Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

11.   Relații externe

Volumul 051

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

2006

L 339

36

 

 

32006D0880

 

 

 

Decizia Consiliului din 30 noiembrie 2006 privind acordarea unui ajutor financiar excepțional din partea Comunității pentru Kosovo

3

2006

L 341

31

 

 

32006D0882

 

 

 

Decizia Consiliului din 13 noiembrie 2006 privind încheierea unui Protocol de modificare a Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, privind un contingent tarifar pentru importul de zahăr și de produse pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate

6

2006

L 341

33

 

 

22006A1207(01)

 

 

 

Protocol de modificare a Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, privind un contingent tarifar pentru importul de zahăr și de produse pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate

8

2006

L 341

39

 

 

32006D0884

 

 

 

Decizia Comisiei din 6 decembrie 2006 de stabilire a poziției Comunității cu privire la o decizie a Comitetului mixt instituit în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime, de stabilire a regulamentului de procedură

12

2006

L 343

85

 

 

32006D0890

 

 

 

Decizia Comisiei din 4 decembrie 2006 referitoare la încheierea, în numele Comunității Europene a Energiei Atomice, a unui acord-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă și a protocolului la acordul-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea [notificată cu numărul C(2006) 5219]

16

2006

L 346

26

 

 

32006D0906

 

 

 

Decizia Consiliului din 30 noiembrie 2006 de definire a poziției de adoptat, în numele Comunității, în cadrul Comitetului pentru ajutorul alimentar în ceea ce privește prelungirea Convenției privind ajutorul alimentar din 1999

27

2006

L 346

28

 

 

32006D0908

 

 

 

Decizia Consiliului din 4 decembrie 2006 privind prima tranșă din a treia contribuție comunitară la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl

28

2006

L 346

30

 

 

32006D0909

 

 

 

Decizia Consiliului din 4 decembrie 2006 privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei referitor la ajustările preferințelor comerciale în sectorul brânzei în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (1)

30

2006

L 346

33

 

 

32006D0910

 

 

 

Decizia Consiliului din 4 decembrie 2006 privind încheierea acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale

31

2006

L 346

34

 

 

22006A1209(02)

 

 

 

Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale

32

2006

L 349

3

 

 

32006R1818

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1818/2006 al Comisiei din 11 decembrie 2006 privind punerea în aplicare a sistemului de gestionare a limitei cantitative de clorură de potasiu legate de măsurile antidumping aplicabile importurilor de clorură de potasiu originară din Belarus

39

2006

L 349

47

 

 

32006D0914

 

 

 

Decizia Consiliului din 13 noiembrie 2006 referitoare la încheierea Acordului între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzută în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

51

2006

L 349

49

 

 

22006A1212(01)

 

 

 

Acord între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzută în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

53

2006

L 354

56

 

 

32006D0928

 

 

 

Decizia Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției [notificată cu numărul C(2006) 6569]

55

2006

L 354

58

 

 

32006D0929

 

 

 

Decizia Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progreselor realizate de Bulgaria în vederea atingerii unor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și a criminalității organizate [notificată cu numărul C(2006) 6570]

58

2006

L 355

4

 

 

32006R1840

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1840/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 74/2004 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv la importurile de lenjerie de pat din bumbac originară din India

61

2006

L 355

91

 

 

32006D0930

 

 

 

Decizia Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind încheierea Acordului sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica Argentina în ceea ce privește modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia și Republicii Slovacia, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană

63

2006

L 355

92

 

 

22006A1215(01)

 

 

 

Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica Argentina privind modificarea concesiunilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, ale Republicii Estonia, ale Republicii Cipru, ale Republicii Letonia, ale Republicii Lituania, ale Republicii Ungare, ale Republicii Malta, ale Republicii Polone, ale Republicii Slovenia și ale Republicii Slovace, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană

64

2006

L 358

51

 

 

32006D0942

 

 

 

Decizia Consiliului din 18 iulie 2006 privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Barbados, Belize, Republica Congo, Republica Coasta de Fildeș, Republica Insulelor Fiji, Republica Cooperatistă Guyana, Jamaica, Republica Kenya, Republica Madagascar, Republica Malawi, Republica Mauritius, Republica Mozambic, Republica Uganda, Saint Kitts și Nevis, Republica Surinam, Regatul Swaziland, Republica Unită Tanzania, Republica Trinidad și Tobago, Republica Zambia și Republica Zimbabwe privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006 și a unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica India privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006

67

2006

L 358

60

 

 

32006D0943

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 noiembrie 2006 privind aplicarea provizorie a Acordului de instituire a Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER [notificată cu numărul C(2006) 5557]

69

2006

L 358

62

 

 

22006A1216(03)

 

 

 

Acord privind instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER

71

2006

L 358

81

 

 

22006A1216(04)

 

 

 

Înțelegere privind aplicarea provizorie a acordului privind instituirea organizației internaționale ITER pentru energia prin fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER

90

2006

L 358

82

 

 

22006A1216(05)

 

 

 

Acord privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale pentru Energia de Fuziune ITER în vederea punerii în aplicare în comun a proiectului ITER

91

2006

L 360

1

 

 

32006R1870

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1870/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Republica Kazahstan

96

2006

L 360

21

 

 

32006R1871

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1871/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Ucraina

115

2006

L 360

41

 

 

32006R1872

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1872/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Federația Rusă

135

2006

L 364

68

 

 

32006R1888

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1888/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de instituire a unui drept antidumping provizoriu privind importurile anumitor preparate sau conserve de porumb zaharat boabe originare din Thailanda

155

2006

L 365

1

 

 

32006R1909

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1909/2006 al Consiliului din 18 decembrie 2006 de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 de instituire a unui drept definitiv antidumping asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia

180

2006

L 365

7

 

 

32006R1910

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1910/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia ca urmare a reexaminării în temeiul expirării măsurilor, efectuată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului

186

2006

L 365

26

 

 

32006R1911

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1911/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina, în urma unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96

205

2006

L 365

76

 

 

32006R1915

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1915/2006 al Comisiei din 18 decembrie 2006 de prelungire a supravegherii comunitare prealabile a importului anumitor produse siderurgice originare din anumite țări terțe

229

2006

L 365

86

 

 

32006D0978

 

 

 

Decizia Consiliului din 19 decembrie 2006 privind acordarea regimului special de stimulente pentru dezvoltarea durabilă și buna guvernare către Republica El Salvador după 1 ianuarie 2007

231

2006

L 378

41

 

 

32006R1905

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare

232

2006

L 379

11

 

 

32006R1999

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1999/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 de instituire a unui drept antidumping provizoriu asupra importului anumitor șei originare din Republica Populară Chineză

263

2006

L 379

65

 

 

32006R2005

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2005/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 de instituire a unor drepturi antidumping provizorii pentru importurile de fibre sintetice discontinue din poliester originare din Malaiezia și Taiwan

289

 


 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.


11/Volumul 051

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


32006D0880


L 339/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2006

privind acordarea unui ajutor financiar excepțional din partea Comunității pentru Kosovo

(2006/880/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite adoptă, la 10 iunie 1999, Rezoluția 1244 (1999), care menționează, în așteptarea unei soluționări finale, promovarea într-o mare măsură a autonomiei și autoguvernării provinciei Kosovo în cadrul fostei Republici Federale a Iugoslaviei.

(2)

Comunitatea internațională a trimis în Kosovo, pe baza Rezoluției 1244, o forță internațională de securitate (KFOR) și a instituit o administrație civilă provizorie, Misiunea Interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo (MINUK). MINUK își definește acțiunea în jurul a patru „piloni”, dintre care al patrulea, destinat reconstrucției și dezvoltării economice, este finanțat de către Uniunea Europeană. MINUK a făcut progrese substanțiale, în special în cadrul acestui al patrulea pilon, în ceea ce privește punerea în aplicare a unui cadru instituțional, juridic și de elaborare a unor politici care să fie propice dezvoltării unei economii sănătoase, bazată pe principiile pieței.

(3)

De la crearea sa, MINUK a transferat unele domenii de competență, deloc neglijabile, instituțiilor provizorii de administrație autonomă, denumite în continuare „IPAP”. În special, responsabilitatea bugetului a fost încredințată Ministerului Economiei și Finanțelor din cadrul IPAP, reprezentantul special al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite păstrând totodată competența de a aproba sau nu bugetul în ultimă instanță.

(4)

La 24 octombrie 2005, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a subscris la propunerea Secretarului General de a lansa procesul politic care trebuie să conducă la stabilirea statutului viitor al provinciei Kosovo.

(5)

Autoritățile din Kosovo abilitate să primească ajutorul din partea Comunității și a căror responsabilitate este să hotărască împreună cu aceasta și să îndeplinească condițiile economice și financiare cărora li se subordonează acest ajutor sunt, prin urmare, MINUK și IPAP sau, în cazul în care statutul provinciei Kosovo va fi hotărât, instituția sau instituțiile desemnată(e) să-și asume aceste sarcini și responsabilități.

(6)

În cadrul procesului de stabilizare și asociere care guvernează relațiile Uniunii Europene cu regiunea respectivă, este de dorit ca eforturile de stabilizare politică și economică din Kosovo să fie susținute pentru ca acesta să evolueze spre o relație de cooperare deplină cu Comunitatea, materializându-și viitorul european.

(7)

Comunitatea a mai considerat, în trecut, drept oportună contribuția la reducerea constrângerilor financiare cu care se confrunta Kosovo în circumstanțe deosebit de dificile, acordându-i, prin Decizia 2000/140/CE din 14 februarie 2000 privind acordarea unui ajutor financiar excepțional din partea Comunității pentru Kosovo (2) și prin Decizia 2001/511/CE din 27 iunie 2001 privind acordarea unui nou ajutor financiar excepțional pentru Kosovo (3), un sprijin de 35 milioane EUR și de 30 milioane EUR în 2000 și, respectiv, în 2001. Ultima plată în baza acestui ajutor a fost efectuată în decembrie 2002.

(8)

Acest ajutor financiar excepțional completează alte programe comunitare de ajutor financiar pentru Balcanii de Vest.

(9)

În noiembrie 2005, autoritățile din Kosovo au ajuns la un acord cu Fondul Monetar Internațional (FMI) asupra unei scrisori de intenție, precum și a unui memorandum de politici economice și financiare care elaborau un cadru bugetar pentru anul 2006, incluzând, de asemenea, și orientări pe termen mediu. La începutul lunii martie 2006, autoritățile din Kosovo au finalizat pregătirea cadrului propriu de cheltuieli pe termen mediu (CCTM). CCTM identifică nevoile de finanțare bugetare și extrabugetare în perioada 2006-2008. În consecință, se estimează că, până la sfârșitul anului 2007, va fi necesar un sprijin bugetar exterior de aproximativ 81 milioane EUR, și anume 14 milioane EUR în 2006 și 67 milioane EUR în 2007.

(10)

Cu toate că activitatea economică a fost reluată după conflict, Kosovo continuă să sufere de pe urma unui nivel scăzut de dezvoltare economică. Kosovo nu este în măsură să facă împrumuturi, nici pe plan intern, nici din străinătate. În cadrul statutului său actual, Kosovo nu poate solicita aderarea la instituțiile financiare internaționale. Prin urmare, nu poate beneficia de sprijin sub forma unor împrumuturi aferente programelor acestor instituții.

(11)

Având în vedere dispozițiile actuale ale Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și ținând seama de nivelul de dezvoltare economică relativ scăzut al provinciei Kosovo și de situația precară a finanțelor sale publice și a conturilor externe, acordarea unui ajutor financiar al Comunității sub forma unei donații, în legătură cu alți donatori, rămâne forma adecvată de sprijin.

(12)

Acest ajutor va juca un rol crucial prin faptul că va permite realizarea joncțiunii până la soluționarea chestiunii statutului provinciei Kosovo. Ajutorul nu va depinde de noile aranjamente în domeniu și nu va împiedica sprijinul comunitar și internațional suplimentar care va fi, probabil, necesar odată cu rezolvarea acestei chestiuni a statutului, după 2007.

(13)

Decontarea prezentului ajutor nu aduce atingere prerogativelor autorității bugetare.

(14)

Acest ajutor financiar ar trebui să fie oferit după ce s-a efectuat verificarea posibilității îndeplinirii condițiilor economice și financiare care vor fi stabilite cu acordul autorităților din Kosovo, odată cu aprobarea prezentei decizii.

(15)

În vederea asigurării unei protecții eficiente a intereselor financiare ale Comunității în legătură cu prezentul ajutor financiar, este necesar să se prevadă adoptarea de către Kosovo a unor măsuri care să permită prevenirea și combaterea fraudei și a altor nereguli care ar putea să apară în legătură cu acest ajutor, precum și efectuarea unor controale de către Comisie și a unor audituri de către Curtea de Conturi.

(16)

Acest ajutor ar trebui să fie administrat de către Comisie, în concertare cu Comitetul Economic și Financiar.

(17)

Tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei decizii, alte competențe în afara celor de la articolul 308,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Comunitatea acordă provinciei Kosovo un ajutor financiar excepțional sub forma unei donații în sumă maximă de 50 milioane EUR, în vederea unei îmbunătățiri a situației financiare a acesteia, pentru a sprijini instituirea unui cadru economic și bugetar solid, a contribui la menținerea și consolidarea funcțiilor administrative esențiale și a răspunde nevoilor de investiții publice.

(2)   Acest ajutor financiar al Comunității este administrat de către Comisie, în strânsă concertare cu Comitetul Economic și Financiar și într-un mod compatibil cu orice acord sau înțelegere încheiat(ă) între FMI și autoritățile din Kosovo.

(3)   Ajutorul financiar al Comunității este disponibil pentru doi ani, începând cu prima zi următoare datei intrării în vigoare a memorandumului de înțelegere prevăzut la articolul 2 alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele impun acest lucru, Comisia, după consultarea Comitetului Economic și Financiar, poate decide prelungirea acestei perioade cu cel mult un an.

Articolul 2

(1)   Comisia este autorizată să hotărască, împreună cu autoritățile din Kosovo, după consultarea Comitetului Economic și Financiar, condițiile de politică economică și financiară aferente prezentului ajutor, care vor fi definite într-un memorandum de înțelegere. Aceste condiții sunt conforme cu acordurile sau înțelegerile prevăzute la articolul 1 alineatul (2).

(2)   Înainte de a pune efectiv în aplicare asistența comunitară, Comisia verifică fiabilitatea circuitelor financiare și a procedurilor administrative ale provinciei Kosovo, precum și a mecanismelor interne și externe de control care sunt implicate în acest tip de ajutor.

(3)   Comisia verifică periodic, în colaborare cu Comitetul Economic și Financiar și în coordonare cu FMI, dacă politicile economice ale provinciei Kosovo sunt conforme cu obiectivele ajutorului și dacă sunt îndeplinite condițiile de politică economică și condițiile financiare convenite.

Articolul 3

(1)   Comisia pune la dispoziția provinciei Kosovo aceste fonduri în două sau, după caz, în trei tranșe. Prima tranșă este vărsată după intrarea în vigoare a memorandumului de înțelegere prevăzut la articolul 2 alineatul (1) și cu condiția ca verificarea menționată la articolul 2 alineatul (2) să fi fost satisfăcătoare.

(2)   Cea de-a doua și orice altă tranșă sunt vărsate în măsura în care au fost respectate condițiile financiare și de politică economică prevăzute la articolul 2 alineatul (1), au fost înregistrate progrese satisfăcătoare în ceea ce privește condițiile stabilite în memorandumul de înțelegere prevăzut la articolul 2 alineatul (1) și cel mai devreme la trei luni de la decontarea tranșei anterioare.

(3)   Fondurile sunt plătite Ministerului Economiei și Finanțelor din cadrul IPAP sau, în cazul în care va fi decis viitorul statut al provinciei Kosovo, instituției desemnate pentru a-și asuma sarcinile și responsabilitățile acesteia, exclusiv în vederea acoperirii nevoilor de finanțare bugetară a provinciei.

Articolul 4

Punerea în aplicare a acestui ajutor respectă dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4), precum și normele de aplicare. Memorandumul de înțelegere prevăzut la articolul 2 alineatul (1) dispune în special adoptarea de către Kosovo a măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte nereguli în legătură cu prezentul ajutor. De asemenea, memorandumul de înțelegere prevede efectuarea de controale de către Comisie, în special Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), inclusiv sub formă de verificări și inspecții la fața locului, precum și a unor audituri de către Curtea de Conturi și de către auditori independenți, după caz, realizate la fața locului.

Articolul 5

Cel puțin o dată pe an, înainte de 15 septembrie, Comisia adresează Parlamentului European și Consiliului un raport care cuprinde o evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii în cursul anului anterior.

Articolul 6

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 30 noiembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

L. HYSSÄLÄ


(1)  Aviz adoptat la 12 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 47, 19.2.2000, p. 28.

(3)  JO L 183, 6.7.2001, p. 42.

(4)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6


32006D0882


L 341/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 13 noiembrie 2006

privind încheierea unui Protocol de modificare a Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, privind un contingent tarifar pentru importul de zahăr și de produse pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate

(2006/882/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 28 februarie 2005, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile cu Republica Croația în vederea modificării regimurilor preferențiale privind importul de zahăr originar din Croația în Comunitate în temeiul Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte (1), aprobat prin Decizia 2005/40/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei (2).

(2)

Comisia a încheiat negocierile pentru protocolul de modificare a acordului de stabilizare și asociere. Protocolul ar trebui aprobat în consecință.

(3)

Măsurile necesare punerii în aplicare a protocolului ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu aceeași procedură ca aceea prevăzută pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (3),

DECIDE:

Articolul 1

Protocolul de modificare a Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, privind contingentele tarifare pentru zahăr și produse pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate (denumit în continuare „protocolul”) este aprobat în numele Comunității.

Textul protocolului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze protocolul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Comisia adoptă normele de aplicare a protocolului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

Adoptată la Bruxelles, 13 noiembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  JO L 26, 28.1.2005, p. 3.

(2)  JO L 26, 28.1.2005, p. 1.

(3)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8


22006A1207(01)


L 341/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


PROTOCOL

de modificare a Acordului de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, privind un contingent tarifar pentru importul de zahăr și de produse pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

pe de o parte, și

REPUBLICA CROAȚIA, denumită în continuare „Croația”,

pe de altă parte,

întrucât:

(1)

Acordul de stabilizare și asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Croația, pe de altă parte (denumit în continuare „ASA”) a fost semnat la Luxemburg la 29 octombrie 2001 și a intrat în vigoare la 1 februarie 2005.

(2)

Au avut loc negocieri în scopul de a modifica regimurile preferențiale din ASA în ceea ce privește zahărul și produsele pe bază de zahăr originare din Croația sau din Comunitate.

(3)

Ar trebui adoptate modificările corespunzătoare ale ASA,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

ASA se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comunitatea elimină drepturile vamale și taxele cu efect echivalent la importul de produse agricole originare din Croația, altele decât cele menționate la pozițiile 0102, 0201, 0202, 1701, 1702 și 2204 din Nomenclatura Combinată.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(5)   Regimul comercial aplicabil zahărului și produselor pe bază de zahăr menționate la pozițiile 1701 și 1702 din Nomenclatura Combinată este definit în anexa IV litera (h).”

2.

Textul din anexa la prezenta decizie se adaugă la anexa IV litera (h).

3.

În tabelul din anexa I la protocolul 3, se elimină următoarele trimiteri:

 

„1702 50 00 — Fructoză chimic pură”;

 

„1702 90 10 — Maltoză chimic pură”.

Articolul 2

Părțile se reunesc în cursul celui de-al doilea semestru din 2008 pentru a analiza aplicarea prezentului protocol.

Articolul 3

Prezentul protocol face parte integrantă din ASA.

Articolul 4

Prezentul protocol intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Articolul 5

Prezentul protocol este redactat în dublu exemplar în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și croată, fiecare din aceste texte fiind deopotrivă autentic.

Hecho en Zagreb, el veintiocho de noviembre de dos mil seis.

V Záhřebu dne dvacátého osmého listopadu dva tisíce šest.

Udfærdiget i Zagreb den otteogtyvende november to tusind og seks.

Geschehen zu Zagreb am achtundzwanzigsten November zweitausendundsechs.

Koostatud kahekümne kaheksandal novembril kahe tuhande kuuendal aastal Zagrebis.

Έγινε στο Ζάγκρεμπ στις είκοσι οκτώ Νοεμβρίου δύο χιλιάδες έξι.

Done at Zagreb on the twenty-eighth day of November in the year two thousand and six.

Fait à Zagreb, le vingt-huit novembre deux mille six.

Fatto a Zagabria, addì ventotto novembre duemilasei.

Zagrebā, divi tūkstoši sestā gada divdesmit astotajā novembrī.

Priimta Zagrebe, du tūkstančiai šeštų metų lapkričio dvidešimt aštuntą dieną.

Kelt Zágrábban, a kétezer-hatodik év november havának huszonnyolcadik napján.

Magħmul f'Żagreb fit-tmienja u għoxrin jum ta' Novembru fis-sena elfejn u sitta.

Gedaan te Zagreb, de achtentwintigste november tweeduizend en zes.

Sporządzono w Zagrzebiu dnia dwudziestego ósmego listopada dwa tysiące szóstego roku.

Feito em Zagrebe, aos vinte e oito dias do mês de Novembro do ano de dois mil e seis.

V Záhrebe dvadsiateho ôsmeho novembra dvetisícšesť.

V Zagrebu, dne osemindvajsetega novembra, leta dva tisoč šest.

Tehty Zagrebissa kahdentenakymmenentenäkahdeksantena päivänä marraskuuta vuonna kaksituhattakuusi

Utfärdat i Zagreb den tjuguåttonde november år tvåtusensex.

Sastavljeno u Zagrebu dana dvadesetosmog studenoga dvije tisuće i šeste godine.

Por la Comunidad Europea

Za Evropské společenství

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Euroopa Ühenduse nimel

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Eiropas Kopienas vārdā

Europos bendrijos vardu

Az Európai Közösség részéről

Għall-Komunitá Ewropea

Voor de Europese Gemeenschap

W imieniu Wspólnoty Europejskiej

Pela Comunidade Europeia

Za Európske spoločenstvo

Za Evropsko skupnost

Euroopan yhteisön puolesta

För Europeiska gemenskapen

Za Europsku zajednicu

Image

Por la República de Croacia

Za Chorvatskou republiku

For Republikken Kroatien

Für die Republik Kroatien

Horvaatia Vabariigi nimel

Για τη Δημοκρατία της Κροατίας

For the Republic of Croatia

Pour la République de Croatie

Per la Repubblica di Croazia

Horvātijas Republikas vārdā

Kroatijos Respublikos vardu

A Horvát Köztársaság részéről

Għar-Repubblika tal-Kroazja

Voor de Republiek Kroatië

W imieniu Republiki Chorwacji

Pela República da Croácia

Za Chorvátsku republiku

Za Republiko Hrvaško

Kroatian tasavallan puolesta

För Republiken Kroatien

Za Republiku Hrvatsku

Image


ANEXĂ

„ANEXA IV(h)

menționată la articolul 27 alineatul (5)

1.

Comunitatea acordă accesul la scutiri de drepturi vamale la importul în Comunitate de produse originare din Croația menționate la pozițiile 1701 și 1702 din Nomenclatura Combinată, în limita unui contingent tarifar anual de 180 000 tone (greutate netă).

2.

Croația acordă accesul la reduceri de drepturi vamale la importul în Croația de produse originare din Comunitate menționate la poziția 1701 din Nomenclatura Combinată, în limita unei cantități anuale de 80 000 tone (greutate netă). Pentru această cantitate, Croația reduce nivelul drepturilor, astfel:

la 1 ianuarie 2007, fiecare drept se reduce cu 75 % din dreptul de bază;

la 1 ianuarie 2008, fiecare drept se reduce cu 70 % din dreptul de bază;

la 1 ianuarie 2009, fiecare drept se reduce cu 50 % din dreptul de bază.

3.

Comunitatea se angajează să nu plătească restituiri la export din bugetul comunitar pentru zahăr, sirop și alte produse pe bază de zahăr de la pozițiile 1701 și 1702 din Nomenclatura Combinată, atunci când sunt exportate în stare naturală către Croația. Croația se angajează să nu plătească restituiri la export pentru exportul de zahăr către Comunitate.”


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12


32006D0884


L 341/39

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 6 decembrie 2006

de stabilire a poziției Comunității cu privire la o decizie a Comitetului mixt instituit în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime, de stabilire a regulamentului de procedură

(2006/884/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 2004/425/CE a Consiliului din 21 aprilie 2004 referitoare la încheierea unui Acord între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime (1) (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 3 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În vederea adoptării poziției Comunității, Comisia a consultat comitetul special desemnat de Consiliu.

(2)

Articolul 7 alineatul (2) din acord prevede stabilirea propriului regulament de procedură de către Comitetul mixt instituit în conformitate cu articolul 7,

DECIDE:

Articol unic

Poziția care trebuie adoptată de Comunitatea Europeană cu privire la o decizie a Comitetului mixt instituit prin articolul 7 din Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime, care își stabilește regulamentul de procedură, se bazează pe proiectul de decizie al Comitetului mixt inclus în anexa la prezenta decizie.

Adoptată la Bruxelles, 6 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 150, 30.4.2004, p. 42.


ANEXĂ

PROIECT

DECIZIA Nr. …/… A COMITETULUI MIXT INSTITUIT ÎN CONFORMITATE CU ACORDUL ÎNTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII

privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime, de stabilire a regulamentului de procedură

COMITETUL MIXT,

având în vedere Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime, în special articolul 7,

întrucât articolul 7 alineatul (2) din acord prevede stabilirea de către Comitetul mixt a propriului regulament de procedură,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

1.

Se adoptă regulamentul de procedură al Comitetului mixt, astfel cum se menționează în anexa la prezenta decizie.

Prezenta decizie, redactată în dublu exemplar, este semnată de reprezentanții Comitetului mixt autorizați să acționeze în numele părților în sensul modificării acordului. Prezenta decizie produce efecte de la data ultimei semnături.

Semnat la Washington,

În numele Statelor Unite ale Americii

Semnat la Bruxelles,

În numele Comunității Europene

ANEXĂ

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL COMITETULUI MIXT INSTITUIT ÎN CONFORMITATE CU ACORDUL ÎNTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII

privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de conformitate pentru echipamentele maritime

Articolul 1

Președinție

Comitetul mixt este prezidat în comun de un reprezentant al Comunității Europene și de un reprezentant al Statelor Unite ale Americii.

Articolul 2

Reuniuni

(1)   Comitetul mixt se întrunește periodic, cel puțin o dată pe an, la o dată convenită de comun acord. În cazul în care una dintre părți consideră că sunt necesare reuniuni suplimentare, cealaltă parte admite, în măsura posibilului, cererile astfel formulate.

(2)   Cu excepția unor dispoziții contrare, părțile găzduiesc reuniunile pe rând. Teleconferința și videoconferința pot fi utilizate cu acordul părților.

(3)   Copreședinții convoacă reuniunile comitetului.

(4)   Copreședinții stabilesc o dată pentru reuniune și își transmit reciproc în timp util toate documentele necesare unei pregătiri corespunzătoare, în cazul în care este posibil cu trei săptămâni înainte de reuniune.

(5)   Partea care găzduiește reuniunea sau care solicită o videoconferință sau o teleconferință este responsabilă de aspectele logistice.

Articolul 3

Delegații

Părțile își adresează o notificare, cu cel puțin o săptămână înainte de reuniune, cu privire la componența prevăzută a delegațiilor.

Articolul 4

Ordinea de zi a reuniunilor

(1)   Copreședinții stabilesc o ordine de zi provizorie pentru fiecare reuniune, cel târziu cu 14 zile înainte de reuniune. Ordinea de zi provizorie include punctele a căror înscriere a fost solicitată unuia dintre copreședinți cel târziu cu 14 zile înainte de reuniune.

(2)   Fiecare parte poate adăuga puncte pe ordinea de zi provizorie în orice moment înainte de reuniune, cu acordul celeilalte părți. În cazul în care este posibil, fiecare parte comunică în scris celeilalte părți cererile de adăugare de puncte pe ordinea de zi provizorie. Aceste cereri sunt luate în considerare în măsura posibilului.

(3)   Copreședinții adoptă ordinea de zi definitivă la începutul fiecărei reuniuni. Se poate adăuga pe ordinea de zi un punct diferit de cele menționate pe ordinea de zi provizorie, în cazul în care părțile convin astfel, iar acesta este luat în considerare în măsura posibilului.

Articolul 5

Procese-verbale ale reuniunilor

(1)   Copreședintele părții gazdă pregătește în cel mai scurt termen posibil un proiect de proces-verbal pentru fiecare reuniune.

(2)   Procesul-verbal precizează, ca regulă generală, pentru fiecare punct de pe ordinea de zi:

(a)

documentele prezentate Comitetului mixt;

(b)

declarațiile a căror includere a fost solicitată de una dintre părți;

(c)

deciziile luate și concluziile adoptate cu privire la un punct specific.

(3)   Procesul-verbal include, de asemenea, lista participanților delegațiilor respective, precum și ministerul sau organismul pe care aceștia îl reprezintă.

(4)   Copreședinții aprobă procesul-verbal.

Articolul 6

Deciziile Comitetului mixt

(1)   Comitetul mixt își adoptă deciziile în unanimitate.

(2)   Comitetul mixt poate adopta o decizie prin procedură scrisă cu alte ocazii decât reuniunile formale ale acestuia.

(3)   Deciziile Comitetului mixt sunt intitulate «Decizii» și sunt urmate de un număr de ordine și de o descriere a obiectului acestora. Se indică, de asemenea, data intrării în vigoare a deciziei. Deciziile sunt semnate de reprezentanții Comitetului mixt autorizați să acționeze în numele părților. Acestea se redactează în dublu exemplar, textele fiind deopotrivă autentice.

Articolul 7

Consultarea experților

Comitetul poate consulta experți cu privire la puncte specifice cu acordul părților.

Articolul 8

Cheltuieli

(1)   Fiecare parte este responsabilă pentru cheltuielile pe care le presupune participarea acesteia la reuniunile Comitetului mixt, în ceea ce privește atât cheltuielile de personal, de călătorie și de ședere, cât și cheltuielile poștale și de telecomunicații.

(2)   Partea gazdă este responsabilă, în general, de celelalte cheltuieli aferente organizării reuniunilor.

Articolul 9

Proceduri administrative

(1)   Cu excepția cazului în care părțile hotărăsc altfel, reuniunile Comitetului mixt nu sunt deschise publicului.

(2)   Din motive de confidențialitate, procesele-verbale și alte documente ale Comitetului mixt sunt considerate schimburi de informații în sensul articolului 17 din acord.

(3)   Pot fi invitați participanți, alții decât funcționari ai părților, cu acordul copreședinților, și aceștia fac, de asemenea, obiectul articolului 17 din acord.

(4)   Părțile pot organiza ședințe publice de informare sau să comunice în orice alt fel publicului interesat rezultatele reuniunilor Comitetului mixt.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

16


32006D0890


L 343/85

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 4 decembrie 2006

referitoare la încheierea, în numele Comunității Europene a Energiei Atomice, a unui acord-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă și a protocolului la acordul-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea

[notificată cu numărul C(2006) 5219]

(2006/890/Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 101 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu directivele adoptate de Consiliu în decizia acestuia din 10 aprilie 2000, Comisia a participat la negocierile cu Federația Rusă privind un acord referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă, precum și un protocol privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea.

