancerigenă

Categoria 3

≥ 0,2

≥ 1

Mutagenă

Categoria 3

≥ 0,2

≥ 1

Toxică pentru reproducere

Categoria 3

≥ 0,2

≥ 1

Periculoasă pentru

mediu N

 

≥ 0,1

Periculoasă pentru stratul de

ozon

≥ 0,1

≥ 0,1

Periculoasă pentru mediu

 

≥ 1

Articolul 4

Principii generale de clasificare și etichetare

(1)   Clasificarea preparatelor periculoase în funcție de gradul și natura specifică a pericolelor se bazează pe definițiile categoriilor de pericol prevăzute la articolul 2.

(2)   Principiile generale ale clasificării și etichetării preparatelor se aplică în conformitate cu criteriile definite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE, cu excepția cazului în care se aplică alte criterii prevăzute la articolele 5, 6, 7 sau 10 și în anexele corespunzătoare ale prezentei directive.

Articolul 5

Evaluarea pericolelor care decurg din proprietățile fizico-chimice

(1)   Pericolele care decurg din proprietățile fizico-chimice ale unui preparat sunt evaluate prin determinarea, în conformitate cu metodele specificate în anexa V partea A la Directiva 67/548/CEE, a proprietăților fizico-chimice ale preparatului necesare pentru o clasificare și o etichetare corespunzătoare, potrivit criteriilor definite în anexa VI la directiva menționată mai sus.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1):

 

nu este necesară determinarea proprietăților explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile sau inflamabile ale unui preparat, cu condiția ca:

nici unul din compușii săi să nu prezinte astfel de proprietăți și ca, pe baza informațiilor de care dispune producătorul, să fie puțin probabil ca preparatul să prezinte riscuri de această natură;

în caz de modificare a compoziției unui preparat cu compoziție cunoscută, să existe argumente științifice prin care să se arate că o nouă evaluare a pericolelor nu va duce la schimbarea clasificării;

în caz de introducere pe piață sub formă de aerosoli, să îndeplinească cerințele articolului 9a din Directiva 75/324/CEE (17).

(3)   În anexa I partea B la prezenta directivă sunt prezentate, pentru anumite cazuri, alte metode de calcul pentru care metodele din anexa V partea A la Directiva 67/548/CEE nu sunt adecvate.

(4)   În anexa I partea A la prezenta directivă sunt cuprinse unele derogări de la aplicarea metodelor prezentate în anexa V partea A la Directiva 67/548/CEE.

(5)   Pericolele care decurg din proprietățile fizico-chimice ale unui preparat prevăzut în Directiva 91/414/CEE sunt evaluate prin determinarea proprietăților fizico-chimice ale preparatului, necesare pentru o clasificare corespunzătoare, conform criteriilor din anexa VI la Directiva 67/548/CEE. Aceste proprietăți sunt determinate cu ajutorul metodelor descrise în anexa V partea A la Directiva 67/548/CEE, cu excepția cazului în care alte metode recunoscute pe plan internațional sunt acceptabile în condițiile stabilite în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE.

Articolul 6

Evaluarea pericolelor pentru sănătate

(1)   Pericolele pe care un preparat le prezintă pentru sănătate sunt evaluate după una sau mai multe din următoarele proceduri:

(a)

printr-o metodă convențională descrisă în anexa II;

(b)

prin determinarea proprietăților toxicologice ale preparatului, necesare pentru o clasificare corespunzătoare, în conformitate cu criteriile definite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE. Aceste proprietăți sunt determinate cu ajutorul metodelor descrise în anexa V partea B la Directiva 67/548/CEE, cu excepția cazului în care, pentru produsele fitofarmaceutice, alte metode recunoscute pe plan internațional sunt acceptabile în condițiile stabilite în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE.

(2)   Fără a aduce atingere cerințelor Directivei 91/414/CEE, și numai atunci când persoana care răspunde de introducerea pe piață a preparatului aduce dovada științific fundamentată că proprietățile sale toxicologice nu pot fi corect determinate prin metoda menționată la alineatul (1) litera (a) sau, pornind de la rezultatele testelor efectuate pe animale, se pot aplica metodele prevăzute la alineatul (1) litera (b), cu condiția să fie justificate sau autorizate în mod special, în conformitate cu articolul 12 din Directiva 86/609/CEE.

În cazul în care se stabilește o proprietate toxicologică prin metodele prezentate la alineatul (1) litera (b), pentru obținerea de noi date testul se efectuează în conformitate cu principiile bunelor practici de laborator prevăzute în Directiva 87/18/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative cu privire la aplicarea principiilor bunelor practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice (18) și cu dispozițiile Directivei 86/609/CEE, în special cele din articolele 7 și 12.

Sub rezerva dispozițiilor alineatului (3), în cazul în care s-a stabilit o proprietate toxicologică pe baza celor două metode descrise în alineatul (1) literele (a) și (b), rezultatele obținute prin metodele descrise la alineatul (1) litera (b) sunt folosite pentru clasificarea preparatului, cu excepția cazurilor în care este vorba despre efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, în care se aplică numai metoda descrisă la alineatul (1) litera (a).

Orice proprietate toxicologică a preparatului care nu a fost evaluată după metoda de la alineatul (1) litera (b) trebuie să fie evaluată în conformitate cu metoda descrisă la alineatul (1) litera (a).

(3)   De asemenea, atunci când se poate demonstra:

prin studii epidemiologice, prin studii de caz științific fundamentate, așa cum se menționează în anexa VI la Directiva 67/548/CEE sau prin experiența practică, statistic fundamentată, ca de exemplu prin evaluarea datelor care provin de la centrele de informare cu privire la otravă sau cu privire la bolile profesionale, că efectele toxicologice asupra omului se deosebesc de cele evidențiate de aplicarea metodelor menționate la alineatul (1), preparatul este clasificat în funcție de efectele sale asupra omului;

că o evaluare convențională ar duce la subestimarea pericolului toxicologic din cauza unor efecte ca potențarea, se va ține seama de aceste efecte la clasificarea preparatului;

că o evaluare convențională ar duce la supraestimarea pericolului toxicologic din cauza unor efecte ca antagonismul, se va ține seama de aceste efecte la clasificarea preparatului.

(4)   Pentru preparatele cu compoziție cunoscută, cu excepția celor prevăzute în Directiva 91/414/CEE, clasificate după metoda menționată la alineatul (1) litera (b), se va face o nouă evaluare a pericolului pentru sănătate prin metodele descrise la alineatul (1) litera (a) sau (b), atunci când:

producătorul modifică, în conformitate cu tabelul de mai jos, concentrația inițială, exprimată în procentaj greutate/greutate sau volum/volum, a unuia sau mai multor compuși periculoși pentru sănătate care intră în compoziția lor:


Limitele de concentrație inițială a compusului

Variația admisă pentru concentrația inițială a compusului

≤ 2,5 %

± 30 %

> 2,5 ≤ 10 %

± 20 %

> 10 ≤ 25 %

± 10 %

> 25 ≤ 100 %

± 5 %

producătorul le modifică compoziția, înlocuind sau adăugând unul sau mai mulți compuși, chiar dacă este vorba sau nu de compuși periculoși în sensul definițiilor cuprinse în articolul 2.

Această nouă evaluare este aplicabilă cu excepția cazurilor în care există argumente științifice valabile care arată că o reevaluare a pericolului nu va duce la o schimbare a clasificării.

Articolul 7

Evaluarea pericolelor pentru mediu

(1)   Pericolele prezentate de un preparat pentru mediu sunt evaluate după una sau mai multe din următoarele proceduri:

(a)

printr-o metodă de calcul convențională descrisă în anexa III la prezenta directivă;

(b)

prin determinarea proprietăților preparatului periculoase pentru mediu, necesare pentru o clasificare corespunzătoare, în conformitate cu criteriile definite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE. Aceste proprietăți sunt determinate cu ajutorul metodelor descrise în anexa V partea C la Directiva 67/548/CEE, cu excepția cazului în care, pentru produsele fitofarmaceutice, sunt acceptabile alte metode recunoscute pe plan internațional în condițiile stabilite în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE. Fără a aduce atingere cerințelor de testare prevăzute în Directiva 91/414/CEE, condițiile de aplicare a metodelor de testare sunt descrise în anexa III partea C la prezenta directivă.

(2)   Atunci când se stabilește o proprietate ecotoxicologică pe baza metodei prevăzute la alineatul (1) litera (b), în vederea obținerii de noi date, testul se va realiza în conformitate cu principiile bunelor practici de laborator prevăzute de Directiva 87/18/CEE și în conformitate cu dispozițiile Directivei 86/609/CEE.

Atunci când pericolele pentru mediu au fost evaluate după ambele proceduri de mai sus, rezultatele obținute prin metodele menționate la alineatul (1) litera (b) se folosesc la clasificarea preparatului.

(3)   Pentru preparatele cu compoziție cunoscută, cu excepția celor prevăzute în Directiva 91/414/CEE, clasificate conform metodei menționate la alineatul (1) litera (b), se efectuează o nouă evaluare a pericolului pentru mediu după metoda menționată la alineatul (1) litera (a) sau după cea menționată la alineatul (1) litera (b) atunci când:

producătorul modifică, în conformitate cu tabelul de mai jos, concentrația inițială, exprimată în procentaj greutate/greutate sau volum/volum, a unuia sau mai multor compuși periculoși care intră în compoziția lor:


Limitele de concentrație inițială a compusului

Variația admisă pentru concentrația inițială a compusului

≤ 2,5 %

± 30 %

> 2,5 ≤ 10 %

± 20 %

> 10 ≤ 25 %

± 10 %

> 25 ≤ 100 %

± 5 %

producătorul modifică compoziția înlocuind sau adăugând unul sau mai mulți compuși, chiar dacă este vorba sau nu de compuși periculoși în sensul definițiilor cuprinse în articolul 2.

Această nouă evaluare este aplicabilă cu excepția cazului în care există argumente științifice valabile care arată că o reevaluare a pericolului nu va duce la o schimbare de clasificare.

Articolul 8

Obligațiile și drepturile statelor membre

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca preparatele ce fac obiectul prezentei directive să nu poată fi introduse pe piață decât dacă sunt conforme cu aceasta.

(2)   Pentru a asigura respectarea prezentei directive, autoritățile din statele membre pot cere informații legate de compoziția preparatului și orice altă informație utilă de la orice persoană care răspunde de introducerea pe piață a preparatului.

(3)   Statele membre iau toate măsurile ce se impun pentru ca persoanele care răspund de introducerea pe piață a preparatului să pună la dispoziția autorităților din statele membre:

datele utilizate la clasificarea și etichetarea preparatului;

orice informație utilă referitoare la condițiile de ambalare, în conformitate cu articolul 9 punctul 1.3, inclusiv certificatul de testare, în conformitate cu anexa IX partea A la Directiva 67/548/CEE;

datele utilizate la stabilirea fișei tehnice de securitate în conformitate cu articolul 14.

(4)   Statele membre și Comisia schimbă informații referitoare la numele și adresa completă a autorității sau autorităților naționale abilitate să comunice și să schimbe informații cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 9

Ambalarea

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca:

(1)1.   preparatele, în sensul articolului 1 alineatul (2), și preparatele menționate în anexa IV în temeiul articolului 1 alineatul (3) să nu poată fi introduse pe piață decât dacă ambalajele lor îndeplinesc următoarele condiții:

ambalajele trebuie să fie proiectate și realizate în așa fel încât să împiedice orice pierdere de conținut; această dispoziție nu se aplică atunci când se prevăd dispozitive de siguranță speciale;

materialele din care sunt executate ambalajele și sistemele de închidere nu trebuie să fie atacate de către conținut și nici să formeze cu acesta compuși periculoși;

toate părțile ambalajelor și ale sistemelor de închidere trebuie să fie solide și rezistente, astfel încât să excludă orice defecțiune și să răspundă în deplină siguranță la presiunile și eforturile normale de manipulare;

recipientele prevăzute cu un sistem de închidere trebuie să fie proiectate în așa fel încât ambalajul să poată fi închis de mai multe ori, fără pierdere de conținut.

(1) 2.   recipientele care conțin preparate în sensul articolului 1 alineatul (2) și preparatele menționate în anexa IV în temeiul articolului 1 alineatul (3) să nu aibă, atunci când preparatele respective sunt oferite sau vândute populației:

fie o formă și o prezentare grafică de natură să atragă sau să stimuleze curiozitatea copiilor sau să inducă în eroare consumatorii;

fie o prezentare și o denumire utilizate pentru produsele alimentare, alimentele pentru animale și produsele medicinale și cosmetice.

(1) 3.   recipientele care conțin anumite preparate oferite sau vândute populației și care sunt menționate în anexa IV la prezenta directivă:

să fie prevăzute cu un sistem de închidere de siguranță pentru copii

și/sau

să aibă un însemn tactil de avertizare a pericolului.

Sistemele vor fi conforme cu specificațiile tehnice definite în anexa IX părțile A și B la Directiva 67/548/CEE.

(2)   Se consideră că ambalajul preparatelor corespunde cerințelor de la punctul 1.1 prima, a doua și a treia liniuță, atunci când acesta se conformează cerințelor aplicabile la transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată, pe căi rutiere, pe căi navigabile interioare sau pe calea aerului.

Articolul 10

Etichetarea

(1) 1.   Statele membre adoptă toate măsurile utile pentru ca:

(a)

preparatele, în sensul articolului l alineatul (2), să nu poată fi introduse pe piață decât dacă etichetarea de pe ambalaj îndeplinește toate condițiile din prezentul articol și corespunde dispozițiilor specifice cuprinse în anexa V părțile A și B;

(b)

preparatele, în sensul articolului 1 alineatul (3), așa cum sunt ele definite în părțile B și C ale anexei V, să nu poată fi introduse pe piață decât dacă etichetarea de pe ambalaj îndeplinește condițiile de la punctele 2.1 și 2.2 și corespunde dispozițiilor speciale cuprinse în părțile B și C ale anexei V.

(1) 2.   În ceea ce privește produsele fitofarmaceutice menționate în Directiva 91/414/CEE, cerințele de etichetare prevăzute prin prezenta directivă sunt însoțite de următoarea indicație:

„Respectați instrucțiunile de utilizare pentru a evita riscurile pentru om și mediu.”

Această etichetare nu aduce atingere informațiilor cerute în conformitate cu articolul 16 și cu anexa V la Directiva 91/414/CEE.

Toate ambalajele trebuie să cuprindă următoarele indicații, lizibile și de neșters:

(2) 1.   denumirea comercială sau descrierea preparatului;

(2) 2.   numele, adresa completă și numărul de telefon ale persoanei care răspunde de introducerea pe piață, în cadrul Comunității, fie că este producător, importator sau distribuitor;

denumirea chimică a substanței sau substanțelor prezente în preparat, conform următoarelor condiții:

(2) 3.1.   pentru preparatele clasificate T+, T, Xn în conformitate cu articolul 6, trebuie luate în considerare numai substanțele T+, T, Xn prezente în concentrație egală sau superioară limitei celei mai de jos (limita Xn) stabilite pentru fiecare dintre ele în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau, în lipsă, în anexa II partea B la prezenta directivă;

(2) 3.2.   pentru preparatele clasificate C în conformitate cu articolul 6, trebuie luate în considerare numai substanțele C prezente în concentrație egală sau superioară limitei celei mai de jos (limita Xi) stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau, în lipsă, în anexa II partea B la prezenta directivă;

(2) 3.3.   denumirile substanțelor care au dus la clasificarea preparatului într-una sau mai multe din următoarele categorii de pericol:

cancerigenă categoriile 1, 2 sau 3;

mutagenă categoriile 1, 2 sau 3;

toxică pentru reproducere categoriile 1, 2 sau 3;

foarte toxică, toxică sau nocivă, în funcție de efectele neletale în urma unei singure expuneri;

toxică sau nocivă în funcție de efectele grave în urma expunerii repetate sau prelungite;

sensibilizantă;

trebuie menționate pe etichetă.

Denumirea chimică trebuie să fie prevăzută sub una dintre denumirile menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau în nomenclatorul chimic recunoscut pe plan internațional, dacă substanța nu este menționată încă în această anexă.

(2) 3.4.   Ca urmare a dispozițiilor de mai sus, nu este necesară menționarea pe etichetă a denumirii substanței sau substanțelor care au dus la clasificarea preparatului într-una sau mai multe din următoarele categorii de pericol:

exploziv;

oxidant;

extrem de inflamabil;

foarte inflamabil;

inflamabil;

iritant;

periculos pentru mediu;

cu excepția cazurilor în care substanța sau substanțele au fost deja menționate în temeiul punctelor (2) 3.1., (2) 3.2. sau (2) 3.3.

(2) 3.5.   În general, un maximum de patru denumiri chimice este suficient pentru identificarea substanțelor reprezentând în principal pericole majore pentru sănătate care au dus la clasificarea și la alegerea frazelor de risc corespunzătoare. În unele cazuri, pot fi necesare mai mult de patru denumiri chimice.

(2) 4.   Simbolurile și indicațiile de pericol

Simbolurile de pericol, în măsura în care sunt menționate în prezenta directivă, și indicațiile legate de pericolele pe care le prezintă folosirea preparatului trebuie să se conformeze formulărilor cuprinse în anexa II la Directiva 67/548/CEE și dispozițiilor anexei VI și trebuie să fie aplicate în funcție de rezultatele evaluării pericolelor conform anexelor I, II și III la prezenta directivă.

În cazul în care se impune atribuirea a mai mult de un simbol de pericol pentru un preparat, obligația de a aplica:

simbolul T duce la folosirea facultativă a simbolurilor C și X, dacă nu există dispoziții contrare anexei I la Directiva 67/548/CEE;

simbolul C duce la folosirea facultativă a simbolului X;

simbolul E duce la folosirea facultativă a simbolurilor F și O;

simbolul Xn duce la folosirea facultativă a simbolului Xi.

Simbolul sau simbolurile vor fi tipărite cu negru, pe fond galben-portocaliu.

(2) 5.   Fraze de risc (fraze R)

Indicațiile cu privire la riscurile deosebite (fraze R) trebuie să fie conforme cu formulările prezentate în anexa III la Directiva 67/548/CEE și cu dispozițiile anexei VI la această directivă și să fie atribuite în funcție de rezultatele evaluării pericolelor în conformitate cu anexele I, II și III la prezenta directivă.

În general, un maximum de șase fraze R este suficient pentru descrierea riscurilor; în acest scop, frazele combinate cuprinse în anexa III la Directiva 67/548/CEE sunt considerate fraze unice. Cu toate acestea, atunci când preparatul se încadrează concomitent în mai multe categorii de pericol, frazele-tip trebuie să acopere totalitatea principalelor riscuri prezentate de preparat. În unele cazuri, pot fi necesare mai mult de șase fraze R.

Frazele-tip „extrem de inflamabil” sau „foarte inflamabil” pot lipsi în cazul în care reiau o indicație de pericol utilizată ca urmare a aplicării punctului 2.4.

(2) 6.   Recomandări de prudență (fraze S)

Indicațiile cu privire la recomandările de prudență (fraze S) trebuie să fie conforme cu formulările cuprinse în anexa IV la Directiva 67/548/CEE și cu dispozițiile anexei VI și să fie atribuite în funcție de rezultatele evaluării pericolelor în conformitate cu anexele I, II și III la prezenta directivă.

În general, sunt suficiente maximum șase fraze S pentru formularea celor mai potrivite recomandări de prudență; în acest scop, frazele combinate cuprinse în anexa IV la Directiva 67/548/CEE sunt considerate fraze unice. Cu toate acestea, în unele cazuri, pot fi necesare mai mult de șase fraze S.

În cazul în care inscripționarea pe etichetă sau chiar pe ambalaj este fizic imposibilă, ambalajul va fi însoțit de recomandări de prudență cu privire la folosirea preparatului.

(2) 7.   Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) a conținutului pentru preparatele oferite sau vândute populației.

(3)   Pentru anumite preparate clasificate ca periculoase în sensul articolului 7, prin derogare de la punctele 2.4, 2.5 și 2.6 ale prezentului articol se pot stabili scutiri de la unele norme de etichetare pentru mediu sau dispoziții speciale de etichetare pentru mediu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20, dacă se poate demonstra că va rezulta astfel o reducere a impactului asupra mediului. Scutirile sau dispozițiile speciale sunt definite și stabilite în anexa V partea A sau B.

(4)   În cazul în care conținutul ambalajului nu depășește 125 mililitri:

pentru preparatele clasificate ca foarte inflamabile, oxidante, iritante, cu excepția celor încadrate la fraza R 41, sau periculoase pentru mediu și încadrate la simbolul N, inscripționarea frazelor R sau a frazelor S nu este necesară;

pentru preparatele clasificate ca inflamabile sau periculoase pentru mediu și care nu se încadrează la simbolul N, este necesară inscripționarea frazelor R, dar nu și a frazelor S.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (4) din Directiva 91/414/CE, indicațiile de tipul „netoxic”, „nenociv”, „nepoluant”, „ecologic” sau orice altă indica ție al cărei scop este de a demonstra caracterul nepericulos al unui preparat sau care poate duce la subestimarea pericolelor prezentate de preparatul respectiv nu pot fi menționate pe ambalajul sau eticheta nici unuia dintre preparatele menționate în prezenta directivă.

Articolul 11

Punerea în aplicare a condițiilor de etichetare

(1)   Atunci când mențiunile impuse prin articolul 10 se găsesc pe o etichetă, aceasta trebuie fixată bine pe una sau mai multe fețe ale ambalajului, astfel încât aceste mențiuni să poată fi citite orizontal în cazul în care ambalajul este dispus în mod normal. Dimensiunile etichetei sunt stabilite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE, iar eticheta are menirea de a furniza exclusiv informațiile impuse de prezenta directivă și, dacă este necesar, indicații complementare de igienă sau de siguranță.

(2)   Eticheta nu este obligatorie atunci când mențiunile impuse conform modalităților prevăzute la alineatul (1) sunt inscripționate în mod vizibil chiar pe ambalaj.

(3)   Culoarea și prezentarea etichetei – sau, în cazul alineatului (2), ale ambalajului – trebuie să fie astfel proiectate încât simbolul de pericol și fondul acestuia să se poată distinge cu claritate.

(4)   Informațiile impuse pentru etichetă conform articolului 10 trebuie să se detașeze clar pe fond și să aibă o dimensiune și o spațiere suficientă pentru a putea fi citite cu ușurință.

Dispozițiile speciale legate de prezentarea și formatul acestor informații sunt stabilite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

(5)   Statele membre pot condiționa introducerea pe piață, pe teritoriul lor, a preparatelor prevăzute în prezenta directivă, de folosirea limbii sau limbilor lor oficiale la redactarea textului de pe etichetă.

(6)   În sensul prezentei directive, cerințele de etichetare sunt considerate ca fiind îndeplinite:

(a)

în cazul unui ambalaj exterior care cuprinde unul sau mai multe ambalaje interioare, dacă ambalajul exterior are o etichetare care se conformează normelor internaționale pentru transportul mărfurilor periculoase și dacă ambalajul sau ambalajele interioare sunt prevăzute cu o etichetare în conformitate cu prezenta directivă;

(b)

în cazul unui ambalaj unic:

dacă acesta impune o etichetare în conformitate cu normele internaționale pentru transportul mărfurilor periculoase, precum și cu articolul 10 alineatul (2) punctele 2.1, 2.2, 2.3, 2.5 și 2.6; pentru preparatele clasificate în conformitate cu articolul 7 se aplică și dispozițiile articolului 10 alineatul (2) punctul 2.4, pentru proprietatea respectivă, atunci când aceasta nu a fost menționată ca atare pe etichetă sau

dacă este cazul, pentru tipuri speciale de ambalaj, ca de exemplu buteliile mobile de gaz, cu respectarea dispozițiilor speciale cuprinse în anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

Pentru preparatele periculoase care nu părăsesc teritoriul unui stat membru, se poate admite etichetarea în conformitate cu normele naționale în locul etichetării în conformitate cu normele internaționale pentru transportul mărfurilor periculoase.

Articolul 12

Exceptări de la condițiile de etichetare și de ambalare

(1)   Articolele 9, 10 și 11 nu se aplică în cazul explozivilor introduși pe piață în vederea producerii unui efect practic prin explozie sau prin efect pirotehnic.

(2)   Articolele 9, 10 și 11 nu se aplică anumitor preparate periculoase în sensul articolelor 5, 6 sau 7 definite în anexa VII care, în forma sub care sunt introduse pe piață, nu prezintă riscuri fizico-chimice și nici pericole pentru sănătate sau pentru mediu.

(3)   De asemenea, statele membre pot permite ca:

(a)

pe ambalajele care sunt fie prea mici, fie nepotrivite pentru o etichetare în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2), etichetarea impusă de articolul 10 să fie efectuată într-un alt mod, adecvat;

(b)

prin derogare de la articolele 10 și 11, ambalajele preparatelor periculoase care sunt clasificate ca nocive, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, inflamabile, iritante sau oxidante să nu fie etichetate sau să fie etichetate într-un alt mod, în cazul în care conțin cantități atât de mici încât nu prezintă nici un pericol pentru persoanele care manipulează aceste preparate și pentru terți;

(c)

prin derogare de la articolele 10 și 11, ambalajele preparatelor clasificate în conformitate cu articolul 7 să nu fie etichetate sau să fie etichetate într-un alt mod, în cazul în care cantitățile pe care le conțin sunt atât de mici încât nu prezintă nici un pericol pentru mediu;

(d)

prin derogare de la articolele 10 și 11, ambalajele preparatelor periculoase care nu sunt menționate la literele (b) sau (c) de mai sus să fie etichetate într-un alt mod adecvat, în cazul în care când ambalajele sunt prea mici pentru a permite etichetarea prevăzută la articolele 10 și 11 și nu prezintă nici un pericol pentru persoanele care manipulează aceste preparate și pentru terți.

În cazul în care se aplică prezentul alineat, nu este permisă utilizarea altor simboluri, indicații de pericol, fraze R sau fraze S decât cele stabilite prin prezenta directivă.

(4)   În cazul în care face uz de drepturile prevăzute la alineatul (3), orice stat membru informează de îndată Comisia și statele membre. După caz, se adoptă măsurile prevăzute în cadrul anexei V și în conformitate cu dispozițiile articolului 20.

Articolul 13

Vânzarea la distanță

Orice reclamă pentru un preparat menționat în prezenta directivă, care permite unei persoane particulare să încheie un contract de cumpărare fără a vedea în prealabil eticheta preparatului, trebuie să precizeze tipul sau tipurile de pericol indicate pe etichetă. Această cerință nu contravine Directivei 97/7/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor în materie de contracte de vânzare la distanță (19).

Articolul 14

Fișa tehnică de securitate

(1)   Informațiile din fișa tehnică de securitate sunt destinate în principal folosirii de către utilizatorii profesioniști și trebuie să le permită acestora să ia măsurile necesare pentru protecția sănătății, a siguranței și a mediului la locul de muncă.

(2) 1.   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca:

(a)

persoana care răspunde de introducere pe piață a unui preparat în sensul articolului 1 alineatul (2) să furnizeze o fișă tehnică de securitate;

(b)

persoana care răspunde de introducerea pe piață a unui preparat să furnizeze, la cererea utilizatorului profesionist, o fișă tehnică de securitate care să cuprindă informațiile necesare pentru preparatele neclasificate ca periculoase în sensul articolelor 5, 6 și 7, dar care conțin într-o concentrație individuală egală sau mai mare decât 1 % din greutate pentru alte preparatele negazoase și egală sau mai mare decât 0,2 % din volum pentru preparatele gazoase, cel puțin:

fie o substanță care prezintă un pericol pentru sănătate sau pentru mediu;

fie o substanță pentru care există, pe baza dispozițiilor comunitare, limite de expunere la locurile de muncă.

(2) 2.   Fișa tehnică de securitate și condițiile de furnizare trebuie să respecte dispozițiile Directivei 91/155/CEE.

(2) 3.   Modificările necesare pentru adaptarea Directivei 91/155/CEE la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 din prezenta directivă.

În special, modificările necesare pentru a se ține seama de dispozițiile alineatului (2)1 litera (b), se adoptă înainte de data menționată în articolul 22 alineatul (1).

(2) 4.   Fișa tehnică de securitate poate fi furnizată pe hârtie sau pe suport electronic, cu condiția ca destinatarul să dispună de aparatura necesară recepționării.

Articolul 15

Confidențialitatea denumirilor chimice

În cazul în care persoana care răspunde de introducerea pe piață a preparatului poate demonstra că menționarea pe etichetă sau pe fișa tehnică de securitate a identității chimice a unei substanțe care este clasificată exclusiv:

fie ca iritantă, cu excepția celor încadrate la fraza R41, sau iritantă în combinație cu una sau mai multe din celelalte proprietăți menționate la articolul 10 punctul 2.3.4;

fie ca nocivă în sine ori în combinație cu una sau mai multe din proprietățile menționate la articolul 10 punctul 2.3.4, care prezintă numai efecte letale acute;

prezintă un risc pentru natura confidențială a proprietății sale intelectuale, aceasta poate fi autorizată, conform dispozițiilor din anexa VI, să facă trimitere la această substanță fie cu ajutorul unei denumiri care identifică grupele chimice funcționale cele mai importante, fie cu ajutorul unei alte denumiri. Această procedură nu se aplică în cazul în care există, pentru substanța respectivă, o limită de expunere în temeiul dispozițiilor comunitare.

În cazul în care dorește să se prevaleze de dispozițiile legate de confidențialitate, persoana care răspunde de introducerea pe piață a unui preparat prezintă o cerere autorității de resort din statul membru în care preparatul urmează să fie introdus pe piață pentru prima oară.

Cererea trebuie să fie prezentată în conformitate cu dispozițiile anexei VI și să furnizeze informațiile cerute în formularul din partea A din anexa respectivă. Această dispoziție nu împiedică autoritatea competentă să solicite persoanei care răspunde de introducerea pe piață a preparatului alte informații, dacă acest lucru se dovedește necesar pentru evaluarea valabilității cererii.

Autoritatea statului membru care primește o cerere de confidențialitate informează solicitantul cu privire la hotărârea luată. Persoana care răspunde de introducerea pe piață a preparatului transmite o copie a acestei hotărâri fiecărui stat membru în care dorește să comercializeze produsul.

Informațiile confidențiale puse la dispoziția autorităților unui stat membru sau a Comisiei sunt tratate în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din Directiva 67/548/CEE.

Articolul 16

Drepturile statelor membre privind siguranța lucrătorilor

Prezenta directivă nu afectează posibilitatea statelor membre de a impune, cu respectarea tratatului, cerințele pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția lucrătorilor în timpul utilizării preparate periculoase în cauză, în măsura în care acest lucru nu duce la modificarea clasificării, ambalării și etichetării preparatelor periculoase într-un mod care nu este prevăzut în prezenta directivă.

Articolul 17

Organismele însărcinate cu primirea informațiilor referitoare la sănătate

Statele membre desemnează organismul sau organismele însărcinate cu primirea informațiilor, inclusiv compoziția chimică, legate de preparatele introduse pe piață și considerate ca periculoase pornind de la efectele acestora asupra sănătății sau pornind de la efectele lor fizico-chimice.

Statele membre iau măsurile care se impun pentru ca organismele desemnate să prezinte toate garanțiile necesare pentru păstrarea confidențialității informațiilor primite. Acestea nu pot fi utilizate decât pentru a răspunde oricărei solicitări de ordin medical prin măsuri atât preventive, cât și curative, mai ales în caz de urgență.

Statele membre veghează ca informațiile să nu fie utilizate în alte scopuri.

Statele membre se asigură că organismele desemnate dispun, din partea producătorilor sau a persoanelor care răspund de introducerea pe piață, de toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin.

Articolul 18

Clauza de liberă circulație

Fără a aduce atingere dispozițiilor cuprinse altundeva în legislația comunitară, statele membre nu pot interzice, restrânge sau împiedica introducerea pe piață a preparatelor din cauza clasificării, ambalării, etichetării sau fișei tehnice de securitate, dacă acestea respectă dispozițiile prezentei directive.

Articolul 19

Clauza de salvgardare

(1)   În cazul în care constată, pe baza unei motivații detaliate, că un preparat, deși corespunde dispozițiilor prezentei directive, prezintă un pericol pentru om sau pentru mediu din motive legate de dispozițiile prezentei directive, orice stat membru poate interzice provizoriu sau supune unor condiții speciale introducerea pe piață a preparatului respectiv pe teritoriul său. El informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta, precizând motivele care îi justifică hotărârea.

(2)   În cazul prevăzut la alineatul (1), Comisia procedează, fără întârziere, la consultarea statelor membre.

(3)   Comisia ia o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 20.

Articolul 20

Adaptarea la progresul tehnic

Modificările necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a anexelor prezentei directive se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29 alineatul (4) litera (a) din Directiva 67/548/CEE.

Comisia este sprijinită de un comitet alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de către reprezentantul Comisiei.

Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul decide cu majoritate calificată.

Dacă, în termen de trei luni de la data prezentării la Consiliul acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de către Comisie.

Articolul 21

Abrogarea directivelor

(1)   Directivele enumerate în anexa VIII partea A se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicarea directivelor menționate în anexa VIII partea B.

(2)   Directivele enumerate în anexa VIII partea A se aplică Austriei, Finlandei și Suediei sub rezerva dispozițiilor din partea C la anexa respectivă și în conformitate cu tratatul.

(3)   Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa IX.

Articolul 22

Transpunerea

(1)   Statele membre adoptă și publică, până 30 iulie 2002, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative menționate în alineatul (1):

(a)

preparatelor care nu intră în sfera de aplicare a Directivei 91/414/CEE sau a Directivei 98/8/CE începând cu 30 iulie 2002 și

(b)

preparatelor care intră în sfera de aplicare a Directivei 91/414/CEE sau a Directivei 98/8/CEE începând cu 30 iulie 2004.

(3)   Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 23

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 21 alineatul (2) se aplică începând cu 1 ianuarie 1999.

Articolul 24

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 31 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

J. FISCHER


(1)  JO C 283, 26.9.1996, p. 1 și

JO C 337, 7.11.1997, p. 45.

(2)  JO C 158, 26.5.1997, p. 76.

(3)  Avizul Parlamentului European din 26 iunie 1997 (JO C 222, 21.7.1997, p. 26), Poziția comună a Consiliului din 24 septembrie 1998 (JO C 360, 23.11.1998, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 10 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999). Decizia Consiliului din 11 mai 1999.

(4)  JO L 187, 16.7.1988, p. 14, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/65/CE a Comisiei (JO L 265, 18.10.1996, p. 15).

(5)  JO L 154, 5.6.1992, p. 1.

(6)  JO L 110, 4.5.1993, p. 20.

(7)  JO L 358, 18.12.1986, p. 1.

(8)  JO L 206, 29.7.1978, p. 13, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/32/CEE a Consiliului.

(9)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/68/CE a Comisiei (JO L 277, 30.10.1996, p. 25).

(10)  JO L 123, 24.4.1998, p. 1.

(11)  JO L 76, 22.3.1991, p. 35, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/112/CEE a Comisiei (JO L 314, 16.12.1993, p. 38).

(12)  JO L 22, 9.2.1965, p. 369, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/39/CEE (JO L 214, 24.8.1993, p. 22).

(13)  JO L 262, 27.9.1976, p. 169, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/18/CE (JO L 114, 1.5.1997, p. 43).

(14)  JO L 194, 25.7.1975, p. 39, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

(15)  JO L 84, 31.3.1978, p. 43.

(16)  JO L 246, 17.9.1980, p. 1, astfel cum a fost modificată prin Directiva 84/467/Euratom (JO L 265, 5.10.1984, p. 4).

(17)  JO L 147, 9.6.1975, p. 40, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/1/CE (JO L 23, 28.1.1994, p. 28).

(18)  JO L 15, 17.1.1987, p. 29.

(19)  JO L 144, 4.6.1997, p. 19.


ANEXA I

METODE DE EVALUARE A PROPRIETĂȚILOR FIZICO-CHIMICE ALE PREPARATELOR ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5

PARTEA A

Derogări de la metodele de testare din anexa V partea A la Directiva 67/548/CEE

A se vedea punctul 2.2.5 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

PARTEA B

Metode de calcul alternative

B1.   Preparate negazoase

1.

Metoda de determinare a proprietăților oxidante ale preparatelor care conțin peroxizi organici

A se vedea punctul 2.2.2.1 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

B2.   Preparate gazoase

1.

Metoda de determinare a proprietăților oxidante

A se vedea punctul 9.1.1.2 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

2.

Metoda de determinare a proprietăților inflamabile

A se vedea punctul 9.1.1.1 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE.


ANEXA II

METODE DE EVALUARE A PERICOLELOR PREZENTATE DE UN PREPARAT PENTRU SĂNĂTATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 6

Introducere

Trebuie evaluate toate efectele fiecărei substanțe conținute într-un preparat asupra sănătății. Metoda convențională descrisă în părțile A și B din prezenta anexă este o metodă de calcul care se poate aplica la toate preparate și care ține seama de toate proprietățile periculoase pentru sănătate ale substanțelor care intră în compoziția preparatului. În acest scop, efectele periculoase pentru sănătate au fost subdivizate în:

1.

efecte letale acute;

2.

efecte ireversibile neletale în urma unei singure expuneri;

3.

efecte grave în urma expunerii repetate sau prelungite;

4.

efecte corosive, efecte iritante;

5.

efecte sensibilizante;

6.

efecte cancerigene, efecte mutagene, efecte toxice pentru reproducere.

Efectele unui preparat asupra sănătății se evaluează în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) prin metoda convențională descrisă în părțile A și B din prezenta anexă, folosindu-se limite de concentrație individuale.

(a)

În cazul în care se prevăd, în scopul aplicării metodei de evaluare descrise în partea A din prezenta anexă, limite de concentrație necesare pentru substanțele periculoase enumerate în anexa I la Directiva 67/548/CEE, trebuie să se utilizeze aceste limite de concentrație.

(b)

În cazul în care substanțele periculoase nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau atunci când acestea sunt enumerate fără indicarea limitelor de concentrație necesare în vederea aplicării metodei de evaluare descrise în partea A la prezenta anexă, limitele de concentrație se prevăd în conformitate cu specificațiile din partea B la prezenta anexă.

Procedeul de clasificare este menționat în partea A la prezenta anexă.

Clasificarea substanței sau substanțelor și clasificarea care rezultă pentru preparat se exprimă:

fie printr-un simbol și una sau mai multe fraze de risc;

fie prin categorii (categoria 1, categoria 2 sau categoria 3) însoțite, de asemenea, de fraze de risc în cazul substanțelor și preparatelor care prezintă efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere. Prin urmare, este necesar să se țină seama, în afară de simbol, de toate frazele care semnalează riscuri deosebite și care sunt atribuite fiecăreia dintre substanțele respective.

Rezultatul evaluării sistematice a tuturor efectelor periculoase pentru sănătate se exprimă în limite de concentrație exprimate în procentaj greutate/greutate, cu excepția preparatelor gazoase, pentru care acestea sunt date în procentaj volum/volum, în funcție de clasificarea substanțelor.

În cazul în care nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE, limitele de concentrație luate în considerare în vederea aplicării acestei metode convenționale sunt menționate în partea B din prezenta anexă.

PARTEA A

Metoda de evaluare a pericolelor pentru sănătate

1.   Următoarele preparate sunt clasificate ca foarte toxice:

pornind de la efectele letale acute și încadrate la simbolul „T+”, cu indicația de pericol „foarte toxic” și frazele de risc R 26, R 27 sau R 28:

1.1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice sau toxice care produc astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 1 din prezenta anexă (tabelul I sau I A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

1.1.2.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice la o concentrație individuală inferioară limitelor specificate la punctul 1.1.1 litera (a) sau (b) atunci când:

Formula

unde:

PT+

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe foarte toxice conținute în preparat;

LT+

=

este limita foarte toxică stabilită pentru fiecare substanță foarte toxică, exprimată în procentaj din greutate sau volum;

1.2.   pornind de la efectele ireversibile neletale în urma unei singure expuneri și încadrate la simbolul „T+”, cu indicația de pericol „foarte toxic” și fraza de risc R 39/cale de expunere:

 

preparatele care conțin cel puțin o substanță periculoasă cu astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 2 din prezenta anexă (tabelul II sau II A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație.

2.   Următoarele preparate sunt clasificate ca toxice:

pornind de la efectele letale acute și încadrate la simbolul „T”, cu indicația de pericol „toxic” și frazele de risc R 23, R 24 sau R 25:

2.1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice sau toxice ce produc astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 1 din prezenta anexă (tabelul I sau I A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

2.1.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice sau toxice la o concentrație individuală inferioară limitelor specificate la punctul 2.1.1 litera (a) sau (b) atunci când:

Formula

unde:

PT+

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe foarte toxice conținute în preparat;

PT

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe toxice conținute în preparat;

LT

=

este limita toxică stabilită pentru fiecare substanță foarte toxică sau toxică exprimată în procentaj din greutate sau volum;

2.2.   pornind de la efectele lor ireversibile neletale în urma unei singure expuneri și încadrate la simbolul „T”, cu indicația de pericol „toxic” și fraza de risc R 39/cale de expunere:

 

preparatele care conțin una sau mai multe substanțe periculoase clasificate ca foarte toxice sau toxice ce produc astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 2 din prezenta anexă (tabelul II sau II A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

2.3.   pornind de la efectele lor pe termen lung și încadrate la simbolul „T”, cu indicația de pericol „toxic” și fraza de risc R 48/cale de expunere:

 

preparatele care conțin una sau mai multe substanțe periculoase ce produc astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 3 din prezenta anexă (tabelul III sau III A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație.

3.   Următoarele preparate sunt clasificate ca nocive:

pornind de la efectele lor letale acute și încadrate la simbolul „Xn”, cu indicația de pericol „nociv” și frazele de risc R 20, R 21 sau R 22:

3.1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice, toxice sau nocive și care au astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 1 din prezenta anexă (tabelul I sau I A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

3.1.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice, toxice sau nocive, la o concentrație individuală inferioară limitelor specificate la punctul 3.1.1 litera (a) sau (b) atunci când:

Formula

unde:

PT+

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe foarte toxice conținute în preparat;

PT

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe toxice conținute în preparat;

PXn

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe nocive conținute în preparat;

LXn

=

este limita nocivă stabilită pentru fiecare substanță foarte toxică, toxică sau nocivă, exprimată în procentaj din greutate sau volum;

3.2.   pornind de la efectele acute asupra plămânilor, în caz de ingestie, și încadrate la simbolul „Xn”, cu indicația de pericol „nociv” și fraza de risc R 65:

 

preparatele clasificate ca nocive conform criteriilor specificate la punctul 3.2.3 din anexa VI din Directiva 67/548/CEE. La punerea în aplicare a metodei convenționale în conformitate cu punctul 3.1 de mai sus, nu se va ține seama de clasificarea unei substanțe la R 65;

3.3.   pornind de la efectele ireversibile neletale în urma unei singure expuneri și încadrate la simbolul „Xn”, cu indicația de pericol „nociv” și fraza de risc R 40/cale de expunere:

 

preparatele care conțin cel puțin o substanță periculoasă clasificată ca foarte toxică, toxică sau nocivă ce produce astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite la partea B punctul 2 din prezenta anexă (tabelul II sau II A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

3.4.   pornind de la efectele lor pe termen lung și încadrate la simbolul „Xn”, cu indicația de pericol „nociv” și fraza de risc R 48/cale de expunere:

 

preparatele care conțin cel puțin o substanță periculoasă clasificată ca toxică sau nocivă ce produce astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 3 din prezenta anexă (tabelul III sau III A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație.

4.   Următoarele preparate sunt clasificate drept corosive:

și încadrate la simbolul „C”, cu indicația de pericol „corosiv” și fraza de risc R 35:

4.1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate drept corosive și încadrate la fraza R 35 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV sau IV A), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

4.1.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate drept corosive și încadrate la fraza de risc R 35 la o concentrație individuală inferioară limitei stabilite la punctul 4.1.1 litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul din greutatea sau volumul al fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

L C, R 35

=

este limita de coroziune R 35 stabilită pentru fiecare substanță corosivă încadrată la fraza de risc R 35 și exprimată în procentaj din greutate sau volum;

și încadrate la simbolul „C”, cu indicația de pericol „corosiv” și fraza de risc R 34:

4.2.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate drept corosive și încadrate la fraza de risc R 35 sau R 34 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV și IV A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

4.2.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate drept corosive și încadrate la frazele de risc R 35 sau R 34 la o concentrație individuală care nu depășește limitele stabilite la punctul 4.2.1 litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

PC, R 34

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 34 și conținute în preparat;

L C, R 34

=

este limita de coroziune stabilită pentru fiecare substanță corosivă încadrată la fraza de risc R 35 sau R 34 și exprimată în procentaj din greutate sau volum.

5.   Următoarele preparate sunt clasificate ca iritante:

care pot provoca leziuni oculare grave și sunt încadrate la simbolul „Xi”, cu indicația de pericol „iritant” și fraza de risc R 41:

5.1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza R 41 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 64/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV și IV A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

5.1.2.   preparate care conțin mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza de risc R 41 sau clasificate drept corosive și încadrate la fraza de risc R 35 sau R 34 la o concentrație individuală ce nu depășește limitele menționate la punctul 5.1.1 litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

PC, R 34

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 34 și conținute în preparat;

PXi, R 41

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 41 și conținute în preparat;

LXi, R 41

=

este limita de iritare R 41 stabilită pentru fiecare substanță corosivă încadrată la fraza de risc R 35 sau R 34 sau pentru substanța iritantă încadrată la fraza R 41, și exprimată în procentaj din greutate sau volum;

iritante pentru ochi și încadrate la simbolul „Xi”, însoțite de indicația de pericol „iritant” și fraza de risc R 36:

5.2.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate drept corosive și încadrate la frazele R 35 sau R 34 sau clasificate ca iritante și încadrate la frazele R 41 sau R 36 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV sau IV A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

5.2.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate fie ca iritante și încadrate la fraza de risc R 41 sau R 36, fie drept corosive și încadrate la frazele R 35 sau R 34 la o concentrație individuală ce nu depășește limitele stabilite la punctul 5.2.1 litera (a) sau (b), dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

PC, R 34

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 34 și conținute în preparat;

PXi, R 41

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 41 și conținute în preparat;

PXi, R 36

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 36 și conținute în preparat;

LXi, R 36

=

este limita de iritație R 36 stabilită pentru fiecare substanță corosivă încadrată la frazele R 35 sau R 34 sau substanță iritantă încadrată la frazele R 41 sau R 36 și exprimată în procente din greutate sau volum;

iritante pentru piele și încadrate la simbolul „Xi”, cu indicația de pericol „iritant” și fraza de risc R 38:

5.3.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza de risc R 38 sau drept corosive și încadrate la frazele R 35 sau R 34 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV sau IV A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

5.3.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate fie ca iritante și încadrate la fraza de risc R 38, fie drept corosive și încadrate la fraza R 35 sau R 34 la o concentrație individuală inferioară limitelor stabilite la punctul 5.3.l litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

PC, R 34

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 34 și conținute în preparat;

PXi, R 38

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 38 și conținute în preparat;

LXi, R 38

=

este limita de iritație R 38 stabilită pentru fiecare substanță corosivă încadrată la fraza de risc R 35 sau R 34 sau pentru fiecare substanță iritantă încadrată la fraza R 38 și exprimată în procentaj din greutate sau volum;

iritante pentru căile respiratorii și încadrate la simbolul „Xi”, cu indicația de pericol „iritant” și fraza R 37:

5.4.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza de risc R 37 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 4 din prezenta anexă (tabelul IV sau IV A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

5.4.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza de risc R 37 la o concentrație individuală inferioară limitelor stabilite la punctul 5.4.1 litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PXi, R 37

=

este procentajul din greutatea sau volumul fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 37 și conținute în preparat;

LXi, R 37

=

este limita de iritație R 37 stabilită pentru fiecare substanță iritantă încadrată la fraza R 37 și exprimată în procentaj din greutate sau volum;

5.4.3.   preparatele gazoase care conțin mai multe substanțe clasificate ca iritante și încadrate la fraza de risc R 37 sau drept corosive și încadrate la frazele de risc R 34 sau R 35 la o concentrație individuală inferioară limitei stabilite la punctul 5.4.1 litera (a) sau (b) dacă:

Formula

unde:

PC, R 35

=

este procentajul în volum al fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 35 și conținute în preparat;

PC, R 34

=

este procentajul în volum al fiecărei substanțe corosive încadrate la fraza de risc R 34 și conținute în preparat;

PXi, R 37

=

este procentajul în volum al fiecărei substanțe iritante încadrate la fraza R 37 și conținute în preparat;

LXi, R 37

=

este limita de iritație stabilită pentru fiecare substanță corosivă gazoasă încadrată la frazele de risc R 35 sau R 34 sau pentru fiecare substanță iritantă gazoasă încadrată la fraza R 37, exprimată în procentaj de greutate sau volum.

6.   Următoarele preparate sunt clasificate ca sensibilizante:

6.1.   pentru piele și încadrate la simbolul „Xi”, cu indicația de pericol „iritant” și fraza R 43:

 

preparatele care conțin cel puțin o substanță clasificată ca sensibilizantă și încadrată la fraza R 43 cere produce astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 5 din prezenta anexă (tabelul V sau VA) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

6.2.   prin inhalare și încadrate la simbolul „Xn”, cu indicația de pericol „nociv” și fraza de risc R 42:

 

preparatele care conțin cel puțin o substanță clasificată ca sensibilizantă și încadrată la fraza R 42 ce produce astfel de efecte la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 5 din prezenta anexă (tabelul V sau V A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație.

7.   Următoarele preparate sunt clasificate drept cancerigene:

7.1.   preparatele din categoriile 1 sau 2 și încadrate la simbolul „T” și frazele R 45 sau R 49,

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată drept cancerigenă și încadrată la frazele R 45 sau R 49 care caracterizează substanțele cancerigene din categoria 1 și categoria 2 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

7.2.   preparatele din categoria 3 și încadrate la simbolul „Xn” și fraza R 40,

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată drept cancerigenă și încadrată la fraza R 40 care caracterizează substanțele cancerigene din categoria 3 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

8.   Următoarele preparate sunt clasificate ca mutagene:

8.1.   preparatele din categoriile 1 sau 2 și încadrate la simbolul „T” și fraza R 46,

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca mutagenă și încadrată la fraza R 46 care caracterizează substanțele mutagene din categoriile 1 și 2 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

8.2.   preparatele din categoria 3 și încadrate la simbolul „Xn” și fraza R 40,

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca mutagenă și încadrată la fraza R 40 care caracterizează substanțele mutagene din categoria 3 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere,

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

9.   Următoarele preparate sunt clasificate ca toxice pentru reproducere:

9.1.   preparatele din categoriile 1 sau 2 și încadrate la simbolul „T” și fraza R 60 (fertilitate),

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca toxică pentru reproducere și încadrată la fraza R 60 specific substanțelor toxice pentru reproducere din categoriile 1 și 2 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

9.2.   preparatele din categoria 3 și încadrate la simbolul „Xn” și fraza R 62 (fertilitate),

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca toxică pentru reproducere și încadrată la fraza R 62 specific substanțelor dăunătoare pentru reproducere din categoria 3 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

9.3.   preparatele din categoriile 1 sau 2 și încadrate la simbolul „T” și fraza R 61 (dezvoltare),

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca toxică pentru reproducere și încadrată la fraza R 61 specific substanțelor toxice pentru reproducere din categoriile 1 și 2 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

9.4.   preparatele din categoria 3 și încadrate la simbolul „Xn” și fraza R 63 (dezvoltare),

 

care conțin cel puțin o substanță ce produce astfel de efecte, clasificată ca toxică pentru reproducere și încadrată la fraza R 63 specific substanțelor toxice pentru reproducere din categoria 3 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B punctul 6 din prezenta anexă (tabelul VI sau VI A) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

PARTEA B

Limite de concentrație utilizabile la evaluarea pericolelor pentru sănătate

Pentru fiecare dintre efectele periculoase pentru sănătate, primul tabel (tabelele I-VI) stabilește limitele de concentrație (exprimate în procente greutate/greutate) folosite pentru preparatele negazoase, iar al doilea tabel (tabelele I A-VI A) stabilește limitele de concentrație (exprimate în procente volum/volum) folosite pentru preparatele gazoase. Aceste limite de concentrație sunt folosite în lipsa limitelor de concentrație specifice pentru substanța menționată în anexa I la Directiva 67/548/CEE.

1.   Efecte letale acute

1.1.   Preparate negazoase

Limitele stabilite în tabelul I pentru concentrație, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină clasificarea preparatului în funcție de concentrația individuală a substanței sau substanțelor prezente, a căror clasificare este, de asemenea, indicată.

Tabelul I

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

T+

T

Xn

T+și R 26, R 27, R 28

concentrație ≥ 7 %

1 % ≤ concentrație < 7 %

0,1 % ≤ concentrație < 1 %

T și R 23, R 24, R 25

 

concentrație ≥ 25 %

3 % ≤ concentrație < 25 %

Xn și R 20, R 21, R 22

 

 

concentrație ≥ 25 %

Frazele de risc R se atribuie preparatelor după următoarele criterii:

eticheta conține în mod obligatoriu, potrivit clasificării stabilite, una sau mai multe dintre frazele R menționate mai sus;

în general, se rețin frazele R valabile pentru substanța sau substanțele a căror concentrație corespunde celei mai riguroase clasificări.

1.2.   Preparate gazoase

Limitele de concentrație exprimate în procentaj volum/volum care sunt menționate în tabelul I A determină clasificarea preparatelor în funcție de concentrația individuală a gazului sau gazelor prezente, a căror clasificare este, de asemenea, indicată.

Tabelul I A

Clasificarea substanței

(gaz)

Clasificarea preparatului gazos

T+

T

Xn

T+și R 26, R 27, R 28

concentrație ≥ 1 %

0,2 % ≤ concentrație < 1 %

0,02 % ≤ concentrație < 0,2 %

T și R 23, R 24, R 25

 

concentrație ≥ 5 %

0,5 % ≤ concentrație < 5 %

Xn și R 20, R 21, R 22

 

 

concentrație ≥ 5 %

Frazele de risc R se atribuie preparatelor după următoarele criterii:

eticheta conține în mod obligatoriu, potrivit clasificării stabilite, una sau mai multe dintre frazele R menționate mai sus;

în general, se rețin frazele R valabile pentru substanța sau substanțele a căror concentrație corespunde celei mai riguroase clasificări.

2.   Efecte ireversibile neletale în urma unei singure expuneri

2.1.   Preparate negazoase

Pentru substanțele care produc efecte ireversibile neletale în urma unei singure expuneri (R 39/cale de expunere - R 40/cale de expunere), limitele de concentrație individuală stabilite în tabelul II, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină, după caz, clasificarea preparatelor.

Tabelul II

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

T+

T

Xn

T+și R 39/cale de expunere

concentrație ≥ 10 %

R 39 (1) obligatorie

1 % ≤ concentrație < 10 %

R 39 (1) obligatorie

0,1 % ≤ concentrație < 1 %

R 40 (1) obligatorie

T și R 39/cale de expunere

 

concentrație ≥ 10 %

R 39 (1) obligatorie

1 % ≤ concentrație < 10 %

R 40 (1) obligatorie

Xn și R 40/cale de expunere

 

 

concentrație ≥ 10 %

R 40 (1) obligatorie

2.2.   Preparate gazoase

Pentru gazele care produc astfel de efecte (R 39/cale de expunere - R 40/cale de expunere), limitele exprimate în procentaj volum/volum stabilite în tabelul II A pentru concentrații individuale determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul II A

Clasificarea substanței (gaz)

Clasificarea preparatului

T+

T

Xn

T+și R 39/cale de expunere

concentrație ≥ 1 %

R 39 (2) obligatorie

0,2 % ≤ concentrație < 1 %

R 39 (2) obligatorie

0,02 % ≤ concentrație < 0,2 %

R 40 (2) obligatorie

T și R 39/cale de expunere

 

concentrație ≥ 5 %

R 39 (2) obligatorie

0,5 % ≤ concentrație < 5 %

R 40 (2) obligatorie

Xn și R 40/cale de expunere

 

 

concentrație ≥ 5 %

R 40 (2) obligatorie

3.   Efecte grave în urma expunerii repetate sau prelungite

3.1.   Preparate negazoase

Pentru substanțele care produc efecte grave în urma expunerii repetate sau prelungite (R 48/cale de expunere), limitele de concentrație individuală stabilite în tabelul III, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul III

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

T

Xn

T și R 48/cale de expunere

concentrație ≥ 10 %

R 48 (3) obligatorie

1 % ≤ concentrație < 10 %

R 48 (3) obligatorie

Xn și R 48/cale de expunere

 

concentrație ≥ 10 %

R 48 (3) obligatorie

3.2.   Preparate gazoase

Pentru gazele care produc efecte grave în urma expunerii repetate sau prelungite (R 48/cale de expunere), limitele de concentrație individuală exprimate în procentaj volum/volum, stabilite în tabelul III A, determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul III A

Clasificarea substanței

(gaz)

Clasificarea preparatului

T

Xn

T și R 48/cale de expunere

concentrație ≥ 5 %

R 48 (4) obligatorie

0,5 % ≤ concentrație < 5 %

R 48 (4) obligatorie

Xn și R 48/cale de expunere

 

concentrație ≥ 5 %

R 48 (4) obligatorie

4.   Efecte corosive și iritante, inclusiv leziuni oculare grave

4.1.   Preparate negazoase

Pentru substanțele care produc efecte corosive (R 34-R 35) sau efecte iritante (R 36, R 37, R 38, R 41), limitele de concentrație individuală stabilite în tabelul IV, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul IV

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

C și R 35

C și R 34

Xi și R 41

Xi și R 36, R 37, R 38

C și R 35

concentra ție ≥ 10 %

R 35 obligatorie

5 % ≤ concentrație < 10 %

R 34 obligatorie

5 % (5)

1 % ≤ concentrație < 5 %

R 36/38 obligatorii

C și R 34

 

concentra ție ≥ 10 %

R 34 obligatorie

10 % (5)

5 % ≤ concentrație < 10 %

R 36/38 obligatorii

Xiși R 41

 

 

concentrație ≥ 10 %

R 41 obligatorie

5 % ≤ concentrație < 10 % R

36 obligatorie

Xi și R 36, R 37, R 38

 

 

 

concentrație ≥ 20 %

R 36, R 37, R 38 sunt obligatorii în funcție de concentrația prezentă dacă se aplică substanțelor avute în vedere

4.2.   Preparate gazoase

Pentru gazele care produc astfel de efecte (R 34, R 35 sau R 36, R 37, R 38, R 41), limitele de concentrație individuală exprimate în procentaj volum/volum stabilite în tabelul IV A determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul IV A

Clasificarea substanței

(gaz)

Clasificarea preparatului

C și R 35

C și R 34

Xi și R 41

Xi și R 36, R 37, R 38

C și R 35

concentrație ≥ 1 %

R 35 obligatorie

0,2 % ≤ concentrație < 1 %

R 34 obligatorie

0,2 % (6)

0,02 % ≤ concentrație < 0,2 %

R 36/37/38 obligatorii

C și R 34

 

concentrație ≥ 5 %

R 34 obligatorie

5 % (6)

0,5 % ≤ concentrație < 5 %

R 36/37/38 obligatorii

Xi și R 41

 

 

concentrație ≥ 5 %

R 41 obligatorie

0,5 % ≤ concentrație < 5 %

R36 obligatorie

Xi și R 36, R 37, R 38

 

 

 

concentrație ≥ 5 %

R 36, R 37, R 38 obligatorii după caz

5.   Efecte sensibilizante

5.1.   Preparate negazoase

Preparatele care produc astfel de efecte sunt clasificate ca sensibilizante și sunt încadrate:

la simbolul Xn și fraza R 42 dacă acest efect se produce în urma inhalării;

la simbolul Xi și fraza R 43 dacă acest efect se produce în contact cu pielea.