(2)

Un acord-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă (MNEPR) și protocolul la acesta, privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea, au fost semnate la Stockholm, la 21 mai 2003.

(3)

Acordul-cadru a fost semnat de Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Belgia, Franța, Germania, Regatul Unit, Țările de Jos și Rusia.

(4)

Acordul-cadrul referitor la MNEPR stabilește un cadru juridic multilateral pentru proiectele în domeniul nuclear efectuate de țările occidentale în Rusia de nord-vest, iar protocolul privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea vizează soluționarea chestiunilor legate de răspundere care rezultă din activitățile întreprinse în acest context.

(5)

MNEPR are drept scop facilitarea lansării de proiecte destinate rezolvării problemelor legate de deșeurile radioactive și combustibilul nuclear ars, precum și a celor care privesc dezafectarea submarinelor nucleare și a spărgătoarelor de gheață în Federația Rusă. Programul se concentrează inițial asupra regiunii de nord-vest, însă acordul-cadru precizează că acesta se poate aplica, de asemenea, și proiectelor sau oricărei alte forme de cooperare în alte domenii ale activităților nucleare, inclusiv securitatea nucleară, în cazul în care părțile interesate convin astfel.

(6)

Memorandumul bilateral de înțelegere încheiat, în 1995, între Comisia Europeană în numele Comunităților și Federația Rusă, care reglementează punerea în aplicare a programelor de asistență tehnică în domeniul securității nucleare și care se referă la chestiunile legate de răspundere în domeniul nuclear, nu se poate aplica proiectelor din cadrul noului instrument de cooperare în materie de securitate nucleară.

(7)

Toate statele membre ale UE care au semnat acordul-cadru au depus instrumentele de ratificare la depozitari. Regatul Unit este ultimul stat care a ratificat acordul-cadru, în aprilie 2006.

(8)

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice este în prezent în măsură să încheie acordul-cadrul referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articol unic

(1)   Acordul-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă (MNEPR), precum și protocolul la Acordul-cadru referitor la un program multilateral de mediu în domeniul nuclear în Federația Rusă privind acțiunile în justiție, procedurile judiciare și despăgubirea sunt încheiate în numele Comunității Europene a Energiei Atomice.

(2)   Textele acordului-cadru și ale protocolului se atașează la prezenta decizie.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Benita FERRERO-WALDNER

Membru al Comisiei


Framework Agreement on a Multilateral Nuclear Environmental Programme in the Russian Federation

The Government of the Kingdom of Belgium, the Government of the Kingdom of Denmark, the Government of the Republic of Finland, the Government of the French Republic, the Government of the Federal Republic of Germany, the Government of the Kingdom of the Netherlands, the Government of the Kingdom of Norway, the Government of the Russian Federation, the Government of the Kingdom of Sweden, the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, the Government of the United States of America, the European Community, and the European Atomic Energy Community (hereinafter referred to as the Parties),

Noting the Joint Convention on the Safety of Spent Fuel Management and on the Safety of Radioactive Waste Management of 5 September 1997 (hereinafter referred to as the Joint Convention);

Noting that the Joint Convention stipulates that spent fuel and radioactive waste within military or defence programmes should be managed in accordance with the objectives stated in that Convention even though they are excluded from it except as provided in Article 3 thereof;

Noting also the Convention on Nuclear Safety of 17 June 1994;

Recalling the importance the Joint Convention attaches to international cooperation in enhancing the safety of spent fuel and radioactive waste management through bilateral and multilateral mechanisms;

Reaffirming the importance the Parties attach to the principles embodied in relevant international conventions on nuclear liability for the provision of international assistance in this field;

Recognising the work of the Contact Expert Group for International Radwaste Projects established under the auspices of the International Atomic Energy Agency to deal with issues regarding international cooperation in radioactive waste management and related issues in the Russian Federation, and its contribution to the development of a comprehensive International Action Plan;

Desiring to facilitate practical cooperation to enhance the safety of spent fuel and radioactive waste management in the Russian Federation, in particular through the implementation of projects in the Russian Federation that may be identified by the Contact Expert Group for International Radwaste Projects;

Recalling the Declaration of Principles by members and observers of the Barents Euro-Arctic Council representing Denmark, Finland, France, Germany, Iceland, Italy, the Netherlands, Norway, Poland, the Russian Federation, Sweden, the United Kingdom and the United States regarding the Multilateral Nuclear Environmental Programme in the Russian Federation signed at Bodø (Norway) on 5 March 1999 in which the participants declared their readiness to negotiate a multilateral Framework Agreement covering the necessary conditions for the provision of international assistance in this field,

HAVE AGREED AS FOLLOWS:

Article 1

Multilateral Nuclear Environmental Programmein the Russian Federation (MNEPR)

(1)   The Parties hereby establish a framework to facilitate cooperation in the area of safety of spent nuclear fuel and radioactive waste management in the Russian Federation. This framework shall be referred to as the „Multilateral Nuclear Environmental Programme in the Russian Federation” (MNEPR). The MNEPR shall apply to projects undertaken between contributors and recipients or any other form of cooperation agreed by them. It may also apply to projects or any other form of cooperation in other areas of nuclear activities, including nuclear safety, if so agreed by the Parties concerned.

(2)   The Parties shall seek to avoid duplication of assistance activities and to ensure that such activities are complementary to activities under other multilateral or bilateral funds, agreements, mechanisms or arrangements.

Article 2

Definitions

For the purposes of this Agreement the following terms shall have the following meanings:

Technical aid (assistance):

Any form of gratuitous aid and/or contribution provided under this Agreement or under any Implementing Agreement, or otherwise agreed to by the Russian Party and the Contributing Party or Parties (hereinafter referred to as „assistance”);

Contributor:

Any Party other than the Russian Party or any entity authorised by such Party to provide assistance under the MNEPR;

Recipient:

The Russian Party or any other Russian entity authorised by the Russian Party to serve as beneficiary of assistance and partner for the realisation of a project under the MNEPR;

Implementing Agreement:

An agreement between one or more recipients and one or more contributors for the provision of assistance for the realisation of a project under the MNEPR.

Article 3

Modes of cooperation under the MNEPR

(1)   Assistance under the MNEPR may be provided through:

(a)

Implementing Agreements between one or more recipients and any one of the contributors (Bilateral mode);

(b)

Implementing Agreements between one or more recipients and several contributors whereby a common financing arrangement will not be established (Multilateral simple mode);

(c)

Implementing Agreements between one or more recipients and several contributors whereby a common financing arrangement will be established (Multilateral funding mode); or

(d)

any other mechanism agreed by the recipient(s) and contributor(s) concerned.

(2)   Except as otherwise provided in this Agreement, the terms and conditions of this Agreement shall apply to all assistance provided under paragraph 1 of this Article. The provisions of this Agreement may also apply to activities undertaken before its entry into force if so agreed by the Parties involved in those activities.

(3)   The provision of assistance by the contributors under this Agreement shall be subject to the availability of appropriated funds.

Article 4

MNEPR Committee

(1)   To facilitate cooperation and to exchange information under the MNEPR, the Parties hereby establish the MNEPR Committee. The MNEPR Committee shall be composed of one authorised official/governmental representative of each of the Parties, who shall also serve as a contact point for all questions of relevance to the MNEPR.

(2)   The MNEPR Committee may:

discuss the development and implementation of projects and any other form of cooperation under this Agreement,

discuss relevant activities under other bilateral or multilateral agreements or arrangements,

coordinate funding for projects under Article 3(1)(c),

identify obstacles and problems encountered in the implementation of projects, and make recommendations regarding their resolution,

establish working groups as required for the functioning of the MNEPR Committee,

discuss and make recommendations on other matters relevant to the operation of MNEPR activities,

and

invite States, intergovernmental organisations or regional economic integration organisations being subject to public international law to accede in accordance with Article 16.

(3)   The MNEPR Committee shall adopt its Rules of Procedure.

(4)   The MNEPR Committee shall elect two co-chairpersons for 12-month periods from among representatives of the Parties, one from among the Contributing Parties and one representing the Russian Party.

(5)   The MNEPR Committee may decide to admit as observers any interested State, intergovernmental organisation or regional economic integration organisation being subject to public international law not party to this Agreement. Where a coordinator has been designated according to Article 5, that coordinator shall be admitted as an observer to meetings of the MNEPR Committee, where relevant.

(6)   Decisions and recommendations of the MNEPR Committee shall be made by consensus.

Article 5

Coordinator of multilateral funding under the MNEPR

(1)   The Contributing Parties to a common financing arrangement, as referred to in Article 3.1(c), may designate a coordinator for such an arrangement.

(2)   The rights and obligations of the Contributing Parties under this Agreement apply equally to the Coordinator where the coordinator performs activities on behalf of the contributors.

Article 6

Specific undertakings

(1)   The Parties shall promote activities necessary for the implementation of projects under the MNEPR.

(2)   The Russian Party shall ensure the prompt issuance of, inter alia, licences, permits, approvals and the prompt customs clearances necessary for the efficient implementation of projects. The Russian Party shall ensure the provision of data and information necessary for the implementation of specific projects within the framework of this Agreement. The Russian Party shall grant access to sites and facilities necessary for the implementation of specific projects within the framework of this Agreement. Should such access be restricted according to the provisions of the legislation of the Russian Federation, mutually acceptable procedures shall be developed in the Implementing Agreements. The Implementing Agreements shall also define the procedures for, and the scope of, the information to be transferred.

(3)   The provision of assistance shall be complemented by Russian resources. Such resources may be contributed in kind or otherwise for the implementation of projects under the MNEPR.

Article 7

Claims, legal proceedings and indemnification

(1)   This Agreement is supplemented by a Protocol containing provisions on claims, legal proceedings and indemnification in respect of claims against contributors and their personnel or contractors, subcontractors, consultants, suppliers or subsuppliers of equipment, goods and services at any tier and their personnel, for any loss or damage of whatsoever nature arising from activities undertaken pursuant to this Agreement.

(2)   The Protocol and its Annex shall not apply to any Party that does not become a party to the Protocol.

(3)   Any Party that does not become a party to the Protocol may conclude with the Russian Party a separate agreement covering claims, legal proceedings and indemnification in respect of claims for any loss or damage of whatsoever nature arising from activities undertaken pursuant to this Agreement.

Article 8

Use and retransfer of assistance

(1)   Unless the written consent of the contributor has first been obtained, the recipient shall not transfer title to, or possession of, any assistance provided pursuant to this Agreement to any entity, other than an officer, employee or agent of that contributor or that recipient and shall not permit the use of such assistance for purposes other than those for which it has been furnished.

(2)   The Russian Party shall take all reasonable measures within its power to ensure the security of, ensure the appropriate use of, and prevent the unauthorised transfer of assistance provided pursuant to this Agreement.

Article 9

Exemption from taxes or similar charges

(1)   The Russian Party shall exempt assistance provided under this Agreement from customs duties, profits taxes, other taxes and similar charges. The Russian Party shall take all necessary steps to ensure that no local or regional taxes are levied on assistance provided under this Agreement. These steps will include the provision of letters from competent local and/or regional authorities confirming that no taxes will be levied on assistance provided under this Agreement. Such letters of confirmation covering localities and regions where projects under this Agreement will be carried out shall be deposited with at least one of the depositaries before the start of implementation of the projects.

(2)   The Russian Party shall exempt remuneration to foreign natural persons and to Russian citizens not ordinarily resident in the Russian Federation for work undertaken and services performed by such persons for the implementation of assistance under this Agreement from income tax, social security tax contributions, and similar charges within the territory of the Russian Federation. With regard to remuneration exempted by this paragraph, the Russian Party shall not have any obligations in terms of any charges and payments to the persons indicated in this paragraph, at the expense of the social security system or any other government funds.

(3)   The Contributing Parties and their personnel, their contractors, subcontractors, suppliers and subsuppliers may import into, and export out of, the Russian Federation equipment, supplies, materials or services required to implement this Agreement. In addition to the provisions regarding assistance, temporary importation and exportation shall not be subject to customs duties, license fees, undue restrictions, taxes or similar charges.

(4)   In addition to the preceding paragraphs, persons and entities participating in the implementation of the programmes in the framework of this Agreement within the territory of the Russian Federation are entitled to exemption from value added tax and other charges with regard to equipment and goods purchased within the territory of the Russian Federation for the implementation of the projects or the programmes in the framework of this Agreement, as well as works done and services rendered within the territory of the Russian Federation.

(5)   Imposition of taxation shall be regarded as a valid reason for suspension or termination of an assistance project, or not to initiate an assistance project.

(6)   The Russian Party shall be responsible for procedures ensuring the implementation of this Article.

Necessary certificates shall be issued by the relevant competent authority.

Article 10

Accounts, audits and examinations

(1)   Each recipient shall maintain proper accounts of all assistance funding received from contributors, and furnish such accounts, together with full supporting documentation, to the contributor or contributors concerned at regular intervals, as specified in the relevant Implementing Agreement or as otherwise agreed.

(2)   Upon request, representatives of a contributor shall have the right, within 60 days of making the request, to examine the use of any assistance provided by that contributor in accordance with this Agreement, at sites of their location or use if possible, and shall have the right to audit and examine any and all related records or documentation for a period of seven years after the completion or early termination of the project in question, unless another period is specified in the Implementing Agreement. The practical details of such audits and examinations shall be set out in the Implementing Agreements.

Article 11

Intellectual property

The Parties shall provide in Implementing Agreements, as appropriate, effective protection and allocation of rights to intellectual property transmitted or created under this Agreement.

Article 12

Status of personnel and entry and exit of personnel

(1)   The Russian Party shall facilitate the entry and exit of employees of the Contributing Parties to this Agreement and their personnel and contractors, subcontractors, consultants, suppliers and subsuppliers and their personnel into and out of the territory of the Russian Federation for the purpose of carrying out activities in accordance with this Agreement.

(2)   The Russian Party shall accredit military and civilian personnel of the Contributing Parties, including employees of the Commission of the European Communities present in the territory of the Russian Federation in order to carry out activities related to the provision of assistance under this Agreement, as administrative and technical personnel of the respective diplomatic missions, the mission of the Commission of the European Communities and the missions of intergovernmental organisations, in the Russian Federation. After entry into force of this Agreement, the Parties will consult on the number of such personnel covered by this paragraph. The accreditation of such personnel shall have no effect on the number of accredited personnel permitted at Russian diplomatic missions in the Contributing Parties.

(3)   The Russian Party guarantees that the contractors, subcontractors, consultants, suppliers, subsuppliers and their personnel as referred to in paragraph 1 of this Article may import and re-export out of the territory of the Russian Federation all of their personal household effects as well as foodstuffs for their personal use without being liable to any customs duties, taxes, or similar charges. Duty-free import into and re-export out of the Russian Federation of one motor vehicle per family is allowed, provided that the vehicle is used only within the period of the relevant contract and is re-exported at the end of this period.

Article 13

Settlement of disputes

Any disagreement between two or more Parties concerning the interpretation of this Agreement, or its implementation, shall be resolved through consultations. Consultations shall take place not later than three months after one of the Parties submits such a request in writing to the other Party or Parties.

Article 14

Awarding of contracts

In the event that a Party awards a contract for the acquisition of goods and services, including construction, to implement this Agreement, such contracts shall be awarded in accordance with the laws and regulations of that Party, or such other laws and regulations as that Party may choose. Russian companies can also be used as contractors or subcontractors.

Article 15

Modifications and amendments

(1)   Any modification or amendment to this Agreement, and any additional protocol to it, may be made by agreement among the Parties to this Agreement.

(2)   Any modification or amendment made pursuant to this Article shall be subject to ratification, acceptance or approval by all of the Parties. Modifications or amendments shall enter into force for all Parties 30 days following the date of receipt by at least one of the depositaries of the last notification of ratification, acceptance or approval.

Article 16

Accession

(1)   This Agreement shall be open for accession by any State, intergovernmental organisation or regional economic integration organisation being subject to public international law upon invitation by the MNEPR Committee.

(2)   This Agreement shall enter into force for the acceding Party 30 days following the date of receipt by at least one of the depositaries of the acceding Party's instrument of accession and the last of the notifications by the Parties expressing concurrence.

Article 17

Depositaries

The Minister of Foreign Affairs of the Russian Federation and the Secretary General of the Organisation for Economic Cooperation and Development are hereby designated as depositaries. The depositaries shall fulfil their duties in accordance with Article 77 of the Vienna Convention on the Law of Treaties of 23 May 1969 and shall consult each other in the fulfilment of their duties.

Article 18

Entry into force, duration, withdrawal and termination

(1)   This Agreement shall be subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with at least one of the depositaries. It shall enter into force on the 30th day following the date of receipt of such instruments from the Russian Party and from one other signatory, and shall remain in force for a period of five years from that date. For each signatory depositing such an instrument thereafter, this Agreement shall enter into force for it 30 days following the receipt by at least one of the depositaries of such instrument and shall remain in force until the expiration of its original five-year period.

(2)   This Agreement shall be extended automatically for further periods of five years. Any Party may request at least one of the depositaries at least 90 days before the expiration of the five-year period to convene a meeting of the Parties to consider the termination, modification or amendment of this Agreement

(3)   Any Party may withdraw from this Agreement upon giving 90 days written notification to at least one of the depositaries. The MNEPR Committee shall immediately be seized of the matter and shall make recommendations to the Parties on the further continuation of the Agreement.

(4)   The obligations under Articles 8 to 11, Article 12 first and third paragraphs, and Article 13 of this Agreement shall remain in effect regardless of any subsequent transfer of ownership of the object of cooperation, and regardless of any termination of, or withdrawal from, this Agreement, or the expiration of its validity.

(5)   Notwithstanding any termination of this Agreement, it shall continue to apply to any Implementing Agreement which the Parties to such Implementing Agreement agree to continue, for the duration of such Implementing Agreement.

(6)   Where a Party withdraws from this Agreement but continues to be a Party to an Implementing Agreement, this Agreement shall continue to apply to such Party with respect to its participation in such Implementing Agreement.

(7)   This Agreement shall be applied on a provisional basis from the date of its signature.

Done at Stockholm on 21 May 2003 in the English, French and Russian languages, all texts being equally authentic, in two originals of which one shall be deposited in the archives of the Ministry of Foreign Affairs of the Russian Federation and one in the archives of the Organisation for Economic Cooperation and Development. Duly certified copies of this Agreement shall be transmitted to the signatories and acceding Parties. In the event of any dispute or divergence in relation to this Agreement the English text shall prevail for the purposes of interpretation.

 

PROTOCOL

on Claims, Legal Proceedings and Indemnification to the Framework Agreement on a Multilateral Nuclear Environmental Programme in the Russian Federation

The Government of the Kingdom of Belgium, the Government of the Kingdom of Denmark, the Government of the Republic of Finland, the Government of the French Republic, the Government of the Federal Republic of Germany, the Government of the Kingdom of the Netherlands, the Government of the Kingdom of Norway, the Government of the Russian Federation, the Government of the Kingdom of Sweden, the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, the European Community, and the European Atomic Energy Community (hereinafter referred to as the Parties),

Reaffirming their commitment to achieving the purposes of the Framework Agreement on a Multilateral Nuclear Environmental Programme in the Russian Federation signed on 21 May 2003 (hereinafter referred to as the Agreement),

Convinced of the need to establish provisions ensuring that claims against the Contributing Parties and their personnel or contractors, subcontractors, consultants, suppliers or subsuppliers of equipment, goods or services at any tier and their p3ersonnel, for any loss or damage of whatsoever nature arising from activities undertaken pursuant to the Agreement are not brought by the Russian Party and, if brought by a third party, are indemnified by the Russian Party,

HAVE AGREED AS FOLLOWS:

Article 1

(1)   The definitions contained in Article 2 of the Agreement shall apply to this Protocol as fully and effectively as if they were set forth in full herein.

(2)   For the purposes of this Protocol, the following terms shall have the following meanings:

nuclear incident: Any occurrence or series of occurrences having the same origin which causes nuclear damage.

nuclear damage:

(i)

loss of life, any personal injury or any loss of, or damage to, property which arises out of or results from the radioactive properties or a combination of radioactive properties with toxic, explosive or other hazardous properties of nuclear fuel or radioactive products or waste in, or of nuclear material coming from, originating in, or sent to, a nuclear installation;

(ii)

any other loss or damage so arising or resulting if and to the extent that the law of the competent court so provides; and

(iii)

if the law of the State in which the nuclear installation of the liable operator is situated so provides, loss of life, any personal injury or any loss of, or damage to, property which arises out of or results from other ionising radiation emitted by any other source of radiation inside a nuclear installation.

(3)   For the purposes of this Protocol, whenever both nuclear damage and damage other than nuclear damage have been caused by a nuclear incident, or jointly by a nuclear incident and one or more other occurrences, such other damage shall, to the extent that it is not reasonably separable from the nuclear damage, be deemed, for the purposes of this Protocol, to be nuclear damage caused by that nuclear incident.

Article 2

(1)   With the exception of claims for injury or damage against individuals arising from omissions or acts of such individuals done with intent to cause injury or damage, the Russian Party shall bring no claims or legal proceedings of any kind against the contributors and their personnel or contractors, subcontractors, consultants, suppliers or subsuppliers of equipment, goods or services at any tier and their personnel, for any loss or damage of whatsoever nature, including but not limited to personal injury, loss of life, direct, indirect and consequential damage to property owned by the Russian Federation arising from activities undertaken pursuant to the Agreement. This paragraph shall not apply to the enforcement of the express provisions of a contract.

(2)   With the exception of claims for nuclear damage against individuals arising from omissions or acts of such individuals done with intent to cause damage, the Russian Party shall provide for the adequate legal defence of and indemnify, and shall bring no claims or legal proceedings against the contributors and their personnel, or any contractors, subcontractors, consultants, suppliers, or subsuppliers of equipment, goods or services at any tier and their personnel in connection with third party claims, in any court or forum, arising from activities undertaken pursuant to the Agreement, for nuclear damage occurring within or outside the territory of the Russian Federation, that results from a nuclear incident occurring within the territory of the Russian Federation.

(3)   Upon request by a Party, the Russian Party or its authorised representative shall issue an indemnity confirmation letter to any contractor, subcontractor, consultant, supplier or subsupplier confirming the provisions of this Protocol. A standard form of such Indemnity Confirmation Letter is enclosed as an integral part of this Protocol.

(4)   The Parties may consult as appropriate, on claims and proceedings under this Article.

(5)   Any payments related to the indemnification in paragraph 2 of this Article shall be made promptly and shall be freely transferable to the beneficiary in its national currency.

(6)   Contributors, contractors, subcontractors, consultants, suppliers or subsuppliers of equipment, goods or services at any tier and their personnel may refer any dispute concerning the implementation of obligations under this Article to arbitration in accordance with UNCITRAL Arbitration Rules, if such dispute has not been resolved amicably within 90 days of its submission to the Russian Party. Any arbitration award shall be final and binding on the parties to the dispute.

(7)   Nothing in this Article shall be construed as acknowledging the jurisdiction of any court or forum outside the Russian Federation over third party claims to which paragraph 2 of this Article applies, except as provided for in paragraph 6 of this Article and in any other case where the Russian Federation has pledged itself to acknowledge and execute a legal decision on the basis of provisions of international agreements.

(8)   Nothing in this Article shall be construed as waiving the immunity of the Parties with respect to potential third party claims that may be brought against any of them.

Article 3

(1)   This Protocol is open for signature by any signatory to the Agreement.

(2)   This Protocol is subject to ratification, acceptance or approval by signatories that are Parties to the Agreement. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with at least one of the depositaries of the Agreement.

(3)   This Protocol shall be open to accession by any Party that has acceded to the Agreement.

(4)   Accession shall be effected by the deposit of an instrument of accession with at least one of the depositaries of the Agreement.

(5)   The depositaries of this Protocol shall be the depositaries of the Agreement and shall fulfil their duties in accordance with Article 77 of the Vienna Convention on the Law of Treaties of 23 May 1969 and shall consult each other in the fulfilment of their duties.

Article 4

(1)   Subject to the entry into force of the Agreement, this Protocol shall enter into force on the 30th day following the date of receipt by at least one of the depositaries of the instruments of ratification, acceptance or approval referred to in Article 3(2) from the Russian Federation and from any other signatory to this Protocol and it shall remain in force for a period of five years from that date. For each signatory ratifying, accepting or approving thereafter, this Protocol shall enter into force for it on the 30th day following the receipt by at least one of the depositaries of the instruments of ratification, acceptance or approval referred to in Article 3(2) and it shall remain in force until the expiration of its original five-year period.

(2)   For each Party acceding to this Protocol, it shall enter into force for it 30 days following the receipt by at least one of the depositaries of the instrument of accession referred to in Article 3(4) and it shall remain in force until the expiration of the original five-year period mentioned in paragraph 1 of this Article.

(3)   This Protocol shall be extended automatically for further periods of five years. Any Party may request at least one of the depositaries, at least 90 days before the expiration of the five-year period, to convene a meeting of the Parties to consider the continuation, modification or amendment of this Protocol.

(4)   Any Party may withdraw from this Protocol upon giving 90 days written notification to at least one of the depositaries. The MNEPR Committee shall immediately be seized of the matter and shall make recommendations to the Parties on the further continuation of this Protocol and the Agreement.

(5)   The obligations under this Protocol shall remain in effect regardless of any subsequent transfer of ownership of the object of cooperation, and regardless of any termination of, or withdrawal from, this Protocol or the Agreement, or the expiration of their validity.

(6)

(a)

Notwithstanding any termination of this Protocol, it shall continue to apply to any Implementing Agreement which the Parties to such Implementing Agreement agree to continue, for the duration of such Implementing Agreement.

(b)

Where a Party withdraws from this Protocol but continues to be a Party to an Implementing Agreement, this Protocol shall continue to apply to such Party with respect to its participation in such Implementing Agreement.

(7)   Where,

(a)

the Vienna Convention on Civil Liability for Nuclear Damage of 21 May 1963 (hereinafter referred to as the Vienna Convention) and the Joint Protocol relating to the Application of the Vienna Convention and the Paris Convention of 21 September 1988 (hereinafter referred to as the Joint Protocol) have both come into force for the Russian Federation, and

(b)

the Vienna Convention or the Paris Convention on Third Party Liability in the Field of Nuclear Energy of 29 July 1960 and the Joint Protocol have both come into force for any other Party to this Protocol, such other Party may, in its discretion and by notice in writing to the Russian Federation, terminate the application of Article 2(2) of this Protocol as between it and the Russian Federation with respect to any activity undertaken pursuant to the Agreement to which these instruments apply. The Russian Federation and such other Party shall each inform the other in writing of the dates upon which such instruments come into force in their respective territories.

(8)   This Protocol shall be applied on a provisional basis from the date of its signature.

Done at Stockholm on 21 May 2003 in the English, French and Russian languages, all texts being equally authentic, in two originals of which one shall be deposited in the archives of the Ministry of Foreign Affairs of the Russian Federation and one in the archives of the Organisation for Economic Cooperation and Development. Duly certified copies of this Protocol shall be transmitted to the signatories and acceding Parties. In the event of any dispute or divergence in relation to this Protocol the English text shall prevail for the purposes of interpretation (1).

 


(1)  It may be useful to provide that a copy of the letter also be sent to the Government of the country in which the Contractor carries on business.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27


32006D0906


L 346/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2006

de definire a poziției de adoptat, în numele Comunității, în cadrul Comitetului pentru ajutorul alimentar în ceea ce privește prelungirea Convenției privind ajutorul alimentar din 1999

(2006/906/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 181 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) paragraful al doilea,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Convenția privind ajutorul alimentar din 1999 (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Comunitate în temeiul Deciziei 2000/421/CE a Consiliului (1) și prelungită prin deciziile Comitetului pentru ajutorul alimentar din iunie 2002, iunie 2003 și iunie 2005 pentru a rămâne în vigoare până la 30 iunie 2007.

(2)

O nouă prelungire a convenției pe o perioadă de un an este în interesul Comunității și al statelor membre. În temeiul articolului XXV litera (b) din convenție, prelungirea menționată este condiționată de menținerea în vigoare, pe aceeași perioadă, a Convenției privind comerțul cu cereale din 1995. Prin urmare, Comisia, în calitate de reprezentant al Comunității în cadrul Comitetului pentru ajutorul alimentar, ar trebui să fie autorizată prin decizia Consiliului să voteze în favoarea acestei prelungiri,

DECIDE:

Articol unic

Poziția Comunității Europene în cadrul Comitetului pentru ajutorul alimentar este de a vota în favoarea prelungirii Convenției privind ajutorul alimentar din 1999 pentru încă o perioadă de un an, cu condiția să rămână în vigoare Convenția privind comerțul cu cereale din 1995, pe aceeași perioadă.

Comisia este autorizată să susțină această poziție în cadrul Comitetului pentru ajutorul alimentar.

Adoptată la Bruxelles, 30 noiembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

L. HYSSÄLÄ


(1)  JO L 163, 4.7.2000, p. 37.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

28


32006D0908


L 346/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 4 decembrie 2006

privind prima tranșă din a treia contribuție comunitară la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl

(2006/908/CE, Euratom)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 203,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Comunitatea, în cadrul politicii clare de sprijinire a Ucrainei în eforturile acesteia de a elimina consecințele accidentului nuclear care a avut loc la 26 aprilie 1986 la centrala nucleară de la Cernobâl, a contribuit deja în perioada 1999-2000 cu 90,5 milioane EUR la Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, instituit la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în conformitate cu Decizia 98/381/CE, Euratom (2), precum și cu o sumă de 100 de milioane EUR în perioada 2001-2005, în conformitate cu Decizia 2001/824/CE, Euratom (3).

(2)

BERD, în calitate de administrator al Fondului privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, a confirmat în cadrul Adunării contribuabililor la fond, că există un deficit de circa 250 milioane EUR și că nu există suficiente fonduri nealocate spre a permite atribuirea contractului pentru noua structură de securitate. Sunt necesare noi angajamente din partea contribuabililor în 2005 pentru a preveni amânarea proiectului.

(3)

Fostele state membre G-7 și Comunitatea, care au furnizat cea mai mare parte din contribuțiile la Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, au convenit în principiu să acorde contribuții suplimentare la acest fond în conformitate cu acordul istoric privind împărțirea responsabilității între contribuabili.

(4)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 99/2000 al Consiliului din 29 decembrie 1999 privind acordarea unei asistențe statelor partenere din Europa de Est și din Asia Centrală (4) prevede, printre prioritățile din domeniul securității nucleare, contribuția la inițiativele internaționale relevante sprijinite de UE, în special inițiativa G-7 privind închiderea centralei nucleare de la Cernobâl.

(5)

În Comunicarea Comisiei din 6 septembrie 2000 către Parlamentul European și Consiliu, Comisia a propus ca din 2001 sprijinul financiar comunitar pentru securitate nucleară în noile state independente și în statele din Europa Centrală și de Est să se facă pe o linie bugetară unică pentru asistența financiară pentru securitate nucleară în noile state membre.