Limitele de concentrație individuală stabilite în tabelul V, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul V

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

Sensibilizant și R 42

Sensibilizant și R 43

Sensibilizant și R 42

concentrație ≥ 1 %

R 42 obligatorie

 

Sensibilizant și R 43

 

concentrație ≥ 1 %

R 43 obligatorie

5.2.   Preparate gazoase

Preparatele care produc astfel de efecte sunt clasificate ca sensibilizante cu:

simbolul Xn și indicatorul R 42 dacă acest efect se poate produce în urma inhalării;

simbolul Xi și indicatorul R 43 dacă acest efect se poate produce în contact cu pielea.

Limitele de concentrație individuală stabilite în tabelul V A, exprimate în procentaj volum/volum, determină, după caz, clasificarea preparatului.

Tabelul V A

Clasificarea substanței

(gaz)

Clasificarea preparatului gazos

Sensibilizant și R 42

Sensibilizant și R 43

Sensibilizant și R 42

concentrație ≥ 0,2 %

R 42 obligatorie

 

Sensibilizant și R 43

 

concentrație ≥ 0,2 %

R 43 obligatorie

6.   Efecte cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere

6.1.   Preparate negazoase

Pentru substanțele care prezintă astfel de efecte, limitele de concentrație stabilite în tabelul VI, exprimate în procentaj greutate/greutate, determină, după caz, clasificarea preparatului. Acestora li se atribuie simbolurile și frazele de risc de mai jos:


Cancerigen din categoriile 1 și 2:

T; R 45 sau R 49

Cancerigen din categoria 3:

Xn; R 40

Mutagen din categoriile 1 și 2:

T; R 46

Mutagen din categoria 3:

Xn; R 40

Toxic pentru reproducere (fertilitate) din categoriile 1 și 2:

T; R 60

Toxic pentru reproducere (dezvoltare) din categoriile 1 și 2:

T; R 61

Toxic pentru reproducere (fertilitate) din categoria 3:

Xn; R 62

Toxic pentru reproducere (dezvoltare) din categoria 3:

Xn; R 63


Tabelul VI

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

Categoriile 1 și 2

Categoria 3

Substanțe cancerigene din categoriile 1 sau 2 și R 45 sau R 49

concentrație ≥ 0,1 % cancerigen

R 45, R 49 obligatorii după caz

 

Substanțe cancerigene din categoria 3 și R 40

 

concentrație ≥ 1 % cancerigen

R 40 obligatorie

Substanțe mutagene din categoriile 1 sau 2 și R 46

concentrație ≥ 0,1 % mutagen

R 46 obligatorie

 

Substanțe mutagene din categoria 3 și R 40

 

concentrație ≥ 1 % mutagen

R 40 obligatorie

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoriile 1 sau 2 cu R 60 (fertilitate)

concentrație ≥ 0,5 % toxic pentru reproducere (fertilitate)

R 60 obligatorie

 

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoria 3 cu R 62 (fertilitate)

 

concentrație ≥ 5 %

toxic pentru reproducere (fertilitate)

R 62 obligatorie

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoriile 1 sau 2 cu R 61(dezvoltare)

concentrație ≥ 0,5 % toxic pentru reproducere (dezvoltare)

R 61 obligatorie

 

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoria 3 cu R 63 (dezvoltare)

 

concentrație ≥ 5 %

toxic pentru reproducere (dezvoltare)

R 63 obligatorie

6.2.   Preparate gazoase

Pentru gazele care produc astfel de efecte, limitele de concentrație exprimate în procentaj volum/volum stabilite în tabelul VI A determină, după caz, clasificarea preparatului. Acestora li se atribuie simbolurile și frazele de risc de mai jos:

Cancerigen din categoriile 1 și 2:

T; R 45 sau R 49

Cancerigen din categoria 3:

Xn; R 40

Mutagen din categoriile 1 și 2:

T; R 46

Mutagen din categoria 3:

Xn; R 40

Toxic pentru reproducere (fertilitate) din categoriile 1 și 2:

T; R 60

Toxic pentru reproducere (dezvoltare) din categoriile 1 și 2:

T; R 61

Toxic pentru reproducere (fertilitate) din categoria 3:

Xn; R 62

Toxic pentru reproducere (dezvoltare) din categoria 3:

Xn; R 63


Tabelul VI A

Clasificarea substanței

(gaz)

Clasificarea preparatului gazos

Categoriile 1 și 2

Categoria 3

Substanțe cancerigene din categoriile 1 sau 2 încadrate la R 45 sau R 49

concentrație ≥ 0,1 % cancerigen

R 45, R 49 obligatorii după caz

 

Substanțe cancerigene din categoria 3 cu R 40

 

concentrație ≥ 1 % cancerigen

R 40 obligatorie

Substanțe mutagene din categoriile 1 sau 2 cu R 46

concentrație ≥ 0,1 % mutagen

R 46 obligatorie

 

Substanțe mutagene din categoria 3 cu R 40

 

concentrație ≥ 1 % mutagen

R 40 obligatorie

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoriile 1 sau 2 cu R 60 (fertilitate)

concentrație ≥ 0,2 % toxic pentru reproducere (fertilitate)

R 60 obligatorie

 

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoria 3 cu R 62 (fertilitate)

 

concentrație ≥ 1 % toxic pentru reproducere (fertilitate)

R 62 obligatorie

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoriile 1 sau 2 cu R 61 (dezvoltare)

concentrație ≥ 0,2 % toxic pentru reproducere (dezvoltare)

R 61 obligatorie

 

Substanțe „toxice pentru reproducere” din categoria 3 cu R 63 (dezvoltare)

 

concentrație ≥ 1 % toxic pentru reproducere (dezvoltare)

R 63 obligatorie


(1)  Pentru indicarea căii de administrare/expunere (cale de expunere), se vor utiliza frazele combinate care sunt menționate la punctele 3.2.1, 3.2.2 și 3.2.3 din ghidul de etichetare (anexa VI la Directiva 67/548/CEE).

(2)  Pentru indicarea căii de administrare/expunere (cale de expunere), se vor utiliza frazele combinate care sunt menționate la punctele 3.2.1, 3.2.2 și 3.2.3 din ghidul de etichetare (anexa VI la Directiva 67/548/CEE).

(3)  Pentru indicarea căii de administrare/expunere (cale de expunere), se vor utiliza frazele combinate care sunt menționate la punctele 3.2.1, 3.2.2 și 3.2.3 din ghidul de etichetare (anexa VI la Directiva 67/548/CEE)

(4)  Pentru indicarea căii de administrare/expunere (cale de expunere), se vor utiliza frazele combinate care sunt menționate la punctele 3.2.1, 3.2.2 și 3.2.3 din ghidul de etichetare (anexa VI la Directiva 67/548/CEE)

(5)  Conform ghidului de etichetare (anexa VI a Directivei 67/548/CEE), substanțele corosive încadrate la frazele R 35 și R 34 vor fi considerate ca fiind încadrate și la fraza R 41. Prin urmare, dacă preparatul conține substanțe corosive cu R 35 sau R 34 la concentrații inferioare limitelor de concentrație necesare pentru o clasificare a preparatului drept corosiv, astfel de substanțe pot contribui la clasificarea preparatului ca iritant cu R 41 sau iritant cu R 36.

(6)  Conform ghidului de etichetare (anexa VI la Directiva 67/548/CEE), substanțele corosive încadrate la frazele R 35 și R 34 trebuie considerate ca fiind încadrate și la fraza R 41. Prin urmare, dacă preparatul conține substanțe corosive cu R 35 sau R 34 la concentrații inferioare limitelor de concentrație necesare pentru o clasificare a preparatului drept corosiv, astfel de substanțe pot contribui la clasificarea preparatului ca iritant cu R 41 sau iritant cu R 36.


ANEXA III

METODE DE EVALUARE A PERICOLELOR PENTRU MEDIU PREZENTATE DE PREPARATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 7

Introducere

Rezultatul evaluării sistematice a tuturor efectelor periculoase pentru mediu se exprimă prin limite de concentrație date în procentaj greutate/greutate, cu excepția preparatelor gazoase, unde acestea sunt date în procentaj volum/volum, în funcție de clasificarea substanței.

Partea A prezintă metoda de calcul menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (a), precum și frazele R utilizate pentru clasificarea preparatelor.

Partea B prezintă limitele de concentrație utilizate în cazul aplicării metodei convenționale, precum și simbolurile și frazele R utilizate la clasificare.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a), pericolele prezentate de un preparat pentru mediu sunt evaluate prin metoda convențională descrisă în părțile A și B din prezenta anexă, cu ajutorul limitelor de concentrație individuale.

(a)

Atunci când substanțele periculoase enumerate în anexa I la Directiva 67/548/CEE se încadrează în anumite limite de concentrație necesare pentru aplicarea metodei de evaluare descrise în partea A la prezenta anexă, se utilizează aceste limite de concentrație.

(b)

Atunci când substanțele periculoase nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limitele de concentrație necesare pentru aplicarea metodei de evaluare descrise în partea A la prezenta anexă, limitele de concentrație se atribuie conform specificației menționate în partea B la prezenta anexă.

Partea C prezintă metodele de testare care permit evaluarea pericolelor pentru mediul acvatic.

PARTEA A

Metoda de evaluare a pericolelor pentru mediu

(a)   Mediul acvatic

I.   Metoda convențională de evaluare a pericolelor pentru mediul acvatic

Metoda convențională de evaluare a pericolelor pentru mediul acvatic ține seama de toate pericolele pe care un preparat le poate reprezenta pentru acest mediu, în conformitate cu următoarele specificații.

Preparatele enumerate mai jos sunt clasificate ca periculoase pentru mediu:

și încadrate la simbolul „N”, cu indicația de pericol „periculos pentru mediu” și frazele de risc R 50 și R 53 (R 50-53):

1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la frazele de risc R 50-53, la concentrații individuale egale sau superioare:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B la prezenta anexă (tabelul 1) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

1.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53, la o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul 1.1.1 litera (a) sau (b), însă pentru care:

Formula

unde:

PN, R 50-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 50-53 și conținute în preparat;

LN, R 50-53

=

este limita R 50-53 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la frazele R 50-53 și exprimată în procentaj din greutate;

și sunt încadrate la simbolul „N”, cu indicația de pericol „periculos pentru mediu” și frazele R 51 și R 53 (R 51-53), cu excepția cazului în care preparatul a fost deja clasificat în conformitate cu punctul I.1:

2.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53 sau R 51-53 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 1) atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

2.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53 sau R 51-53 la o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul I.2.1 litera (a) sau (b), însă pentru care:

Formula

unde:

PN, R50-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 50-53 și conținute în preparat;

PN, R51-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 51-53 și conținute în preparat;

LN, R51-53

=

este limita R 51-53 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la fraza R 50-53 sau R 51-53 și exprimată în procentaj din greutate;

și sunt încadrate la frazele R 52 și R 53 (R 52-53), cu excepția cazului în care preparatul este deja clasificat în conformitate cu punctul I.1 sau I.2:

3.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53, R 51-53 sau R 52-53, la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 1), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

3.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53, R 51-53 sau R 52-53 la o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul I.3.1 litera (a) sau (b), însă pentru care:

Formula

unde:

PN, R50-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 50-53 și conținute în preparat;

PN, R51-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 51-53 și conținute în preparat;

PN, R52-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 52-53 și conținute în preparat;

LN, R52-53

=

este limita R 52-53 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu, încadrată la frazele R 50-53 sau R 51-53 sau R 52-53 și exprimată în procentaj din greutate;

și sunt încadrate la simbolul „N”, cu indicația de pericol „periculos pentru mediu” și fraza R 50, cu excepția cazului în care preparatul nu este deja clasificat în conformitate cu punctul I.1:

4.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la fraza R 50, pentru o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 2), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

4.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la fraza R 50, pentru o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul 1.4.1 litera (a) sau (b), însă pentru care:

Formula

unde:

PN, R50

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la fraza R 50 și conținute în preparat;

LN, R50

=

este limita R 50 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la fraza R 50 și exprimată în procentaj din greutate;

4.3.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la fraza R 50, care nu corespund criteriilor menționate la punctul I.4.1 sau I.4.2 și care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la frazele R 50-53, pentru care:

Formula

unde:

PN, R50

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la fraza R 50 și conținute în preparat;

PN, R50-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 50-53 și conținute în preparat;

LN, R50

=

este limita R 50 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la fraza R 50 sau la frazele R 50-53 și exprimată în procentaj din greutate;

și sunt încadrate la fraza R 52, cu excepția cazului în care preparatul este deja clasificat în conformitate cu punctul I.1, I.2, I.3 sau I.4:

5.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la fraza R 52, la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 3), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

5.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la fraza R 52, la o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul I.5.1 litera (a) sau (b), pentru care:

Formula

unde:

PR52

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la fraza R 52 și conținute în preparat;

LR52

=

este limita R 52 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la fraza R 52 și exprimată în procentaj din greutate;

și sunt încadrate la fraza R 53, cu excepția cazului în care preparatul este deja clasificat în conformitate cu punctul I.1, I.2 sau I.3:

6.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la fraza R 53, la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 4), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

6.2.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la fraza R 53, la o concentrație individuală inferioară limitelor menționate la punctul I.6.1 litera (a) sau (b), pentru care:

Formula

unde:

PR53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 53 și conținute în preparat;

LR53

=

este limita R 53 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu și încadrată la fraza R 53 exprimată în procentaj din greutate;

6.3.   preparatele care conțin mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la fraza R 53, care nu răspund criteriilor menționate la punctul I.6.2 și care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la frazele R 50-53, R51-53 sau R52-53, pentru care:

Formula

unde:

PR53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la fraza R 53 și conținute în preparat;

PN, R50-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 50-53 și conținute în preparat;

PN, R51-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 51-53 și conținute în preparat;

PR52-53

=

este procentajul din greutatea fiecărei substanțe periculoase pentru mediu încadrate la frazele R 52-53 și conținute în preparat;

LR53

=

este limita R 53 stabilită pentru fiecare substanță periculoasă pentru mediu încadrată la frazele R 53 sau R 50-53 sau R 51-53 sau R 52-53, exprimată în procentaj din greutate.

(b)   Mediul neacvatic

1.   STRATUL DE OZON

I.   Metoda convențională de evaluare a preparatelor periculoase pentru stratul de ozon

Următoarele preparate sunt clasificate ca periculoase pentru mediu:

și sunt încadrate la simbolul „N”, cu indicația de pericol „periculos pentru mediu” și fraza R 59:

1.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu, încadrate la simbolul „N” și fraza R 59, la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 5), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație;

și sunt încadrate la fraza R 59:

2.1.   preparatele care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu și încadrate la fraza R 59 la o concentrație individuală egală sau superioară:

(a)

fie celei stabilite în anexa I la Directiva 67/548/CEE pentru substanța sau substanțele avute în vedere;

(b)

fie celei stabilite în partea B din prezenta anexă (tabelul 5), atunci când substanța sau substanțele nu sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE sau sunt menționate fără limite de concentrație.

2.   MEDIUL TERESTRU

I.   Evaluarea preparatelor periculoase pentru mediul terestru

Utilizarea următorilor indicatori de risc pentru clasificarea preparatelor va ține seama de criteriile detaliate din momentul în care acestea vor fi introduse în anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

R 54

Toxic pentru floră

R 55

Toxic pentru faună

R 56

Toxic pentru organismele din sol

R 57

Toxic pentru albine

R 58

Poate avea efecte nefaste pe termen lung asupra mediul.

PARTEA B

Limitele de concentrație aplicate la evaluarea pericolelor pentru mediu

I.   Pentru mediul acvatic

Limitele de concentrație stabilite în tabelele de mai jos și exprimate în procentaj greutate/greutate determină clasificarea preparatelor în funcție de concentrația individuală a substanței sau substanțelor prezente, a căror clasificare este, de asemenea, indicată.

Tabelul 1

Toxicitatea acvatică acută și efectele nefaste pe termen lung

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

N, R 50-53

N, R 51-53

R 52-53

N, R 50-53

Cn ≥ 25 %

2,5 % ≤ Cn < 25 %

0,25 % ≤ Cn < 2,5 %

N, R 51-53

 

Cn ≥ 25 %

2,5 % ≤ Cn < 25 %

R 52-53

 

 

Cn ≥ 25 %


Tabelul 2

Toxicitatea acvatică acută

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

N, R 50

N, R 50

Cn ≥ 25 %

N, R 50-53

Cn ≥ 25 %


Tabelul 3

Toxicitatea acvatică

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

R 52

R 52

Cn ≥ 25 %


Tabelul 4

Efectele nefaste pe termen lung

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

R 53

R 53

Cn ≥ 25 %

N, R 50-53

Cn ≥ 25 %

N, R 51-53

Cn ≥ 25 %

R 52-53

Cn ≥ 25 %

II.   Pentru mediul neacvatic

Limitele de concentrație stabilite în tabelele de mai jos și exprimate în procentaj greutate/greutate sau, pentru preparatele gazoase, în procentaj volum/volum, determină clasificarea preparatului în funcție de concentrația individuală a substanței sau substanțelor prezente, a căror clasificare este, de asemenea, indicată.

Tabelul 5

Pericolul pentru stratul de ozon

Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

N, R 59

N și R 59

Cn ≥ 0,1 %


Clasificarea substanței

Clasificarea preparatului

R 59

R 59

Cn ≥ 0,1 %

PARTEA C

Metodele de testare pentru evaluarea pericolelor pentru mediul acvatic

Clasificarea unui preparat se face în general după metoda convențională. Cu toate acestea, pentru determinarea toxicității acvatice acute, se poate dovedi mai potrivit, în anumite cazuri, să se procedeze la testarea preparatului.

Rezultatul acestor teste asupra preparatului poate modifica însă clasificarea cu privire la toxicitatea acvatică acută, care s-ar obține prin aplicarea metodei convenționale.

În cazul în care persoana care răspunde de introducerea pe piață stabilește efectuarea unor astfel de teste, acestea se vor realiza cu respectarea criteriilor de calitate din metodele menționate în anexa V partea C la Directiva 67/548/CEE.

De asemenea, testele se vor efectua pe fiecare dintre cele trei specii prevăzute în conformitate cu criteriile din anexa VI la Directiva 67/548/CEE (alge, dafnii și pești), dacă preparatul nu este clasificat la cel mai înalt nivel de pericol în ceea ce privește toxicitatea acvatică acută în urma testelor efectuate pe una dintre specii sau dacă un rezultat al testelor nu este deja disponibil înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.


ANEXA IV

DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU RECIPIENTELE CARE CONȚIN PREPARATE OFERITE SAU VÂNDUTE POPULAȚIEI

PARTEA A

Recipiente care trebuie să fie prevăzute cu sistem de închidere de siguranță pentru copii

1.   Indiferent de capacitate, recipientele care conțin preparate oferite sau vândute populației și etichetate ca foarte toxice, toxice sau corosive, în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din prezenta directivă și în condițiile prevăzute la articolul 6 din directiva menționată, trebuie prevăzute cu un sistem de închidere de siguranță pentru copii.

2.   Indiferent de capacitate, recipientele care conțin preparate ce prezintă un pericol în caz de aspirație (Xn, R 65), clasificate și etichetate în conformitate cu dispozițiile punctului 3.2.3 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE, cu excepția preparatelor introduse pe piață sub formă de aerosoli sau într-un recipient prevăzut cu un sistem de pulverizare sigilat, trebuie prevăzute cu un sistem de închidere de siguranță pentru copii.

Indiferent de capacitate, recipientele care conțin cel puțin una dintre substanțele enumerate mai jos, prezente la o concentrație egală sau superioară concentrației maxime individuale stabilite,


Nr.

Identificarea substanței

Limita de concentrație

Nr. Reg. CAS

Denumire

Nr. IESCE

1

67-56-1

Metanol

2006596

≥ 3 %

2

75-09-2

Diclorometan

2008389

≥ 1 %

care sunt oferite sau vândute populației vor fi prevăzute cu un sistem de închidere de siguranță pentru copii.

PARTEA B

Recipiente care trebuie să fie prevăzute cu însemn tactil de avertizare a pericolului

Indiferent de capacitate, recipientele care conțin preparate oferite sau vândute populației și etichetate ca foarte toxice, toxice, corosive, nocive, extrem de inflamabile sau foarte inflamabile, în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din prezenta directivă și în condițiile prevăzute la articolele 5 și 6 din directiva menționată, trebuie prevăzute cu un însemn tactil de avertizare a pericolului.

Dispoziția de mai sus nu se aplică aerosolilor clasificați și etichetați ca extrem de inflamabili sau foarte inflamabili.


ANEXA V

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND ETICHETAREA ANUMITOR PREPARATE

A.   Pentru preparate clasificate ca periculoase în sensul articolelor 5, 6 și 7

1.   Preparate vândute populației

1.1.   Eticheta ambalajului care conține astfel de preparate trebuie să cuprindă, pe lângă recomandările de prudență specifice, și recomandările de prudență corespunzătoare S 1, S 2, S 45 sau S 46, în conformitate cu criteriile stabilite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

1.2.   Atunci când astfel de preparate sunt clasificate ca foarte toxice (T+), toxice (T) sau corosive (C) și când este practic imposibil ca o astfel de informație să fie menționată pe ambalaj, ambalajul care conține astfel de preparate trebuie să fie însoțit de instrucțiuni de folosire clare și pe înțelesul tuturor și care să cuprindă, dacă este necesar, informații legate de distrugerea ambalajului gol.

2.   Preparate destinate utilizării prin pulverizare

Eticheta ambalajului care conține astfel de preparate va cuprinde în mod obligatoriu recomandarea de prudență S 23 însoțită de una dintre recomandările de prudență S 38 sau S 51, stabilită în conformitate cu criteriile de aplicare definite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE.

3.   Preparatele care conțin o substanță încadrată la fraza R 33: „Pericol de efecte cumulate”

Atunci când preparatul conține cel puțin o substanță încadrată la fraza-tip R 33, eticheta preparatului trebuie să cuprindă formularea frazei R 33, astfel cum apare în anexa III la Directiva 67/548/CEE, dacă substanța respectivă este prezentă în preparat la o concentrație egală sau mai mare decât 1 %, cu excepția cazului în care se stabilesc alte valori în anexa I la Directiva 67/548/CEE.

4.   Preparate care conțin o substanță încadrată la fraza R 64: „Posibil risc pentru sugarii hrăniți cu lapte matern”

Atunci când preparatul conține cel puțin o substanță încadrată la fraza-tip R 64, eticheta preparatului trebuie să cuprindă formularea frazei R 64 așa cum apare în anexa III la Directiva 67/548/CEE, dacă substanța respectivă este prezentă în preparat la o concentrație egală sau mai mare decât 1 %, cu excepția cazului în care se stabilesc alte valori în anexa I la Directiva 67/548/CEE.

B.   Pentru toate preparatele indiferent de clasificarea lor în sensul articolelor 5, 6 și 7

1.   Preparate care conțin plumb

1.1.   Lacuri și vopsele

Etichetarea ambalajului lacurilor și vopselelor al căror conținut de plumb determinat conform standardului ISO 6503-1984 este mai mare decât 0,15 % (exprimat din greutatea metalului) din greutatea totală a preparatului trebuie să fie însoțită de următoarele indicații:

„Conține plumb. A nu se utiliza pe obiectele ce pot fi mestecate sau supte de către copii.”

Pentru ambalajele al căror conținut este mai mic de 125 mililitri, indicația va fi următoarea:

„Atenție! Conține plumb.”

2.   Preparate care conțin cianoacrilați

2.1.   Cleiuri

Ambalajul care conține direct cleiuri pe bază de cianoacrilat trebuie să cuprindă următoarele indicații:

„Cianoacrilat

Pericol

Se lipește de piele și de ochi în câteva secunde.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.”

Ambalajul va fi însoțit de recomandările de prudență corespunzătoare.

3.   Preparate care conțin izocianați

Eticheta de pe ambalajul preparatelor care conțin izocianați (monomer, oligomer, prepolimer etc., ca atare sau în amestec) trebuie să cuprindă următoarele indicații:

„Conține izocianați.

A se vedea informațiile transmise de către producător.”

4.   Preparate care conțin compuși epoxidici cu greutate moleculară mijlocie ≤ 700

Eticheta de pe ambalajul preparatelor care conțin compuși epoxidici cu greutate moleculară medie ≤ 700 trebuie să cuprindă următoarele indicații:

„Conține compuși epoxidici.

A se vedea informațiile transmise de către producător.”

5.   Preparate care conțin clor activ vândute populației

Ambalajul preparatelor care conțin clor activ în proporție de peste 1 % trebuie să cuprindă următoarele indicații:

„Atenție! A nu se utiliza în combinație cu alte preparate, se pot degaja gaze periculoase (clor).”

6.   Preparate care conțin cadmiu (aliaje) și sunt destinate utilizării pentru lipire și sudare

Ambalajul acestor preparate trebuie să cuprindă, în mod lizibil și de neșters, următoarele indicații:

„Atenție! Conține cadmiu.

În timpul utilizării se degajă vapori periculoși.

A se vedea informațiile transmise de către producător.

Respectați instrucțiunile de siguranță.”

7.   Preparate disponibile sub formă de aerosoli

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, preparatele prezentate sub formă de aerosoli fac, de asemenea, obiectul dispozițiilor de etichetare în conformitate cu punctele 2.2 și 2.3 din anexa la Directiva 75/324/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/1/CE.

8.   Preparate care conțin substanțe incomplet testate

Atunci când preparatul care conține cel puțin o substanță care, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Directiva 67/548/CEE, poartă indicația „Atenție - Substanță incomplet testată”, eticheta preparatului trebuie să cuprindă indicația „Atenție - Acest preparat conține o substanță incomplet testată”, dacă această substanță este prezentă într-o concentrație egală sau mai mare decât 1 %.

9.   Preparate neclasificate ca sensibilizante, dar care conțin cel puțin o substanță sensibilizantă

Ambalajul preparatelor care conțin cel puțin o substanță clasificată ca sensibilizantă și prezentă într-o concentrație mai mare ori egală cu 0,1 % sau într-o concentrație mai mare ori egală cu aceea specificată într-o notă aparte pentru substanță din anexa I la Directiva 67/548/CEE trebuie să cuprindă următoarea indicație:

„Conține (denumirea substanței sensibilizante). Poate declanșa o reacție alergică.”

10.   Preparate lichide care conțin hidrocarburi halogenate

Ambalajul preparatelor lichide care nu prezintă punct de aprindere sau al căror punctul de aprindere se situează peste 55 °C și care conțin o hidrocarbură halogenată și substanțe inflamabile sau foarte inflamabile în proporție de peste 5 % trebuie să cuprindă, după caz, una dintre următoarele indicații:

„Poate deveni foarte inflamabil în timpul utilizării” sau „Poate deveni inflamabil în timpul utilizării.”

C.   Pentru preparatele neclasificate în sensul articolelor 5, 6 și 7, dar care conțin cel puțin o substanță periculoasă

1.   Preparate care nu sunt destinate populației

Eticheta de pe ambalajul preparatelor menționate la articolul 14 alineatul (2) punctul 1 litera (b) trebuie să cuprindă următoarea indicație:

„Fișa tehnică de securitate este disponibilă la cerere pentru profesioniști.”


ANEXA VI

CEREREA DE CONFIDENȚIALITATE A IDENTITĂȚII CHIMICE A UNEI SUBSTANȚE

PARTEA A

Informațiile care trebuie să fie menționate pe cererea de confidențialitate

Note introductive

A.

Articolul 15 precizează în ce condiții persoana care răspunde de introducerea pe piață a unui preparat se poate prevala de confidențialitate.

B.

Pentru a evita apariția unor cereri de confidențialitate multiple legate de una și aceeași substanță utilizată în preparate diferite, este suficientă o singură cerere de confidențialitate, dacă un anumit număr de preparate au:

aceiași constituenți periculoși prezenți în aceeași gamă de concentrație;

aceeași clasificare și aceeași etichetare;

aceleași întrebuințări preconizate.

Trebuie să se utilizeze una și aceeași denumire de înlocuire pentru a proteja identitatea chimică a aceleiași substanțe în preparatele în cauză. De asemenea, cererea de confidențialitate trebuie să conțină toate informațiile prevăzute în cererea de mai jos, fără a se omite numele sau denumirea comercială a fiecărui preparat.

C.

Denumirea de înlocuire utilizată pe etichetă trebuie să fie aceeași cu aceea care este menționată la rubrica 2 „Compoziție/informații legate de compuși” din anexa la Directiva 91/155/CEE modificată ultima dată de Directiva 93/112/CEE.

Aceasta implică utilizarea unei denumiri de înlocuire care să furnizeze suficiente informații în legătură cu substanța astfel încât să garanteze o manipulare fără pericol.

D.

La prezentarea cererii de utilizare a unei denumiri de înlocuire, persoana care răspunde de introducerea pe piață trebuie să țină seama de obligația de a furniza suficiente informații pentru ca măsurile de precauție care se impun cu privire la sănătate și siguranță să fie luate la locul de muncă și pentru ca riscurile legate de manipularea preparatului să fie diminuate.

Cererea de confidențialitate

În conformitate cu articolul 15, cererea de confidențialitate trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele informații:

1.

Numele și adresa (inclusiv numărul de telefon) ale persoanei care răspunde de introducerea pe piață și este stabilită în cadrul Comunității, fie că este producător, importator sau distribuitor.

2.

Identificarea exactă a substanței sau substanțelor pentru care se propun confidențialitatea și denumirea alternativă.

Nr. CAS

Nr. IESCE

Denumirea chimică după nomenclatorul internațional și clasificare (anexa I la Directiva 67/548/CEE a Consiliului sau clasificarea provizorie)

Denumirea de înlocuire

(a)

 

 

 

(b)

 

 

 

(c)

 

 

 

NB: Pentru substanțele clasificate provizoriu, este necesar să se adauge informațiile (referințele bibliografice) care arată că clasificarea provizorie s-a efectuat ținându-se seama de toate datele relevante și accesibile existente cu privire la proprietățile substanței.

3.

Motivarea confidențialității (probabilitate - plauzibilitate).

4.

Denumirea (denumirile) sau marca (mărcile) comerciale ale preparatelor.

5.

Denumirea sau marca comercială este aceeași în întreaga Comunitate?


NU

Image

DA

Image

În caz de răspuns negativ, precizați denumirea sau marca comercială utilizată sau utilizate în celelalte state membre:

 

Austria:

 

Belgia:

 

Danemarca:

 

Finlanda:

 

Franța:

 

Germania:

 

Grecia:

 

Irlanda:

 

Italia:

 

Luxemburg:

 

Regatul Unit:

 

Țările de Jos:

 

Portugalia:

 

Spania:

 

Suedia:

6.

Compoziția preparatului sau a preparatelor definite la punctul 2 din anexa la Directiva 91/155/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/112/CEE.

7.

Clasificarea preparatului sau preparatelor în conformitate cu articolul 6 din prezenta directivă.

8.

Etichetarea preparatului sau preparatelor în conformitate cu articolul 10 din prezenta directivă.

9.

Întrebuințările prevăzute pentru preparatul sau preparatele respective.

10.

Fișa sau fișele tehnice de securitate în conformitate cu Directiva 91/155/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 93/112/CEE.

PARTEA B

Ghid lexical pentru stabilirea denumirilor de înlocuire (nume generice)

1.   Notă introductivă

Acest ghid lexical pornește de la procedura de clasificare (împărțirea substanțelor în familii) a substanțelor periculoase așa cum sunt menționate în anexa I la Directiva 67/548/CEE.

Se pot utiliza alte denumiri decât cele bazate pe prezentul ghid. Cu toate acestea, în toate cazurile, numele stabilite trebuie să furnizeze suficiente informații pentru a garanta că preparatul este manipulat fără nici un risc și că se pot lua măsurile de precauție care se impun pentru ocrotirea sănătății și siguranța la locul de muncă.

Familiile sunt definite în felul următor:

substanțe anorganice sau organice care au în comun elementul chimic cel mai caracteristic care le redă proprietățile. Numele familiei se deduce din numele elementului chimic. Aceste familii sunt numerotate ca în anexa 7 prin numărul atomic al elementului chimic (de la 001 la 103);

substanțe organice care au în comun grupa funcțională cea mai caracteristică care le redă proprietățile.

Numele familiei se deduce din numele grupei funcționale.

Aceste familii sunt numerotate printr-un număr convențional ca în anexa I (de la 601 la 650).

În unele cazuri s-au adăugat subfamilii care grupează substanțe cu caractere specifice comune.

2.   Stabilirea numelui generic

Principii generale

Stabilirea numelui generic se bazează pe următorul demers, în două etape succesive:

(i)

identificarea grupelor funcționale și a elementelor chimice prezente în moleculă;

(ii)

luarea în considerare a celor mai semnificative grupe funcționale și elemente chimice.

Grupele funcționale și elementele identificate luate în considerare sunt numele de familii și subfamilii definite la punctul 3 de mai jos, a căror listă nu este însă limitativă.

3.   Repartizarea substanțelor în familii și subfamilii

Numărul familiei

Anexa I la Directiva 67/548/CEE

Familii

Subfamilii

001

Compuși ai hidrogenului

 

Hidruri

002

Compuși ai heliului

003

Compuși ai litiului

004

Compuși ai beriliului

005

Compuși ai borului

 

Borani

 

Borați

006

Compuși ai carbonului

 

Carbamați

 

Compuși anorganici ai carbonului

 

Săruri ale acidului cianhidric

 

Uree și derivați

007

Compuși ai azotului

 

Amoniu cuaternar

 

Compuși acizi ai azotului

 

Nitrați

 

Nitriți

008

Compuși ai oxigenului

009

Compuși ai fluorului

 

Fluoruri anorganice

010

Compuși ai neonului

011

Compuși ai sodiului

012

Compuși ai magneziului

 

Derivați organometalici ai magneziului

013

Compuși ai aluminiului

 

Derivați organometalici ai aluminiului

014

Compuși ai siliciului

 

Siliconi

 

Silicați

015

Compuși ai fosforului

 

Compuși acizi ai fosforului

 

Compuși ai fosfoniului

 

Esteri fosforici

 

Fosfați

 

Fosfiți

 

Fosforamide și derivați

016

Compuși ai sulfului

 

Compuși acizi ai sulfului

 

Mercaptani

 

Sulfați

 

Sulfiți

017

Compuși ai clorului

 

Clorați

 

Perclorați

018

Compuși ai argonului

019

Compuși ai potasiului

020

Compuși ai calciului

021

Compuși ai scandiului

022

Compuși ai titanului

023

Compuși ai vanadiului

024

Compuși ai cromului

 

Compuși ai cromului VI (cromați)

025

Compuși ai manganului

026

Compuși ai fierului

027

Compuși ai cobaltului

028

Compuși ai nichelului

029

Compuși ai cuprului

030

Compuși ai zincului

 

Derivați organometalici ai zincului

031

Compuși ai galiului

032

Compuși ai germaniului

033

Compuși ai arsenicului

034

Compuși ai seleniului

035

Compuși ai bromului

036

Compuși ai kriptonului

037

Compuși ai rubidiului

038

Compuși ai stronțiului

039

Compuși ai ytriului

040

Compuși ai zirconiului

041

Compuși ai niobiului

042

Compuși ai molibdenului

043

Compuși ai tehnețiului

044

Compuși ai ruteniului

045

Compuși ai rodiului

046

Compuși ai paladiului

047

Compuși ai argintului

048

Compuși ai cadmiului

049

Compuși al indiului

050

Compuși ai staniului

 

Derivați organometalici ai staniului

051

Compuși ai antimoniului

052

Compuși ai telurului

053

Compuși ai iodului

054

Compuși ai xenonului

055

Compuși ai cesiului

056

Compuși ai bariului

057

Compuși ai lantanului

058

Compuși ai ceriului

059

Compuși ai praseodimului

060

Compuși ai neodimului

061

Compuși ai promețiului

062

Compuși ai samariului

063

Compuși ai europiului

064

Compuși ai gadoliniului

065

Compuși ai terbiului

066

Compuși ai disprosiului

067

Compuși ai holmiului

068

Compuși ai erbiului

069

Compuși ai tuliului

070

Compuși de yterbiului

071

Compuși ai lutețiului

072

Compuși ai hafniului

073

Compuși ai tantalului

074

Compuși ai tungstenului

075

Compuși ai reniului

076

Compuși ai osmiului

077

Compuși ai iridiului

078

Compuși ai platinei

079

Compuși ai aurului

080

Compuși ai mercurului

 

Derivați organometalici ai mercurului

081

Compuși ai taliului

082

Compuși ai plumbului

 

Derivați organometalici ai plumbului

083

Compuși ai bismutului

084

Compuși ai poloniului

085

Compuși ai astatiniului

086

Compuși ai radonului

087

Compuși ai franciului

088

Compuși ai radiului

089

Compuși ai actiniului

090

Compuși ai toriului

091

Compuși ai protactiniului

092

Compuși ai uraniului

093

Compuși ai neptuniului

094

Compuși ai plutoniului

095

Compuși de americiului

096

Compuși ai curiului

097

Compuși ai berkeliului

098

Compuși ai californiului

099

Compuși ai einsteiniului

100

Compuși ai fermiului

101

Compuși ai mendeleeviului

102

Compuși ai nobeliului

103

Compuși ai lawrenciului

601

Hidrocarburi

 

Hidrocarburi alifatice

 

Hidrocarburi aromatice

 

Hidrocarburi aliciclice

 

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)

602

Hidrocarburi halogenate (1)

 

Hidrocarburi alifatice halogenate (1)

 

Hidrocarburi aromatice halogenate (1)

 

Hidrocarburi aliciclice halogenate (1)

603

Alcooluri și derivați

 

Alcooluri alifatice

 

Alcooluri aromatice

 

Alcooluri aliciclice

 

Alcanolamine

 

Derivați epoxidici

 

Eteri

 

Eteri de glicoli

 

Glicoli și polioli

604

Fenoli și derivați

 

Derivați halogenați ai fenolilor (1)

605

Aldehide și derivați

 

Aldehide alifatice

 

Aldehide aromatice

 

Aldehide aliciclice

 

Acetali alifatici

 

Acetali aromatici

 

Acetali aliciclici

606

Cetone și derivați

 

Cetone alifatice

 

Cetone aromatice (2)

 

Cetone aliciclice

607

Acizi organici și derivați

 

Acizi alifatici

 

Acizi alifatici halogenați (1)

 

Acizi aromatici

 

Acizi aromatici halogenați (1)

 

Acizi aliciclici

 

Acizi aliciclici halogenați (1)

 

Anhidride de acizi alifatici

 

Anhidride de acizi alifatici halogenați (1)

 

Anhidride de acizi aromatici

 

Anhidride de acizi aromatici halogenați (1)

 

Anhidride de acizi aliciclici

 

Anhidride de acizi aliciclici halogenați (1)

 

Săruri de acizi alifatici

 

Săruri de acizi alifatici halogenați (1)

 

Săruri de acizi aromatici

 

Săruri de acizi aromatici halogenați (1)

 

Săruri de acizi aliciclici

 

Săruri de acizi aliciclici halogenați (1)

 

Esteri de acizi alifatici

 

Esteri de acizi alifatici halogenați (1)

 

Esteri de acizi aromatici

 

Esteri de acizi aromatici halogenați (1)

 

Esteri de acizi aliciclici

 

Esteri de acizi aliciclici halogenați (1)

 

Esteri de eteri de glicol

 

Acrilați

 

Metacrilați

 

Lactone

 

Halogenuri de acil

608

Nitrili și derivați

609

Derivați nitrați

610

Derivați cloronitrați

611

Derivați azoxici și azoici

612

Amine și derivați aminici

 

Amine alifatice și derivați

 

Amine aliciclice și derivați

 

Amine aromatice și derivați

 

Anilină și derivați

 

Benzidină și derivați

613

Baze heterociclice și derivați

 

Benzimidazol și derivați

 

Imidazol și derivați

 

Piretrinoide

 

Chinoleină și derivați

 

Triazină și derivați

 

Triazol și derivați

614

Glucozide și alcaloizi

 

Alcaloizi și derivați

 

Glucozide și derivați

615

Cianați și izocianați

 

Cianați

 

Izocianați

616

Amide și derivați

 

Acetamide și derivați

 

Anilide

617

Peroxizi organici

647

Enzime

648

Derivați complecși ai carbonului

 

Extract acid

 

Extract bazic

 

Ulei antracenic

 

Reziduu de extracție din ulei antracenic

 

Fracțiune ulei antracenic

 

Ulei fenolic

 

Reziduuri de extracție din ulei fenolic

 

Cărbune lichid, extracție cu solvent lichid

 

Cărbune lichid, soluție de extracție cu solvent lichid

 

Ulei de huilă

 

Gudron de huilă

 

Extracte de gudron de cărbune

 

Reziduuri solide din gudron de cărbune

 

Cocs (gudron de huilă), temperatură joasă, smoală temperatură înaltă

 

Cocs (gudron de huilă), smoală temperatură înaltă

 

Cocs (gudron de huilă), amestecat cu smoală de huilă la temperatură înaltă

 

Benzol nerafinat

 

Fenoli nerafinați

 

Baze nerafinate de gudron

 

Baze distilate

 

Fenoli distilați

 

Distilate

 

Distilate primare (cărbune), extracție cu solvent lichid

 

Distilate de hidrocracare (cărbune), extracție cu solvent

 

Distilate medii de hidrocracare (cărbune), extracție cu solvent, hidrogenate

 

Distilate medii de hidrocracare (cărbune), extracție cu solvent

 

Reziduuri de extracție alcaline (cărbune), gudron de huilă la temperatură joasă

 

Ulei rece

 

Combustibili, motorine, extracție cu solvent de cărbune, hidrocracare, hidrogenare

 

Carburanți de avion, extracție cu solvent de cărbune, hidrocracare, hidrogenare

 

Benzină, extracție cu solvent de cărbune, petrol de hidrocracare, hidrogenare

 

Produse tratate termic

 

Ulei antracenic greu

 

Distilat de ulei antracenic greu

 

Ulei ușor

 

Distilat de ulei ușor, punct de fierbere scăzut

 

Distilat de ulei ușor, punct de fierbere intermediar

 

Distilat de ulei ușor, punct de fierbere înalt

 

Reziduu de extracție din ulei ușor, punct de fierbere scăzut

 

Reziduu de extracție din ulei ușor, punct de fierbere intermediar

 

Reziduu de extracție din ulei ușor, punct de fierbere înalt

 

Ulei metilnaftalenic

 

Reziduu de extracție din ulei metilnaftalenic

 

Petrol de hidrocracare (cărbune), extracție cu solvent

 

Ulei naftalenic

 

Reziduu de extracție din ulei naftalenic

 

Distilat de ulei naftalenic

 

Smoală

 

Distilat de smoală

 

Reziduu de smoală

 

Reziduu de smoală, tratat termic

 

Reziduu de smoală, oxidat

 

Produse de piroliză

 

Fracțiuni secundare

 

Reziduuri (cărbune), extracție cu solvent lichid

 

Gudron de lignit, distilat

 

Gudron de lignit la temperatură joasă

 

Ulei de gudron, punct de fierbere înalt

 

Ulei de gudron, punct de fierbere intermediar

 

Ulei de spălare

 

Reziduu de extracție din ulei de spălare

 

Distilat de ulei de spălare

649

Derivați complecși ai țițeiului

 

Petrol brut

 

Gaz de sondă

 

Nafta cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta modificat cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta de cracare catalitică cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta de rafinare catalitică cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta de cracare termică cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta hidrotratat cu punct de fierbere scăzut

 

Nafta cu punct de fierbere scăzut - nespecificat

 

Kerosen de distilare directă

 

Kerosen - nespecificat

 

Motorină de cracare

 

Motorină - nespecificată

 

Păcură grea

 

Unsoare

 

Ulei de bază nerafinat sau ușor rafinat

 

Ulei de bază - nespecificat

 

Distilat ușor de vid

 

Distilat greu de vid (tratat)

 

Ulei de purificare

 

Gaci de parafină

 

Vaselină

650

Substanțe diverse

 

A nu se utiliza această familie, ci familiile sau subfamiliile menționate mai sus.

4.   Aplicare rapidă

După ce s-a cercetat dacă substanța aparține uneia sau mai multor familii sau subfamilii din listă, numele generic se poate stabili în felul următor:

4.1.   Dacă numele unei familii sau subfamilii este suficient pentru a caracteriza elementele chimice sau grupele, funcționale sau semnificative, el va fi stabilit ca nume generic.

Exemple:

1,4-dihidroxibenzen

familia 604

:

fenoli și derivați

nume generic

:

derivat al fenolului

butanol

familia 603

:

alcooluri și derivați

subfamilia

:

alcooluri alifatice

nume generic

:

alcool alifatic

2 -izoproposietanol

familia 603

:

alcooluri și derivați

subfamilia

:

eteri de glicol

nume generic

:

eteri de glicol

acrilat de metil

familia 607

:

acizi organici și derivați

subfamilia

:

acrilați

nume generic

:

acrilat

4.2.   Dacă numele unei familii sau subfamilii nu este suficient pentru a caracteriza elementele chimice sau grupele funcționale semnificative, numele generic va fi o combinație de nume ale mai multor familii sau subfamilii.

Exemple:

clorobenzen

familia 602

:

hidrocarburi halogenate

subfamilia

:

hidrocarburi aromatice halogenate

familia 017

:

compuși hidrocarburați ai clorului

nume generic

:

hidrocarbură aromatică clorată

acid 2,3,6-triclorofenilacetic

familia 607

:

acizi organici

subfamilia

:

acizi aromatici halogenați

familia 017

:

compuși ai clorului

nume generic

:

acid aromatic clorat

1-cloro-1-nitropropan

familia 610

:

derivați cloronitrați

familia 601

:

hidrocarburi

subfamilia

:

hidrocarburi alifatice

nume generic

:

hidrocarbură alifatică cloronitrată

ditiopirofosfat de tetrapropil

familia 015

:

compuși ai fosforului

subfamilia

:

esteri fosforici

familia 016

:

compuși ai sulfului

nume generic

:

ester tiofosforic

Notă: Numele familiei sau al subfamiliei pentru unele elemente, în special pentru metale, se poate preciza prin termenii „anorganic” sau „organic”.

Exemple:

clorură de dimercur

familia 080

:

compuși ai mercurului

nume generic

:

compus anorganic al mercurului

acetat de bariu

familia 056

:

compus al bariului

nume generic

:

compus organic al bariului

nitrit de etil

familia 007

:

compuși ai azotului

subfamilia

:

nitriți

nume generic

:

nitrit organic

hidrosulfit de sodiu

familia 016

:

compuși ai sulfului

nume generic

:

compus anorganic al sulfului

[Exemplele de mai sus sunt ale unor substanțe extrase din anexa I la Directiva 67/548/CEE (cea de a nouăsprezecea adaptare) care pot face obiectul unei cereri de confidențialitate].


(1)  De precizat după familia care corespunde halogenului

(2)  Inclusiv chinone


ANEXA VII

PREPARATE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (2)

Preparatele specificate la punctul 9.3 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE.


ANEXA VIII

PARTEA A

Directive abrogate în conformitate cu articolul 21

Directiva 78/631/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (pesticide)

Directiva 88/379/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase și adaptările acesteia la progresul tehnic:

Directiva 89/178/CEE

Directiva 90/492/CEE

Directiva 93/18/CEE

Directiva 96/65/CE

Directiva 90/35/CEE de definire, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 88/379/CEE, a categoriilor de preparate ale căror ambalaje trebuie să fie prevăzute cu sisteme de închidere de siguranță pentru copii și/sau cu un însemn tactil de avertizare a pericolului

Directiva 91/442/CEE referitoare la preparatele periculoase ale căror ambalaje trebuie să fie prevăzute cu sisteme de închidere de siguranță pentru copii

PARTEA B

Termene de transpunere și de punere în aplicare în conformitate cu articolul 21

Directiva

Termen de transpunere

Termen de punere în aplicare

78/631/CEE

(JO L 206, 29.7.1978, p. 13)

1 ianuarie 1981

1 ianuarie 1981

88/379/CEE

(JO L 187, 16.7.1988, p. 14)

7 iunie 1991

7 iunie 1991

89/178/CEE

(JO L 64 din 8.3.1989, p. 18)

1 decembrie 1990

1 iunie 1991

90/492/CEE

(JO L 275, 5.10.1990, p. 35)

1 iunie 1991

8 iunie 1991

93/18/CEE

(JO L 104, 29.4.1993, p. 46)

1 iulie 1994

1 iulie 1994

90/35/CEE

(JO L 19, 24.1.1990, p. 14)

1 august 1992

1 noiembrie 1992

91/442/CEE

(JO L 238, 27.8.1991, p. 25)

1 august 1992

1 noiembrie 1992

96/65/CE

(JO L 265, 18.10.1996, p. 15)

31 mai 1998

31 mai 1998

PARTEA C

Dispoziții speciale pentru Austria, Finlanda și Suedia privind aplicarea directivelor de mai jos în conformitate cu articolul 21

1.   Austria, Finlanda și Suedia nu transpun și nici nu aplică Directiva 78/631/CEE a Consiliului din 26 iunie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (pesticide), modificată ultima dată de Directiva 92/32/CEE a Consiliului din 30 aprilie 1992.

2.   Austria aplică Directiva 88/379/CEE a Consiliului din 7 iunie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase, modificată ultima dată de Directiva 96/65/CE din 11 octombrie 1996, potrivit condițiilor de mai jos.

 

Dispozițiile menționate mai jos din Directiva 88/379/CEE nu se aplică Austriei:

(a)

articolul 13 coroborat cu articolele 3 și 7 din directivă în ceea ce privește preparatele care conțin substanțele enumerate în apendicele 1;

(b)

articolul 13 coroborat cu articolul 7 în ceea ce privește etichetarea, potrivit dispozițiilor austriece referitoare la:

recomandările de prudență în vederea eliminării deșeurilor;

pictograma referitoare la eliminarea deșeurilor, timp de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive;

recomandările de prudență în vederea măsurilor de combatere a accidentelor;

(c)

articolul 13 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (c), în ceea ce privește denumirile chimice ale substanțelor periculoase prezente în preparatele periculoase, timp de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

3.   Suedia aplică Directiva 88/379/CEE a Consiliului din 7 iunie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase, modificată ultima dată de Directiva 96/65/CE din 11 octombrie 1996, conform condițiilor de mai jos.

 

Dispozițiile de mai jos ale Directivei 88/379/CEE nu se aplică Suediei:

(a)

articolul 13 coroborat cu articolele 3 și 7 în ceea ce privește preparatele:

care conțin substanțele enumerate în apendicele 2;

care conțin substanțe ce prezintă efecte neurotoxice și efecte de uscare a pielii, cărora nu se aplică criteriile de clasificare din anexa VI la Directiva 67/548/CEE, sau frazele de risc din anexa III la Directiva 67/548/CEE;

care conțin substanțe ce prezintă efecte toxice acute cărora nu se aplică criteriile de clasificare din anexa VI la Directiva 67/548/CEE sau frazele de risc din anexa III la Directiva 67/548/CEE, timp de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive;

care nu sunt clasificate ca periculoase conform criteriilor enunțate prin Directiva 88/379/CEE („måttligt skadliga”, moderat periculoase, conform legislației suedeze);

(b)

articolul 13 coroborat cu articolele 3 și 7 în ceea ce privește:

criteriile de clasificare și etichetare a preparatelor care conțin substanțe cancerigene, clasificate pe baza criteriilor de la punctul 4.2.1 din anexa VI la Directiva 67/548/CEE;

etichetarea preparatelor clasificate drept cancerigene, categoria 3, cu o frază R specială în locul frazei R 40.

Apendicele 1

Substanțe încadrate la anexa VIII partea C punctul 2 (Austria)

Denumirea substanței

Numărul de ordine din anexa I la Directiva 67/548/CEE

Linuron

006-021-00-1

Triclorosilan

014-001-00-9

Triclorură de fosfor

015-007-00-4

Pentaclorură de fosfor

015-008-00-X

Oxiclorură de fosfor

015-009-00-5

Polisulfuri de sodiu

016-010-00-3

Disulfură diclorurată

016-012-00-4

Clorură de tionil

016-015-00-0

Hipoclorură de calciu

017-012-00-7

Hidroxid de potasiu

019-002-00-8

2-dimetilaminoetanol

603-047-00-0

2-dietilaminoetanol

603-048-00-6

Dietanolamină

603-071-00-1

N-metil-2-etanolamină

603-080-00-0

2-etilhexan-1,3-diol

603-087-00-9

Izoforon

606-012-00-8

6-metil-1,3-ditiolo(4,5-b)quinoxaline-2-one

606-036-00-9

Anhidridă acetică

607-008-00-9

Formiat de metil

607-014-00-1

Formiat de etil

607-015-00-7

Acid acrilic

607-061-00-8

Clorură de cloroacetil

607-080-00-1

Nitrofen

609-040-00-9

Chintozen; pentacloronitrobenzen

609-043-00-5

Diclofluanid

616-006-00-7

Hidroperoxid de cumen

617-002-00-8

Monocrotofos

015-072-00-9

Edifenfos

015-121-00-4

Triazofos

015-140-00-8

Metanol

603-001-00-X

Trifenmorf; 4-tritilmorfolin

613-052-00-X

Diuron

006-015-00-9

Oxid de fenbutanină

050-017-00-2

1-butanol, 2-butanol, izo-butanol

603-004-00-6

Apendice 2

Substanțe încadrate la anexa VIII partea C punctul 3 (Suedia)

Denumirea substanței

Numărul de ordine din anexa I la Directiva 67/548/CEE

Acetonă

606-001-00-8

Butanonă

606-002-00-3

Formiat de amil

607-018-00-3

Acetat de etil

607-022-00-5

Acetat de n-butil

607-025-00-1

Acetat de sec-butil

607-026-00-7

Acetat de tert-butil

607-026-00-7

Acetat de izo-butil

607-026-00-7

Formiat de butil

607-017-00-8

Ciclohexan

601-017-00-1

1,4-dimetilciclohexan

601-019-00-2

Eter dietilic

603-022-00-4

Eter metilic etilic

603-020-00-3

Acetat de amil

607-130-00-2

Lactat de etil

607-129-00-7

Propionat de amil

607-131-00-8

2,4-dimetil-3-pentanonă

606-028-00-5

Oxid de di-n-propil

603-045-00-X

Cetonă de d-n-propil

606-027-00-X

Propionat de etil

607-028-00-8

Heptan

601-008-00-2

Hexan (amestec de izomeri) cu mai puțin de 5 % n-hexan

601-007-00-7

Acetat de izopropil

607-024-00-6

Alcool de izopropil

603-003-00-0

4-metoxi-4-metil-2-pentanonă

606-023-00-8

Acetat de metil

607-021-00-X

Metilciclohexan

601-018-00-7

5-metil-2-hexanonă

606-026-00-4

Lactat de metil

607-092-00-7

4-metil-2-pentanonă

606-004-00-4

Propionat de metil

607-027-00-2

Octan

601-009-00-8

Pentan

601-006-00-1

3-pentanonă

606-006-00-5

1-propanol

603-003-00-0

Acetat de propil

607-024-00-6

Formiat de propil

607-016-00-2

Propionat de propil

607-030-00-9

Bisulfit de sodă = polisulfit

016-010-00-3

Toluen-2,4-diizocianat

615-006-00-4

Toluen-2,6-diizocianat

615-006-00-4

Fluorură de cadmiu

048-006-00-2

1,2-epoxi-3-(toliloxi)-propan

603-056-00-X

Difenilmetan-2,2′-diizocianat

615-005-00-9

Difenilmetan-2,4′-diizocianat

615-005-00-9

Difenilmetan-4,4′-diizocianat

615-005-00-9

Hidrochinonă

604-005-00-4

Acrilat hidroxipropilic

607-108-00-2

Terebentină

650-002-00-6

Butilmetilcetonă (2-hexanonă)

606-030-00-6

Hexan

601-007-00-7

Pentoxid de vanadiu

023-001-00-8

Nitrat de sodă

 

Oxid de zinc

 


ANEXA IX

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Prezenta directivă

88/379/CEE

Articolul 1

Articolul 1

alineatul (1)

alineatul (1)

alineatul (2)

alineatul (2)

alineatul (3)

 

alineatul (4)

 

alineatul (5)

alineatul (3)

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 4

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 3 alineatul (2)

alineatul (1)

alineatul (2)

alineatul (1) liniuța a treia

alineatul (2) liniuța a treia litera (b)

alineatele (2) și (3)

 

alineatul (4)

 

Articolul 6

Articolul 3 alineatul (3),

alineatul (1)

literele (a) și (b)

alineatul (2)

 

alineatul (3)

alineatul (3) al patrulea paragraf

alineatul (4)

alineatul (4)

alineatul (5)

alineatul (5) paragrafele 1-3

Articolul 7

 

Articolul 8

Articolul 5

alineatul (1)

alineatul (1)

alineatul (2)

alineatul (2)

alineatul (3)

alineatul (3)

alineatul (4)

 

Articolul 9

Articolul 6

alineatul (1)

alineatul (1) litera (a)

alineatul (2)

alineatul (1) litera (b)

alineatul (3)

alineatele (2) și (3) al doilea paragraf

Articolul 10

Articolul 7

alineatul (1) punctele 1 și 2

 

alineatul (2)

alineatul (1)

alineatul (2) punctul 3

alineatul (1) litera (c)

alineatul (2) punctul 4

alineatul (1) litera (d)

alineatul (2) punctul 5

alineatul (4)

Articolul 11

Articolul 8

Articolul 12

Articolul 9

Articolul 13

 

Articolul 14

Articolul 10

Articolul 15

Articolul 7

Articolul 16

Articolul 11

Articolul 17

Articolul 12

Articolul 18

Articolul 13

Articolul 19

Articolul 14

Articolul 20

Articolul 15

Articolul 21

 

Articolul 22

Articolul 16

Articolul 23

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 24

Articolul 17


TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Prezenta directivă

88/379/CEE

90/35/CEE

91/442/CEE

91/18/CEE

Anexa I A

Articolul 3.2 al doilea paragraf

 

 

 

Anexa I B

 

 

 

 

Anexa II A introducere, alineatele (1)-(3)

 

 

 

Anexa 1, introducere

Anexa II A introducere, alineatul (4)

 

 

 

 

Anexa II A 1

Articolul 3 alineatul (5) litera (a)

 

 

 

Anexa II A 1.1.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (a) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 1.1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (a) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (a) punctul (iii)

 

 

 

Anexa II A 2

Articolul 3, alineatul (5) litera (b)

 

 

 

Anexa II A 2.1.1

Articolul 3, alineatul (5) litera (b) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 2.1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (b) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 2.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (b) punctul (iii)

 

 

 

Anexa II A 2.3

Articolul 3 alineatul (5) litera (b) punctul (iv)

 

 

 

Anexa II A 3

Articolul 3 alineatul (5) litera (c)

 

 

 

Anexa II A 3.1.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (c) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 3.1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (c) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 3.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (c) punctul (iii)

 

 

 

Anexa II A 3.3

Articolul 3 alineatul (5) litera (c) punctul (iv)

 

 

 

Anexa II A 4

Articolul 3 alineatul (5) litera (d)

 

 

 

Anexa II A 4.1.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (d) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 4.1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (d) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 4.2.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (e) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 4.2.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (e) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 5

Articolul 3 alineatul (5) litera (f)

 

 

 

Anexa II A 5.1.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (f) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 5.1.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (f) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 5.2.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (h) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 5.2.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (h) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 5.3.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (g) (i)

 

 

 

Anexa II A 5.3.2

Articolul 3, alineatul (5) litera (g) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 5.4.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (i) punctul (i)

 

 

 

Anexa II A 5.4.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (i) punctul (ii)

 

 

 

Anexa II A 6

 

 

 

 

Anexa II A 6.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (g) punctul (iii)

 

 

 

Anexa II A 6.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (c) punctul (v)

 

 

 

Anexa II A 7.1

Articolul 3 alineatul (5) litera (j)

 

 

Anexa I alineatul (6)

Anexa II A 7.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (k)

 

 

 

Anexa II A 8.1

Articolul 3 alineatul (5) literele (l) și (m)

 

 

 

Anexa II A 8.2

Articolul 3 alineatul (5) litera (n)

Articolul 3 alineatul (5) literele (o) și (p)

 

 

 

Anexa II A 9.1-9.4

 

 

 

 

Anexa II B introducere

 

 

 

Anexa I, introducere

Anexa II B 1

 

 

 

Anexa I punctul 1

Anexa II B 1.1

 

 

 

Anexa I punctul 1.1

Anexa II B 1.2

 

 

 

Anexa I punctul 1.2

Anexa II B 2

 

 

 

Anexa I punctul 2

Anexa II B 2.1

 

 

 

Anexa I punctul 2.1

Anexa II B 2.2

 

 

 

Anexa I punctul 2.2

Anexa II B 3

 

 

 

Anexa I punctul 3

Anexa II B 3.1

 

 

 

Anexa I punctul 3.1

Anexa II B 3.2

 

 

 

Anexa I punctul 3.2

Anexa II B 4

 

 

 

Anexa I punctul 4

Anexa II B 4.1

 

 

 

Anexa I punctul 4.1

Anexa II B 4.2

 

 

 

Anexa I punctul 4.2

Anexa II B 5

 

 

 

Anexa I punctul 5

Anexa II B 5.1

 

 

 

Anexa I punctul 5.1

Anexa II B 5.2

 

 

 

Anexa I punctul 5.2

Anexa II B 6

 

 

 

Anexa I punctul 6

Anexa II B 6.1

 

 

 

Anexa I punctul 6.1

Anexa II B 6.2

 

 

 

Anexa I punctul 6.2

Anexa III A

 

 

 

 

Anexa III B

 

 

 

 

Anexa III C

 

 

 

 

Anexa IV B

 

Articolele 1 și 2

 

 

Anexa IV A 1

 

Articolul l alineatul (1)

 

 

Anexa IV A 2

 

 

Articolul 2; Anexa, litera (a)

 

Anexa IV A 3

 

 

Articolul 1; Anexa, litera (b)

 

Anexa V A 1

 

 

 

Anexa II A 1

Anexa V A 2

 

 

 

Anexa II A 2

Anexa V A 3

 

 

 

Anexa II A 3

Anexa V A 4

 

 

 

Anexa II A 4

Anexa V B 1

 

 

 

Anexa II B 1

Anexa V B 2

 

 

 

Anexa II B 2

Anexa V B 3

 

 

 

Anexa II B 3

Anexa V B 4

 

 

 

Anexa II B 4

Anexa V B 5

 

 

 

Anexa II B 5

Anexa V B 6

 

 

 

Anexa II B 6

Anexa V B 7

Articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b)

 

 

 

Anexa V B 8

Articolul 3 alineatul (5) al patrulea paragraf

 

 

 

Anexa V C

 

 

 

 

Anexa VI

 

 

 

 

Anexa VII

 

 

 

 

Anexa VIII

 

 

 

 

Anexa IX

 

 

 

 


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

83


31999L0077


L 207/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/77/CE A COMISIEI

din 26 iulie 1999

de efectuare a celei de-a șasea adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (azbest)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/769/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), și, în special, articolul 2a al celei dintâi, introdus de Directiva 89/678/CEE a Consiliului (3),

(1)

întrucât utilizarea azbestului și a produselor care conțin azbest poate produce, prin degajarea de fibre, azbestoză, mezoteliom și cancer pulmonar; întrucât introducerea pe piață și utilizarea ar trebui, prin urmare, să fie condiționate de cele mai severe restricții;

(2)

întrucât Directiva 83/478/CEE a Consiliului (4) de efectuare a celei de-a cincea modificări a Directivei 76/769/CEE precizează că fibrele de azbest de tip crocidolit și produsele care conțin acest tip de fibre nu mai pot fi introduse pe piață și utilizate, cu trei cazuri posibile de derogare; întrucât aceeași directivă stabilește obligativitatea ca toate produsele care conțin fibre de azbest să aibă etichete cu această precizare;

(3)

întrucât Directiva 85/610/CEE a Consiliului (5) de efectuare a celei de-a șaptea modificări a Directivei 76/769/CEE precizează că fibrele de azbest nu mai pot fi introduse pe piață sau utilizate în jucării, în materialele și preparatele care se aplică prin pulverizare, în produsele finite sub formă de pulbere, în accesoriile pentru fumat, în radiatoarele catalitice, în lacuri și vopsele;

(4)

întrucât Directiva 91/659/CEE a Comisiei (6) de adaptare la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE precizează că nici un tip de fibră de azbest cu amfibol sau produse care conțin astfel de fibre nu mai pot fi introduse pe piață și utilizate; întrucât aceeași directivă precizează că fibrele de azbest cu crizotil sau produsele care conțin astfel de fibre nu mai pot fi introduse pe piață și utilizate pentru 14 categorii de produse;

(5)

întrucât Comitetul științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu a fost consultat în probleme legate de efectul azbestului crizotil și al produselor de înlocuire asupra sănătății;

(6)

întrucât, la ora actuală, pentru azbestul crizotil există produse de înlocuire sau alternative care nu sunt clasificate drept cancerigene și sunt considerate mai puțin periculoase;

(7)

întrucât până acum nu a fost identificat pragul de expunere sub care azbestul crizotil nu mai prezintă risc cancerigen;

(8)

întrucât expunerea lucrătorilor și a altor utilizatori ai produselor cu conținut de azbest este extrem de dificil de controlat, putând depăși uneori cu mult valorile limită curente și prezentând astfel un risc foarte mare de dezvoltare a afecțiunilor cauzate de azbest;

(9)

întrucât un mod eficient de protejare a sănătății umane este interzicerea utilizării fibrelor de azbest crizotil și a produselor care conțin astfel de fibre;

(10)

întrucât datele științifice despre azbest și produsele de înlocuire a acestuia sunt în continuă evoluție; întrucât Comisia va solicita Comitetului științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu să analizeze în continuare noile date științifice despre riscul pentru sănătate prezentat de azbestul crizotil și produsele de înlocuire a acestuia până la 1 ianuarie 2003; întrucât această analiză va lua în considerare și alte aspecte ale prezentei directive, în special derogările, în funcție de progresul tehnic; întrucât, dacă este necesar, Comisia va propune modificări legislative adecvate;

(11)

întrucât este necesară o perioadă de ajustare până la eliminarea completă a introducerii pe piață și a utilizării azbestului crizotil și a produselor cu astfel de conținut; întrucât această perioadă ar trebui să fie mai lungă pentru diafragmele utilizate pentru electroliză în instalațiile existente, deoarece riscul de expunere este extrem de scăzut și este nevoie de o perioadă mai îndelungată pentru dezvoltarea unor alternative corespunzătoare în ceea ce privește această aplicație critică din punctul de vedere al siguranței; întrucât Comisia va examina această derogare până la data de 1 ianuarie 2008, după consultarea Comitetului științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu;

(12)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei 89/391/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (7), nici dispozițiilor directivelor speciale ale acesteia în sensul articolului 16 alineatul (1) din directiva în cauză și, în special, ale Directivei 90/394/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind protecția lucrătorilor la locul de muncă împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni (8), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/42/CE (9);

(13)

întrucât Directiva 91/382/CEE a Consiliului (10) de modificare a Directivei 83/477/CEE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă prevede un mijloc de control pentru activitățile care presupun expunerea lucrătorilor la praful de azbest;

(14)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 98/12/CE a Comisiei (11) de adaptare la progresul tehnic a Directivei 71/320/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sistemele de frânare ale unor categorii de autovehicule și ale remorcilor acestora;

(15)

întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 76/769/CEE se adaptează la progresul tehnic în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2005. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)   După intrarea în vigoare a prezentei directive și până la 1 ianuarie 2005, statele membre nu permit introducerea unor noi aplicații ale azbestului crizotil pe teritoriul lor.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 iulie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei


(1)  JO L 262, 27.9.1976, p. 24.

(2)  JO L 166, 1.7.1999, p. 87.

(3)  JO L 398, 30.12.1989, p. 24.

(4)  JO L 263, 24.9.1983, p. 33.

(5)  JO L 375, 31.12.1985, p. 1.

(6)  JO L 363, 31.12.1991, p. 36.

(7)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(8)  JO L 196, 26.7.1990, p. 1.

(9)  JO L 179, 8.7.1997, p. 4.

(10)  JO L 206, 29.7.1991, p. 16.

(11)  JO L 81, 18.3.1998, p. 1.


ANEXĂ

În anexa I la Directiva 76/769/CEE, punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6.1.

 

Crocidolit, nr. CAS 12001-28-4

 

Amozit, nr. CAS 12172-73-5

 

Azbest antofilit, nr. CAS 77536-67-5

 

Azbest actinolit, nr. CAS 77536-66-4

 

Azbest tremolit, nr. CAS 77536-68-6

6.1.

Este interzisă introducerea pe piață și utilizarea acestor fibre și a produselor în care s-au introdus voluntar astfel de fibre.

6.2.

Crizotil, nr. CAS 12001-29-5

6.2.   Este interzisă introducerea pe piață și utilizarea acestor fibre și a produselor în care s-au introdus voluntar astfel de fibre.

Cu toate acestea, statele membre pot prevedea derogări pentru diafragmele utilizate în instalațiile de electroliză, până când acestea își încheie ciclul de viață sau până când se obțin produse de înlocuire adecvate fără conținut de azbest, indiferent care dintre cele două opțiuni se materializează prima. Comisia va revizui derogarea în cauză înainte de 1 ianuarie 2008.

Utilizarea produselor care conțin fibre de azbest descrise la punctele 6.1 și 6.2 și care erau deja instalate și/sau funcționale înainte de data punerii în aplicare a Directivei 1999/77/CE de către statele membre în cauză este autorizată în continuare, până când instalațiile în cauză sunt eliminate sau ajung la finalul ciclului de viață. Cu toate acestea, din motive de protecție a sănătății, statele membre pot interzice utilizarea acestor produse pe teritoriul lor chiar înainte de a fi eliminate sau de a-și încheia ciclul de viață.

Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții comunitare referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor și a preparatelor periculoase, introducerea pe piață și utilizarea acestor fibre și produse cu conținut de fibre, autorizată în conformitate cu derogările menționate anterior, poate fi permisă numai cu condiția ca produsele respective să conțină etichete în conformitate cu dispozițiile anexei II la Directiva 76/769/CEE.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

86


31999D0645


L 255/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 15 septembrie 1999

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare pentru accesul TETRA la serviciile de urgență

[notificată cu numărul C(1999) 2987]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/645/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

(1)

întrucât Comisia adoptă măsura de identificare a tipului de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind importanța acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță;

(2)

întrucât este necesară adoptarea standardelor armonizate corespunzătoare sau a unei părți a acestor standarde care pun în aplicare cerințele esențiale de transpus în reglementări tehnice comune;

(3)

întrucât, pentru menținerea accesului pe piețe al fabricanților, este necesară autorizarea aranjamentelor tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

(4)

întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații ACTE în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

(5)

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și care intră sub incidența standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună privind cerințele de racordare aplicabile echipamentelor TETRA care oferă accesul la serviciile de urgență în benzile de frecvență de 380-383 MHz și 390-393 MHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună cuprinde standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în aplicare, pe cât posibil, a cerințelor esențiale menționate la articolul 5 literele (c)-(f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), satisfac cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE ale Consiliului (3).

Articolul 3

Organismele notificate, desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE, utilizează sau garantează utilizarea pentru echipamentele terminale de la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie a standardului armonizat menționat de anexă de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern în materie de omologare care se referă la echipamentele prevăzute în standardul armonizat menționat de anexă sunt abrogate la data de 15 decembrie 1999.

(2)   Echipamentele terminale aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern menționate pot să fie comercializate în continuare pe piața națională respectivă și să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 septembrie 1999.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Terrestrial Trunked Radio (TETRA); emergency access

[Radiocomunicații terestre cu resurse partajate (TETRA); acces la servicii de urgență]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 35: septembrie 1998

(exceptând introducerea și secțiunile 4.2.2, 5.4.2 și A.2.3)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Consiliului și a Parlamentului European (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 98/34/CE a Consiliului și a Parlamentului European.

Textul complet al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

 

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

sau

 

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la oricare alt organism responsabil cu difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 204, 21.7.1998, p. 37.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

89


31999L0086


L 297/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/86/CE A CONSILIULUI

din 11 noiembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/763/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 76/763/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți (2), în special articolul 4,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

obiectivul prezentei directive este îmbunătățirea construcției actuale a scaunelor de însoțitor; în răspuns la comentariile prezentate de anumite state membre, într-o etapă ulterioară ar trebui introduse dispoziții noi privind scaunele de însoțitor în vederea creșterii siguranței însoțitorilor;

(2)

pentru creșterea gradului de siguranță, trebuie evitat orice obstacol care deranjează șoferul;

(3)

Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 74/150/CEE nu a emis nici un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 76/763/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   De la 1 ianuarie 2001, statele membre nu pot:

refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului menționat la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip și nici

interzice punerea în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele respective sunt conforme cu cerințele Directivei 76/763/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   De la 1 octombrie 2001, statele membre:

nu mai pot elibera documentul menționat la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru nici un tip de tractor;

pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru orice tip de tractor,

care nu este conform cu cerințele Directivei 76/763/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

Înainte de 1 octombrie 2002 și în conformitate cu procedura stabilită la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 74/150/CEE, Comisia procedează la o nouă modificare a Directivei 76/763/CEE pentru a introduce dispoziții suplimentare cu privire la scaunele de însoțitor în vederea creșterii siguranței însoțitorilor.

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 noiembrie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

S. HASSI


(1)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 277, 10.10.1997, p. 24).

(2)  JO L 262, 27.9.1976, p. 135. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE (JO L 277, 10.10.1997, p. 24).


ANEXĂ

La anexa la Directiva 76/763/CEE, partea II se modifică după cum urmează:

1.

Punctele 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„2.

Fiecare scaun trebuie să incorporeze un suport lateral pentru menținerea poziției și să fie prevăzut cu un spătar cu o adâncime de cel puțin 200 mm. Această dimensiune nu se aplică în cazul în care spătarul scaunului face parte din cabina vehiculului sau din structura de protecție în caz de răsturnare. Perna pentru șezut a scaunului trebuie să fie capitonată sau elastică.

3.

Trebuie prevăzut un suport adecvat pentru picioarele însoțitorului, precum și mânere de prindere adecvate pentru un acces ușor la scaunul de însoțitor și pentru a-l ajuta pe acesta să își mențină poziția pe scaunul respectiv.”

2.

Prima teză de la punctul 4 al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Partea superioară a spațiului liber pentru însoțitor nu trebuie să fie limitată în spate și pe lateral decât pe o rază care să nu depășească 300 mm (a se vedea desenul anexat).”

3.

Punctul 6 se elimină.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

91


31999D0784


L 307/61

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 22 noiembrie 1999

privind participarea Comunității la Observatorul European al Sectorului Audiovizual

(1999/784/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 157 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

Rezoluția (97)4 adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 20 martie 1997 a confirmat continuarea Observatorului European al Sectorului Audiovizual inițial înființat prin Rezoluția (92)70 adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 decembrie 1992.

(2)

Toate statele membre sunt membre ale Observatorului European al Sectorului Audiovizual; reprezentarea Comunității în relațiile cu Observatorul European al Sectorului Audiovizual de către Comisie nu afectează reprezentarea directă a statelor membre ale Uniunii Europene.

(3)

Consiliul adoptă la 26 aprilie 1999 o decizie de stabilire a unei infrastructuri de informații statistice comunitare referitoare la industria și piețele sectorului audiovizual și ale sectoarelor conexe (4).

(4)

Prin urmare, este necesară asigurarea complementarității între activitatea desfășurată în temeiul deciziei menționate a Consiliului și Observatorul European al Sectorului Audiovizual.

(5)

Observatorul European al Sectorului Audiovizual contribuie la consolidarea competitivității în industria comunitară a audiovizualului, în special prin îmbunătățirea transferului de informații către industrie, în special către întreprinderile mici și mijlocii, și prin promovarea unei viziuni clare asupra pieței,

DECIDE:

Articolul 1

Comunitatea devine membră a Observatorului European al Sectorului Audiovizual.

Articolul 2

Comisia reprezintă Comunitatea în relațiile cu Observatorul.

Articolul 3

Alocațiile necesare pentru contribuția financiară a Comunității la bugetul operațional al Observatorului se autorizează de către autoritatea bugetară, în conformitate cu viziunea financiară în vigoare.

Articolul 4

Înainte de sfârșitul celui de-al treilea an care urmează anului în care se adoptă prezenta decizie, precum și la expirarea prezentei decizii, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport cu privire la punerea sa în aplicare.

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică până în ultima zi a ultimei luni a celui de-al cincilea an care urmează anului în care se adoptă.

Adoptată la Bruxelles, 22 noiembrie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

K. HEMILÄ


(1)  JO C 110, 21.4.1999, p. 14.

(2)  Aviz emis la 28 octombrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 22 septembrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 117, 5.5.1999, p. 39.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

92


31999L0099


L 334/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/99/CE A COMISIEI

din 15 decembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 80/1269/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la puterea motoarelor autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 80/1269/CEE din 16 decembrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la puterea motoarelor autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/21/CE a Comisiei (4) și, în special, articolul 3 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 80/1269/CEE este una din directivele speciale ale procedurii de omologare care a fost instituită prin Directiva 70/156/CEE. În consecință, dispozițiile prevăzute prin Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale autovehiculelor se aplică prezentei directive.

(2)

În cadrul omologării vehiculelor alimentate cu gaz (GPL și GN), este necesar să se introducă în Directiva 80/1269/CEE dispoziții privind măsurarea puterii motoarelor acestor vehicule, în special în privința carburanților de încercare ce trebuie utilizați, astfel cum este definit prin Directiva 98/77/CE a Comisiei din 2 octombrie 1998 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile provenind de la autovehicule (5). În acest sens, este necesar să se respecte cerințele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 85 (6).

(3)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 80/1269/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2000, statele membre:

nu pot refuza, cu privire la orice tip de autovehicul, să acorde omologarea CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

nu pot refuza să acorde omologarea națională de tip;

nu pot interzice înregistrarea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor în temeiul articolului 7 din Directiva 70/156/CEE,

din motive legate de puterea motorului, dacă puterea motorului a fost determinată conform cerințelor Directivei 80/1269/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2000, statele membre:

nu mai acordă omologări CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

pot refuza să acorde omologare națională de tip, cu excepția situațiilor în care sunt invocate dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE,

pentru un tip de vehicul la care puterea motorului nu a fost determinată conform cerințelor Directivei 80/1269/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1999.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

(3)  JO L 375, 31.12.1980, p. 46.

(4)  JO L 125, 16.5.1997, p. 31.

(5)  JO L 286, 23.10.1998, p. 34.

(6)  Regulamentul nr. 85 al CEE-ONU (E/ECE324 - E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.84), astfel cum a fost modificat.


ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXEI I LA DIRECTIVA 80/1269/CEE

1.

Punctul 5.3.11 se înlocuiește cu următoarele:

carburantul utilizat:

5.3.11.1.   pentru motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu benzină:

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață. În caz de diferend, se utilizează carburantul de referință specificat la primul punct din anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată. În locul carburantului de referință sus-menționat, se pot utiliza carburanții de referință definiți de CEC (1) pentru motoare alimentate cu benzină în documentele CEC RF-08-A-85.

Pentru motoare cu aprindere prin scânteie alimentate cu GPL:

5.3.11.2.1.   În cazul unui motor cu alimentare cu adaptare automată:

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață. În caz de diferend, se utilizează unul din carburanții de referință specificați în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată.

5.3.11.2.2.   În cazul unui motor fără alimentare cu adaptare automată:

carburantul utilizat este carburantul de referință specificat în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată, cu cel mai mic conținut de C3 sau

5.3.11.2.3.   În cazul unui motor etichetat pentru o anumită compoziție de carburant:

carburantul utilizat este cel pentru care este etichetat motorul.

5.3.11.2.4.   Carburantul utilizat este specificat în raportul de încercare.

Pentru motoare cu aprindere prin scânteie alimentate cu GN:

5.3.11.3.1.   În cazul unui motor cu alimentare cu adaptare automată:

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață. În caz de diferend, se utilizează unul din carburanții de referință specificați în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată.

5.3.11.3.2.   În cazul unui motor fără alimentare cu adaptare automată: (

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață, cu un indice Wobbe de cel puțin 52,6 MJm-3 (0 °C, 101,3 kPa). În caz de diferend, se utilizează carburantul de referință G20 specificat în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată, respectiv carburantul cu cel mai mare index Wobbe, ori

5.3.11.3.3.   În cazul unui motor etichetat pentru o anumită gamă de carburanți:

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață, cu un indice Wobbe de cel puțin 52,6 MJm-3 (0 °C, 101,3 kPa), dacă motorul este etichetat pentru gama de gaze H sau cel puțin 47,2 MJm-3 (0 °C, 101,3 kPa), dacă motorul este etichetat pentru gama de gaze L. În caz de diferend, se utilizează carburantul de referință G20, specificat în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată, dacă motorul este etichetat pentru gama de gaze H, ori cu carburantul de referință G23, dacă motorul este etichetat pentru gama de gaze L, respectiv carburantul cu cel mai ridicat indice Wobbe pentru gama relevantă, ori

5.3.11.3.4.   În cazul unui motor etichetat pentru o anumită compoziție de carburant:

carburantul utilizat este cel pentru care motorul este etichetat.

5.3.11.3.5.   Carburantul utilizat este specificat în raportul de încercare.

5.3.11.4.   Pentru motoare cu aprindere prin comprimare:

carburantul utilizat este cel disponibil pe piață. În caz de diferend, se utilizează carburantul de referință specificat în al doilea punct din anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată. În locul carburantului de referință sus-menționat, se poate utiliza carburantul de referință definit de CEC (1)

5.3.11.5.   Motoarele cu aprindere prin scânteie ale vehiculelor care funcționează cu benzină sau cu carburant gazos sunt supuse încercărilor cu ambele tipuri de carburanți, în conformitate cu dispozițiile de la punctul 5.3.11.1 până la 5.3.11.3. Vehiculele care pot fi alimentate și cu benzină și cu carburant gazos, dar la care sistemul de alimentare cu benzină este destinat doar pentru scopuri de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină nu poate conține mai mult de 15 litri de carburant, vor fi considerate vehicule care pot funcționa doar cu carburant gazos.

2.

La sfârșitul punctului 8.1 se adaugă nota de subsol 1 cu următorul conținut:

„(1)

Producătorul poate declara o singură valoare dacă puterea motorului este aceeași în cadrul unei variante a tipului de motor. Fiecare variantă trebuie să fie definită clar.”

3.

Punctul 3.2.2 din anexa I se înlocuiește cu textul următor:

„3.2.2. Carburant: motorină/benzină/GPL/GN (1)”

4.

La apendicele 1 se adaugă punctele 3.2.15 și 3.2.16, cu următorul conținut:

Sistem de alimentare cu GPL: da/nu (1)

3.2.15.1.   Număr de omologare de tip în conformitate cu Directiva 70/221/CEE (3): …

Unitate de reglare electronică a motorului electronic pentru alimentarea cu GPL:

3.2.15.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.15.2.2.   Tip (tipuri): …

3.2.15.2.3.   Posibilități de reglare în funcție de emisii …

Informații suplimentare:

3.2.15.3.1.   Descrierea sistemului de protecție a catalizatorului la trecerea de pe benzină pe GPL sau invers: …

3.2.15.3.2.   Configurația sistemului (legături electrice, racorduri de admisie, furtunuri de compensare etc.)…

3.2.15.3.3.   Desenul simbolului …

Sistem de alimentare cu GN: da/nu (1)

3.2.16.1.   Număr de omologare de tip în conformitate cu Directiva 70/221/CEE (3): …

Unitatea de reglare electronică a motorului pentru alimentare cu NG:

3.2.16.2.1.   Marcă (mărci): …

3.2.16.2.2.   Tip (tipuri): …

3.2.16.2.3.   Posibilități de reglare în funcție de emisii …

Informații suplimentare:

3.2.16.3.1.   Descrierea sistemului de protecție a catalizatorului la trecerea de pe benzină pe GN și invers: …

3.2.16.3.2.   Configurația sistemului (legături electrice, racorduri de admisie, furtunuri de compensare etc.).…

3.2.16.3.3.   Desenul simbolului …”

5.

La sfârșitul anexei I se adaugă nota de subsol 3, cu următorul conținut:

„(3)

Atunci când această directivă va fi modificată pentru a reglementa rezervoarele de carburant gazos.”

6.

Punctul 1.1.3 din addendum la apendicele 2 are următorul conținut:

„1.1.3. Carburant: motorină/benzină/GPL/GN (1).”


(1)  Consiliul european de coordonare pentru dezvoltarea încercărilor de performanță pentru lubrifianți și carburanți.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

96


31999L0100


L 334/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/100/CE A COMISIEI

din 15 decembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 80/1268/CEE a Consiliului privind emisiile de dioxid de carbon și consumul de carburant al autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 80/1268/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1980 privind emisiile de dioxid de carbon și consumul de carburant al autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/116/CE a Comisiei (4) și, în special, articolul 3 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 80/1268/CEE este una dintre directivele speciale ale procedurii de omologare CE de tip care a fost instituită de Directiva 70/156/CEE. În consecință, măsurile stabilite de Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate se aplică prezentei directive.

(2)

În Directiva 98/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind măsurile care trebuie luate împotriva poluării aerului cu emisiile provenite de la autovehicule și modificarea Directivei 70/220/CEE a Consiliului (5), ciclul de probă tip I pentru măsurarea emisiilor a fost modificat prin desființarea celor 40 de secunde inițiale ale timpului de mers în gol al motorului. Este necesară alinierea ciclului de probă pentru măsurarea emisiilor de CO2 și a consumului de carburant cu dispozițiile Directivei 80/1268/CEE.

(3)

Având în vedere monitorizarea emisiilor de CO2 în cadrul strategiei Comunității de reducere a emisiilor de CO2 ale automobilelor, este necesară introducerea în Directiva 80/1268/CEE de noi cerințe tehnice privind măsurarea emisiilor de CO2 și a consumului de carburant pentru omologarea CE de tip a vehiculelor cu carburant de gaz (GPL sau GN). În acest sens, este necesară respectarea cerințelor tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 101 (6).

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele I și II la Directiva 80/1268/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2000, din motive legate de emisiile de dioxid de carbon sau de consumul de carburant, statele membre:

nu pot să refuze, cu privire la orice tip de autovehicul dat, acordarea omologării CE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

nu pot să refuze acordarea omologării naționale de tip;

nu pot să interzică înregistrarea, vânzarea sau introducerea în funcțiune a vehiculelor în conformitate cu articolul 7 din Directiva 70/156/CEE,

dacă valorile pentru emisie și consum au fost determinate în conformitate cu cerințele Directivei 80/1268/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2000, pentru vehiculele din categoria M1 prevăzute în anexa II secțiunea A la Directiva 70/156/CEE, exceptând vehiculele a căror masă maximă depășește 2 500 kg, și începând cu 1 ianuarie 2001 pentru vehiculele din categoria M1 a căror masă maximă depășește 2 500 kg, statele membre:

nu mai acordă omologarea CE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

refuză acordarea de omologare națională de tip cu excepția cazurilor în care sunt invocate prevederile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE;

dacă valorile pentru emisie și consum au fost determinate în conformitate cu cerințele Directivei 80/1268/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(3)   Începând cu 1 ianuarie 2001, pentru vehiculele din categoria M1 prevăzute în anexa II secțiunea A la Directiva 70/156/CEE, exceptând vehiculele a căror masă maximă depășește 2 500 kg, și începând cu 1 ianuarie 2002 pentru vehiculele din categoria M1 a căror masă maximă depășește 2 500 kg, statele membre:

consideră că certificatele de conformitate care însoțesc noile vehicule în conformitate cu prevederile Directivei 70/156/CEE nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din prezenta directivă;

refuză înregistrarea, vânzarea sau introducerea în circulație a noilor vehicule care nu sunt însoțite de certificate de conformitate conform cu Directiva 70/156/CEE, exceptând cazul în care sunt invocate prevederile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE,

dacă valorile pentru emisie și consum nu au fost determinate în concordanță cu cerințele Directivei 80/1268/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1999.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

(3)  JO L 375, 31.12.1980, p. 36.

(4)  JO L 329, 30.12.1993, p. 39.

(5)  JO L 350, 28.12.1998, p. 1.

(6)  Regulamentul CEE-ONU nr. 101 (E/ECE324-E/ECE/TRANS/505/Rev. 2 Add. 100), astfel cum a fost modificat.


ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR I ȘI II LA DIRECTIVA 80/1268/CEE

Anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Punctul 4.1 se înlocuiește cu următorul text:

4.1.   Emisiile de CO2 sunt măsurate în timpul ciclului de încercare simulând modelele standard de condus urban și extraurban descrise în apendicele 1 la anexa III la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată.”

2.

Punctul 4.4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.4.   Carburant de încercare

4.4.1.   Vehiculele cu benzină și motorină

Trebuie folosiți pentru încercare carburanții de referință corespunzători specificați în anexa IX la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată.

4.4.2.   Vehicule cu carburant GPL și GN

Pentru GPL și GN, carburantul care trebuie folosit este ales de constructor pentru măsurarea puterii nete în conformitate cu anexa I la Directiva 80/1269/CEE. Carburantul ales trebuie specificat în documentul de comunicare prevăzut în anexa II.

4.4.3.   Pentru calculul menționat la punctul 4.3, sunt folosite următoarele caracteristici ale carburanților:

(a)

densitate: măsurată pentru carburantul de încercare, conform cu ISO 3675 sau prin metoda echivalentă: pentru benzină și motorină, va fi folosită densitatea măsurată la 15 °C; pentru GPL și GN, va fi folosită o densitate de referință, după cum urmează:

 

0,538 kg/l pentru GPL

 

0,654 kg/m3 pentru GN (1)

(b)

proporția hidrogen-carbon: vor fi folosite valori fixe, care sunt:

 

1,85 pentru benzină

 

1,86 pentru motorină

 

2,525 pentru GPL

 

4,00 pentru GN

 

2,93 pentru GN (NMHC)

3.

Punctul 5.1.4 paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„La cererea constructorilor, autovehiculele cu aprindere prin scânteie trebuie condiționate preliminar conform procedurii prevăzute la punctul 5.2.1 din anexa VI la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată. Autovehiculele cu aprindere prin comprimare trebuie condiționate preliminar conform procedurii descrise la punctul 5.3 din anexa III la prezenta directivă.”

4.

Punctul 6.1 se înlocuiește cu următorul text:

„6.1.   Ciclul de încercare

Ciclul de încercare este descris în apendicele 1 la anexa III la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată, incluzând și partea I (ciclul urban) și partea II (ciclul extraurban). Toate instrucțiunile de conducere conținute în prezenta anexă vor fi aplicate pentru măsurarea CO2.”

5.

Punctul 6.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

6.3.1.   Reglajele de încărcare și inerție ale dinamometrului sunt determinate în conformitate cu definițiile din anexa III la Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată.”

6.

Punctele 6.3.2 și 6.3.3 se elimină.

7.

Punctul 6.4.1.3 se modifică și se citește:

„…

Factorul de diluare este calculat astfel:

Pentru benzină și motorină:

Formula

Pentru GPL:

Formula

Pentru GN:

Formula

unde: …”

8.

Punctul 7.2 se înlocuiește cu următorul text:

7.2.   Consumul de carburant, exprimat în litri pe 100 km (în cazul benzinei, GPL sau motorină) sau în m3 pe 100 km (în cazul GN), este calculat cu ajutorul formulelor următoare (2)

(a)

pentru autovehicule cu aprindere prin scânteie cu benzină:

Formula

(b)

pentru autovehicule cu aprindere prin scânteie cu GPL:

Formula

Atunci când compoziția carburantului folosit pentru încercare diferă de compoziția care este luată pentru calcularea consumului normalizat, la cererea constructorilor poate fi aplicat un factor de corecție cf astfel:

Formula

Factorul de corecție cf, care poate fi aplicat, este determinat astfel:

Formula

unde:

nactual= proporția actuală de H/C a carburantului utilizat

(c)

pentru autovehicule cu aprindere prin scânteie cu GN

Formula

(d)

pentru autovehicule cu aprindere prin comprimare:

Formula

În aceste formule:

FC

=

consumul de carburant în litri pe 100 km (în cazul benzinei, GPL sau motorină) sau în m3 pe 100 km (în cazul GN)

THC

=

emisia măsurată a tuturor hidrocarburilor în g/km

CO

=

emisia măsurată de monoxid de carbon în g/km

CO2

=

emisia măsurată de dioxid de carbon în g/km

D

=

densitatea carburantului de încercare la 15 °C.

9.

Punctul 9.1.1.2.4 se înlocuiește cu următorul text:

9.1.1.2.4.   Pentru încercare se folosesc carburanții de referință descriși în anexa IX și anexa IXa la Directiva 70/220/CEE, modificată ultima dată.”

Anexa II se modifică după cum urmează:

1.

Punctul 1.7 din addendum se înlocuiește cu următorul text:

Image

2.

Următoarele note de subsol se adaugă la sfârșitul addendumului:

„(4)

Se repetă pentru benzină sau carburant gazos în cazul unui vehicul care pot funcționa fie cu benzină, fie cu carburant gazos. Vehiculele care pot fi alimentate cu ambele tipuri de carburant, benzină sau gaz, dar la care circuitul pe benzină este prevăzut numai pentru situații de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină are capacitatea maximă de 15 litri de benzină, vor fi considerate pentru încercare ca vehicule care pot funcționa doar cu carburant gazos.

(5)

Pentru vehiculele alimentate cu GN, unitatea «1/100 km» se înlocuiește cu «m3/100 km».”


(1)  Aceasta este valoarea medie a carburanților de referință G20 și G23 la 15 °C.”

(2)  Se repetă pentru benzină sau carburant gazos în cazul unui vehicul care pot funcționa fie cu benzină, fie cu carburant gazos. Vehiculele care pot fi alimentate cu ambele tipuri de carburant, benzină sau gaz, dar la care circuitul pe benzină este prevăzut numai pentru situații de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină are capacitatea maximă de 15 litri de benzină, vor fi considerate pentru încercare ca vehicule care pot funcționa doar cu carburant gazos.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101


31999L0101


L 334/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/101/CE A COMISIEI

din 15 decembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/157/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor

(Text cu relevanța pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European (2), în special articolul 13 alineatul (2),

având în vedere Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/20/CE a Comisiei (4), în special articolul 3,

întrucât:

(1)

În cadrul omologării CE de tip a sistemelor de evacuare ca unități tehnice separate (instalații de evacuare de schimb), pare dificil de ales un vehicul care să întrunească cerințele actuale. De aceea este necesară adaptarea definiției unui vehicul reprezentativ pentru a se asigura că vehiculul îndeplinește cerințele conformității de producție privind nivelul sonor admis.

(2)

Anumite trimiteri introduse prin Directiva 92/97/CEE a Consiliului (5) de modificare a Directivei 70/157/CEE trebuie actualizate.

(3)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele II și III la Directiva 70/157/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 aprilie 2000, statele membre pot:

refuza omologarea CE de tip sau omologarea națională de tip cu privire la un tip de vehicul sau un tip de sistem de evacuare

sau

interzice înregistrarea, vânzarea sau folosirea vehiculelor, ori vânzarea sau folosirea sistemelor de evacuare,

din motive legate de nivelul de zgomot admisibil sau sistemul de evacuare, dacă vehiculele sau sistemele de evacuare îndeplinesc cerințele Directivei 70/157/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 octombrie 2000, statele membre:

nu mai acordă omologare CE de tip

sau

refuză să acorde omologare națională de tip

pentru un tip de vehicul sau pentru un tip de sistem de evacuare, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 70/157/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre continuă să acorde omologarea CE de tip și să permită vânzarea sau folosirea sistemelor de evacuare în conformitate cu variantele anterioare ale Directivei 70/157/CEE, din motive legate de piesele de schimb, cu condiția ca aceste sisteme de evacuare:

să fie destinate vehiculelor deja în uz

să fie în conformitate cu cerințele directivei în vigoare în momentul înregistrării vehiculelor respective.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 martie 2000. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 aprilie 2000.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1999.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 16.

(4)  JO L 92, 13.4.1996, p. 23.

(5)  JO L 371, 19.12.1992, p. 1.


ANEXĂ

1.

Anexa II la Directiva 70/157/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 2.3.3 se înlocuiește cu următoarele:

„2.3.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul pentru care este montat sistemul, care îndeplinește cerințele de la punctul 4.1 din anexa III partea I.”;

(b)

se adaugă următorul punct 5.1.3:

„5.1.3.

Sistemele de evacuare sunt montate pe vehicul în mod corespunzător. Acesta este verificat pentru ca tot sistemul de evacuare să nu aibă neetanșeități vizibile după montare.”

2.

Anexa III la Directiva 70/157/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

în partea I punctul 1, cuvintele: „în temeiul secțiunilor 7.3.5 și 7.4.3 din anexa I” se înlocuiesc cu „în temeiul punctului 7 din anexa I”;

(b)

în partea II punctul 1, cuvintele: „în temeiul secțiunilor 6.3.5 și 6.4.3 din anexa II” se înlocuiesc cu „în temeiul punctului 7 din anexa II”.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

104


31999L0102


L 334/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/102/CE A COMISIEI

din 15 decembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisii poluante provenite de la autovehicule

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind aproprierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisii poluante provenind de la autovehicule (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 5 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 70/220/CEE este una din directivele speciale ale procedurii de omologare instituită de Directiva Consiliului 70/156/CEE din 6 februarie 1970 privind aproprierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(2)

Directiva 70/220/CEE stabilește specificațiile pentru încercarea nivelului emisiilor poluante ale autovehiculelor acoperite de domeniul său de aplicare. Având în vedere experiența dobândite și evoluția rapidă a sistemelor de diagnosticare la bord (OBD), aceste specificații trebuie adaptate în consecință, astfel încât să intre în vigoare la datele specificate în Directiva 98/69/CE.

(3)

Este necesar să se clarifice datele de aplicare a cerințelor de diagnosticare la bord ale prezentei directive pentru tipuri noi și toate tipurile de vehicule din categoria M1 echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare și a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, precum și pentru vehicule din categoria N1, clasele II și III.

(4)

Trebuie să se clarifice cerințele privind OBD legate de protecția împotriva folosirii neautorizate, dezactivarea dispozitivului de supraveghere a rateurilor la aprindere a motorului în anumite condiții de funcționare, înregistrarea distanței parcurse de vehicul în perioada în care o disfuncționalitate este indicată conducătorului auto prin intermediul indicatorului de avarie, capacitatea sistemului OBD de a efectua un control logic bidirecțional, utilizarea seturilor de coduri de eroare P1 și P0 conform ISO 15031-6, conectorul de diagnostic și să exprime valorile limită ale OBD cu două zecimale. Trebuie să se introducă dispoziții revizuite pentru supravegherea rateurilor la aprindere în condiții care pot provoca defectarea catalizatorului, pentru a reduce posibilitatea falselor indicații de avarie și să se prevadă posibilitatea monitorizării parțiale a volumului catalizatorului și utilizarea legăturii de comunicare avansată între ordinatorul de bord și cel extern, legătură furnizată de rețeaua de control zonal (RCZ).

(5)

Trebuie să se permită omologarea de tip a vehiculelor cu sisteme OBD care conțin un număr limitat de deficiențe minore ce pot apărea la momentul omologării sau înainte de aceasta sau care sunt descoperite când vehiculele sunt deja introduse în circulație. De asemenea, autoritățile de omologare pot emite o extensie a certificatului de omologare de tip pentru vehiculele care au fost deja omologate, în situații în care la vehiculele introduse în circulație sunt descoperite ulterior deficiențe care afectează sistemul OBD. O astfel de extensie nu poate fi emisă în cazul lipsei totale a capacității de monitorizare. Trebuie să se specifice o perioadă în care deficiențele autorizate de autoritatea de omologare trebuie să fie corectate la viitoarele vehicule produse.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ

Articolul 1

Anexele I, VI, X și XI la Directiva 70/220/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1999.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

(2)  JO L 350, 28.12.1998, p. 1.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.


ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR I, VI, X ȘI XI ALE DIRECTIVEI 70/220/CEE

A.   Anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Punctul 5.1.4.1 se înlocuiește cu următorul text:

„5.1.4.1.

Orice vehicul echipat cu un computer de control al emisiilor trebuie să fie prevăzut cu funcții care să împiedice orice modificare, cu excepția celor autorizate de producător. Producătorul autorizează doar modificările necesare pentru diagnosticarea, întreținerea, inspecția, adaptarea sau repararea autovehiculului. Orice coduri informatice sau parametri de exploatare reprogramabili trebuie să nu permită utilizarea neautorizată și să permită un nivel de protecție cel puțin la fel de bun ca dispozițiile din ISO DIS 15031-7 din octombrie 1998 (SAE J2186 din octombrie 1996), cu condiția ca schimbul de date privind securitatea să fie realizat prin protocoale și conector de diagnostic, astfel cum este prevăzut la punctul 6.5 al anexei XI, apendicele 1. Orice cipuri de memorie de calibrare amovibile trebuie să fie turnate, închise într-un container sigilat sau protejate de algoritmi electronici și nu trebuie să poată fi schimbate fără utilizarea unor unelte și proceduri specializate.”

2.

Punctul 5.1.4.5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.1.4.5.

Producătorii care folosesc sisteme de coduri informatice programabile (de ex. EEPROM, memorie programabilă protejată la scriere care poate fi ștearsă electric) trebuie să împiedice reprogramarea neautorizată. Producătorii trebuie să includă strategii avansate de protecție împotriva utilizării neautorizate și funcții de protejare la scriere care solicită acces electronic la un computer extern administrat de producător. Metodele care oferă un nivel adecvat de protecție la utilizarea neautorizată vor fi aprobate de autoritate.”

3.

Punctele 8.1, 8.2, 8.3 și 8.4 se înlocuiesc cu următorul text:

„8.1.   Vehicule echipate cu motor cu aprindere prin scânteie

Începând cu 1 ianuarie 2000 pentru noile tipuri și începând cu 1 ianuarie 2001 pentru toate tipurile, vehiculele din categoria M1, cu excepția celor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, precum și vehiculele din categoria N1 clasa I trebuie să fie echipate cu sistem de diagnosticare la bord (OBD) pentru controlul emisiilor, conform anexei XI.

Începând cu 1 ianuarie 2001 pentru noile tipuri și începând cu 1 ianuarie 2002 pentru toate tipurile, vehiculele din categoria N1 clasele II și III și cele din categoria M1 a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg trebuie să fie echipate cu un sistem de diagnosticare la bord (OBD) pentru controlul emisiilor, conform anexei XI.

8.2.   Vehicule echipate cu motor cu aprindere prin comprimare

Vehicule din categoria M1, cu excepția:

vehiculelor proiectate să transporte mai mult de 6 ocupanți, inclusiv șoferul;

vehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg,

începând cu 1 ianuarie 2003 pentru noile tipuri și începând cu 1 ianuarie 2004 pentru toate tipurile, trebuie să fie echipate cu sistem de diagnosticare la bord (OBD) pentru controlul emisiilor, conform anexei XI.

Dacă noi tipuri de autovehicule cu aprindere prin comprimare care sunt introduse în circulație înaintea acestei date sunt echipate cu un sistem OBD, se aplică dispozițiile de la punctele 6.5.3-6.5.3.6 din anexa XI, apendicele 1.

8.3.   Vehicule echipate cu motor cu aprindere prin comprimare exceptate de la dispozițiile punctului 8.2.

Începând cu 1 ianuarie 2003 pentru noile tipuri și începând cu 1 ianuarie 2006 pentru toate tipurile, vehiculele din categoria M1 exceptate de la dispozițiile de la punctul 8.2, cu excepția celor din categoria M1 echipate cu motor cu aprindere prin comprimare și a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg, precum și vehiculele din categoria N1 echipate cu motor cu aprindere prin comprimare trebuie să fie echipate cu sisteme de diagnosticare la bord (OBD) pentru controlul emisiilor, conform anexei XI.

Începând cu 1 ianuarie 2006 pentru noile tipuri și începând cu 1 ianuarie 2007 pentru toate tipurile, vehiculele din categoria N1, clasele II și III, echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare și vehiculele din categoria M1 echipate cu motor cu aprindere prin comprimare și a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg trebuie să fie echipate cu sisteme de diagnosticare la bord (OBD) pentru controlul emisiilor, conform anexei XI.

Dacă vehiculele cu motor cu aprindere prin comprimare care sunt introduse în circulație înaintea datelor specificate la acest punct sunt echipate cu sisteme OBD, se aplică dispozițiile de la punctele 6.5.3-6.5.3.6 din anexa XI, apendicele 1.

8.4.   Vehicule din alte categorii

Vehiculele din alte categorii sau vehiculele din categoria M1 și N1 neacoperite de punctele 8.1, 8.2 și 8.3 pot fi echipate cu un sistem OBD. În acest caz se aplică dispozițiile de la punctele 6.5.3 – 6.5.3.6 din anexa XI, apendicele 1.”

B.   În anexa VI, tabelul din apendicele 2 intitulat „Profilul temperaturii ambiante diurne pentru calibrarea incintei și încercarea de emisie diurnă” se înlocuiește cu următorul tabel:

„Profilul temperaturii ambiante diurne pentru calibrarea incintei și încercarea de emisie diurnă

Timp

(ore)

Temperatură

(°C)

Calibrare

Încercare

13

0/24

20

14

1

20,2

15

2

20,5

16

3

21,2

17

4

23,1

18

5

25,1

19

6

27,2

20

7

29,8

21

8

31,8

22

9

33,3

23

10

34,4

24/0

11

35

1

12

34,7

2

13

33,8

3

14

32

4

15

30

5

16

28,4

6

17

26,9

7

18

25,2

8

19

24

9

20

23

10

21

22

11

22

20,8

12

23

20,2”

C.   Anexa X se modifică după cum urmează:

1.

Tabelul de la punctul 1.8 se înlocuiește cu următorul tabel:

Image

2.

Punctele de la 1.8.1 la 1.8.5 se renumerotează de la 1.8.2 la 1.8.6.

3.

Nota de subsol 4 de la punctele 1.8.3.1 la 1.8.3.4 se renumerotează ca nota de subsol 3. Nota de subsol 5 de la punctele 1.8.3.5 la 1.8.3.8 se renumerotează ca nota de subsol 2.

Notele de subsol 4 și 5 se elimină.

D.   Anexa XI se modifică după cum urmează:

1.

În versiunea în limba engleză, se adaugă punctul 2.19 cu următorul conținut:

„2.19

«Informații pentru reparare» înseamnă toate informațiile necesare pentru diagnosticarea, întreținerea, inspectarea, monitorizarea periodică sau repararea vehiculului și pe care producătorul le furnizează reprezentanților de vânzări și atelierelor de reparații autorizate. Când este necesar, aceste informații includ manuale de întreținere, manuale tehnice, informații de diagnosticare (de ex. valori teoretice minime și maxime pentru măsurare), scheme electrice, numărul de identificare pentru calibrare software aplicabil unui tip de vehicul, instrucțiuni pentru cazuri speciale și individuale, informații despre unelte și echipamente, informații privind înregistrarea datelor și date bidirecționale de monitorizare și încercare. Producătorul nu este obligat să furnizeze informații care intră sub incidența drepturilor de proprietate intelectuală sau care constituie know-how-ul producătorilor și/sau furnizorilor de echipamente originale; în acest caz, accesul la informațiile tehnice necesare nu trebuie să fie restricționat în mod reținute abuziv.”

2.

Acest punct privește doar varianta în limba portugheză.

3.

Se adaugă punctul 2.20 cu următorul conținut:

„2.20.

«Deficiență» înseamnă, în privința sistemelor OBD pentru vehicule, că până la două componente sau sisteme separate care sunt monitorizate conțin caracteristici de exploatare permanente sau temporare ce afectează monitorizarea OBD, altfel eficientă, a acelor componente sau sisteme sau nu respectă toate celelalte cerințe detailate pentru OBD. Vehiculele pot fi omologate, înregistrate și vândute cu aceste deficiențe, conform cerințelor de la punctul 4 al prezentei anexe.”

4.

Punctul 3.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.1.1.

Accesul la sistemul OBD necesar pentru inspectarea, diagnosticarea, întreținerea sau repararea vehiculelor trebuie să fie nerestricționat și standardizat. Toate codurile de eroare referitoare la emisii trebuie să fie conforme cu punctul 6.5.3.4 din apendicele 1 la prezenta anexă.”

5.

Punctul 3.2.2.2 se înlocuiește cu următorul text:

„3.2.2.2.

Dacă producătorul poate demonstra autorităților că detectarea unor niveluri înalte ale procentelor de rateuri la aprindere tot nu este posibilă sau că rateurile la aprindere nu pot fi distinse de alte fenomene (de ex. drumuri dificile, schimbări ale raportului de transmisie, perioada după pornirea motorului etc.), sistemul de monitorizare a rateurilor poate fi dezactivat când sunt îndeplinite asemenea condiții.”

6.

Punctul 3.3.2 și tabelul se înlocuiesc cu următoarele:

„3.3.2

Sistemul OBD trebuie să indice defectarea unei componente sau a unui sistem legat de emisii, dacă acea defectare duce la emisii care depășesc valorile limită indicate mai jos:

 

Masa de referință

(RW)

(kg)

Masa de monoxid de carbon

Masa totală de hidrocarburi

Masa de oxizi de azot

Masa de particule (1)

CategoriaClasa (CO)

L1

(g/km)

(THC)

L2

(g/km)

(NOx)

L3

(g/km)

(PM)

L4

(g/km)

Benzină

Motorină

 

Benzină

Motorină

Benzină

Motorină

 

 

Motorină

M (2)  (4)

-

toate

3,20

3,20

0,40

0,40

0,60

1,20

0,18

N1  (3)  (4)

I

RW ≤ 1 305

3,20

3,20

0,40

0,40

0,60

1,20

0,18

II

1 305 < RW ≤ 1 760

5,80

4,00

0,50

0,50

0,70

1,60

0,23

III

1 760 < RW

7,30

4,80

0,60

0,60

0,80

1,90

0,28

7.

Punctul 3.3.3.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.3.1.

Reducerea eficienței convertizorului catalitic cu privire doar la emisiile de hidrocarburi. Producătorii pot monitoriza doar catalizatorul din amonte sau în combinație cu următorul (următoarele) catalizator (catalizatoare) din aval. Fiecare catalizator sau combinație de catalizatoare monitorizată se consideră că funcționează necorespunzător când emisiile depășesc valoarea limită de hidrocarburi indicat în tabelul de la punctul 3.3.2;”.

8.

Punctul 3.3.3.5 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.3.5.

Dacă nu este monitorizată în alt mod, orice altă componentă a grupului propulsor conectată la un calculator care are legătură cu emisiile, inclusiv orice senzori relevanți care permit îndeplinirea funcțiilor de monitorizare, trebuie monitorizată pentru a se verifica continuitatea circuitului.”

9.

Punctul 3.3.4.5 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.4.5.

Dacă nu este monitorizată în alt mod, orice altă componentă a grupului propulsor conectată la un calculator care are legătură cu emisiile trebuie monitorizată pentru a se verifica continuitatea circuitului.”

10.

Punctul 3.6.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.6.1.

Distanța parcursă de vehicul în timpul perioadei de activare a MI trebuie să fie disponibilă în orice moment prin intermediul portului serial de pe conectorul standard (5).

11.

Punctul 3.7.1 se înlocuiește cu următorul text:

„3.7.1.

Dacă rateurile la aprindere la niveluri care pot duce la defectarea catalizatorului (așa cum este specificat de producător) nu mai sunt prezente sau dacă funcționarea motorului se face în condiții de regim de viteză și încărcare aduse la un nivel la care nivelul rateurilor nu mai riscă să ducă la defectarea catalizatorului, MI poate fi readus la starea anterioară de activare din timpul primului ciclu de conducere la care a fost detectat nivelul rateurilor și poate fi trecut pe modul normal de activare la următoarele cicluri de conducere. Dacă MI este readus la starea anterioară de activare, pot fi șterse codurile de eroare și imaginile fixe stocate.”

12.

Se adaugă punctul 4 cu următorul conținut:

„4.   Cerințe referitoare la omologarea de tip a sistemului de diagnosticare la bord (OBD)

4.1.   Producătorul poate cere autorității acceptarea unui sistem OBD pentru omologare, chiar dacă sistemul conține una sau mai multe deficiențe care nu permit îndeplinirea în totalitate a cerințelor din prezenta anexă.

La analizarea cererii, autoritatea determină dacă respectarea cerințelor din prezenta anexă este nerealizabilă sau nerezonabilă.

Autoritatea ia în considerare date de la producător care detailează factori ca fezabilitatea tehnică, termenul de execuție și ciclurile de producție, inclusiv introducerea și retragerea progresivă a motoarelor sau designurilor de vehicule și modernizările programate ale calculatoarelor, gradul în care sistemul OBD va fi eficace în ceea ce privește respectarea cerințelor prezentei directive și faptul că producătorul a demonstrat un nivel acceptabil de efort în vederea îndeplinirii cerințelor prezentei directive.

4.2.1.   Autoritatea nu va accepta nici o cerere de omologare de tip a unui sistem cu deficiență dacă funcția de monitorizare cerută lipsește total.

4.2.2.   Autoritatea nu va accepta nici o cerere de omologare de tip a unui sistem cu deficiență care nu respectă valorile limită pentru OBD vizate la punctul 3.3.2.

4.3.   La determinarea ordinii identificate a deficiențelor, autoritatea identifică mai întâi deficiențele referitoare la punctele 3.3.3.1., 3.3.3.2. și 3.3.3.3 din prezenta anexă pentru motoare cu aprindere prin scânteie și punctele 3.3.4.1., 3.3.4.2., 3.3.4.3 din prezenta anexă pentru motoare cu aprindere prin comprimare.

4.4.   Înaintea sau în timpul omologării de tip, nici o un sistem cu deficiență nu va fi admis în ceea ce privește cerințele de la punctul 6.5, cu excepția punctului 6.5.3.4 din apendicele 1 la prezenta anexă.

4.5.   Perioada de timp pentru care pot fi admise deficiențele

4.5.1.

O deficiență poate fi menținută o perioadă de doi ani de la data omologării de tip a vehiculului, cu excepția situației când se poate demonstra în mod corespunzător că pentru corectarea deficienței ar fi necesare modificări substanțiale în construcția vehiculului și prelungirea termenului de execuție la mai mult de doi ani. Într-un asemenea caz, deficiența nu poate fi menținută pe o perioadă mai mare de 3 ani.

4.5.2.

Un producător poate cere ca autoritatea care i-a acordat omologarea de tip originală să îi accepte retroactiv prezența unei deficiențe, când aceasta este constatată după omologarea de tip originală. În acest caz, deficiența poate fi menținută o perioadă de doi ani de la data notificării autorității de omologare, cu excepția situației când pentru corectarea deficienței ar fi necesare modificări substanțiale în construcția vehiculului și prelungirea termenului de execuție la mai mult de doi ani. Într-un asemenea caz, deficiența nu poate fi menținută pe o perioadă mai mare de 3 ani.

4.6.   Autoritatea notifică tuturor autorităților din alte state membre decizia sa în privința acceptării unei cereri de omologare de tip a unui sistem cu deficiență, conform cerințelor articolului 4 din Directiva 70/156/CEE.”

13.

Apendicele 1 se modifică după cum urmează:

(a)

Al treilea paragraf de la punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Dacă, atunci când este supus la o încercare vehiculul este echipat cu componenta sau dispozitivul defectuos, sistemul OBD este aprobat dacă MI este activat. Sistemul OBD este aprobat și dacă MI este activat sub valorile limită OBD.”

(b)

A doua liniuță de la punctul 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„—

precondiționarea vehiculului cu simularea unei disfuncționalități în timpul precondiționării specificate la punctele 6.2.1. și 6.2.2.”

(c)

Punctul 6.3.1.5 se înlocuiește cu următorul text:

„6.3.1.5.

Deconectarea electrică a dispozitivului de control al evacuării prin evaporare (dacă vehiculul este echipat cu un astfel de dispozitiv). Pentru acest mod specific de funcționare defectuoasă nu este necesară efectuarea încercării de tip I.”

(d)

Al doilea paragraf de la punctul 6.5.1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„Semnalele trebuie să fie furnizate în unități standard, pe baza specificațiilor de la 6.5.3. Semnalele efective trebuie să identificate clar, separat de semnalele cu valoare de eroare sau de cele de mod degradat.”

(e)

Punctul 6.5.1.5. se completează după cum urmează:

„6.5.1.5.

De la 1 ianuarie 2003 pentru noile tipuri și de la 1 ianuarie 2005 pentru toate tipurile de vehicule care sunt introduse în circulație, numărul de identificare a calibrării software este comunicat printr-un port serial de pe conectorul de legătură de date standardizat. Numărul de identificare a calibrării software este indicat în format standardizat.”

(f)

Punctele 6.5.3.1 la 6.5.3.6. se înlocuiesc cu următorul text:

6.5.3.1.   Ca legătură de comunicare între calculatorul de bord și cel extern trebuie să se utilizeze unul dintre următoarele standarde, cu restricțiile descrise:

 

ISO 9141-2 «Vehicule rutiere – Sisteme de diagnosticare – Cerințe CARB privind schimbul de informații digitale»;

 

ISO FDIS 11519-4 «Vehicule rutiere – Comunicații de date seriale la viteză redusă – Partea a 4-a: Interfață de comunicare de date clasă B (SAE J1850)». Mesajele legate de emisii trebuie să utilizeze controlul redundanței ciclice și antetul de 3 octeți și să nu utilizeze separările între octeți sau sumele de control.