(6)

Regulile BERD pentru achiziții publice se aplică subvențiilor acordate din Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, prin aceasta înțelegându-se că achizițiile publice ar trebui, în principiu, să se limiteze la bunuri și servicii produse în sau achiziționate din țările contribuabile sau țările care iau parte la operațiunile BERD. Aceste reguli diferă de cele care se aplică operațiunilor finanțate direct prin programul Tacis, care, în consecință, nu acoperă contribuția care face obiectul prezentei decizii.

(7)

Cu toate acestea, este necesar să se garanteze că, în ceea ce privește acordurile privind achizițiile publice încheiate în conformitate cu regulile BERD privind Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, nu se face discriminare între statele membre, indiferent dacă au încheiat sau nu cu BERD acorduri privind contribuțiile individuale.

(8)

Este necesar, de asemenea, să se autorizeze acordurile privind achizițiile publice cu țările terțe care nu sunt țări partenere la TACIS, după caz, în sprijinul proiectelor legate de Planul de realizare a structurii de protecție la Cernobâl.

(9)

Tratatele nu prevăd, pentru adoptarea prezentei decizii, alte puteri decât cele de la articolul 308 din Tratatul CE și la articolul 203 din Tratatul Euratom,

DECIDE:

Articolul 1

Comunitatea acordă în 2006 Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) o contribuție de 14,4 milioane EUR la Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl.

Creditele se aprobă de către autoritatea bugetară în limita perspectivelor financiare. Contribuția se finanțează din creditele bugetare anuale disponibile.

Articolul 2

(1)   Comisia administrează contribuția la Fondul privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5), acordând o atenție specială principiilor pentru o bună și eficientă gestiune.

Comisia transmite orice informații relevante autorității bugetare și Curții de Conturi, și furnizează informațiile suplimentare cerute de aceste instituții, în ceea ce privește aspectele funcționării Fondului privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl care sunt legate de contribuția Comunității.

(2)   Comisia se asigură că, în ceea ce privește acordurile privind achizițiile publice referitoare la subvențiile din resursele Fondului privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, nu se face discriminare între statele membre.

Comisia poate autoriza, după caz, acordurile privind achizițiile publice cu țările terțe care nu sunt țări partenere la TACIS, în sprijinul proiectelor legate de Planul de realizare a structurii de protecție la Cernobâl.

Articolul 3

În conformitate cu articolul II secțiunea 2.02 din Regulamentul Fondului privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl, contribuția Comunității face obiectul unui Acord oficial privind contribuția, încheiat între Comisie și BERD.

Articolul 4

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului European, anual, un raport de progrese privind realizarea Fondului privind realizarea unei structuri de protecție la Cernobâl.

Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

L. LUHTANEN


(1)  Aviz din 14 noiembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 171, 17.6.1998, p. 31.

(3)  JO L 308, 27.11.2001, p. 25.

(4)  JO L 12, 18.1.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2112/2005 (JO L 344, 27.12.2005, p. 23).

(5)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

30


32006D0909


L 346/30

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 4 decembrie 2006

privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei referitor la ajustările preferințelor comerciale în sectorul brânzei în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2006/909/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Articolul 19 alineatul (1) din Acordul privind Spațiul Economic European prevede că părțile contractante examinează toate dificultățile care ar putea apărea în schimburile lor de produse agricole și se străduiesc să găsească soluțiile potrivite.

(2)

Regatul Norvegiei și Comunitatea Europeană au condus consultări bilaterale în temeiul articolului 19 alineatul (1) menționat anterior, care s-au încheiat în mod satisfăcător la 7 iunie 2006, transpunându-se într-un acord.

(3)

Prin urmare, este necesar să se aprobe acest acord, întocmit sub forma unui schimb de scrisori,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei, referitor la ajustările preferințelor comerciale în sectorul brânzei, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European, se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) abilitată (abilitate) să semneze acordul cu scopul de a angaja Comunitatea.

Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

L. LUHTANEN


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31


32006D0910


L 346/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 4 decembrie 2006

privind încheierea acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale

(2006/910/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 149 și 150 coroborate cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)

Prin decizia din 24 octombrie 2005, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze cu Statele Unite ale Americii un acord de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale.

(2)

Comisia a negociat, în numele Comunității, un acord cu Statele Unite ale Americii în conformitate cu directivele stabilite în anexa la decizia Consiliului menționată anterior.

(3)

Comunitatea și Statele Unite ale Americii speră să obțină beneficii reciproce dintr-o astfel de cooperare, care trebuie, în ceea ce privește Comunitatea, să fie complementare programelor bilaterale între statele membre și Statele Unite ale Americii și să furnizeze o valoare adăugată europeană.

(4)

Acordul a fost semnat, în numele Comunității, la 21 iunie 2006, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(5)

Este necesar ca acordul să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Acordul între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale este aprobat în numele Comunității.

(2)   Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Delegația Comunității la Comisia mixtă menționată la articolul 6 din acord se compune dintr-un reprezentant al Comisiei asistat de câte un reprezentant din fiecare stat membru.

Articolul 3

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită să procedeze la notificarea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din acord.

Adoptată la Bruxelles, 4 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

L. LUHTANEN


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32


22006A1209(02)


L 346/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

pe de o parte, și

STATELE UNITE ALE AMERICII,

pe de altă parte,

(denumite în continuare colectiv „părțile”),

LUÂND ACT de faptul că Declarația Transatlantică adoptată de Comunitatea Europeană și statele sale membre (denumită în continuare „Comunitatea Europeană”) și guvernul Statelor Unite ale Americii (denumit în continuare „Statele Unite”) în noiembrie 1990 se referă în mod specific la consolidarea cooperării reciproce în diferite domenii legate direct de bunăstarea prezentă și viitoare a cetățenilor acestora, precum schimburile și proiectele comune în domeniul educației și culturii, inclusiv schimburile academice și schimburile de tineri;

LUÂND ACT de faptul că Noua Agendă Transatlantică, adoptată în cadrul reuniunii la nivel înalt Uniunea Europeană-Statele Unite care a avut loc la Madrid în decembrie 1995, menționează, în secțiunea referitoare la acțiunea IV („Construirea unor punți peste Atlantic”), că Acordul de stabilire a unui Program de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale încheiat între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii poate juca un rol de catalizator pentru o gamă largă de activități inovatoare de cooperare benefice, în mod direct, pentru studenți și profesori și se referă la introducerea de noi tehnologii în sălile de clasă, făcând astfel legătura între instituțiile de învățământ din Statele Unite și cele din Uniunea Europeană și încurajând învățarea limbilor, istoriilor și culturilor respective;

LUÂND ACT de faptul că, în cadrul Conferinței Transatlantice din 1997 intitulată „O punte peste Atlantic: Relații de la popor la popor”, s-a subliniat potențialul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii în domeniul educației nonformale;

LUÂND ACT de faptul că, în cadrul reuniunii la nivel înalt Uniunea Europeană-Statele Unite din iunie 2005, liderii au aprobat o inițiativă care să consolideze creșterea și integrarea economică transatlantică, care descrie cooperarea în domeniul educației ca unul dintre instrumentele de „întărire a sinergiilor transatlantice având în vedere că economiile noastre se bazează din ce în ce mai mult pe cunoaștere”, și, de asemenea, s-au angajat să depună eforturi pentru „reînnoirea și consolidarea acordului UE-Statele Unite în domeniul învățământului superior și al formării profesionale, care cuprinde programul Fulbright-Uniunea Europeană, pentru a da un nou impuls cooperării în sectorul educației și schimburilor transatlantice între cetățenii noștri”;

AVÂND ÎN VEDERE că adoptarea și punerea în aplicare a Acordului din 1995 dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de stabilire a unui Program de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale, precum și a Acordului din 2000 dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a Programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale reprezintă îndeplinirea angajamentelor asumate în Declarația Transatlantică și constituie exemple ale unei cooperări extrem de fructuoase și ale unui raport satisfăcător cost/eficiență;

RECUNOSCÂND contribuția crucială a educației și formării la dezvoltarea resurselor umane capabile să participe la o economie mondială întemeiată pe cunoaștere;

RECUNOSCÂND că această cooperare în domeniul educației și al formării profesionale ar trebui să vină în completarea celorlalte inițiative de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii;

RECUNOSCÂND importanța asigurării complementarității cu inițiativele relevante realizate în domeniul învățământului superior și al formării profesionale de către organizațiile internaționale care intervin activ în aceste domenii, precum OCDE, UNESCO și Consiliul Europei;

RECUNOSCÂND că părțile au un interes comun de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale;

SPERÂND să obțină un profit reciproc din activitățile de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale;

RECUNOSCÂND necesitatea extinderii accesului la activitățile sprijinite prin prezentul acord, în special cele din sectorul învățământului și al formării profesionale; și

DORIND să stabilească o bază formală pentru cooperarea continuă în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul acord reînnoiește Programul de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale (denumit în continuare „programul”) din anul 2000, stabilit inițial în temeiul Acordului din 1995 dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de stabilire a unui Program de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord, se înțelege prin:

1.

„instituție de învățământ superior”: orice instituție care, în conformitate cu legislația sau practicile în vigoare, conferă calificări sau titluri de studii superioare, indiferent de denumirea acestora;

2.

„instituție de învățământ și de formare profesională”: orice tip de instituție publică, semipublică sau privată, indiferent de denumirea acesteia, care, în conformitate cu legislația sau practicile în vigoare, concepe sau realizează activități de învățământ sau de formare profesională, de formare profesională continuă, de perfecționare sau de reconversie profesională; și

3.

„student”: orice persoană care participă la cursuri sau programe de studii sau de formare administrate de instituțiile de învățământ superior sau de instituțiile de învățământ și de formare profesională, în sensul prezentului articol.

Articolul 3

Obiective

(1)   Obiectivele generale ale programului sunt:

(a)

promovarea înțelegerii reciproce între popoarele Comunității Europene și Statelor Unite, inclusiv o mai bună cunoaștere a limbilor, culturilor și instituțiilor acestora; și

(b)

ameliorarea calității dezvoltării resurselor umane, atât în Comunitatea Europeană, cât și în Statele Unite, inclusiv deprinderea competențelor necesare pentru a face față provocărilor unei economii mondiale fondate pe cunoaștere.

(2)   Obiectivele specifice ale programului sunt:

(a)

consolidarea cooperării între Comunitatea Europeană și Statele Unite în domeniul învățământului superior și al formării profesionale;

(b)

susținerea dezvoltării instituțiilor de învățământ superior și de formare profesională;

(c)

contribuția la dezvoltarea personală a participanților, în interesul fiecăruia și pentru a îndeplini obiectivele generale ale programului; și

(d)

facilitarea schimburilor transatlantice între cetățenii Uniunii Europene și ai Statelor Unite.

(3)   Obiectivele operaționale ale programului sunt:

(a)

susținerea colaborării între instituțiile de învățământ superior și de formare profesională, în vederea promovării programelor comune de studii și a mobilității;

(b)

îmbunătățirea calității mobilității transatlantice a studenților, prin promovarea transparenței, a recunoașterii reciproce a calificărilor și a perioadelor de studiu și de formare și, după caz, a transferabilității creditelor academice;

(c)

susținerea colaborării între organismele publice și private din sectoarele învățământului superior și al formării profesionale, în vederea stimulării dezbaterii și a schimbului de experiență asupra politicilor în cauză; și

(d)

susținerea mobilității transatlantice a profesioniștilor din acest sector, în vederea îmbunătățirii înțelegerii reciproce a problemelor cu privire la relațiile dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite.

Articolul 4

Principii

Cooperarea în temeiul prezentului acord se desfășoară conform următoarelor principii:

1.

respectarea deplină a competențelor statelor membre ale Comunității Europene și Statelor Unite ale Americii, precum și a autonomiei instituțiilor de învățământ superior și a instituțiilor de învățământ și formare profesională;

2.

avantajul reciproc ca urmare a activităților desfășurate în cadrul prezentului acord;

3.

participarea la scară largă a diferitelor state membre ale Comunității Europene și Statelor Unite ale Americii; și

4.

recunoașterea oricăror diversități culturale, sociale și economice ale Comunității Europene și ale Statelor Unite ale Americii.

Articolul 5

Acțiuni din cadrul programului

Programul este pus în aplicare prin intermediul acțiunilor descrise în anexa care constituie parte integrantă a prezentului acord.

Articolul 6

Comitetul mixt

(1)   Se instituie un comitet mixt. Acesta este format dintr-un număr egal de reprezentanți ai fiecărei părți.

(2)   Funcțiile comitetului mixt sunt:

(a)

trecerea în revistă a activităților de cooperare în sensul prezentului acord; și

(b)

prezentarea către părțile semnatare a unui raport anual asupra nivelului, stadiului și eficacității activităților de cooperare desfășurate în temeiul prezentului acord.

(3)   Comitetul mixt se reunește o dată la doi ani sau în funcție de calendarul convenit de către părțile semnatare, alternativ în Comunitatea Europeană și în Statele Unite ale Americii.

(4)   Deciziile comitetului mixt sunt luate prin consens. Fiecare reuniune face obiectul unui proces-verbal care conține o trecere în revistă a deciziilor și a principalelor puncte dezbătute. Acest proces-verbal este aprobat de către persoanele alese de fiecare dintre cele două părți să prezideze împreună reuniunea și este comunicat, împreună cu raportul bianual, funcționarilor de la nivel ministerial ai fiecărei părți în cauză.

Articolul 7

Monitorizarea și evaluarea

După caz, programul face obiectul unei monitorizări și al unei evaluări realizate în colaborare. Acestea au rolul de a reorienta, dacă este necesar, activitățile, în funcțiile de nevoile și de posibilitățile care apar în cursul punerii în aplicare a programului.

Articolul 8

Finanțarea

(1)   Activitățile prevăzute de prezentul acord depind de disponibilitatea mijloacelor financiare, precum și de actele cu putere de lege, de politicile și de programele care se aplică în Comunitatea Europeană și în Statele Unite. Finanțarea se efectuează, în limita posibilităților, în baza parității globale între părți. Acestea se străduiesc să propună în cadrul programului activități cu avantaje și domenii de aplicare comparabile.

(2)   Cheltuielile pretinse de comitetul mixt sau în numele acestuia sunt suportate de partea căreia îi aparțin membrii respectivi. Cheltuielile, altele decât cele de călătorie și diurnă, direct legate de reuniunile comitetului mixt, sunt suportate de partea gazdă.

Articolul 9

Intrarea personalului

Fiecare parte face tot ceea ce este necesar pentru a facilita intrarea și ieșirea de pe teritoriul său a personalului, studenților, materialului și echipamentelor celeilalte părți, implicate sau utilizate în activitățile de cooperare desfășurate în temeiul prezentului acord.

Articolul 10

Alte acorduri

Prezentul acord nu se substituie și nu aduce atingere celorlalte acorduri sau activități puse în aplicare în domeniile vizate între un stat membru al Comunității Europene și Statele Unite ale Americii.

Articolul 11

Domeniul de aplicare teritorial

Prezentul acord se aplică pe teritoriile care intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene și în condițiile prevăzute de acest tratat, pe de o parte, și pe teritoriul Statelor Unite, pe de altă parte.

Articolul 12

Intrarea în vigoare și denunțarea

(1)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care părțile s-au înștiințat, în scris, că au îndeplinit condițiile juridice necesare pentru intrarea în vigoare a acestuia, data reținută fiind cea a ultimei notificări. Prezentul acord înlocuiește integral Acordul din 2000 dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii de reînnoire a Programului de cooperare în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale.

(2)   Prezentul acord rămâne în vigoare pe o perioadă de opt ani și poate fi modificat sau prelungit de comun acord și în scris.

Orice modificare sau prelungire intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care părțile s-au înștiințat, în scris, că au îndeplinit condițiile necesare pentru intrarea în vigoare a acordului care prevede modificarea sau prelungirea în cauză.

(3)   Oricare dintre părți poate denunța prezentul acord, în orice moment, prin intermediul unui preaviz scris de douăsprezece luni. Expirarea sau denunțarea prezentului acord nu afectează validitatea sau durata dispozițiilor preexistente luate în temeiul acestuia.

Articolul 13

Adoptat la Viena, la douăzeci și unu iunie 2006, în dublu exemplar, în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind deopotrivă autentic. În cazul unor divergențe, prevalează versiunea în limba engleză.

DREPT CARE, subsemnații, mandatați în mod corespunzător, au semnat prezentul acord.

Por la Comunidad Europea

Za Evropské společenství

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Euroopa Ühenduse nimel

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Eiropas Kopienas vārdā

Europos bendrijos vardu

Az Európai Közösség részéről

Għall-Komunitá Ewropea

Voor de Europese Gemeenschap

W imieniu Wspólnoty Europejskiej

Pela Comunidade Europeia

Za Európske spoločenstvo

Za Evropsko skupnost

Euroopan yhteisön puolesta

För Europeiska gemenskapen

Image

Image

Por los Estados Unidos de América

Za Spojené státy americké

For Amerikas Forenede Stater

Für die Vereinigten Staaten von Amerika

Ameerika Ühendriikide nimel

Για τις Ηνωμένες Πολιτείες της Αμερικής

For the United States of America

Pour les États-Unis d'Amérique

Per gli Stati Uniti d'America

Amerikas Savienoto Valstu vārdā

Jungtinių Amerikos Valstijų vardu

az Amerikai Egyesült Államok részéről

Għall-Istati Uniti ta'l-Amerika

Voor de Verenigde Staten van Amerika

W imieniu Stanów Zjednoczonych Ameryki

Pelos Estados Unidos da América

Za Spojené štáty americké

Za Združene države Amerike

Amerikan yhdysvaltojen puolesta

På Amerikas förenta staters vägnar

Image


ANEXĂ

ACȚIUNI

Acțiunea 1 – Proiecte de consorții comune Comunitatea Europeană-Statele Unite

1.   Părțile acordă sprijin instituțiilor de învățământ superior și instituțiilor de învățământ și de formare profesională care constituie consorții comune CE-Statele Unite în vederea realizării proiectelor comune în domeniul învățământului superior și al învățământului și formării profesionale.

2.   Este necesar ca fiecare consorțiu comun să fie constituit printr-un parteneriat multilateral care reunește instituții de învățământ superior și de formare profesională din cadrul CE și al Statelor Unite.

3.   Este necesar ca proiectele de consorții comune să implice, în principiu, mobilitatea studenților în contextul programelor comune de studii, având ca scop o paritate a fluxului din fiecare direcție, și să prevadă pregătirea lingvistică și culturală necesară.

4.   Autoritățile competente ale celor două părți hotărăsc împreună domeniile eligibile în vederea constituirii de consorții comune CE-Statele Unite, luând în considerare domeniile prioritare, esențiale pentru cooperarea dintre CE și Statele Unite.

Acțiunea 2 – Proiecte de mobilitate (ulterioare) în funcție de excelență

Părțile pot acorda un ajutor financiar mobilității studenților în vederea constituirii de consorții comune care să reunească instituții de învățământ superior și de formare profesională care și-au demonstrat deja excelența în realizarea proiectelor comune finanțate de părțile semnatare.

Acțiunea 3 – Măsuri axate pe politici

Părțile pot acorda un ajutor financiar proiectelor multilaterale care implică intervenția organismelor active din domeniul învățământului superior și al formării profesionale, în vederea consolidării colaborării dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite în ceea ce privește dezvoltarea învățământului superior și a formării profesionale. Măsurile axate pe politici pot include studii, conferințe, seminarii, ateliere sau evaluări comparative și pot atinge probleme transversale legate de învățământul superior și formarea profesională, inclusiv recunoașterea calificărilor.

Acțiunea 4 – Burse „Schuman-Fulbright”

Părțile intenționează să acorde burse profesioniștilor cu o calificare superioară (inclusiv profesioniștilor în formare, care pot fi implicați în studii aprofundate în universități sau instituții școlare profesionale), dornici să urmeze studii sau o formare în domeniile de interes special pentru consolidarea relațiilor dintre UE și Statele Unite, stabilite împreună de către părți. În vederea promovării burselor „Schuman-Fulbright” și a susținerii bursierilor, părțile pot acorda un ajutor financiar unei organizații pe care o desemnează de comun acord.

Acțiunea 5 – Asociații ale foștilor studenți

Părțile pot acorda un ajutor financiar asociațiilor foștilor studenți din care fac parte studenții care au participat la schimburile susținute de programul de cooperare CE-Statele Unite, în domeniul învățământului superior și al formării profesionale. Asociațiile foștilor studenți pot fi administrate de organizații desemnate de comun acord de ambele părți.

GESTIONAREA PROGRAMULUI

Gestionarea acțiunilor menționate anterior este asigurată de funcționari competenți ai ambelor părți. Aceasta poate include:

1.

stabilirea normelor și a procedurilor de prezentare a propunerilor, inclusiv elaborarea unui ghid comun pentru solicitanți;

2.

stabilirea unui calendar pentru publicarea cererilor de oferte și pentru transmiterea și selectarea propunerilor;

3.

furnizarea de informații despre program și despre punerea acestuia în aplicare;

4.

numirea de consilieri și experți academici;

5.

recomandarea, către autoritățile competente ale părților, a unor proiecte în vederea finanțării;

6.

asigurarea gestionării financiare; și

7.

promovarea monitorizării și a evaluării programului printr-o metodă bazată pe cooperare.

În principiu, Comunitatea Europeană va acorda un ajutor partenerilor de proiect europeni, iar Statele Unite, partenerilor americani. În acordarea ajutorului, părțile pot recurge la subvenții forfetare, la bareme de costuri unitare și/sau la burse.

MĂSURI DE SUSȚINERE TEHNICĂ

În vederea achiziționării serviciilor necesare punerii în aplicare a programului, se pot utiliza unele fonduri. Mai exact, părțile pot recurge la experți, pot organiza seminarii, colocvii sau alte întruniri care ar putea facilita punerea în aplicare a programului și pot desfășura activități de evaluare, de informare, de publicare și de difuzare.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

39


32006R1818


L 349/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1818/2006 AL COMISIEI

din 11 decembrie 2006

privind punerea în aplicare a sistemului de gestionare a limitei cantitative de clorură de potasiu legate de măsurile antidumping aplicabile importurilor de clorură de potasiu originară din Belarus

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) („regulamentul de bază”),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1050/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de instituire a unui drept definitiv antidumping asupra importurilor de clorură de potasiu originară din Belarus și Rusia (2), în special articolul 2 alineatul (1),

după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1050/2006, Consiliul a instituit măsuri antidumping asupra importurilor de clorură de potasiu originară, între altele, din Belarus. Date fiind condițiile speciale care guvernează piața clorurii de potasiu, s-a considerat oportună instituirea măsurilor sub forma unui preț minim la import (PMI) pentru tipurile de produse încadrate la codurile NC 3104 20 50 și 3104 20 90 (codurile TARIC 3104205010, 3104205090 și 3104209000), până la o limită cantitativă dincolo de care se aplică un drept ad valorem de 27,5 % (produsul respectiv).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1050/2006, Consiliul a recunoscut că aplicarea unei limite cantitative necesită aplicarea unui sistem de gestionare care nu ar putea fi realizat înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament. În consecință, Consiliul, prin articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1050/2006, a însărcinat Comisia să fixeze printr-un regulament normele de punere în aplicare a sistemului de gestionare a limitei cantitative, de îndată ce acest lucru va fi posibil din punct de vedere tehnic.

(3)

Gestionarea efectivă a limitei cantitative necesită impunerea de către Comisie a unei autorizații de import obligatorii pentru punerea în liberă circulație a produsului în cauză până când limita cantitativă va fi atinsă. Pentru a limita orice perturbare a pieței și a permite tuturor operatorilor economici accesul la limita cantitativă în aceleași condiții, se consideră necesară eliberarea autorizației de import în ordinea în care sunt primite notificările statelor membre.

(4)

Pentru a se asigura că limita cantitativă nu este depășită, este necesar să se stabilească o procedură prin care autoritățile competente din statele membre nu eliberează autorizații de import înainte de a obține confirmarea Comisiei că sumele corespunzătoare rămân disponibile în cadrul limitei cantitative.

(5)

Pentru a combate practicile speculative sau artificiale în legătură cu eliberarea unor autorizații de import, se consideră necesară limitarea cererilor individuale la valoarea declarată în contractul corespunzător stabilit între importator și exportator, precum și limitarea valabilității autorizațiilor de import la trei luni. În acest context, Comisia reamintește, de asemenea, că în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (3), în afara unor situații excepționale, reprezentantul vamal desemnat de importator trebuie să fie stabilit în Comunitate. De asemenea, pentru același motiv (adică pentru a combate practicile speculative și artificiale), se consideră necesară definirea exportatorului drept operator economic care își are sediul social, administrația centrală sau o unitate stabilă în Belarus.

(6)

Utilizarea unor proceduri informatice în diferitele domenii ale activității administrative înlocuiește progresiv introducerea manuală de date. Prin urmare, ar trebui să fie, de asemenea, posibilă aplicarea procedurilor informatizate și electronice în momentul solicitării autorizațiilor de import, precum și pentru emiterea acestor autorizații.

(7)

În scopul unei administrări corespunzătoare, Comisia consideră necesar să se acorde statelor membre suficient timp pentru a pune în aplicare sistemul de gestionare a limitei cantitative stabilit prin prezentul regulament, precum și pentru a permite operatorilor economici să se obișnuiască cu noul sistem de autorizații de import. În consecință, se consideră necesar ca regulamentul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2007,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament stabilește regulile detaliate ale sistemului de gestionare a limitei cantitative de clorură de potasiu originară din Belarus, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1050/2006.

(2)   Toate produsele puse în liberă circulație în cadrul limitei cantitative menționate la alineatul (1) sunt condiționate de prezentarea unei autorizații de import, emisă în conformitate cu articolele de mai jos.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1.

„contract”: contractul convenit și semnat între exportator și importator;

2.

„exportator”: un operator economic care își are sediul social, administrația centrală sau o unitate stabilă în Belarus;

3.

„autorizație de import”: autorizația de import emisă de autoritățile naționale pentru punerea în liberă circulație a produsului în cauză în Comunitate, în conformitate cu prezentul regulament;

4.

„importator”: orice operator economic care îndeplinește el însuși sau prin intermediul unui reprezentant care acționează în numele lui formalitățile de punere în liberă circulație a produsului în cauză;

5.

„autorități naționale”: autoritățile naționale din statele membre competente pentru emiterea autorizației de import în conformitate cu prezentul regulament și a căror listă figurează în anexa I;

6.

„produsul în cauză”: clorura de potasiu originară din Belarus care se încadrează la codurile NC 3104 20 50 și 3104 20 90 (codurile TARIC 3104205010, 3104205090 și 3104209000).

Norme aplicabile gestionării limitei cantitative

Articolul 3

(1)   Doar importatorii pot depune cereri sau declarații de autorizație de import. Aceste cereri sau declarații pot fi depuse la autoritățile naționale enumerate în anexa I din fiecare stat membru. Cantitățile solicitate în fiecare cerere nu pot depăși cantitățile convenite în contractul corespunzător.

(2)   Declarația sau cererea depusă de importator pentru obținerea autorizației de import trebuie să conțină cel puțin informațiile enumerate în anexa II.

(3)   Importatorul prezintă originalul contractului atunci când cererea sau declarația de autorizație de import este prezentată autorităților naționale.

(4)   Autoritățile naționale refuză declarațiile sau cererile de autorizație de import care nu sunt depuse în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 4

(1)   Pentru a se garanta că întreaga cantitate pentru care se eliberează autorizații de import nu depășește niciodată limita cantitativă totală pentru produsul în cauză, autoritățile naționale nu eliberează autorizații de import decât după ce au primit confirmarea Comisiei că sunt în continuare disponibile cantități în limita cantitativă prevăzută pentru produsul în cauză.

(2)   Importurile autorizate sunt scăzute din limita cantitativă fixată pentru anul în care cererea de autorizație de import a fost prezentată autorităților naționale.

(3)   În sensul aplicării alineatului (1), Comisiei i se notifică de către autoritățile naționale, înaintea emiterii autorizațiilor de import, cantitățile care corespund cererilor de autorizație de import în cadrul contractului, pe care autoritățile în cauză le-au primit. Comisia face cunoscut, prin curier, dacă sunt disponibile cantitatea sau cantitățile cerute pentru punerea în liberă circulație în ordinea cronologică de primire a notificărilor statelor membre (în ordinea sosirii).

(4)   Cererile incluse în notificările către Comisie sunt considerate admisibile, dacă acestea stabilesc clar în fiecare caz țara exportatoare, codul TARIC aplicabil, cantitățile care trebuie importate, numărul contractului, valoarea CIF sau DAF (după caz și astfel cum este definită în Incoterms 2000) a produsului în cauză la frontiera comunitară după codul TARIC și anul de aplicare a limitei cantitative.

(5)   Notificările menționate la alineatele (3) și (4) sunt comunicate prin mijloace electronice în cadrul rețelei integrate stabilite în acest scop, cu excepția cazurilor în care, din motive tehnice imperioase, este necesar să se recurgă temporar la alte mijloace de comunicare.

Articolul 5

(1)   În măsura în care, în conformitate cu articolul 4, Comisia a confirmat că întreaga cantitate solicitată este disponibilă în limita cantitativă respectivă, autoritățile naționale eliberează o autorizație de import într-un termen maxim de zece zile lucrătoare începând cu data prezentării, de către importator, a contractului corespunzător în original. Autorizațiile de import sunt emise de autoritățile naționale ale fiecărui stat membru, oricare ar fi statul membru indicat ca destinație în contract, în măsura în care Comisia a confirmat disponibilitatea cantității în limita cantitativă.

(2)   Autorizațiile de import sunt întocmite în conformitate cu modelul indicat în anexa III.

(3)   Valabilitatea autorizațiilor de import emise de autoritățile naționale este de trei luni. În cazul în care o cerere sau o declarație de autorizație de import este prezentată după data de 1 octombrie a unui anumit an, valabilitatea autorizației de import, eliberată pe baza acestei declarații sau a acestei cereri, nu depășește data de 31 decembrie a aceluiași an.

(4)   Cantitățile care fac obiectul autorizației de import nu depășesc cantitatea indicată în contract pe baza căreia se emite autorizația de import.

(5)   Importatorii nu sunt obligați să importe într-un singur transport cantitatea totală reglementată de o autorizație de import.

(6)   Obligațiile și drepturile derivate din autorizațiile de import sau din extrasele acestora nu sunt transferabile.

(7)   Autorizația de import poate fi emisă prin mijloace electronice în cazul în care birourile vamale în cauză au acces la documente pe cale informatică.

(8)   Importatorii retrimit autorizațiile de import expirate autorităților naționale care le-au emis, în termen de zece zile lucrătoare de la data expirării lor. Importatorii nu solicită o nouă autorizație de import atâta timp cât 85 % din cantitatea care face obiectul autorizației de import în vigoare nu a fost importată.

Articolul 6

Autorizațiile de import sunt emise de autoritățile naționale în conformitate cu articolul 4 fără discriminarea vreunui importator din Comunitate, oricare ar fi locul de stabilire al acestuia în Comunitate.