 

ISO FDIS 14230 – Partea a 4-a «Vehicule rutiere – Sisteme de diagnosticare – Protocolul Keyword 2000».

 

ISO WD 15765-4 – «Vehicule de teren – Sisteme de diagnosticare, diagnostice pe CAN – Partea a 4-a: Cerințe pentru sisteme legate de emisii».

6.5.3.2.   Echipamentul de încercare și instrumentele de diagnosticare necesare pentru a comunica cu sistemele OBD trebuia să satisfacă sau să depășească specificația funcțională indicată în ISO DIS 15031-4 – din iunie 1998 (SAE J1978 – datat februarie 1998).

6.5.3.3.   Datele de diagnosticare de bază (astfel cum sunt specificate la punctul 6.5.1) și informațiile de control bidirecționale trebuie să fie furnizate în formatul și unitățile descrise în ISO DIS 15031-5 – datat octombrie 1998 (SAE J1979 – datat septembrie 1997) și trebuie să fie puse la dispoziție printr-un instrument de diagnosticare care respectă cerințele standardului ISO DIS 15031-4 – datat iunie 1998 (SAE J 1978 – datat februarie 1998).

6.5.3.4.   Când se înregistrează o deficiență, producătorul trebuie să o identifice utilizând un cod de eroare corespunzător, consecvent cu cele menționate la punctul 6.3 din ISO DIS 15031-6 – din octombrie 1998 (SAE J2012 – datat iulie 1996) privind «Coduri de eroare la diagnosticarea sistemului grup propulsor» (codurile de eroare P0). Dacă această identificare nu este posibilă, producătorul poate folosi coduri de eroare pentru diagnosticare în conformitate cu punctele 5.3 și 5.6 din ISO DIS 15031-6 din octombrie 1998 (SAE J2012 – datat iulie 1996) (codurile de eroare P1). Codurile de eroare trebuie să fie complet accesibile prin echipamentul de diagnosticare standardizat care respectă dispozițiile de la punctul 6.5.3.

Nu se aplică nota de la punctul 6.3 din ISO 15031-6 (SAE J2012 – datat iulie 1996) care urmează imediat după lista cu coduri de eroare din aceeași secțiune.

6.5.3.5.   Interfața conexiunii dintre vehicul și bancul de diagnosticare trebuie standardizată și trebuie să îndeplinească toate cerințele ISO DIS 15031-3 – datat decembrie 1998 (SAE J1962 – datat februarie 1998). Poziția instalației trebuie să fie aprobată de autoritatea de omologare, astfel încât să fie ușor accesibilă personalului de întreținere, dar protejată de deteriorări accidentale în condiții normale de utilizare.

6.5.3.6.   De asemenea, producătorul trebuie să facă accesibile, dacă este cazul contra cost, informațiile tehnice necesare pentru reparația sau întreținerea autovehiculelor, dacă aceste informații nu intră sub incidența dreptului de proprietate intelectuală sau nu constituie know-how identificat într-o formă adecvată; într-o astfel de situație, accesul la informațiile tehnice necesare nu trebuie restricționat în mod abuziv.

La aceste informații este îndreptățită să aibă acces orice persoană angajată în activități comerciale de întreținere, reparații, depanare, inspectare sau încercare a vehiculelor, în fabricarea sau vânzarea pieselor de schimb sau accesoriilor, instrumentelor de diagnosticare și echipamentelor de încercare.”


(1)  Pentru motoare cu aprindere prin comprimare.

(2)  Cu excepția vehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2 500 kg.

(3)  Și acele vehicule din categoria M care sunt specificate în nota de subsol 2.

(4)  Propunerea Comisiei menționată în articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă conține valorile limită pentru OBD pentru 2005/6 pentru vehicule din categoriile M1 și N1.”

(5)  Această cerință se aplică începând cu 1 ianuarie 2003 doar pentru noile tipuri de vehicule echipate cu un sistem electronic de înregistrare a vitezei în cadrul calculatorului de bord. Se aplică tuturor tipurilor de vehicule care sunt introduse în circulație începând cu 1 ianuarie 2005.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

112


31999L0098


L 009/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/98/CE A COMISIEI

din 15 decembrie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 96/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția pasagerilor din autovehicule în caz de coliziune frontală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 96/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind protecția pasagerilor din autovehicule în caz de coliziune frontală și de modificare a Directivei 70/156/CEE (3),

întrucât:

(1)

Directiva 96/79/CE este una dintre directivele speciale ale procedurii comunitare de omologare de tip care a fost instituită prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului. În consecință, dispozițiile Directivei 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale autovehiculelor se aplică prezentei directive.

(2)

În aplicarea dispozițiilor articolului 4 litera (b) din Directiva 96/79/CE, Comisia urma să reexamineze și, după caz, să modifice respectiva directivă, anexa II apendicele 7, cu scopul de a lua în considerare încercările de evaluare efectuate asupra călcâiului manechinului Hibrid III, inclusiv încercările efectuate pe vehicule.

(3)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 96/79/CE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 octombrie 2000, statele membre:

nu pot să refuze acordarea omologării CE unui nou tip de vehicul;

nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a unui vehicul

din motive legate de încercările de evaluare a călcâiului manechinului Hibrid III, în cazul în care încercările de evaluare a călcâiului manechinului Hibrid III îndeplinesc cerințele Directivei 96/79/CE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 aprilie 2001, statele membre nu mai pot acorda omologarea CE unui tip de vehicul în conformitate cu articolul 4 din Directiva 70/156/CEE, dacă dispozițiile Directivei 96/79/CE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă, nu sunt îndeplinite.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 septembrie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1999.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

(3)  JO L 18, 21.1.1997, p. 7.


ANEXĂ

Anexa II la Directiva 96/79/CE se modifică după cum urmează:

1.

Punctul 2.9.2 din apendicele 3 se înlocuiește cu următorul text:

„2.9.2.

Un pantof de mărimea 11XW, care îndeplinește cerințele impuse de standardul militar MIL-S 13192 al SUA, revizia «P», în privința mărimii configurației, a grosimii tălpii și a tocului, și a cărui greutate este de 0,57 ± 0,1 kg se pune și se fixează pe fiecare labă a piciorului manechinelor utilizate pentru încercare.”

2.

Apendicele 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele 7

PROCEDURĂ DE CERTIFICARE PENTRU GAMBA ȘI LABA PICIORULUI MANECHINULUI

1.   ÎNCERCARE LA IMPACT ASUPRA PĂRȚII ANTERIOARE A LABEI PICIORULUI

1.1.   Scopul acestei încercări este să măsoare răspunsul labei piciorului și al gleznei manechinului Hibrid III la impactul precis definit, cu un pendul cu suprafață dură.

1.2.   Se utilizează gambele manechinului Hibrid III, stânga (86-5001-001) și dreapta (86-5001-002), prevăzute cu laba piciorului și gleznă, stânga (78051-614) și dreapta (78051-615), inclusiv genunchiul. Se utilizează simulatorul cu capsulă dinamometrică (78051-319 Rev A) pentru a fixa genunchiul (78051-16 Rev B) pe dispozitivul de fixare folosit pentru încercare.

1.3.   Procedura de încercare

1.3.1.

Fiecare picior trebuie să fie menținut (umed) timp de patru ore înaintea încercării, la o temperatură de 22 °C ± 3 °C și la o umiditate relativă de 40 (± 30 %). Perioada de umezire nu include timpul necesar pentru atingerea unor condiții de stare stabile.

1.3.2.

Înaintea efectuării încercării, atât suprafața de impact a învelișului cu rol de piele, cât și fața ciocanului pentru încercarea prin lovire trebuie curățate cu alcool izopropilic sau cu un alt produs echivalent. Se acoperă cu talc.

1.3.3.

Se aliniază accelerometrul ciocanului pentru încercarea prin lovire cu axa sa de sensibilitate paralelă cu direcția de impact la contactul cu piciorul.

1.3.4.

Se montează piciorul la dispozitivul de fixare prezentat în figura 1. Dispozitivul de fixare folosit pentru încercare este fixat în mod rigid pentru a împiedica mișcarea în timpul impactului. Linia mediană a femurului simulatorului cu capsulă dinamometrică (78051-319) este verticală (± 0,5o). Se reglează dispozitivul de montare astfel încât linia care unește articulația capătului de furcă al genunchiului și bolțul de fixare al gleznei să fie orizontală (± 3o) cu călcâiul care se reazemă pe două folii dintr-un material cu frecare redusă (folie de PTFE). Se iau măsurile necesare pentru ca partea cărnoasă a tibiei să fie amplasată complet spre capătul dinspre genunchi al tibiei. Se reglează glezna în așa fel încât planul părții de dedesubt a piciorului să fie vertical și perpendicular pe direcția de impact (± 3o) și în așa fel încât planul sagital mediu al labei piciorului să fie aliniat cu brațul pendulului. Înainte de fiecare încercare, se reglează articulația genunchiului la un nivel de 1,5 (± 0,5) g. Se reglează articulația gleznei în așa fel încât să fie liberă și apoi se strânge doar atât cât este suficient pentru a menține stabilă laba piciorului pe folie de PTFE.

1.3.5.

Ciocanul rigid pentru încercarea prin lovire se compune dintr-un cilindru orizontal cu diametrul de 50 (± 2) mm și dintr-un braț de sprijin al pendulului cu diametrul de 19 ± 1 mm (figura 4). Cilindrul are o masă de 1,25 (± 0,02) kg, inclusiv instrumentarul și toate părțile brațului de sprijin din cadrul cilindrului. Brațul pendulului are o masă de 285 (± 5) g. Masa oricărei părți, care se poate roti, a axului la care este atașat brațul de sprijin nu este mai mare de 100 g. Lungimea dintre axa orizontală centrală a cilindrului ciocanului pentru încercarea prin lovire și axa de rotație a întregului pendul este de 125 (± 1) mm. Cilindrul de impact este montat cu axa sa longitudinală în poziție orizontală și perpendiculară pe direcția de impact. Pendulul face impact cu partea de dedesubt a labei piciorului, la o distanță de 185 (± 2) mm de la baza călcâiului care se sprijină pe platforma orizontală rigidă, în așa fel încât axa centrală longitudinală a brațului pendulului să cadă în limita a 1o abatere de la o linie verticală la impact. Ciocanul pentru încercarea prin lovire este ghidat pentru a se exclude mișcări semnificative laterale, verticale sau de rotație.

1.3.6.

Se lasă o perioadă de cel puțin 30 de minute între încercările succesive efectuate asupra aceluiași picior.

1.3.7.

Sistemul de colectare a datelor, inclusiv traductorii, este conform cu specificațiile pentru CFC 600, așa cum se descrie în prezenta anexă apendicele 5.

1.4.   Specificații de realizare a încercării

1.4.1.

Atunci când talpa fiecărui picior este supusă unui impact la 6,7 (± 0,1) m/s în conformitate cu punctul 1.3, momentul maxim de încovoiere a părții inferioare a tibiei pe axa y (My) este de 120 ± 25 Nm.

2.   ÎNCERCARE PRIVIND IMPACTUL ASUPRA PĂRȚII INFERIOARE A LABEI PICIORULUI, EFECTUATĂ FĂRĂ PANTOF

2.1.   Scopul acestei încercări este de a măsura răspunsul învelișului cu rol de piele și al inserției labei piciorului Hibrid III la impactul precis definit, cu un pendul cu suprafață dură.

2.2.   Se utilizează gambele manechinului Hibrid III, stânga (86-5001-001) și dreapta (86-5001-002), prevăzute cu laba piciorului și gleznă, stânga (78051-614) și dreapta (78051-615), inclusiv genunchiul. Se utilizează simulatorul cu capsulă dinamometrică (78051-319 Rev A) pentru a fixa genunchiul (78051-16 Rev B) pe dispozitivul de fixare folosit pentru încercare.

2.3.   Procedura de încercare

2.3.1.

Fiecare picior este menținut (umed) timp de patru ore înaintea încercării, la o temperatură de 22 (± 3 °C) și la o umiditate relativă de 40 (± 30 %). Perioada de umezire include timpul necesar pentru atingerea unor condiții de stare stabile.

2.3.2.

Înaintea efectuării încercării, atât suprafața de impact a învelișului cu rol de piele, cât și fața ciocanului pentru încercarea prin lovire sunt curățate cu alcool izopropilic sau cu un alt produs echivalent. Se acoperă cu talc. Se verifică dacă nu există o deteriorare vizibilă a inserției pentru absorbția energiei de la călcâi.

2.3.3.

Se aliniază accelerometrul ciocanului pentru încercarea prin lovire cu axa sa de sensibilitate paralelă cu axa centrală longitudinală a ciocanului pentru încercarea prin lovire.

2.3.4.

Se montează piciorul pe dispozitivul de fixare prezentat în figura 2. Dispozitivul de fixare folosit pentru încercare se fixează în mod rigid pentru a împiedica mișcarea în timpul impactului. Linia mediană a simulatorului cu capsulă dinamometrică al femurului (78051-319) este verticală (± 0,5o). Se reglează dispozitivul de montare astfel încât linia care unește articulația capătului de furcă al genunchiului și bolțul de fixare al gleznei să fie orizontală (± 3o) cu călcâiul care se reazemă pe două folii dintr-un material cu frecare redusă (folie de PTFE). Se iau măsurile necesare pentru ca partea cărnoasă a tibiei să fie amplasată complet spre capătul dinspre genunchi al tibiei. Se reglează glezna în așa fel încât planul părții de dedesubt a piciorului să fie vertical și perpendicular pe direcția de impact și în așa fel încât planul sagital mediu al labei piciorului să fie aliniat cu brațul pendulului. Înainte de fiecare încercare, se reglează articulația genunchiului la o gamă de 1,5 (± 0,5) g. Se reglează articulația gleznei în așa fel încât să fie liberă și apoi se strânge doar atât cât este suficient pentru a menține stabilă laba piciorului pe folia de PTFE.

2.3.5.

Ciocanul rigid pentru încercarea prin lovire se compune dintr-un cilindru orizontal cu diametrul de 50 (± 2) mm și dintr-un braț de sprijin al pendulului cu diametrul de 19 ± 1 mm (figura 4). Cilindrul are o masă de 1,25 (± 0,02) kg, inclusiv instrumentarul și toate părțile brațului de sprijin din cadrul cilindrului. Brațul pendulului are o masă de 285 (± 5) g. Masa oricărei părți, care se poate roti, a axului la care este atașat brațul de sprijin nu este mai mare de 100 g. Lungimea dintre axa orizontală centrală a cilindrului ciocanului pentru încercarea prin lovire și axa de rotație a întregului pendul este de 1 250 (± 1) mm. Cilindrul de impact este montat cu axa sa longitudinală în poziție orizontală și perpendiculară pe direcția de impact. Pendulul face impact cu partea de dedesubt a labei piciorului, la o distanță de 62 (± 2) mm de la baza călcâiului care se sprijină pe platforma orizontală rigidă, în așa fel încât axa centrală longitudinală a brațului pendulului să cadă în limita a 1o abatere de la o linie verticală la impact. Ciocanul pentru încercarea prin lovire este ghidat pentru a se exclude mișcări semnificative laterale, verticale sau de rotație.

2.3.6.

Se lasă o perioadă de cel puțin 30 de minute între încercările succesive efectuate asupra aceluiași picior.

2.3.7.

Sistemul de colectare a datelor, inclusiv traductorii, este conform cu specificațiile pentru CFC 600, așa cum se descrie în prezenta anexă apendicele 5.

2.4.   Specificații de realizare a încercării

2.4.1.

Atunci când fiecare călcâi al labei piciorului este supus unui impact la o viteză de 4,4 ± 0,1 m/s în conformitate cu punctul 2.3, accelerația maximă a ciocanului pentru încercarea prin lovire este de 295 ± 50 g.

3.   ÎNCERCARE PRIVIND IMPACTUL ASUPRA PĂRȚII POSTERIOARE A LABEI PICIORULUI (CU PANTOF)

3.1.   Scopul acestei încercări este acela de a controla răspunsul pantofului și al părții cărnoase a călcâiului manechinului Hibrid III și al articulației gleznei la impact precis definit, cu un pendul cu suprafață dură.

3.2.   Se utilizează gambele manechinului Hibrid III, stânga (86-5001-001) și dreapta (86-5001-002), prevăzute cu laba piciorului și gleznă, stânga (78051-614) și dreapta (78051-615), inclusiv genunchiul. Se utilizează simulatorul cu capsulă dinamometrică (78051-319 Rev A) pentru a fixa genunchiul (78051-16 Rev B) pe dispozitivul de fixare folosit pentru încercare. Se echipează laba piciorului cu pantoful menționat în anexa 2 apendicele 3 punctul 2.9.2.

3.3.   Procedura de încercare

3.3.1.

Fiecare ansamblu picior este menținut (umed) timp de patru ore înaintea încercării, la o temperatură de 22 (± 3 °C) și la o umiditate relativă de 40 (± 30 %). Perioada de umezire nu include timpul necesar pentru atingerea unor condiții de stare stabile.

3.3.2.

Înaintea încercării, se curăță cu o cârpă curată suprafața de impact de dedesubt a pantofului, iar fața ciocanului pentru încercarea prin lovire se curăță cu alcool izopropilic sau cu un alt produs echivalent. Se acoperă cu talc. Se verifică dacă nu există o deteriorare vizibilă a inserției pentru absorbția energiei de la călcâi.

3.3.3.

Se aliniază accelerometrul ciocanului pentru încercarea prin lovire cu axa sa de sensibilitate paralelă cu axa centrală longitudinală a ciocanului pentru încercarea prin lovire.

3.3.4.

Se montează piciorul pe dispozitivul de fixare prezentat în figura 3. Dispozitivul de fixare folosit pentru încercare se fixează în mod rigid pentru a împiedica mișcarea în timpul impactului. Linia mediană a femurului simulatorului cu capsulă dinamometrică (78051-319) este verticală (± 0,5°). Se reglează dispozitivul de montare în așa fel încât linia care unește articulația capătului de furcă al genunchiului și bolțul de fixare al gleznei să fie orizontală (± 3°) cu călcâiul care se reazemă pe două folii dintr-un material cu frecare redusă (folie de PTFE). Se iau măsurile necesare pentru ca partea cărnoasă a tibiei să fie amplasată complet spre capătul dinspre genunchi al tibiei. Se reglează glezna în așa fel încât un plan aflat în contact cu tocul și talpa părții de dedesubt a pantofului să fie vertical și perpendicular pe direcția de impact (± 3°) și în așa fel încât planul sagital mediu al labei piciorului și laba piciorului să fie aliniate cu brațul pendulului. Înainte de fiecare încercare se reglează articulația genunchiului la o gamă de 1,5 (± 0,5) g. Se reglează articulația gleznei în așa fel încât să fie liberă și apoi se strânge doar atât cât este suficient pentru a menține stabilă laba piciorului pe folia de PTFE.

3.3.5.

Ciocanul rigid pentru încercarea prin lovire se compune dintr-un cilindru orizontal cu diametrul de 50 (± 2) mm și dintr-un braț de sprijin al pendulului cu diametrul de 19 ± 1 mm (figura 4). Cilindrul are o masă de 1,25 (± 0,02) kg, inclusiv instrumentarul și toate părțile brațului de sprijin din cadrul cilindrului. Brațul pendulului are o masă de 285 (± 5) g. Masa oricărei părți, care se poate roti, a axului la care este atașat brațul de sprijin nu este mai mare de 100 g. Lungimea între axa orizontală centrală a cilindrului ciocanului pentru încercarea prin lovire și axa de rotație a întregului pendul este de 1 250 (± 1) mm. Cilindrul de impact este montat cu axa sa longitudinală în poziție orizontală și perpendiculară pe direcția de impact. Pendulul trebuie să facă impact cu tocul pantofului într-un plan orizontal, care se află la o distanță de 62 ± 2 mm deasupra bazei călcâiului manechinului, atunci când pantoful se sprijină pe platforma orizontală rigidă astfel încât axa centrală longitudinală a brațului pendulului să cadă în limita a un grad abatere de la o linie verticală la impact. Ciocanul pentru încercarea prin lovire este ghidat pentru a se exclude mișcări semnificative laterale, verticale sau de rotație în momentul zero.

3.3.6.

Se lasă o perioadă de cel puțin 30 de minute între încercările succesive efectuate asupra aceluiași picior.

3.3.7.

Sistemul de colectare a datelor, inclusiv traductorii, este conform cu specificațiile pentru CFC 600, așa cum se descrie în prezenta anexă apendicele 5.

3.4.   Specificații de realizare a încercării

3.4.1.

Atunci când tocul pantofului este supus unui impact la 6,7 (± 0,1) m/s în conformitate cu punctul 3.3, forța maximă de comprimare a tibiei (Fz) este de 3,3 (± 0,5) kN.”

Figura 1

Încercare la impact pentru partea anterioară a labei piciorului

Specificații pentru efectuarea încercării

Image

Figura 2

Încercare la impact pentru partea posterioară a labei piciorului (fără pantof)

Specificații pentru efectuarea încercării

Image

Figura 3

Încercare la impact pentru partea inferioară a labei piciorului (cu pantof)

Specificații pentru efectuarea încercării

Image

Figura 4

Ciocan tip pendul pentru încercarea prin lovire

Image


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120


31999L0093


L 013/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/93/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 13 decembrie 1999

privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) și articolele 55 și 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4),

întrucât:

(1)

La 16 aprilie 1997, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare privind o inițiativă europeană în domeniul comerțului electronic.

(2)

La 8 octombrie 1997, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare privind asigurarea securității și a încrederii în comunicarea electronică – având în vedere un cadru european pentru semnături digitale și codare.

(3)

La 1 decembrie 1997, Consiliul a invitat Comisia să prezinte, cât de repede cu putință, o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind semnăturile digitale.

(4)

Comunicarea și comerțul electronic necesită „semnături electronice” și servicii aferente care să permită autentificarea datelor; normele divergente în ceea ce privește recunoașterea semnăturilor electronice și acreditarea prestatorilor de servicii de certificare în statele membre pot constitui un obstacol considerabil în calea utilizării comunicațiilor electronice și a comerțului electronic; pe de altă parte, stabilirea unui cadru comunitar clar privind condițiile aplicabile semnăturilor electronice ar contribui la sporirea încrederii în noile tehnologii și la acceptarea generală a acestora; legislațiile statelor membre nu trebuie să împiedice libera circulație a mărfurilor și a serviciilor pe piața internă.

(5)

Trebuie promovată interoperabilitatea produselor de semnătură electronică; în conformitate cu articolul 14 din tratat, piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor este asigurată; trebuie respectate cerințe esențiale speciale privind produsele de semnătură electronică în vederea asigurării liberei circulații pe piața internă și a sporirii încrederii în semnăturile electronice, fără să se aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 3381/94 al Consiliului din 19 decembrie 1994 de stabilire a unui regim comunitar de control al exportului de bunuri cu dublă utilizare (5) sau Deciziei 94/942/PESC a Consiliului din 19 decembrie 1994 privind acțiunea comună adoptată de Consiliu cu privire la controlul exportului de bunuri cu dublă utilizare (6).

(6)

Prezenta directivă nu armonizează furnizarea de servicii în ceea ce privește caracterul confidențial al informațiilor în cazul în care fac obiectul unor dispoziții de drept intern privind ordinea publică sau siguranța publică.

(7)

Piața internă asigură libera circulație a persoanelor, drept pentru care cetățenii și rezidenții Uniunii Europene intră din ce în ce mai des în contact cu autoritățile din alte state membre decât cel în care își au reședința; disponibilitatea comunicațiilor electronice poate reprezenta un mare ajutor în acest sens.

(8)

Rapiditatea progresului tehnologic și caracterul global al Internetului impun o abordare deschisă a tuturor tehnologiilor și serviciilor care permit autentificarea datelor pe cale electronică.

(9)

Semnăturile electronice sunt folosite într-un număr variat de circumstanțe și aplicații, fapt ce conduce la apariția unei noi serii de servicii și produse legate de sau utilizate pentru semnăturile electronice; definirea respectivelor produse și servicii nu trebuie să se limiteze la eliberarea și gestionarea certificatelor, ci să cuprindă totodată alte servicii și produse care utilizează semnături electronice sau care sunt aferente acestora, precum serviciile de înregistrare, serviciile de imprimare a datei și a orei, serviciile de repertorizare, serviciile informatice sau serviciile de consultanță referitoare la semnăturile electronice.

(10)

Piața internă permite prestatorilor de servicii de certificare să își dezvolte activitățile internaționale în vederea sporirii caracterului lor competitiv, oferind astfel consumatorilor și întreprinderilor noi posibilități de a face schimb de informații și de a desfășura schimburi comerciale pe cale electronică, indiferent de frontiere; pentru a stimula furnizarea la nivel comunitar de servicii de certificare pe rețele deschise, prestatorii de servicii de certificare trebuie să aibă libertatea de a-și oferi serviciile fără o autorizație prealabilă; prin autorizație prealabilă se înțelege nu numai orice autorizație pe care prestatorul de servicii de certificare trebuie să o obțină printr-o decizie a autorităților competente înainte să poată presta serviciile de certificare, ci și orice alte măsuri cu același efect.

(11)

Programele voluntare de acreditare care urmăresc atingerea unui nivel mai bun de furnizare a serviciilor pot constitui, pentru prestatorii de servicii de certificare, cadrul propice de perfecționare a serviciilor în vederea atingerii nivelului de încredere, siguranță și calitate impuse de evoluția pieței; astfel de programe trebuie să încurajeze dezvoltarea celor mai bune practici între prestatorii de servicii de certificare; prestatorii de servicii de certificare trebuie să aibă libertatea de a se alătura la și de a beneficia de respectivele programe de acreditare.

(12)

Serviciile de certificare trebuie să poată fi furnizate fie de o entitate publică, fie de o persoană fizică sau juridică, cu condiția să fi fost constituite în conformitate cu legislația internă; întrucât statele membre nu trebuie să interzică prestatorilor de servicii de certificare să funcționeze în afara programelor voluntare de acreditare; trebuie ca respectivele programe de acreditare să nu reducă concurența în domeniul serviciilor de certificare.

(13)

Statele membre pot decide cu privire la modul în care să asigure supravegherea respectării dispozițiilor prezentei directive; prezenta directivă nu împiedică punerea în aplicare a sistemelor de supraveghere bazate pe sectorul privat; prezenta directivă nu obligă prestatorii de servicii de certificare să solicite supravegherea în cadrul oricărui program de acreditare aplicabil.

(14)

Este important să se găsească un echilibru între nevoile consumatorilor și cele ale întreprinderilor.

(15)

Anexa III are ca obiect cerințele referitoare la dispozitivele securizate de creare a semnăturilor în vederea asigurării funcționalității semnăturilor electronice avansate; anexa III nu reglementează întregul mediu de utilizare a respectivelor dispozitive; pentru buna funcționare a pieței interne, Comisia și statele membre trebuie să acționeze rapid pentru a permite desemnarea organismelor responsabile cu evaluarea conformității dispozitivelor securizate de creare a semnăturilor electronice cu anexa III; pentru a răspunde nevoilor pieței interne, evaluarea conformității trebuie să fie promptă și eficientă.

(16)

Prezenta directivă contribuie la utilizarea și recunoașterea legală a semnăturilor electronice în cadrul Comunității; nu este nevoie de un cadru de reglementare pentru semnăturile electronice utilizate exclusiv în cadrul sistemelor, care se bazează pe acorduri voluntare de drept privat între un anumit număr de participanți; libertatea părților de a conveni asupra modalităților și a condițiilor în care acceptă date semnate electronic trebuie respectată în limitele permise de dreptul intern; trebuie recunoscută eficiența juridică a semnăturilor electronice utilizate în cadrul unor astfel de sisteme și acceptarea lor ca probe în justiție.

(17)

Prezenta directivă nu urmărește să armonizeze normele interne privind dreptul contractual, în special încheierea și executarea contractelor, sau alte formalități cu caracter necontractual privind semnăturile; din acest motiv, dispozițiile privind efectele juridice ale semnăturilor electronice nu trebuie să aducă atingere cerințelor referitoare la formă prevăzute în dreptul intern privind încheierea contractelor, nici normelor care determină locul în care se încheie un contract.

(18)

Stocarea și copierea datelor de creare a unei semnături riscă să compromită valabilitatea juridică a semnăturilor electronice.

(19)

Semnăturile electronice sunt utilizate în sectorul public, în cadrul administrațiilor naționale și comunitare și în comunicările dintre respectivele administrații, precum și cu cetățenii și agenții economici, de exemplu, în cadrul sistemelor de contracte de achiziții publice, fiscalitate, asigurări sociale, sănătate și justiție.

(20)

Criteriile armonizate cu privire la efectele juridice ale semnăturilor electronice mențin un cadru legal coerent în întreaga Comunitate; legislațiile interne prevăd cerințe diferite privind valabilitatea juridică a semnăturilor de mână; întrucât certificatele pot fi utilizate pentru a confirma identitatea unei persoane care semnează electronic; semnăturile electronice avansate bazate pe certificate calificate sunt destinate să asigure un nivel mai înalt de siguranță; semnăturile electronice avansate care se bazează pe un certificat calificat și sunt create printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături pot fi considerate echivalente din punt de vedere legal cu semnăturile de mână numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele corespunzătoare semnăturilor de mână.

(21)

Pentru a contribui la acceptarea generală a metodelor de autentificare electronică, semnăturile electronice trebuie să poată fi utilizate ca probe în justiție în toate statele membre; recunoașterea legală a semnăturilor electronice trebuie să aibă la bază criterii obiective și să fie independentă de autorizarea prestatorului de servicii de certificare în cauză; dreptul intern reglementează domeniile legale în care pot fi utilizate documente electronice și semnături electronice; prezenta directivă nu aduce atingere competenței unei instanțe naționale de a hotărî cu privire la conformitatea cu cerințele prezentei directive, nici normelor de drept intern privind libera apreciere juridică a probelor.

(22)

Prestatorii de servicii de certificare care prestează servicii de certificare pentru public fac obiectul normelor de drept intern privind răspunderea profesională.

(23)

Dezvoltarea comerțului electronic internațional impune încheierea unor acorduri internaționale care implică țări terțe; în vederea garantării unei interoperabilități la nivel global, poate fi avantajoasă încheierea cu țările terțe a unor acorduri privind norme multilaterale în domeniul recunoașterii reciproce a serviciilor de certificare.

(24)

Pentru a spori încrederea utilizatorilor în comerțul și comunicațiile electronice, prestatorii de servicii de certificare trebuie să respecte legislația privind protecția datelor și dreptul la viața privată.

(25)

Dispozițiile privind utilizarea pseudonimelor în certificate nu trebuie să împiedice statele membre să solicite identificarea persoanelor în conformitate cu legislația comunitară sau internă.

(26)

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(27)

La doi ani de la data punerii sale în aplicare, Comisia procedează la o revizuire a prezentei directive pentru a se asigura, inter alia, că evoluția tehnologiei sau modificările contextului juridic nu au creat obstacole în calea realizării obiectivelor prevăzute de prezenta directivă; Comisia trebuie să analizeze implicațiile domeniilor tehnice conexe și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens.

(28)

În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității prevăzute la articolul 5 din tratat, obiectivul instituirii unui cadru legal armonizat pentru furnizarea de semnături electronice și a serviciilor conexe nu poate fi realizat suficient de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine îndeplinit de Comunitate; prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivul în cauză,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Obiectivul prezentei directive este să faciliteze utilizarea semnăturilor electronice și să contribuie la recunoașterea lor legală. Prezenta directivă stabilește un cadru legal pentru semnăturile electronice și pentru anumite servicii de certificare pentru a asigura buna funcționare a pieței interne.

Prezenta directivă nu are ca obiect aspecte privind încheierea și valabilitatea contractelor sau a altor obligații legale, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede cerințe privind forma, și nici nu aduce atingere normelor și limitelor prevăzute de legislația internă sau comunitară referitoare la utilizarea documentelor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.

„semnătură electronică” înseamnă date în formă electronică, atașate la sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care sunt utilizate ca metodă de autentificare;

2.

„semnătură electronică avansată” înseamnă o semnătură electronică ce îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

face trimitere exclusiv la semnatar;

(b)

permite identificarea semnatarului;

(c)

a fost creată prin mijloace pe care semnatarul le poate păstra exclusiv sub controlul său și

(d)

este legată de datele la care se raportează astfel încât orice modificare ulterioară a datelor poate fi detectată;

3.

„semnatar” înseamnă o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii și care acționează fie în nume propriu, fie în numele persoanei fizice, al persoanei juridice sau al entității pe care le reprezintă;

4.

„date de creare a semnăturii” înseamnă date unice, precum codurile sau cheile criptografice private, care sunt utilizate de semnatar pentru a crea o semnătură electronică;

5.

„dispozitiv de creare a semnăturii” înseamnă unități de software sau hardware configurate, utilizate pentru punerea în aplicare a datelor de creare a semnăturii;

6.

„dispozitiv securizat de creare a semnăturii” înseamnă un dispozitiv de creare a semnăturii care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa III;

7.

„date de verificare a semnăturii” înseamnă date, precum codurile sau cheile criptografice publice, care sunt utilizate în scopul verificării unei semnături electronice;

8.

„dispozitive de verificare a semnăturii” înseamnă unități de software sau hardware configurate, utilizate la aplicarea datelor de verificare a semnăturilor;

9.

„certificat” înseamnă o atestare electronică ce raportează datele de verificare a semnăturilor la o persoană și confirmă identitatea respectivei persoane;

10.

„certificat calificat” înseamnă un certificat care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa I și este eliberat de un prestator de servicii de certificare care îndeplinește cerințele prevăzute la anexa II;

11.

„prestator de servicii de certificare” înseamnă orice entitate sau persoană fizică sau juridică ce eliberează certificate sau prestează alte servicii referitoare la semnăturile electronice;

12.

„produs asociat semnăturii electronice” înseamnă unități de hardware sau software sau componente specifice ale acestora, destinate să fie utilizate de un prestator de servicii de certificare în vederea prestării de servicii de certificare a semnăturilor sau destinate să fie utilizate în scopul creării sau al verificării semnăturilor electronice;

13.

„acreditare voluntară” înseamnă orice autorizație care prevede drepturi și obligații specifice prestării de servicii de certificare, acordată, la cererea prestatorului de servicii de certificare în cauză, de către organismul public sau privat responsabil cu elaborarea respectivelor drepturi și obligații și de supravegherea respectării acestora, în cazul în care prestatorul de servicii de certificare nu are dreptul să exercite drepturile care decurg din autorizație până nu a primit decizia respectivului organism.

Articolul 3

Accesul la piață

(1)   Statele membre nu condiționează prestarea de servicii de certificare de nici o autorizație prealabilă.

(2)   Fără să aducă atingere dispozițiilor alineatului (1), statele membre pot introduce sau menține sisteme de acreditare voluntară destinate să amelioreze nivelul serviciilor de certificare prestate. Toate condițiile referitoare la respectivele sisteme trebuie să fie obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii. Statele membre nu pot limita numărul de prestatori acreditați de servicii de certificare din motive care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei decizii.

(3)   Fiecare stat membru asigură introducerea unui sistem adecvat care să permită supravegherea prestatorilor de servicii de certificare stabiliți pe teritoriul său și eliberează certificate calificate pentru public.

(4)   Conformitatea dispozitivelor securizate de creare de semnături cu cerințele prevăzute la anexa III este determinată de organisme competente, publice sau private, desemnate de statele membre. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9, Comisia stabilește criteriile la care statele membre trebuie să se raporteze pentru a stabili dacă un organism poate fi desemnat.

Conformitatea cu cerințele prevăzute în anexa III stabilită de organismele menționate în primul paragraf este recunoscută de toate statele membre.

(5)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9, Comisia poate atribui și publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene numerele de referință ale standardelor general recunoscute pentru produsele de semnătură electronică. Statele membre consideră că un produs de semnătură electronică îndeplinește cerințele prevăzute la anexa II litera (f) și la anexa III în cazul în care îndeplinește respectivele standarde.

(6)   Statele membre și Comisia colaborează în vederea promovării dezvoltării și a utilizării dispozitivelor de verificare a semnăturilor, pe baza recomandărilor formulate, pentru verificările securizate ale semnăturilor, la anexa IV și în interesul consumatorului.

(7)   Statele membre și Comisia pot condiționa utilizarea semnăturilor electronice în sectorul privat de eventuale cerințe suplimentare. Respectivele cerințe trebuie să fie obiective, transparente, proporționale, nediscriminatorii și trebuie să se aplice exclusiv caracteristicilor specifice ale utilizării în cauză. Cerințele nu trebuie să constituie un obstacol în calea serviciilor transfrontaliere pentru cetățeni.

Articolul 4

Principii ale pieței interne

(1)   Fiecare stat membru aplică dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în conformitate cu prezenta directivă prestatorilor de servicii de certificare stabiliți pe teritoriul său și serviciilor pe care le prestează. Statele membre nu pot impune restricții prestărilor de servicii de certificare originare din alt stat membru în domeniile reglementate de prezenta directivă.

(2)   Statele membre se asigură că produsele de semnături electronice care sunt în conformitate cu prezenta directivă pot circula liber pe piața internă.

Articolul 5

Efectele juridice ale semnăturilor electronice

(1)   Statele membre se asigură că semnăturile electronice avansate care se bazează pe un certificat calificat și sunt create printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături:

(a)

îndeplinesc cerințele legale ale unei semnături în ceea ce privește datele în format electronic în aceeași măsură în care o semnătură de mână îndeplinește cerințele în ceea ce privește datele scrise sau tipărite pe hârtie și

(b)

sunt acceptabile ca probe în justiție.

(2)   Statele membre se asigură că unei semnături electronice nu i se refuză eficiența juridică și posibilitatea de a fi acceptată ca probă în justiție din simplul motiv că:

se prezintă în format electronic sau

nu se bazează pe un certificat calificat sau

nu se bazează pe un certificat calificat eliberat de un prestator acreditat de servicii de acreditare sau

nu este creată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături.

Articolul 6

Răspunderea

(1)   Statele membre se asigură cel puțin că un prestator de servicii de certificare care eliberează pentru public un certificat prezentat ca certificat calificat sau care garantează publicului un astfel de certificat este responsabil pentru prejudiciile aduse oricărei entități sau persoane fizice sau juridice care are încredere în mod rezonabil în respectivul certificat în ceea ce privește:

(a)

exactitatea tuturor informațiilor cuprinse în certificatul calificat la data eliberării și prezența, în respectivul certificat, a tuturor detaliilor prevăzute pentru un certificat calificat;

(b)

garanția că, în momentul eliberării certificatului, semnatarul identificat în respectivul certificat calificat deținea datele de creare a semnăturii corespunzătoare datelor de verificare a semnăturii furnizate sau identificate în certificat;

(c)

garanția că datele de creare a semnăturii și datele de verificare a semnăturii pot fi utilizate în mod complementar, în cazul în care prestatorul de servicii de certificare generează aceste două tipuri de date,

cu excepția cazului în care prestatorul de servicii de certificare dovedește că nu a acționat cu neglijență.

(2)   Statele membre se asigură cel puțin că un prestator de servicii de certificare care eliberează pentru public un certificat prezentat ca certificat calificat este responsabil de prejudiciile aduse oricărei entități sau persoane fizice sau juridice care au încredere în mod rezonabil în respectivul certificat prin faptul că a omis să înregistreze revocarea certificatului, cu excepția cazului în care prestatorul de servicii de certificare dovedește că nu a comis o neglijență.

(3)   Statele membre se asigură că un prestator de servicii de certificare poate indica, într-un certificat calificat, limitele stabilite pentru utilizarea acestuia, cu condiția ca respectivele limite să poată fi recunoscute de părțile terțe. Prestatorul de servicii de certificare nu este considerat responsabil pentru prejudiciile care rezultă din utilizarea abuzivă a unui certificat calificat ce depășește limitele stabilite pentru utilizarea sa.

(4)   Statele membre se asigură că un prestator de servicii de certificare poate să indice, în certificatul calificat, limitele privind valoarea tranzacțiilor pentru care poate fi utilizat certificatul, cu condiția ca respectivele limite să poată fi recunoscute de părțile terțe.

Prestatorul de servicii de certificare nu este considerat responsabil pentru prejudiciile care rezultă în urma depășirii respectivei limite maxime.

(5)   Dispozițiile alineatelor (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (8).

Articolul 7

Aspecte internaționale

(1)   Statele membre se asigură că certificatele pe care un prestator de servicii de certificare stabilit într-o țară terță le eliberează pentru public ca certificate calificate sunt recunoscute ca fiind echivalente din punct de vedere legal cu certificatele eliberate de prestatorii de servicii de certificare stabiliți în Comunitate în cazul în care:

(a)

prestatorul de servicii de certificare îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă și a fost acreditat în cadrul unui sistem voluntar de acreditare inițiat într-un stat membru sau

(b)

un prestator de servicii de certificare stabilit în Comunitate care îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta directivă garantează certificatul sau

(c)

certificatul sau prestatorul de servicii de certificare este recunoscut în temeiul unui acord bilateral sau multilateral între Comunitate și țări terțe sau organizații internaționale.

(2)   Pentru a facilita serviciile internaționale de certificare cu țări terțe și recunoașterea legală a semnăturilor electronice originare din țări terțe, atunci când este cazul, Comisia prezintă propuneri în vederea punerii eficiente în aplicare a standardelor și a acordurilor internaționale aplicabile serviciilor de certificare. În special și în cazul în care se dovedește a fi necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri privind mandatele corespunzătoare pentru negocierea acordurilor bilaterale și multilaterale cu țările terțe și organizațiile internaționale. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(3)   În cazul în care este informată cu privire la existența unor eventuale dificultăți întâmpinate de întreprinderile comunitare în ceea ce privește accesul la piețele țărilor terțe, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri, în cazul în care este necesar, în vederea obținerii mandatelor necesare de negociere a drepturilor comparabile pentru întreprinderile comunitare în respectivele țări terțe. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat nu aduc atingere obligațiilor Comunității și statelor membre care decurg din acordurile internaționale aplicabile.

Articolul 8

Protecția datelor

(1)   Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de certificare și organismele internaționale responsabile cu acreditarea sau supravegherea îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9).

(2)   Statele membre se asigură că un prestator de servicii de certificare care eliberează certificate pentru public poate colecta date personale exclusiv de la persoana în cauză sau cu consimțământul explicit al persoanei în cauză și numai în cazul în care acest lucru este necesar în scopul eliberării și al menținerii certificatului. Datele nu pot fi colectate sau prelucrate în alte scopuri fără consimțământul explicit al persoanei interesate.

(3)   Fără să aducă atingere efectelor juridice pe care le au pseudonimele în temeiul legislației interne, statele membre nu pot împiedica prestatorul de servicii de certificare să indice în certificat un pseudonim în loc de numele semnatarului.

Articolul 9

Comitetul

(1)   Comisia este sprijinită de un Comitet pentru semnături electronice, denumit în continuare „comitet”.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținând seama de dispozițiile prevăzute la articolul 8 din aceeași directivă.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 10

Sarcinile comitetului

Comitetul clarifică cerințele prevăzute în anexele la prezenta directivă, criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) și standardele general recunoscute pentru produsele de semnătură electronică stabilite și publicate în temeiul articolului 3 alineatul (5), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2).

Articolul 11

Notificarea

(1)   Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre următoarele:

(a)

informațiile privind sistemele voluntare de acreditare la nivel național, inclusiv toate cerințele suplimentare în conformitate cu articolul 3 alineatul (7);

(b)

denumirile și adresele organismelor naționale responsabile cu acreditarea și supravegherea, precum și ale organismelor menționate la articolul 3 alineatul (4);

(c)

numele și adresele tuturor prestatorilor de servicii de certificare acreditați.

(2)   Statele membre notifică orice informație furnizată în conformitate cu alineatul (1) și modificările cu privire la respectiva informație cât de repede cu putință.

Articolul 12

Revizuirea

(1)   Comisia revizuiește punerea în aplicare a prezentei decizii și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens până la 19 iulie 2003.

(2)   Revizuirea analizează, inter alia, dacă trebuie modificat domeniul de aplicare a prezentei directive, pentru a ține seama de evoluția tehnologiilor, a pieței și a contextului legal. Raportul trebuie să cuprindă în special o evaluare, realizată pe baza experienței acumulate, a aspectelor referitoare la armonizare. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de propuneri legislative.

Articolul 13

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 iulie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 15

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 decembrie 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

S. HASSI


(1)  JO C 325, 23.10.1998, p. 5.

(2)  JO C 40, 15.2.1999, p. 29.

(3)  JO C 93, 6.4.1999, p. 33.

(4)  Avizul Parlamentului European din 13 ianuarie 1999 (JO C 104, 14.4.1999, p. 49), Poziția comună a Consiliului din 28 iunie 1999 (JO C 243, 27.8.1999, p. 33) și Decizia Parlamentului European din 27 octombrie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 30 noiembrie 1999.

(5)  JO L 367, 31.12.1994, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 837/95 (JO L 90, 21.4.1995, p. 1).

(6)  JO L 367, 31.12.1994, p. 8, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/193/PESC (JO L 73, 19.3.1999, p. 1).

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 95, 21.4.1993, p. 29.

(9)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.


ANEXA I

Cerințe privind certificatele calificate

Certificatele calificate trebuie să cuprindă:

(a)

o mențiune care să indice că certificatul este eliberat ca certificat calificat;

(b)

identificarea prestatorului de servicii de certificare, precum și a țării în care este stabilit;

(c)

numele semnatarului sau un pseudonim identificat ca atare;

(d)

posibilitatea includerii, atunci când este cazul, a unei calități speciale a semnatarului, în funcție de utilizarea pe care urmează să o aibă certificatul;

(e)

datele de verificare a semnăturii care corespund datelor de creare a semnăturii sub controlul semnatarului;

(f)

indicarea începutului și a sfârșitului perioadei de valabilitate a certificatului;

(g)

codul de identitate al certificatului;

(h)

semnătura electronică avansată a prestatorului de servicii de certificare care eliberează certificatul;

(i)

limitele sferei de utilizare a certificatului, după caz;

(j)

limitele valorii tranzacțiilor pentru care poate fi utilizat certificatul, atunci când este cazul.


ANEXA II

Cerințe privind prestatorii de servicii de certificare care eliberează certificate calificate

Prestatorii de servicii de certificare trebuie:

(a)

să demonstreze fiabilitatea necesară pentru a presta servicii de certificare;

(b)

să asigure funcționarea unui serviciu prompt de repertorizare și a unui serviciu imediat de revocare;

(c)

să se asigure că data și ora eliberării sau a revocării unui certificat pot fi determinate cu exactitate;

(d)

să verifice, prin mijloace corespunzătoare și în conformitate cu dreptul intern, identitatea și, atunci când este cazul, calitățile speciale ale persoanei pentru care se eliberează un certificat calificat;

(e)

să angajeze un personal care să dețină cunoștințele specifice, precum și experiența și calificările necesare pentru prestarea serviciilor, în special competențe la nivel de gestionare, expertiză în domeniul tehnologiei semnăturilor electronice și o bună practică a procedurilor de siguranță adecvate; de asemenea, trebuie să știe să aplice proceduri administrative și de gestionare care să fie adecvate și în conformitate cu standardele recunoscute;

(f)

să utilizeze sisteme și produse fiabile care sunt protejate împotriva modificărilor și să garanteze siguranța tehnică și criptografică a funcțiilor pe care și le asumă;

(g)

să ia măsuri împotriva falsificării certificatelor și, în cazul în care prestatorul de servicii de certificare generează date de creare de semnături, să garanteze confidențialitatea în decursul procesului de creare a respectivelor date;

(h)

să dețină resurse financiare suficiente pentru a funcționa în conformitate cu cerințele prevăzute de prezenta directivă, în special pentru a suporta responsabilitatea pentru eventualele daune, încheind, de exemplu, o asigurare corespunzătoare;

(i)

să înregistreze, pe o perioadă corespunzătoare de timp, toate informațiile pertinente referitoare la un certificat de calitate, în special pentru a putea furniza dovezi de certificare în justiție. Înregistrările pot fi efectuate prin mijloace electronice;

(j)

să nu stocheze sau să copieze datele de creare a semnăturii ale persoanelor pentru care prestatorul de servicii de certificare a prestat servicii de gestionare a cheilor;

(k)

înainte să stabilească o relație contractuală cu o persoană care solicită un certificat în sprijinul semnăturii sale electronice, să informeze respectiva persoană, prin mijloace de comunicare durabile, cu privire la termenii și condițiile exacte ale utilizării certificatului, inclusiv cu privire la limitele impuse utilizării sale, la existența unui sistem voluntar de acreditare și la procedurile de contestare și soluționare a litigiilor. Aceste informații, care pot fi transmise pe cale electronică, trebuie comunicate în scris și într-un limbaj ușor de înțeles. Elementele pertinente ale informațiilor trebuie puse, de asemenea, la cerere, la dispoziția părților terțe care beneficiază de certificat;

(l)

să utilizeze sisteme fiabile pentru a stoca certificatele într-o formă care poate fi verificată, astfel încât:

numai persoanele autorizate să poată introduce și modifica date;

autenticitatea informației să poată fi controlată;

certificatele să fie disponibile publicului pentru cercetări numai în cazul în care titularul certificatului și-a dat consimțământul în acest sens și

toate modificările tehnice care periclitează cerințele de siguranță să fie vizibile pentru operator.


ANEXA III

Cerințe privind dispozitivele securizate de creare a semnăturilor

1.

Dispozitivele securizate de creare a semnăturii trebuie cel puțin să asigure, prin mijloace tehnice și proceduri corespunzătoare, că:

(a)

datele de creare a semnăturii utilizate pentru crearea semnăturii nu sunt aplicate decât o singură dată, iar confidențialitatea lor este asigurată în mod rezonabil;

(b)

datele de creare a semnăturii utilizate pentru crearea semnăturii nu pot fi deduse și că semnătura este protejată împotriva oricărei falsificări prin mijloace tehnice disponibile la acea dată;

(c)

datele de creare a semnăturii utilizate la crearea semnăturii pot fi protejate în mod fiabil de semnatarul legitim împotriva utilizării de către alte persoane.

2.

Dispozitivele securizate de creare a semnăturii nu trebuie să modifice datele care urmează să fie semnate sau să împiedice prezentarea lor semnatarului înainte de procesul de semnare.


ANEXA IV

Recomandări pentru verificarea securizată a semnăturii

În decursul procesului de verificare a semnăturii, trebuie să se garanteze, cu o siguranță suficientă, că:

(a)

datele utilizate pentru verificarea semnăturii corespund cu datele afișate verificatorului;

(b)

semnătura este verificată cu certitudine, iar rezultatul verificării este corect afișat;

(c)

verificatorul poate, în cazul în care este necesar, să determine cu certitudine conținutul datelor semnate;

(d)

autenticitatea și valabilitatea certificatului solicitat în momentul verificării semnăturii sunt verificate cu certitudine;

(e)

rezultatul verificării și identitatea semnatarului sunt corect afișate;

(f)

utilizarea unui pseudonim este clar indicată și

(g)

orice modificări care pot influența securitatea pot fi detectate.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

130


32000L0001


L 021/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2000/1/CE A COMISIEI

din 14 ianuarie 2000

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 89/173/CEE a Consiliului cu privire la anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 89/173/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE, în special articolul 9,

întrucât:

(1)

Pentru a ține seama de progresul tehnic și pentru a aplica standardele ISO în cele mai bune condiții, este necesară revizuirea anumitor dispoziții referitoare la dimensiuni și mase, în special cele referitoare la cuplajele mecanice; de asemenea, pentru a crește gradul de siguranță, în Directiva 98/173/CEE trebuie specificate modalitățile de încercare pentru toate configurațiile posibile.

(2)

Dispozițiile prezentei directive sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic, instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prin prezenta directivă se modifică anexele I, II, IV și V la Directiva 89/173/CEE, în conformitate cu dispozițiile din anexă.

Articolul 2

(1)   Începând cu data de 1 iulie 2000, statele membre nu pot:

refuza acordarea omologării CE de tip, emiterea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor sau

împiedica înmatricularea tractoarelor;

în cazul în care aceste tractoare îndeplinesc cerințele din Directiva 89/173/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   Începând cu data de 1 ianuarie 2001, statele membre:

nu mai pot emite documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor care nu îndeplinește cerințele din Directiva 89/173/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă;

pot refuze acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor care nu îndeplinește cerințele din Directiva 89/173/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 14 ianuarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

(2)  JO L 277, 10.10.1997, p. 24.

(3)  JO L 67, 10.3.1989, p. 1.


ANEXĂ

Anexele I, II, IV și V la Directiva 89/173/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa I:

La punctul 2.1.2 „2,5 m” se înlocuiește cu „2,55 m (cu ignorarea oricărei bombări a părții pneului care vine în contact cu solul)”.

Anexa II:

1.

La punctul 2.3.2.7.1:

(a)

Seinserează următoarea teză:

„Acolo unde articulațiile inferioare sunt acționate direct de mecanismul de ridicare, planul de referință se determină prin planul vertical transversal median al acestor articulații.”

(b)

Se înlocuiește figura 3 cu următoarea figură:

„Figura 3

Image

Image

2.

La punctul 2.3.2.15.2, în tabelul 6, valoarea „a” se reduce de la „50” la „40”.

Anexa IV:

1.

Se adaugă punctul 2.8 următor:

„2.8.

În cazul în care cel puțin unuia din cuplajele mecanice i s-a acordat o omologare CE de tip pentru componente, se autorizează alte tipuri de legături sau cuplaje mecanice folosite în statele membre pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei directive, fără a invalida omologarea CE de tip a tractorului.”

2.

Prima teză de la punctul 3.4.1 se înlocuiește cu textul următor:

„3.4.1.

Toate tractoarele cu sarcină de încărcare de peste 2,5 tone se echipează cu dispozitiv de remorcare a cărui gardă la sol este conformă cu una dintre relațiile de mai jos:

Image

sau

Image

3.

În apendicele 1, figura 1 se înlocuiește cu figurile 1a, 1b și 1c de mai jos:

Image

Image

Image

Image

4.

În apendicele 2, punctul 3.2, formula:

Image

se înlocuiește cu următoarea formulă:

Image

5.

În apendicele 4:

(a)

Se înlocuiesc cuvintele introductive și textul celei de-a doua liniuțe cu următoarele:

„Marca de omologare CE de tip pentru componente constă în:

un dreptunghi în interiorul căruia este înscrisă litera minusculă «e», urmată de codul distinctiv [literă (litere) sau cifră] al statului membru care a acordat omologarea de tip pentru componenta respectivă:

1 pentru Germania; 2 pentru Franța; 3 pentru Italia; 4 pentru Țările de Jos; 5 pentru Suedia; 6 pentru Belgia; 9 pentru Spania; 11 pentru Regatul Unit al Marii Britanii; 13 pentru Luxemburg; 17 pentru Finlanda; 18 pentru Danemarca; 21 pentru Portugalia; 23 pentru Grecia; 24 pentru Irlanda.”

(b)

Se elimină cuvintele „dedesubtul și” de la cea de-a „doua” liniuță.

Anexa V:

Se înlocuiește punctul 2.1.3 cu următoarele:

„Număr de omologare CE de tip:

Numărul de omologare CE de tip est compus din litera minusculă «e» urmată de codul distinctiv [literă (litere) sau cifră] al statului membru care a acordat omologarea CE de tip:

1 pentru Germania; 2 pentru Franța; 3 pentru Italia; 4 pentru Țările de Jos; 5 pentru Suedia; 6 pentru Belgia; 9 pentru Spania; 11 pentru Regatul Unit al Marii Britanii; 13 pentru Luxemburg; 17 pentru Finlanda; 18 pentru Danemarca; 21 pentru Portugalia; 23 pentru Grecia; 24 pentru Irlanda,

și numărul omologării de tip care corespunde numărului certificatului de omologare de tip eliberat pentru tipul de vehicul respectiv.

Se plasează un asterisc între litera «e» urmată de codul distinctiv al țării care a acordat omologarea CE de tip și numărul omologării.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

137


32000L0002


L 021/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2000/2/CE A COMISIEI

din 14 ianuarie 2000

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 75/322/CEE a Consiliului privind suprimarea paraziților radioelectrici produși de motoarele cu aprindere prin scânteie cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți și a Directivei 74/150/CEE a Consiliului privind omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 75/322/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la suprimarea paraziților radioelectrici produși de motoarele cu aprindere prin scânteie cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE, în special articolul 5,

întrucât:

(1)

Directiva 75/322/CEE este una dintre directivele individuale din cadrul procedurii de omologare CE de tip, stabilită în temeiul Directivei 74/150/CEE. Ca urmare, dispozițiile stabilite în Directiva 74/150/CEE aplicabile sistemelor, componentelor și unităților tehnice individuale se aplică Directivei 75/322/CEE.

(2)

Directiva 75/322/CEE conține primele măsuri menite să instituie compatibilitatea electromagnetică de bază în ceea ce privește paraziții radiolectrici. Ulterior progresul tehnic a condus la creșterea complexității și a diversității echipamentelor electrice și electronice.

(3)

Pentru a ține seama de interesul crescând pentru dezvoltarea tehnologică a echipamentelor electrice și electronice și de nevoia de a asigura compatibilitatea generală a diferitelor echipamente electrice și electronice, Directiva 89/336/CEE a Consiliului (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/68/CEE (5), a stabilit dispozițiile generale privind compatibilitatea electromagnetică pentru toate produsele care nu sunt reglementate de o directivă individuală.

(4)

În conformitate cu principiul stabilit de Directiva 89/336/CEE, dispozițiile generale ale acesteia nu se aplică sau încetează să se aplice cu privire la aparatele reglementate de directive individuale, cu condiția ca cerințele de protecție prevăzute de directiva generală să fi fost armonizate.

(5)

Directiva 75/322/CEE ar trebui să devină o astfel de directivă individuală.

(6)

Adaptarea la progresul tehnic a intrat în vigoare, în cazul autovehiculelor, prin Directiva 95/54/CE a Comisiei (6) privind eliminarea interferențelor radio produse de motoarele cu aprindere prin scânteie montate pe autovehicule. În prezent, trebuie adoptate cerințe echivalente cu privire la eliminarea paraziților radio produși de motoarele cu aprindere prin scânteie cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere, prin stabilirea unei directive individuale în cadrul procedurii de omologare de tip care prevede acordarea omologării de către autoritățile naționale desemnate în baza unor cerințe tehnice armonizate.

(7)

De la 1 octombrie 2001, cerințele tehnice privind paraziții radio (compatibilitate electromagnetică) produși de vehicule și de componentele și sistemele acestora ar trebui reglementată exclusiv de dispozițiile Directivei 75/322/CEE.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 75/322/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive, «vehicul» înseamnă orice vehicul astfel cum este definit de Directiva 74/150/CEE.