Articolul 7

(1)   Autoritățile naționale informează Comisia de îndată ce au fost informate că o anumită cantitate nu a fost utilizată în perioada de valabilitate a autorizației de import. Aceste cantități sunt automat transferate cât mai repede posibil la cantitățile neutilizate ale limitei cantitative.

(2)   Autoritățile naționale informează Comisia cu privire la anulările de autorizații de import sau de documente echivalente deja emise, în cazurile în care contractul corespunzător a fost reziliat de exportator sau importator. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia sau autoritățile naționale au fost informate de importator cu privire la rezilierea contractului după ce anumite cantități din produsul respectiv convenite în contract au fost importate în Comunitate, cantitățile respective sunt scăzute din limita cantitativă pentru anul în care declarația sau cererea de autorizație de import a fost prezentată autorităților naționale.

Articolul 8

În cazul în care Comisia constată că întreaga cantitate din produsul respectiv care face obiectul unor contracte dintr-un anumit an atinge limita cantitativă, autoritățile naționale sunt imediat informate cu privire la aceasta, pentru a se suspenda orice nouă emitere de autorizație de import.

Autorizație de import comunitar – formular comun

Articolul 9

(1)   Formularele pe care autoritățile naționale trebuie să le utilizeze pentru eliberarea autorizațiilor de import menționate la articolele 4-7 sunt conforme cu modelul autorizației de import care figurează în anexa III.

(2)   Formularele de autorizație de import, precum și extrasele acestora, sunt întocmite în două exemplare: primul, denumit „original pentru destinatar” și care poartă numărul 1, este emis solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplar pentru autoritatea competentă” și care poartă numărul 2, este păstrat de autoritatea care a emis autorizațiile de import. În scopuri administrative, autoritățile naționale pot adăuga copii suplimentare la formularul nr. 2.

(3)   Formularele sunt imprimate pe hârtie albă fără pastă mecanică, tăiată pentru scris și care cântărește între 55 și 65 g/m2. Formatul acestor documente este de 210 x 297 mm; distanța dactilografiată între linii este de 4,24 mm (o șesime de inch); structura formularelor trebuie să fie strict respectată. Cele două fețe ale exemplarului nr. 1, care constituie autorizația de import propriu-zisă, au un fond ghioșat de culoare roșie care face evidente orice falsificări prin mijloace mecanice sau chimice.

(4)   Statele membre sunt responsabile de imprimarea formularelor. Acestea pot fi, de asemenea, imprimate de tipografii care au primit aprobarea statului membru unde sunt stabilite. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face referire la această aprobare a statului membru. Pe fiecare formular sunt indicate numele și adresa tipografiei sau un semn care permite identificarea acesteia.

(5)   În momentul emiterii autorizațiilor de import sau a extraselor acestora, autoritatea națională le atribuie un număr de emitere. Acest număr de autorizație de import este notificat Comisiei prin mijloace electronice în cadrul rețelei integrate constituite în temeiul articolului 4.

(6)   Autorizațiile de import și extrasele acestora sunt redactate în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale statului membru care le eliberează.

(7)   Mărcile autorităților naționale care le eliberează, precum și ale birourilor vamale sau ale autorităților administrative competente sunt aplicate printr-o ștampilă. Totuși, această ștampilă poate fi înlocuită cu un timbru sec care cuprinde litere și cifre obținute prin perforare sau imprimare pe autorizația de import. Cantitățile acordate sunt menționate de autoritatea care le eliberează prin orice mijloc care nu poate fi falsificat, care face imposibilă inserarea de cifre sau mențiuni adiționale.

(8)   Versoul exemplarelor 1 și 2 cuprinde un cadru care să permită indicarea cantităților, fie de către autoritățile vamale, în momentul îndeplinirii formalităților de import, fie de către autoritățile administrative competente, în momentul eliberării extraselor. În cazul în care locul rezervat atribuirilor pe autorizațiile de import sau extrasele acestora se dovedește a fi insuficient, autoritățile competente din statele membre pot adăuga una sau mai multe pagini suplimentare care cuprind căsuțele de atribuire prevăzute pe versoul exemplarelor 1 și 2 ale autorizațiilor de import sau ale extraselor acestora. Autoritățile competente din statele membre își aplică ștampila în așa fel încât o jumătate să figureze pe autorizația de import sau extras, și cealaltă jumătate, pe pagina suplimentară. În cazul în care există mai multe pagini suplimentare, este necesar să se aplice o nouă ștampilă în mod similar pe fiecare pagină și pe pagina care o precede.

(9)   În cazul în care este necesar, autoritățile competente din statele membre în cauză pot solicita traducerea autorizațiilor de import sau a extraselor acestora în limba lor oficială sau în una din limbile lor oficiale.

(10)   Autorizațiile de import și extrasele eliberate, precum și mențiunile și vizele aplicate de autoritățile unui stat membru au, în fiecare dintre celelalte state membre, aceleași efecte juridice ca cele care sunt rezervate documentelor emise, precum și mențiunilor și vizelor aplicate de autoritățile acestor state membre. Autorizațiile de import sau extrasele acestora eliberate în conformitate cu prezentul regulament sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Comunității Europene.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO L 191, 12.7.2006, p. 1.

(3)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 117, 4.5.2005, p. 13).


ANEXA I

LISTA AUTORITĂȚILOR NAȚIONALE COMPETENTE DIN STATELE MEMBRE

BELGIQUE/BELGIË

Service public fédéral économie, PME, classes moyennes et énergie

Administration du potentiel économique

Service licences — Licences

Rue de Louvain 44

B-1000 Bruxelles

Fax (32-2) 548 65 56

e-mail:

website:

Federale Overheidsdienst Economie, kmo, Middenstand en Energie

Bestuur Economisch Potentieel

Dienst Vergunningen

Leuvenseweg 44

B-1000 Brussel

Fax: (32-2) 548 65 56

e-mail:

website:

ČESKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Licenční správa

Na Františku 32

CZ-110 15 Praha 1

Fax: (420) 224 21 21 33

e-mail:

website:

EESTI

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Harju 11

EE-15072 Tallinn

Fax: + 372 6313 660

e-mail:

website:

ΕΛΛΑΔΑ

Υπουργείο Οικονομίας & Οικονομικών

Διεύθυνση Καθεστώτων Εισαγωγών-Εξαγωγών, Εμπορικής Άμυνας

Κορνάρου 1

GR-105 63 Αθήνα

Φαξ: (30) 210-328 60 94

Διεύθυνση ηλ. ταχ.:

Δικτυακός τόπος:

ESPAÑA

Ministerio de Industria, Turismo y Comercio

Secretaría General de Comercio Exterior

Subdirección General de Comercio Exterior de Productos Industriales

Paseo de la Castellana 162

E-28046 Madrid

Fax (34) 913 49 38 31

Correo electrónico:

Sitio web:

DANMARK

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Erhvervs- og Byggestyrelsen

Lange Linie Allé 17

DK-2100 København Ø

Fax: + 45-35 46 60 00

e-mail:

website: www.ebst.dk

DEUTSCHLAND

Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle

(BAFA)

Frankfurter Straße 29—35

D-65760 Eschborn 1

Fax: (49-61) 969 42 26

e-mail:

website:

ITALIA

Ministero del Commercio internazionale

Direzione generale per la Politica commerciale

Viale America 341

I-00144 Roma

Fax (39-06) 59 93 26 36

E-mail: polcom3@mincomes.it

Website: www.mincomes.it

FRANCE

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Direction générale des entreprises

Sous-direction des biens de consommation

Bureau Textile-Importations

Le Bervil

12, rue Villiot

F-75572 Paris Cedex 12

Fax (33) 153 44 91 81

e-mail:

website:

IRELAND

Department of Enterprise, Trade and Employment

Import/Export Licensing, Block C

Earlsfort Centre

Hatch Street

Dublin 2

Ireland

Fax (353-1) 631 25 62

E-mail:

Website: www.entemp.ie

ÖSTERREICH

Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit

Außenwirtschaftsadministration

Abteilung C2/2

Stubenring 1

A-1011 Wien

Fax: (43-1) 711 00-83 86

e-mail:

website:

KYΠΡΟΣ

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Υπηρεσία Εμπορίου

Μονάδα Έκδοσης Αδειών Εισαγωγής/Εξαγωγής

Οδός Ανδρέα Αραούζου αρ. 6

CY-1421 Λευκωσία

Φαξ: (357) 22-37 51 20

Διεύθυνση ηλ. ταχ.:

Δικτυακός τόπος:

LATVIJA

Latvijas Republikas Ekonomikas ministrija

Brīvības iela 55

LV-1519 Rīga

Fax: + 371-728 08 82

E-mail: licencesana@em.gov.lv

Website: www.em.gov.lv

LIETUVA

Lietuvos Respublikos ūkio ministerija

Prekybos departamentas

Gedimino pr. 38/2

LT-01104 Vilnius

Faksas (370-5) 26 23 974

E. paštas: j.vaigauskiene@ukmin.lt,

j.gutkauskiene@ukmin.lt

tinklalapis: www.ukmin.lt

POLSKA

Ministerstwo Gospodarki

Plac Trzech Krzyży 3/5

PL-00-507 Warszawa

Fax: + 48-22-693 40 21

e-mail:

website:

PORTUGAL

Ministério das Finanças

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos

Especiais sobre o Consumo

Rua Terreiro do Trigo, Edifício da Alfândega de Lisboa

PT-1140-060 Lisboa

Fax: (351) 21 881 42 61

E-mail:

Sítio web:

SLOVENIJA

Ministrstvo za finance

Carinska uprava Republike Slovenije

Carinski urad Jesenice

Center za TARIC in kvote

Spodnji Plavž 6c

SI-4270 Jesenice

Faks: (386-4) 297 44 72

E-pošta: taric.cuje@gov.si

Spletišče: http://www.carina.gov.si

LUXEMBOURG

Ministère des affaires étrangères

Office des licences

BP 113

L-2011 Luxembourg

Fax (352) 46 61 38

e-mail: office.licences@mae.etat.lu

website: www.eco.public.lu/attributions/office_licences/index.html

MAGYARORSZÁG

Magyar Kereskedelmi Engedélyezési Hivatal

Margit krt. 85.

H-1024 Budapest

Fax: (36-1) 336 73 02

E-mail:

Website:

MALTA

Diviżjoni għall -Kummerċ

Servizzi Kummerċjali

Lascaris

MT-Valletta CMR02

Fax: + 356-25-69 02 99

e-mail:

website:

SLOVENSKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo hospodárstva SR

Odbor licencií

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

Slovenská republika

Fax: + 421-2-43 42 39 19

e-mail:

internetová stránka:

SUOMI

Tullihallitus

PL 512

FI-00101 Helsinki

Fax: (358-20) 492 28 52

e-mail:

website:

SVERIGE

Statens jordbruksverk

SE-551 82 Jönköping

Fax (46-36) 19 05 46

e-post: jordbruksverket@sjv.se

webbsida: http://www.sjv.se

NEDERLAND

Belastingdienst/Douane centrale dienst voor in- en uitvoer

Postbus 30003, Engelse Kamp 2

NL-9700 RD Groningen

Fax: (31-50) 523 23 41

e-mail:

website:

ROMÂNIA

Ministerul Economiei și Comerțului

Direcția Generală Politici Comerciale

Str. Ion Câmpineanu nr. 16

București, sector 1

Cod poștal: 010036

Fax: +40 21 315 04 54

e-mail: clc@dce.gov.ro

website: www.dce.gov.ro

UNITED KINGDOM

Department of Trade and Industry

Import Licensing Branch

Queensway House — West Precinct

Billingham

TS23 2NF

United Kingdom

Fax (44-1642) 36 42 69

E-mail:

Website:

БЪЛГАРИЯ

Дирекция „Регистриране, лицензиране и контрол”

Министерство на икономиката и енергетиката

ул. „Славянска” 8

1052 София

Fax:

+359 2 981 50 41;

+359 2 980 4710;

+359 2 988 3654

website: www.mee.government.bg


ANEXA II

Declarația sau cererea importatorului referitoare la autorizația de import trebuie să conțină:

1.

exportatorul (numele și adresa completă, numărul de telefon/fax, adresa e-mail);

2.

importatorul (numele și adresa completă, numărul de telefon/fax, adresa e-mail și numărul TVA);

3.

descrierea exactă a produselor și codul sau codurile TARIC;

4.

țara de origine a produselor;

5.

țara de expediere;

6.

cantitatea totală solicitată (în tone);

7.

valoarea CIF sau DAF (după caz și astfel cum sunt definite în Incoterms 2000) a produsului respectiv la frontiera comunitară după rubrica TARIC;

8.

data și numărul de referință ale contractului;

9.

locul, data și semnătura declarantului;

10.

următoarea declarație semnată: „Subsemnatul, declar că toate informațiile din prezenta cerere sunt exacte, corecte și conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1818/2006 al Comisiei”.


ANEXA III

Image

Image

Image

Image


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

51


32006D0914


L 349/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 13 noiembrie 2006

referitoare la încheierea Acordului între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzută în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

(2006/914/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 302/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 privind crearea Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (2) prevede că Observatorul este deschis participării țărilor terțe care împărtășesc interesul Comunității și al statelor membre pentru obiectivele și realizările Observatorului.

(2)

Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie a fost semnat la 19 octombrie 2000 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2001 (3). Articolul 5 din acest acord stabilește contribuția financiară a Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT).

(3)

Norvegia a solicitat revizuirea contribuției sale financiare la lucrările OEDT, în urma extinderii Uniunii Europene.

(4)

Comisia a negociat, în numele Comunității, un acord cu Norvegia privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzute în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie.

(5)

Este necesar ca acordul parafat la 11 noiembrie 2005 să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzute în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) se aprobă în numele Comunității.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze acordul prin care Comunitatea își asumă obligații.

Articolul 3

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să trimită nota diplomatică prevăzută la articolul 3 din acord.

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 13 noiembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  Aviz emis la 24 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 36, 12.2.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1651/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 30).

(3)  JO L 257, 11.10.2000, p. 24.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

53


22006A1212(01)


L 349/49

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind revizuirea valorii contribuției financiare a Norvegiei prevăzută în Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

COMUNITATEA EUROPEANĂ (denumită în continuare „Comunitatea”),

pe de o parte,

și REGATUL NORVEGIEI (denumit în continuare „Norvegia”),

pe de altă parte,

AMINTIND Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), care a fost semnat la 19 octombrie 2000 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2001, în special articolul 5, care stabilește contribuția financiară a Norvegiei la lucrările OEDT;

AVÂND ÎN VEDERE că Norvegia a solicitat revizuirea contribuției sale financiare la lucrările OEDT în urma extinderii Uniunii Europene,

DECID SĂ ÎNCHEIE PREZENTUL ACORD:

Articolul 1

Articolul 5 din Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările OEDT se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Norvegia contribuie financiar la activitățile Observatorului, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa la prezentul acord, care face parte integrantă din acesta.”

Articolul 2

Anexa la prezentul acord devine anexă la Acordul între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei privind participarea Norvegiei la lucrările OEDT.

Formula stabilită în anexă se aplică calculului contribuției financiare a Norvegiei la bugetul OEDT de la începutul anului în care prezentul acord intră în vigoare.

Articolul 3

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei primirii ultimei note diplomatice care confirmă îndeplinirea obligațiilor juridice ale părții contractante în cauză privind intrarea în vigoare a acordului.


ANEXĂ

Contribuția financiară a Norvegiei

1.

Pentru a lua în considerare posibilele viitoare extinderi ale Uniunii Europene și pentru a evita revizuirile ulterioare, formula de calcul a contribuției Norvegiei este următoarea:

 

Valoarea subvenției comunitare fără finanțare Reitox/(Numărul statelor membre ale Uniunii Europene + 1) – 10 %.

2.

Indiferent de numărul de state membre ale Uniunii, contribuția financiară a Norvegiei nu poate fi mai mică de 271 000 EUR (prețurile din 2004). Această sumă corespunde costului de extindere pentru fiecare țară estimat de OEDT în 2001. Această sumă face, în fiecare an, obiectul unei adaptări tehnice, în funcție de evoluția prețurilor și a venitului național brut (VNB) al Uniunii Europene.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

55


32006D0928


L 354/56

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 13 decembrie 2006

de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției

[notificată cu numărul C(2006) 6569]

(2006/928/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, în special articolele 37 și 38,

având în vedere avizele exprimate de statele membre,

întrucât:

(1)

Uniunea Europeană este instituită pe principiul statului de drept, un principiu comun tuturor statelor membre.

(2)

Spațiul de libertate, securitate și justiție, precum și piața internă instituite prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene se bazează pe convingerea reciprocă în privința faptului că deciziile și practicile administrative și judiciare din toate statele membre respectă pe deplin statul de drept.

(3)

Această condiție implică existența, în toate statele membre, a unui sistem judiciar și administrativ imparțial, independent și eficient, înzestrat cu mijloace sufuciente, între altele, pentru a lupta împotriva corupției.

(4)

La 1 ianuarie 2007, România va deveni membru al Uniunii Europene. Deși apreciază eforturile considerabile făcute de România pentru a finaliza pregătirile de aderare la Uniunea Europeană, Comisia a identificat în raportul său din 26 septembrie 2006 chestiuni rămase nerezolvate, în special în ceea ce privește responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar și ale organelor de aplicare a legii, domenii în care sunt necesare progrese suplimentare pentru a garanta capacitatea acestor organe de a aplica măsurile adoptate pentru a institui piața internă și spațiul de libertate, securitate și justiție.

(5)

Articolul 37 din Actul de aderare împuternicește Comisia să adopte măsurile necesare în cazul unui risc iminent de perturbare a funcționării pieței interne ca urmare a nerespectării, de către România, a angajamentelor asumate. Articolul 38 împuternicește Comisia să adopte măsurile necesare în cazul unui risc iminent privind apariția unor deficiențe grave în România în ceea ce privește transpunerea, stadiul aplicării sau al asigurării respectării actelor adoptate în temeiul Titlului VI din Tratatul UE sau al actelor adoptate în temeiul Titlului IV din Tratatul CE.

(6)

Chestiunile nerezolvate în ceea ce privește responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar și ale organelor de aplicare a legii justifică instituirea unui mecanism de cooperare și de verificare a progreselor realizate de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției.

(7)

În cazul în care România nu ar reuși să atingă obiectivele de referință în mod corespunzător, Comisia poate aplica clauzele de salvgardare în temeiul articolelor 37 și 38 din Actul de aderare, în special suspendarea obligației statelor membre de a recunoaște și executa, în condițiile stabilite de legislația comunitară, hotărârile judecătorești și deciziile judiciare din România, precum mandatele de arestare europene.

(8)

Prezenta decizie nu exclude posibilitatea de a adopta, în orice moment, măsuri de salvgardare în temeiul articolelor 36-38 din Actul de aderare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea respectivelor măsuri.

(9)

Prezenta decizie ar trebui modificată în cazul în care evaluarea Comisiei arată că este necesară modificarea obiectivelor de referință. Prezenta decizie va fi abrogată atunci când au fost atinse toate obiectivele de referință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În fiecare an, până la 31 martie cel târziu, iar în primul an la 31 martie 2007, România prezintă Comisiei un raport privind progresele realizate în vederea atingerii fiecăruia dintre obiectivele de referință enumerate în anexă.

Comisia poate, în orice moment, să ofere ajutor tehnic prin diverse mijloace sau să colecteze ori să facă schimb de informații privind obiectivele de referință. De asemenea, Comisia poate organiza, în orice moment, misiuni de experți în acest sens în România. Autoritățile române oferă Comisiei sprijinul necesar în acest context.

Articolul 2

Comisia va transmite, pentru prima dată în iunie 2007, Parlamentului European și Consiliului propriile comentarii și concluzii privind raportul prezentat de România.

Comisia va prezenta din nou un raport în funcție de evoluția situației și cel puțin o dată la fiecare șase luni.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare numai sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Olli REHN

Membru al Comisiei


ANEXĂ

Obiectivele de referință pe care România trebuie să le atingă, prevăzute la articolul 1:

1.

Garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient totodată, în special prin consolidarea capacităților și a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă și administrativă.

2.

Înființarea, conform celor prevăzute, a unei agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive.

3.

Continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt.

4.

Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

58


32006D0929


L 354/58

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 13 decembrie 2006

de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progreselor realizate de Bulgaria în vederea atingerii unor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și a criminalității organizate

[notificată cu numărul C(2006) 6570]

(2006/929/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Bulgaria și a României, în special articolele 37 și 38,

având în vedere avizele exprimate de statele membre,

întrucât:

(1)

Uniunea Europeană se întemeiază pe statul de drept, un principiu comun tuturor statelor membre.

(2)

Spațiul de libertate, securitate și justiție și piața internă, instituite prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, au la bază convingerea reciprocă asupra faptului că deciziile și practicile administrative și judiciare ale tuturor statelor membre respectă pe deplin statul de drept.

(3)

Această condiție implică existența, în toate statele membre, a unui sistem judiciar și administrativ imparțial, independent și eficient, dotat cu mijloace suficiente, între altele, de combatere a corupției și a criminalității organizate.

(4)

La 1 ianuarie 2007, Bulgaria va deveni membră a Uniunii Europene. Salutând eforturile considerabile depuse de Bulgaria pentru finalizarea pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, Comisia a identificat în raportul său din 26 septembrie 2006 chestiuni rămase nerezolvate, în special în ceea ce privește responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar și ale organelor de aplicare a legii, domenii în care este necesar să se facă în continuare progrese pentru asigurarea capacității acestor organe de a pune în practică și de a aplica măsurile adoptate pentru stabilirea pieței interne și a spațiului de libertate, securitate și justiție.

(5)

Articolul 37 din actul de aderare autorizează Comisia să adopte măsuri corespunzătoare în cazul unui risc iminent de perturbare a funcționării pieței interne ca urmare a nerespectării de către Bulgaria a angajamentelor pe care și le-a asumat. Articolul 38 din actul de aderare împuternicește Comisia să ia măsuri corespunzătoare în cazul unui risc iminent privind apariția unor deficiențe grave în Bulgaria în ceea ce privește transpunerea, stadiul aplicării sau al asigurării respectării actelor adoptate în temeiul titlului VI din Tratatul UE sau a actelor adoptate în temeiul titlului IV din Tratatul CE.

(6)

Chestiunile rămase nerezolvate, referitoare la responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar și ale organelor de aplicare a legii, justifică instituirea unui mecanism de cooperare și de verificare a progreselor realizate de Bulgaria în vederea atingerii unor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și a criminalității organizate.

(7)

În cazul în care Bulgaria nu ar reuși să atingă obiectivele de referință în mod corespunzător, Comisia ar putea aplica măsuri de salvgardare în temeiul articolelor 37 și 38 din Actul de aderare, în special de a suspenda obligația statelor membre de a recunoaște și de a executa, în condițiile stabilite de legislația comunitară, hotărârile judecătorești și deciziile judiciare ale Bulgariei, precum mandatele europene de arestare.

(8)

Prezenta decizie nu împiedică adoptarea, în orice moment, a unor măsuri de salvgardare în temeiul articolelor 36 și 38 din Actul de aderare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea respectivelor măsuri.

(9)

Prezenta decizie ar trebui modificată în cazul în care evaluarea Comisiei indică necesitatea ajustării obiectivelor de referință. Prezenta decizie va fi abrogată atunci când toate obiectivele de referință au fost atinse,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Până la 31 martie a fiecărui an și pentru prima dată la 31 martie 2007, Bulgaria raportează Comisiei cu privire la progresele pe care le-a realizat în vederea atingerii fiecăruia dintre obiectivele de referință prezentate în anexă.

Comisia poate în orice moment să acorde asistență tehnică prin diferite mijloace sau să colecteze și să facă schimb de informații cu privire la obiectivele de referință. De asemenea, Comisia poate în orice moment să organizeze în acest scop misiuni de experți în Bulgaria. Autoritățile bulgare îi acordă sprijinul necesar în acest sens.

Articolul 2

Comisia va comunica, pentru prima dată în iunie 2007, Parlamentului European și Consiliului comentariile și concluziile proprii asupra raportului prezentat de Bulgaria.

Comisia va raporta din nou, ulterior, în funcție de evoluția situației și cel puțin o dată la fiecare șase luni.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare numai sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Olli REHN

Membru al Comisiei


ANEXĂ

Obiective de referință pe care trebuie să le atingă Bulgaria, prevăzute la articolul 1:

1.

Adoptarea unor modificări ale constituției care să înlăture orice ambiguitate cu privire la independența și responsabilizarea sistemului judiciar.

2.

Garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient prin adoptarea și punerea în aplicare a unei legi noi privind sistemul judiciar și noul cod de procedură civilă. Raportarea cu privire la impactul acestor două noi legi, precum și al codurilor de procedură penală și administrativă, în special în cursul fazei premergătoare judecății.

3.

Continuarea reformei sistemului judiciar, în scopul creșterii profesionalismului, a responsabilizării și a eficienței. Evaluarea efectelor acestei reforme și publicarea rezultatelor în fiecare an.

4.

Desfășurarea unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt și raportarea acestora. Raportarea cu privire la inspecțiile interne ale instituțiilor publice și la publicarea bunurilor personale deținute de înalții funcționari.

5.

Adoptarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea și combaterea corupției, în special la frontiere și în cadrul administrației locale.

6.

Punerea în aplicare a unei strategii de combatere a criminalității organizate, axată în special pe infracțiunile grave, spălarea de bani și confiscarea sistematică a bunurilor delincvenților. Raportarea cu privire la anchetele, punerile sub urmărire sau condamnările, noi sau aflate în curs de desfășurare, din acest domeniu.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

61


32006R1840


L 355/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1840/2006 AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2006

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 74/2004 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv la importurile de lenjerie de pat din bumbac originară din India

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulament de bază”),

având în vedere articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 74/2004 al Consiliului din 13 ianuarie 2004 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv la importurile de lenjerie de pat din bumbac originară din India (2) (denumit în continuare „regulament inițial”),

având în vedere propunerea prezentată de către Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURA ANTERIOARĂ

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 74/2004, Consiliul a instituit un drept compensatoriu definitiv la importurile, în Comunitate, de lenjerie de pat din bumbac, care intră sub incidența codurilor NC ex 6302 21 00 (coduri TARIC 6302210081 și 6302210089), ex 6302 22 90 (cod TARIC 6302229019), ex 6302 31 00 (cod TARIC 6302310090) și ex 6302 32 90 (cod TARIC 6302329019), originară din India. Având în vedere numărul mare de producători-exportatori cooperanți indieni ai produsului în cauză, s-a constituit un eșantion în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază și au fost instituite rate individuale de drepturi, cuprinse între 4,4 % și 10,4 %, pentru societățile din eșantionul respectiv, iar celorlalte societăți cooperante, dar neincluse în eșantion, li s-a atribuit o rată a dreptului de 7,6 %. Tuturor celorlalte societăți le-a fost atribuită o rată a dreptului rezidual de 10,4 %.

(2)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 74/2004 prevede că, atunci când un nou producător-exportator din India furnizează Comisiei probe suficiente pentru a se stabili că nu a exportat către Comunitate produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) din regulament în cursul perioadei de anchetă (între 1 octombrie 2001 și 30 septembrie 2002) (primul criteriu), că nu are legătură cu niciun exportator sau producător din India care fac obiectul măsurilor compensatorii instituite de regulament (al doilea criteriu) și că a exportat produsul în cauză către Comunitate după perioada de anchetă pe care se bazează măsurile sau că a subscris o obligație contractuală și irevocabilă de a exporta o cantitate semnificativă din produsul respectiv către Comunitate (al treilea criteriu), articolul 1 alineatul (3) din regulament poate fi modificat astfel încât să acorde noului producător-exportator rata dreptului care se aplică societăților cooperante neincluse în eșantion, și anume 7,6 %.

(3)

Regulamentul inițial a fost modificat de două ori prin regulamente de modificare, și anume Regulamentul (CE) nr. 2143/2004 al Consiliului (3) și Regulamentul (CE) nr. 122/2006 al Consiliului (4). Aceste două regulamente au adăugat la lista producătorilor-exportatori indieni incluși în anexa la regulament denumirea societăților exportatoare ale produsului în cauză, originar din India, care au dovedit serviciilor Comunității că îndeplinesc criteriile enunțate în regulamentul inițial.

B.   CERERI DIN PARTEA NOILOR PRODUCĂTORI-EXPORTATORI

(4)

De la publicarea regulamentului de modificare precedent, 19 societăți indiene au cerut să beneficieze de același statut precum cel al societăților care au cooperat la ancheta inițială și care nu au fost incluse în eșantion (denumit în continuare „statutul noului venit”).

(5)

Cele 19 societăți solicitante au fost următoarele:

Societate solicitantă

Oraș

B.K.S. Textiles Private Limited

Coimbatore

Indian Arts & Crafts Syndicate (IACS)

New Delhi

Mittal International

Panipat

Esskay International

Mumbai

Opera Clothing

Mumbai

Govindji Trikamdas & Co.

Mumbai

Navnitlal Private Limited

Mumbai

Tulip Exim

Mumbai

Aarthi — A1 — Traders

Karur

Anjani Synthetics Limited

Ahmedabad

Home Concepts

New Delhi

Siyaram Silk Mills Limited

Mumbai

Ramlaks Exports Pvt. Ltd

Mumbai

Oracle Exports

Mumbai

Sellon Dynamics

Mumbai

Synthesis Home Textiles

Karur

Devtara Industries

Muradnagar

Summer India Textile Mills

Salem

Prathishta Weaving and Knitting

Coimbatore

(6)

Patru dintre societățile care au solicitat statutul de nou venit nu au răspuns chestionarului destinat verificării îndeplinirii condițiilor enunțate la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 74/2004, astfel încât cererea acestora a fost respinsă.

(7)

O societate a trimis chestionarul de două ori, de fiecare dată incomplet și cu informații contradictorii. Aceasta nu a trimis cel de-al treilea chestionar care i-a fost transmis și nu a putut, astfel, să dovedească că respectă criteriile necesare pentru obținerea statului de nou producător-exportator. Cererea acestei societăți a fost prin urmare respinsă.

(8)

Celelalte 14 societăți rămase au prezentat răspunsuri complete la chestionar și, prin urmare, au fost luate în considerare pentru acordarea statutului noului venit.

(9)

Se consideră că probele furnizate de șase dintre producătorii-exportatori indieni mai sus menționați sunt suficiente pentru a li se acorda rata dreptului care se aplică societăților cooperante neincluse în eșantion (7,6 %) și, prin urmare, pentru a fi adăugate la lista de producători-exportatori incluși în anexa la Regulamentul (CE) nr. 74/2004 (denumită în continuare „anexă”).

(10)

Cererile de acordare a statutului noului venit prezentate de celelalte opt societăți au fost respinse din motivele expuse în continuare.

(11)

Șapte societăți nu au putut dovedi că au exportat produsul respectiv către CE după încheierea perioadei de anchetă sau că au subscris obligații contractuale și irevocabile de a exporta o cantitate semnificativă din produsul respectiv către CE.

(12)

O societate are legătură cu una dintre societățile aflate deja pe lista din regulamentul inițial, astfel încât cererea acesteia de acordare a statutului noului venit a fost respinsă, pe motiv că nu respectă cel de-al doilea criteriu menționat la articolul 2 din regulamentul inițial.