Articolul 2

Nici un stat membru nu poate refuza acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică individuală din motive ce privesc compatibilitatea electromagnetică dacă sunt îndeplinite cerințele prezentei directive.”

3.

Articolul 3 se elimină.

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Prezenta directivă constituie o «directivă individuală» în sensul articolului 2 alineatul (2) al Directivei 89/336/CEE a Consiliului (7), care intră în vigoare de la 1 octombrie 2001.

5.

Anexele se înlocuiesc cu anexele I-IX la Directiva 95/54/CE, sub rezerva modificărilor stabilite în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   De la 1 ianuarie 2001, statele membre nu pot, din motive ce privesc compatibilitatea electromagnetică:

refuza acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un tip de vehicul;

refuza acordarea omologării CE de tip a componentelor sau a unităților tehnice individuale pentru orice tip de componentă sau unitate tehnică individuală dat;

interzice înmatricularea, vânzarea sau punerea în circulație a vehiculelor;

interzice vânzarea sau exploatarea componentelor sau a unităților tehnice individuale,

în cazul în care vehiculele, componentele sau unitățile tehnice individuale sunt conforme cu cerințele Directivei 75/322/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   De la 1 octombrie 2002, statele membre:

nu mai pot acorda omologarea CE de tip pentru vehicule, omologarea CE de tip pentru componente sau omologarea CE de tip pentru unități tehnice individuale

și

pot refuza acordarea omologării naționale de tip,

în cazul oricărui tip de componentă de vehicule sau de unitate tehnică individuală, dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 75/322/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică tipurilor de vehicule omologate înainte de 1 octombrie 2002 în temeiul Directivei 77/537/CEE a Consiliului (8), și nici prelungirilor respectivelor omologări.

(4)   De la 1 octombrie 2008, statele membre:

consideră că certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu dispozițiile Directivei 74/150/CEE nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva respectivă

și

pot refuza vânzarea și darea în folosință a subansamblurilor electrice sau electronice noi ca unități tehnice individuale sau componente,

dacă nu sunt respectate cerințele prezentei directive.

(5)   Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (4), în cazul pieselor de schimb, statele membre continuă să acorde omologarea CE de tip și să autorizeze vânzarea și darea în folosință a componentelor sau a unităților tehnice individuale destinate utilizării la tipurile de vehicule care au fost omologate înainte de 1 octombrie 2002 în temeiul Directivei 75/322/CEE sau al Directivei 77/537/CEE și, după caz, al prelungirilor ulterioare ale acestor omologări.

Articolul 3

La punctul 3.17. din anexa I și la punctul 2.4 din anexa II la Directiva 74/150/CEE „deparazitare” se înlocuiește cu „compatibilitate electromagnetică”.

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 14 ianuarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

(2)  JO L 277, 10.10.1997, p. 24.

(3)  JO L 147, 9.6.1975, p. 28.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

(5)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.

(6)  JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(7)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.”

(8)  JO L 220, 29.8.1977, p. 38.


ANEXĂ

În sensul prezentei directive, anexele I, IIA, IIB, IIIA, IIIB, IV și VI la Directiva 95/54/CE se modifică după cum urmează:

1.   Anexa 1

1.1.   Punctul 1.1. are următorul text:

„Prezenta directivă se aplică compatibilității electromagnetice a vehiculelor reglementată de articolul 1. Se aplică, de asemenea, unităților tehnice electrice sau electronice individuale destinate montării în vehicule.”

1.2.   La punctul 2.1.10: „Directiva 70/156/CEE, articolul 2” se înlocuiește cu „articolul 9a din Directiva 70/150/CEE”.

1.3.   La punctele 3.1.1 și 3.2.1: „articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE” se înlocuiește cu „articolului 9a din Directiva 74/150/CEE”.

1.4.   La punctele 4.2.1.1 și 4.2.2.1: „articolului 4 alineatul (3) și, după caz, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE” se înlocuiește cu „articolului 4 din Directiva 74/150/CEE”.

1.5.   La punctul 4.3.1: „articolului 5 din Directiva 70/156/CEE” se înlocuiește cu „articolului 6 din Directiva 74/150/CEE”.

La punctul 5.2:

1.6.1.   Cele 11 liniuțe se înlocuiesc cu următorul text:

„1 pentru Germania; 2 pentru Franța; 3 pentru Italia; 4 pentru Țările de Jos; 5 pentru Suedia; 6 pentru Belgia; 9 pentru Spania; 11 pentru Regatul Unit; 12 pentru Austria; 13 pentru Luxemburg; 17 pentru Finlanda; 18 pentru Danemarca; 21 pentru Portugalia; 23 pentru Grecia; 24 pentru Irlanda.”

1.6.2.   „Directivei 72/245/CEE” se înlocuiește cu „Directivei 75/322/CEE”.

1.7.   Punctele 7.1 și 7.3 se elimină.

2.   Anexa IIA

2.1.   Titlul se înlocuiește cu:

„Fișă informativă nr. … în conformitate cu anexa I la Directiva 74/150/CEE privind omologarea CE de tip a unui vehicul din punctul de vedere al compatibilității electromagnetice (Directiva 75/322/CEE), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/2/CE”.

2.2.   Nota de subsol (*) se elimină.

3.   Anexa IIB

3.1.   Titlul se înlocuiește cu:

„Fișă informativă nr. … privind omologarea CE de tip a unui subansamblu electric/electronic din punctul de vedere al compatibilității electromagnetice (Directiva 75/322/CEE), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/2/CE.”

4.   Anexa IIIA

4.1.   Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP”.

4.2.   La primul alineat:

„Directivei 72/245/CEE” se înlocuiește cu „Directivei 75/322/CEE”.

La punctul 0.4:

4.3.1.   „Categoria vehiculului (3)” se înlocuiește cu „Vehicul.”

4.3.2.   Nota de subsol (3) se elimină.

4.4.   Titlul apendicelui se înlocuiește cu:

„Apendice la certificatul de omologare CE de tip nr. … privind omologarea de tip a unui vehicul în temeiul Directivei 75/322/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/2/CE”.

5.   Anexa IIIB

5.1.   Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP”.

5.2.   La primul alineat: „Directivei 72/245/CEE” se înlocuiește cu „Directivei 75/322/CEE.”

La punctul 0.4:

5.3.1.   „Categoria vehiculului (3)” se înlocuiește cu „Vehicul”.

5.3.2.   Nota de subsol (3) se elimină.

5.4.   Titlul apendicelui se înlocuiește cu:

„Apendice la certificatul de omologare CE de tip nr. … privind omologarea de tip a unui subansamblu electric/electronic în temeiul Directivei 75/322/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/2/CE”.

6.   Anexa IV

6.1.   Primul paragraf de la punctul 1.3 se modifică după cum urmează:

„Această testare vizează măsurarea radiațiilor electromagnetice de bandă largă emise de sistemele cu aprindere prin scânteie și de motoarele electrice (motoarele de tracțiune electrică, motoarele pentru sistemele de încălzire sau de dejivrare, pompele de carburant, pompele de apă etc.) cu care sunt echipate în mod permanent vehiculele”.

6.2.   La punctul 5.3 se adaugă următorul text:

„și aliniat cu punctul median al vehiculului definit ca punctul situat pe axa principală a vehiculului la mijlocul distanței dintre centrele axelor față și spate ale vehiculului”.

6.3.   La apendicele 1, figurile 1 și 2 se înlocuiesc cu următoarele figuri:

„Figura 1

ZONA DE TESTARE A TRACTORULUI

(Zonă plană fără suprafețe electromagnetice reflectante)

Image

Figura 2

POZIȚIA ANTENEI FAȚĂ DE TRACTOR

Image

Image

7.   Anexa VI

7.1.   Punctul 4.1.1 se modifică după cum urmează:

„În mod normal, motorul va angrena roțile motoare la o viteză constantă echivalentă cu trei pătrimi din viteza maximă a vehiculului, în afară de cazul în care există un motiv tehnic pentru care producătorul să prefere o altă viteză. Motorul vehiculului trebuie încărcat cu un cuplu adecvat. În cazul în care este necesar, arborii de transmisie pot fi decuplați (de exemplu în cazul vehiculelor cu mai mult de două axe), cu condiția să nu antreneze o componentă care produce interferențe”.

7.2.   Punctul 5.4.1.4 se modifică după cum urmează:

„5.4.1.4.

pentru sistemul de iluminat din față, fie:

1,0 ± 0,2 m în interiorul vehiculului, măsurat de la punctul de intersecție dintre parbriz și capotă (punctul C în apendicele 1 la prezenta anexă), fie

0,2 ± 0,2 m de la linia de centru a axei față a tractorului măsurat spre centrul tractorului (punctul D în apendicele 2 la prezenta anexă),

luând în considerare varianta care conduce la punctul de referință cel mai apropriat de antenă.”

7.3.   Se adaugă un nou alineat, după cum urmează:

„5.4.1.5.

pentru sistemul de iluminat din spate, fie:

1,0 ± 0,2 m în interiorul vehiculului, măsurat de la punctul de intersecție dintre parbriz și capotă (punctul C în apendicele 1 la prezenta anexă), fie

0,2 ± 0,2 m de la linia de centru a axei spate a tractorului măsurat spre centrul tractorului (punctul D în apendicele 2 la prezenta anexă),

luând în considerare varianta care conduce la punctul de referință cel mai apropriat de antenă.”

7.4.   Apendicele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

Apendicele 1

Image

Apendicele 2

Image

7.5.   Apendicele 3 se elimină.

7.6.   Apendicele 4 se renumerotează apendicele 3.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

146


32000D0063


L 022/66

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 18 ianuarie 2000

de modificare a Deciziei 96/627/CE de punere în aplicare a articolului 2 din Directiva 77/311/CEE a Consiliului privind nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți

[notificată cu numărul C(1999) 3546]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/63/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 77/311/CEE a Consiliului din 29 martie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 2,

întrucât:

(1)

S-a dovedit imposibil din punct de vedere tehnic ca aproape toate tractoarele fără cabină să respecte termenul limită pentru perioada de tranziție stabilit de Decizia 96/627/CE a Comisiei (3). Este necesar, în aceste condiții, să se amâne, în cazul acestor vehicule, sfârșitul perioadei de tranziție stabilit în decizia respectivă.

(2)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul emis de Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor în vederea eliminării barierelor tehnice din realizarea comerțului în sectorul tractoarelor agricole sau forestiere,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 1 din Decizia 96/627/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Perioada de tranziție menționată la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 77/311/CEE va expira la:

1 octombrie 2001 pentru toate tipurile noi de tractoare;

1 octombrie 2003 pentru toate tractoarele noi.”

Articolul 2

Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei decizii până la 30 septembrie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 ianuarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 105, 28.4.1977, p. 1.

(2)  JO L 277, 10.10.1997, p. 24.

(3)  JO L 282, 1.11.1996, p. 72.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

147


31999L0103


L 034/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 1999/103/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 24 ianuarie 2000

de modificare a Directivei 80/181/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

La nivel internațional, a nouăsprezecea ediție a Conférence générale des poids et mesures (1991) a extins lista prefixelor SI care urmează să fie utilizate pentru multiplii și submultiplii unităților SI.

(2)

Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a reexaminat principiile și normele privind cantitățile și unitățile stabilite în standardul internațional ISO 31; normele de utilizare practică a sistemului SI sunt stabilite de standardul internațional ISO 1000.

(3)

Textul Directivei 80/181/CEE a Consiliului (4) trebuie aliniat conform acestor acorduri și standarde internaționale.

(4)

Anumite țări terțe nu acceptă pe piețele lor produse marcate exclusiv cu unitățile legale stabilite în Directiva 80/181/CEE; întreprinderile care își exportă produsele în țările respective vor fi dezavantajate dacă după 31 decembrie 1999 nu vor mai fi permise indicații suplimentare; ar trebui, prin urmare, să fie autorizată utilizarea indicațiilor suplimentare în unități nelegale după această dată.

(5)

Punerea în aplicare a Directivei 80/181/CEE trebuie reexaminată și trebuie luate măsurile necesare în vederea utilizării unui sistem global; procedura menționată la articolul 18 din Directiva 71/316/CEE a Consiliului (5) se aplică după caz,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 80/181/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 alineatul (2), „31 decembrie 1999” se înlocuiește cu „31 decembrie 2009”.

2.

Se adaugă următorul articol:

„Articolul 6a

Problemele referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive, în special cea privind indicațiile suplimentare, se examinează în detaliu și, după caz, se adoptă măsurile corespunzătoare, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 18 din Directiva 71/316/CEE a Consiliului (6).

3.

Anexa se modifică după cum urmează:

(a)

La capitolul I, textul de sub tabelul de la punctul 1.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

„Temperatura Celsius t se definește ca diferența t = T – T0 dintre două temperaturi termodinamice T și T0 , unde T0 = 273,15 K. Un interval sau o diferență de temperatură pot fi exprimate atât în grade Kelvin, cât și în grade Celsius. Unitatea «Celsius» este egală cu unitatea «Kelvin».”

(b)

Definițiile unităților suplimentare SI care urmează după tabelul de la punctul 1.2.1 se înlocuiesc cu următoarele:

Unitate de unghi plan

Radianul este unghiul dintre două raze ale unui cerc care secționează circumferința într-un arc de cerc egal cu lungimea razei.

(standard internațional ISO 31 – 1: 1992)

Unitate de unghi solid

Steradianul este unghiul solid al unui con care, având vârful plasat în centrul unei sfere, secționează suprafața sferei într-o suprafață egală cu cea a unui pătrat cu laturile de o lungime egală cu raza sferei.

(standard internațional ISO 31 – 1: 1992).”

(c)

Tabelul de la punctul 1.3 se înlocuiește cu următorul tabel:

Exponent

Prefix

Simbol

Exponent

Prefix

Simbol

„1024

yotta

Y

10-1

deci

d

1021

zetta

Z

10-2

centi

c

1018

exa

E

10-3

mili

m

1015

peta

P

10-6

micro

µ

1012

tera

T

10-9

nano

n

109

giga

G

10-12

pico

p

106

mega

M

10-15

femto

f

103

kilo

k

10-18

atto

a

102

hecto

h

10-21

zepto

z

101

deca

da

10-24

yocto

y”

(d)

Punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

UNITĂȚI UTILIZATE CU SI, ALE CĂROR VALORI ÎN SI SUNT OBȚINUTE EXPERIMENTAL

Cantitate

Unitate

Nume

Simbol

Definiție

Energie

Electronvolt

eV

Electronvoltul este energia cinetică acumulată de un electron la parcurgerea unei diferențe de potențial de 1 volt în vid

Masă

Unitate de masă atomică unificată

u

Unitatea de masă atomică unificată este egală cu 1/12 din masa unui atom cu nucleul 12C.

Notă: Prefixele și simbolurile enumerate la punctul 1.3 pot fi utilizate pentru aceste două unități și cu simbolurile acestora.”

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 9 februarie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Fără a aduce atingere Directivei 80/181/CEE, după 31 decembrie 1999 statele membre autorizează sau continuă să autorizeze utilizarea indicațiilor suplimentare menționate la articolul 3 din directiva menționată anterior.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 24 ianuarie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. GAMA


(1)  JO C 89, 30.3.1999, p. 8.

(2)  JO C 169, 16.6.1999, p. 1.

(3)  Aviz emis la 15 decembrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 16 decembrie 1999.

(4)  JO L 39, 15.2.1980, p. 40. Directivă modificată ultima dată de Directiva 89/617/CEE (JO L 357, 7.12.1989, p. 28).

(5)  JO L 202, 6.9.1971, p. 1.

(6)  JO L 202, 6.9.1971, p. 1.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

150


32000D0147


L 050/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 8 februarie 2000

de punere în aplicare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitor la clasificarea comportării la foc a materialelor de construcții

[notificată cu numărul C(2000) 133]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/147/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții (1) astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolele 3, 6 și 20,

întrucât:

(1)

Articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 89/106/CEE prevăd că, pentru a lua în considerare diferitele niveluri de protecție preponderente la nivel național, regional sau local pentru lucrările de construcții, fiecare cerință esențială poate da naștere la stabilirea unor clase de performanță în documentele interpretative. Aceste documente au fost publicate sub numele de „Comunicarea Comisiei privind documentele interpretative ale Directivei 89/106/CEE a Consiliului (3).”

(2)

Punctul 4.2.1 al documentului interpretativ nr. 2 justifică nevoia de niveluri diferite ale cerinței esențiale în funcție de tipul, utilizarea și amplasamentul lucrării de construcție, de planul construcției și de disponibilitatea mijloacelor de urgență.

(3)

Punctul 2.2 al documentului interpretativ nr. 2 enumără mai multe măsuri intercorelate pentru îndeplinirea cerinței esențiale, „Siguranța în caz de incendiu”, care contribuie împreună la definirea strategiei de siguranță în caz de incendiu care poate fi instituită în diferite moduri în statele membre.

(4)

Punctul 4.2.3.3 al documentului interpretativ nr. 2 identifică una din aceste măsuri preponderente în statele membre, care constă în limitarea generării și răspândirii focului și fumului în incinta de origine (sau într-un sector dat) limitând contribuția materialelor de construcție la extinderea incendiilor.

(5)

Definiția claselor de cerințe esențiale depinde parțial de nivelul unei astfel de limitări.

(6)

Nivelul acestei limitări poate fi exprimat numai prin diferite niveluri de comportare la foc a materialelor în forma de utilizare finală.

(7)

Punctul 4.3.1.1 al documentului interpretativ nr. 2 menționează că pentru a permite evaluarea comportării la foc a materialelor se va elabora o soluție armonizată. Această soluție ar putea să comporte încercări la scara 1:1 sau la scară redusă corelate cu scenarii reale de incendii.

(8)

Soluția armonizată constă dintr-un sistem de clase care nu sunt incluse în documentul de fundamentare.

(9)

Sistemul de clase identificat în acest sens se referă la un număr de metode de testare deja cunoscute organismelor de standardizare europene.

(10)

Decizia 94/611/CE a Comisiei din 9 septembrie 1994 privind aplicarea articolului 20 din Directiva 89/106/CEE referitor la materialele de construcții (4), care descrie sistemul de clase, nu indică pragurile claselor B, C și D, deoarece testul de comportare la ardere a obiectului izolat nu era suficient de bine pus la punct la acea dată.

(11)

Datele relevante sunt acum disponibile și Decizia 94/611/CEE trebuie prin urmare înlocuită cu o nouă decizie, care să cuprindă pragurile claselor și unele adaptări la progresul tehnic. Procedurile alternative de testare trebuie descrise complet într-un viitor standard european sau într-o viitoare decizie a Comisiei, în temeiul unui acord între Comisie și statele membre, cu consultarea CEN/Cenelec și EOTA.

(12)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Atunci când utilizarea finală a unui material de construcții este astfel încât poate contribui la generarea și răspândirea focului și a fumului în incinta (sau sectorul) de origine sau dincolo de aceasta, produsul se clasifică pe baza comportării la foc ținând seama de sistemul de clasificare stabilit în tabelele 1 și 2 din anexă.

(2)   Produsele sunt clasificate în funcție de utilizarea finală.

Dacă clasificarea bazată pe încercări standardizate și criteriile menționate în tabelele 1 și 2 din anexă nu este adecvată, se poate apela la unul sau mai multe scenarii de referință [încercare (încercări) la scară reprezentativă în care se exemplifică în mod tipic scenariul (scenariile) de pericol convenit(e)], în cadrul unei proceduri care prevede încercări alternative.

Articolul 2

Decizia 94/611/CE se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 februarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.

(3)  JO C 62, 28.2.1994, p. 1.

(4)  JO L 241, 16.9.1994, p. 25.


ANEXĂ

SIMBOLURI (1)

ΔΤ

creștere de temperatură

Δm

pierdere de masă

tf

durata arderii cu flacără

PCS

potențial caloric brut

FIGRA

rata de creștere a focului

THR600s

căldură totală degajată

LFS

propagarea flăcării pe laterală

SMOGRA

rata de creștere a fumului

TSP600s

producția totală de fum

Fs

propagarea flăcării

Definiții

„Material” înseamnă substanță de bază unică sau un amestec de substanțe dispersate uniform, de exemplu metal, piatră, cherestea, beton, vată minerală cu liant uniform dispersat, polimeri.

„Material omogen” înseamnă material constând dintr-un singur component, având densitate și compoziție uniformă.

„Material neomogen” înseamnă material care nu satisface cerințele unui material omogen. Este un material compus dintr-unul sau mai mulți componenți, substanțiali și/sau nesubstanțiali.

„Component substanțial” înseamnă material care constituie o parte semnificativă a unui material neomogen. Un strat cu raportul masă pe arie ≥ 1,0 kg/m2 sau cu grosime ≥ 1,0 mm este considerat component substanțial.

„Component nesubstanțial” înseamnă material care nu constituie o parte semnificativă a unui material neomogen. Un strat cu raportul masă pe arie < 1,0 kg/m2 sau cu grosime < 1,0 mm este considerat component nesubstanțial.

Două sau mai multe straturi nesubstanțiale adiacente (de exemplu, fără componenți substanțiali între straturi) sunt considerate ca un singur component nesubstanțial și de aceea trebuie să se conformeze împreună cerințelor unui strat care este component nesubstanțial.

Pentru componenții nesubstanțiali se face deosebirea între componenți nesubstanțiali interni și componenți nesubstanțiali externi, după cum urmează:

„Component nesubstanțial intern” înseamnă component nesubstanțial acoperit pe ambele fețe de cel puțin un component substanțial.

„Component nesubstanțial extern” înseamnă component nesubstanțial care nu este acoperit pe una din fețe de un component substanțial.

Tabelul 1

CLASELE DE COMBUSTIBILITATE PENTRU MATERIALELE DE CONSTRUCȚII EXCLUSIV PARDOSELI (2)

CLASA

Metoda(e) de încercare

Criterii de clasificare

Clasificare suplimentară

A1

EN ISO 1182 (3)

și

ΔΤ ≤ 30 °C; și

Δm ≤ 50 %; și

tf = 0 (adică fără flacără susținută)

EN ISO 1716

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1și (3)

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1și (4)  (5)

PCS ≤ 1,4 MJ·kg– 2și (6)

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1  (7)

A2

EN ISO 1182 (3)

sau

ΔΤ ≤ 50 °C; și

Δm ≤ 50 %; și

tf ≤ 20 s

EN ISO 1716

și

PCS ≤ 3,0 MJ·kg– 1 și (3)

PCS ≤ 4,0 MJ·m– 2 și (4)

PCS ≤ 4,0 MJ·m– 2 și (6)

PCS ≤ 3,0 MJ·kg– 1 și (7)

EN 13823 (SBI)

FIGRA ≤ 120 W·s– 1și

LFS < muchia epruvetei și

THR600s≤ 7,5 MJ

Fumegare (8) și picături/particule aprinse (9)

B

EN 13823 (SBI)

și

FIGRA ≤ 120 W·s-1și

LFS < muchia epruvetei și

THR600s ≤ 7,5 MJ

Fumegare (8) și picături/particule aprinse (9)

EN ISO 11925-2 (11)

Fs ≤ 150 mm în 60 s

C

EN 13823 (SBI)

și

FIGRA ≤ 250 W·s– 1și

LFS < muchia epruvetei și

THR600s ≤ 15 MJ

Fumegare (8) și picături/particule aprinse (9)

EN ISO 11925-2 (11): Expunere = 30 s

Fs ≤ 150 mm în 60 s

D

EN 13823 (SBI)

și

FIGRA ≤ 750 W·s– 1

Fumegare (8) și picături/particule aprinse (9)

EN ISO 11925-2 (11): Expunere = 30 s

Fs ≤ 150 mm în 60 s

E

EN ISO 11925-2 (11) Expunere = 15 s

Fs ≤ 150 mm în 60 s

Picături/particule aprinse (10)

F

Nu s-a determinat performanța

Tabelul 2

CLASELE DE COMBUSTIBILITATE PENTRU PARDOSELI

Clasa

Metoda(e) de testare

Criterii de clasificare

Clasificare suplimentară

A1FL

EN ISO 1182 (12)

și

ΔΤ ≤ 30 °C; și

Δm ≤ 50 %; și

tf = 0 (adică fără flacără susținută)

EN ISO 1716

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1și (12)

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1și (13)

PCS ≤ 1,4 MJ·kg– 2 și (14)

PCS ≤ 2,0 MJ·kg– 1  (15)

A2FL

EN ISO 1182 (12)

sau

ΔΤ ≤ 50 °C; și

Δm ≤ 50 %; și

tf ≤ 20 s

EN ISO 1716

și

PCS ≤ 3,0 MJ·kg– 1și (12)

PCS ≤ 4,0 MJ·m– 2și (13)

PCS ≤ 4,0 MJ·m– 2și (14)

PCS ≤ 3,0 MJ·kg– 1și (15)

EN ISO 9239-1 (16)

Flux critic (17) ≥ 8,0 kW·m– 2

Fumegare (18)

BFL

EN ISO 9239-1 (16)

și

Flux critic (17) ≥ 8,0 kW·m– 2

Fumegare (18)

EN ISO 11925-2 (19) Expunere = 15 s

Fs ≤ 150 mm în 20 s

CFL

EN ISO 9239-1 (16)

și

Flu (17)x critic ≥ 4,5 kW·m– 2

Fumegare (18)

EN ISO 11925-2 (19) Expunere = 30 s

Fs ≤ 150 mm în 20 s

DFL

EN ISO 9239-1 (16)

și

Flux (17) critic ≥ 3,0 kW·m– 2

Fumegare (18)

EN ISO 11925-2 (19) Expunere = 30 s

Fs ≤ 150 mm în 20 s

EFL

EN ISO 11925-2 (19) Expunere = 15 s

Fs ≤ 150 mm în 20 s

 

FFL

Nu s-a determinat performanța


(1)  Caracteristicile se definesc în raport cu metoda de încercare adecvată.

(2)  Tratamentul unor familii de materiale, de exemplu materiale liniare (țevi, conducte, cabluri etc.) este încă în curs de revizuire și poate necesita o modificare la această decizie.

(3)  Pentru materialele omogene și componenții substanțiali ai materialelor neomogene.

(4)  Pentru orice component extern nesubstanțial al materialelor neomogene.

(5)  Alternativ, orice component extern nesubstanțial cu PCS ≤ 2,0 MJ·m– 2, cu condiția ca materialul să satisfacă următoarele criterii: EN 13823 (SBI): FIGRA ≤ 20 W·s-1; și LFS < muchia epruvetei și THR600s ≤ 4,0 MJ și s1 și d0.

(6)  Pentru orice component intern nesubstanțial al materialelor neomogene.

(7)  Pentru material ca întreg.

(8)  s1 = SMOGRA ≤ 30 m2·s-2și TSP600s ≤ 50 m2; s2 = SMOGRA ≤ 180 m2·s– 2și TSP600s ≤ 200 m2; s3 = nici s1 nici s2.

(9)  d0 = fără picături/particule aprinse în EN 13823 (SBI) în 600 s; d1 = fără picături/particule aprinse care să ardă mai mult de 10 s în EN 13823 (SBI) în 600 s; d2 = nici d0 nici d1; aprinderea hârtiei în EN ISO 11925-2 conduce la clasificarea în d2.

(10)  Acceptat = fără aprinderea hârtiei (fără clasificare); refuzat = aprinderea hârtiei (clasa d2).

(11)  În condiții de atac al flăcării pe suprafață și, după caz, luând în considerare tipul de utilizare finală a materialului, de atac al flăcării pe muchie.

(12)  Pentru materialele omogene și componenții substanțiali ai materialelor neomogene.

(13)  Pentru orice component extern nesubstanțial al materialelor neomogene.

(14)  Pentru orice component intern nesubstanțial al materialelor neomogene.

(15)  Pentru material ca întreg.

(16)  Durata testului = 30 minute

(17)  Fluxul critic este definit ca fluxul radiant începând de la care flacăra se stinge sau fluxul radiant după o perioadă de testare de 30 minute, oricare este mai mic (adică, fluxul corespunzând celei mai extinse propagări a flăcării).

(18)  s1 = Fum ≤ 750 % min; s2 = nu s1.

(19)  În condiții de atac al flăcării pe suprafață și, după caz, luând în considerare tipul de utilizare finală a materialului, de atac al flăcării pe margine.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

155


32000L0003


L 053/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2000/3/CE A COMISIEI

din 22 februarie 2000

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/541/CEE a Consiliului privind centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2),

având în vedere Directiva 77/541/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranță și la sistemele de reținere ale autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată de Directiva 96/36/CE a Comisiei (4) și, în special, articolul 10 al celei dintâi,

întrucât:

(1)

Directiva 77/541/CEE este una dintre directivele speciale ale procedurii de omologare CE de tip care a fost stabilită prin Directiva 70/156/CEE. În consecință, prevederile Directivei 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică Directivei 77/541/CEE.

(2)

În lumina progresului tehnic, este posibilă îmbunătățirea protecției pasagerilor prin solicitarea instalării centurilor de siguranță în trei puncte cu retractoare pentru toate locurile autovehiculelor din categoria M1.

(3)

Prin Decizia 97/836/CE a Consiliului (5), Comunitatea a aderat la acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE) privind adoptarea de condiții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamentele și subansamblurile ce pot fi montate sau utilizate pe vehiculele cu roți, precum și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor cerințe, acord adoptat la Geneva la 20 martie 1958 și revizuit la 16 octombrie 1995.

(4)

Prin aderarea la acordul revizuit, Comunitatea a fost de acord cu o listă definită a reglementărilor stabilite în temeiul acestui acord. Această listă include Regulamentul nr. 44 CEE-ONU privind omologarea sistemelor de reținere pentru ocupanții copii ai autovehiculelor cu motor (sistem de reținere pentru copii).

(5)

Este recomandabilă includerea cerințelor privind protecția copiilor și, în consecință, modificarea anexelor la Directiva 77/541/CEE prin introducerea cerințelor specifice pentru sistemele de reținere pentru copii în temeiul Regulamentului nr. 44 CEE-ONU. Din motive de claritate, întregul text al anexelor la Directiva 77/541/CEE ar trebui înlocuit.

(6)

Măsurile prevăzute în această directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele la Directiva 77/541/CEE se înlocuiesc cu textele prevăzute în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 octombrie 2000, statele membre:

nu pot să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale unui tip de autovehicul, centură de siguranță, sistem de reținere sau sistem de reținere pentru copii;

nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor ori vânzarea sau introducerea în circulație a centurilor de siguranță, a sistemelor de reținere sau a sistemelor de reținere pentru copii;

din motive legate de centurile de siguranță și de sistemele de reținere, dacă centurile de siguranță și sistemele de reținere sau sistemele de reținere pentru copii îndeplinesc cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 octombrie 2000, statele membre:

nu mai acordă omologări CE de tip;

pot refuza acordarea omologării naționale,

pentru un tip de vehicul, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 77/541/CEE, modificată prin prezenta directivă, în ceea ce privește sistemele de reținere pentru copii și instalarea centurilor de siguranță pentru toate locurile din vehiculele M1, incluzând, acolo unde sunt instalate, și sistemele integrate de reținere pentru copii.

Cu toate acestea, cerința pentru centurile de siguranță în trei puncte pentru toate locurile de la vehiculele M1 intră în vigoare la 1 aprilie 2002. Până la această dată, cerințele pentru dispozitivul centurii de siguranță pentru vehiculele M1 sunt cele prevăzute în anexa XV la Directiva 77/541/CEE.

(3)   Începând cu 1 octombrie 2002, statele membre:

vor considera certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi din categoria M1, în temeiul Directivei 70/156/CEE, ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din această directivă și vor refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor noi care nu sunt însoțite de un certificat valabil de conformitate în temeiul Directivei 70/156/CEE, cu excepția cazurilor în care sunt invocate prevederile articolului 8 alineatul (2) din această directivă.

pot refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor noi din categoriile N1 și M2 cu o masă nu mai mare de 3,5 tone în ceea ce privește sistemele de reținere integrate pentru copii, acolo unde acestea sunt instalate,

din motive legate de centurile de siguranță și de sistemele de fixare, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Cu toate acestea, cerința pentru centurile de siguranță în trei puncte pentru toate locurile din vehiculele M1 se va aplica de la 1 octombrie 2004. Până la această dată, cerințele pentru dispozitivul centurii de siguranță pentru vehiculele M1 sunt cele prevăzute în anexa XV la Directiva 77/541/CEE.

(4)   De la 1 ianuarie 2001, cerințele Directivei 77/541/CEE privind sistemele integrate de reținere pentru copii montate ca echipament original al vehiculului, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă, se aplică în sensul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 septembrie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directiva intră în vigoare a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, … 2000.

Pentru Comisie,

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

(3)  JO L 220, 29.8.1977, p. 95.

(4)  JO L 178, 17.7.1996, p. 15.

(5)  JO L 346, 17.12.1997, p. 78.


ANEXĂ

Anexele la Directiva 77/541/CEE se înlocuiesc cu următoarea:

"LISTĂ A ANEXELOR

Anexa I:

Domeniul de aplicare, definiții, omologarea CE de tip pentru componente, cerințe de instalare

Anexa II:

Documente pentru omologarea de tip

Apendice 1: Fișă de informații (componentă)

Apendice 2: Fișă de informații (vehicul)

Apendice 3: Certificat de omologare de tip (componentă)

Apendice 4: Certificat de omologare de tip (vehicul)

Anexa III:

Marcajul omologării CE de tip a componentelor

Anexa IV:

Exemplul unui aparat pentru încercarea durabilității mecanismului retractor

Anexa V:

Exemplul unui aparat pentru încercarea închiderii retractoarelor cu blocare de urgență

Anexa VI:

Exemplul unui aparat pentru încercarea rezistenței la praf a retractoarelor

Anexa VII:

Descrierea căruciorului, a scaunului, a ancorărilor și a dispozitivului de oprire

Anexa VIII:

Descrierea manechinului

Anexa IX:

Descrierea curbei decelerării căruciorului în raport cu timpul

Anexa X:

Instrucțiuni de utilizare

Anexa XI:

Încercarea cataramei duble

Anexa XII:

Încercarea de abraziune și de microalunecare

Anexa XIII:

Încercarea de coroziune

Anexa XIV:

Ordinea cronologică a încercărilor

Anexa XV:

Cerințele minime pentru centurile de siguranță și pentru retractoare

Anexa XVI:

Controlul conformității producției

Anexa XVII:

Cerințe pentru sistemele de reținere pentru copii

Anexa XVIII:

Cerințele de instalare pentru sistemele de reținere pentru copii

Apendice: Textul anexei 13 (punctul 5.2 și apendicele 2) al Rezoluției Comune CEE-ONU R.E.3

ANEXA 1

DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIȚII, OMOLOGAREA CE DE TIP PENTRU COMPONENTE, CERINȚE DE INSTALARE

0.

DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta directivă se aplică centurilor de siguranță și sistemelor de reținere care sunt proiectate pentru instalarea în vehicule în conformitate cu definiția dată în anexa II la Directiva 70/156/CEE și care sunt destinate utilizărilor separate, cum ar fi accesoriile de fixare individuale, de către persoanele de statura unui adult ce ocupă locurile orientate spre înainte sau spre înapoi, precum și sistemelor de reținere pentru copii destinate instalării în vehicule de categoria M1, N1.

1.

DEFINIȚII

În sensul prezentei directive:

1.1.

«centură de siguranță (centură de scaun, centură)» înseamnă un ansamblu de curele cu o cataramă de siguranță, cu dispozitive de reglare și accesorii, ansamblu care poate fi ancorat pe un autovehicul și care este destinat diminuării riscului de vătămare corporală a utilizatorului său, în caz de coliziune sau de decelerare bruscă a autovehiculului, prin limitarea mobilității corpului utilizatorului. Acest ansamblu este numit, în general, «ansamblul centurii de siguranță», termen care include, de asemenea, orice dispozitiv de absorbție de energie sau de retractare a centurii de siguranță;

1.1.1.

«centură de siguranță subabdominală» înseamnă centura de siguranță care trece peste regiunea pelviană frontală a purtătorului;

1.1.2.

«centură de siguranță diagonală» înseamnă centura de siguranță care trece în diagonală peste partea frontală a pieptului, de la șold la umărul opus;

1.1.3.

«centură de siguranță în trei puncte» înseamnă centura de siguranță care este, de fapt, o combinație între centura de siguranță subabdominală și centura de siguranță diagonală;

1.1.4.

«centură de siguranță cu bretele» înseamnă ansamblul de centuri de siguranță ce cuprinde o centură de siguranță subabdominală și bretele;

1.2.

«tip de centură» înseamnă o categorie de centuri de siguranță care nu prezintă diferențe esențiale între ele, ca de exemplu:

1.2.1.

elementele rigide (cataramă, elemente de fixare, retractor etc.);

1.2.2.

materialul, țesătura, dimensiunile și culoarea curelelor;

1.2.3.

geometria ansamblului centurii de siguranță;

1.3.

«curea» înseamnă o componentă flexibilă destinată să susțină corpul și să transmită efortul la ancorările centurii de siguranță;

1.4.

«cataramă» înseamnă un dispozitiv cu eliberare rapidă care permite utilizatorului să fie susținut de centură. Catarama poate include dispozitivul de reglare a centurii, cu excepția cazului unei catarame pentru centura de siguranță cu bretele;

1.5.

«dispozitiv de reglare a centurii» înseamnă dispozitivul care permite centurii de siguranță să fie reglată în conformitate cu cerințele fiecărui utilizator și cu poziția scaunului. Dispozitivul de reglare poate face parte din cataramă, retractor sau din oricare componentă a centurii de siguranță;

1.6.

«elemente de fixare» înseamnă părțile ansamblului centurii de siguranță, inclusiv componentele de securitate necesare care permit acestuia să fie fixat de ancorările centurii de siguranță;

1.7.

«dispozitiv de absorbire a energiei» înseamnă dispozitivul destinat să disperseze energia independent de centură sau împreună cu aceasta și care formează o parte a ansamblului centurii de siguranță;

1.8.

«retractor» înseamnă un dispozitiv pentru fixarea unei părți sau a ansamblului curelei centurii de siguranță;

1.8.1.

«retractor fără blocare (tip 1)» înseamnă un retractor din care se derulează centura de siguranță pe toată lungimea acesteia printr-o ușoară forță exterioară și care nu permite nici un reglaj al lungimii centurii de siguranță derulate;

1.8.2.

«retractor cu deblocare manuală (tip 2)» înseamnă un retractor pe care utilizatorul trebuie să îl deblocheze prin intermediul unui dispozitiv activat manual pentru a putea derula cureaua pe lungimea dorită și care se blochează automat când operațiunea descrisă anterior încetează;

1.8.3.

«retractor cu blocare automată (tip 3)» înseamnă un retractor care permite derularea curelei pe lungimea dorită și care, atunci când catarama este închisă, reglează în mod automat cureaua utilizatorului. Derularea ulterioară a curelei nu este posibilă fără intervenția deliberată din partea utilizatorului;

1.8.4.

«retractor cu blocare de urgență (tip 4)» înseamnă un retractor care, în condiții normale de conducere, nu limitează libertatea de mișcare a utilizatorului centurii de siguranță. Retractorul cuprinde un dispozitiv de reglare a lungimii care ajustează automat cureaua purtătorului și un mecanism de închidere declanșat în caz de urgență de:

1.8.4.1.

decelerarea vehiculului (sensibilitate unică);

1.8.4.2.

o combinație a decelerării vehiculului, a mișcării chingilor sau a oricăror alte mijloace automate (sensibilitate multiplă);

1.8.5.

«retractor cu blocare de urgență cu prag de răspuns ridicat (tip 4N)» înseamnă un retractor de tipul definit la punctul 1.8.4, dar care are proprietăți speciale privind utilizarea la vehiculele din categoriile M2, M3, N1, N2 și N3  (1);

1.8.6.

«dispozitiv de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime» înseamnă un dispozitiv care permite poziționarea înălțimii la orificiul cel mai de sus pentru a fi ajustată conform cerințelor utilizatorului și a poziției locului. Acest dispozitiv poate fi considerat ca parte a centurii sau ca parte a ancorării centurii de siguranță;

1.9.

«ancorările centurii de siguranță» înseamnă părțile din structura vehiculului sau a scaunului sau a oricărei componente a vehiculului la care se fixează centura de siguranță;

1.10.

«tipul de vehicul», în ceea ce privește centurile de siguranță și sistemele de reținere, înseamnă o categorie de autovehicule rutiere care nu prezintă diferențe esențiale între ele, precum dimensiunile, liniile și materiale constituente ale componentelor structurii vehiculului sau ale structurii scaunului sau ale oricărei părți a vehiculului la care sunt fixate centurile de siguranță și sistemele de reținere;

1.11.

«sistem de reținere» înseamnă un sistem care combină un scaun, fixat pe structura vehiculului prin mijloace adecvate, și o centură de siguranță la care cel puțin un punct de ancorare este fixat pe structura scaunului;

1.12.

«scaun» înseamnă structura care este sau nu parte integrantă din structura vehiculului, inclusiv finisajele, destinat să fie utilizat de o persoană adultă pentru a sta. Termenul desemnează atât un scaun individual, cât și o parte a unei banchete care corespunde unui loc de stat;

1.12.1.

«loc al pasagerului din față» înseamnă orice loc în care «cel mai avansat punct H» al scaunului în chestiune se află în planul transversal vertical sau în fața acestuia prin punctul (R) al șoferului;

1.13.

«grup de scaune» înseamnă fie un loc de tip banchetă, fie scaune separate, dar alăturate (adică fixate astfel încât ancorările din față ale unuia dintre scaune să fie în linie cu ancorările din față sau din spate ale celuilalt sau să se afle între ancorările celuilalt loc) și care oferă unul sau mau multe locuri de stat pentru adulți;

1.14.

«scaun banchetă» înseamnă o structură completă cu finisaje, oferind cel puțin două locuri de stat pentru adulți;

1.15.

«sistem de reglare» înseamnă dispozitivul care permite reglarea scaunului sau a părților acestuia în vederea unei poziții a ocupantului adaptată morfologiei acestuia. Acest dispozitiv de reglare poate permite în special:

1.15.1.

o deplasare longitudinală;

1.15.2.

o deplasare verticală;

1.15.3.

o deplasare unghiulară;

1.16.

«ancorarea scaunului» înseamnă sistemul prin care ansamblul scaunului este fixat la structura vehiculului, inclusiv părțile afectate ale structurii vehiculului;

1.17.

«tip de scaun» înseamnă o categorie de scaune care nu diferă în următoarele aspecte esențiale:

1.17.1.

structura, forma, dimensiunile și materialul scaunului;

1.17.2.

tipul și dimensiunile sistemelor de reglare și blocare;

1.17.3.

tipul și dimensiunile ancorărilor centurii de siguranță pe scaun, ale ancorării scaunului și ale părților afectate ale structurii vehiculului;

1.18.

«sistem de deplasare» înseamnă un dispozitiv care permite scaunului sau unei părți a acestuia să fie deplasate unghiular sau longitudinal, fără poziție intermediară fixă, pentru a facilita accesul pasagerilor;

1.19.

«sistem de blocare» înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a părților sale în orice poziție de utilizare;

1.20.

«buton de deschidere a centurii de siguranță încastrat»: nu trebuie să fie posibilă eliberarea cataramei utilizând o sferă cu diametrul de 40 mm;

1.21.

«buton de deschidere a centurii de siguranță neîncastrat»: trebuie să fie posibilă eliberarea cataramei utilizând o sferă cu diametrul de 40 mm;

1.22.

«dispozitiv de pretensionare» înseamnă un dispozitiv adițional sau integrat care strânge cureaua în vederea reducerii jocului centurii de siguranță în timpul unei ciocniri;

1.23.

«zonă de referință» înseamnă spațiul dintre două planuri verticale longitudinale, la 400 mm distanță și simetrice față de punctul (H), definite prin rotația aparatului, descris în anexa II la Directiva 74/60/CEE a Consiliului (2), din plan vertical în orizontal. Aparatul va fi poziționat așa cum este descris în anexa respectivă și fixat la lungimea maximă de 840 mm;

1.24.

«pernă de aer» înseamnă un dispozitiv instalat pentru a suplimenta centurile de siguranță și sistemele de reținere la autovehicule, adică sistemele care, în eventualitatea unui impact sever ce afectează autovehiculul, desfășoară automat o structură flexibilă menită să limiteze, prin compresia gazului din interior, gravitatea contactelor uneia sau mai multor părți ale corpului ocupantului vehiculului cu interiorul compartimentului pentru pasageri;

1.25.

«pernă de aer pentru ocupant» înseamnă o pernă de aer destinată să protejeze ocupantul (ocupanții) din alte scaune decât cel al șoferului, în eventualitatea unei coliziuni frontale;

1.26.

«dispozitiv de reținere pentru copii» înseamnă un aranjament de componente care poate cuprinde o combinație de curele sau componente flexibile cu o cataramă de siguranță, dispozitive de reglare, elemente de fixare și, în unele cazuri, un scaun suplimentar și/sau un scut pentru impact, ce poate fi ancorat la un autovehicul. De asemenea, acesta este proiectat astfel încât să diminueze riscul de rănire al celui care îl poartă, în eventualitatea unei coliziuni sau a unei decelerări bruște a vehiculului, prin limitarea mobilității corpului utilizatorului;

1.27.

«orientare spre înapoi» înseamnă orientarea în direcția opusă direcției normale de mers a vehiculului.

2.

OMOLOGAREA CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

2.1.

Cererea de omologarea CE de tip pentru componente

2.1.1.

Cererea de omologare CE de tip pentru componente în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de centură de siguranță trebuie depusă de constructor.

Cererea de omologare CE de tip pentru componente în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de sistem de reținere trebuie depusă de constructor sau de constructorul vehiculului în care va fi instalat.

2.1.2.

Apendicele 1 la anexa II prezintă un model al fișei de informații.

2.1.3.

Următoarele eșantioane trebuie depuse la serviciul tehnic ce efectuează încercările de omologare.

2.1.3.1.

Șase eșantioane din care unul pentru referință.

2.1.3.2.

10 m din fiecare tip de curea utilizată la tipul de centură de siguranță.

2.1.3.3.

Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare a componentelor poate solicita eșantioane suplimentare.

2.1.4.

În cazul sistemelor de reținere, două eșantioane vor fi depuse de solicitant la serviciul tehnic care efectuează încercările pentru sistemul de reținere. Acestea pot include două dintre eșantioanele centurilor de siguranță menționate la punctul 2.1.2.1 și, la alegerea constructorului, fie un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul ce va fi omologat, fie o parte sau părți ale vehiculului considerate esențiale de serviciul respectiv.

2.1.5.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii, vor fi furnizate patru eșantioane:

2.1.5.1.

10 m din fiecare categorie de curea utilizată pentru fixarea copilului, cu excepția curelei de ramificare din care vor fi furnizați doi metri; și

2.1.5.2.

instrucțiunile și detaliile de ambalare în conformitate cu alineatul (14) din anexa XVII.

2.1.5.3.

Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare a componentelor va putea solicita eșantioane suplimentare.

2.1.5.4.

În cazul scaunelor pentru copii, dacă dispozitivul de reținere a scaunului pentru copii poate fi utilizat în combinație cu un număr de tipuri de scaune pentru copii, constructorul dispozitivului de fixare va furniza o listă cu acestea din urmă.

2.1.5.5.

În cazul în care se utilizează o centură de siguranță omologată pentru adulți la asigurarea sistemului de reținere a copilului, solicitarea trebuie să stipuleze categoria centurii de siguranță pentru adulți ce va fi utilizată, cum ar fi, de exemplu, centura de siguranță subabdominală statică.

2.1.6.

Autoritatea competentă va verifica existența unor înțelegeri satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției înainte de acordarea omologării.

2.2.

Marcajele.

2.2.1.

Eșantioanele unui tip de centură de siguranță sau ale unui tip de sistem de reținere prezentate pentru omologarea CE de tip pentru componente, în conformitate cu punctul 2.1.3 sau 2.1.4, vor fi marcate clar și indelebil cu numele, marca sau numele comercial al constructorului.

2.2.2.

Eșantioanele din sistemul de reținere pentru copii prezentate în vederea obținerii omologării în conformitate cu punctele 2.1.5 și 2.1.5.1 vor fi marcate clar și indelebil cu numele, inițialele sau marca de comerț a constructorului.

2.2.2.1.

Una dintre părțile din plastic ale dispozitivului de reținere pentru copii (cum ar fi învelișul, scutul pentru impact, perna auxiliară etc.), cu excepția curelei (curelelor) sau a hamurilor, va fi marcată clar (și indelebil) cu anul fabricației.

2.2.2.2.

În cazul în care sistemul de reținere va fi utilizat în combinație cu o centură de siguranță pentru adulți, traiectoria corectă a curelei va fi indicată clar printr-un desen atașat permanent la sistemul de reținere. Dacă sistemul de reținere este ținut în loc de către centura de siguranță pentru adulți, traiectoriile curelei pentru înainte și înapoi vor fi indicate clar pe produs printr-un sistem de codificare colorată. Culoarea pentru traiectoria centurii de siguranță ce va fi utilizată când dispozitivul este instalat spre înainte va fi roșu, iar când va fi instalat spre înapoi va fi albastru. Aceleași culori vor fi utilizate pe etichetele dispozitivului care ilustrează metodele de utilizare. Traiectoriile separate ale secțiunilor pentru abdomen și umeri vor fi diferențiate pe produs, fiecare prin utilizarea unei codificări colorate și/sau prin cuvinte. Marcajul definit mai sus va fi vizibil cu sistemul din vehicul. Pentru sistemele din Grupa 0, acest marcaj va fi vizibil și cu copilul în sistemul de reținere.

2.2.2.3.

Sistemele de reținere pentru copii din spate vor avea permanent atașate o etichetă, vizibilă în poziția instalată, cu avertizarea:

PERICOL EXTREM

A nu se utiliza pentru scaunele de pasageri echipate cu pernă de aer

această etichetă va fi furnizată în limba țării unde este comercializat dispozitivul.

2.2.2.4.

În cazul sistemelor de reținere ce pot fi utilizate pe locurile orientate spre înainte și spre înapoi se vor include cuvintele:

IMPORTANT

A NU SE UTILIZA ÎN FAȚĂ ÎNAINTE CA GREUTATEA COPILULUI SĂ DEPĂȘEASCĂ…

(A se vedea instrucțiunile)

2.3.

Specificații generale

2.3.1.

Fiecare eșantion depus în conformitate cu punctul 2.1 va respecta specificațiile menționate la punctele 2.3-2.7.

2.3.2.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii, fiecare eșantion depus în conformitate cu punctul 2.1 va respecta cerințele relevante cuprinse în anexa XVII.

2.3.3.

Centura de siguranță sau sistemul de reținere vor fi proiectate și construite în așa fel încât, atunci când sunt instalate corect și utilizate corespunzător de către ocupant, să funcționeze în mod satisfăcător și să reducă riscul vătămărilor corporale în eventualitatea unui accident.

2.4.

Elementele rigide

2.4.1.

Specificații generale

2.4.1.1.

Elementele rigide ale centurii de siguranță, cum ar fi cataramele, dispozitivele de reglare, elementele de fixare și altele, nu vor avea marginile ascuțite de natură să provoace uzura sau ruperea curelelor prin frecare.

2.4.1.2.

Toate părțile ansamblului centurii de siguranță susceptibile să fie afectate de coroziune vor fi protejate în mod corespunzător. După executarea încercării de coroziune prevăzută la punctul 2.7.2, nu trebuie să fie vizibil cu ochiul liber pentru un observator calificat nici un semn de deteriorare ce ar putea dăuna funcționării adecvate a dispozitivului și nici o coroziune semnificativă.

2.4.1.3.

Elementele rigide destinate absorbirii energiei sau preluării sau transmiterii unei sarcini nu trebuie să fie fragile.

2.4.1.4.

Elementele rigide și elementele din plastic ale unei centuri de siguranță trebuie să fie amplasate și instalate astfel încât să nu poată fi blocate, în timpul unei utilizări normale a autovehiculului, sub un scaun culisant sau în portiera vehiculului. Dacă unul din aceste elemente nu întrunește cerințele de mai sus, el trebuie supus unei încercări de șoc la frig prevăzută la punctul 2.7.6.4. După încercare, dacă sunt prezente crăpături vizibile în învelișurile de plastic sau pe suporturile elementelor rigide, aceste elemente din plastic vor fi scoase și se va verifica dacă restul ansamblului mai prezintă aceeași siguranță. Dacă restul ansamblului rămâne sigur sau dacă nici o crăpătură vizibilă nu este constatată, se va verifica din nou dacă acesta corespunde condițiilor prevăzute la punctele 2.4.2, 2.4.3 și 2.6.

2.4.1.5.

Utilizarea materialelor cu proprietățile poliamidei 6 din punct de vedere al retenției apei este interzisă pentru toate elementele mecanice pentru care acest fenomen poate avea un efect advers asupra funcționării lor.

2.4.2.

Catarama

2.4.2.1.

Catarama trebuie proiectată astfel încât să înlăture orice posibilitate de utilizare incorectă: aceasta înseamnă, inter alia, că nu trebuie să fie posibilă lăsarea cataramei într-o poziție parțial închisă. Procedura pentru deschiderea cataramei trebuie să fie evidentă. Părțile cataramei ce pot avea contact cu corpul utilizatorului vor prezenta o secțiune nu mai mică de 20 cm2și cel puțin 46 mm în lățime, măsurată într-un plan situat la o distanță maximă de 2,5 mm de suprafața de contact.

În cazul cataramelor de la centurile de siguranță cu bretele, cerința este considerată ca fiind îndeplinită dacă suprafața de contact a cataramei cu corpul utilizatorului este cuprinsă între 20 și 40 cm2.

2.4.2.2.

Catarama, chiar și atunci când nu este supusă unei sarcini, rămâne închisă, oricare ar fi poziția sa. Nu trebuie să fie posibilă desfacerea acesteia cu o forță mai mică de 1 daN.

Catarama trebuie proiectată astfel încât să fie ușor de utilizat și de prins. Aceasta trebuie să poată fi eliberată când se află sub sarcina specificată la punctul 2.7.9.2.

Catarama va fi eliberată prin apăsarea fie a unui buton, fie a unui dispozitiv similar. Suprafața la care va fi aplicată această presiune trebuie să aibă următoarele dimensiuni cu butonul în poziția de eliberare și atunci când este proiectată pe un plan perpendicular cu direcția inițială de mișcare a butonului:

pentru dispozitivele încastrate, o suprafață minimă de 4,5 cm2și o lățime minimă de 15 mm;

pentru dispozitivele neîncastrate, o suprafață minimă de 2,5 cm2și o lățime minimă de 10 mm.

Această suprafață trebuie să fie de culoare roșie. Nici o altă parte a cataramei nu va avea această culoare.

2.4.2.3.

Această cataramă trebuie să poată rezista unei funcționări repetate și, înaintea încercării dinamice menționate la punctul 2.7.8, trebuie să suporte 5 000 de cicluri de deschidere și închidere în condiții normale de utilizare. În cazul cataramelor centurii de siguranță cu bretele, această încercare trebuie executat fără să fie fixate toate limbile cataramei.

2.4.2.4.

Catarama, atunci când este supusă unei încercări în conformitate cu punctul 2.7.6.3, trebuie să funcționeze normal.

2.4.2.5.

Forța necesară pentru a deschide catarama la efectuarea încercării prevăzute la punctul 2.7.9 nu trebuie să depășească 6 daN.

2.4.2.6.

Catarama este supusă unei încercări de rezistență, conform cerințelor de la punctele 2.7.6.1 și 2.7.6.5, dacă este necesar. Ea nu trebuie să se rupă, să se deformeze grav sau să se desprindă atunci când este supusă sarcinii prevăzute.

2.4.2.7.

În cazul cataramelor care cuprind o componentă comună pentru două ansambluri, dacă o cataramă a unui ansamblu poate fi asamblată utilizând partea pereche a acelui ansamblu sau pe aceea a celuilalt ansamblu, încercările de rezistență și de deschidere menționate la punctele 2.7.8 și 2.7.9 sunt executate pentru ambele posibilități de asamblare.

2.4.3.

Dispozitiv de reglare a curelei

2.4.3.1.

Două eșantioane din fiecare dispozitiv de reglare a curelei vor fi încercate în conformitate cu cerințele de la punctul 2.7.4. Alunecarea curelei nu trebuie să depășească 25 mm pentru fiecare eșantion din dispozitivul de reglare, iar suma deplasărilor pentru toate dispozitivele de reglare a curelei nu trebuie să depășească 40 mm.

2.4.3.2.

Toate dispozitivele de reglare sunt supuse la încercări de rezistență în conformitate cu punctul 2.7.6.1. Acestea nu trebuie nici să se rupă, nici să se desprindă atunci când sunt supuse sarcinii prevăzute.

2.4.3.3.

Atunci când încercarea este efectuată în conformitate cu punctul 2.7.6.6, forța necesară pentru a face să funcționeze dispozitivul de reglare manuală nu trebuie să depășească 5 daN.

2.4.4.

Elementele de fixare și dispozitivele de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime

Elementele de fixare sunt supuse unor încercări de rezistență în conformitate cu punctele 2.7.6.1 și 2.7.6.2. Dispozitivele de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime sunt supuse unor încercări de rezistență, în conformitate cu punctul 2.7.6.2 din prezenta directivă, în cazul în care acestea nu au fost încercate pe vehicul, în cadrul aplicării Directivei 76/115/CEE (3) a Consiliului privind ancorajul centurilor de siguranță, astfel cum a fost modificată. Aceste elemente nu trebuie să se rupă sau să se desprindă sub tensiunea creată de sarcina prevăzută.

2.4.5.

Retractoarele

Retractoarele trebuie să îndeplinească cerințele specificate mai jos, inclusiv încercările de rezistență prevăzute la punctele 2.7.6.1 și 2.7.6.2.

2.4.5.1.

Retractoare cu blocare automată

2.4.5.1.1.

Cureaua unei centuri de siguranță echipate cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deplaseze mai mult de 30 mm între pozițiile de blocare ale retractorului. După o mișcare în spate a purtătorului, centura de siguranță trebuie fie să rămână în poziția sa inițială, fie să se întoarcă automat la această poziție ca urmare a mișcării utilizatorului spre înainte.

2.4.5.1.2.

Dacă retractorul face parte dintr-o centură de siguranță subabdominală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie inferioară valorii de 0,7 daN, această forță fiind măsurată pe lungimea liberă între manechin și retractor în conformitate cu punctul 2.7.7.4. Dacă retractorul face parte din cureaua diagonală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie inferioară valorii de 0,2 daN și nu trebuie să depășească 0,7 daN atunci când este măsurată de o manieră analogă. Dacă cureaua trece printr-un element de ghidare sau fulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă între manechin și elementul de ghidare sau fulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism manual sau automat care împiedică centura de siguranță să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul evaluării forței de retractare.

2.4.5.1.3.

Cureaua trebuie derulată de pe retractor și lăsată să se retracteze din nou conform metodei descrise la punctul 2.7.7.1, până când se realizează o serie de 5 000 de cicluri de derulare și retractare. Retractorul trebuie apoi supus încercării de coroziune prevăzută la punctul 2.7.2 și apoi la încercarea de rezistență la praf descrisă la punctul 2.7.7.3. El trebuie apoi să parcurgă într-un mod satisfăcător o altă serie de 5 000 de cicluri, după care trebuie să corespundă dispozițiilor de la punctele 2.4.5.1.1 și 2.4.5.1.2. După încercările menționate, retractorul trebuie să funcționeze corect în continuare și să strângă din nou cureaua fără dificultăți.