(13)

Societățile cărora li s-a refuzat acordarea statutului noului venit au fost informate în legătură cu motivele acestei decizii și au avut posibilitatea să-și facă cunoscut punctul de vedere, în scris.

(14)

S-au analizat și luat în considerare toate argumentele și comentariile prezentate de părțile implicate, atunci când s-a justificat acest lucru,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Următoarele societăți se adaugă la lista producătorilor indieni incluși în anexa la Regulamentul (CE) nr. 74/2004:

Societate solicitantă

Oraș

Indian Arts & Crafts Syndicate (IACS)

New Delhi

M/s. Opera Clothing

Mumbai

Anjani Synthetics Limited

Ahmedabad

Ramlaks Exports Pvt. Ltd

Mumbai

Oracle Exports Home Textiles Pvt. Ltd

Mumbai

Summer India Textile Mills (P) Ltd

Salem

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  JO L 288, 21.10.1997, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 (JO L 77, 13.3.2004, p. 12).

(2)  JO L 12, 17.1.2004, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 122/2006 (JO L 22, 26.1.2006, p. 3).

(3)  JO L 370, 17.12.2004, p. 1.

(4)  JO L 22, 26.1.2006, p. 3.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

63


32006D0930


L 355/91

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 28 noiembrie 2006

privind încheierea Acordului sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica Argentina în ceea ce privește modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia și Republicii Slovacia, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană

(2006/930/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

La 22 martie 2004, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu anumiți alți membri ai OMC, în temeiul articolului XXIV alineatul (6) din GATT 1994, în cadrul aderării la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia și Republicii Slovacia.

(2)

Negocierile au fost purtate de către Comisie, în consultare cu comitetul instituit în temeiul articolului 133 din tratat, ținând seama de directivele de negociere adoptate de Consiliu.

(3)

Comisia a finalizat negocierile pentru încheierea unui Acord sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica Argentina. Acest acord trebuie să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Comunității, Acordul sub formă de schimb de scrisori încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Argentina în ceea ce privește modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia și Republicii Slovacia, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Textul acordului sub formă de schimb de scrisori se atașează la prezenta decizie.

Articolul 1a

Comisia adoptă normele de aplicare a acordului sub formă de schimb de scrisori în conformitate cu procedura stabilită la articolul 1b alineatul (2) din prezenta decizie.

Articolul 1b

(1)   Comisia este asistată de către comitetul de gestionare a cerealelor înființat prin articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (1) sau de comitetul competent pentru produsul în cauză, înființat prin articolul corespunzător din regulamentul cu privire la organizarea comună a pieței respective.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE (2). Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze acordul sub formă de schimb de scrisori, menționat la articolul 1, prin care Comunitatea își asumă obligații.

Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. HEINÄLUOMA


(1)  JO L 270, 21.10.2003, p.78. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1154/2005 al Comisiei (JO L 187, 19.7.2005, p. 11).

(2)  JO L 184, 17.7.1999, p 23.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

64


22006A1215(01)


L 355/92

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica Argentina privind modificarea concesiunilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, ale Republicii Estonia, ale Republicii Cipru, ale Republicii Letonia, ale Republicii Lituania, ale Republicii Ungare, ale Republicii Malta, ale Republicii Polone, ale Republicii Slovenia și ale Republicii Slovace, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană

Bruxelles,

Stimate domn,

În urma începerii negocierilor între Comunitățile Europene și Republica Argentina, în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din GATT 1994, în vederea modificării concesiunilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, ale Republicii Estonia, ale Republicii Cipru, ale Republicii Letonia, ale Republicii Lituania, ale Republicii Ungare, ale Republicii Malta, ale Republicii Polone, ale Republicii Slovenia și ale Republicii Slovace, în cadrul aderării acestora la Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Republica Argentina au convenit asupra celor ce urmează, în vederea încheierii negocierilor începute în urma notificării adresate de către Comunitatea Europeană Organizației Mondiale a Comerțului la 19 ianuarie 2004, în conformitate cu articolul XXIV alineatul (6) din GATT 1994:

CE acceptă să includă în lista sa de angajamente pentru teritoriul vamal al CE-25 concesiunile din lista sa precedentă,

CE acceptă să includă în lista sa de angajamente pentru CE-25 concesiunile din anexa la prezentul acord.

Prezentul acord intră în vigoare la data la care Comunitatea Europeană primește o scrisoare de acord întocmită în mod corespunzător din partea Republicii Argentina, după ce a fost analizată de către părți, în conformitate cu procedurile specifice. Comunitatea Europeană se angajează să facă tot posibilul pentru a institui dispozițiile corespunzătoare de punere în aplicare înainte de 1 octombrie 2006 sau, în orice caz, înainte de 1 ianuarie 2007 cel târziu.

În numele Comunității Europene

Image

ANEXĂ

0304 20 96: aplicarea unui drept redus la 11,4 % pe o perioadă de trei ani sau până la data la care punerea în aplicare a rezultatelor programului de la Doha pentru dezvoltare atinge nivelul convenit, în funcție de ceea ce se realizează mai întâi.

0303 79 96: aplicarea unui drept redus la 12,4 % pe o perioadă de trei ani sau până la data la care punerea în aplicare a rezultatelor programului de la Doha pentru dezvoltare atinge nivelul convenit, în funcție de ceea ce se realizează mai întâi.

o creștere de 4 003 tone (erga omnes) în cadrul contingentului tarifar comunitar pentru „carne de animale din specia bovine, congelată; sferturi anterioare separate sau neseparate; bucăți dezosate și organe comestibile de animale din specia bovine, congelate; mușchiul gros al diafragmei și mușchiul subțire al diafragmei; carnea importată trebuie destinată transformării” (pozițiile tarifare 0202 20 30, 0202 30, 0206 29 91);

o creștere de 537 tone (erga omnes) în cadrul contingentului tarifar comunitar pentru lapte praf degresat (poziția tarifară 0402 10 19);

o creștere de 96 tone (erga omnes) în cadrul contingentului tarifar comunitar pentru mere (poziția tarifară ex 0808 10 80);

alocarea unui contingent tarifar de 242 074 tone (erga omnes) pentru porumb (pozițiile tarifare 1005 10 90, 1005 90 00): nivel contingentar aplicat în cadrul contingentului tarifar de 0 %;

alocarea unui contingent tarifar de 7 044 tone (erga omnes) pentru sucurile de fructe (pozițiile tarifare 2009 11 11, 2009 11 19, 2009 19 11, 2009 19 19, 2009 29 11, 2009 29 19, 2009 39 11, 2009 39 19, 2009 49 11, 2009 49 19, 2009 79 11, 2009 79 19, 2009 80 11, 2009 80 19, 2009 80 32, 2009 80 33, 2009 80 35, 2009 80 36, 2009 80 38, 2009 90 11, 2009 90 19, 2009 90 21, 2009 90 29): nivel contingentar aplicat în cadrul contingentului tarifar de 20 %;

alocarea unui contingent tarifar de 20 000 hl (erga omnes) pentru vin (pozițiile tarifare 2204 29 65 și 2204 29 75): nivel contingentar aplicat în cadrul contingentului tarifar de 8 EUR/hl;

alocarea unui contingent tarifar de 40 000 hl (erga omnes) pentru vin (pozițiile tarifare 2204 21 79 și 2204 21 80): nivel contingentar aplicat în cadrul contingentului tarifar de 10 EUR/hl;

alocarea unui contingent tarifar de 13 810 hl (erga omnes) pentru vermut (poziția tarifară 2205 90 10): nivel contingentar aplicat în cadrul contingentului tarifar de 7 EUR/hl.

Descrierile tarifare exacte din CE-15 se aplică ansamblului de linii tarifare și contingente menționate anterior.

Se înlocuiește definiția contingentului tarifar comunitar de 11 000 tone de „carne «de înaltă calitate» dezosată, din următoarele categorii: «bucăți de carne de bovine de la animale crescute exclusiv la pășune, cu vârsta între 22 și 24 luni, având doi incisivi permanenți și a căror greutate la abatorizare nu depășește 460 kg greutatea animalului viu, de calitate specială sau bună, denumite „bucăți bovine speciale”, în cutii de carton „special boxed beef”. Aceste bucăți sunt autorizate să poarte inscripția „sc” (special cuts)»” cu definiția „carne dezosată de animale din specia bovine de înaltă calitate, proaspătă sau refrigerată”. Țară furnizoare: Argentina.

Bruxelles,

Stimate domn,

Referitor la scrisoarea dumneavoastră formulată după cum urmează:

„În urma începerii negocierilor între Comunitățile Europene și Republica Argentina, în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din GATT 1994, în vederea modificării concesiunilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, ale Republicii Estonia, ale Republicii Cipru, ale Republicii Letonia, ale Republicii Lituania, ale Republicii Ungare, ale Republicii Malta, ale Republicii Polone, ale Republicii Slovenia și ale Republicii Slovace, în cadrul aderării acestora la Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Republica Argentina au convenit asupra celor ce urmează, în vederea încheierii negocierilor începute în urma notificării adresate de către Comunitatea Europeană Organizației Mondiale a Comerțului la 19 ianuarie 2004, în conformitate cu articolul XXIV alineatul (6) din GATT 1994:

CE acceptă să includă în lista sa de angajamente pentru teritoriul vamal al CE-25 de membri concesiunile din lista sa precedentă,

CE acceptă să includă în lista sa de angajamente pentru CE-25 de membri concesiunile din anexa la prezentul acord.

Prezentul acord intră în vigoare la data la care Comunitatea Europeană primește o scrisoare de acord întocmită în mod corespunzător din partea Republicii Argentina, după ce a fost analizată de către părți, în conformitate cu procedurile specifice. Comunitatea Europeană se angajează să facă tot posibilul pentru a institui dispozițiile corespunzătoare de punere în aplicare înainte de 1 octombrie 2006 sau, în orice caz, înainte de 1 ianuarie 2007 cel târziu.”

Am onoarea de a vă confirma că cele menționate anterior întrunesc acordul guvernului țării mele.

În numele Republicii Argentina

Image


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

67


32006D0942


L 358/51

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 18 iulie 2006

privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Barbados, Belize, Republica Congo, Republica Coasta de Fildeș, Republica Insulelor Fiji, Republica Cooperatistă Guyana, Jamaica, Republica Kenya, Republica Madagascar, Republica Malawi, Republica Mauritius, Republica Mozambic, Republica Uganda, Saint Kitts și Nevis, Republica Surinam, Regatul Swaziland, Republica Unită Tanzania, Republica Trinidad și Tobago, Republica Zambia și Republica Zimbabwe privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006 și a unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica India privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006

(2006/942/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Punerea în aplicare a Protocolului nr. 3 privind zahărul ACP, atașat la anexa V a Acordului de parteneriat ACP-CE (1) și a Acordului privind zahărul de trestie încheiat între Comunitatea Economică Europeană și Republica India (2) este asigurată, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2), în sensul gestionării organizării comune a piețelor zahărului.

(2)

Este necesar să se aprobe acordurile sub formă de schimb de scrisori între Comunitate și, pe de o parte, statele menționate în protocol și, pe de altă parte, Republica India, în ceea ce privește prețurile garantate pentru zahărul de trestie pentru perioada de livrare 2005-2006,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Barbados, Belize, Republica Congo, Republica Coasta de Fildeș, Republica Insulelor Fiji, Republica Cooperatistă Guyana, Jamaica, Republica Kenya, Republica Madagascar, Republica Malawi, Republica Mauritius, Republica Mozambic, Republica Uganda, Saint Kitts și Nevis, Republica Surinam, Regatul Swaziland, Republica Unită Tanzania, Republica Trinidad și Tobago, Republica Zambia și Republica Zimbabwe privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006 și a unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Republica India privind prețurile garantate pentru zahărul din trestie, pentru perioada de livrare 2005-2006, se aprobă în numele Comunității.

Textul acordurilor este prevăzut la anexele I și II la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) abilitată (abilitate) să semneze acordurile prevăzute la articolul 1, cu scopul de a angaja Comunitatea.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 18 iulie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

J. KORKEAOJA


(1)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord, astfel cum a fost modificat ultima dată prin acordul semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005 (JO L 209, 11.8.2005, p. 27).

(2)  JO L 190, 23.7.1975, p. 35.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

69


32006D0943


L 358/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 noiembrie 2006

privind aplicarea provizorie a Acordului de instituire a Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER

[notificată cu numărul C(2006) 5557]

(2006/943/Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 101 al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

Consiliul, prin decizia sa din 25 septembrie 2006, a aprobat încheierea de către Comisie a Acordului de instituire a Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER („Acordul ITER”), a Aranjamentului privind aplicarea provizorie a Acordului de instituire a Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER („Aranjamentul privind aplicarea provizorie”) și a Acordului privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER.

(2)

Articolul 3 din Aranjamentul privind aplicarea provizorie exprimă dorința semnatarilor Acordului ITER („semnatarii”) de a urmări pe cât posibil cooperarea prevăzută de Acordul ITER, până la finalizarea de către fiecare dintre aceștia a tuturor procedurilor interne necesare înainte de ratificarea, acceptarea sau aprobarea Acordului ITER.

(3)

Articolul 4 din Aranjamentul privind aplicarea provizorie exprimă angajamentul semnatarilor de a respecta, în măsura în care actele cu putere de lege și normele administrative naționale o permit, condițiile Acordului ITER, până la intrarea în vigoare a acestuia.

(4)

Articolul 1 din Acordul ITER prevede că sediul Organizației Internaționale ITER pentru Energia pentru Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER („Organizația ITER”) se află la St Paul-lez-Durance, Bouches-du-Rhône, Franța.

(5)

Ca parte gazdă a ITER, Euratom are responsabilități speciale pentru a asigura punerea în aplicare în timp util a proiectului ITER.

(6)

Acordurile încheiate de Comunitate angajează instituțiile Comunității și statele membre.

(7)

În conformitate cu articolul 192 din tratat, statele membre facilitează îndeplinirea sarcinilor Comunității.

(8)

Comisiei îi este conferită competența de a încheia acorduri internaționale în temeiul articolului 101 din tratat, Comisiei revenindu-i, de asemenea, sarcina de a asigura aplicarea provizorie a acordurilor respective în conformitate cu aprobarea dată de Consiliu,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articol unic

În cadrul Comunității, Organizația ITER, în capacitatea sa provizorie:

(a)

beneficiază de capacitatea juridică necesară pentru (i) a încheia contracte, în special pentru angajarea de personal, (ii) a dobândi, deține și înstrăina bunuri imobile și mobile, (iii) a obține licențe și (iv) a sta în justiție (capacitate procesuală) în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea activităților destinate punerii în aplicare în timp util a proiectului ITER până la înființarea oficială a Organizației ITER; se ia act de faptul că toate drepturile și obligațiile asumate de Organizația ITER în capacitatea sa provizorie continuă să existe ca drepturi și obligații ale Organizației ITER în conformitate cu termenii Acordului ITER atunci când Organizația ITER este înființată oficial;

(b)

beneficiază, împreună cu personalul său și reprezentanții semnatarilor, pe teritoriile statelor membre, de privilegiile și imunitățile prevăzute de Acordul privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale ITER în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER, în special în ceea ce privește impozitarea, imigrația și înregistrarea, până la înființarea oficială a Organizației ITER;

(c)

se conformează dispozițiilor Acordului ITER; în special respectă actele cu putere de lege și normele administrative naționale aplicabile ale statului gazdă în domeniul sănătății și securității publice și la locul de muncă, securității nucleare, protecției împotriva radiațiilor, acordării licențelor, substanțelor nucleare, protecției mediului și protecției împotriva actelor săvârșite cu rea credință.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 noiembrie 2006.

Pentru Comisie

Janez POTOČNIK

Membru al Comisiei


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

71


22006A1216(03)


L 358/62

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

privind instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER

Cuprins

Preambul

Articolul 1

Instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune

Articolul 2

Scopul organizației ITER

Articolul 3

Funcțiile organizației ITER

Articolul 4

Membrii organizației ITER

Articolul 5

Personalitate juridică

Articolul 6

Consiliul

Articolul 7

Directorul general și personalul

Articolul 8

Resursele organizației ITER

Articolul 9

Norme privind gestionarea resurselor proiectului

Articolul 10

Informații și proprietate intelectuală

Articolul 11

Sprijin pentru amplasament

Articolul 12

Privilegii și imunități

Articolul 13

Echipe de teren

Articolul 14

Sănătate publică, siguranță, acordarea licențelor și protecția mediului

Articolul 15

Răspundere

Articolul 16

Dezafectare

Articolul 17

Audit financiar

Articolul 18

Evaluarea gestionării

Articolul 19

Cooperare internațională

Articolul 20

Utilizări pașnice și neproliferare

Articolul 21

Aplicare cu privire la Euratom

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Articolul 23

Aderare

Articolul 24

Durată și încetare

Articolul 25

Soluționarea litigiilor

Articolul 26

Retragere

Articolul 27

Anexe

Articolul 28

Modificări

Articolul 29

Depozitar

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare „Euratom”), Guvernul Republicii Populare Chineze, Guvernul Republicii India, Guvernul Japoniei, Guvernul Republicii Coreea, Guvernul Federației Ruse și Guvernul Statelor Unite ale Americii,

REAMINTIND faptul că finalizarea cu succes a activităților de proiectare ITER sub auspiciile Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (denumită în continuare „AIEA”) a însemnat punerea la dispoziția părților a unui proiect detaliat, complet și pe deplin integrat pentru o instalație de cercetare destinată să demonstreze fezabilitatea fuziunii ca sursă de energie;

SUBLINIIND potențialul pe termen lung al energiei prin fuziune ca sursă de energie practic nelimitată, acceptabilă din punct de vedere al mediului și competitivă economic;

CONVINȘI că ITER reprezintă următoarea etapă importantă către dezvoltarea energiei prin fuziune și că acum este momentul oportun să se inițieze punerea în aplicare a proiectului ITER pe baza progresului cercetării și dezvoltării în domeniul energiei prin fuziune;

AVÂND ÎN VEDERE declarația comună a reprezentanților părților la negocierile ITER, cu ocazia reuniunii ministeriale pentru ITER din 28 iunie 2005 de la Moscova;

RECUNOSCÂND că Reuniunea Mondială pentru Dezvoltare Durabilă din 2002 a lansat un apel guvernelor pentru a promova intensificarea activității de cercetare și dezvoltare în domeniul diferitelor tehnologii energetice, inclusiv energia regenerabilă, eficiența energetică și tehnologiile energetice avansate;

SUBLINIIND importanța punerii în aplicare în comun a proiectului ITER pentru a demonstra fezabilitatea științifică și tehnologică a energiei prin fuziune destinate utilizărilor pașnice și pentru a stimula interesul generațiilor tinere pentru fuziune;

HOTĂRÂȚI ca obiectivul programatic general al proiectului ITER să fie urmărit de Organizația Internațională ITER pentru Energia prin Fuziune printr—un program internațional comun de cercetare organizat în jurul scopurilor științifice și tehnologice, dezvoltat și executat cu participarea cercetătorilor de elită ai părților;

SUBLINIIND importanța punerii în aplicare sigure și fiabile a construirii,, funcționării, exploatării, dezactivării și dezafectării instalațiilor ITER pentru a demonstra siguranța și pentru a promova acceptabilitatea socială a fuziunii ca sursă de energie;

AFIRMÂND importanța unui parteneriat real în punerea în aplicare a acestui proiect de anvergură și pe termen lung în scopul cercetării și dezvoltării energiei prin fuziune;

RECUNOSCÂND că, deși beneficiile științifice și tehnologice vor fi împărtășite în mod egal de părți în scopul cercetării în domeniul energiei prin fuziune, alte beneficii asociate cu punerea în aplicare a proiectului vor fi împărțite în mod echitabil;

DORIND să continue cooperarea fructuoasă cu AIEA în cadrul acestui efort,

CONVIN DUPĂ CUM CE URMEAZĂ:

Articolul 1

Instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune

(1)   Se instituie Organizația Internațională ITER pentru Energia prin Fuziune (denumită în continuare „organizația ITER”).

(2)   Sediul organizației ITER (denumit în continuare „sediul”) se află la St Paul-lez-Durance, Bouches-du-Rhône, Franța. În sensul prezentului acord, Euratom este denumită „partea gazdă” iar Franța „statul gazdă”.

Articolul 2

Scopul organizației ITER

Scopul organizației ITER este de a asigura și promova cooperarea între membrii menționați la articolul 4 (denumiți în continuare „membrii”) în cadrul proiectului ITER, un proiect internațional care urmărește să demonstreze fezabilitatea științifică și tehnologică a energiei prin fuziune destinate utilizării pașnice, a cărei trăsătură esențială constă în realizarea generării durabile de energie prin fuziune.

Articolul 3

Funcțiile organizației ITER

(1)   Organizația ITER:

(a)

construiește, pune în funcțiune, exploatează și dezafectează instalațiile ITER în conformitate cu obiectivele tehnice și cu proiectul general prezentate în Raportul final al activităților de proiectare ITER (seria documentară ITER EDA nr. 21), precum și în documentele tehnice suplimentare care ar putea fi adoptate, după caz, în conformitate cu prezentul acord și asigură dezafectarea instalațiilor ITER;

(b)

încurajează exploatarea instalațiilor ITER de către laboratoare, alte instituții și personalul care participă la programele de cercetare și dezvoltare în domeniul energiei prin fuziune ale membrilor;

(c)

promovează înțelegerea și acceptarea de către public a energiei prin fuziune și

(d)

întreprinde, în conformitate cu prezentul acord, orice alte activități necesare pentru îndeplinirea scopului său.

(2)   În exercitarea funcțiilor sale, organizația ITER acordă o atenție deosebită menținerii relațiilor bune cu comunitățile locale.

Articolul 4

Membrii organizației ITER

Părțile la prezentul acord sunt membri ai organizației ITER.

Articolul 5

Personalitate juridică

(1)   Organizația ITER are personalitate juridică internațională, inclusiv capacitatea de a încheia acorduri cu state și/sau organizații internaționale.

(2)   Organizația ITER are personalitate juridică și beneficiază, pe teritoriile membrilor, de capacitatea juridică necesară, inclusiv pentru:

(a)

a încheia contracte;

(b)

a achiziționa, deține și înstrăina bunuri mobile și imobile;

(c)

a obține licențe și

(d)

a sta în justiție.

Articolul 6

Consiliul

(1)   Consiliul este principalul organ al organizației ITER și este compus din reprezentanți ai membrilor. Fiecare membru numește până la patru reprezentanți în Consiliu.

(2)   Depozitarul menționat la articolul 29 (denumit în continuare „depozitarul”) convoacă prima sesiune a Consiliului nu mai târziu de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu condiția primirii notificărilor menționate la articolul 12 alineatul (5) de la toate părțile.

(3)   Consiliul alege dintre membrii săi un președinte și un vicepreședinte, care exercită fiecare un mandat de un an și care pot fi realeși de cel mult trei ori pentru o perioadă maximă de patru ani.

(4)   Consiliul își adoptă regulamentul de procedură în unanimitate.

(5)   Consiliul se întrunește de două ori pe an, cu excepția cazului în care hotărăște altfel. Consiliul poate decide să organizeze o sesiune extraordinară la cererea unui membru sau a directorului general. Sesiunile Consiliului au loc la sediu, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel.

(6)   După caz, Consiliul poate decide să organizeze o sesiune la nivel ministerial.

(7)   Consiliul este responsabil, în conformitate cu prezentul acord, de promovarea, conducerea generală și supravegherea activităților organizației ITER pentru îndeplinirea scopului acesteia. Consiliul poate lua hotărâri și formula recomandări în orice chestiune sau problemă în conformitate cu prezentul acord. În special, Consiliul:

(a)

hotărăște cu privire la numirea, înlocuirea și prelungirea mandatului directorului general;

(b)

adoptă și modifică, după caz, la propunerea directorului general, statutul personalului și normele de gestionare a resurselor proiectului organizației ITER;

(c)

hotărăște, la propunerea directorului general, cu privire la structura principală de gestionare a organizației ITER și la numărul salariaților;

(d)

numește personalul de conducere la propunerea directorului general;

(e)

numește membrii comisiei de audit financiar menționată la articolul 17;

(f)

hotărăște, în conformitate cu articolul 18, cu privire la termenii de referință pentru efectuarea unei evaluări a gestionării organizației ITER și numește un evaluator de gestiune în acest scop;

(g)

hotărăște, la propunerea directorului general, bugetul total pentru diferitele etape ale proiectului ITER și marjele de ajustare permise în scopul actualizărilor anuale prevăzute la litera (j) și aprobă planul inițial și primele estimări ale resurselor proiectului ITER menționate la articolul 9;

(h)

aprobă modificările privind împărțirea costului total;

(i)

aprobă, cu consimțământul membrilor interesați, modificările repartizării achizițiilor, fără a modifica împărțirea costului total;

(j)

aprobă actualizările anuale ale planului și ale estimărilor resurselor proiectului ITER și, în consecință, aprobă programul anual și adoptă bugetul anual al organizației ITER;

(k)

aprobă conturile anuale ale organizației ITER;

(l)

adoptă rapoartele anuale;

(m)

adoptă, după caz, documentele tehnice suplimentare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a);

(n)

stabilește organele subsidiare ale Consiliului care se dovedesc necesare;

(o)

aprobă încheierea acordurilor sau înțelegerilor cu privire la cooperarea internațională în conformitate cu articolul 19;

(p)

hotărăște cu privire la achiziționarea, vânzarea și ipotecarea terenurilor și a altor bunuri imobile;

(q)

adoptă norme privind gestionarea proprietății intelectuale și difuzarea informațiilor în conformitate cu articolul 10, la propunerea directorului general;

(r)

aprobă, la propunerea directorului general, detaliile cu privire la crearea echipelor de teren cu consimțământul membrilor interesați, în conformitate cu articolul 13. Consiliul examinează periodic menținerea tuturor echipelor de teren stabilite;

(s)

aprobă, la propunerea directorului general, acordurile sau înțelegerile care reglementează relațiile dintre organizația ITER și membrii sau statele pe teritoriul cărora se află sediul sau echipele de teren ale organizației ITER;

(t)

aprobă, la propunerea directorului general, eforturile de promovare a colaborării între programele relevante de cercetare ale membrilor în domeniul fuziunii și între aceste programe și organizația ITER;

(u)

hotărăște cu privire la aderarea statelor sau organizațiilor internaționale la prezentul acord în conformitate cu articolul 23;

(v)

recomandă părților, în conformitate cu articolul 28, modificarea prezentului acord;

(w)

hotărăște cu privire la contractarea sau acordarea de credite, constituirea de garanții și depunerea cauțiunilor aferente;

(x)

hotărăște dacă să propună spre analiză instanțelor internaționale de control al exporturilor materialele, echipamentele și tehnologia, pentru a fi incluse pe listele de control ale acestora și stabilește o politică de sprijinire a utilizărilor pașnice și de neproliferare în conformitate cu articolul 20;

(y)

aprobă modalitățile de despăgubire menționate la articolul 15 și

(z)

hotărăște cu privire la ridicarea imunității în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) și are orice alte competențe care pot fi necesare pentru îndeplinirea scopului și exercitarea funcțiilor organizației ITER, în conformitate cu prezentul acord.

(8)   Consiliul hotărăște în unanimitate asupra problemelor menționate la alineatul (7) literele (a), (b), (c), (g), (h), (o), (u), (v), (w), (x), (y) și (z) și asupra sistemului de ponderare a voturilor prevăzut la alineatul (10).

(9)   În legătură cu orice alte probleme în afara celor specificate la alineatul (8), membrii fac tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la consens. În cazul în care nu se ajunge la consens, Consiliul hotărăște asupra problemei respective în conformitate cu sistemul de ponderare a voturilor menționat la alineatul (10). Deciziile cu privire la chestiunile legate de articolul 14 necesită acordul părții gazdă.

(10)   Ponderările respective ale voturilor membrilor reflectă contribuțiile acestora la organizația ITER. Sistemul de ponderare a voturilor, care include atât distribuția voturilor, cât și normele privind luarea deciziilor, este stabilit în regulamentul de procedură al Consiliului.

Articolul 7

Directorul general și personalul

(1)   Directorul general este principalul agent executiv și reprezentantul organizației ITER în exercitarea capacității sale juridice. Directorul general acționează în conformitate cu prezentul acord și cu deciziile Consiliului și răspunde în fața Consiliului pentru îndeplinirea obligațiilor sale.

(2)   Directorul general este asistat de personal. Personalul cuprinde salariații direcți ai organizației ITER și personalul detașat de către membri.

(3)   Directorul general este numit pentru o perioadă de cinci ani. Mandatul directorului general poate fi prelungit o singură dată pentru o nouă perioadă de maxim cinci ani.

(4)   Directorul general ia toate măsurile necesare pentru gestionarea organizației ITER, desfășurarea activităților sale, punerea în aplicare a politicilor sale și îndeplinirea scopului său. În special, directorul general:

(a)

elaborează și prezintă Consiliului:

bugetul total pentru diversele etape ale proiectului ITER și marjele de ajustare permise;

planul proiectului ITER și estimările resurselor și actualizările anuale ale acestora;

bugetul anual în cadrul bugetului total convenit, inclusiv contribuțiile anuale și conturile anuale;

propuneri privind numirea personalului de conducere și principala structură de gestionare a organizației ITER;

statutul personalului;

normele de gestionare a resurselor proiectului și

rapoartele anuale;

(b)

numește, conduce și supraveghează personalul;

(c)

răspunde de siguranță și ia toate măsurile organizatorice necesare pentru respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative prevăzute la articolul 14;

(d)

acționează, atunci când este necesar în acord cu statul gazdă, pentru obținerea permiselor și licențelor necesare pentru construirea, funcționarea și exploatarea instalațiilor ITER;

(e)

promovează colaborarea între programele interne relevante de cercetare ale membrilor în domeniul fuziunii și între aceste programe și organizația ITER;

(f)

asigură calitatea și caracterul adecvat al componentelor și sistemelor achiziționate în scopul utilizării de către organizația ITER;

(g)

prezintă Consiliului, atunci când este necesar, documentele tehnice suplimentare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a);

(h)

sub rezerva aprobării prealabile a Consiliului, încheie acorduri sau înțelegeri pentru cooperarea internațională în conformitate cu articolul 19 și urmărește punerea în aplicare a acestora;

(i)

organizează sesiunile Consiliului;

(j)

la cererea Consiliului, asistă organele subsidiare ale acestuia la îndeplinirea sarcinilor ce le revin și

(k)

monitorizează și controlează execuția programelor anuale din punct de vedere al calendarului, al rezultatelor și al calității și acceptă sarcinile îndeplinite.

(5)   Directorul general participă la ședințele Consiliului, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel.

(6)   Fără a aduce atingere articolului 14, responsabilitățile directorului general și ale personalului cu privire la organizația ITER au un caracter exclusiv internațional. În îndeplinirea obligațiilor care le revin, aceștia nu solicită și nu primesc instrucțiuni de la niciun guvern sau autoritate externă organizației ITER. Fiecare membru respectă caracterul internațional al responsabilităților directorului general și ale personalului și nu urmărește să—i influențeze în îndeplinirea obligațiilor lor.