2.4.5.2.

Retractoare cu blocare de urgență

2.4.5.2.1.

Un retractor de blocare de urgență trebuie să îndeplinească următoarele condiții atunci când este încercat în conformitate cu punctul 2.7.7.2. În cazul sensibilității unice, în conformitate cu punctul 1.8.4.1, doar specificațiile privitoare la decelerarea vehiculului sunt valabile.

2.4.5.2.1.1.

Acesta trebuie să se blocheze când decelerarea vehiculului atinge o valoare de 0,45 g în cazul tipului 4 sau 0,85 g în cazul retractoarelor de tipul 4N.

2.4.5.2.1.2.

Acesta nu trebuie să se blocheze la accelerările curelei, măsurate în direcția de derulare, mai mici de 0,8 g în cazul tipului 4 sau mai mici de 1,0 g în cazul retractoarelor de tipul 4N.

2.4.5.2.1.3.

În plus, acesta nu trebuie să se blocheze atunci când senzorul este înclinat la un unghi ce nu depășește 12° în orice direcție de la poziția de instalare specificată de constructor.

2.4.5.2.1.4.

Acesta trebuie să se blocheze când senzorul este înclinat la un unghi nu mai mic de 27° în cazul tipului 4 și nu mai mic de 40° în cazul retractoarelor de tipul 4N în orice direcție de la poziția de instalare specificată de constructor.

2.4.5.2.1.5.

Dacă funcționarea retractorului depinde de un semnal extern sau de o sursă de energie, dispozitivul trebuie să asigure închiderea automată a retractorului în eventualitatea unei defecțiuni sau a întreruperii semnalului sau a sursei de energie. Cu toate acestea, această cerință nu trebuie să fie întrunită în cazul unui retractor cu sensibilitate multiplă, cu condiția ca doar o singură sensibilitate să fie dependentă de un semnal extern sau de o sursă de energie, iar defecțiunea semnalului sau a sursei de energie să fie indicată șoferului prin mijloace optice și/sau acustice.

2.4.5.2.2.

Atunci când este încercat în conformitate cu punctul 2.7.7.2, retractorul cu blocare de urgență cu sensibilitate multiplă, inclusiv sensibilitatea curelei, trebuie să respecte cerințele specifice și să se blocheze când accelerarea curelei măsurată în direcția de derulare nu este mai mică de 2,0 g.

2.4.5.2.3.

La fiecare încercare dintre cele indicate la punctele 2.4.5.2.1 și 2.4.5.2.2, lungimea curelei care poate fi derulată înainte ca retractorul să se blocheze nu poate fi mai mare de 50 mm pornind de la lungimea prevăzută la punctul 2.7.7.2.1. Pentru respectarea dispozițiilor de la punctul 2.4.5.21.2, un retractor este considerat ca satisfăcător dacă, pentru valorile de accelerare ale curelei stabilite la acest punct, blocarea nu are loc pe parcursul primilor 50 mm din derularea curelei, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 2.7.7.2.1.

2.4.5.2.4.

Dacă retractorul face parte dintr-o centură de siguranță subabdominală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie inferioară valorii de 0,7 decanewtoni, această forță fiind măsurată pe lungimea liberă între manechin și retractor, în conformitate cu punctul 2.7.7.4. Dacă retractorul face parte dintr-o curea diagonală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie inferioară valorii de 0,2 daN și nu trebuie să depășească 0,7 daN atunci când este măsurată de o manieră analoagă. Dacă cureaua trece printr-un element de ghidare sau fulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă între manechin și elementul de ghidare; dacă ansamblul cuprinde un mecanism manual sau automat care împiedică centura de siguranță să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul evaluării forței de retractare.

2.4.5.2.5.

Cureaua trebuie derulată de pe retractor și lăsată să se retracteze conform metodei descrise la punctul 2.7.7.1, până când se realizează o serie de 40 000 de cicluri de derulare și retractare. Retractorul trebuie apoi supus încercării de coroziune prevăzută la punctul 2.7.2 și apoi la încercarea de rezistență la praf descrisă la punctul 2.7.7.3. El trebuie apoi să parcurgă în mod satisfăcător o altă serie de 5 000 de cicluri de derulare și retractare, după care trebuie să corespundă dispozițiilor de la punctele 2.4.5.2.1, 2.4.5.2.2, 2.4.5.2.3 și 2.4.5.2.4. După efectuarea încercărilor de mai sus, retractorul trebuie să funcționeze corect în continuare și să strângă cureaua în mod eficient.

2.4.6.

Dispozitiv de pretensionare

2.4.6.1.

După ce a fost supus încercării de coroziune în conformitate cu punctul 2.7.2, dispozitivul de pretensionare (inclusiv senzorul de impact conectat la dispozitiv prin prizele originale, dar fără să treacă curent prin acestea) trebuie să funcționeze normal.

2.4.6.2.

Acesta va fi verificat pentru ca funcționarea inadecvată a dispozitivului să nu implice nici un risc de vătămare corporală pentru utilizator.

2.4.6.3.

În cazul dispozitivelor pirotehnice de pretensionare

2.4.6.3.1.

După ce a fost supus condiționării de la punctul 2.7.10.2, funcționarea dispozitivului de pretensionare nu trebuie să fi fost activată de temperatură, iar dispozitivul va funcționa normal.

2.4.6.3.2.

Vor fi luate măsuri de precauție pentru a împiedica eliminarea gazelor fierbinți din materialele adiacente inflamabile, care ard.

2.5.

Curele.

2.5.1.

Generalități.

2.5.1.1.

Curelele trebuie să aibă anumite caracteristici, astfel încât presiunea pe care o exercită asupra corpului utilizatorului să fie repartizată cât de uniform posibil pe toată lățimea și să nu se răsucească, chiar sub tensiune. Ele trebuie să aibă capacitate de absorbție și de disipare a energiei. Curelele trebuie să aibă margini finisate care să nu se desfacă în timpul utilizării.

2.5.1.2.

Lățimea curelelor sub o sarcină de 980 daN nu trebuie să fie mai mică de 46 mm. Această dimensiune va fi măsurată în timpul încercării de rezistență la rupere prevăzută la punctul 2.7.5, fără ca mașina să fie oprită.

2.5.2.

Rezistența după condiționarea într-o cameră

Pentru două eșantioane de curele condiționate în conformitate cu punctul 2.7.3.1, sarcina de rupere a centurii de siguranță determinate conform punctului 2.7.5 nu trebuie să fie mai mică de 1 470 daN. Diferența dintre sarcinile la rupere între cele două eșantioane nu trebuie să depășească 10 % din sarcina la rupere cea mai mare măsurată.

2.5.3.

Rezistența după condiționarea specială

Pentru cele două eșantioane de curele condiționate conform uneia din dispozițiile punctului 2.7.3 (cu excepția punctului 2.7.3.1), sarcina la rupere a curelei trebuie să fie egală cu cel puțin 75 % din media sarcinilor determinate la încercarea prevăzută la punctul 2.5.2, fără a fi mai mică de 1 470 daN. Serviciul tehnic poate elimina una sau mai multe din aceste încercări, dacă compoziția materialului utilizat sau informațiile deja disponibile le fac inutile.

2.6.

Ansamblul centurii de siguranță sau sistemul de reținere

2.6.1.

Cerințe pentru încercarea dinamică

2.6.1.1.

Ansamblul centurii de siguranță sau sistemul de reținere trebuie supus unui încercări dinamice în conformitate cu punctul 2.7.8.

2.6.1.2.

Încercarea dinamică se efectuează pe două ansambluri care nu au fost supuse unei sarcini în prealabil, cu excepția cazului în care ansamblurile fac parte din sistemul de reținere; în acest caz, încercarea dinamică este efectuată pe sisteme de reținere prevăzute pentru un grup de scaune care nu au fost supuse în prealabil unei sarcini. Cataramele ansamblului pentru încercare trebuie să respecte dispozițiile punctului 2.4.2.3. În cazul centurilor de siguranță cu retractoare, acestea trebuie să fi trecut încercările de rezistență la praf prevăzute la punctul 2.7.7.3; în plus, în cazul centurilor de siguranță sau a sistemului de reținere echipat cu un dispozitiv de pretensionare care cuprinde mijloace pirotehnice, dispozitivul trebuie să fi fost supus condiționării specificate la punctul 2.7.10.2.

2.6.1.2.1.

Centurile de siguranță trebuie să fi fost supuse încercării de coroziune definită la punctul 2.7.2, după care cataramele vor fi supuse unor cicluri ulterioare de 500 deschideri și închideri, în condiții normale de utilizare.

2.6.1.2.2.

În cazul centurilor de siguranță cu retractoare, acestea din urmă trebuie să fi fost supuse încercărilor descrise la punctul 2.4.5.1 sau punctul 2.4.5.2. Dacă, totuși, un retractor a fost supus deja încercării de coroziune conform prevederilor de la punctul 2.6.1.21, această încercare nu va mai fi repetată.

2.6.1.2.3.

În cazul unei centuri de siguranță destinate pentru folosirea cu un dispozitiv de reglare pentru înălțime, încercarea trebuie executată cu dispozitivul reglat în poziția (pozițiile) cea mai nefavorabilă (cele mai nefavorabile), alese de serviciul tehnic responsabil cu încercările. Cu toate acestea, dacă dispozitivul de reglare pentru înălțime constă chiar din ancorare, așa cum este permis de Directiva 76/115/CEE (4) a Consiliului, serviciul tehnic responsabil cu încercările poate, dacă dorește acest lucru, să aplice prevederile punctului 2.7.8.1, care urmează.

2.6.1.2.4.

În cazul unei centuri de siguranță cu un dispozitiv de pretensionare, deplasarea minimă specificată la punctul 2.6.1.4.1 de mai jos poate fi redusă la jumătate. În sensul prezentului text, dispozitivul de pretensionare va fi în funcțiune.

2.6.1.3.

În timpul încercării vor fi îndeplinite următoarele cerințe:

2.6.1.3.1.

nici o parte dintr-un ansamblu sau dintr-un sistem de reținere care asigură susținerea ocupantului vehiculului nu trebuie să se rupă și nici o închizătoare a sistemului de blocare sau de deplasare nu trebuie să se deschidă; și

2.6.1.3.2.

deplasarea spre înainte a manechinului trebuie să fie cuprinsă între 80 și 200 mm la înălțimea bazinului, pentru centurile de siguranță subabdominale. În cazul centurii de siguranță cu bretele, deplasarea minimă specificată pentru bazin poate fi redusă la jumătate. În cazul altor tipuri de centuri de siguranță, deplasarea spre înainte trebuie să fie cuprinsă între 80 și 200 mm la nivelul bazinului și între 100 și 300 mm la nivelul toracelui. Aceste deplasări se raportează la nivelul punctelor de măsură menționate în anexa VIII, figura 6.

2.6.1.3.3.

În cazul unei centuri de siguranță ce va fi utilizată într-o poziție frontală de așezare, protejată de o pernă de aer în față, deplasarea punctului de referință al pieptului o poate depăși pe cea specificată la punctul 2.6.1.32 de mai sus, dacă viteza sa la această valoare nu depășește 24 km/h.

2.6.1.4.

În cazul unui sistem de reținere:

2.6.1.4.1.

mișcarea punctului de referință toracic poate fi superioară celei indicate la punctul 2.6.1.3.2 dacă a fost demonstrat, prin calcule sau printr-o încercare anterioară, că nici o parte a torsului sau a capului manechinului utilizat în încercarea dinamică nu a putut intra în contact cu oricare element rigid din partea anterioară a vehiculului, cu excepția situației în care are loc un contact între torace și dispozitivul de conducere, dacă acesta corespunde prevederilor din Directiva 74/297/CEE (5) și cu condiția ca contactul să nu aibă loc la o viteză mai mare de 24 km/h. În sensul acestei evaluări, scaunul este luat în considerare în poziția sa definită la punctul 2.7.8.1.5.

2.6.1.4.2.

În vehiculele unde sunt utilizate aceste dispozitive, deplasarea și sistemele de blocare ce dau posibilitatea ocupanților tuturor scaunelor să părăsească vehiculul trebuie să poată fi acționate manual după încercarea dinamică.

2.6.1.5.

Prin derogare, în cazul sistemului de reținere, deplasările pot fi mai mari decât cele specificate la punctul 2.6.1.3.2 în cazul în care ancorarea superioară fixată scaunului beneficiază de derogarea prevăzută la punctul 5.5.4 din anexa I la Directiva 76/115/CEE. Detaliile sistemului de reținere în cauză vor fi incluse în addendumul la certificatul de omologare menționat în apendicele 3 și 4 la anexa II.

2.6.2.

Rezistența după procedura de abraziune.

2.6.2.1.

Pentru cele două eșantioane condiționate conform punctului 2.7.3.6, sarcina de rupere trebuie evaluată conform punctelor 2.5.2 și 2.7.6. Ea trebuie să fie cel puțin egală cu 75 % din media sarcinilor de rupere determinate pe parcursul încercărilor pe centuri de siguranță neabrazate, fără a fi inferioară sarcinii minime stipulate pentru piesele verificate. Diferența între sarcinile de rupere ale celor două eșantioane nu trebuie să depășească 20 % din valoarea celei mai mari sarcini de rupere măsurate. La procedurile de tip 1 și tip 2, încercarea de rezistență la întindere va fi efectuat doar pe eșantioanele de curea (punctul 2.7.5). La procedurile de tip 3, încercarea de rezistență la întindere va fi efectuat pe curea și pe elementele rigide relevante (punctul 2.7.6).

2.6.2.2.

Tabelul de mai jos prezintă lista elementelor care trebuie supuse unei proceduri de abraziune și a procedurilor la care trebuie supuse. Pentru fiecare procedură trebuie utilizat un eșantion nou.

 

Procedura de tip 1

Procedura de tip 2

Procedura de tip 3

Elemente de fixare

-

-

x

Culisă sau roată de curea

-

x

-

Bucla cataramei

-

x

x

Dispozitiv de reglare

x

-

x

Elemente cusute pe curea

-

-

x

2.7.

Încercări.

2.7.1.

Utilizarea eșantioanelor prezentate pentru omologarea CE a unui tip de centură de siguranță sau sistem de reținere (vezi anexa XIV).

2.7.1.1.

Sunt necesare două centuri de siguranță sau sisteme de reținere pentru încercarea cataramei, pentru încercarea cataramei la temperatură joasă, descrise la punctul 2.7.6.4, încercarea de durabilitate a cataramei, încercarea de coroziune a centurii de siguranță, încercarea de funcționare a retractorului și încercarea de deschidere a cataramei după încercarea dinamică. Unul dintre aceste eșantioane va fi utilizat pentru verificarea centurii de siguranță sau a sistemului de reținere.

2.7.1.2.

Este necesară o centură de siguranță sau un sistem de reținere pentru încercarea cataramei și pentru încercările de rezistență ale cataramei, garniturilor elementelor de fixare, dispozitivelor de reglare a centurii de siguranță și, dacă este necesar, a retractoarelor.

2.7.1.3.

Sunt necesare două centuri de siguranță sau sisteme de reținere pentru încercarea cataramei, pentru încercarea de microalunecare și încercarea de abraziune. Încercarea de funcționare a dispozitivului de reglare a centurii de siguranță va fi efectuată pe unul dintre aceste eșantioane.

2.7.1.4.

Eșantionul de curea va fi utilizat pentru încercarea rezistenței la rupere a curelei. O parte din această eșantion va fi păstrat atât timp cât va fi valabilă omologarea pentru componente.

2.7.2.

Încercarea de coroziune

2.7.2.1.

Un ansamblu complet trebuie plasat într-o cameră de încercare, astfel cum este indicat în anexa XIII. În cazul unui ansamblu care cuprinde un retractor, centura de siguranță trebuie derulată pe toată lungimea ei, mai puțin 300 ± 3 mm. Cu excepția unor scurte întreruperi care pot să se dovedească necesare, de exemplu pentru a controla și a adăuga soluție de sare, încercarea de expunere trebuie să continue fără întrerupere pe o perioadă de 50 de ore.

2.7.2.2.

La încheierea încercării de expunere, ansamblul trebuie să fie spălat ușor sau imersat în apă curentă limpede, la o temperatură care nu depășește 38 °C pentru a îndepărta toate depunerile de sare care ar fi putut să se formeze, și apoi este pus la uscat la temperatura camerei timp de 24 de ore înaintea verificării conform punctului 2.4.1.2.

2.7.3.

Condiționarea curelelor pentru încercarea de rezistență la rupere

Eșantioane tăiate din curea, după cum se precizează la punctul 2.1.3.2, sunt condiționate în următorul mod:

2.7.3.1.

Condiționarea într-o cameră.

Cureaua trebuie menținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 20 ± 5 °C și umiditatea relativă de 65 ± 5 %. Dacă încercarea nu este efectuată imediat după condiționare, eșantionul trebuie pus într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în primele cinci minute de după ieșirea din atmosfera de condiționare sau din recipient.

2.7.3.2.

Condiționarea la lumină.

2.7.3.2.1.

Se aplică dispozițiile Recomandării ISO/R 105-B 02-1978. Cureaua este expusă la lumină pe durata necesară obținerii unui etalon albastru tip 7 de contrast egal cu numărul 4 al scalei nuanțelor de gri.

2.7.3.2.2.

Cureaua trebuie menținută cel puțin 24 de ore într-o atmosferă cu o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 %. Dacă încercarea nu este efectuată imediat după expunere, eșantionul este așezat într-un recipient închis ermetic până la efectuarea încercării. Rezistența la întindere a benzii trebuie determinată în cinci minute de la îndepărtarea curelei din atmosfera de condiționare sau din recipient.

2.7.3.3.

Condiționarea la frig.

2.7.3.3.1.

Cureaua trebuie menținută cel puțin 24 de ore într-o atmosferă cu o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 %.

2.7.3.3.2.

Se menține apoi cureaua timp de o oră și jumătate pe o suprafață plană într-o cameră rece unde temperatura aerului este de – 30 ± 5 °C. Apoi este pliată și se încarcă pliul cu o masă de 2 kg răcită în prealabil la – 30 ± 5 °C. După menținerea curelei sub tensiune timp de 30 de minute în aceeași cameră rece, se îndepărtează masa și se măsoară sarcina de rupere în primele cinci minute de după ieșirea centurii de siguranță din camera rece.

2.7.3.4.

Condiționarea la căldură.

2.7.3.4.1.

Cureaua trebuie menținută timp de trei ore într-o cameră termică, într-o atmosferă în care temperatura este de 60 ± 5 °C și umiditatea relativă de 65 ± 5 %.

2.7.3.4.2.

Sarcina de rupere este măsurată în primele cinci minute de la îndepărtarea curelei din camera termică.

2.7.3.5.

Expunerea la apă.

2.7.3.5.1.

Cureaua trebuie să rămână în întregime imersată timp de trei ore în apă distilată la temperatura de 20 ± 5 °C, soluție în care a fost adăugat un agent de înmuiere. Se poate utiliza orice agent de înmuiere convenabil pentru tipul de fibră respectiv.

2.7.3.5.2.

Sarcina de rupere trebuie determinată în zece minute după ieșirea curelei din apă.

2.7.3.6.

Condiționarea prin abraziune.

2.7.3.6.1.

Procedura de abraziune este efectuată pe toate dispozitivele la care cureaua este în contact cu un element rigid al centurii de siguranță. Cu toate acestea, asupra dispozitivului de reglare nu este necesar să se efectueze procedura de abraziune de tip I (punctul 2.7.3.6.4.1) în cazul în care încercarea de microalunecare (2.7.4) indică glisarea curelei cu mai puțin de jumătate din valoarea prevăzută. Montajul pe dispozitivul de încercare trebuie să respecte aproximativ poziția relativă a curelei și suprafeței de contact.

2.7.3.6.2.

Eșantioanele supuse abraziunii sunt menținute cel puțin 24 de ore într-o atmosferă cu o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 %. Temperatura camerei pe perioada încercării este între 15 și 30 °C.

2.7.3.6.3.

Tabelul de mai jos indică cerințele pentru fiecare procedură de abraziune:

 

Sarcină (daN)

Frecvență (Hz)

Număr de cicluri

Deplasare (mm)

Procedura de tip (8)

2,5

0,5

5 000

300 ± 20

Procedura de tip 2

0,5

0,5

45 000

300 ± 20

Procedura de tip 3 (8)

0 – 5

0,5

45 000

-

Deplasarea indicată în cea de-a cincea coloană a acestui tabel reprezintă amplitudinea mișcării înapoi – înainte aplicate curelei.

2.7.3.6.4.

Condiții speciale de procedură

2.7.3.6.4.1.

Procedura de tip 1: pentru cazurile în care cureaua alunecă printr-un dispozitiv de reglare.

Sarcina de 2,5 daN este aplicată vertical și permanent asupra unei secțiuni a curelei.

Cealaltă secțiune, așezată orizontal, este supusă unei mișcării înapoi – înainte.

Dispozitivul de reglare este plasat astfel încât secțiunea orizontală a benzii să rămână sub tensiune (vezi anexa XII, figura 1).

2.7.3.6.4.2.

Procedura de tip 2: în cazurile în care cureaua își schimbă direcția o dată la trecerea printr-un element rigid.

Unghiurile formate de capetele curelelor trebuie să fie în conformitate cu anexa XII, figura 2.

Sarcina de 0,5 daN este aplicată permanent. Dacă cureaua își schimbă direcția mai mult de o dată la trecerea printr-un element rigid, sarcina de 0,5 daN poate fi mărită astfel încât să atingă mișcarea prevăzută a curelei de 300 mm prin elementul rigid.

2.7.3.6.4.3.

Procedura de tip 3: pentru cazurile în care cureaua este fixată la un element rigid prin coasere sau prin alte mijloace similare.

Deplasarea totală este de 300 ± 20 mm și sarcina de 5 daN este aplicată doar pe perioada ce corespunde unei deplasări de 100 ± 20 mm pentru fiecare jumătate de perioadă (vezi anexa XII, figura 3).

2.7.4.

Încercarea de microalunecare (vezi anexa XII, figura 3)

2.7.4.1.

Componentele sau dispozitivele destinate încercării de microalunecare sunt ținute cel puțin 24 de ore înaintea încercării într-o atmosferă cu o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 %.

Încercarea este efectuată la o temperatură între 15 și 30 °C.

2.7.4.2.

Se va avea grijă ca secțiunea liberă a dispozitivului de reglare să fie îndreptată în sus sau în josul standului de încercare, ca în vehicul.

2.7.4.3.

La extremitatea inferioară a secțiunii curelei se atașează o sarcină de 5 daN.

Cealaltă extremitate este supusă unei mișcări înapoi – înainte, amplitudinea fiind de 300 ± 20 mm (vezi figura).

2.7.4.4.

Dacă există o extremitate liberă care servește drept rezervă pentru curea, această extremitate nu trebuie sub nici o formă fixată sau prinsă de secțiunea sub tensiune.

2.7.4.5.

Se va avea grijă ca, pe standul de încercare, banda, în poziție lăsată, să coboare într-o curbă concavă din dispozitivul de fixare, ca în vehicul.

Sarcina de 5 daN aplicată standului de încercareva fi ghidată vertical, astfel încât să prevină balansul sarcinii și răsucirea curelei.

Piesa de fixare este fixată la sarcina de 5 daN, ca și în vehicul.

2.7.4.6.

Înainte de începerea efectivă a încercării, va fi efectuată o serie de 20 de cicluri, astfel încât sistemul de autoînchidere să se poziționeze corespunzător.

2.7.4.7.

Vor fi încheiate 1 000 de cicluri la o frecvență de 0,5 cicluri pe secundă, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm. Sarcina de 5 daN este aplicată doar pe durata ce corespunde unei deplasări de 100 ± 20 mm pentru fiecare jumătate din acea durată.

2.7.5.

Încercarea de rezistență la rupere a curelei (încercare statică)

2.7.5.1.

Încercarea va fi efectuată de fiecare dată pe două eșantioane noi de curea, de o lungime suficientă, condiționate conform uneia din dispozițiile punctului 2.7.3.

2.7.5.2.

Fiecare curea trebuie prinsă între clemele unui dispozitiv de încercare a rezistenței la întindere. Clemele trebuie concepute astfel încât să se evite o ruptură a curelei la punctul de contact cu clemele sau lângă acesta. Viteza de deplasare este de aproximativ 100 mm pe minut. Lungimea liberă a eșantionului între clemele dispozitivului la începutul încercării trebuie să fie de 200 ± 40 mm.

2.7.5.3.

Când sarcina atinge 980 daN, lățimea curelei este măsurată fără a se opri dispozitivul.

2.7.5.4.

Sarcina va fi apoi mărită până la ruperea curelei și se notează sarcina de rupere.

2.7.5.5.

Dacă cureaua alunecă sau se rupe la punctul de contact cu una dintre cleme sau la 10 mm distanță de acestea, încercarea nu este valabilă și se efectuează o alta pe alt eșantion.

2.7.6.

Încercarea statică a componentelor centurii de siguranță care includ elementele rigide

2.7.6.1.

Catarama și dispozitivul de reglare a centurii de siguranță trebuie să fie conectate la dispozitivul de încercare a rezistenței la întindere prin accesoriile lor normale și trebuie aplicată o sarcină de 980 daN. În cazul centurilor de siguranță cu bretele, catarama va fi conectată la dispozitivul de încercare prin curelele care sunt atașate cataramei și limbii sau celor două limbi plasate aproximativ simetric față de centrul geometric al cataramei. Dacă dispozitivul de reglare sau catarama constituie o parte din elementul de fixare sau din componenta normală a curelei în trei puncte, catarama sau dispozitivul de reglare trebuie încercate împreună cu elementul de fixare conform punctului 2.7.6.2, cu excepția cazului retractoarelor cu troliu de întoarcere la ancorarea superioară a curelei. În acest caz, sarcina de încercare trebuie să fie 980 daN, iar lungimea curelei care rămâne pe tambur în momentul blocării trebuie să fie cât mai apropriată de 450 mm.

2.7.6.2.

Elementele de fixare și orice dispozitiv de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime sunt încercare în maniera descrisă la punctul 2.7.6.1, dar sarcina este de 1 470 daN și este aplicată, sub rezerva dispozițiilor din teza a doua de la punctul 2.7.8.1, în condițiile cele mai defavorabile care pot apărea pe un vehicul atunci când centura de siguranță este corect instalată în acesta. Pentru retractoare, încercarea se efectuează atunci când cureaua este derulată în totalitate de pe tambur.

2.7.6.3.

Două eșantioane al ansamblului complet al centurii de siguranță sunt plasate întro cameră rece la temperatura de – 10 ± 1 °C timp de două ore. Imediat după îndepărtarea din cameră, părțile complementare ale cataramei trebuie apoi să poată fi închise manual.

2.7.6.4.

Două eșantioane ale ansamblului complet al centurii de siguranță sunt plasate întro cameră rece la temperatura de – 10 ± 1 °C timp de două ore. Elementele rigide și cele de plastic supuse încercării sunt plasate pe rând pe o suprafață plană de oțel (care a fost pusă împreună cu eșantioanele în camera rece), așezată pe suprafața unui bloc compact rigid cu masa de cel puțin 100 kg; în primele 30 de secunde care urmează ieșirii din camera rece, se va lăsa să cadă pe ele o masă de oțel de 18 kg, de la înălțimea de 300 mm. Fața de impact a acestei mase trebuie să aibă o duritate de cel puțin 45 HRC și forma unei suprafețe convexe cu o rază transversală de 10 mm și una în plan longitudinal de 150 mm. Pentru unul din eșantioane se efectuează încercarea plasând axa barei curbe în aliniamentul curelei, iar pentru celălalt eșantion la 90° de curea.

2.7.6.5.

Cataramele care au părți comune cu două centuri de siguranță sunt supuse unei sarcini astfel încât să simuleze condițiile de utilizare întrun vehicul ale cărui scaune sunt reglate în poziția medie. Direcția de aplicare a sarcinii este stabilită conform punctului 2.7.8.1. O sarcină de 1 470 daN este aplicată simultan fiecăreia dintre curele. Aparatura adecvată pentru încercarea de mai sus este prezentată în anexa XI.

2.7.6.6.

În cazul încercării unui dispozitiv cu reglare manuală, cureaua trebuie trasă din dispozitiv în mod regulat, pentru a lua în calcul condițiile normale de utilizare la o viteză de aproximativ 100 mm/s, iar forța maximă trebuie măsurată la 0,1 daN puțin după ce s-au derulat primii 25 mm de curea. Încercarea se efectuează în cele două direcții de mișcare ale curelei prin dispozitivul de reglare, iar cureaua trebuie să suporte 10 cicluri înainte de măsurare.

2.7.7.

Încercări suplimentare pentru retractoare.

2.7.7.1.

Anduranța mecanismului retractorului.

2.7.7.1.1.

Cureaua este derulată și lăsată să se deruleze de câte ori este prevăzut, la ritmul maxim de 30 cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare de urgență, se aplică un șoc mai puternic la fiecare al cincilea ciclu pentru blocarea retractorului. Se aplică același număr de șocuri din cinci poziții diferite, adică 90, 80, 75, 70 și 65 % din lungimea totală a curelei pe retractor. Cu toate acestea, dacă lungimea este mai mare de 900 mm, procentele menționate sunt raportate la ultimii 900 mm de curea care rămân rulați pe retractor.

2.7.7.1.2.

Anexa IV prezintă descrierea aparaturii necesare încercărilor indicate la punctul 2.7.7.11.

2.7.7.2.

Blocarea retractoarelor cu blocare de urgență.

2.7.7.2.1.

Retractorul este încercat pentru blocare atunci când 300 ± 3 mm din curea rămân rulați pe tamburul retractorului.

2.7.7.2.1.1.

În cazul unui retractor cu blocare acționată prin mișcarea curelei, extensia se face în direcția în care ea se produce în mod normal atunci când retractorul este instalat în vehicul.

2.7.7.2.1.2.

Atunci când retractoarele sunt supuse încercărilor de sensibilitate la decelerarea vehiculului, încercările sunt efectuate cu extensia indicată mai sus, pe două axe perpendiculare, care sunt orizontale dacă retractorul este instalat într-un vehicul conform specificațiilor constructorului centurii de siguranță. Una din anexe trebuie să fie situată în direcția aleasă de serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare ca reprezentând condițiile cele mai defavorabile de funcționare a mecanismului de blocare.

2.7.7.2.2.

Anexa V prezintă descrierea unui aparat adecvat pentru încercările indicate la punctul 2.7.7.21. Proiectarea unui astfel aparat de încercare va asigura atingerea accelerării necesare înainte ca chingile să fie retrase din retractor cu mai mult de 5 mm, precum și executarea retragerii la un ritm mediu de creștere a accelerării de cel puțin 25 g/s și nu mai mult de 150 g/s.

2.7.7.2.3.

Pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile de la punctele 2.4.5.2.1.3 și 2.4.5.2.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală și masa trebuie să fie înclinată la o rată care nu depășește 2° pe secundă până în momentul blocării. Încercarea trebuie repetată în alte direcții, astfel încât să se asigure respectarea dispozițiilor.

2.7.7.3.

Rezistența la praf

2.7.7.3.1.

Retractorul este plasat într-o cameră de încercare, așa cum se arată în anexa VI. Poziția sa relativă este identică cu cea în care acesta este montat în vehicul. Camera de încercare conține o cantitate de praf care întrunește cerințele de la punctul 2.7.7.3.2. Cureaua retractorului este derulată pe o lungime de 500 mm și menținută în această poziție, cu excepția a 10 cicluri complete de derulare și retractare la care este expusă în timpul primului minut sau a celor două minute de după fiecare agitare a prafului.

Pentru o perioadă de cinci ore, praful este agitat la fiecare 20 de minute timp de cinci secunde cu ajutorul aerului comprimat uscat și fără ulei lubrifiant, ce trece printr-o deschidere cu diametru de 1,5 ± 0,1 mm, la o presiune etalon de 5,5 x 105 ± 0,5 x 105 Pa.

2.7.7.3.2.

Praful folosit în încercarea descrisă la punctul 2.7.7.31 este alcătuit din aproximativ 1 kg de cuarț uscat. Distribuția mărimii particulelor trebuie să fie următoarea:

(a)

trecând printr-o deschidere de 150 μm, diametrul firului 104 μm: 99 până la 100 %.

(b)

trecând printr-o deschidere de 105 μm, diametrul firului 64 μm: 76 până la 86 %.

(c)

trecând printr-o deschidere de 75 μm, diametrul firului 52 μm: 60 până la 70 %.

2.7.7.4.

Forța de retractare.

2.7.7.4.1.

Forța de retractare este măsurată cu ansamblul centurii de siguranță fixat pe un manechin, ca în încercarea dinamică prevăzută la punctul 2.7.8. Tensiunea din curea este măsurată cât mai aproape posibil de punctele de contact cu manechinul (dar nu pe el), în timp ce cureaua este retrasă cu o viteză aproximativă de 0,6 m pe minut.

2.7.8.

Încercări dinamice pe ansamblul centurii de siguranță sau pe sistemul de reținere

2.7.8.1.

Ansamblul centurii de siguranță este fixat pe un cărucior echipat cu un scaun și prezentând punctele de ancorare definite în anexa VII. Dacă totuși ansamblul este destinat unui vehicul determinat sau unor tipuri determinate, distanțele între manechin și ancorări sunt determinate de serviciul care realizează încercările, fie conform instrucțiunilor de instalare furnizate împreună cu centura de siguranță, fie conform indicațiilor furnizate de constructorul vehiculului. În acest caz, când a fost efectuată încercarea dinamică pentru un tip de vehicul, nu este necesar să fie repetată pentru alte tipuri de vehicule, unde fiecare punct de ancorare este la o distanță mai mică de 50 mm de punctul de ancorare corespunzător al centurii de siguranță verificate. În mod alternativ, constructorii pot determina o poziție de ancorare ipotetică pentru încercare în vederea cuprinderii numărului maxim de puncte reale de ancorare. Dacă centura de siguranță este prevăzută cu un dispozitiv de reglare pentru înălțime, așa cum este definit la punctul 1.8.6, poziția dispozitivului și mijloacele de fixare sunt aceleași ca cele din proiectul vehiculului.

2.7.8.1.1.

În cazul unei centuri de siguranță sau al unui sistem de reținere cu dispozitive de pretensionare ce depind de alte componente decât cele cuprinse în ansamblul centurii de siguranță, acest ansamblu este montat în legătură cu componentele suplimentare necesare ale vehiculului pe căruciorul de încercare în modul prevăzut la punctele 2.7.8.1.2–2.7.8.1.6.

În mod alternativ, în cazul în care nu pot fi încercate aceste dispozitive pe căruciorul de încercare, constructorul poate demonstra printr-o încercare de impact frontal convențional la 50 km/h, conform procedurii ISO 3560 (1975/11/1 – Autovehicule – Metoda încercării coliziunii cu o barieră fixă frontală) că dispozitivul îndeplinește cerințele directivei.

Dacă o centură de siguranță face parte dintr-un ansamblu care face obiectul unei solicitări pentru omologarea tip pentru componente ca sistem de reținere, această centură trebuie fixată pe partea structurii vehiculului pe care se montează în mod normal, iar acea parte trebuie atașată căruciorului de încercare, după cum urmează.

2.7.8.1.2.

Metoda utilizată pentru a fixa vehiculul în timpul încercării nu trebuie să aibă ca efect punerea în tensiune a ancorărilor scaunelor sau a centurilor de siguranță sau să atenueze deformarea normală a structurii.

Nu va fi utilizată nici o parte din față a vehiculului care, limitând mișcările spre înainte ale manechinului, cu excepția picioarelor, ar reduce sarcinile impuse asupra sistemului de reținere în timpul încercării. Părțile structurale eliminate pot fi înlocuite de părți cu rezistență echivalentă, cu condiția ca ele să nu limiteze nici o mișcare spre înainte a manechinului.

2.7.8.1.3.

Un dispozitiv de fixare este considerat satisfăcător atunci când nu exercită nici un efect asupra unei suprafețe care acoperă întreaga lățime a structurii și dacă vehiculul sau structura este blocat sau imobilizat spre înainte pe o distanță care nu este mai mică de 500 mm de la punctul de ancorare a sistemului de reținere supus încercării. În spate, structura trebuie fixată la o distanță suficientă în spatele punctelor de ancoraj pentru a respecta cerințele punctului 2.7.8.1.2.

2.7.8.1.4.

Scaunele sunt reglate și plasate în poziția de condus sau de călătorie considerată de serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare ca oferind condițiile cele mai defavorabile de rezistență, compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Pozițiile scaunelor sunt consemnate în raport. Dacă scaunul are un spătar cu înclinare reglabilă, acest spătar trebuie blocat astfel încât să formeze un unghi real cât mai aproape posibil de 25°, în cazul vehiculelor din categoriile M1 și N1, și cât mai aproape posibil de 15°, în cazul vehiculelor de alte categorii.

2.7.8.1.5.

Pentru evaluarea cerințelor de la punctul 2.6.1.4.1, scaunul este considerat ca fiind în poziția sa de condus sau de călătorie cea mai avansată, ținând cont de dimensiunile manechinului.

2.7.8.1.6.

Toate scaunele din același grup sunt verificate simultan.

2.7.8.2.

Ansamblul centurii de siguranță este fixat în următorul mod pe manechinul specificat în anexa VIII. O placă de 25 mm grosime este pusă între spatele manechinului și spătarul scaunului. Centura de siguranță trebuie bine reglată pe manechin. Placa trebuie apoi îndepărtată și manechinul plasat astfel încât spatele lui să fie în contact pe toată lungimea cu spătarul scaunului. Va fi efectuată o verificare pentru a se asigura că modalitatea de angajare a celor două părți ale cataramei nu implică nici un risc de reducere a siguranței închiderii.

2.7.8.3.

Extremitățile libere ale curelelor se vor întinde suficient de mult, dincolo de dispozitivele de ajustare, pentru a permite alunecarea.

2.7.8.4.

Căruciorul este apoi propulsat astfel încât, la momentul impactului, viteza sa liberă de rulare să fie 50 ± 1 km/h și manechinul să rămână stabil. Distanța de oprire a căruciorului trebuie să fie de 400 ± 50 mm. Căruciorul trebuie să rămână orizontal pe durata decelerării. Decelerarea căruciorului este obținută prin utilizarea dispozitivului descris în anexa VII, sau a oricărui alt dispozitiv care dă rezultate echivalente. Aparatul trebuie să fie conform cu cerințele de performanță indicate în anexa IX.

2.7.8.5.

Se măsoară viteza căruciorului imediat înaintea impactului, deplasarea în față a manechinului și viteza pieptului la o deplasare de 300 mm a acestuia.

2.7.8.6.

După impact, ansamblul centurii de siguranță sau sistemul de reținere și părțile sale rigide sunt inspectate vizual, fără deschiderea cataramei, pentru a determina dacă au intervenit deteriorări sau defecțiuni. În cazul sistemelor de reținere, trebuie făcută o verificare după încercare, pentru a stabili dacă părțile componente ale structurii vehiculului legate de cărucior au suferit o deformare permanentă. Orice deformare găsită este luată în considerare în orice calcul efectuat în conformitate cu punctul 2.6.1.4.1.

2.7.9.

Încercarea de deschidere a cataramei

2.7.9.1.

Pentru această încercare, trebuie utilizate ansambluri care au fost deja supuse încercării dinamice în conformitate cu punctul 2.7.8.

2.7.9.2.

Ansamblul centurii de siguranță trebuie demontat de pe căruciorul de încercare, fără deschiderea cataramei. Pe cataramă se aplică o sarcină de tracțiune directă prin intermediul curelelor legate de aceasta, astfel încât toate curelele să fie supuse unei forțe de 60/n daN; «n» este numărul curelelor legate de cataramă, atunci când se află în poziție închisă, valoarea minimă fiind 2. Dacă această cataramă este legată de o parte rigidă, trebuie să se țină cont, când se aplică forța, și de unghiul format de cataramă și de partea rigidă pe durata încercării dinamice. La o viteză de 400 ± 200 mm/min, trebuie aplicată o sarcină centrului geometric al butonului de eliberare a cataramei de-a lungul unei axe fixe paralelă cu direcția inițială de mișcare a butonului. Catarama trebuie ținută pe loc printr-un suport rigid, atunci când se aplică forța necesară pentru deschiderea cataramei. Sarcina menționată mai sus nu trebuie să depășească limita specificată la punctul 2.4.2.5. Punctul de contact al ansamblului de încercare trebuie să fie sferic, cu o rază de 2,5 ± 0,1 mm. Acesta trebuie să aibă o suprafață metalică netedă.

2.7.9.3.

Se măsoară forța de deschidere a cataramei și se notează orice defecțiune a cataramei.

2.7.9.4.

După încercarea de deschidere a cataramei, părțile componente ale ansamblului sau ale sistemului de reținere care au fost supuse încercărilor prevăzute la punctul 2.7.8 sunt verificate, iar nivelul defecțiunilor suferite de ansamblu sau de sistemul de reținere pe parcursul încercării dinamice este consemnat în raport.

2.7.10.

Încercări suplimentare ale centurilor de siguranță cu dispozitive de pretensionare – Condiționarea.

Dispozitivul de pretensionare poate fi separat de centura de siguranță care va fi încercată și ținut 24 de ore la o temperatură de 60 ± 5 °C. Temperatura este apoi ridicată la 100 ± 5 °C timp de două ore. Apoi, acesta va fi ținut 24 de ore la o temperatură de - 30 ± 5 °C. După ce aceste condiții de temperatură sunt înlăturate, dispozitivul este încălzit la temperatura mediului ambient. Dacă a fost separat, va fi montat din nou la centura de siguranță.

2.7.11.

Raportul de încercare.

Raportul de încercare trebuie să consemneze rezultatele încercărilor prevăzute la punctul 2.7 și, mai ales, viteza căruciorului, deplasarea maximă spre înainte a manechinului, amplasarea cataramei, forța de deschidere a acesteia, ca și orice defecțiune sau ruptură. Dacă, în temeiul punctului 2.7.8.1, amplasarea ancorărilor prevăzute de anexa VII nu a fost respectată, raportul trebuie să descrie montajul ansamblului sau al sistemului de reținere, dar și unghiurile și dimensiunile importante. Raportul trebuie de asemenea să menționeze orice deformare sau ruptură a cataramei survenită pe parcursul încercării.

În cazul unui sistem de reținere, raportul de încercare specifică de asemenea modul de atașare a structurii vehiculului la cărucior, poziția scaunelor și înclinarea spătarelor acestora. Dacă deplasarea spre înainte a manechinului a depășit valorile prevăzute la punctul 2.6.1.3, raportul trebuie să indice dacă au fost respectate cerințele punctului 2.6.1.4.1.

2.8.

Conformitatea producției

2.8.1.

Orice centură de siguranță sau sistem de reținere din această directivă vor fi produse astfel încât să se conformeze tipului omologat prin întrunirea cerințelor menționate la punctele 2.3, 2.4, 2.5, 2.6 și 2.7 de mai sus.

2.8.2.

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele de la punctul 2.8.1, vor fi efectuate controale adecvate ale producției.

2.8.3.

Ca regulă generală, măsurile care asigură conformitatea produselor sunt luate în conformitate cu prevederile menționate în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

2.8.3.1.

Dispozițiile speciale care detaliază încercările care trebuie efectuate și frecvența lor sunt menționate în anexa XVI la prezenta directivă sau în anexa 16 la documentul menționat în anexa XVII, dacă este cazul.

2.9.

Instrucțiuni.

2.9.1.

În cazul unei centuri de siguranță furnizate separat de vehicul, instrucțiunile de ambalare și instalare trebuie să precizeze clar tipul (tipurile) de vehicule cărora le este destinată.

2.9.2.

Fiecare sistem de reținere pentru copii va fi însoțit de instrucțiunile prevăzute în anexa X.

3.

CERINȚELE PRIVIND INSTALAREA ÎN VEHICUL

3.1.

Echiparea vehiculului (6)

3.1.1.

Cu excepția scaunelor rabatabile (astfel cum sunt definite în Directiva 76/115/CEE) și a scaunelor destinate șederii doar când vehiculul staționează, scaunele vehiculelor incluse de articolul 9 în categoriile M și N (cu excepția acelor vehicule din categoriile M2 și M3 care sunt destinate atât pentru uz urban, cât și pentru pasageri în picioare) trebuie să fie dotate cu centuri de siguranță sau sisteme de reținere care respectă cerințele prezentei directive.

3.1.2.

Tipurile de centuri de siguranță sau sisteme de reținere pentru fiecare loc pe scaun, unde este necesară instalarea, vor fi acelea specificate în anexa XV [cu care nu pot fi utilizate nici retractoarele fără sistem de blocare (1.8.2) și nici cele cu sistem manual de deblocare (1.8.1)]. Pentru toate locurile pe scaun pentru care sunt specificate în anexa XV centuri de siguranță subabdominale de tip B, sunt permise și centurile de siguranță subabdominale de tip Br3, cu excepția cazului în care, pe durata folosirii, acestea se retrag atât de mult încât reduc în mod semnificativ confortul după prinderea normală.

3.1.3.

Dacă un autovehicul este dotat cu un sistem integrat de reținere pentru copii, acesta trebuie să respecte cerințele relevante cuprinse în anexa XVII.

3.1.4.

Dacă nu este necesară nici o centură de siguranță, orice tip de centură de siguranță sau sistem de reținere care se conformează prezentei directive poate fi furnizat, la alegerea constructorului. Centurile de siguranță de tip A din cadrul tipurilor permise în anexa XV pot fi furnizate ca o alternativă la centurile de siguranță subabdominale pentru acele locuri pe scaun pentru care sunt specificate centuri de siguranță subabdominale în anexa XV.

3.1.5.

La centurile de siguranță în trei puncte dotate cu retractoare, un retractor trebuie să funcționeze cel puțin pe o curea diagonală.

3.1.6.

Cu excepția vehiculelor din categoria M, un retractor cu blocare de urgență de tipul 4N (punctul 1.8.5) poate fi permis în locul unui retractor de tipul 4 (punctul 1.8.4), dacă s-a demonstrat în mod satisfăcător serviciului responsabil cu încercările că accesoriile retractorului de tip 4 nu ar fi practice.

3.1.7.

Pentru locurile de stat față și centru față indicate în anexa XV, marcate cu simbolul *, centurile de siguranță subabdominale de tipul specificat în anexa respectivă sunt considerate adecvate în cazul în care parbrizul este localizat în exteriorul zonei de referință definite în anexa II la Directiva 74/60/CEE.

În ceea ce privește centurile de siguranță, parbrizul este considerat ca parte a zonei de referință dacă poate intra în contact static cu aparatul de încercare conform metodei descrise în anexa II la Directiva 74/60/CEE.

3.1.8.

Pentru toate locurile pe scaun din anexa XV marcate cu simbolul #, centurile de siguranță de tipurile specificate în anexa XV trebuie prevăzute când există «un loc pe scaun expus», definit la punctul 3.1.9.

3.1.9.

Un «loc pe scaun expus» este acela unde nu există nici un «ecran de protecție» în fața scaunului din următorul spațiu definit:

între două planuri orizontale, unul prin punctul (H) și celălalt la 400 mm deasupra acestuia;

între două planuri longitudinale verticale care sunt simetrice față de punctul (H) și depărtate la 400 mm;

în spatele unui plan transversal vertical la 1,30 m de punctul (H).

În sensul acestei cerințe, «ecran de protecție» înseamnă o suprafață cu o rezistență adecvată, care nu are discontinuități astfel încât, dacă o sferă cu un diametru de 165 mm este proiectată geometric într-o direcție orizontală longitudinală prin orice punct al spațiului definit mai sus și prin centrul sferei, nu există nicăieri în ecranul de protecție o deschidere prin care poate trece proiecția geometrică a sferei.

Un scaun este considerat «un loc pe scaun expus», dacă ecranele protectoare din cadrul spațiului definit mai sus au o suprafață combinată mai mică de 800 cm2.

3.1.10.

La fiecare loc de stat din anexa XV marcat cu simbolulImagesunt prevăzute centuri de siguranță în trei puncte de tipul specificat în anexa XV, dacă nu este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

există un scaun sau alte părți ale vehiculului în conformitate cu punctul 3.5 din apendicele 1 din anexa III la Directiva 74/408/CEE a Consiliulu (7)

direct în față, sau

nici o parte a vehiculului nu poate fi în zona de referință sau, când vehiculul este în mișcare, nu poate ajunge în această zonă, sau

părți ale vehiculului din cadrul zonei de referință îndeplinesc cerințele de absorbție a energiei menționate în apendicele 6 la anexa III la Directiva 74/408/CEE,

în acest caz pot fi prevăzute centuri de siguranță în două puncte de tipul specificat în anexa XV.

3.1.11.

Cu excepția situației prevăzute la punctul 3.1.12, fiecare loc pe scaun pentru ocupanți echipat cu pernă de aer este prevăzut cu o avertizare împotriva utilizării unui sistem de reținere pentru copii cu fața orientat spre înapoi. Eticheta de avertizare, sub forma unei pictograme ce poate include un text explicativ, este atașată în mod durabil și localizată astfel încât să fie vizibilă cu ușurință de o persoană aflată pe punctul de a instala un sistem de reținere pentru copii orientat spre înapoi pe scaunul respectiv. Un exemplu al unui posibil model de pictogramă este prezentat în anexa 1. Un reper permanent ar trebui să fie vizibil în orice moment, în cazul în care avertizarea nu este vizibilă, atunci când ușa autovehiculului este închisă.

3.1.12.

Cerințele de la punctul 3.1.11 nu se aplică dacă vehiculul este prevăzut cu un mecanism care detectează în mod automat prezența unui sistem de reținere pentru copii orientat spre înapoi și are grijă să nu se declanșeze perna de aer când este instalat un sistem de reținere pentru copii.

3.1.13.

În cazul scaunelor ce pot fi întoarse sau îndreptate în alte direcții pentru utilizare când vehiculul este în staționare, cerințele de la punctul 3.1.1 se aplică doar pentru acele orientări destinate utilizării normale atunci când vehiculul este în mișcare, în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens va fi inclusă o notă în fișa de informații.

3.2.

Cerințe generale

3.2.1.

Centurile de siguranță și sistemele de reținere trebuie fixate prin ancorări în conformitate cu prevederile Directivei 76/115/CEE.

3.2.2.

Centurile de siguranță și sistemele de reținere trebuie instalate astfel încât, atunci când sunt purtate în mod adecvat, să funcționeze în mod satisfăcător și să reducă riscul de vătămare corporală în eventualitatea unui accident. În special, ele trebuie montate astfel încât:

3.2.2.1.

curelele să nu poată lua o configurație periculoasă;

3.2.2.2.

să reducă la minim riscul de alunecare a curelei de pe umărul utilizatorului atunci când aceasta este purtată corect;

3.2.2.3.

să reducă la minim riscul de deteriorare a curelei prin contactul cu părțile rigide proeminente ale vehiculului sau ale structurii scaunului.

3.2.2.4.

Proiectarea și instalarea fiecărei centuri de siguranță furnizate pentru fiecare loc pe scaun sunt de asemenea natură încât asigură imediat disponibilitatea pentru utilizare. Mai mult, în cazul în care scaunul complet sau perna scaunului și/sau spătarul scaunului sunt rabatabile pentru a permite accesul în spatele vehiculului sau pentru a transporta bunuri sau bagaje, după rabatarea și revenirea acelor scaune la poziția de stat, centurile de siguranță prevăzute pentru acele scaune trebuie să fie accesibile pentru utilizare sau să se poată recupera repede din partea de jos sau din spatele scaunului de către o persoană, conform instrucțiunilor din manualul de utilizare a vehicului, fără să fie nevoie ca acea persoană să fie instruită în acest sens sau să aibă experiență.

3.2.2.5.

Atunci când limba cataramei este în cataramă și nici un ocupant nu se află pe scaun, serviciul tehnic controlează dacă:

posibila slăbire a centurii de siguranță nu împiedică instalarea corectă a sistemelor de reținere pentru copii recomandate de constructor și

în cazul centurilor de siguranță în trei puncte, se poate stabili o tensiune de cel puțin 50 N în secțiunea subabdominală a centurii prin aplicarea externă a tensiunii în secțiunea diagonală a centurii.

3.3.

Cerințe speciale pentru părțile rigide încorporate în centurile de siguranță sau în sistemele de reținere

3.3.1.

Părțile rigide, cum ar fi cataramele, dispozitivele de reglare și elementele de fixare, nu trebuie să crească riscul de vătămare corporală a utilizatorului sau al altor ocupanți ai vehiculului în eventualitatea unui accident.

3.3.2.

Dispozitivul de deblocare a cataramei trebuie să fie vizibil și ușor accesibil pentru purtător și astfel proiectat încât să nu poată fi deschis din greșeală sau accidental. Catarama trebuie să fie plasată într-o poziție care să o facă ușor accesibilă unui salvator care trebuie să elibereze purtătorul într-un caz de urgență.

Catarama trebuie montată astfel încât să poată fi deblocată de utilizator, atât fără sarcină, dar și când este sub tensiunea greutății utilizatorului, printr-o mișcare simplă și unică, în direcția unei mâini sau a celeilalte. În cazul centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere pentru scaunele laterale față, cu excepția centurilor de siguranță cu bretele, este obligatoriu ca această cataramă să fie blocată în același fel.

Trebuie verificat dacă, atunci când catarama este în contact cu utilizatorul, suprafața de contact respectă cerințele de la punctul 2.4.2.1 din prezenta anexă.

3.3.3.

Atunci când centura de siguranță este purtată de utilizator, ea trebuie fie să se regleze pe el automat, fie să fie concepută astfel încât dispozitivul de reglare manuală să fie accesibil pentru utilizatorul așezat și să fie ușor de folosit. Ea trebuie de asemenea să poată fi închisă cu o singură mână pentru a se adapta corpolenței utilizatorului și poziției scaunului în vehicul.

3.3.4.

Centurile de siguranță sau sistemele de reținere care cuprind retractoare trebuie montate astfel încât retractoarele să funcționeze corect și să ruleze cureaua înapoi în mod eficient.

3.4.

Pentru a informa utilizatorul (utilizatorii) vehiculului de dispoziția privind transportul copiilor, trebuie respectate cerințele din anexa XVIII.

4.

CEREREA PENTRU OMOLOGAREA CE DE TIP PENTRU UN TIP DE VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INSTALAREA CENTURILOR DE SIGURANȚĂ ȘI A SISTEMELOR DE REȚINERE

4.1.

Cererea pentru omologare în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de vehicul în ceea ce privește instalarea centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere este depusă de către constructorul vehiculului

4.2.

Anexa II, apendicele 2 prezintă un model pentru fișa de informații.

4.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul ce va fi omologat este trimis serviciului tehnic care realizează încercările de omologare.

5.

ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

5.1.

Dacă sunt îndeplinite cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (3), și, dacă este cazul, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

5.2.

Un model pentru certificatul de omologare CE de tip este prezentat în:

5.2.1.

Anexa II, apendicele 3 pentru cererile menționate la punctul 2.1;

5.2.2.

Anexa II, apendicele 4 pentru cererile menționate la punctul 4;

5.3.

Un număr de omologare conform anexei VII la Directiva 70/156/CEE este repartizat fiecărui tip de centură de siguranță sau sistem de reținere și fiecărui tip de vehicul omologat. Același stat membru nu va acorda același număr altui tip de centură de siguranță sau sistem de reținere sau altui tip de vehicul.

6.

MODIFICAREA TIPULUI ȘI MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRILOR DE TIP

6.1.

În cazul modificărilor aduse fie tipului de vehicul, fie centurii de siguranță sau sistemului de reținere aprobate în temeiul prezentei directive, se aplică prevederile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

Figura 1

Pictogramă

(a se vedea punctul 3.1.11)

Image

ANEXA II

DOCUMENTELE DE OMOLOGARE DE TIP

 

Apendicele 1

FIȘĂ DE INFORMAȚII nr. …

privind omologarea CE de tip a componentelor pentru centurile de siguranță și sistemele de reținere (77/541/CEE), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/…/CE

Următoarele informații trebuie transmise, după caz, în trei exemplare și trebuie să conțină un cuprins. Orice desen trebuie transmis la scara corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau într-un dosar format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

0.

INFORMAȚII GENERALE

0.1.

Marca (numele comercial al constructorului):

0.2.

Tipul și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.5.

Denumirea și adresa constructorului:

0.7.

În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1.

LISTA VEHICULELOR LA CARE SE MONTEAZĂ DISPOZITIVUL (dacă este cazul)

2.

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI

2.1.

Centura de siguranță

2.1.1.

Configurația centurii de siguranță (centură de siguranță în două puncte, centură de siguranță în trei puncte, centură de siguranță statică, centură de siguranță automată):

2.1.2.

Detalii despre chingi (material, țesătură, dimensiuni și culoare):

2.1.3.

Tipul de retractor (indicarea retractorului conform punctului 1.1.3.2.2 din anexa III la Directiva 77/541/CEE):

2.1.3.1.

Informații privind funcțiile suplimentare, dacă este cazul:

2.1.4.

Desene ale părților rigide (conform punctului 1.2.1 din anexa I la Directiva 77/541/CEE):

2.1.5.

Diagrama ansamblului centurii de siguranță ce permite identificarea și localizarea părților rigide:

2.1.6.

Instrucțiuni de montare ce arată, inter alia, instalarea retractorului și a dispozitivului de detectare:

2.1.7.

Dacă este prezent un dispozitiv de reglare a înălțimii centurii de siguranță, să se menționeze dacă se consideră ca făcând parte din centură:

2.1.8.

În cazul unui dispozitiv sau sistem de pretensionare, o descriere completă tehnică a construcției și a funcției ce include orice dispozitiv de detectare, descriind metoda de activare și orice metodă necesară pentru a evita activarea din greșeală:

2.2.

Sistemul de reținere

În plus față de informațiile solicitate la punctul 2.1 de mai sus

2.2.1.

Desene ale părților relevante ale structurii vehiculului și ale tuturor suporturilor ancorărilor de la scaune:

2.2.2.

Desene ale scaunului, arătând structura sa, sistemul de reglare și componentele de fixare, cu indicarea materialelor folosite:

2.2.3.

Desenul sau fotografia sistemului de reținere, astfel cum este instalat:

2.3.

Sistemul de reținere pentru copii

2.3.1.

Categorie (categorii):

2.3.2.

Grup (grupuri) de masă:

2.3.3.

Sistem de reținere pentru copii față/Sistem de fixare pentru copii spate/scaun pentru copii (9)

2.3.4.

Pernă auxiliară integrală/neintegrală/parțială/pernă de aer de înălțare (9)

2.3.5.

Tipul de centură de siguranță: centură de siguranță în trei puncte (pentru adulți)/centură de siguranță subabdominală (pentru adulți)/centură de siguranță tip specială/retractor (9)

2.3.6.

Alte caracteristici: ansamblul scaunului/scutul de impact (9)

2.3.7.

Desene, diagrame și planuri ale sistemului de reținere pentru copii, inclusiv toate retractoarele, ansamblul scaunului, scutul de impact instalat:

2.3.8.

Declarația de toxicitate în conformitate cu punctul 6.1.5 din anexa XVII:

2.3.9.

Declarația de inflamabilitate în conformitate cu punctul 6.1.6 din anexa XVII:

Data, dosarul

Apendicele 2

FIȘĂ DE INFORMAȚII nr. …

în temeiul Anexei I la Directiva 70/156/CEE a Consiliului (10) privind omologarea CE de tip a unui vehicul privind centurile de siguranță și sistemele de reținere (77/541/CEE), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/…/CE

Următoarele informații trebuie transmise, după caz, în trei exemplare și trebuie să conțină un cuprins. Orice desen trebuie transmis la scara corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau într-un dosar format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

0.

INFORMAȚII GENERALE

0.1.

Marca (numele comercial al constructorului):

0.2.

Tipul și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.3.

Mijloace de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul (b):

0.3.1.

Amplasarea marcajului:

0.4.

Categoria vehiculului (c):

0.5.

Denumirea și adresa constructorului:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1.

CARACTERISTICI GENERALE DE CONSTRUCȚIE A VEHICULULUI

1.1.

Fotografii și/sau desene ale vehiculului reprezentativ:

9.

CAROSERIE

9.10.3.

Scaune

9.10.3.1.

Număr:

9.10.3.2.

Poziție și dispunere:

9.10.3.2.1.

Loc (locuri) pe scaun conceput(e)pentru utilizare doar când vehiculul staționează:

9.10.3.4.

Caracteristici: pentru scaune neomologate drept componente, descriere și desene ale:

9.10.3.4.1.

scaunelor și punctelor de fixare:

9.10.3.4.2.

sistemului de reglare:

9.10.3.4.3.

sistemului de deplasare și blocare:

9.10.3.4.4.

ancorajele centurilor de siguranță (dacă sunt încorporate în structura scaunului):

9.12.

Centurile de siguranță și/sau alte sisteme de reținere

9.12.1.

Numărul și poziția centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere și a scaunelor pe care pot fi utilizate:

 

 

Marca de omologare CE de tip completă

Variantă

(dacă este cazul)

Dispozitiv de reglare a centurii pe înălțime

(a se indica da/nu/opțional)

Primul rând de scaune

S

 

 

 

C

 

 

 

D

 

 

 

Al doilea rând de scaune (11)

P

 

 

 

M

 

 

 

S

 

 

 

9.12.2.

Natura și poziția sistemelor de reținere suplimentare (indicați da/nu/opțional):

 

 

Pernă de aer față

Pernă de aer laterală

Dispozitiv de pretensionare al centurii de siguranță

Primul rând de scaune

S

 

 

 

C

 

 

 

D

 

 

 

Al doilea rând de scaune (12)

S

 

 

 

C

 

 

 

D

 

 

 

9.12.3.

Numărul și poziția punctelor de fixare a centurilor de siguranță și dovada conformității cu Directiva 76/115/CEE (respectiv numărul de omologare de tip sau raportul de încercare):

Data, dosarul

Apendicele 3

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

Ștampila autorității

Comunicare privind

omologarea de tip (13)

extinderea omologării de tip (13)

respingerea omologării de tip (13)

retragerea omologării de tip (13)

pentru un tip de vehicul/componentă/unități tehnice separate (13) în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Numărul omologării de tip:

Motivul prelungirii:

SECȚIUNEA 1

0.1.

Marca (numele comercial al constructorului):

0.2.

Tipul și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.3.

Mijloace de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul/componentă/unități tehnice separate (13)  (14)

0.3.1.

Amplasarea marcajului:

0.4.

Categoria vehiculului (13)  (15)

0.5.

Denumirea și adresa constructorului:

0.7.

În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

SECȚIUNEA II

1.

Informații suplimentare (dacă este cazul) (a se vedea addendumul)

2.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor:

3.

Data raportului de încercare:

4.

Numărul raportului de încercare:

5.

Observații (dacă este cazul) (a se vedea addendumul):

6.

Locul:

7.

Data:

8.

Semnătura:

9.

Se anexează cuprinsul dosarului de informații depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Addendum

la certificatul de omologare CE de tip nr. … privind omologarea de tip a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere în temeiul Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva…/…/CE

1.

Informații suplimentare

1.1.

Configurația:

(a se folosi simbolurile și mărcile prevăzute la punctele 1.3 și 1.4 din anexa III; dacă este cazul, se indică caracteristicile suplimentare, cum ar fi dispozitivul de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime, dispozitivul de pretensionare etc.)

1.2.

Vehiculele pentru care a fost proiectat dispozitivul:

1.3.

Poziția pe vehiculele unde trebuie montat dispozitivul (16)

1.4.

Informații suplimentare privind sistemul de reținere pentru copii:

1.4.1.

Categorie (categoriii):

1.4.2.

Grupul (grupurile) de masă:

1.4.3.

Sistem de reținere pentru copii față/Sistem de reținere pentru copii spate/scaun pentru copii (17)

1.4.4.

Pernă auxiliară integrală/neintegrală/parțială/pernă de aer de înălțare (17):

1.4.5.

Tipul de centură de siguranță: centură de siguranță în trei puncte (pentru adulți)/centură de siguranță subabdominală (pentru adulți)/centură de siguranță tip specială/retractor (17):

1.4.6.

Alte caracteristici: ansamblul scaunului/scutul de impact (17):

5.

Observații:

Apendicele 4

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

Ștampila autorității

Comunicare privind:

omologarea de tip (18),

extinderea omologării de tip (18),

respingerea omologării de tip (18),

retragerea omologării de tip (18),

pentru un tip de vehicul/componente/unități tehnice separate (18) în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Numărul omologării de tip:

Motivul prelungirii:

SECȚIUNEA 1

0.1.

Marca (numele comercial al constructorului):

0.2.

Tipul și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.3.

Mijloace de identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul/componentă/unități tehnice separate (18)  (19)

0.3.1.

Amplasarea marcajului:

0.4.

Categoria vehiculului (18)  (20)

0.5.

Denumirea și adresa constructorului:

0.7.

În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

SECȚIUNEA II

1.

Informații suplimentare (dacă este cazul) (a se vedea addendumul)

2.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor:

3.

Data raportului de încercare:

4.

Numărul raportului de încercare:

5.

Observații (dacă este cazul) (a se vedea addendumul):

6.

Locul:

7.

Data:

8.

Semnătura:

9.

Se anexează cuprinsul dosarului de informații depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Addendum

la certificatul de omologare CE de tip nr. …privind omologarea unui vehicul în temeiul Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva…/…/CE

1.

Informații suplimentare

1.1.

Denumirea centurilor de siguranță sau a sistemelor de reținere care pot fi montate în vehicul:

1.1.1.

Marca:

1.1.2.

Marca de omologare de tip a componentei:

1.1.3.

Poziția pe vehicul:

1.2.

Ancorările centurii de siguranță:

1.2.1.

Numărul omologării de tip:

1.3.

Scaune:

1.3.1.

Numărul omologării de tip, dacă este cazul:

5.

Observații:

ANEXA III

MARCA DE OMOLOGARE CE DE TIP A COMPONENTELOR

1.1.

Fiecare centură de siguranță sau sistem de reținere conforme cu un tip omologat prin aplicarea prezentei directive trebuie să poarte o marcă de omologare CE de tip.

Marca de omologare CE de tip a componentelor este compusă:

1.1.1.

dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera mică «e», urmată de un număr sau grup de litere distinctive pentru statul membru care a acordat omologarea CE de tip pentru componente:

1

pentru Germania,

2

pentru Franța,

3

pentru Italia,

4

pentru Țările de Jos,

5

pentru Suedia,

6

pentru Belgia,

9

pentru Spania,

11

pentru Regatul Unit,

12

pentru Austria,

13

pentru Luxemburg,

17

pentru Finlanda,

18

pentru Danemarca,

21

pentru Portugalia,

23

pentru Grecia,

IRL

pentru Irlanda.

1.1.2.

În apropierea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază», inclus în secțiunea 4 a numărului de omologare menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de două cifre ce indică numărul secvențial acordat celei mai recente modificări tehnice majore la Directiva 77/541/CEE, la data când a fost acordată omologarea CE de tip pentru componente. În prezenta directivă numărul secvențial este 04 pentru centurile de siguranță și sistemele de reținere pentru adulți și 03 pentru sistemele de reținere pentru copii.

1.1.3.

Următorul simbol sau simboluri suplimentare amplasate deasupra dreptunghiului.

1.1.3.1.

Litera «A» în cazul unei centuri de siguranță în trei puncte, litera «B» în cazul unei centuri de siguranță subabdominale și litera «S» în cazul unei centuri de siguranță de tip special.

1.1.3.2.

Simbolurile descrise la punctul 1.1.3.1 sunt completate cu următoarele marcaje.

1.1.3.2.1.

Litera «e» în cazul unei centuri de siguranță dotate cu un dispozitiv de absorbție a energiei.

1.1.3.2.2.

Litera «r» în cazul unei centuri de siguranță dotate cu un retractor, urmată de numărul tipului retractorului utilizat, conform punctului 1.8 din anexa I, și litera «m», dacă retractorul utilizat este un retractor cu blocare de urgență și sensibilitate multiplă.

1.1.3.2.3.

Litera «p» în cazul unei centuri de siguranță cu un dispozitiv de pretensionare.

1.1.3.3.

Simbolurile descrise la punctul 1.1.3.1 vor fi precedate de litera «Z» când centura de siguranță face parte din sistemul de reținere.

1.1.4.

Centurile de siguranță dotate cu un retractor de tipul 4N vor purta și ele un simbol ce constă dintr-un dreptunghi cu un vehicul din categoria M1 tăiat, indicând că este interzisă folosirea acestui tip de retractor în vehiculele din această categorie.

1.1.5.

Dacă centura de siguranță este omologată conform prevederilor punctului 2.6.1.3.3 din anexa I la prezenta directivă, aceasta este marcată prin cuvântul «AIRBAG» («PERNĂ DE AER») într-un dreptunghi.

1.1.6.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii, următorul text suplimentar amplasat deasupra dreptunghiului:

1.1.6.1.

cuvântul (cuvintele) «universal», «restricționat», «semiuniversal» sau «specific vehiculului», în funcție de categoria sistemului de reținere,

1.1.6.2.

intervalul masei pentru care sistemul de reținere pentru copii a fost proiectat, adică:

 

mai puțin de 10 kg; mai puțin de 13 kg; de la 9 la 18 kg; de la 15 la 25 kg; de la 22 la 36 kg; mai puțin de 18 kg; de la 9 la 25 kg; de la 15 la 36 kg; mai puțin de 25 kg; de la 9 la 36 kg; mai puțin de 36 kg;

1.1.6.2.1.

simbolul «Y» în cazul unui dispozitiv care cuprinde o curea de ramificare,

1.1.6.4.

simbolul «S» în cazul unui «Sistem de reținere pentru nevoi speciale».

1.2.

Detaliile descrise la punctul 1.1 trebuie să fie clar lizibile și indelebile și trebuie afișate cu ajutorul unei etichete sau prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul vor fi rezistente la uzură.

2.

DIAGRAMELE MĂRCILOR DE OMOLOGARE CE DE TIP PENTRU COMPONENTE

2.1.

Image

Centura de siguranță purtând marca de omologare CE de tip pentru componente este o centură de siguranță în trei puncte «A», dotată cu un dispozitiv de absorbție a energiei (e) și omologată în Țările de Jos (e 4), conform prezentei directive (04), cu numărul de omologare de bază 2439.

2.2.

Image

Centura de siguranță purtând marca de omologare CE de tip pentru componente este o centură de siguranță subabdominală «B», dotată cu un retractor de tip 4 cu sensibilitate multiplă și omologată în Țările de Jos (e 4), conform prezentei directive (04), cu numărul de omologare de bază 2439.

2.3.

Image

Centura de siguranță purtând marca de omologare CE de tip pentru componente este o centură de siguranță de tip special «S», dotată cu un dispozitiv de absorbție a energiei (e), care face parte din sistemul de fixare «Z» și omologată în Țările de Jos (e 4), conform prezentei directive (04), cu numărul de omologare de bază 2439.

2.4.

Image

Centura de siguranță purtând marca de omologare de mai sus este o centură de siguranță în trei puncte «A» cu sensibilitate multiplă «m», cu retractor de tip 4N «r4N», pentru care omologarea CE de tip pentru componente a fost acordată în Țările de Jos (e 4), conform prezentei directive (04), cu numărul de omologare de bază 2439. Această centură de siguranță nu trebuie montată la vehiculele din categoria M1.

Numărul omologării de bază și simbolul (simbolurile) se amplasează lângă dreptunghi.

2.5.

Image

Centura de siguranță purtând această marcă de omologare este o centură de siguranță în trei puncte «A», dotată cu un dispozitiv de absorbție a energiei (e), omologată întrucât îndeplinește cerințele specifice de la punctul 2.6.1.3.3 din anexa 1 la prezenta directivă, având un retractor cu sensibilitate multiplă «m» de tip 4 «r4», pentru care omologarea CE de tip pentru componente a fost acordată în Țările de Jos (e 4), conform prezentei directive (04), cu numărul de omologare de bază 2439. Această centură de siguranță trebuie montată într-un vehicul dotat cu pernă de aer în poziția dată a locului pe scaun.

ANEXA IV

EXEMPLUL UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA DURABILITĂȚII MECANISMULUI RETRACTOR

Image

ANEXA V

EXEMPLUL UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA ÎNCHIDERII RETRACTOARELOR CU BLOCARE DE URGENȚĂ

Figura de mai jos reprezintă un aparat adecvat și se compune dintr-un motor cu came la care volantul este atașat prin fire de un mic cărucior montat pe o șină. Tachetul prezintă un dispozitiv de «absorbție a mișcării» care absoarbe orice deplasare atunci când bobina se blochează, dacă cursa completă a tachetului nu a fost terminată. Construcția camei și viteza motorului sunt concepute astfel încât să se obțină accelerația prevăzută la o rată de creștere indicată la punctul 2.7.7.2.2 din anexa 1, iar cursa să fie superioară deplasării maxime autorizate a curelei înainte de blocare.

Pe cărucior este montat un suport care poate pivota astfel încât să permită retractorului să fie montat în poziții diferite în raport cu direcția de deplasare a căruciorului.

Pentru încercările de sensibilitate ale retractoarelor la deplasarea centurii de siguranță, retractorul este montat pe un suport fix adecvat și cureaua atașată la cărucior.

Pentru încercările de mai sus, orice suporturi etc. furnizate de constructor sau de reprezentatul autorizat al acestuia trebuie să fie încorporate la instalare, astfel încât să simuleze cât mai fidel posibil montajul în interiorul vehiculului.

Orice suport suplimentar necesar pentru simularea montajului în interiorul vehiculului trebuie furnizat de constructor sau de reprezentatul autorizat al acestuia.

Image

ANEXA VI

EXEMPLUL UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA REZISTENȚEI LA PRAF A RETRACTOARELOR

Image

ANEXA VII

DESCRIEREA CĂRUCIORULUI, A SCAUNULUI, A ANCORĂRILOR ȘI A DISPOZITIVULUI DE OPRIRE

1.

CĂRUCIORUL

Pentru încercările asupra centurilor de siguranță, căruciorul, susținând doar scaunul, are o masă de 400 ± 200 kg. Pentru încercările asupra sistemelor de reținere, căruciorul cu structura vehiculului atașată la acesta are o masă de 800 kg. Cu toate acestea, dacă este necesar, masa totală a căruciorului și structura vehiculului pot fi mărite treptat cu 200 kg. În nici un caz masa totală nu va diferi de valoarea nominală cu mai mult de 40 ± kg.

2.

SCAUNUL

Cu excepția cazului încercărilor la sistemele de reținere, scaunul are o structură rigidă și prezintă o suprafață plană. Detaliile prevăzute în figura 1 trebuie respectate, având grijă ca nici o parte metalică să nu intre în contact cu centura de siguranță.

3.

ANCORĂRILE

Ancorările trebuie poziționate astfel cum este prezentat în figura 1. Marcajele circulare care corespund poziției ancorărilor arată unde sunt conectate capetele curelei la cărucior sau la convertorul de sarcină, dacă este cazul. Ancorările pentru utilizarea normală sunt punctele A, B și K, dacă lungimea curelei dintre marginea de sus a cataramei și gaura pentru elementele de fixare ale suportului benzii nu este mai mare de 250 mm. Altfel, vor fi utilizate punctele A1 și B1. Structura care susține ancorările trebuie să fie rigidă. Ancorarea superioară nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 0,2 mm în direcția longitudinală, atunci când i se aplică o sarcină de 98 daN în acea direcție. Căruciorul este construit astfel încât să nu aibă loc nici o deformare permanentă în părțile ce susțin ancorările pe durata încercării.

Toleranța pentru poziția punctelor de ancorare este de așa natură astfel încât fiecare punct al ancorărilor să fie situat la cel mult 50 mm de punctele corespunzătoare A, B și K, după caz.

Dacă este necesară o a patra ancorare pentru a atașa retractorul, această ancorare:

va fi situată în planul longitudinal vertical ce trece prin K;

va permite retractorului să fie înclinat la unghiul prevăzut de constructor;

va fi amplasată pe arcul unui cerc cu centrul K și cu raza KB1 = 790 mm, dacă lungimea dintre ghidajul curelei superioare și capătul curelei dinspre retractor nu este mai mică de 540 mm sau, în toate celelalte cazuri, pe arcul unui cerc cu centrul K și cu raza de 350 mm.

3.1.

În cazul unei centuri de siguranță echipate cu un dispozitiv de reglare a centurii de siguranță pentru înălțime, astfel cum a fost definit la punctul 1.8.6 din prezenta directivă, acesta trebuie fixat fie la un cadru rigid, fie la o parte a vehiculului pe care este montat în mod normal și care trebuie foarte bine fixat de căruciorul de încercare.

4.

DISPOZITIVUL DE OPRIRE

Dispozitivul constă din două dispozitive de absorbție montate în paralel, cu excepția cazului sistemelor de reținere, când se utilizează patru dispozitive de absorbție pentru o masă nominală de 800 kg Dacă este necesar, un dispozitiv de absorbție suplimentar este utilizat pentru fiecare creștere de 200 kg de masă nominală.

Fiecare dispozitiv de absorbție cuprinde:

un înveliș exterior format dintr-un tub de oțel;

un tub de poliuretan pentru absorbția energiei;

o proeminență din oțel laminat în formă de măslină care intră în dispozitivul de absorbție;

un ax și o plăcuță de impact.

Dimensiunile diverselor părți ale dispozitivului de absorbție a energiei sunt indicate în figurile 2, 3 și 4. Valorile caracteristice ale materialului care absoarbe energia sunt prezentate mai jos. Imediat înaintea fiecărei încercări, tuburile trebuie expuse la o temperatură între 15 și 25 °C pentru cel puțin 12 ore fără să fie utilizate. Temperatura dispozitivului de oprire pe durata încercării dinamice a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere trebuie să fie aceeași ca cea din timpul încercării de calibrare, adică între ± 2 °C.

Cerințele referitoare la dispozitivele de oprire sunt prezentate în anexa IX. Se acceptă orice alt dispozitiv care oferă rezultate echivalente.


VALORILE CARACTERISTICE ALE MATERIALULUI DE ABSORBȚIE A ENERGIEI

(Metoda ASTM D 735, dacă nu este specificat altceva)

Duritate Shore A

 

95 ± 2 la 20 ± 5 °C

Rezistență la rupere

 

R0 ≥ 343 daN/cm2

Alungire minimă:

 

A0 ≥ 400 %

Mod:

 

la alungire de 100 % ≥ 108 daN/cm2

 

la alungire de 300 % ≥ 235 daN/cm2

Sfărâmare la temperatură scăzută (metoda ASTM D736):

cinci ore la - 55 °C

Comprimare fixată (metoda B)

22 ore la 70 °C ≤ 45 %

Densitatea la 25 °C

 

1,05 la 1,10

Uzură în aer (metoda ASTM D573):

 

70 ore la 100 °C

- duritate Shore A:

variație maximă ± 3

- rezistență la rupere:

scădere < 10 % din R0

- alungire:

scădere < 10 % din A0

- masă

scădere < 1 %

Imersiune în ulei (Metoda ASTM Nr. 1 Ulei):

 

70 ore la 100 °C

- duritate în Shore A:

variație maximă ± 4

- rezistență la rupere:

scădere < 15 % din R0

- alungire:

scădere < 10 % din A0

- volum:

umflare < 5 %

Imersare în ulei (Metoda ASTM Nr. 3 Ulei):

 

70 ore la 100 °C

- rezistența la rupere:

scădere < 15 % din R0

- alungire:

scădere < 15 % din A0

- volum:

umflare < 20 %

Imersare în apă distilată:

 

o săptămână la 70 °C

- rezistența la rupere:

scădere < 35 % din R0

- alungire:

creștere < 20 % din A0

Figura 1

Cărucior, scaun, ancorare

Image

Figura 2

Dispozitiv de oprire

Image

Figura 3

Dispozitiv de oprire

(tub de poliuretan)

Image

Figura 4

Dispozitiv de oprire

(proeminență în formă de măslină)

Image

ANEXA VIII

DESCRIEREA MANECHINULUI

1.

SPECIFICAȚIILE MANECHINULUI

1.1.

Informații generale

Caracteristicile principale ale manechinului sunt indicate în următoarele figuri și tabele:

Figura 1

:

vedere laterală a capului, gâtului și torsului;

Figura 2

:

vedere frontală a capului, gâtului și torsului;

Figura 3

:

vedere laterală a șoldului, coapselor și a gambei inferioare;

Figura 4

:

vedere centrală a șoldului, coapselor și a gambei inferioare;

Figura 5

:

dimensiuni principale;

Figura 6

:

manechin în poziție așezată arătând:

localizarea centrului de gravitate;

localizarea punctelor la care va fi măsurată deplasarea;

înălțimea umărului;

tabelul 1

:

masa capului, a gâtului, a torsului, a coapsei și a gambei inferioare

tabelul 2

:

referințe, nume, materiale și dimensiunile principale ale componentelor manechinului.

1.2.

Descrierea manechinului

1.2.1.

Structura gambei inferioare (a se vedea figurile 3 și 4)

Structura gambei inferioare cuprinde trei componente:

o placă a tălpii (30);

un tub al tibiei (29);

un tub al genunchiului (26).

Tubul genunchiului are două scobituri care limitează mișcarea gambei inferioare față de coapsă.

Gamba inferioară se poate roti în spate la aproximativ 120° față de poziția dreaptă.

1.2.2.

Structura coapsei (a se vedea figurile 3 și 4)

Structura coapsei cuprinde trei componente:

un tub al genunchiului (22);

o bară a coapsei (21);

un tub al șoldului (20).

Mișcarea genunchiului este limitată de două întrerupătoare în tubul genunchiului (22) care intră în legătură cu scobiturile piciorului.

1.2.3.

Structura torsului (a se vedea figurile 1 și 2)

Structura torsului cuprinde următoarele componente:

un tub al șoldului (2);

un lanț al cilindrului (4);

coaste (6) și (7);

un stern (8);

elementele de fixare ale lanțului (3 și, parțial, 7 și 8)

1.2.4.

Gâtul (a se vedea figurile 1 și 2)

Gâtul cuprinde 7 discuri de poliuretan (9). Gradul de rigiditate al gâtului poate fi reglat prin intermediul unui dispozitiv de tensionare a lanțului.

1.2.5.

Capul (a se vedea figurile 1 și 2)

Capul (15) este gol; poliuretanul este întărit de benzi de oțel (17). Dispozitivul de tensionare al lanțului ce permite gâtului să fie reglat constă dintr-un bloc de poliamidă (10), un distanțier tubular (11) și o componentă de tensionare (12 și 13). Capul se poate roti la articulație între prima și a doua vertebră cervicală (articulația vertebrei atlas), care constă dintr-un ansamblu al dispozitivului de ajustare (14 și 18), un distanțier (16) și un bloc de poliamidă (10).

1.2.6.

Articulația genunchiului (a se vedea figura 4)

Gamba inferioară și coapsele sunt conectate printr-un tub (27) și un dispozitiv de tensionare (28).

1.2.7.

Articulația șoldului (a se vedea figura 4)

Coapsele și torsul sunt conectate printr-un tub (23), plăcuțe de fricțiune (24) și un dispozitiv de tensionare (25).

1.2.8.

Poliuretan

Tip:

compus PU 123 CH

Duritate:

50–60 Shore A

1.2.9.

Costum de protecție

Manechinul este acoperit cu un costum de protecție.

2.

CORECȚIA MASEI

Pentru a calibra manechinul la anumite valori și la masa sa totală, distribuția masei poate fi reglată prin intermediul a șase greutăți de corecție de un 1 kg fiecare ce pot fi fixate la articulația șoldului. Alte 6 greutăți de poliuretan de 1 kg fiecare pot fi fixate pe spatele torsului.

3.

PERNA

O pernă este poziționată între pieptul manechinului și costumul de protecție. Această pernă trebuie să fie făcută din spumă de polietilenă cu următoarea specificație:

duritate: 7–10 Shore A

grosime: 25 ± 5 mm.

Este înlocuibilă.

4.

REGLAREA ARTICULAȚIILOR

4.1.

Informații generale

Pentru a putea obține rezultate care pot fi reproduse, este necesar să se specifice și să se controleze frecarea la fiecare articulație.

4.2.

Articulația genunchiului:

se strânge articulația genunchiului;

se așază în poziție verticală coapsa și gamba inferioară;

se rotește gamba inferioară la 30°;

se slăbește treptat dispozitivul de tensionare până ce gamba inferioară începe să cadă sub propria sa greutate;

se blochează dispozitivul de tensionare în această poziție.

4.3.

Articulațiile șoldului:

se mărește rigiditatea articulațiilor șoldului în scopul reglării;

se așază coapsele în poziție orizontală și torsul în poziție verticală;

se rotește torsul în față până ce formează un unghi de 60° cu coapsele;

se slăbește treptat dispozitivul de tensionare până ce gamba inferioară începe să cadă sub propria sa greutate;

se blochează dispozitivul de tensionare în această poziție.

4.4.

Articulația vertebrei atlas:

se reglează articulația vertebrei atlas astfel încât să reziste propriei sale greutăți în direcțiile față și spate.

4.5.

Gâtul:

gâtul poate fi reglat prin intermediul unui dispozitiv de tensionare cu lanț (13);

când este reglat gâtul, partea de sus a dispozitivului de tensionare va fi deplasată între 40 și 60 mm, atunci când este supusă unei sarcini orizontale de 10 daN.


TABELUL 1

Componentele manechinului

Masa în kg

Capul și gâtul

4,6 ± 0,3

Torsul și brațele

40,3 ± 1,0

Coapsele

16,2 ± 0,5

Gamba inferioară și talpa

9,0 ± 0,5

Masa totală inclusiv greutățile de corecție

75,5 ± 1,0


TABELUL 2

Nr. referință

Nume

Material

Dimensiuni

1

Corp

poliuretan

2

Tubul șoldului

oțel

76 × 70 × 100 mm

3

Elemente de fixare ale lanțului

oțel

25 × 10 × 70 mm

4

Lanțul cilindrului

oțel

¾ mm

5

Planul umărului

poliuretan

6

Coaste (secțiunea rulată)

oțel

30 × 30 × 3 × 250 mm

7

Coaste

tablă de oțel perforată

400 × 85 × 1,5 mm

8

Stern

tablă oțel perforată

250 × 90 × 1,5 mm

9

Discuri (6)

poliuretan

Ø 90 × 20 mm, Ø 80 × 20 mm

Ø 75 × 20 mm, Ø 70 × 20 mm

Ø 65 × 20 mm, Ø 60 × 20 mm

10

Bloc

poliamidă

60 × 60 × 25 mm

11

Distanțier tubular

oțel

40 × 40 × 2 × 50 mm

12

Șurubul dispozitivului de tensionare

oțel

M16 × 90 mm

13

Piulița dispozitivului de tensionare

oțel

M16

14

Dispozitivul de tensionare pentru articulația vertebrei atlas

oțel

Ø 12 × 130 mm (M12)

15

Cap

poliuretan

16

Distanțier tubular

oțel

Ø 18 × 13 × 17 mm

17

Placă de întărire

oțel

30 × 3 × 500 mm

18

Piulița dispozitivului de tensionare

oțel

M12

19

Coapse

poliuretan

20

Tubul șoldului

oțel

76 × 70 × 80 mm

21

Bara coapsei

oțel

30 × 30 × 440 mm

22

Tubul genunchiului

oțel

52 × 46 × 40 mm

23

Tubul de conectare al șoldului

oțel

70 × 64 × 250 mm

24

Plăcuțe de frecare (4)

oțel

160 × 75 × 1 mm

25

Ansamblul dispozitivului de tensionare

oțel

M12 × 320 mm table și șuruburi

26

Tubul genunchiului

oțel

52 × 46 × 160 mm

27

Tubul de conectare a genunchiului

oțel

44 × 39 × 190 mm

28

Placa dispozitivului de tensionare

oțel

Ø 70 × 4 mm

29

Tubul tibiei

oțel

50 × 50 × 2 × 460 mm

30

Placa tălpii

oțel

100 × 170 × 3 mm

31

Greutăți de corecție a torsului (6)

poliuretan

1 kg fiecare

32

Pernă

spumă poliuretanică

350 × 250 × 25 mm

33

Costum de protecție

Bumbac și bandă poliamidică

 

34

Greutăți de corecție a articulației șoldului (6)

oțel

masă de 1 kg fiecare

Figura 1

Image

Figura 2

Image

Figurile 3 și 4

Image

Figurile 5 și 6

Image

Manechinul așezat în poziția indicată în anexa VII, figura 1.

G

=

centrul de greutate;

T

=

punctul de măsurare a torsului (amplasat în față pe linia centrală a manechinului);

P

=

punctul de măsurare a pelvisului (amplasat în spate pe linia centrală a manechinului).

ANEXA IX

DESCRIEREA CURBEI DECELERĂRII CĂRUCIORULUI ÎN RAPORT CU TIMPUL

(Curba pentru încercarea dispozitivelor de oprire)

Image

 

t

g

A

10

15

B

15

20

C

25

26

D

45

26

E

55

20

F

60

0

G

18

32

H

60

32

I

80

0

Curba de decelerare a căruciorului, echilibrată cu masele inerte pentru a produce un total de 455 ± 20 kg pentru încercările centurii de siguranță și 910 ± 40 kg pentru încercările sistemelor de reținere, unde masa nominală a căruciorului și a structurii vehiculului este de 800 kg, trebuie să rămână în cadrul ariei hașurate de mai sus. Dacă este necesar, masa nominală a căruciorului și structura vehiculului atașat poate fi mărită treptat cu 200 kg și, în acest caz, o masă suplimentară inertă de 28 kg este adăugată la fiecare creștere. În nici un caz masa totală a căruciorului, structura vehiculului și masele inerte nu trebuie să fie diferite de valoarea nominală pentru încercările de calibrare cu mai mult de ± 40 kg Dispozitivul de oprire pe durata calibrării căruciorului este de 400 ± 20 mm, iar viteza căruciorului de 50 ± 1 km/h.

În ambele cazuri de mai sus, echipamentele de măsurare trebuie să aibă o reacție care se apropie de 60 Hz cu o variație la 100 Hz. Rezonanțele mecanice asociate cu montajul convertizorului nu trebuie să distorsioneze datele citite. Trebuie să se țină seama de efectul lungimii cablului și al temperaturii asupra frecvenței de răspuns (21).

ANEXA X

INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE

Fiecare centură de siguranță este însoțită de instrucțiunile care se referă la următoarele puncte, în limba sau limbile statelor membre în care este comercializată.


1.

Instrucțiunile de instalare (nu sunt necesare dacă constructorul furnizează vehiculul cu centuri de siguranță deja instalate) care specifică pentru ce tipuri de vehicule este adecvat ansamblul, precum și metoda corectă de fixare a ansamblului la vehicul, inclusiv o avertizare astfel încât curelele să nu se uzeze prin frecare.

2.

Instrucțiunile de utilizare (ele pot fi incluse în manualul utilizatorului vehiculului, dacă constructorul furnizează vehiculul cu centurile de siguranță deja instalate) care cuprind instrucțiunile necesare pentru a asigura obținerea de către utilizator a beneficiilor maxime de la centura de siguranță. În aceste instrucțiuni se face referire la:

(a)

importanța purtării centurii de siguranță în toate călătoriile;

(b)

modalitatea corectă de a purta centura de siguranță și, în special:

poziția stabilită a cataramei;

necesitatea ca centurile de siguranță să fie bine strânse când se utilizează;

poziționarea corectă a curelelor și necesitatea de a evita răsucirea lor;

faptul că fiecare centură de siguranță trebuie folosită de un singur ocupant și că centura nu trebuie fixată în jurul unui copil așezat în brațele unui pasager;

(c)

metoda de închidere și deschidere a cataramei;

(d)

metoda de reglare a centurii de siguranță;

(e)

metoda de a utiliza orice retractor care este încorporat în ansamblu și metoda de a verifica dacă acesta este blocat;

(f)

metodele recomandate de curățare a centurii de siguranță și de reasamblare a acesteia după curățare, dacă este cazul;

(g)

necesitatea de a înlocui centura de siguranță când a fost utilizată într-un accident serios sau prezintă semne de uzură severă sau a fost tăiată sau, în cazul în care o centură de siguranță este echipată cu un dispozitiv de pretensionare, când acesta din urmă a fost activat;

(h)

faptul că centura nu trebuie modificată în nici un fel, întrucât aceste schimbări pot face centura de siguranță ineficientă; în special, când designul permite ca părțile să fie dezasamblate, trebuie prezentate instrucțiuni pentru a asigura reasamblarea corectă;

(i)

faptul că centura de siguranță este destinată pentru uzul ocupanților adulți;

(j)

strângerea centurii de siguranță atunci când nu este în uz.

3.

În cazul centurilor de siguranță dotate cu un retractor de tipul 4N, se indică în instrucțiunile de instalare și pe fiecare ambalaj că această centură de siguranță nu este adecvată instalării în vehiculele de pasageri cu mai mult de nouă locuri, inclusiv cel al șoferului.

4.

Constructorul autovehiculului trebuie să includă în manualul vehiculului instrucțiuni privind adecvarea fiecărei poziții a scaunului pentru pasageri pentru transportul copiilor până la 12 ani (sau cu o înălțime de 1,5 m) sau a elementelor de fixare a sistemelor de reținere pentru copii. Informațiile trebuie fi furnizate în limba națională sau cel puțin într-una din limbile naționale ale țării în care vehiculul este oferit spre vânzare

4.1.

Pentru fiecare poziție a scaunului pasagerului din față, constructorul:

4.1.1.

indică faptul că poziția scaunului este adecvată pentru sistemele de reținere de categorie universală pentru copii;

4.1.2.

furnizează o listă a sistemelor de reținere de categorie universală sau semiuniversală, restrânsă sau specifică vehiculului, adecvată acelei poziții de ședere, ce indică vârsta pentru care sunt destinate sistemele de reținere;

4.1.3.

furnizează un sistem încorporat de reținere ce indică vârsta (vârstele) pentru care este destinat sistemul de reținere la fiecare configurație; sau

4.1.4.

orice combinație de la punctele 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3.

4.1.5.

Dacă un anumit interval de vârstă nu este acoperit de punctele 4.1.1 – 4.1.4 privind anumite locuri pe scaun, constructorul indică faptul că nu trebuie transportați copiii din acea categorie de vârstă pe acel loc.

4.1.6.

Apendicele 1 la prezenta anexă oferă formatul adecvat pentru aceste informații.

Apendicele 1

Grupă vârstă

Loc de stat

Ocupant al unui loc în față

Ocupant al unui loc în spate

Ocupant al unui loc centru spate

Locuri suplimentare

< 10 kg (0 la 9 luni)

X

U

L

< 10 kg (0 la 24 luni)

U

U

L

9 la 18 kg (9 la 48 luni)

UV

U

L

15 la 36 kg (4 la 12 ani)

U

U

B

LEGENDĂ:

U

:

Adecvat pentru sistemele de reținere din categoria «universală», omologate pentru această grupă de vârstă

UF

:

Adecvat pentru sistemele de reținere din categoria «universală» pentru locurile orientate spre înainte, omologate pentru această grupă de vârstă

L

:

Adecvat pentru sistemele de reținere pentru copii menționate în lista anexată. Aceste sisteme de reținere pot fi din categoriile «vehicul special», «restricționat», «semiuniversal» sau «universal».

B

:

Sistem de reținere încorporat, omologat pentru această grupă de vârstă.

X

:

Poziția scaunului neadecvată pentru copiii din această grupă de vârstă.

ANEXA XI

ÎNCERCAREA CATARAMEI DUBLE

(descris la punctul 2.7.6.5 din anexa I)

Image

ANEXA XII

ÎNCERCAREA DE ABRAZIUNE ȘI DE MICROALUNECARE

Figura 1

Încercare de tip 1

Image

Exemple de încercări ale amplasărilor care corespund tipului de dispozitiv de reglare

Figura 2

Încercare de tip 2

Image

Figura 3

Încercare de tip 3 și încercare de microalunecare

Image

ANEXA XIII

ÎNCERCAREA DE COROZIUNE

1.

APARATURA DE ÎNCERCARE

1.1.

Aparatura constă dintr-o cameră cu ceață, un rezervor de soluție cu sare, o rezervă de aer comprimat și condiționat în mod adecvat, una sau mai multe duze de pulverizare, suporturi pentru eșantioane, sistem de încălzire a camerei și mijloacele de control necesare. Detaliile de mărime și de construcție ale aparaturii sunt opționale, cu condiția îndeplinirii condițiilor de încercare.

1.2.

Este important să se aibă grijă ca picăturile de soluție acumulate pe tavan sau pe învelișul camerei să nu cadă pe eșantioanele de încercare și

1.3.

picăturile de soluție care cad din eșantioanele de încercare să nu revină în rezervor și apoi să fie pulverizate din nou.

1.4.

Aparatura nu trebuie construită din materiale care afectează corozivitatea ceții.

2.

AMPLASAREA EȘANTIOANELOR DE ÎNCERCARE ÎN ÎNCĂPEREA CU CEAȚĂ

2.1.

Eșantioanele, cu excepția retractoarelor, sunt sprijinite sau suspendate între 15°și 30° față de planul vertical, și preferabil paralel cu direcția principală a fluxului orizontal al ceții în cameră, în raport cu suprafața de bază ce este încercată.

2.2.

Retractoarele sunt sprijinite sau suspendate, astfel încât axele rolelor pentru benzi să aibă o poziție normală față de direcția principală a fluxului orizontal al ceții prin cameră. Cureaua care se deschide în retractor urmează, de asemenea, direcția principală.

2.3.

Fiecare eșantion trebuie amplasat astfel încât să permită ceții să se așeze liber pe toate eșantioanele.

2.4.

Fiecare eșantion trebuie amplasat astfel încât să împiedice soluția de sare să se scurgă de pe un eșantion pe altul.

3.

SOLUȚIA DE SARE

3.1.

Soluția de sare este pregătită prin dizolvarea a 5 ± 1 părți de clorură de sodiu în 95 de părți de apă distilată. Sarea este clorură de sodiu care nu conține nichel și cupru, conținând în stare uscată nu mai mult de 0,1 % de iodură de sodiu și o cantitate totală nu mai mare de 0,3 % impurități.

3.2.

Soluția este de o asemenea natură încât, atunci când este pulverizată la 35°, soluția colectată să se încadreze în intervalul de pH de 6,5–7,2.

4.

ALIMENTAREA CU AER

Alimentarea duzei sau duzelor cu aer comprimat pentru atomizarea soluției de sare nu conține ulei sau impurități și aerul comprimat este menținut la o presiune între 70 kN/m2și 170 kN/m2.

5.

CONDIȚIILE DIN CAMERA CU CEAȚĂ

5.1.

Zona de expunere a camerei cu ceață este menținută la 35 ± 5 °C. Cel puțin două vase colectoare curate vor fi plasate în cadrul zonei de expunere pentru a preveni acumularea picăturilor de soluție pe eșantioanele de încercare sau pe orice altă sursă. Colectoarele vor fi plasate lângă eșantioanele de încercare, unul cât mai aproape posibil de duze, iar celălalt cât mai departe posibil de acestea. Pentru fiecare 80 cm2 de suprafață colectoare orizontală este colectată o medie între 1,0 și 2,0 ml de soluție pe oră în fiecare colector, atunci când se măsoară în cel puțin 16 ore.

5.2.

Duza sau duzele sunt direcționate sau oprite astfel încât stropii să nu cadă direct pe eșantioanele de încercare.

ANEXA XIV

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR

Punct corespunzător din directivă

Încercare

Eșantioane

Centură de siguranță sau SR nr.

Curea nr.

1

2

3

4

5

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

2.2, 2.3.2, 2.4.1.1, 2.5.1.1

Verificarea centurii de siguranță sau a SR

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.2.1, 2.4.2.2

Veridicarea cataramei

×

×

×

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.2.6, 2.4.2.7, 2.7.6.1, 2.7.6.5

Încercarea de rezistență a cataramei

 

 

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.3.2, 2.7.6.1

Încercarea de rezistență a dispozitivului de reglare (și, dacă este cazul, la retractoare)

 

 

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.4, 2.7.6.2

Încercarea de rezistență a elementelor de fixare (și unde este necesar, al retractoarelor)

 

 

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.2.4, 2.7.6.3

Încercarea cu temperatură scăzută pe cataramă

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.1.4, 2.7.6.4

Încercarea impactulului temperaturii joase pe părțile rigide

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.3.3, 2.7.6.6

Ușurința reglării

 

 

 

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Condiționarea/încercarea centurii de siguranță sau a sistemului de reținere înaintea încercării dinamice:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.2.3, 2.6.1.2

durabilitatea cataramei

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.1.2, 2.7.2

rezistența la coroziune a părților rigide

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

condiționarea retractoarelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.1, 2.4.5.2.1, 2.4.5.2.2, 2.4.5.2.3, 2.7.7.2

pragul de închidere

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.2, 2.4.5.2.4, 2.7.7.4

forța de retractare

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.3, 2.4.5.2.5, 2.7.7.1

durabilitatea

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.3, 2.4.5.2.5, 2.7.2

coroziunea

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.3, 2.4.5.2.5, 2.7.7.3

praful

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.5.1.2, 2.7.5

Încercarea lățimii curelei

 

 

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încercarea rezistenței curelei după:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.5.2, 2.7.5, 2.7.3.1

condiționarea în cameră

 

 

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.5.3, 2.7.5, 2.7.3.2

condiționarea la lumină

 

 

 

 

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

 

 

2.5.3, 2.7.5, 2.7.3.3

condiționarea la temperatură joasă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

2.5.3, 2.7.5, 2.7.3.4

condiționarea la căldură

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

×

×

 

 

 

2.5.3, 2.7.5, 2.7.3.5

expunerea la apă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

×

×

 

2.4.3.1, 2.7.4

Încercarea de microalunecare

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.6.2, 2.7.3.6

Încercarea de abraziune

 

 

 

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.6.1, 2.7.8

Încercarea dinamică

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.4.2.5, 2.4.2.7, 2.7.8, 2.7.9

Încercarea de deschidere a cataramei

×

×

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.7.1.4

Reținerea eșantionului de curea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

×

ANEXA XV

CERINȚELE MINIME PENTRU CENTURILE DE SIGURANȚĂ ȘI PENTRU RETRACTOARE

Categorie vehicul

Scaune orientate frontal

Scaune orientate posterior

Locuri de stat auxiliare

Scaune centrale

Frontale

Altele decât cele frontale

Frontale

Altele decât cele frontale

M1

Ar4m

Ar4m

Ar4m

Ar4 Ar4m

B, Br3, Br4m

M2≤ 3,5 Τ

Ar4m, Ar4Nm

Ar4m, Ar4Nm

Ar4m, Ar4Nm

Ar4m, Ar4Nm

Br3, Br4m, Br4Nm

M2≥ 3,5Τ

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm

Image

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm

Image

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm

Image

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm

Image

Br3, Br4m, Br4Nm

Μ3

A se vedea punctul 3.1.10 pentru condițiile în care este permisă o centură de siguranță subabdominală

A se vedea punctul 3.1.10 pentru condițiile în care este permisă o centură de siguranță subabdominală

A se vedea punctul 3.1.10 pentru condițiile în care este permisă o centură de siguranță subabdominală

A se vedea punctul 3.1.10 pentru condițiile în care este permisă o centură de siguranță subabdominală

 

N1

Ar4m, Ar4Nm

B, Br3, Br4m, Br4Nm, sau nici una

B, Br3, Br4m, Br4Nm sau A, Ar4m, Ar4Nm*

B,Br3, Br4m, Br4Nm sau nici una

Nici una

 

Punctele 3.1.8 și 9 - centura de siguranță subabdominală solicitată în locurile de stat expuse

Punctul 3.1.7 –centura de siguranță subabdominală permisă dacă parbrizul nu este în zona de referință

Punctele 3.1.8 și 9 - centura de siguranță subabdominală solicitată în locurile de stat expuse

 

N2

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm*

B, Br3, Br4m, Br4Nm, sau nici una #

B, Br3, Br4m, Br4Nm sau A, Ar4m, Ar4Nm*

B, Br3, Br4m, Br4Nm sau nici una#

Nici una

N3

Punctul 3.1.7 –centura de siguranță subabdominală permisă dacă parbrizul nu este în zona de referință

Punctele 3.1.8 și 9 - centura de siguranță subabdominală solicitată în locurile de stat expuse

Punctul 3.1.7 –centura de siguranță subabdominală permisă dacă parbrizul nu este în zona de referință

Punctele 3.1.8 și 9 - centura de siguranță subadominală solicitată în locurile de stat expuse

 

Notă: În toate cazurile se pot instala centuri de siguranță de tip S în locul unei centuri de tip A sau B, cu condiția să se utilizeze ancoraje care sunt conforme cu Directiva 76/115/CEE.

ANEXA XVI

CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.

ÎNCERCĂRI

Trebuie demonstrat că centurile de siguranță îndeplinesc cerințele pe care se bazează următoarele încercări.

1.1.

Verificarea pragului de închidere și a rezistenței retractoarelor cu blocare de urgență.

Conform dispozițiilor de la punctul 2.7.7.2, în cea mai nefavorabilă direcție după ce s-a efectuat încercarea de rezistență detaliată la punctele 2.7.2, 2.7.7.1 și 2.7.7.3, ca o cerință a punctului 2.4.5.2.5.

1.2.

Verificarea rezistenței retractoarelor cu blocare automată

Conform dispozițiilor de la punctul 2.7.7.1, suplimentate de încercările menționate la punctele 2.7.2 și 2.7.7.3, ca o cerință a punctului 2.4.5.1.3.

1.3.

Încercare privind rezistența curelelor după expunerea la anumite condiții

Conform procedurii descrise la punctul 2.7.5, după condiționarea în conformitate cu cerințele de la punctele 2.7.3.1–2.7.3.5.

1.3.1.

Încercare privind rezistența după abraziune

Conform procedurii descrise la punctul 2.7.5, după condiționarea în conformitate cu cerințele de la punctul 2.7.3.6.

1.4.

Încercare de microalunecare

Conform procedurii descrise la punctul 2.7.4.

1.5.

Încercarea părților rigide

Conform procedurii descrise la punctul 2.7.6.

1.6.

Verificarea cerințelor de performanță a centurii de siguranță și a sistemului de reținere atunci când sunt supuse încercării dinamice.

1.6.1.

Încercări de condiționare

1.6.1.1.

Centurile de siguranță sau sistemele de reținere dotate cu retractoare cu blocare de urgență: conform dispozițiilor prevăzute la punctele 2.7.8. și 2.7.9., folosind o centură de siguranță care a fost supusă anterior la 10 000 cicluri ale încercării de rezistență a retractorului prevăzută la punctul 2.7.7.1 și la încercările prevăzute la punctele 2.4.2.3, 2.7.2 și 2.7.7.3.

1.6.1.2.

Centurile de siguranță sau sistemele de reținere dotate cu retractor cu blocare automată: conform dispozițiilor prevăzute la punctele 2.7.8 și 2.7.9, folosind o centură de siguranță care a fost supusă anterior la 10 000 cicluri ale încercării de rezistență a retractorului prevăzută la punctul 2.7.7.1 și la încercările prevăzute la punctele 2.4.2.3, 2.7.2 și 2.7.7.3.

1.6.1.3.

Centura de siguranță statică: conform dispozițiilor prevăzute la punctele 2.7.8 și 2.7.9, pe o centură de siguranță care a fost supusă încercării prevăzute la punctele 2.4.2.3 și 2.7.2.

1.6.2.

Încercări fără condiționare

Conform dispozițiilor prevăzute la punctele 2.7.8 și 2.7.9.

2.

FRECVENȚA ȘI REZULTATELE ÎNCERCĂRII

2.1.

Frecvența încercărilor conform cerințelor de la punctele 1.1–1.5 este pe o bază aleatorie și controlată statistic, conform uneia dintre procedurile regulate de asigurare a calității.

2.1.1.

Mai mult, în cazul retractoarelor cu blocare de urgență se verifică toate ansamblurile:

2.1.1.1.

fie conform dispozițiilor prevăzute la punctele 2.7.7.2.1 și 2.7.7.2.2, în cea mai nefavorabilă direcție specificată la punctul 2.7.7.21.2. Rezultatele trebuie să respecte cerințele de la punctele 2.4.5.2.1.1 și 2.4.5.2.3,

2.1.1.2.

fie conform dispozițiilor prevăzute la punctul 2.7.7.23, în cea mai nefavorabilă direcție. Cu toate acestea, viteza de înclinare poate fi mai mare decât viteza prevăzută, în măsura în care acest lucru nu afectează rezultatele încercărilor. Rezultatele trebuie să respecte cerințele de la punctul 2.4.5.21.4.

2.2.1.

Încercările cu condiționare

2.2.1.1.

În cazul centurilor de siguranță echipate cu un retractor cu blocare de urgență,

acolo unde producția zilnică este mai mare de 1 000 de centuri de siguranță: una din 100 000 centuri de siguranță produse, cu o frecvență minimă de o centură de siguranță la două săptămâni;

acolo unde producția zilnică este mai mică sau egală cu 1 000 de centuri de siguranță: una din 10 000 centuri de siguranță produse, cu o frecvență minimă de o centură de siguranță pe an,

pentru fiecare tip de mecanism de blocare, este supusă încercării prevăzute la punctul 1.6.1.1 din prezenta anexă (22).

2.2.1.2.

În cazul centurilor de siguranță echipate cu un retractor cu blocare automată și al centurilor statice,

acolo unde producția zilnică este mai mare de 1 000 de centuri de siguranță: una din 100 000 centuri de siguranță produse, cu o frecvență minimă de o centură de siguranță la două săptămâni;

acolo unde producția zilnică este mai mică sau egală cu 1 000 de centuri de siguranță: una din 10 000 centuri de siguranță produse, cu o frecvență minimă de o centură de siguranță pe an,

este supusă încercării prevăzute la punctul 1.6.1.2 sau 1.6.1.3 din prezenta anexă.

2.2.2.

Încercări fără condiționare

2.2.2.1.

În cazul centurilor de siguranță dotate cu un retractor cu blocare de urgență, următorul număr de eșantioane este supus încercării menționate la punctul 1.6.2 din prezenta anexă:

2.2.2.1.1.

pentru o producție nu mai mică de 5 000 de centuri de siguranță pe zi, 2 centuri de siguranță din 25 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe zi, pe tip de mecanism de blocare;

2.2.2.1.2.

pentru o producție mai mică de 5 000 de centuri de siguranță pe zi, o centură de siguranță din 5 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe an, pe tip de mecanism de blocare.

2.2.2.2.

În cazul centurilor dotate cu un retractor cu blocare automată și al centurilor de siguranță statice, următorul număr de eșantioane este supus încercării prevăzute la punctul 1.6.2 din prezenta anexă:

2.2.2.2.1.

pentru o producție nu mai mică de 5 000 de centuri de siguranță pe zi, o centură de siguranță din 25 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe zi, pe tip omologat;

2.2.2.2.2.

pentru o producție mai mică de 5 000 de centuri de siguranță pe zi, o centură de siguranță din 5 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe an, pe tip omologat.

2.2.3.

Rezultate

Rezultatele încercării trebuie să respecte cerințele prevăzute la punctul 2.6.1.31 din anexa 1.

Deplasarea înainte a manechinului poate fi controlată în sensul punctului 2.6.1.3.2 din anexa I (sau punctul 2.6.1.4, când este cazul), pe durata unei încercări de condiționare, în conformitate cu punctul 1.6.1 din prezenta anexă, printr-o metodă adaptată simplificată.

2.2.3.1.

În cazul omologării conform punctului 2.6.1.3.3 din anexa I la prezenta directivă și punctului 1.6.1 din prezenta anexă, se specifică doar că nici o parte a centurii de siguranță nu trebuie distrusă sau dezasamblată și că nu se va depăși viteza de 24 km/h a punctului de referință al pieptului la deplasarea de 300 mm.

2.3.

Dacă un eșantion nu trece o încercare anume, se efectuează o încercare suplimentară pentru aceleași cerințe pe cel puțin alte trei eșantioane. În cazul încercărilor dinamice, dacă una dintre acestea nu trece încercarea, deținătorul omologării sau reprezentantul său legal autorizat anunță autoritatea competentă care a acordat omologarea, indicând ce măsuri au fost luate pentru restabilirea conformității producției.

ANEXA XVII

CERINȚE PENTRU SISTEMELE DE REȚINERE PENTRU COPII

Cerințele pentru omologarea sistemelor de fixare sunt prezentate la alineatele (2), (6), (7), (8), (9) și (14) din Regulamentul nr. 44 al Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (23), împreună cu anexele 3 – 21, până la seria 03 de amendamente inclusiv.

[Referințele de la alineatele (6) – (8) de mai sus la Regulamentele nr. 14, 16 și 21 sunt înțelese ca Directiva 76/115/CEE, prezenta directivă și Directiva 74/60/CEE.]

ANEXA XVIII

CERINȚELE DE INSTALARE PENTRU SISTEMELE DE REȚINERE PENTRU COPII

Cerințele pentru instalarea sistemelor de reținere pentru copii sunt prezentate în anexa 13 la Rezoluția Comună R.E. 3 a Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite, punctul 5.2 și apendicele 2, reproduse în apendicele la prezenta anexă.

Apendicele 1

Textul reprodus mai jos face referire la anexa 13 (punctul 5.2 și apendicele 2 din Rezoluția Comună R.E. 3 a Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite R.E.3. (document TRANS/WP.29/78/Rev. 1 din 11 august 1997).

ANEXA 13

RECOMANDARE PRIVIND CERINȚELE PENTRU INSTALAREA CENTURILOR DE SIGURANȚĂ ȘI A SISTEMELOR DE REȚINERE PENTRU OCUPANȚII ADULȚI AI AUTOVEHICULELOR PE SCAUNELE DIN FAȚĂ ȘI DIN SPATE

5.2.

Un sistem de reținere pentru copii din categoria «universală» înseamnă un sistem de reținere pentru copii aprobat pentru categoria «universală» din Regulamentul EDE Nr. 44, seria 03 la amendamente. Pozițiile scaunelor indicate de constructorul vehiculului ca fiind adecvate pentru instalarea sistemelor de reținere pentru copii din categoria «universală» trebuie să respecte dispozițiile apendicelui 2 la prezenta anexă.

Apendicele 2

Dispoziții privind instalarea sistemelor de reținere pentru copii din categoria «universală» montate cu echipamentul centurii de siguranță al vehiculului

1.

GENERALITĂȚI

1.1.

Procedura de încercare și cerințele din acest apendice sunt utilizate pentru a determina adecvarea pozițiilor scaunelor pentru instalarea sistemelor de fixare pentru copii din categoria «universală».

1.2.

Încercările pot fi desfășurate într-un vehicul sau într-o parte reprezentativă a acestuia.

2.

PROCEDURA DE ÎNCERCARE

2.1.

Ajustați scaunul la poziția sa cea mai de jos și mai în spate.

2.2.

Ajustați unghiul spătarului scaunului în poziția proiectată de constructor. În absența oricărei specificații, trebuie să se utilizeze un unghi de 25 grade față de planul vertical, sau poziția fixă cea mai apropriată a spătarului scaunului.

2.3.

Fixați ancorarea umerilor la cea mai joasă poziție.

2.4.

Puneți o bucată de bumbac pe spătarul scaunului și pe pernă.

2.5.

Montați accesoriile (așa cum au fost descrise în figura 1 din prezentul apendice) pe scaunul vehiculului.

2.6.

Dacă locul de stat este destinat să fie utilizată pentru un sistem de reținere universal orientat spre înainte sau spre înapoi, procedați conform punctelor 2.6.1, 2.7, 2.8, 2.9 și 2.10. Dacă locul de stat este destinat să permită doar un sistem de reținere universal orientat spre înainte, procedați conform punctelor 2.6.2, 2.7, 2.8, 2.9 și 2.10.

2.6.1.

Aranjați cureaua centurii de siguranță în jurul accesoriilor de fixare aproximativ în poziția corectă din figurile 2 și 3, apoi închideți catarama.

2.6.2.

Aranjați cureaua centurii de siguranță aproximativ în poziția corectă în jurul părții de jos a accesoriilor de fixare cu o rază de 155 mm, așa cum arată figura 3, apoi închideți catarama.

2.7.

Asigurați-vă că accesoriile de fixare sunt localizate cu linia centrului pe linia centrului aparentă a poziției scaunului ± 25 mm, cu linia centrului său paralelă cu linia centrului vehiculului.

2.8.

Asigurați-vă că ați îndepărtat jocul chingilor. Utilizați forță suficientă pentru a îndepărta jocul, nu încercați să tensionați chingile.

2.9.

Împingeți către spate centrul părții din față a accesoriilor de fixare cu o forță de 100 N ± 10 N, aplicată paralel cu suprafața de jos și îndepărtați forța.

2.10.

Împingeți vertical în spate pe centrul suprafeței de sus a accesoriilor de fixare cu o forță de 100 N ± 10 N și îndepărtați forța.

3.

CERINȚE

3.1.

Baza accesoriilor de fixare intră în contact atât cu părțile din față, cât și cu cele din spate ale suprafeței pernei scaunului. Dacă acest contact nu are loc datorită întreruperii accesului centurii de siguranță în accesoriile de fixare pentru încercare, această întrerupere poate fi acoperită în linie cu suprafața fundului accesoriilor de fixare pentru încercare.

3.2.

Porțiunea abdominală a centurii de siguranță va atinge accesoriile de fixare pe ambele părți în spatele traiectoriei centurii de siguranță subabdominale (a se vedea figura 3).

3.3.

În cazul în care cerințele de mai sus nu respectă ajustările prevăzute la punctele 2.1, 2.2 și 2.3, scaunul, spătarul scaunului și ancorările centurii de siguranță pot fi reglate într-o poziție alternativă de către constructor, pentru utilizarea normală la care va fi repetată procedura de instalare de mai sus, iar cerințele vor fi din nou verificate și respectate.