(7)   Personalul susține directorul general în îndeplinirea obligațiilor sale și se află sub autoritatea acestuia în materie de gestionare.

(8)   Directorul general numește personalul în conformitate cu statutul personalului.

(9)   Fiecare membru al personalului este numit pentru o perioadă de maxim cinci ani.

(10)   Personalul organizației ITER cuprinde personalul științific, tehnic și administrativ calificat, necesar pentru punerea în aplicare a activităților organizației ITER.

(11)   Personalul este numit pe baza calificărilor sale, ținând seama de o distribuire adecvată a posturilor între membri în raport cu contribuția acestora.

(12)   În conformitate cu prezentul acord și cu normele aplicabile, membrii pot detașa personal și pot trimite cercetători invitați la organizația ITER.

Articolul 8

Resursele organizației ITER

(1)   Resursele organizației ITER includ:

(a)

contribuții în natură, astfel cum sunt menționate în documentul „Valori estimative pentru etapele de construire, funcționare, dezactivare și dezafectare ale ITER și forma contribuțiilor părților” care cuprind (i) componente specifice, echipamente, materiale și alte bunuri și servicii în conformitate cu specificațiile tehnice convenite și (ii) personalul detașat de membri;

(b)

contribuții financiare la bugetul organizației ITER din partea membrilor (denumite în continuare „contribuții în numerar”) astfel cum sunt menționate în documentul „Valori estimative pentru etapele ITER de construire, funcționare, dezactivare și dezafectare și forma contribuțiilor părților”;

(c)

resurse suplimentare primite fie în numerar, fie în natură, în limitele și în condițiile aprobate de Consiliu.

(2)   Contribuțiile respective ale membrilor pe durata prezentului acord sunt conforme cu documentele „Valori estimative ale etapelor de construire, funcționare, dezactivare și dezafectare ale ITER și forma contribuțiilor părților” și „Împărțirea costurilor pentru toate etapele proiectului ITER” și pot fi actualizate prin decizia unanimă a Consiliului.

(3)   Resursele organizației ITER sunt folosite exclusiv pentru promovarea scopului și exercitarea funcțiilor organizației ITER în conformitate cu articolele 2 și 3.

(4)   Fiecare membru contribuie la organizația ITER printr—o persoană juridică corespunzătoare, denumită în continuare „agenția internă” a membrului respectiv, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel. Aprobarea Consiliului nu este necesară pentru membrii care aduc contribuții în numerar direct organizației ITER.

Articolul 9

Norme de gestionare a resurselor proiectului

(1)   Scopul normelor de gestionare a resurselor proiectului este de a asigura buna gestiune financiară a organizației ITER. Aceste norme includ, inter alia, principalele dispoziții privind:

(a)

exercițiul financiar;

(b)

unitatea de cont și moneda pe care organizația ITER le folosește în scopuri de contabilitate, buget și evaluare a resurselor;

(c)

prezentarea și structura planului și estimările resurselor proiectului ITER;

(d)

procedura pentru întocmirea și adoptarea bugetului anual, execuția bugetului anual și controlul financiar intern;

(e)

contribuțiile membrilor;

(f)

atribuirea contractelor;

(g)

gestionarea contribuțiilor;

(h)

gestionarea fondului de dezafectare.

(2)   Directorul general elaborează în fiecare an și prezintă Consiliului o actualizare a planului și estimărilor resurselor proiectului ITER.

(3)   Planul proiectului ITER specifică planul de executare a tuturor funcțiilor organizației ITER și reglementează întreaga durată a prezentului acord. Acesta:

(a)

indică un plan global care include calendarul și principalele repere pentru îndeplinirea scopurilor organizației ITER și prezintă succint progresul proiectului ITER în raport cu planul global;

(b)

prezintă obiectivele specifice și calendarele programului de activități ale organizației ITER pentru următorii cinci ani sau pentru perioada de construire, în funcție de perioada care este mai lungă și

(c)

formulează observații corespunzătoare, inclusiv evaluarea riscurilor pentru proiectul ITER, precum și descrierea măsurilor de evitare și reducere a riscurilor;

(4)   Estimările privind resursele ITER furnizează o analiză cuprinzătoare a resurselor folosite deja și a celor necesare în viitor pentru ducerea la bun sfârșit a planului proiectului ITER și a planurilor de asigurare a resurselor.

Articolul 10

Informații și proprietate intelectuală

(1)   Sub rezerva prezentului acord și a anexei privind informațiile și proprietatea intelectuală, organizația ITER și membrii sprijină o difuzare corespunzătoare cât mai largă a informațiilor și a proprietății intelectuale generate de acestea în executarea prezentului acord. Punerea în aplicare a prezentului articol și a anexei privind informațiile și proprietatea intelectuală este egală și nediscriminatorie pentru toți membrii și pentru organizația ITER.

(2)   În desfășurarea activităților sale, organizația ITER se asigură că orice rezultate științifice sunt publicate sau puse la dispoziție în alt mod pe scară largă după o perioadă de timp rezonabilă care să permită obținerea protecției corespunzătoare. Orice drept de autor pentru lucrările bazate pe rezultatele respective aparțin organizației ITER, cu excepția cazului în care se specifică altfel în dispozițiile relevante ale prezentului acord și ale anexei privind informațiile și proprietatea intelectuală.

(3)   Atunci când atribuie contracte pentru lucrări care sunt executate în conformitate cu prezentul acord, organizația ITER și membrii includ în contractele respective dispoziții cu privire la eventuala proprietate intelectuală rezultată. Dispozițiile în cauză se referă, inter alia, la dreptul de acces la proprietatea intelectuală respectivă, la dreptul de a o face publică și de a o utiliza și sunt conforme cu prezentul acord și cu anexa privind informațiile și proprietatea intelectuală.

(4)   Proprietatea intelectuală generată sau încorporată în temeiul prezentului acord este tratată în conformitate cu dispozițiile din anexa privind informațiile și proprietatea intelectuală.

Articolul 11

Sprijin pentru amplasament

(1)   Partea gazdă pune la dispoziție sau asigură punerea la dispoziție către organizația ITER a sprijinului necesar pentru amplasament în vederea punerii în aplicare a proiectului ITER, astfel cum este descris în mod succint în anexa privind sprijinul pentru amplasament și în conformitate cu condițiile prezentate în anexa respectivă. Partea gazdă poate desemna o entitate care să acționeze în numele său în acest scop. Desemnarea nu afectează obligațiile părții gazdă în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Sub rezerva aprobării Consiliului, detaliile și procedurile privind cooperarea în legătură cu sprijinul pentru amplasament dintre organizația ITER și partea gazdă sau entitatea desemnată de aceasta sunt reglementate de un acord privind sprijinul pentru amplasament care urmează să fie încheiat între acestea.

Articolul 12

Privilegii și imunități

(1)   Organizația ITER, bunurile și activele sale, beneficiază pe teritoriul fiecărui membru de privilegiile și imunitățile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale.

(2)   Directorul general și personalul organizației ITER, precum și reprezentanții membrilor în Consiliu și organele subsidiare, împreună cu supleanții și experții lor beneficiază pe teritoriul fiecărui membru de privilegiile și imunitățile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor în legătură cu organizația ITER.

(3)   Imunitățile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt ridicate în orice situație în care autoritatea competentă pentru ridicarea imunității consideră că imunitatea respectivă ar împiedica înfăptuirea justiției și că ridicarea imunității nu ar aduce atingere scopurilor pentru care a fost acordată și în care, în cazul organizației ITER, al directorului general și al personalului, Consiliul stabilește că ridicarea imunității nu este contrară intereselor organizației ITER și ale membrilor săi.

(4)   Privilegiile și imunitățile conferite în conformitate cu prezentul acord nu reduc și nu afectează obligația organizației ITER, a directorului general sau a personalului de a se conforma actelor cu putere de lege și normelor administrative menționate la articolul 14.

(5)   Fiecare parte notifică în scris depozitarului atunci când aplică alineatele (1) și (2).

(6)   Depozitarul notifică părților primirea notificărilor din partea tuturor părților în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Organizația ITER și statul gazdă încheie un acord cu privire la sediu.

Articolul 13

Echipele de teren

Fiecare membru găzduiește o echipă de teren înființată și administrată de organizația ITER, astfel cum impun cerințele pentru exercitarea funcțiilor organizației ITER și îndeplinirea scopului său. Între organizația ITER și fiecare membru se încheie un acord privind echipele de teren.

Articolul 14

Sănătate publică, securitate, acordarea licențelor și protecția mediului

Organizația ITER respectă actele cu putere de lege și normele administrative naționale aplicabile ale statului gazdă în domeniul sănătății și securității publice, al igienei și securității la locul de muncă, al securității nucleare, al protecției împotriva radiațiilor, al acordării licențelor, al substanțelor nucleare, al protecției mediului și al protecției împotriva actelor de rea-credință.

Articolul 15

Răspundere

(1)   Răspunderea contractuală a organizației ITER este reglementată de dispozițiile contractuale relevante care sunt interpretate în conformitate cu legislația aplicabilă contractului.

(2)   În cazul răspunderii extracontractuale, organizația ITER despăgubește corespunzător sau furnizează alte reparații pentru orice prejudiciu cauzat de aceasta, în măsura în care organizația ITER este răspunzătoare din punct de vedere juridic în temeiul dreptului aplicabil, modalitățile de despăgubire trebuind să fie aprobate de Consiliu. Prezentul alineat nu trebuie interpretat ca o renunțare la imunitate de către organizația ITER.

(3)   Orice plată efectuată de către organizația ITER ca despăgubire în legătură cu răspunderea prevăzută la alineatele (1) și (2) și orice costuri sau cheltuieli efectuate în legătură cu aceasta sunt considerate „cost operațional” în conformitate cu normele de gestionare a resurselor proiectului.

(4)   În cazul în care costurile despăgubirii pentru prejudiciile menționate la alineatul (2) depășesc fondurile aflate la dispoziția organizației ITER în bugetul anual de funcționare și/sau prin asigurări, membrii se consultă, prin intermediul Consiliului, astfel încât organizația ITER să poată acorda despăgubirile, în conformitate cu alineatul (2), încercând să mărească bugetul global prin decizie unanimă a Consiliului în conformitate cu articolul 6 alineatul (8).

(5)   Calitatea de membru al organizației ITER nu atrage răspunderea membrilor pentru acțiuni, omisiuni sau obligații ale organizației ITER.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere imunității și nu trebuie interpretat ca o renunțare la imunitatea de care se bucură membrii pe teritoriul altor state sau pe teritoriul lor.

Articolul 16

Dezafectarea

(1)   În perioada de operare a ITER, organizația ITER constituie un fond (denumit în continuare „fondul”) pentru dezafectarea instalațiilor ITER. Modalitățile de constituire a fondului, de estimare și de actualizare a acestuia, condițiile de modificare și de transferare a fondului către statul gazdă sunt stabilite în normele de gestionare a resurselor proiectului menționate la articolul 9.

(2)   După etapa finală a operațiunilor experimentale ale ITER, organizația ITER, în termen de cinci ani sau într-un termen mai scurt, în cazul în care se convine astfel cu statul gazdă, aduce instalațiile ITER în condiții care trebuie convenite și actualizate, după caz, între organizația ITER și statul gazdă, iar ulterior, organizația ITER transferă statului gazdă fondul și instalațiile ITER în vederea dezafectării acestora.

(3)   După ce statul gazdă acceptă fondul și instalațiile ITER, organizația ITER încetează a avea obligații sau răspunderi în ceea ce privește instalațiile ITER, cu excepția cazului în care organizația ITER și statul gazdă convin altfel.

(4)   Drepturile și obligațiile organizației ITER și ale statului gazdă, precum și modalitățile de interacțiune între acestea referitoare la dezafectare, sunt stabilite în acordul cu privire la sediu menționat la articolul 12, în temeiul căruia organizația ITER și statul gazdă convin, inter alia, asupra următoarelor:

(a)

după predarea instalațiilor ITER, statul gazdă continuă să își asume obligații prin dispozițiile articolului 20 și

(b)

statul gazdă furnizează tuturor membrilor care au contribuit la fond rapoarte periodice cu privire la desfășurarea dezafectării și la procedurile și tehnologiile care au fost utilizate sau create în vederea dezafectării.

Articolul 17

Audit financiar

(1)   Se instituie o comisie de audit financiar (denumită în continuare „comisia”) pentru a efectua auditul conturilor anuale ale organizației ITER în conformitate cu prezentul articol și cu normele de gestionare a resurselor proiectului.

(2)   Fiecare membru este reprezentat în comisie de o persoană. Membrii comisiei sunt numiți de Consiliu la recomandarea membrilor respectivi pentru o perioadă de trei ani. Mandatul poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă suplimentară de trei ani. Consiliul numește dintre membrii comisiei președintele acesteia pentru un mandat de doi ani.

(3)   Membrii comisiei sunt independenți și nu solicită și nu primesc instrucțiuni de la niciun membru sau de la nicio altă persoană și răspund numai în fața Consiliului.

(4)   Obiectivele auditului sunt următoarele:

(a)

să stabilească dacă veniturile/cheltuielile au fost obținute/efectuate în mod legal și regulamentar și au fost înregistrate în contabilitate;

(b)

să stabilească dacă gestiunea financiară a fost corespunzătoare;

(c)

să furnizeze o declarație de atestare a exactității conturilor anuale, precum și a legalității și regularității operațiunilor subiacente;

(d)

să stabilească dacă cheltuielile sunt conforme cu bugetul și

(e)

să examineze orice chestiune care poate avea implicații financiare pentru organizația ITER.

(5)   Auditul se bazează pe principiile și standardele internaționale de contabilitate recunoscute.

Articolul 18

Evaluarea gestionării

(1)   Din doi în doi ani, Consiliul numește un evaluator al gestionării, care evaluează gestionarea activităților organizației ITER. Consiliul hotărăște sfera de aplicare a evaluării.

(2)   Directorul general poate, de asemenea, solicita astfel de evaluări în urma consultării cu Consiliul.

(3)   Evaluatorul gestionării este independent și nu solicită și nici nu primește instrucțiuni de la niciun membru sau persoană, răspunzând numai în fața Consiliului.

(4)   Obiectul evaluării este de a stabili dacă gestionarea organizației ITER a fost corespunzătoare, în special cu privire la eficacitatea acesteia și eficiența din punct de vedere al personalului.

(5)   Evaluarea se bazează pe registrele organizației ITER. Evaluatorului gestionării i se acordă acces deplin la personal, evidențele și registrele contabile, după cum consideră necesar în acest scop.

(6)   Organizația ITER se asigură că evaluatorul gestionării respectă cerințele cu privire la regimul informațiilor sensibile și/sau care țin de secretul comercial și în special de politicile sale privind proprietatea intelectuală, utilizările pașnice și neproliferarea.

Articolul 19

Cooperare internațională

În conformitate cu prezentul acord și pe baza deciziei unanime a Consiliului, organizația ITER

poate coopera și încheia acorduri sau înțelegeri, în vederea realizării scopului său, cu alte organizații și instituții internaționale, cu state care nu sunt părți la acord și cu organizații și instituții ale acestora. Modalitățile acestei cooperări sunt stabilite în fiecare caz de către Consiliu.

Articolul 20

Utilizări pașnice și neproliferare

(1)   Organizația ITER și membrii utilizează orice materiale, echipamente sau tehnologii generate sau primite în conformitate cu prezentul acord numai în scopuri pașnice. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu trebuie interpretată ca afectând drepturile membrilor de a utiliza pe cont propriu material, echipamente sau tehnologii achiziționate sau dezvoltate de către aceștia independent de prezentul acord.

(2)   Materialul, echipamentele sau tehnologiile primite sau generate în temeiul prezentului acord de către organizația ITER și membri nu sunt transferate niciunui terț pentru a fi utilizate pentru producerea sau dobândirea în alt mod a armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive sau pentru orice scopuri non-pașnice.

(3)   Organizația ITER și membrii iau măsurile corespunzătoare pentru punerea în aplicare a prezentului articol într—un mod eficient și transparent. În acest scop, Consiliul stabilește contacte cu forurile internaționale relevante și instituie o politică de sprijinire a utilizărilor pașnice și a neproliferării.

(4)   Pentru a sprijini succesul proiectului ITER și politica sa de neproliferare, părțile convin să se consulte cu privire la orice probleme legate de punerea în aplicare a prezentului articol.

(5)   Nicio dispoziție a prezentului articol nu impune membrilor să transfere materiale, echipamente sau tehnologii contrar controlului național al exporturilor sau actelor cu putere de lege și normelor administrative corespunzătoare.

(6)   Nicio dispoziție a prezentului acord nu afectează drepturile și obligațiile părților care decurg din alte acorduri internaționale privind neproliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive.

Articolul 21

Aplicare cu privire la Euratom

În conformitate cu Tratatul de instituire a Euratom, prezentul acord se aplică teritoriilor reglementate de tratatul respectiv. În conformitate cu tratatul în cauză și cu alte acorduri relevante, se aplică, de asemenea, Republicii Bulgaria, României și Confederației Elvețiene, care participă la programul de fuziune al Euratom ca state terțe pe deplin asociate.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării în conformitate cu procedurile fiecărui semnatar.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentului acord de către Republica Populară Chineză, Euratom, Republica India, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii.

(3)   În cazul în care prezentul acord nu a intrat în vigoare în termen de un an de la semnare, depozitarul convoacă o reuniune a semnatarilor pentru a decide acțiunile care trebuie întreprinse pentru a facilita intrarea sa în vigoare.

Articolul 23

Aderare

(1)   După intrarea în vigoare a prezentului acord, orice stat sau organizație internațională poate adera și deveni parte la prezentul acord în urma unei decizii unanime a Consiliului.

(2)   Orice stat sau organizație internațională care dorește să adere la prezentul acord notifică acest lucru directorului general care informează membrii despre această solicitare cu cel puțin șase luni înainte de a fi prezentată Consiliului în vederea adoptării unei decizii.

(3)   Consiliul stabilește condițiile aderării oricărui stat sau organizații internaționale.

(4)   Aderarea unui stat sau a unei organizații internaționale la prezentul acord produce efecte după 30 de zile de la primirea de către depozitar atât a instrumentului de aderare, cât și a notificării prevăzute la articolul 12 alineatul (5).

Articolul 24

Durată și încetare

(1)   Prezentul acord are o durată inițială de 35 de ani. Ultimii cinci ani ai acestei perioade sau un număr mai redus de ani, în cazul în care se convine astfel cu statul gazdă, sunt rezervați dezactivării instalațiilor ITER.

(2)   Cu cel puțin opt ani înainte de expirarea prezentului acord, Consiliul instituie un comitet special, prezidat de directorul general, care emite un aviz cu privire la oportunitatea prelungirii prezentului acord, ținând seama de stadiul proiectului ITER. Comitetul special evaluează starea tehnică și științifică a instalațiilor ITER și motivele pentru posibila prelungire a prezentului acord și, înainte de a recomanda prelungirea prezentului acord, aspectele financiare legate de bugetul necesar și impactul asupra costurilor de dezactivare și dezafectare. Comitetul special își prezintă raportul Consiliului în termen de un an de la instituirea sa.

(3)   Pe baza raportului, Consiliul decide în unanimitate, cu cel puțin șase ani înainte de expirare, dacă durata prezentului acord va fi prelungită.

(4)   Consiliul nu poate prelungi durata prezentului acord pentru o perioadă mai mare de 10 ani în total și nici nu poate prelungi prezentul acord în cazul în care această prelungire ar modifica natura activităților organizației ITER sau cadrul contribuțiilor financiare ale membrilor.

(5)   Cu cel puțin șase ani înainte de expirarea prezentului acord, Consiliul confirmă încetarea prevăzută a acestuia și decide modalitățile pentru etapa de dezactivare și dizolvarea organizației ITER.

(6)   Prezentul acord poate fi denunțat prin acordul tuturor părților, asigurându-se timpul necesar pentru dezactivare și fondurile necesare pentru dezafectare.

Articolul 25

Soluționarea litigiilor

(1)   Orice problemă care apare între părți sau între una sau mai multe părți și organizația ITER, generată sau legată de prezentul acord, este soluționată prin consultări, mediere sau alte proceduri care urmează a fi convenite, cum ar fi arbitrajul. Părțile în cauză se întâlnesc pentru a discuta natura oricărei probleme în vederea unei soluționări rapide.

(2)   În cazul în care părțile în cauză nu pot soluționa litigiul prin consultări, oricare dintre părți poate solicita președintelui Consiliului (sau, în cazul în care președintele este reprezentantul unei părți la litigiu, un membru al Consiliului care reprezintă un membru ce nu este parte la litigiu) să acționeze ca mediator la o reuniune pentru a încerca să soluționeze litigiul. Această reuniune este convocată în termen de 30 de zile de la solicitarea de mediere făcută de una dintre părți și se încheie în termen de 60 de zile după aceasta, iar ulterior mediatorul furnizează imediat un raport de mediere, întocmit în consultare cu membrii care nu sunt parte la litigiu, însoțit de o recomandare privind soluționarea litigiului.

(3)   În cazul în care părțile în cauză nu pot soluționa litigiul prin consultări sau mediere, acestea pot conveni să supună litigiul unei instanțe convenite de soluționare a litigiilor în conformitate cu procedurile care urmează a fi convenite.

Articolul 26

Retragere

(1)   După ce prezentul acord a fost în vigoare pentru o perioadă de zece ani, oricare dintre părți, cu excepția părții gazdă, poate notifica depozitarul în legătura cu intenția sa de a se retrage.

(2)   Retragerea nu afectează contribuția părții care se retrage la costul de construire a instalațiilor ITER. În cazul în care o parte se retrage în perioada de funcționare a ITER, aceasta furnizează de asemenea contribuția sa convenită la costul de dezafectare a instalațiilor ITER.

(3)   Retragerea nu afectează menținerea niciunui drept, obligații sau situații juridice a unei părți, generate de executarea prezentului acord înainte de retragerea sa.

(4)   Retragerea produce efecte la sfârșitul exercițiului financiar următor anului notificării menționate la alineatul (1).

(5)   Modalitățile retragerii sunt documentate de organizația ITER în consultare cu partea care se retrage.

Articolul 27

Anexe

Anexa privind informațiile și proprietatea intelectuală și anexa privind sprijinul pentru amplasament fac parte integrantă din prezentul acord.

Articolul 28

Modificări

(1)   Orice parte poate propune o modificare a prezentului acord.

(2)   Modificările propuse sunt examinate de Consiliu, care decide în unanimitate recomandarea care va fi adresată părților.

(3)   Modificările sunt supuse ratificării, acceptării sau aprobării în conformitate cu procedurile fiecărei părți și intră în vigoare după 30 de zile de la depunerea de către toate părțile a instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 29

Depozitarul

(1)   Directorul general al AIEA este depozitarul prezentului acord.

(2)   Originalul prezentului acord se depune la depozitar care trimite copii certificate pentru conformitate semnatarilor și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite pentru a fi înregistrate și publicate în temeiul articolului 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

(3)   Depozitarul notifică tuturor statelor semnatare și aderente și organizațiilor internaționale în legătură cu:

(a)

data depunerii fiecărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

(b)

data depunerii fiecărei notificări primite în conformitate cu articolul 12 alineatul (5);

(c)

data intrării în vigoare a prezentului acord și a modificărilor în conformitate cu articolul 28;

(d)

orice notificare depusă de către o parte cu privire la intenția sa de a se retrage din prezentul acord și

(e)

încetarea prezentului acord.

DREPT CARE, subsemnații, autorizați corespunzător în acest sens, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Paris, la 21 noiembrie 2006, într—un singur exemplar original, în limba engleză.

Pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

Pentru Guvernul Republicii Populare Chineze

Pentru Guvernul Republicii India

Pentru Guvernul Japoniei

Pentru Guvernul Republicii Coreea

Pentru Guvernul Federației Ruse

Pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii


ANEXA I

Anexă privind informațiile și proprietatea intelectuală

Articolul 1

Obiect și definiții

1.1.

Prezenta anexă reglementează difuzarea, schimbul, utilizarea și protecția informațiilor și proprietății intelectuale care se referă la elementele care pot fi protejate în cadrul executării prezentului acord. Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, termenii utilizați în această anexă au același înțeles ca în prezentul acord.

1.2.

Informații înseamnă datele publicate, desenele și modelele, planurile, calculele, rapoartele și alte documente, datele documentate sau metodele de cercetare și dezvoltare, precum și descrierea invențiilor și descoperirilor, protejabile sau nu, care nu intră sub incidența noțiunii de proprietate intelectuală definită la punctul 1.3 de mai jos.

1.3.

Proprietate intelectuală are înțelesul definit la articolul 2 din Convenția de instituire a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, semnată la Stockholm la 14 iulie 1967. În sensul prezentei anexe, proprietatea intelectuală poate include informații confidențiale cum ar fi know-how sau secrete comerciale, cu condiția să nu fi fost publicate și să existe în formă scrisă sau altă formă documentată și

(a)

au fost păstrate confidențiale de către proprietarul lor;

(b)

nu sunt cunoscute în general și nu sunt disponibile publicului din alte surse și/sau nu sunt general disponibile publicului în publicații tipărite și/sau alte documente în formă lizibilă;

(c)

nu au fost puse la dispoziția altor părți de către proprietarul lor fără o obligație privind confidențialitatea și

(d)

nu sunt disponibile părții destinatare fără o obligație privind confidențialitatea.

1.4.

Proprietate intelectuală existentă înseamnă proprietatea intelectuală care a fost sau este dobândită, dezvoltată sau produsă înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord sau în afara domeniului de aplicare a acestuia.

1.5.

Proprietate intelectuală generată înseamnă proprietatea intelectuală care este generată sau dobândită cu drepturi depline de un membru care acționează printr—o agenție sau entitate internă, sau prin organizația ITER sau în comun în cadrul prezentului acord și în cursul executării acestuia.

1.6.

Îmbunătățire înseamnă orice dezvoltare tehnologică adusă proprietății intelectuale existente, inclusiv lucrările derivate.

1.7.

Entitate sau entități înseamnă orice entitate cu care o agenție internă sau organizația ITER a încheiat un contract pentru furnizarea de bunuri sau servicii în sensul prezentului acord.

Articolul 2

Dispoziții generale

2.1.

Sub rezerva dispozițiilor prezentei anexe, membrii sprijină cea mai largă difuzare posibilă a proprietății intelectuale generate.

2.2.

Fiecare membru se asigură că ceilalți membri și organizația ITER pot obține drepturile de proprietate intelectuală atribuite în conformitate cu prezenta anexă. Contractele încheiate de fiecare membru sau de organizația ITER cu orice entitate trebuie să fie compatibile cu dispozițiile prezentei anexe. În special, procedurile corespunzătoare de achiziții publice trebuie să fie urmate de către toți membrii și de organizația ITER pentru a se asigura conformitatea cu prezenta anexă.

Organizația ITER identifică în mod corespunzător și în timp util proprietatea intelectuală existentă a entităților contractante pentru a obține, pentru organizația ITER și membri, acces la această proprietate intelectuală existentă în conformitate cu prezenta anexă.

Fiecare membru identifică în mod corespunzător și în timp util proprietatea intelectuală existentă a entităților contractante pentru a obține pentru organizația ITER și membri acces la această proprietate intelectuală existentă în conformitate cu prezenta anexă.

Fiecare membru și organizația ITER asigură accesul organizației ITER și al celorlalți membri la invențiile și proprietatea intelectuală generată sau încorporată în cursul executării contractelor cu condiția de a respecta drepturile inventatorilor, în conformitate cu prezenta anexă.

2.3.

Prezenta anexă nu modifică și nu aduce atingere alocării drepturilor între un membru și resortisanții săi. Deținerea drepturilor de proprietate intelectuală de către un membru sau de către resortisanții săi este stabilită între aceștia în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile ale acestora.

2.4.

În cazul în care un membru generează sau dobândește dreptul deplin de proprietate intelectuală pe parcursul executării prezentului acord, membrul respectiv notifică acest fapt în cel mai scurt termen tuturor celorlalți membri și organizației ITER și furnizează detalii privind proprietatea intelectuală respectivă.

Articolul 3

Difuzarea informațiilor și publicațiilor științifice cu sau fără drept de autor

Fiecare membru are dreptul, în scopuri necomerciale, de a traduce, reproduce și distribui public informațiile care decurg direct din executarea prezentului acord. Toate exemplarele distribuite public ale unei lucrări protejate de drepturi de autor, întocmite în conformitate cu prezenta dispoziție, indică numele autorilor lucrării, cu excepția cazului în care un autor refuză explicit să fie menționat.

Articolul 4

Proprietatea intelectuală generată sau încorporată de un membru, o agenție internă sau o entitate

4.1.

Proprietatea intelectuală generată:

4.1.1.

În cazul în care un membru, o agenție internă sau o entitate generează elemente protejabile în cursul executării prezentului acord, membrul, agenția internă sau entitatea respectivă este îndreptățită să dobândească, în toate țările, orice drept, titlu și dobândă asupra proprietății intelectuale respective și care se referă la aceasta, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile.

4.1.2.

Orice membru care, pe parcursul executării prezentului acord, acționând printr—o agenție internă sau o entitate, a generat proprietate intelectuală, acordă pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu o licență irevocabilă, ne-exclusivă și fără redevențe pentru respectiva proprietate intelectuală generată altor membri și organizației ITER, organizația ITER având dreptul de a acorda sublicențe, iar ceilalți membri având dreptul de a acorda sublicențe pe teritoriile lor, în scopul programelor de cercetare și dezvoltare în domeniul fuziunii finanțate din fonduri publice.

4.1.3.

Orice membru care, pe parcursul executării prezentului acord, acționând printr—o agenție internă sau o entitate, a generat proprietate intelectuală, pune la dispoziție pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu o licență neexclusivă pentru respectiva proprietate intelectuală generată celorlalți membri în vederea utilizării comerciale a fuziunii, având dreptul de a acorda sublicențe pentru această utilizare de către proprii terți ai membrilor respectivi pe teritoriul lor în condiții nu mai puțin favorabile decât cele pe baza cărora membrul în cauză acordă licențe pentru respectiva proprietate intelectuală generată unor terți de pe teritoriul său propriu sau din afara acestuia. În măsura în care sunt oferite aceste condiții, nu se refuză acordarea licenței. Licența menționată mai sus poate fi revocată numai în cazul în care titularul licenței nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

4.1.4.

Orice membru care, acționând printr—o agenție internă sau o entitate, a generat proprietate intelectuală în temeiul prezentului acord, este încurajat să încheie acorduri comerciale cu alți membri, agenții interne, entități și terți pentru a permite utilizarea proprietății intelectuale generate în alte domenii decât cel al fuziunii.

4.1.5.

Membrii și agențiile interne sau entitățile acestora care acordă licențe sau sublicențe pentru proprietatea intelectuală generată sau existentă în temeiul prezentei anexe mențin registre ale licențelor respective, aceste registre fiind disponibile altor membri, precum organizația ITER.

4.2.

Proprietatea intelectuală existentă:

4.2.1.

Proprietatea intelectuală existentă rămâne proprietatea părții care deține această proprietate intelectuală.

4.2.2.

Orice membru care, acționând printr-o agenție internă sau o entitate, a încorporat proprietatea intelectuală existentă, cu excepția informațiilor confidențiale cum ar fi know-how-ul și secretele comerciale în elementele furnizate organizației ITER, această proprietate intelectuală existentă fiind necesară:

pentru construirea, funcționarea, utilizarea sau integrarea tehnologiei pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în legătură cu instalațiile ITER;

pentru întreținerea sau repararea elementului furnizat sau

atunci când este considerată necesară de către Consiliu, înainte de orice achiziții publice,

acordă pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu o licență irevocabilă, ne-exclusivă și fără redevențe pentru respectiva proprietate intelectuală existentă altor membri și organizației ITER, organizația ITER având dreptul de a acorda sublicențe, iar ceilalți membri având dreptul de a acorda sublicențe propriilor institute de cercetare și instituții de învățământ superior de pe teritoriile lor, în scopul programelor de cercetare și dezvoltare în domeniul fuziunii finanțate din fonduri publice.

4.2.3.

(a)

Orice membru care, acționând printr—o agenție internă sau entitate, a încorporat informații confidențiale existente în elementele furnizate organizației ITER, aceste informații confidențiale existente fiind necesare:

pentru construirea, funcționarea, utilizarea sau integrarea tehnologiei pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în raport cu instalațiile ITER;

pentru întreținerea sau repararea elementului furnizat;

atunci când sunt considerate necesare de către Consiliu, înainte de orice achiziții publice sau

din motive de securitate, asigurarea calității și controlul calității, astfel cum solicită autoritățile de reglementare,

se asigură că organizația ITER dispune de o licență irevocabilă, neexclusivă și fără redevențe pentru utilizarea respectivelor informații confidențiale existente, inclusiv manuale sau materiale de formare și instruire pentru construirea, funcționarea, întreținerea și repararea instalațiilor ITER.

(b)

Atunci când organizației ITER i se pun la dispoziție informații confidențiale, acestea trebuie să fie marcate clar ca atare și transmise în conformitate cu un acord de confidențialitate. Destinatarul respectivelor informații le utilizează numai în scopurile stabilite la punctul 4.2.3 litera (a) și respectă confidențialitatea acestora în măsura prevăzută în acordul respectiv. Despăgubirile pentru prejudiciile care decurg din utilizarea necorespunzătoare a respectivelor informații confidențiale existente de către organizația ITER se plătesc de către organizația ITER.

4.2.4.

Orice membru care, acționând printr—o agenție internă sau entitate, a încorporat informații confidențiale existente cum ar fi know-how sau secrete comerciale în elementele furnizate organizației ITER, aceste informații confidențiale existente fiind necesare:

pentru construirea, funcționarea, utilizarea sau integrarea tehnologiei pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în legătură cu instalațiile ITER;

pentru întreținerea sau repararea elementului furnizat sau

atunci când sunt considerate necesare de către Consiliu, înainte de orice achiziții publice,

depune toate eforturile pentru a acorda o licență comercială pentru respectivele informații confidențiale existente sau pentru a furniza aceleași elemente care încorporează informațiile confidențiale existente părții destinatare prin contracte private cu compensare financiară, pentru programele de cercetare și dezvoltare în domeniul fuziunii finanțate din fonduri publice ale unui membru, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele pe baza cărora membrul în cauză acordă licențe pentru respectivele informații confidențiale existente sau furnizează aceleași elemente unor terți pe teritoriul său propriu sau în afara acestuia. În măsura în care sunt oferite aceste condiții, nu se refuză acordarea licenței sau furnizarea elementelor respective. În cazul în care este acordată, licența poate fi revocată numai în cazul în care titularul licenței nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

4.2.5.

Orice membru care, acționând printr—o agenție internă sau o altă entitate, a inclus proprietatea intelectuală existentă, inclusiv informațiile confidențiale existente, în executarea prezentului acord, depune toate eforturile pentru se asigura că elementul care încorporează proprietatea intelectuală existentă este disponibil în condiții rezonabile sau depune toate eforturile pentru a acorda, pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu, o licență neexclusivă celorlalți membri pentru utilizarea comercială a fuziunii, împreună cu dreptul de a acorda sublicențe pentru această utilizare de către proprii terți interni ai acestor membri pe teritoriul lor propriu, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele pe baza cărora membrul în cauză acordă licențe pentru respectiva proprietate intelectuală existentă unor terți pe teritoriul lor propriu sau în afara acestuia. În măsura în care sunt oferite aceste condiții, acordarea licenței nu este refuzată. Licența menționată poate fi revocată numai în cazul în care titularul licenței nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

4.2.6.

Orice membru care acționează printr—o agenție internă sau o altă entitate este încurajat să pună la dispoziția celorlalți membri, în alte scopuri comerciale decât cele prevăzute la punctul 4.2.5, orice proprietate intelectuală existentă inclusă în elementele furnizate organizației ITER, această proprietate intelectuală existentă fiind necesară:

pentru construirea, funcționarea, utilizarea sau integrarea tehnologiei pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în legătură cu instalațiile ITER;

pentru întreținerea sau repararea elementului furnizat sau

atunci când este considerată necesară de către Consiliu, înainte de orice achiziții publice.

În cazul în care proprietarii acordă membrilor licență pentru proprietatea intelectuală existentă în cauză, licența se acordă pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu.

4.3.

Acordarea de licențe părților terțe aparținând nemembrilor:

Orice licență pentru proprietatea intelectuală generată, acordată de membri unor părți terțe aparținând nemembrilor, este reglementată de normele privind acordarea de licențe terților care sunt stabilite de Consiliu. Aceste norme sunt stabilite printr-o decizie unanimă a Consiliului.

Articolul 5

Proprietatea intelectuală generată sau încorporată de organizația ITER

5.1.

Proprietatea intelectuală generată:

5.1.1.

În cazul în care proprietatea intelectuală este generată de organizația ITER, în cursul executării prezentului acord, aceasta este deținută de organizația ITER. Organizația ITER elaborează proceduri corespunzătoare pentru înregistrarea, notificarea și protejarea proprietății intelectuale.

5.1.2.

Pentru această proprietate intelectuală, organizația ITER acordă membrilor, pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu, licențe irevocabile, ne-exclusive și fără redevențe, membrii având dreptul să acorde sublicențe pe teritoriul lor în scopul cercetării și dezvoltării în domeniul fuziunii.

5.1.3.

Pentru proprietatea intelectuală generată care a fost dezvoltată sau dobândită de organizația ITER pe parcursul executării prezentului acord se acordă membrilor, pe bază de egalitate, în mod nediscriminatoriu și ne-exclusiv, o licență pentru uz comercial, împreună cu dreptul de a acorda sublicențe pentru această utilizare de către terți interni ai acestor membri pe teritoriul propriu al membrilor respectivi, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele pe baza cărora organizația ITER acordă licențe unor terți pentru respectiva proprietate intelectuală generată. În măsura în care sunt oferite aceste condiții, nu se refuză acordarea licenței. Licența menționată mai sus poate fi revocată numai în cazul în care titularul licenței nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

5.2.

Proprietatea intelectuală existentă

5.2.1.

Sub rezerva deținerii drepturilor corespunzătoare, atunci când organizația ITER încorporează proprietatea intelectuală existentă care este necesară:

pentru construirea, funcționarea, utilizarea sau integrarea tehnologiei pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în legătură cu instalațiile ITER;

pentru crearea îmbunătățirilor și a lucrărilor derivate;

pentru întreținerea și repararea instalațiilor ITER sau

atunci când este considerată necesară de către Consiliu, înainte de orice achiziții publice,

organizația ITER ia măsurile necesare pentru a acorda membrilor, pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu, o licență irevocabilă, neexclusivă și fără redevențe pentru respectiva proprietate intelectuală existentă, cu dreptul membrilor de a acorda sublicențe pe teritoriile acestora în scopul cercetării și dezvoltării în domeniul fuziunii. Organizația ITER depune toate eforturile pentru a dobândi drepturile corespunzătoare.

5.2.2.

Pentru proprietatea intelectuală existentă, inclusiv informații confidențiale existente, încorporată de organizația ITER în cursul executării prezentului acord, organizația ITER depune toate eforturile pentru a pune la dispoziția membrilor, pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu, o licență neexclusivă pentru utilizarea comercială a fuziunii, împreună cu dreptul de a acorda sublicențe pentru această utilizare de către terți interni ai acestor membri pe teritoriul propriu al membrilor respectivi, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele pe baza cărora organizația ITER acordă licențe pentru respectiva proprietate intelectuală existentă unor terți. În măsura în care sunt oferite aceste condiții, nu se refuză acordarea licenței. Licența menționată poate fi revocată numai în cazul în care titularul licenței nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

5.2.3.

Organizația ITER depune toate eforturile pentru a pune la dispoziția membrilor orice proprietate intelectuală existentă, inclusiv informații confidențiale existente, pentru alte scopuri decât cele prevăzute la punctul 5.2.2. În cazul în care organizația ITER acordă membrilor licențe pentru proprietatea intelectuală existentă în cauză, licențele se acordă pe bază de egalitate și în mod nediscriminatoriu.

5.3.

Acordarea de licențe terților care aparțin nemembrilor:

Orice licență acordată de organizația ITER unor terți care aparțin nemembrilor este reglementată de normele privind acordarea de licențe unor terți, stabilite de Consiliu. Aceste norme sunt stabilite printr-o decizie unanimă a Consiliului.

Articolul 6

Proprietatea intelectuală generată de personalul organizației ITER și alți cercetători

6.1.

Proprietatea intelectuală generată de personalul angajat direct și detașat al organizației ITER este deținută de organizația ITER și este tratată în contractele de muncă sau reglementările corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

6.2.

Proprietatea intelectuală generată de cercetători invitați care participă la activitățile organizației ITER printr-o înțelegere cu organizația ITER pentru desfășurarea unor activități specifice și care sunt direct implicați în programele generale de funcționare ale organizației ITER este deținută de organizația ITER, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel.

6.3.

Proprietatea intelectuală generată de cercetători invitați care nu sunt implicați în programele generale de funcționare ale organizației ITER face obiectul unei înțelegeri cu organizația ITER în conformitate cu condițiile stabilite de Consiliu.

Articolul 7

Protecția proprietății intelectuale

7.1.

Atunci când un membru dobândește sau solicită protecție pentru proprietatea intelectuală generată dezvoltată sau dobândită de membrul respectiv, acesta notifică în timp util și furnizează detalii cu privire la protecția respectivă tuturor celorlalți membri și organizației ITER. În cazul în care un membru decide să nu își exercite dreptul de a solicita protecție pentru proprietatea intelectuală generată, în orice țară sau regiune, acesta notifică decizia sa organizației ITER în timp util, iar organizația ITER poate atunci să solicite obținerea protecției fie direct, fie prin intermediul membrilor.

7.2.

Pentru proprietatea intelectuală generată, dezvoltată sau dobândită de organizația ITER, Consiliul adoptă, în cel mai scurt termen, procedurile adecvate pentru notificarea, protecția și înregistrarea acestei proprietăți intelectuale, de exemplu prin crearea unei baze de date la care să poată avea acces membrii.

7.3.

În cazul creării în comun a proprietății intelectuale, membrii participanți și/sau organizația ITER au dreptul de a solicita să obțină coproprietate asupra proprietății intelectuale în orice stat pe care îl aleg.

7.4.

Există coproprietate asupra proprietății intelectuale atunci când aceasta este creată de doi sau mai mulți membri sau de unul sau mai mulți membri împreună cu organizația ITER și atunci când caracteristicile proprietății intelectuale respective nu pot fi separate în scopul solicitării, obținerii și/sau menținerii în vigoare a protecției dreptului respectiv de proprietate intelectuală. În acest caz, creatorii comuni convin, printr—un acord de coproprietate cu privire la atribuirea și condițiile exercitării dreptului privind proprietatea intelectuală menționată.

Articolul 8

Dezafectare

8.1.

Pentru etapa de dezafectare ulterioară transferului instalațiilor către statul gazdă, partea gazdă furnizează celorlalți membri toate informațiile relevante, publicate sau nu, generate sau utilizate în cursul dezafectării instalațiilor ITER.

8.2.

Proprietatea intelectuală generată de statul gazdă în cursul etapei de dezafectare nu se află sub incidența prezentei anexe.

Articolul 9

Încetare și retragere

9.1.

Consiliul abordează, după caz, orice aspecte privind încetarea prezentului acord sau retragerea unei părți și care nu sunt pe deplin reglementate de prezentul acord, în măsura în care acestea au legătură cu proprietatea intelectuală.

9.2.

Drepturile de proprietate intelectuală conferite și obligațiile impuse membrilor și organizației ITER prin dispozițiile prezentei anexe, în special toate licențele acordate, continuă să subziste după încetarea prezentului acord sau după retragerea unei părți.

Articolul 10

Redevențe

Redevențele primite din acordarea licențelor pentru proprietatea intelectuală de către organizația ITER reprezintă resurse ale organizației ITER.

Articolul 11

Soluționarea litigiilor

Orice litigiu care apare ca urmare a prezentei anexe sau în legătură cu aceasta este soluționat în conformitate cu articolul 25 din prezentul acord.

Articolul 12

Recompensarea inventatorilor

Consiliul stabilește modalitățile și condițiile adecvate pentru remunerarea personalului atunci când acesta generează proprietate intelectuală.

Articolul 13

Răspundere

Atunci când negociază acorduri privind licențele, organizația ITER și membrii includ, după caz, dispoziții corespunzătoare care reglementează răspunderea lor, drepturile și obligațiile care decurg din executarea respectivelor acorduri privind licențele.


ANEXA II

Anexă privind sprijinul pentru amplasament

Articolul 1

Acord privind sprijinul pentru amplasament

(1)   Partea gazdă pune la dispoziția organizației ITER sau asigură punerea la dispoziția acesteia a terenului, instalațiilor, clădirilor, bunurilor și serviciilor în sprijinul amplasamentului, astfel cum sunt descrise succint în prezenta anexă. Partea gazdă poate desemna o entitate care să acționeze în numele său în acest scop.

(2)   Modalitățile acestui sprijin, precum și procedurile de cooperare între organizația ITER și partea gazdă sau entitatea desemnată de aceasta (denumită în continuarea „gazdă”) sunt reglementate de un acord (denumit în continuare „Acordul privind sprijinul pentru amplasament”) care urmează să fie încheiat între acestea.

Articolul 2

Durata acordului

Gazda furnizează organizației ITER sprijin pentru amplasament pe întreaga perioadă de la instituirea organizației ITER și până la expirarea sau încetarea prezentului acord.

Articolul 3

Comitetul de legătură

Organizația ITER și gazda instituie un comitet de legătură pentru a asigura furnizarea efectivă a sprijinului reglementat de prezenta anexă în conformitate cu condițiile prevăzute în acordul privind sprijinul pentru amplasament.

Articolul 4

Teren, clădiri, instalații și acces

Gazda furnizează amplasamentul ITER pe propria cheltuială în condițiile prevăzute de ITER Site Requirements and Site Design Assumptions, astfel cum au fost adoptate în anul 2000 (denumite în continuare „Condițiile de referință”) de către Consiliul instituit în temeiul acordului dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Guvernul Japoniei, Guvernul Federației Ruse și Guvernul Statelor Unite ale Americii cu privire la cooperarea în domeniul activităților de proiectare a reactorului termonuclear experimental internațional (denumit în continuare „ITER EDA”) și alte instalații și servicii specifice, după cum urmează:

(a)

Teren pus la dispoziție gratuit organizației ITER pentru construirea, utilizarea și eventuala extindere a tuturor clădirilor ITER și serviciilor auxiliare menționate în raportul final al ITER EDA;

(b)

Servicii principale furnizate la marginea amplasamentului: apă, electricitate, canalizare și drenaj, sisteme de alarmă;

(c)

Șosele, drumuri și poduri, inclusiv, după caz, adaptări ale traseului dintre portul autonom Marsilia și amplasamentul ITER pentru a asigura accesul la marginea amplasamentului pentru echipamente de dimensiuni și greutăți maxime care trebuie livrate pentru proiectul ITER și pentru personal și vizitatori;

(d)

Servicii de transport de la Portul autonom Marsilia sau în cazul transportului aerian de la aeroportul Marignane la amplasamentul ITER pentru componentele furnizate de părți;

(e)

Cazare temporară necesară pentru organizația ITER în amplasamentul ITER sau lângă acesta, până în momentul în care clădirile și instalațiile definitive ale organizației ITER sunt gata pentru a fi ocupate;

(f)

Alimentare cu energie electrică: instalarea și întreținerea până la marginea amplasamentului a instalațiilor de alimentare cu energie electrică capabile să furnizeze până la 500 MW pentru vârfuri de sarcină și să primească din rețea 120 MW de curent continuu, fără întrerupere, în cazul întreținerii conexiunii.

(g)

Sistem de răcire cu apă care disipează în mediul înconjurător o medie de 450 MW de energie (termică); și

(h)

Conexiune la o rețea informatică și de telecomunicații de mare capacitate.

Articolul 5

Servicii

În afara elementelor menționate la articolul 4 din prezenta anexă, gazda furnizează pe propria cheltuială sau la prețuri justificate, în conformitate cu acordul privind sprijinul pentru amplasament, serviciile tehnice, administrative și generale necesare organizației ITER. Aceste servicii includ următoarele, fără a se limita însă la acestea:

(a)

personal auxiliar, pe lângă personalul repartizat de către gazdă organizației ITER în conformitate cu articolul 8 din prezentul acord;

(b)

instalații pentru servicii medicale;

(c)

servicii de urgentă;

(d)

sistem de alarmă de securitate și instalațiile aferente;

(e)

cantină;

(f)

sprijin pentru procesul de acordare a licențelor;

(g)

sprijin pentru gestionarea siguranței;

(h)

sprijin pentru cursurile de limbi;

(i)

servicii pentru gestionarea și eliminarea deșeurilor radioactive care rezultă din funcționarea ITER;

(j)

sprijin pentru mutare și reinstalare;

(k)

serviciu de transport cu autobuzul la și de la locul de muncă;

(l)

instalații pentru activități recreative și infrastructură socială;

(m)

servicii și aprovizionare de utilitate generală;

(n)

bibliotecă și servicii multimedia;

(o)

monitorizarea mediului, inclusiv monitorizarea radiațiilor; și

(p)

servicii pentru amplasament (eliminarea deșeurilor, curățenie și grădinărit).

Articolul 6

Educație

Gazda înființează, pe propria cheltuială, o școală internațională pentru educarea copiilor personalului și furnizează educație preuniversitară în conformitate cu programa de învățământ internațional de bază care trebuie elaborată prin consultare cu autoritățile din domeniul educației ale părților care nu sunt gazdă și facilitează aplicarea elementelor suplimentare ale programei specifice părților care nu sunt gazdă și susținute de către acestea. Părțile care nu sunt gazdă depun toate eforturile pentru a sprijini dezvoltarea școlii și acreditarea planului său de învățământ de către autoritățile lor respective.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

90


22006A1216(04)


L 358/81

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Înțelegere privind aplicarea provizorie a acordului privind instituirea organizației internaționale ITER pentru energia prin fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER

Articolul 1

Toate părțile la prezenta înțelegere sunt semnatare ale Acordului privind instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în scopul punerii în aplicare comune a proiectului ITER (denumit în continuare „acordul ITER”) dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare „Euratom”), Guvernul Republicii Populare Chineze, Guvernul Republicii India, Guvernul Japoniei, Guvernul Republicii Coreea, Guvernul Federației Ruse și Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Articolul 2

În conformitate cu termenii săi, acordul ITER va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de către Republica Populară Chineză, Euratom, Republica India, Japonia, Republica Coreea, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii.

Articolul 3

Părțile la prezenta înțelegere doresc să promoveze cooperarea, astfel cum este prevăzut în acordul ITER, în cea mai mare măsură posibilă, până la finalizarea de către fiecare dintre ele a tuturor acțiunilor interne necesare înainte de ratificarea, acceptarea sau aprobarea acordului ITER.

Articolul 4

În consecință, părțile la prezenta înțelegere se angajează, în cea mai mare măsură posibilă permisă de actele cu putere de lege și de normele administrative ale acestora, să respecte condițiile acordului ITER până la intrarea în vigoare a acestuia.

Articolul 5

O parte se poate retrage din prezenta înțelegere cu un preaviz scris de 120 de zile transmis celorlalte părți.

Articolul 6

Prezenta înțelegere intră în vigoare din momentul semnării.

DREPT CARE subsemnații, autorizați corespunzător în acest scop, semnează prezenta înțelegere.

Încheiată la Paris, 21 noiembrie 2006, într-un singur exemplar original, în limba engleză.

Pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

Pentru Guvernul Republicii Populare Chineze

Pentru Guvernul Republicii India

Pentru Guvernul Japoniei

Pentru Guvernul Republicii Coreea

Pentru Guvernul Federației Ruse

Pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

91


22006A1216(05)


L 358/82

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

privind privilegiile și imunitățile Organizației Internaționale pentru Energia de Fuziune ITER în vederea punerii în aplicare în comun a proiectului ITER

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare „Euratom”), Guvernul Republicii Populare Chineze, Guvernul Republicii India, Guvernul Japoniei, Guvernul Republicii Coreea și Guvernul Federației Ruse (denumite în continuare „părțile”),

ÎNTRUCÂT articolul 12 din Acordul privind instituirea Organizației Internaționale pentru Energia de Fuziune ITER în vederea punerii în aplicare în comun a proiectului ITER (denumit în continuare „acordul ITER”) prevede ca părțile la respectivul acord să acorde privilegii și imunități;

ÎNTRUCÂT scopul prezentului acord este de a defini, pentru părțile la prezentul acord, conținutul și domeniul de aplicare al acestor privilegii și imunități în conformitate cu articolul 12 din acordul ITER;

ÎNTRUCÂT părțile și-au confirmat intenția de a încheia acest acord cu ocazia reuniunii ministeriale pentru ITER de la Bruxelles din 24 mai 2006,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

(1)   În conformitate cu articolul 5 din acordul ITER, Organizația Internațională pentru Energia de Fuziune ITER (denumită în continuare „organizația ITER”) are personalitate juridică internațională, inclusiv capacitatea de a încheia acorduri cu state și/sau organizații internaționale.

(2)   Organizația ITER are personalitate juridică și beneficiază, pe teritoriile membrilor, de capacitatea juridică necesară, inclusiv pentru:

(a)

a încheia contracte;

(b)

a achiziționa, deține și înstrăina bunuri mobile și imobile;

(c)

a obține licențe; și

(d)

a sta în justiție.

Articolul 2

Clădirile și localurile organizației ITER sunt inviolabile.

Articolul 3

Arhivele și documentele organizației ITER sunt inviolabile.

Articolul 4

(1)   Organizația ITER beneficiază de imunitate de jurisdicție și de execuție, cu următoarele excepții:

(a)

în măsura în care a renunțat în mod expres la această imunitate într-un anumit caz;

(b)

în cazul unei acțiuni civile inițiate de un terț pentru prejudicii rezultate dintr-un accident cauzat de un autovehicul care aparține organizației ITER sau care este utilizat în numele acesteia sau în cazul unei încălcări a codului rutier în care este implicat un astfel de vehicul;

(c)

în cazul executării unei hotărâri arbitrale pronunțate în temeiul articolului 23; și

(d)

în cazul unei popriri pe salariu, aplicate pentru o datorie a unui membru al personalului organizației ITER, cu condiția ca această poprire să fi rezultat dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, în conformitate cu normele în vigoare pe teritoriul de executare.

(2)   Bunurile și activele organizației ITER, indiferent de locul în care se găsesc, sunt scutite de orice formă de rechiziționare, confiscare, expropriere și sechestru, cu următoarele excepții:

(a)

în măsura în care a renunțat în mod expres la această imunitate într-un anumit caz;

(b)

în ceea ce privește o acțiune civilă prevăzută la alineatul (1) litera (b); și

(c)

în ceea ce privește executarea unei hotărări arbitrale pronunțate în temeiul articolului 23.

(3)   Organizația ITER se bucură, de asemenea, de imunitate împotriva oricărei forme de constrângere administrativă sau judiciară provizorie, cu excepția situației în care a renunțat în mod expres la această imunitate într-un anumit caz și în măsura în care ridicarea imunității este necesară în următoarele situații:

(a)

prevenirea accidentelor și investigații cu privire la accidentele în care au fost implicate autovehicule care aparțin organizației ITER sau care sunt utilizate în numele acesteia;

(b)

executarea unei hotărâri arbitrale pronunțate în temeiul articolului 23.

Articolul 5

(1)   În cadrul activităților sale oficiale, organizația ITER, bunurile și veniturile sale sunt scutite de impozite directe.

(2)   Atunci când bunuri sau servicii, strict necesare pentru exercitarea activităților oficiale ale organizației ITER, sunt achiziționate sau utilizate de organizația ITER sau în numele acesteia și în cazul în care prețul acestor bunuri sau servicii include taxe sau drepturi, partea respectivă ia, ori de câte ori este posibil, măsuri adecvate pentru acordarea unei scutiri de la astfel de taxe sau drepturi sau pentru asigurarea rambursării acestora.

Articolul 6

(1)   Bunurile importate sau exportate de organizația ITER sau în numele acesteia pentru activitățile sale oficiale sunt scutite de toate drepturile și taxele. Bunurile importate sau exportate de organizația ITER pentru activitățile sale oficiale sunt scutite de interdicții și de restricții la import și la export, cu excepția cazurilor în care aceste interdicții sau restricții sunt compatibile cu actele cu putere de lege, normele administrative și politicile prevăzute la articolele 14 și 20 din acordul ITER.

(2)   Bunurile care au beneficiat de scutirea prevăzută la articolul 5 sau care sunt importate în temeiul alineatului (1) nu sunt vândute sau cedate cu titlu gratuit decât în condițiile stabilite de părțile care au acordat scutirea.

Articolul 7

(1)   În sensul articolelor 5 și 6, activitățile oficiale ale organizației ITER cuprind și activitățile sale administrative, inclusiv cele legate de orice sistem de securitate socială stabilit și activități întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivului organizației ITER, astfel cum este definit în acordul ITER.

(2)   Dispozițiile articolelor 5 și 6 nu se aplică taxelor și drepturilor care reprezintă numai plata serviciilor de utilități publice.

Articolul 8

Nu se acordă nici o scutire în temeiul articolelor 5 sau 6 în ceea ce privește bunurile achiziționate sau importate sau serviciile furnizate în beneficiul personal al personalului organizației ITER.

Articolul 9

Fără a aduce atingere actelor cu putere de lege, normelor administrative și politicilor prevăzute la articolele 14 și 20 din acordul ITER, circulația publicațiilor și a altor materiale informative trimise de organizația ITER sau către aceasta nu este limitată în nici un mod.

Articolul 10

(1)   Organizația ITER poate primi și deține orice tip de fonduri, monede, numerar sau titluri de valoare; ea poate să dispună de acestea în mod liber și în orice scop prevăzut de acordul ITER și poate să aibă conturi în orice monedă în măsura necesară pentru a-și îndeplini obligațiile.

(2)   În exercitarea drepturilor sale prevăzute la alineatul (1), organizația ITER acordă atenția cuvenită oricăror observații ale membrilor săi, în măsura în care consideră că se poate da curs acestor observații fără a aduce atingere intereselor organizației ITER.

Articolul 11

(1)   Pentru comunicările oficiale și transferul tuturor documentelor sale, organizația ITER beneficiază de un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte celorlalte organizații internaționale.

(2)   Comunicările oficiale ale organizației ITER nu pot fi cenzurate, oricare ar fi mijlocul de comunicare utilizat.

Articolul 12

Părțile iau toate măsurile adecvate pentru facilitarea intrării și șederii pe teritoriul lor sau a plecării de pe teritoriul lor a personalului organizației ITER.

Articolul 13

(1)   Reprezentanții părților, în exercitarea funcției lor de reprezentant și în cursul deplasărilor lor spre și de la locul de întrunire stabilit de organizația ITER, se bucură de următoarele privilegii și imunități:

(a)

imunitate de arestare, de detenție și de sechestrare a bagajului lor personal;

(b)

imunitate de jurisdicție, chiar și după încheierea misiunii lor, în ceea ce privește actele, inclusiv cuvintele vorbite și scrise, întreprinse de ei în exercitarea funcțiilor; cu toate acestea, această imunitate nu se aplică în cazul unei încălcări a codului rutier comisă de un reprezentant al uneia dintre părți, nici în cazul prejudiciilor cauzate de un autovehicul care îi aparține sau este condus de acesta;

(c)

caracterul inviolabil al tuturor actelor și documentelor lor oficiale;

(d)

dreptul de primire a documentelor sau a corespondenței prin curier special sau în valiză sigilată;

(e)

scutirea, acordată pentru ei și soții sau soțiile lor, de orice măsură restrictivă în privința imigrației și de orice formalitate de înregistrare a străinilor;

(f)

aceleași facilități în privința controlului monedelor și a schimbului valutar ca cele acordate reprezentanților guvernelor străine aflați în misiune oficială temporară;

(g)

aceleași facilități vamale în privința bagajului lor personal ca cele acordate agenților diplomatici.

(2)   Privilegiile și imunitățile sunt acordate reprezentanților unei părți nu pentru avantajul lor personal, ci în scopul asigurării independenței lor totale în exercitarea funcțiilor ce le revin în legătură cu organizația ITER. În conformitate cu articolul 12 din acordul ITER, fiecare parte ridică imunitatea reprezentanților săi în toate cazurile în care consideră că menținerea imunității ar împiedica înfăptuirea justiției și că se poate ridica imunitatea fără a se aduce atingere scopurilor pentru care a fost acordată aceasta.

Articolul 14

Membrii personalului organizației ITER se bucură de următoarele privilegii și imunități:

(a)

imunitate de jurisdicție, chiar și după ce nu mai sunt în serviciul organizației ITER, în ceea ce privește actele, inclusiv cuvintele lor vorbite și scrise, întreprinse de ei în exercitarea funcțiilor; cu toate acestea, această imunitate nu se aplică în cazul unei încălcări a codului rutier comisă de un membru al personalului organizației ITER, nici în cazul prejudiciilor cauzate de un autovehicul care aparține membrului respectiv sau este condus de acesta;

(b)

scutirea de toate obligațiile referitoare la serviciul militar;

(c)

caracterul inviolabil al tuturor actelor și documentelor lor oficiale;

(d)

aceleași facilități în privința scutirii de orice măsură restrictivă în privința imigrației și de orice formalitate de înregistrare a străinilor precum cele acordate în mod obișnuit membrilor personalului organizațiilor internaționale, iar membrii familiilor care fac parte din gospodăria lor se bucură de aceleași facilități;

(e)

aceleași privilegii în privința reglementărilor de schimb valutar ca cele acordate personalului organizațiilor internaționale;

(f)

în perioadele de criză internațională, aceleași facilități precum cele de care se bucură agenții diplomatici în privința repatrierii, iar membrii familiilor care fac parte din gospodăria lor se bucură de aceleași facilități;

(g)

dreptul de a importa cu scutire de drepturi vamale mobilierul și efectele personale la preluarea pentru prima dată a postului în statele în cauză și dreptul, la terminarea funcțiilor lor în statul respectiv, de a exporta cu scutire de drepturi vamale mobilierul și efectele personale, în ambele cazuri, sub rezerva condițiilor considerate necesare de statul pe al cărui teritoriu se exercită dreptul.