Figura 1

Specificațiile accesoriilor de fixare

Image

Figura 2

Instalarea accesoriilor de fixare pe scaunul vehiculului

(A se vedea punctul 2.6.1)

Image

Figura 3

Verificarea compatibilității

(A se vedea punctele 2.6.1 și 3.2)

Image


(1)  Categoriile de vehicule definite în anexa IIA la Directiva 70/156/CEE.

(2)  JO L 38, 11.2.1974, p. 2.

(3)  JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(4)  JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(5)  JO L 165, 20.6.1976, p. 16.

(6)  În plus față de cerințele de la punctul 3.1, statele membre pot, pe baza legislației naționale, să accepte toate tipurile de centuri de siguranță și sisteme de reținere prevăzute de prezenta directivă pentru anumite tipuri de vehicule.

(7)  JO L 221, 12.8.1974, p. 1.

(8)  A se vedea 2.7.3.6.4.3.

(9)  Se șterg mențiunile necorespunzătoare.

(10)  Numerele punctelor și notele de subsol utilizate în prezenta fișă de informații corespund celor menționate în anexa I la Directiva 70/156/CEE. Punctele care nu au relevanță în sensul prezentei directive au fost omise.

(11)  Tabelul se poate extinde, după caz, pentru vehiculele cu mai mult de două rânduri de scaune sau dacă există mai mult de trei scaune pe lățimea vehiculului

(S = partea stângă, D = partea dreaptă, C = centru)

(12)  Tabelul se poate extinde, după caz, pentru vehiculele cu mai mult de două rânduri de scaune sau dacă există mai mult de trei scaune pe lățimea vehiculului

(S = partea stângă, D = partea dreaptă, C = centru)

(13)  Se șterg mențiunile necorespunzătoare.

(14)  Dacă mijlocul de identificare a tipului conține caractere nerelevante pentru descrierea vehiculului, a componentelor sau a tipurilor de unități tehnice separate, aceste caractere sunt reprezentate în documentație cu simbolul «?» (de exemplu ABC??123??).

(15)  În conformitate cu anexa IIA la Directiva 70/156/CEE.

(16)  Dacă o centură este aprobată pe baza dispozițiilor de la punctul 2.6.1.3.3 din anexa 1 la prezenta directivă, această centură se instalează numai pe un scaun orientat spre înainte protejat de o pernă de aer în față, cu condiția ca vehiculul respectiv să fie aprobat conform Directivei 96/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 18, 21.1.1997, p. 7).

(17)  Se șterg mențiunile necorespunzătoare.

(18)  Se șterg mențiunile necorespunzătoare.

(19)  Dacă mijlocul de identificare a tipului conține caractere nerelevante pentru descrierea vehiculului, a componentelor sau a tipurilor de unități tehnice separate, aceste caractere sunt reprezentate în documentație cu simbolul «?» (de exemplu ABC??123??).

(20)  În conformitate cu anexa IIA la Directiva 70/156/CEE.

(21)  Aceste cerințe sunt conforme cu Recomandarea ISO R 6478/1980.

(22)  În sensul prezentei anexe, «tip de mecanism de blocare» înseamnă toate retractoarele cu blocare de urgență ale căror mecanisme diferă doar în unghiurile de avans ale detectorului la sistemul de axe de referință al vehiculului.

(23)  Reprodusă și publicată în Jurnalul Oficial.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

231


32000L0006


L 056/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


A DOUĂZECI ȘI PATRA DIRECTIVĂ 2000/6/CE A COMISIEI

din 29 februarie 2000

de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), modificată ultima dată de Directiva 98/62/CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare destinate consumatorilor,

întrucât:

(1)

Se consideră că derivații grăsimilor animale, ca acizii grași, glicerina, esterii acizilor grași și săpunurile și alcoolii grași, aminele grase și amidele grase derivate din aceștia, pot fi utilizați în condiții de siguranță la fabricarea produselor cosmetice, deoarece nu prezintă riscul contractării encefalopatiei spongiforme transmisibile, dacă sunt preparați în strictă conformitate cu procedeele fizico-chimice specifice, în care temperatura este parametrul decisiv de care depind condițiile de presiune corespunzătoare. În consecință, anexa II la directiva sus-menționată trebuie modificată în mod corespunzător.

(2)

S-a arătat că apar efecte secundare dăunătoare în urma utilizării prelungite a hidrochinonei în creme pentru albirea pielii. Această utilizare specială a hidrochinonei nu trebuie, prin urmare, să fie autorizată, în sensul că este necesară modificarea părții 1 a anexei III la directiva sus-menționată. Din studii mai reiese că hidrochinona utilizată în vopselele pentru păr nu are efecte dăunătoare asupra sănătății dacă concentrația nu depășește 0,3 %. În consecință, partea 1 a anexei III la directiva sus-menționată trebuie modificată în mod corespunzător.

(3)

Pe baza noilor date științifice, clorura, bromura și zaharinatul de benzalconiu au fost adăugate recent pe lista substanțelor care se pot utiliza drept conservanți la fabricarea produselor cosmetice enumerate în partea 1 a anexei VI la directiva sus-menționată. Experiența a dovedit că se poate accepta, de asemenea, ca aceste săruri de benzalconiu să fie utilizate și în alte scopuri în produsele cosmetice, în funcție de lungimea catenei de carbon, cu condiția respectării concentrațiilor maxime autorizate. Caracteristicile specifice menționate justifică, prin urmare, includerea acestora în lista din anexa III partea 1.

(4)

Industria cosmeticelor a furnizat noi date științifice pe baza studiilor de absorbție transcutanată a soluțiilor apoase de acid boric, borați și tetraborați cu diferite valori ale pH-ului și concentrații diferite, care arată că nu este justificată condiția ca pH-ul să fie neutru sau slab alcalin pentru a reduce la minimum absorbția transcutanată a acestor derivați ai borului. În consecință, lista substanțelor pe care nu trebuie să le conțină produsele cosmetice, cu excepția celor supuse restricțiilor și condițiilor prevăzute, stabilită în anexa III partea 1, trebuie modificată în mod corespunzător.

(5)

În concentrațiile în care este utilizat de obicei drept conservant în produsele cosmetice prevăzute a fi îndepărtate prin clătire, este improbabil ca benzilhemiformalul să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Prin urmare, acesta trebuie scos din partea 2 a anexei VI la directiva sus-menționată, care stabilește lista conservanților admiși provizoriu în produsele cosmetice, și inclus în anexa VI partea 1, care conține lista conservanților admiși în produsele cosmetice.

(6)

În concentrațiile în care este utilizat de obicei drept conservant în produsele cosmetice, este improbabil ca 3-iodo-2-propinil butil carbamatul să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Prin urmare, acesta trebuie scos din lista din anexa VI partea 2 și introdus în lista din anexa VI partea 1.

(7)

În concentrațiile în care se utilizează de obicei ca filtru UV pentru cremele pentru plajă, este improbabil ca 4-dimetil-amino-benzoatul de etil-2-hexil (octil dimetil PABA) să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății utilizatorilor. Prin urmare, acesta trebuie scos din partea 2 a anexei VII la directiva susmenționată care stabilește lista filtrelor UV pe care produsele cosmetice pot să le conțină provizoriu și introdus în anexa VII partea 1 care conține lista filtrelor UV admise în produsele cosmetice.

(8)

În concentrațiile în care se utilizează de obicei ca filtru UV pentru cremele de plajă, este improbabil ca acidul 2-hidroxi-4-metoxibenzofenon-5-sulfonic (benzofenona-5) și sarea de sodiu a acestuia să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Prin urmare, acidul 2-hidroxi-4-metoxibenzofenon-5-sulfonic (benzofenona-5) și sarea sa de sodiu trebuie scoase din anexa VII partea 2 și introduse în anexa VII partea 1.

(9)

Salicilatul de 4-izopropil-benzil nu se mai utilizează ca filtru UV în produsele pentru plajă. Prin urmare, salicilatul de 4-izopropil-benzil trebuie scos din anexa VII partea 2.

(10)

În limitele de concentrație și în condițiile adoptate de industria cosmetică pentru utilizarea 2,2′-metilen-bis-6-(2H-benzotriazol-2-il)-4-tetrametil-butil-1,1,3,3-fenolului ca filtru UV în produsele pentru plajă, este improbabil ca acesta să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății utilizatorilor. Prin urmare, acesta poate fi inclus în lista din anexa VII partea 1.

(11)

În limitele de concentrație și în condițiile adoptate de industria cosmetică pentru utilizarea sării monosodice a acidului 2-2′-bis-(1,4-fenilen)1H-benzimidazol-4,6-disulfonic ca filtru UV în cremele pentru plajă, este improbabil ca acesta să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății utilizatorilor. Prin urmare, acesta poate fi inclus în lista din anexa VII partea 1.

(12)

În limitele de concentrație și în condițiile adoptate de industria cosmetică pentru utilizarea (1,3,5)-triazin-2,4-bis-[(4-(2-etil-hexiloxi)-2-hidroxi)-fenil]-6-(4-metoxifenilului) ca filtru UV în cremele pentru plajă, este improbabil ca acesta să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății utilizatorilor. Prin urmare, acesta poate fi inclus în lista din anexa VII partea 1.

(13)

Măsurile stabilite de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului din sectorul cu produse cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/768/CEE se modifică conform anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că produsele cosmetice care conțin substanțele enumerate în anexele II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE, stabilite în anexa la prezenta directivă și care sunt furnizate consumatorului final după data de 1 ianuarie 2001, respectă dispozițiile prezentei directive.

Articolul 3

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 iulie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 29 februarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(2)  JO L 253, 15.9.1998, p. 20.


ANEXĂ

Anexa la Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:

1.

În anexa II

La numărul de ordine 419 litera (b), prima liniuță se reformulează după cum urmează:

„—

transesterificarea sau hidroliza la cel puțin 200 °C și la o presiune corespunzătoare, timp de 20 de minute (glicerină, acizi grași și esterii acizilor grași);”.

2.

În anexa III partea 1

(i)

Numărul de ordine 1 se modifică conform tabelului următor:

a

b

c

d

e

f

„1a

Acid boric, borați și tetraborați

(a)

Talc

(a)

5 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(a) 1.

A nu se utiliza în produsele pentru copii sub 3 ani

2.

A nu se utiliza pe pielea jupuită sau iritată, dacă concentrația de borați solubili liberi este mai mare de 1,5 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(a) 1.

A nu se utiliza pentru copii sub 3 ani

2.

A nu se utiliza pe pielea jupuită sau iritată

(b)

Produse pentru igienă generală

(b)

0,1 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(b) 1.

A nu se utiliza în produsele pentru copii sub 3 ani

(b) 1.

A nu se înghiți

2.

A nu se utiliza pentru copii sub 3 ani

(c)

Alte produse

(în afară de produsele pentru baie și produsele pentru ondularea părului)

c)

3 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(c) 1.

A nu se utiliza în produsele pentru copii sub 3 ani

3.

A nu se utiliza pe pielea jupuită sau iritată, dacă concentrația de borați solubili liberi este mai mare de 1,5 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(c) 1.

A nu se utiliza pentru copii sub 3 ani

2.

A nu se utiliza pe pielea jupuită sau iritată

1b

Tetraborați

(a)

Produse pentru baie

(a)

18 % (masă/masă calculat ca acid boric)

(a)

A nu se utiliza în produsele pentru copii sub 3 ani

(a)

A nu se utiliza pentru baia copiilor sub 3 ani

(b)

Produse pentru ondularea părului

(b)

8 % (masă/masă calculat ca acid boric)

 

(b)

Se clătește bine”

(ii)

Numărul de ordine 14 se modifică după cum urmează:

a doua menționare a „hidrochinonei” în coloana b, litera „(b)” din coloana c, a doua menționare a „2 %” din coloana d și litera „(b)” din coloana f se elimină;

„2 %” din coloana d se înlocuiește cu „0,3 %”.

(iii)

Se adaugă numărul de ordine 65, conform următorului tabel:

a

b

c

d

e

f

„65

Clorură, bromură și zaharinat de benzalconiu

(a)

Produse pentru îngrijirea părului (capului) care se elimină prin clătire

(a)

3 % (calculat în clorură de benzalconiu)

(a)

În produsele finale, concentrația de clorură, bromură și zaharinat de benzalconiu cu catenă alchil C14 sau mai mică nu trebuie să depășească 0,1 % (calculat în clorură de benzalconiu)

(a)

A se evita contactul cu ochii

(b) Alte produse

(b)

0,1 % (calculat în clorură de benzalconiu)

 

(b)

A se evita contactul cu ochii”

3.

În anexa VI

(i)

În partea 1, se adaugă următoarele numere de ordine:

a

b

c

d

e

„55

Benzilhemiformal

0,15 %

Numai pentru produsele care se îndepărtează prin clătire

 

56

3-iodo-2-propinil butil carbamat

0,05 %

1.

A nu se utiliza în produse de igienă bucală și îngrijire a buzelor

 

2.

Dacă concentrația în produsele destinate să rămână pe piele este mai mare de 0,02 %, se adaugă textul: Conține iod

Conține iod”

(ii)

În partea 2, numerele de ordine 21 și 29 se elimină.

4.

În anexa VII

(i)

În partea 1, se adaugă următoarele numere de ordine:

a

b

c

d

e

„21

4-dimetil-amino-benzoat de etil-2-hexil (octil dimetil PABA)

8 %

 

 

22

acid 2-hidroxi-4-metoxibenzofenonă-5-sulfonic (Benzofenonă-5) și sarea de sodiu a acestuia

5 % (acid)

 

 

23

2,2′-metilen-bis-6-(2H-benzotriazol-2-il)-4-(tetrametil-butil)-1,1,3,3-fenol

10 %

 

 

24

Sarea monosodică a acidului 2-2′-bis-(1,4-fenilen)1H-benzimidazol-4,6-disulfonic

10 % (acid)

 

 

25

(1,3,5)-triazină-2,4-bis[(4-(2-etil-hexiloxi)-2-hidroxi)-fenil]-6-(4-metoxifenil)

10 %”

 

 

(ii)

În partea 2, numerele de ordine 5, 17și 29 se elimină.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

236


32000L0011


L 065/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


A DOUĂZECI ȘI CINCEA DIRECTIVĂ 2000/11/CE A COMISIEI

din 10 martie 2000

de adaptare la progresul tehnic a anexei II la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislativă a statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), modificată ultima dată de Directiva 2000/6/CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare destinate consumatorilor,

întrucât:

(1)

S-a stabilit că 3′-etil-5′,6′,7′,8′-tetrahidro-5′,5′,8′,8′-tetrametil-2′-acetonaftona sau 7-acetil-6-etil-1,1,4,4-tetrametil-1,2,3,4-tetrahidronaftalenul este o substanță care induce efecte neurotoxice. Se recomandă, prin urmare, interzicerea substanței menționate în produsele cosmetice și includerea acesteia în lista din anexa II la directiva menționată anterior.

(2)

S-a stabilit că acidul aristolohic și sărurile acestuia, precum și specia Aristolochia și preparatele acestora sunt substanțe cu puternice efecte cancerigene. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(3)

S-a stabilit că 2,3,7,8-tetracloro-dibenzo-p-dioxina este o substanță toxică cu un puternic potențial cancerigen. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanței menționate în produsele cosmetice și includerea acesteia în lista din anexa II menționată anterior.

(4)

S-a stabilit că 6-(piperidinil)-2,4-pirimidindiamina 3-oxidul (minoxidil) și sărurile acestuia sunt substanțe cu puternice efecte vasodilatatoare sistemice. În plus, este necesară efectuarea unei evaluări științifice speciale a derivaților de minoxidil pentru determinarea posibilelor efecte ale acestora asupra sănătății. Se recomandă, prin urmare, interzicerea minoxidilului și a sărurilor acestuia în produsele cosmetice și includerea în lista din anexa II menționată anterior.

(5)

S-a stabilit că 3,4′,5-tribromosalicilanilida este o substanță care produce un efect de sensibilizare puternic și de lungă durată. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanței menționate în produsele cosmetice și includerea acesteia în lista din anexa II menționată anterior.

(6)

S-a stabilit că specia Phytolacca și preparatele acesteia sunt substanțe toxice care produc efecte farmacologice negative. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(7)

S-a stabilit că 11α-hidroxipregn-4-ene-3, 20-diona și esterii acesteia sunt substanțe care afectează activitatea endocrină coroborată cu puternice efecte hipertensive. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(8)

S-a stabilit că agentul de colorare C.I. 42 640 este o substanță care produce efecte cancerigene. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanței menționate în produsele cosmetice și includerea acesteia în lista din anexa II menționată anterior.

(9)

S-a stabilit că antiandrogenii cu structură steroidă sunt substanțe care interferează cu funcționarea organelor dependente de androgeni. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(10)

S-a stabilit că zirconiul și compușii acestuia, alții decât hidroxiclorurile de aluminiu, și zirconiu hidratate și complecșii acestora cu glicina și lacurile, pigmenții sau sărurile agenților de colorare care pot să intre în compoziția produselor cosmetice sunt substanțe care produc efecte mutagene. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(11)

S-a stabilit că tirotricinul și sărurile acestuia sunt substanțe antibiotice cu efecte bacteriostatice. Prin urmare, este necesară interzicerea acestor substanțe în produsele cosmetice. Cu toate acestea, deoarece acestea sunt deja enumerate la numărul de ordine 39 din lista din anexa II menționată anterior, nu este necesar să li se atribuie un număr special.

(12)

S-a stabilit că acetonitrilul este un solvent toxic care produce efecte sistemice acute și posibil cancerigene. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(13)

S-a stabilit că tetrahidrozolina și sărurile acesteia sunt substanțe care produc efecte α-adrenergice vasoconstrictoare. Prin urmare, se recomandă interzicerea substanțelor menționate în produsele cosmetice și includerea acestora în lista din anexa II menționată anterior.

(14)

În sentința sa din 25 ianuarie 1994 (Angelopharm GmbH contra Freie Hansestadt Hamburg), Curtea de Justiție a Comunităților Europene a anulat dispozițiile din cea de-a douăsprezecea Directivă 90/121/CEE a Comisiei articolul 1 (3) de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, IV, V și VI la Directiva 76/768/CEE menționată anterior, în vederea includerii substanței 11α-hidroxipregn-4-ene-3,20-diona și a esterilor acesteia în lista substanțelor care sunt interzise în produsele cosmetice în temeiul anexei II menționate anterior. Considerentele hotărârii Curții au fost acelea că includerea substanței menționate în lista din anexa II menționată anterior ar fi trebuit să fie justificată printr-un raport al Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare, dar că această justificare nu a fost oferită.

(15)

Având în vedere sentința menționată, rezultă că pentru includerea oricărei substanțe în lista din anexa II menționată anterior este necesară consultarea în prealabil a Comitetului științific pentru produse cosmetice și produse nealimentare. Prin urmare,, conform prezentei directive, este necesar să se ia măsuri pentru revocarea includerii substanțelor în anexa II menționată anterior, ca urmare a aplicării necorespunzătoare a oricărei directive a Comisiei, invalidată de același defect de procedură, anume Directiva 82/147/CEE a Comisiei (4), a cincea Directivă 84/415/CEE a Comisiei (5), a șaptea Directivă 86/179/CEE a Comisiei (6), a noua Directivă 87/137/CEE a Comisiei (7), a zecea Directivă 88/233/CEE a Comisiei (8) și a douăsprezecea Directivă 90/121/CEE a Comisiei.

(16)

Ca urmare a sentinței menționate anterior a Curții de Justiție a Comunităților Europene, se recomandă ca numerele de ordine, alocate substanțelor menționate care au fost incluse în mod impropriu în lista din anexa II menționată anterior, să fie retrase oficial și, dacă este cazul, reintroduse în listă pe baza unui raport științific relevant furnizat de Comitetul științific menționat anterior.

(17)

Întrucât măsurile stabilite de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic al directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului din sectorul cu produse cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/768/CEE se modifică conform anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că produsele cosmetice care sunt furnizate consumatorului final nu conțin substanțele enumerate în lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 3

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 1 iunie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 martie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(2)  JO L 56, 1.3.2000, p. 42.

(3)  JO L 71, 17. 3.1990, p. 40.

(4)  JO L 63, 6.3.1982, p. 26.

(5)  JO L 228, 25.8.1984, p. 31.

(6)  JO L 138, 24.5.1986, p. 40.

(7)  JO L 56, 26.2.1987, p. 20.

(8)  JO L 105, 26.4.1988, p. 11.


ANEXĂ

I.

1.

Numărul de ordine 362 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descris în Directiva 82/147/CEE, se șterge.

2.

Numărul de ordine 365 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descris în a cincea Directiva 84/415/CEE, se șterge.

3.

Numărul de ordine 367 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descris în a șaptea Directivă 86/179/CEE, modificată de a zecea Directivă 88/233/CEE, se șterge.

4.

Numărul de ordine 372 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descris în a noua Directivă 87/137/CEE, se șterge.

5.

Numerele de ordine 373 și 374 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descrise în a zecea Directivă 88/233/CEE, se șterg.

6.

Numerele de ordine 386, 390, 391, 392, 393 și 394 din lista din anexa II la Directiva 76/768/CEE, descrise în a douăsprezecea Directivă 90/121/CEE, se șterg.

II.

Anexa II la Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:

Se adaugă următoarele numere de ordine:

„362.

3′-etil-5′,6′,7′,8′-tetrahidro-5′,5′,8′,8′-tetrametil-2′-acetonaftonă sau 7-acetil-6-etil-1,1,4,4-tetrametil-1,2,3,4-tetrahidronaftalen

365.

Acidul aristolohic și sărurile acestuia; specia Aristolochia și preparatele acestora

367.

2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxina

372.

6-(piperidinil)-2,4-pirimidindiamina 3-oxid (minoxidil) și sărurile acestuia

373.

3,4′,5-tribromosalicilanilida

374.

Specia Phytolacca și preparatele acesteia

385.

11α-hidroxipregn-4-en-3, 20-dionă și esterii acesteia

386.

Agent de colorare C.I. 42 640

390.

Anti-androgeni cu structură steroidă

391.

Zirconiu și compușii acestuia, cu excepția substanțelor enumerate la numărul de ordine 50 din anexa III partea 1 și lacurile, pigmenții sau sărurile de zirconiu din agenții de colorare enumerați în anexa IV partea 1, cu numărul de ordine 3.

393.

Acetonitril

394.

Tetrahidrozolină și sărurile acesteia.”


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

240


32000D0245


L 077/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 2 februarie 2000

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la sticla plată, sticla profilată și produsele din sticlă modelată

[notificată cu numărul C(1999) 5016]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/245/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute în articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității, ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat.

(2)

Articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice.

(3)

Cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE sunt descrise detaliat în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care sunt metodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme.

(4)

Procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor specificate de prima posibilitate fără supraveghere permanentă și celei de-a doua și a treia posibilități, definite în anexa III partea 2 punctul (ii) și întrucât procedurile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespund sistemelor definite în anexa III partea 2 punctul (i), precum și primei posibilități cu supraveghere permanentă din anexa III partea 2 punctul (ii).

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții.

(6)

Proiectul de decizie a fost înaintat Consiliului care s-a aflat în imposibilitatea de a acționa în termenul de trei luni prevăzut în Directiva 89/106/CEE. Prin urmare, măsurile propuse sunt adoptate de către Comisie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atestarea conformității produselor și familiilor de produse stabilite în anexa I se realizează printr-o procedură în cadrul căreia fabricantul este singurul responsabil cu sistemul de control al producției în fabrică, care asigură conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Atestarea conformității produselor stabilite în anexa II se realizează printr-o procedură în cadrul căreia, pe lângă sistemul de control al producției în fabrică asigurat de fabricant, un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea și supravegherea controlului producției sau al produselor în sine.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității, stabilită în anexa III, este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 februarie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

Panouri de sticlă plată și bombată (inclusiv sticlă simplă, sticlă prelucrată, sticlă specială sau sticlă incasabilă, sticlă acoperită, cu peliculă, emailată, tratată la suprafață sau sticlă cu efect de oglindă):

Pentru alte utilizări decât:

într-un ansamblu special destinat pentru a conferi rezistență la foc;

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie.

Sticlă profilată în U (armată sau nu):

Pentru alte utilizări decât:

într-un ansamblu special destinat pentru a conferi rezistență la foc.

Elemente de sticlă izolatoare:

Pentru alte utilizări decât:

într-un ansamblu special destinat pentru a conferi rezistență la foc;

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie.

Cărămizi glazurate:

Pentru utilizare în alte aplicații neportante decât:

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie.

Panouri de pereți din cărămizi glazurate:

Pentru alte utilizări neportante decât:

pentru compartimentare antifoc;

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie.


ANEXA II

Panouri de sticlă plată și bombată (inclusiv sticlă simplă, sticlă prelucrată, sticlă specială sau sticlă incasabilă, sticlă acoperită, cu peliculă, emailată, tratată la suprafață sau sticlă cu efect de oglindă):

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie;

pentru utilizare într-un ansamblu special destinat să confere rezistență la foc.

Sticlă profilată în U (armată sau nu):

pentru utilizare într-un ansamblu special destinat să confere rezistență la foc.

Elemente de sticlă izolatoare:

ca geamuri antiglonț sau antiexplozie;

pentru utilizare într-un ansamblu special destinat să confere rezistență la foc.

Cărămizi glazurate:

 

— ca geamuri antiglonț sau antiexplozie.

Panouri de pereți din cărămizi glazurate:

pentru compartimentarea antifoc;

pentru geamuri antiglonț sau antiexplozie.


ANEXA III

Observație: Pentru produsele care au mai mult de una din utilizările preconizate prevăzute în familiile de produse care urmează, sarcinile organismului autorizat, care rezultă din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității, sunt cumulative.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (1/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă(e)

(rezistență la foc)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată

Sticlă profilată în U

Elemente de sticlă izolatoare

Pentru utilizare într-un ansamblu de sticlă special destinat să confere rezistență la foc

oricare

1

Panouri de pereți din cărămizi glazurate

Pentru compartimentare antifoc

oricare

1

Sistem 1: A se vedea anexa III partea 2 punctul (i) din Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a eșantioanelor.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie sa fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (2/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă(e)

(reacție la foc)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată

Sticlă profilată în U

Elemente de sticlă izolatoare

Cărămizi glazurate

Panouri de pereți din cărămizi glazurate

Pentru utilizări supuse reglementărilor privind reacția la foc

A, B, C

3

A (1), D, E, F

4

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (3/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat sa specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată

Sticlă profilată în U

Elemente de sticlă izolatoare

Pentru utilizări supuse reglementarii privind comportarea la foc în exterior

Produsele care necesită încercare

3

Produse „considerate satisfăcătoare” fără încercare (2)

4

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem 4: A se vedea Anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (4/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat sa specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizate relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată

Elemente de sticlă izolatoare

Cărămizi glazurate

Perete din cărămizi glazurate

Pentru utilizare ca geamuri antiglonț sau antiexplozie

1

Pentru alte utilizări care pot să prezinte riscuri cu privire la „siguranța în utilizare” și supuse reglementării aplicabile în acest domeniu

3

Sticlă profilată în U

Pentru alte utilizări care pot să prezinte riscuri cu privire la „siguranța în utilizare” și supuse reglementării aplicabile în acest domeniu

3

Sistem 1: A se vedea anexa III partea 2 punctul (i) din Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a eșantioanelor.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (5/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat sa specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată (cu tratare specială)

Sticlă profilată în U

Elemente de sticlă izolatoare

Cărămizi glazurate

Panouri din cărămizi glazurate

Sticlă destinată unor aplicații de conservare a energiei și/sau de reducere a zgomotelor

3

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

STICLĂ PLATĂ, STICLĂ PROFILATĂ ȘI PRODUSE DIN STICLĂ MODELATĂ (6/6)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat sa specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Panouri de sticlă plată și bombată

Sticlă profilată în U

Elemente de sticlă izolatoare

Cărămizi glazurate

Panouri de pereți din cărămizi glazurate

Pentru alte utilizări decât cele indicate în familiile 1/6, 2/6, 3/6, 4/6 și 5/6

4

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.


(1)  Materiale din clasa A, a căror reacție la foc nu trebuie verificată conform Deciziei 96/603/CE.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

(2)  De confirmat în timpul discuțiilor cu grupul autorităților de reglementare în materie de incendii.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem 4: A se vedea Anexa III partea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247


32000D0273


L 086/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 27 martie 2000

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la șapte produse supuse agrementării tehnice europene fără Ghid

[notificată cu numărul C(2000) 668]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/273/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Comisia trebuie să aleagă, între cele două proceduri prevăzute în articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că trebuie să decidă dacă, pentru un anumit produs sau pentru o anumită familie de produse determinate, existența unui sistem de control al producției în fabrică aflat sub răspunderea producătorului reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității, ori dacă, din motive care țin de respectarea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare aprobat.

(2)

Articolul 13 alineatul (4) din Directiva 89/106/CEE prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandat și în specificațiile tehnice; întrucât trebuie deci definit conceptul de produs sau de familie de produse așa cum este el folosit în mandate și în specificațiile tehnice.

(3)

Cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE sunt descrise detaliat în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât trebuie, ca urmare, să se precizeze clar, pentru fiecare produs sau familie de produse, care sunt metodele prin care cele două proceduri trebuie puse în aplicare, prin trimitere la anexa III, în măsura în care aceasta din urmă dă prioritate anumitor sisteme.

(4)

Procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor specificate de prima posibilitate fără supraveghere permanentă și celei de-a doua și a treia posibilități, definite în anexa III partea 2 punctul (ii) și întrucât procedurile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespund sistemelor definite în anexa III partea 2 punctul (i), precum și primei posibilități cu supraveghere permanentă din anexa III partea 2 punctul (ii).

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atestarea conformității produselor și familiilor de produse stabilite în anexa I se realizează printr-o procedură în cadrul căreia fabricantul este singurul responsabil cu sistemul de control al producției în fabrică care asigură conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Atestarea conformității produselor stabilite în anexa II se realizează printr-o procedură în cadrul căreia, pe lângă sistemul de control al producției în fabrică asigurat de fabricant, un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea și supravegherea controlului producției sau a produselor în sine.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității stabilită în anexa III este precizată în agrementele tehnice europene relevante.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 martie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor și a zgomotelor de șoc pentru planșee flotante (ref. EOTA 05.03/03):

Pentru toate utilizările cu excepția celor supuse reglementării privind reacția la foc pentru produsele din materiale din clasele AFL  (1), BFL  (1), CFL  (1).

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor și a zgomotului pentru pereți (ref. EOTA 06.01/09):

Pentru toate utilizările cu excepția celor supuse reglementării privind reacția la foc a produselor din materiale din clasele A (1), B (1), C (1).

Cosoroabe din oțel inoxidabil (ref. EOTA 06.04/.04)

Ansamblu separator de apă uzată (ref. EOTA 07.04/04).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în procesul de producție (în general materiale supuse unor modificări chimice, de exemplu, produse de ignifugare sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la modificări ale reacției la foc).


ANEXA II

Ansamblu de izolare contra vibrațiilor și a zgomotelor de șoc pentru planșee flotante (ref. EOTA 05.03/03):

Pentru utilizări supuse reglementării privind reacția la foc pentru produsele din materiale din clasele AFL  (1), BFL  (1), CFL  (1).

Ansamblu de izolare contra vibrațiilor și a zgomotului pentru pereți (ref. EOTA 06.01.09):

Pentru utilizări supuse reglementării privind reacția la foc a produselor din materiale din clasele A (1), B (1), C (1).

Profile în U (ref. EOTA 06.01/01)

Ansamblu de ancoraj chimic (ref. EOTA 06.01/011)

Ansamblu de ancoraj din beton epoxi/poliester armat cu fibre de sticla/mortar epoxi (ref. EOTA 06.03/03).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în procesul de producție (în general materiale supuse unor modificări chimice, de exemplu, produse de ignifugare sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la modificări ale reacției la foc).


ANEXA III

ATESTAREA CONFORMITĂȚII

Observație: Pentru produsele/ansamblurile care au mai mult de una din utilizările preconizate prevăzute în familiile de produse care urmează, sarcinile organismului autorizat, care rezultă din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității, sunt cumulative.

FAMILIA DE PRODUSE

ȘAPTE PRODUSE SUPUSE AGREMENTĂRII TEHNICE EUROPENE (1/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) si utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în agrementele tehnice europene relevante:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Profile în U (ref. EOTA 06.01/01)

Ansamblu de ancoraj chimic (ref. EOTA 06.01/11)

Pentru ancorări

1

Ansamblu de ancoraj din beton epoxi/poliester armat cu fibre de sticlă/mortar epoxi (ref. EOTA 06.03/03)

Pentru reparații de construcții

1

Cosoroabe din oțel inoxidabil(ref. EOTA 06.04/04)

Pentru ziduri

3

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor si a zgomotelor de soc pentru planșeuri flotante (ref. EOTA 05.03/03)

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor și a zgomotului pentru pereți (ref. EOTA 06.01/09)

Pentru reparații în interiorul clădirilor

3

Ansamblu separator de apă uzată(ref. EOTA 07.04/04)

Pentru aplicații în interiorul clădirilor

4

Sistem 1: A se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a probelor.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumita caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

ȘAPTE PRODUSE SUPUSE AGREMENTĂRII TEHNICE EUROPENE (2/2)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) si utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în agrementele tehnice europene relevante:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor si a zgomotelor de șoc pentru planșee flotante (ref. EOTA 05.03/03)

Ansamblu de izolație contra vibrațiilor si a zgomotului pentru pereți (ref. EOTA 06.01/09)

Utilizări supuse reglementărilor privind reacția la foc

A (1), B (1), C (1)

AFL  (1), BFL  (1), CFL  (1)

1

A (2), B (2), C (2)

AFL  (2), BFL  (2), CFL  (2)

3

A (3),D, E, F

AFL  (3), DFL, EFL, FFL

4

Sistem 1: A se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a probelor.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumita caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, acolo unde este cazul, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în procesul de producție (în general, elemente supuse unor modificări chimice, de exemplu produse de ignifugare, sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la o schimbare a reacției la foc).

(2)  Materiale a căror reacție la foc nu se poate schimba în procesul de producție.

(3)  Materiale aparținând clasei A, a căror reacție la foc nu trebuie să fie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.

Sistem 1: A se vedea anexa III partea 2 punctul (i) la Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a probelor.

Sistem 3: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III partea 2 punctul (ii) la Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

253


32000L0004


L 087/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2000/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 28 februarie 2000

de modificare a Directivei 74/60/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau plafonul care se deschide, spătarul și partea din spate a scaunelor)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunități Europene și, în special, articolul 95 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Este de dorit să se introducă în Directiva 74/60/CEE a Consiliului (4) cerințe referitoare la ferestre acționate electric, cu scopul de a elimina pericolul pentru copii, care se poate manifesta la închiderea acestor ferestre; cerințe similare ar trebui de asemenea aplicate trapelor de aerisire și sistemelor de pereți despărțitori acționate electric; în acest scop, titlul și domeniul de aplicare al Directivei 74/60/CEE ar trebuie modificate în mod corespunzător.

(2)

Directiva 74/60/CEE este una din directivele speciale ale procedurii de omologare CE de tip care a fost instituită prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (5); în consecință, dispozițiile cuprinse în Directiva 70/156/CEE privind vehiculele, sistemele pentru vehicule, componentele și unitățile tehnice separate se aplică Directivei 74/60/CEE.

(3)

Îndeosebi articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE impun ca fiecare directivă specială să aibă atașată la ea o fișă de informații care să conțină elementele relevante ale anexei I la Directiva 70/156/CEE și, de asemenea, un certificat de omologare de tip bazat pe anexa VI la Directiva 70/156/CEE pentru ca respectiva omologare să poată fi computerizată.

(4)

Este important ca vehiculele din categorii altele decât M1, în special cele din categoriile M2 și N1, să fie capabile să ofere, la prima ocazie care se ivește, conducătorului auto și pasagerilor dar în special copiilor nivelul de siguranță prevăzut în Directiva 74/60/CEE; în acest scop, ar trebui să se procedeze în așa fel încât domeniul de aplicare al Directivei 74/60/CEE să fie extins pentru a cuprinde asemenea vehicule, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

(5)

Modificările la Directiva 74/60/CEE se referă doar la dispozițiile sale cu caracter administrativ și la ferestrele, trapa de aerisire și/sau sistemele de pereți despărțitori acționate electric; nu este prin urmare necesar să se invalideze omologările existente acordate în conformitate cu Directiva 74/60/CEE și nici nu este necesar să împiedice înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a vehiculelor noi, care nu sunt echipate cu ferestre, trapă de aerisire și/sau sisteme de pereți despărțitori acționate electric și care sunt cuprinse în aceste omologări.

(6)

În conformitate cu principiul proporționalității, după cum se prevede în articolul 5 paragraful al treilea din tratat, măsurile cuprinse în prezenta directivă nu depășesc cadrul necesar pentru realizarea obiectivelor tratatului,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 74/60/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Directiva 74/60/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor.”

2.

Articolele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive, «vehicul» înseamnă orice vehicul astfel cum a fost definit în articolul 2 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 2

Niciun stat membru nu poate să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale unui tip vehicul din motive legate de elementele interioare montate pe vehicule, dacă acestea îndeplinesc cerințele menționate în anexele la prezentul document.

Articolul 3

Niciun stat membru nu poate să refuze înmatricularea și nici nu poate să interzică vânzarea, introducerea în circulație sau utilizarea oricărui vehicul din motive legate de elementele interioare montate pe vehicule, dacă acestea îndeplinesc cerințele menționate în anexe.”

3.

Articolele 4 și 5 se elimină.

4.

Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 8 aprilie 2001, din motive legate de elementele interioare montate pe autovehicule, statele membre:

nu pot să refuze acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale unui tip de vehicul;

nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor,

dacă vehiculele îndeplinesc cerințele Directivei 74/60/CEE.

(2)   Începând cu 8 aprilie 2002, statele membre nu mai acordă omologarea CE de tip pentru un nou tip de vehicul din motive legate de elementele interioare montate pe autovehicule, dacă cerințele Directivei 74/60/CEE nu sunt îndeplinite.

(3)   Începând cu 8 aprilie 2003, statele membre:

consideră certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din respectiva directivă;

pot refuza înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a vehiculelor noi care nu sunt însoțite de un certificat de conformitate, excepție făcând cazul în care se invocă articolul 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE,

din motive legate de elementele interioare montate pe autovehicule dacă vehiculele sunt dotate cu ferestre, trapă de aerisire și/sau sisteme de pereți despărțitori acționate electric și dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 74/60/CEE.

(4)   Prezenta directivă nu anulează nici o omologare pentru tipurile de vehicule care nu sunt dotate cu ferestre, trapă de aerisire și/sau sisteme de pereți despărțitori acționate electric, acordată anterior în conformitate cu Directiva 74/60/CEE și nici nu împiedică prelungirea unor asemenea omologări în condițiile directivei în conformitate cu care ele au fost inițial acordate.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 8 aprilie 2001 și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 februarie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. PINA MOURA


(1)  JO C 149, 15.5.1998, p. 10.

(2)  JO C 407, 28.12.1998, p. 56.

(3)  Avizul Parlamentului European din 9 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 26), Poziția comună a Consiliului din 28 octombrie 1999 (JO C 346, 2.12.1999, p. 17) și Decizia Parlamentului European din 3 februarie 2000.

(4)  JO L 38, 11.2.1974, p. 2, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 78/632/CEE a Comisiei (JO L 206, 29.7.1978, p. 26).

(5)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).


ANEXĂ

MODIFICĂRI LA ANEXELE LA DIRECTIVA 74/60/CEE

1.

Între articole și anexa I se introduce următoarea listă de anexe:

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Domeniul de aplicare, definiții, cererea de omologare CE de tip pentru un tip de vehicul, specificații, acordarea omologării CE pentru un tip de vehicul, modificări ale tipului și modificări aduse omologărilor și conformității producției.

Apendicele 1:

Fișă de informații

Apendicele 2:

Certificatul de omologare CE de tip

Apendicele 3:

Poziția vergelei cilindrice de încercare în plafonul care se deschide și în deschiderile ferestrelor

Apendicele 4:

Simbolul pentru comutatorul comandat de conducătorul auto.

ANEXA II:

Determinarea zonei de impact frontal

ANEXA III:

Procedură pentru încercarea materialelor cu disipare de energie

ANEXA IV:

Procedură pentru determinarea punctului H și a unghiului real al spătarului scaunului și pentru verificarea pozițiilor relative ale punctelor R și H, precum și relația între unghiul proiectat al spătarului scaunului și unghiul real al spătarului scaunului.

Apendice:

componente ale manechinului tridimensional, precum și dimensiunile și masa manechinului.

ANEXA V:

Metode de măsurare a proiecțiilor.

Apendice:

aparatura pentru măsurarea proiecțiilor.

ANEXA VI:

Aparatura și procedura pentru aplicarea punctului 5.2.1. din anexa I

2.

Anexa I se modifică după cum urmează.

(a)

Nota de subsol 1 se elimină.

(b)

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

(c)

Punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta directivă se aplică vehiculelor din categoria M1, astfel cum au fost definite în anexa II secțiunea A la Directiva 70/156/CEE.”

(d)

Punctele 2.1 și 2.2 se înlocuiesc cu următorul text:

2.1.   «elementele montate în interior» sunt:

2.1.1.   piese interioare din compartimentul pentru pasageri, altele decât oglinzile retrovizoare interioare;

2.1.2.   dispunerea comenzilor;

2.1.3.   plafonul sau plafonul care se deschide;

2.1.4.   spătarul și partea din spate a scaunelor;

2.1.5.   ferestre, trapă de aerisire și sisteme de pereți despărțitori acționate electric.

2.2.   «Tip de vehicul» referitor la elementele montate în interiorul unui compartiment pentru pasageri înseamnă autovehiculele care nu diferă în privința unor elemente esențiale ca:”.

(e)

Se introduc următoarele puncte:

2.2.3.   plafonul sau plafonul care se deschide;

2.2.4.   spătarul și partea din spate a scaunelor;

2.2.5.   ferestre, trapă de aerisire și sisteme de pereți despărțitori acționate electric.”

(f)

Se introduc următoarele puncte:

2.10.   «Ferestre acționate electric» înseamnă ferestre care sunt închise prin acționare electrică, fiind alimentate de sursa de energie electrică a vehiculului.

2.11.   «Trape de aerisire acționate electric» înseamnă panouri care se deschid în plafonul vehiculului care sunt închise prin acționare electrică, fiind alimentate de sursa de energie electrică a vehiculului fie printr-o mișcare de culisare, fie printr-o mișcare de basculare, nefiind incluse sistemele de plafoane decapotabile.

2.12.   «Sisteme de pereți despărțitori acționate electric» semnifică sisteme care împart compartimentul pentru pasageri al vehiculului în cel puțin două secțiuni și care sunt închise prin acționare electrică, fiind alimentate de sursa de energie electrică a vehiculului.

2.13.   «Deschidere» reprezintă o deschizătură maximă neobstrucționată între muchia superioară sau muchia anterioară, depinzând de direcția de închidere a unei ferestre sau a unui sistem despărțitor sau a unei trape de aerisire acționate electric și structura vehiculului care formează marginea ferestrei, sistemului despărțitor sau trapei de aerisire, atunci când se privește din interiorul vehiculului sau, în cazul unui sistem despărțitor, atunci când se privește din partea din spate a compartimentului pentru pasageri.

Pentru a măsura o deschizătură, se introduce (fără a se exercita forță) o vergea cilindrică de încercare prin respectiva deschizătură, în general perpendicular pe fereastră, trapa de plafon sau sistemul despărțitor, după cum se ilustrează în figura 1, atunci când se privește din interiorul vehiculului sau, după caz, din partea din spate a compartimentului pentru pasageri.”

(g)

Punctele 3 – 3.3 se înlocuiesc cu următorul text:

„3.   CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP A UNUI TIP DE VEHICUL

3.1.   Cererea de omologare CE de tip în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de vehicul, referitor la elementele montate la interiorul său, se prezintă de către constructorul vehiculului.

3.2.   Un model al fișei de informații este dat în apendicele 1.

3.3.   Următoarele trebuie supuse aprobării serviciului tehnic responsabil pentru efectuarea testelor de omologare:”.

(h)

Se introduc următoarele puncte:

„5.5.2.   Trape de aerisire acționate electric

5.5.2.1.   În plus, trapele de aerisire acționate electric și elementele de comandă ale acestora îndeplinesc cerințele punctului 5.8 de mai jos.”

(i)

Punctele 5.8 și 5.8.1. sunt renumerotate ca punctele 5.9 și 5.9.1

(j)

Se introduc următoarele puncte:

„5.8.   Ferestre, trape de aerisire și sisteme de pereți despărțitori acționate electric

5.8.1.   Cerințele de mai jos se aplică ferestrelor/trapelor de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori acționate electric pentru a reduce la minimum posibilitatea producerii unor răniri, cauzate de utilizarea accidentală sau necorespunzătoare.

5.8.2.   Cerințe privind exploatarea în condiții normale

Excepție făcând dispozițiile punctului 5.8.3, ferestrele/trapele de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric pot fi închise cu respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele condiții:

5.8.2.1.

atunci când cheia de contact este introdusă în contact în orice poziție de utilizare;

5.8.2.2.

prin forță musculară neasistată de acționarea electrică de la sursa de alimentare cu energie electrică a vehiculului;

5.8.2.3.

la activarea continuă a unui sistem de blocare din exteriorul vehiculului;

5.8.2.4.

în cursul intervalului de timp între momentul în care aprinderea a fost comutată de la poziția «pornire» la poziția «oprire» și/sau cheia a fost scoasă din contact și momentul în care nici una din cele două uși din față nu a fost deschisă suficient de mult pentru a permite ieșirea ocupanților;

5.8.2.5.

atunci când mișcarea de închidere a unei ferestre, trape de aerisire sau sistem de pereți despărțitori acționate electric începe la o deschidere care nu depășește 4 mm;

5.8.2.6.

atunci când fereastra acționată electric a ușii unui vehicul care nu are cadru superior al ușii se închide automat ori de câte ori ușa respectivă este închisă. În acest caz, deschiderea maximă, astfel cum a fost definită la punctul 2.13, înainte de închiderea ferestrei, nu depășește 12 mm.

5.8.2.7.

Se permite închiderea de la distanță prin activarea continuă a unui dispozitiv de acționare de la distanță, sub rezerva că una din condițiile următoare este îndeplinită:

5.8.2.7.1.

dispozitivul de acționare de la distanță nu poate să închidă fereastra/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori acționate electric de la o distanță mai mare de 11 metri față de vehicul;

5.8.2.7.2.

dispozitivul de acționare de la distanță nu poate să închidă fereastra/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori acționate electric:

dacă dispozitivul de acționare de la distanță și vehiculul sunt separate de o suprafață opacă

și

dacă distanța între dispozitivul de acționare de la distanță și vehicul este mai mare de 6 metri.

5.8.2.8.

Se permite închiderea printr-o singură atingere de buton doar pentru fereastra acționată electric de la ușa șoferului și pentru trapa de aerisire și doar pe perioada în care cheia de contact este în poziția de funcționare a motorului.

5.8.3.   Cerințe privind inversarea automată a cursei

Nici una din cerințele punctului 5.8.2 nu se aplică dacă fereastra/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori acționate electric sunt dotate cu un dispozitiv de inversare automată a cursei.

5.8.3.1.1.   Acest dispozitiv asigură inversarea cursei pentru fereastră/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori înainte ca o forță de strângere mai mare de 100 N să se exercite în cadrul unei deschideri de 200 mm până la 4 mm deasupra marginii superioare a ferestrei/sistemului de pereți despărțitori acționate electric sau în fața marginii anterioare a unei trape culisante și la muchia de ieșire a unei trape basculante.

5.8.3.1.2.   După o astfel de mișcare în cursă inversă, fereastra sau trapa de aerisire sau sistemul de pereți despărțitori se deschide într-una din următoarele poziții:

5.8.3.1.2.1.

o poziție care să permită introducerea unei vergele cilindrice de încercare, cu diametrul de 200 mm, prin deschizătura respectivă, la același (același) punct(e) de contact utilizat(e) pentru a determina comportamentul în cursă inversă de la punctul 5.8.3.11;

5.8.3.1.2.2.

o poziție care reprezintă cel puțin poziția inițială înainte de inițierea închiderii;

5.8.3.1.2.3.

o poziție deschisă cu cel puțin 50 mm mai mult decât poziția din momentul în care a fost inițiată mișcarea în cursă inversă;

5.8.3.1.2.4.

în cazul unei mișcări de basculare a unei trape de aerisire, deschiderea unghiulară maximă.

5.8.3.1.3.   Pentru a verifica ferestrele/trapele de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric cu dispozitive pentru inversarea cursei, un instrument de măsurare/o vergea pentru încercare se introduce prin deschiderea din interiorul respectivului vehicul sau, în cazul unui sistem cu pereți despărțitori, din partea din spate a compartimentului pentru pasageri într-un asemenea mod încât suprafața cilindrică a vergelei să intre în contact cu orice parte a structurii vehiculului care formează marginea ferestrei/deschiderea trapei de aerisire/peretelui despărțitor. Raportul de deflexie a forței instrumentului de măsurare nu depășește 10 N/mm. Pozițiile vergelelor de încercare (în mod normal așezate perpendicular pe fereastră/trapa de aerisire/peretele despărțitor) sunt ilustrate în apendicele 3, figura 1.

5.8.4.   Amplasarea și utilizarea comutatorului

5.8.4.1.   Comutatoarele ferestrelor/trapelor de aerisire/pereților despărțitori acționate electric sunt amplasate sau acționate într-un asemenea mod încât să reducă la minimum riscul închiderii accidentale. Comutatoarele necesită o acționare continuă pentru închidere, excepție făcând cazurile descrise la punctele 5.8.2.6, 5.8.2.8 sau 5.8.3.

5.8.4.2.   Toate comutatoarele pentru fereastra din spate, trapa de aerisire și peretele despărțitor care sunt concepute pentru a fi utilizate de ocupanții care se află în spatele vehiculului pot fi comutate în poziția «pornit» printr-un comutator comandat de conducătorul vehiculului, amplasat în fața unui plan transversal vertical care trece prin punctele R ale scaunelor din față. Comutatorul comandat de conducătorul vehiculului nu este necesar dacă fereastra din spate, trapa de aerisire sau peretele despărțitor sunt echipate cu un dispozitiv pentru inversarea automată a cursei. Dacă, totuși, comutatorul comandat de conducătorul vehiculului este prezent, el nu are prioritate asupra dispozitivului pentru inversarea automată a cursei.

Comutatorul comandat de conducătorul vehiculului este amplasat în așa fel încât să reducă la minimum orice posibilitate de manipulare accidentală. Acesta va fi identificat printr-un simbol ilustrat în apendicele 4.

5.8.5.   Dispozitive de protecție

Toate dispozitivele de protecție care sunt utilizate pentru a împiedica deteriorarea sursei de alimentare în cazul unei supraîncărcări sau blocări pot fi reglate din nou automat în timpul activării comutatorului care comandă fereastra/trapa de aerisire/peretele despărțitor.

5.8.6.   Instrucțiuni prezentate în manual

5.8.6.1.   Manualul deținătorului vehiculului conține instrucțiuni clare referitoare la fereastra/trapa de aerisire/peretele despărțitor acționate electric, incluzând:

5.8.6.1.1.

explicarea consecințelor posibile (blocarea pasagerilor în interior),

5.8.6.1.2.

utilizarea comutatorului comandat de conducătorul vehiculului,

5.8.6.1.3.

un mesaj «AVERTIZARE» indicând pericolele, în special cele pentru copii în cazul utilizării necorespunzătoare/activării ferestrelor/trapelor de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori acționate electric. Această avertizare ar trebui să indice responsabilitățile conducătorului vehiculului, incluzând instrucțiunile pentru alți ocupanți, precum și recomandarea de a părăsi vehiculul doar dacă cheia de contact este scoasă din contact,

5.8.6.1.4.

un mesaj «AVERTIZARE» indicând faptul că ar trebui să se acorde o atenție specială atunci când se utilizează sisteme de închidere de la distanță (a se vedea punctul 5.8.2.7), ca de exemplu acționarea acestor sisteme să se facă doar atunci când cel care le utilizează are o perspectivă clară asupra vehiculului, pentru a fi sigur că nimeni nu poate fi blocat de ferestrele/trapa de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric.”

(k)

Punctele 6, 7 și 8 se înlocuiesc cu următorul text:

„6.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP PENTRU UN TIP DE VEHICUL

6.1.   În cazul în care cerințele respective sunt satisfăcute, omologarea CE de tip se acordă în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE.

6.2.   Un model pentru certificatul de omologare CE de tip este prezentat în apendicele 2.

6.3.   Pentru fiecare vehicul omologat, se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Unul și același stat membru nu atribuie același număr unui alt tip de vehicul.

7.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI ȘI MODIFICĂRI ADUSE OMOLOGĂRILOR

7.1.   În cazul unor modificări ale tipului omologat, în conformitate cu prezenta directivă, se aplică dispozițiile articolului 5 din directiva 70/156/CEE.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.   Se iau măsuri pentru asigurarea conformității producției, în conformitate cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.”

(l)

Se introduc următoarele apendice:

"Apendicele 1

Image

Apendicele 2

Image

Apendicele 3

Image

Apendicele 4

Image


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

263


32000L0019


L 094/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2000/19/CE A COMISIEI

din 13 aprilie 2000

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 86/298/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/2/CE a Comisiei (2), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 86/298/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 12,

întrucât:

(1)

În vederea creșterii gradului de siguranță, este necesară clarificarea metodelor de testare a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, ținând seama de gama largă a echipamentelor existente.

(2)

Metodele de testare a acestor dispozitive ar trebui armonizate cu cele stabilite în Codul 7 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind testările oficiale ale dispozitivelor de protecție ale tractoarelor agricole.

(3)

Directiva 86/298/CEE ar trebui modificată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin articolul 12 din Directiva 74/150/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele I-VI la Directiva 86/298/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   De la 1 iulie 2001, statele membre nu pot:

refuza, pentru un tip de tractor, acordarea omologării CE de tip, eliberarea documentului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE sau acordarea omologării naționale de tip și nici

interzice punerea în circulație a tractoarelor,

în cazul în care tractoarele respective sunt conforme cu cerințele Directivei 86/298/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   De la 1 ianuarie 2002, statele membre:

nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 74/150/CEE pentru un tip de tractor dacă acesta nu este conform cu cerințele Directivei 86/298/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă;

pot refuza acordarea omologării naționale de tip pentru un tip de tractor dacă acesta nu este conform cu cerințele Directivei 86/298/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 aprilie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

(2)  JO L 21, 26.1.2000, p. 23.

(3)  JO L 186, 8.7.1986, p. 26.


ANEXĂ

Anexele I-VI la Directiva 86/298/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La anexa I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Se aplică cerințele de la punctul 1 din Codul 7 al OCDE [Decizia C(87) 53 finală din 24 noiembrie 1987, astfel cum a fost modificată ultima dată la 3 martie 1999], cu excepția punctului 1.1.”

2.

Anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA II

CERINȚE TEHNICE

Cerințele tehnice pentru omologarea CE de tip a componentelor dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți cu ecartament îngust sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 7 al OCDE [Decizia C(87) 53 finală din 24 noiembrie 1987, astfel cum a fost modificată ultima dată la 3 martie 1999]. Aceste cerințe tehnice nu se aplică capitolelor de la punctul 3 privind buletinul de testare, modificările minore și identificările”.

3.

Anexele III, IV și V se elimină.

4.

La anexa VI, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

un dreptunghi care înconjoară litera minusculă «e» urmat de numărul distinctiv al statului membru care a acordat omologarea de tip a componentelor:

1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 9 pentru Spania, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 21 pentru Portugalia, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda,”.


13/Volumul 28

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

265


32000D0299


L 097/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 6 aprilie 2000

de stabilire a clasificării inițiale a echipamentelor radio și a echipamentelor terminale de telecomunicații și a identificatorilor asociați

[notificată cu numărul C(2000) 938]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/299/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 4 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Statele membre trebuie să notifice interfețele reglementate astfel încât să poată fi stabilită echivalența dintre ele.

(2)

Dat fiind că este deja cunoscut că anumite interfețe ale echipamentelor radio sunt echivalente din perspectiva reglementării, echivalența dintre asemenea interfețe trebuie stabilită provizoriu, în așteptarea notificării interfețelor reglementate.

(3)

Experți din domeniu ai statelor membre au studiat clasificarea reglementărilor interfețelor. În urma acestor studii, s-a ajuns la concluzia că o clasificare sau un marcaj detaliat nu ar fi în interesul consumatorilor sau al autorităților de supraveghere.

(4)

Statele membre nu au notificat încă interfețele reglementate pe teritoriile lor.

(5)

Cu toate acestea, se cunosc mai multe interfețe, în special cele reglementate prin Regulamentul tehnic comun adoptat în conformitate cu Directiva 98/13/CE.

(6)

Este adecvată clasificarea echipamentelor care pot fi introduse pe piață în întreaga Comunitate și care pot fi date în folosință fără să fie limitate la o singură categorie.

(7)

Este adecvat ca astfel de echipamente să poarte numai marcajul CE.

(8)

Cu toate acestea, este în interesul autorităților de supraveghere a pieței și al consumatorilor să fie alertați în cazul în care există restricții la introducerea pe piață sau la darea în folosință a unui echipamentului radio în cauză, prin aplicarea unui identificator al categoriei echipamentului.

(9)

În mod provizoriu, în cazul în care există astfel de restricții, toate echipamentele pote fi grupate într-o singură categorie.

(10)

Cu toate acestea, pot fi luate în considerare și alte categorii după ce statele membre și-au anunțat interfețele reglementate.

(11)

În prezenta decizie ar fi util ca aceste categorii să nu fie descrise pe larg în termeni de tipuri de echipament. Prin urmare, Comisia, după ce consultă Comitetul permanent din Directiva 1999/5/CE (CECST), publică și menține pe internet o listă orientativă și neexhaustivă a echipamentelor, pe categorii de echipamente, ca orientare pentru producători. Producătorilor li se recomandă consultarea unui organism notificat în cazul produselor pentru care o astfel de orientare nu este încă disponibilă.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului CECST,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații care pot fi introduse pe piață și date în folosință fără restricții constituie o categorie. Această categorie este desemnată drept „Categoria 1”. Pentru această categorie de echipamente nu este desemnat un identificator al categoriei echipamentului.

(2)   Echipamentele radio cărora statele membre le aplică restricții la darea în folosință potrivit articolului 7 alineatul (2) din Directiva 1999/5/CE sau cărora statele membre le aplică restricții la introducerea pe piață potrivit articolului 9 alineatul (5) din Directiva 1999/5/CE constituie o categorie. Această categorie este desemnată drept „Categoria 2”. Următorul identificator al categoriei echipamentului este atribuit echipamentul acestei categorii:

Image

(3)   Comisia publică și actualizează pe internet, în consultare cu Comitetul pentru evaluarea conformității și supravegherea pieței telecomunicațiilor (CECST), o listă orientativă și neexhaustivă a echipamentului care intră într-una din categoriile de mai sus, conținând informații despre Directiva 1999/5/CE (http://europa.eu.int/comm/enterprise/rtte).

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 6 aprilie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 91, 7.4.1999, p. 10.