Articolul 15

Pe lângă privilegiile și imunitățile prevăzute la articolul 14, directorul general al organizației ITER și, atunci când postul este vacant, persoana numită pentru a acționa în numele său, se bucură de privilegiile și imunitățile la care au dreptul agenții diplomatici de rang comparabil.

Articolul 16

Pe perioada exercitării funcțiilor lor în legătură cu organizația ITER sau pe perioada executării misiunilor pentru organizația ITER, experții se bucură de următoarele privilegii și imunități, în măsura în care acestea sunt necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, inclusiv în cadrul deplasărilor efectuate în timpul exercitării funcțiilor lor și în cursul acestor misiuni:

(a)

imunitatea de jurisdicție, chiar și după ce au încetat să exercite funcția de expert pentru organizația ITER, în ceea ce privește actele, inclusiv cuvintele vorbite și scrise întreprinse de ei în exercitarea funcțiilor; cu toate acestea, această imunitate nu se aplică în cazul unei încălcări a codului rutier comisă de un expert, nici în cazul prejudiciilor cauzate de un autovehicul care aparține expertului respectiv sau este condus de acesta;

(b)

caracterul inviolabil al tuturor actelor și documentelor lor oficiale;

(c)

aceleași facilități în ceea ce privește reglementările monedelor și ale schimbului valutar și în privința bagajului lor personal ca cele acordate funcționarilor guvernelor străine aflați în misiuni oficiale temporare.

Articolul 17

(1)   Salariile și onorariile plătite de organizația ITER sunt scutite de impozitul pe venit în măsura în care acestea sunt supuse unui impozit în beneficiul organizației ITER. Părțile își păstrează dreptul de a lua în considerare aceste salarii și onorarii pentru a evalua nivelul de impozitare care urmează să fie aplicat veniturilor ce provin din alte surse.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) de mai sus nu se aplică anuităților și pensiilor plătite de organizația ITER foștilor directori generali și membri ai personalului.

Articolul 18

Articolele 14 și 17 se aplică tuturor categoriilor de personal cărora li se aplică statutul personalului organizației ITER. Consiliul organizației ITER (denumit în continuare „consiliul”) stabilește categoriile de experți cărora li se aplică articolul 16. Numele, titlurile și adresele membrilor personalului și ale experților prevăzuți la prezentul articol sunt comunicate în mod periodic membrilor organizației ITER.

Articolul 19

În cazul în care își stabilește propriul său sistem de securitate socială, organizația ITER, directorul general și personalul său sunt scutite de toate contribuțiile obligatorii la organismele naționale de securitate socială, sub rezerva acordurilor încheiate cu părțile și/sau cu statul gazdă.

Articolul 20

Nici o parte nu este obligată să acorde privilegiile și imunitățile prevăzute la articolul 13, articolul 14 literele (b), (d), (e), (f) și (g), articolul 15, articolul 16 litera (c) și articolul 19 propriilor săi resortisanți sau persoanelor care, în momentul preluării posturilor ca personal al organizației ITER din partea respectivă, își au reședința permanentă pe teritoriul părții respective.

Articolul 21

(1)   Privilegiile și imunitățile prevăzute de prezentul acord nu sunt acordate directorului general, personalului și experților organizației ITER pentru avantajul lor personal. Acestea sunt acordate numai pentru a asigura, în toate împrejurările, funcționarea fără obstacole a organizației ITER și independența completă a persoanelor cărora le sunt acordate.

(2)   În conformitate cu articolul 12 din acordul ITER, Consiliul ridică orice imunitate în toate cazurile în care consideră că menținerea imunității ar împiedica înfăptuirea justiției și că această ridicare a imunității nu este contrară intereselor organizației ITER și ale membrilor acesteia.

Articolul 22

Organizația ITER cooperează în orice moment cu autoritățile competente ale părților și ale statului gazdă, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din acordul ITER, pentru a facilita administrarea corespunzătoare a justiției, pentru a asigura respectarea normelor poliției și a normelor privind sănătatea publică și securitatea, acordarea licențelor, protecția mediului, inspecția muncii sau alte legislații naționale similare și pentru a preveni orice abuz care ar putea fi comis ca urmare a privilegiilor și imunităților prevăzute de prezentul acord. Procedura de cooperare menționată la prezentul articol poate fi definită în acordurile referitoare la sediu și la echipele de teren sau în acordurile suplimentare.

Articolul 23

(1)   Atunci când încheie contracte scrise, altele decât cele încheiate în conformitate cu statutul personalului, organizația ITER poate prevedea o procedură de arbitraj. Clauza de arbitraj sau acordul special de arbitraj încheiat în acest scop specifică legislația aplicabilă și statul în care își are sediul instanța de arbitraj.

(2)   Executarea hotărârii arbitrale este guvernată de normele în vigoare în statul pe al cărui teritoriu urmează să se execute hotărârea.

Articolul 24

În conformitate cu Tratatul de instituire a Euratom, prezentul acord se aplică teritoriilor care intră sub incidența tratatului respectiv. În conformitate cu tratatul respectiv și alte acorduri relevante, acesta se aplică și Republicii Bulgaria, României și Confederației Elvețiene, care participă la programul „Fuziune” al Euratom în calitate de state terțe pe deplin asociate.

Articolul 25

(1)   Prezentul acord se supune ratificării, acceptării sau aprobării în conformitate cu procedurile fiecărui semnatar.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în termen de treizeci de zile de la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentului acord de către Republica Populară Chineză, Euratom, Republica India, Japonia, Republica Coreea și Federația Rusă.

(3)   În cazul în care prezentul acord nu a intrat în vigoare în termen de un an de la semnarea sa, depozitarul convoacă o reuniune a semnatarilor pentru a hotărî acțiunile care trebuie întreprinse pentru a facilita intrarea în vigoare a acordului.

Articolul 26

(1)   După ce Consiliul a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din acordul ITER, statul respectiv sau organizația internațională respectivă pot adera la prezentul acord și pot deveni parte la acesta.

(2)   Aderarea poate produce efecte de la data depunerii instrumentului de aderare la depozitar.

Articolul 27

Prezentul acord are aceeași durată ca acordul ITER. Expirarea prezentului acord nu afectează imunitatea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b), articolul 14 litera (a) și articolul 16 litera (a).

Articolul 28

Orice divergență apărută între părți sau între una sau mai multe părți și organizația ITER ca urmare a prezentului acord sau în legătură cu acesta este soluționată prin consultări, mediere sau alte proceduri care urmează să fie convenite, cum ar fi arbitrajul. Părțile în cauză se reunesc pentru a discuta natura oricărei astfel de divergențe, în vederea unei soluționări rapide.

Articolul 29

(1)   Directorul general al AIEA este depozitarul prezentului acord.

(2)   Originalul prezentului acord se depune la depozitar, care transmite copii certificate conforme ale acestuia semnatarilor și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite în vederea înregistrării și publicării, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

(3)   Depozitarul notifică tuturor statelor semnatare și aderente, precum și tuturor organizațiilor internaționale:

(a)

data depunerii fiecărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare; și

(b)

data intrării în vigoare a prezentului acord.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați în acest sens, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Paris la 21 noiembrie 2006, într-un singur exemplar original, în limba engleză.

pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

pentru Guvernul Republicii India

pentru Guvernul Republicii Coreea

pentru Guvernul Republicii Populare Chineze

pentru Guvernul Japoniei

pentru Guvernul Federației Ruse


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

96


32006R1870


L 360/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1870/2006 AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2006

privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Republica Kazahstan

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 56,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Articolul 17 alineatul (1) din Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte (1), prevede că efectuarea comerțului cu anumite produse siderurgice trebuie să facă obiectul unui acord specific privind aranjamentele cantitative.

(2)

Acordul între Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii Kazahstan privind comerțul cu anumite produse siderurgice (2), încheiat la 19 iulie 2005, va expira la 31 decembrie 2006.

(3)

Discuțiile preliminare între părți indică faptul că ambele au intenția de a încheia un nou acord pentru 2007 și pentru anii următori.

(4)

Până la semnarea și intrarea în vigoare a noului acord ar trebui să se stabilească niște limite cantitative pentru anul 2007.

(5)

Deoarece condițiile care au dus la definirea limitelor cantitative pentru anul 2006 sunt neschimbate, este necesar să se stabilească limitele cantitative pentru anul 2007 la același nivel ca și pentru 2006.

(6)

Este necesar să se stabilească mijloacele de administrare a acestui regim în Comunitate, astfel încât punerea în aplicare a noului acord să fie mai ușoară, prin prevederea, în limita posibilităților, a unor dispoziții similare.

(7)

Este necesar să se asigure controlul originii produselor în cauză și să se stabilească în acest scop metode corespunzătoare de cooperare administrativă.

(8)

Produsele plasate în zonă liberă sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare) nu ar trebui să fie supuse limitelor stabilite pentru produsele în cauză.

(9)

În vederea punerii efective în aplicare a prezentului regulament este necesară impunerea de către Comunitate a unei licențe obligatorii de import pentru punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor în cauză.

(10)

Pentru a se evita depășirea limitelor cantitative, este necesar să se stabilească o procedură de gestionare care să prevadă că autoritățile competente din statele membre nu eliberează licențe de import înainte de a obține de la Comisie confirmarea potrivit căreia cantitățile corespunzătoare sunt în continuare disponibile în limita cantitativă în cauză,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică, de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2007, importurilor în Comunitate de produse siderurgice enumerate în anexa I originare din Republica Kazahstan.

(2)   Produsele siderurgice sunt clasificate în grupe de produse definite în anexa I.

(3)   Clasificarea produselor din anexa I se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (3).

(4)   Originea produselor prevăzute la alineatul (1) se determină în conformitate cu regulile aflate în vigoare în Comunitate.

Articolul 2

(1)   Importul în Comunitate al produselor siderurgice menționate în anexa I originare din Republica Kazahstan este supus limitelor cantitative stabilite în anexa V. Punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor din anexa I originare din Republica Kazahstan este subordonată prezentării unui certificat de origine, în conformitate cu modelul din anexa II și a unei licențe de import eliberate de către autoritățile din statele membre în conformitate cu dispozițiile articolului 4.

(2)   Pentru a garanta că acele cantități pentru care se eliberează o licență de import nu depășesc în niciun moment limitele cantitative totale pentru fiecare categorie de produse, autoritățile competente menționate în anexa IV eliberează licența de import numai după ce au primit confirmarea Comisiei potrivit căreia mai sunt cantități disponibile în limitele cantitative prevăzute pentru categoria de produse siderurgice respective și pentru țara furnizoare pentru care unul sau mai mulți importatori au depus o cerere la autoritățile menționate anterior.

(3)   Importurile autorizate se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V. Produsele sunt considerate expediate la data încărcării lor în mijlocul de transport utilizat pentru exportarea acestora.

Articolul 3

(1)   Limitele cantitative stabilite în anexa V nu se aplică produselor plasate în zonă liberă sau în antrepozit liber sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare).

(2)   Atunci când produsele prevăzute la alineatul (1) sunt ulterior puse în liberă circulație, în aceeași stare sau după prelucrare ori transformare, se aplică articolul 2 alineatul (2), iar produsele puse astfel în liberă circulație se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V.

Articolul 4

(1)   În scopul aplicării articolul 2 alineatul (2), autoritățile competente ale statelor membre menționate în anexa IV, înainte de a elibera licențe de import, înștiințează Comisia cu privire la cantitățile corespunzătoare cererilor de licențe de import pe care le-au primit, utilizând ca acte doveditoare licențele originale de export. Ca răspuns, Comisia informează prin poștă dacă acea cantitate sau acele cantități cerute sunt disponibile pentru import, în ordinea cronologică a primirii notificărilor din partea statelor membre (sau în ordinea sosirii).

(2)   Pentru a fi valabile, cererile incluse în notificările către Comisie trebuie să conțină, în fiecare caz, indicații precise cu privire la țara exportatoare, codul produsului respectiv, cantitățile de importat, numărul licenței de export, anul contingentar și statul membru în care este prevăzută punerea în liberă circulație a produselor.

(3)   În măsura posibilului, Comisia confirmă autorităților cantitatea integrală indicată în cererile notificate pentru fiecare categorie de produse.

(4)   Autoritățile competente previn Comisia de îndată ce au fost informate că o cantitate dată nu a fost utilizată pe perioada de valabilitate a licenței de import. Aceste cantități neutilizate sunt automat transferate în cantitățile rămase disponibile în cadrul limitei cantitative comunitare totale fixate pentru fiecare categorie de produse.

(5)   Notificările menționate la alineatele (1)-(4) se efectuează pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în acest scop, cu excepția cazului în care, din motive tehnice imperative se impune recurgerea temporară la alte moduri de comunicare.

(6)   Licențele de import sau documentele echivalente se eliberează în conformitate cu articolele 12-16.

(7)   Autoritățile competente din statele membre informează Comisia cu privire la orice anulare de licență de import sau documente echivalente eliberate deja în momentul în care licențele de export corespunzătoare au fost retrase sau anulate de către autoritățile competente din Republica Kazahstan. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia sau autoritățile competente dintr-un stat membru au fost informate de către autoritățile competente din Republica Kazahstan cu privire la retragerea sau anularea unei licențe de export după importul produselor respective în Comunitate, cantitățile în cauză se impută asupra limitei cantitative corespondente stabilită în anexa V.

Articolul 5

(1)   Atunci când Comisia deține informații potrivit cărora produsele menționate în anexa I și originare din Republica Kazahstan au fost importate în Comunitate prin intermediul transbordărilor, redirecționărilor sau prin alte mijloace care constituie o eludare a limitelor cantitative menționate la articolul 2 și este necesar să se efectueze ajustări, aceasta solicită deschiderea consultărilor, astfel încât să se poată ajunge la un acord cu privire la ajustarea necesară a limitelor cantitative corespunzătoare.

(2)   În așteptarea rezultatului consultărilor menționate la alineatul (1), Comisia poate invita Republica Kazahstan să ia măsurile asiguratorii necesare pentru a garanta că pot fi efectuate ajustările limitelor cantitative convenite în urma acestor consultări.

(3)   În cazul în care Comunitatea și Republica Kazahstan nu ajung la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia constată că există dovezi evidente de eludare, Comisia deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Republica Kazahstan.

Articolul 6

(1)   Se solicită o licență de export eliberată de autoritățile competente din Republica Kazahstan pentru toate expedierile de produse siderurgice supuse limitelor cantitative definite în anexa V, fără a se depăși limitele menționate anterior.

(2)   În vederea eliberării licenței de import menționate la articolul 12, importatorul trebuie să prezinte licența de export în original.

Articolul 7

(1)   Este necesar ca licența de export pentru limitele cantitative să fie în conformitate cu modelul din anexa II și să certifice, printre altele, că respectiva cantitate de produse a fost imputată asupra limitei cantitative prevăzute pentru categoria de produse în cauză.

(2)   Fiecare licență de export vizează numai una dintre grupele de produse menționate în anexa I.

Articolul 8

Exporturilor se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare stabilite în anexa V, fiind expediate în sensul articolului 2 alineatul (3).

Articolul 9

(1)   Licența de export menționată la articolul 6 poate include copii suplimentare desemnate ca atare în mod corespunzător. Licența de export și copiile acestui document, precum și certificatul de origine și copiile acestuia se întocmesc în limba în engleză.

(2)   În cazul în care documentele menționate la alineatul (1) sunt întocmite de mână, acestea trebuie să fie completate cu cerneală și cu majuscule.

(3)   Formatul licențelor de export sau al documentelor echivalente trebuie să fie de 210 × 297 mm. Hârtia utilizată trebuie să fie hârtie de scris albă, tăiată, fără pastă mecanică și să cântărească minimum 25 g/m2. Fiecare parte are un fond ghioșat care să facă vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Autoritățile comunitare competente acceptă numai originalul ca document valabil în scopul importului în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)   Fiecare licență de export sau document echivalent conține un număr de serie standard, tipărit sau nu, care permite identificarea acestuia.

(6)   Numărul de serie este compus din următoarele elemente:

două litere care identifică țara exportatoare după cum urmează:

KZ

=

Republica Kazahstan,

două litere care identifică statul membru de destinație, după cum urmează:

BE

=

Belgia

BG

=

Bulgaria

CZ

=

Republica Cehă

DK

=

Danemarca

DE

=

Germania

EE

=

Estonia

EL

=

Grecia

ES

=

Spania

FR

=

Franța

IE

=

Irlanda

IT

=

Italia

CY

=

Cipru

LV

=

Letonia

LT

=

Lituania

LU

=

Luxemburg

HU

=

Ungaria

MT

=

Malta

NL

=

Țările de Jos

AT

=

Austria

PL

=

Polonia

PT

=

Portugalia

RO

=

România

SI

=

Slovenia

SK

=

Slovacia

FI

=

Finlanda

SE

=

Suedia

GB

=

Regatul Unit,

un număr format dintr-o cifră care indică anul contingentar și corespunde ultimei cifre a anului respectiv, de exemplu „7” pentru 2007,

un număr format din două cifre care identifică biroul din țara exportatoare care a eliberat documentul,

un număr format din cinci cifre din cadrul unei numerotări consecutive de la 00001 până la 99 999, atribuit statului membru de destinație respectiv.

Articolul 10

Licența de export poate fi eliberată după expedierea produselor la care se referă. În acest caz, licența trebuie să conțină mențiunea „eliberat a posteriori”.

Articolul 11

În caz de furt, pierdere sau distrugere a unei licențe de export, exportatorul poate să ceară autorității competente care a eliberat documentul un duplicat, întocmit pe baza documentelor de export care se află în posesia acestuia.

Duplicatul eliberat astfel conține mențiunea „duplicat”. Este necesar ca acesta să aibă data licenței originale.

Articolul 12

(1)   În măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă, autoritățile competente din statul membru eliberează o licență de import în cel mult cinci zile lucrătoare de la data prezentării de către importator a licenței de export corespunzătoare în original. Prezentarea licenței de export trebuie să se efectueze până la 31 martie din anul următor celui în care s-a efectuat expedierea produselor acoperite de licență. Licențele de import se eliberează de către autoritățile competente din orice stat membru, oricare ar fi statul membru desemnat în licența de export, în măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă.

(2)   Licențele de import sunt valabile timp de patru luni de la data eliberării. La cererea unui importator și atât timp cât această cerere este motivată în mod corespunzător, autoritățile competente dintr-un stat membru pot prelungi cu cel mult patru luni perioada de valabilitate.

(3)   Licențele de import sunt stabilite în funcție de formularele prevăzute în anexa III și sunt valabile pe întreg teritoriul vamal al Comunității.

(4)   Declarația sau cererea importatorului referitoare la obținerea licenței de import conține:

(a)

numele și adresa completă a exportatorului;

(b)

numele și adresa completă a importatorului;

(c)

descrierea exactă a produselor și codul (codurile) TARIC al(e) acestora;

(d)

țara de origine a produselor;

(e)

țara de expediere;

(f)

grupa respectivă de produse și cantitatea pentru produsele în cauză;

(g)

cantitatea netă pentru fiecare poziție TARIC;

(h)

valoarea CIF a produselor la frontiera Comunității, pentru fiecare poziție TARIC;

(i)

indicația potrivit căreia produsele respective sunt de calitatea a doua sau de calitate inferioară;

(j)

după caz, datele de plată și de livrare și o copie a conosamentului și a contractului de cumpărare;

(k)

data și numărul licenței de export;

(l)

orice cod intern utilizat în scopuri administrative;

(m)

data și semnătura importatorului.

(5)   Importatorii nu sunt obligați să importe cantitatea totală vizată de o licență printr-un singur transport.

Articolul 13

Valabilitatea licențelor de import eliberate de autoritățile din statele membre este subordonată valabilității licențelor de export și cantităților indicate în licențele de export eliberate de către autoritățile competente din Republica Kazahstan, în temeiul căror s-au eliberat licențele de import.

Articolul 14

Licențele de import sau documentele echivalente sunt eliberate de către autoritățile competente din statele membre, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și fără discriminare, oricărui importator din Comunitate, oricare ar fi locul de stabilire a acestuia în Comunitate, fără a aduce atingere respectării altor condiții cerute de reglementarea în vigoare.

Articolul 15

(1)   În cazul în care Comisia constată că acele cantități totale vizate de licențele de export eliberate de Republica Kazahstan pentru o anumită categorie de produse depășesc limita cantitativă stabilită pentru respectiva categorie de produse, autoritățile competente din statele membre sunt informate de îndată cu privire la acest lucru pentru a suspenda eliberarea licențelor de import. În acest caz, Comisia inițiază de îndată consultări.

(2)   Autoritățile competente dintr-un stat membru refuză să elibereze licențe de import pentru produse originare din Republica Kazahstan care nu sunt reglementate de licențe de export eliberate în conformitate cu dispozițiile articolelor 6-11.

Articolul 16

(1)   Formularele pe care le utilizează autoritățile competente din statele membre pentru eliberarea licențelor de import menționate la articolul 12 trebuie să fie în conformitate cu modelul de licență de import din anexa III.

(2)   Formularele licențelor de import, precum și extrasele acestora, se întocmesc în două exemplare: primul, denumit „exemplar pentru titular” și având numărul 1, este eliberat solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplar pentru autoritatea emitentă” și având numărul 2, este păstrat de autoritatea care a eliberat licența. În scopuri administrative, autoritatea competentă poate adăuga copii suplimentare formularului nr. 2.

(3)   Formularele sunt imprimate pe hârtie albă fără pastă mecanică, tăiată pentru scris și cu o greutate de 55-65 g/m2. Formatul este de 210 × 297 milimetri; spațiul dactilografic între rânduri este de 4,24 mm (a șasea parte dintr-un inch); dispoziția formularelor trebuie să fie strict respectată. Cele două fețe ale exemplarului nr. 1, care constituie licența propriu-zisă, au și un fond ghioșat de culoare roșie, care să facă vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Statele membre sunt cele care dispun tipărirea formularelor. De asemenea, acestea pot fi imprimate de către imprimeriile care au primit aprobarea statului membru în care sunt stabilite. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face trimitere la această aprobare. Fiecare formular conține numele și adresa tipografului sau un semn care să permită identificarea acestuia.

(5)   La eliberarea licențelor de export sau a extraselor, autoritățile competente din statul membru le atribuie un număr de emitere. Acest număr îi este notificat Comisiei pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în temeiul articolului 4.

(6)   Licențele și extrasele acestora sunt elaborate în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru care le eliberează.

(7)   La rubrica 10, autoritățile competente indică grupa respectivă de produse siderurgice.

(8)   Marcajele organismelor emitente și ale autorităților de imputare sunt tipărite prin intermediul unei ștampile. Cu toate acestea, ștampila organismelor emitente poate fi înlocuită cu un timbru sec combinat cu litere sau cifre obținute prin perforare sau tipărire pe licență. Cantitățile acordate sunt menționate de autoritatea care eliberează prin orice mijloace care nu pot fi falsificate și care fac imposibilă indicarea unor cifre sau mențiuni suplimentare.

(9)   Exemplarele nr. 1 și nr. 2 au pe verso o rubrică destinată indicării cantităților, fie de către autoritățile vamale în timpul îndeplinirii formalităților de import, fie de către autoritățile administrative competente în timpul eliberării extraselor. În cazul în care pe licențe sau pe extrasele acestora spațiul rezervat imputărilor se dovedește insuficient, autoritățile competente pot să anexeze una sau mai multe pagini suplimentare care să conțină rubricile corespunzătoare celor prevăzute pe verso în exemplarele nr. 1 și nr. 2 ale licențelor sau ale extraselor acestora. Autoritățile de imputare își pun ștampila astfel încât jumătate să apară pe licență sau extras, iar cealaltă jumătate pe pagina suplimentară. Dacă există mai multe pagini suplimentare, este necesară aplicarea unei noi ștampile în mod similar pe fiecare pagină și pe pagina precedentă.

(10)   Licențele de import și extrasele eliberate, precum și mențiunile și vizele aplicate de către autoritățile dintr-un stat membru au, în fiecare din celelalte state membre, aceleași efecte juridice precum cele anexate documentelor eliberate, dar și mențiunilor și vizelor aplicate de către autoritățile acestor state membre.

(11)   Atunci când acest lucru devine indispensabil, autoritățile competente din statele membre respective pot cere traducerea conținutului licențelor sau al extraselor acestora în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv.

Articolul 17

În ceea ce privește punerea în liberă circulație în Republica Bulgaria și în România, începând cu 1 ianuarie 2007, a produselor siderurgice la care se referă prezentul regulament, se solicită o licență de import, chiar dacă produsele siderurgice au fost expediate înainte de această dată. În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau spre România înainte de 1 ianuarie 2007, licența de import este acordată automat fără limită cantitativă la prezentarea conosamentului sau a unui alt titlu de transport considerat echivalent de către birourile de licențe din Comunitatea Europeană pentru a dovedi data expedierii și după aprobarea de către biroul Comisiei responsabil de gestionarea licențelor (SIGL). În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau spre România la 1 ianuarie 2007 sau după această dată, acestea sunt supuse regulilor specifice privind limitele cantitative definite în prezentul regulament.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin derogare, articolul 17 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  JO L 196, 28.7.1999, p. 3.

(2)  JO L 232, 8.9.2005, p. 64.

(3)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1758/2006 (JO L 335, 1.12.2006, p. 1).


ANEXA I

SA – Produse laminate plate

SA1. Rulouri

 

7208100000

 

7208250000

 

7208260000

 

7208270000

 

7208360000

 

7208370010

 

7208370090

 

7208380010

 

7208380090

 

7208390010

 

7208390090

 

7211140010

 

7211190010

 

7219110000

 

7219121000

 

7219129000

 

7219131000

 

7219139000

 

7219141000

 

7219149000

 

7225301000

 

7225303010

 

7225309000

 

7225401510

 

7225502010

SA2. Tablă groasă

 

7208400010

 

7208512010

 

7208512091

 

7208512093

 

7208512097

 

7208512098

 

7208519100

 

7208519810

 

7208519891

 

7208519899

 

7208529100

 

7208521000

 

7208529900

 

7208531000

 

7211130000

SA3. Alte produse laminate plate

 

7208400090

 

7208539000

 

7208540000

 

7208908010

 

7209150000

 

7209161000

 

7209169000

 

7209171000

 

7209179000

 

7209181000

 

7209189100

 

7209189900

 

7209250000

 

7209261000

 

7209269000

 

7209271000

 

7209279000

 

7209281000

 

7209289000

 

7209908010

 

7210110010

 

7210122010

 

7210128010

 

7210200010

 

7210300010

 

7210410010

 

7210490010

 

7210500010

 

7210610010

 

7210690010

 

7210701010

 

7210708010

 

7210903010

 

7210904010

 

7210908091

 

7211140090

 

7211190090

 

7211232010

 

7211233010

 

7211233091

 

7211238010

 

7211238091

 

7211290010

 

7211908010

 

7212101000

 

7212109011

 

7212200011

 

7212300011

 

7212402010

 

7212402091

 

7212408011

 

7212502011

 

7212503011

 

7212504011

 

7212506111

 

7212506911

 

7212509013

 

7212600011

 

7212600091

 

7219211000

 

7219219000

 

7219221000

 

7219229000

 

7219230000

 

7219240000

 

7219310000

 

7219321000

 

7219329000

 

7219331000

 

7219339000

 

7219341000

 

7219349000

 

7219351000

 

7219359000

 

7225401290

 

7225409000


ANEXA II

Image

Image

Image

Image


ANEXA III

Image

Image

Image

Image


ANEXA IV

LISTA DE LAS AUTORIDADES NACIONALES COMPETENTES

SEZNAM PŘÍSLUŠNÝCH VNITROSTÁTNÍCH ORGÁNŮ

LISTE OVER KOMPETENTE NATIONALE MYNDIGHEDER

LISTE DER ZUSTÄNDIGEN BEHÖRDEN DER MITGLIEDSTAATEN

PÄDEVATE RIIKLIKE ASUTUSTE NIMEKIRI

ΔΙΕΥΘΥΝΣΕΙΣ ΤΩΝ ΑΡΧΩΝ ΕΚΔΟΣΗΣ ΑΔΕΙΩΝ ΤΩΝ ΚΡΑΤΩΝ ΜΕΛΩΝ

LIST OF THE COMPETENT NATIONAL AUTHORITIES

LISTE DES AUTORITÉS NATIONALES COMPÉTENTES

ELENCO DELLE COMPETENTI AUTORITA NAZIONALI

VALSTU KOMPETENTO IESTĀŽU SARAKSTS

ATSAKINGŲ NACIONALINIŲ INSTITUCIJŲ SĄRAŠAS

AZ ILLETÉKES NEMZETI HATÓSÁGOK LISTÁJA

LISTA TA' L-AWTORITAJIET KOMPETENTI NAZZJONALI

LIJST VAN BEVOEGDE NATIONALE INSTANTIES

LISTA WŁAŚCIWYCH ORGANÓW KRAJOWYCH

LISTA DAS AUTORIDADES NACIONAIS COMPETENTES

ZOZNAM PRÍSLUŠNÝCH ŠTÁTNYCH ORGÁNOV

SEZNAM PRISTOJNIH NACIONALNIH ORGANOV

LUETTELO TOIMIVALTAISISTA KANSALLISISTA VIRANOMAISISTA

FÖRTECKNING ÖVER BEHÖRIGA NATIONELLA MYNDIGHETER

BELGIQUE/BELGIË

Service public fédéral économie, PME, classes moyennes & énergie

Administration du potentiel économique

Service licences

Rue de Louvain 44

B-1000 Bruxelles

Fax (32-2) 548 65 70

Federale Overheidsdienst Economie, kmo, Middenstand en Energie

Bestuur Economisch Potentieel

Dienst Vergunningen

Leuvenseweg 44

B-1000 Brussel

Fax (32-2) 548 65 70

БЪЛГАРИЯ

Министерство на икономиката и енергетиката

Дирекция „Регистриране, лицензиране и контрол”

ул. „Славянска” № 81052 София

Факс: +35929815041

(Fax)

+35929804710

 

+35929883654

ČESKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Licenční správa

Na Františku 32

CZ-110 15 Praha 1

Fax: (420) 224 21 21 33

DANMARK

Erhvervs- og Byggestyrelsen

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Langelinie Allé 17

DK-2100 København Ø

Fax (45) 35 46 60 29

DEUTSCHLAND

Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle

(BAFA) — Referat 421

Frankfurter Straße 29—35

D-65760 Eschborn

Fax (49-6196) 90 88 00

EESTI

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Harju 11

EE-15072 Tallinn

Faks: (+372) 631 3660

ΕΛΛΑΔΑ

Υπουργείο Οικονομίας & Οικονομικών

Γενική Διεύθυνση Διεθνούς Οικονομικής Πολιτικής

Διεύθυνση Καθεστώτων Εισαγωγών-Εξαγωγών,

Εμπορικής Άμυνας

Κορνάρου 1

GR-105 63 Αθήνα

Φαξ (30) 210-328 60 94

ESPAÑA

Ministerio de Industria, Turismo y Comercio

Secretaría General de Comercio Exterior

Subdirección General de Comercio Exterior de Productos Industriales

Paseo de la Castellana, 162

E-28046 Madrid

Fax (34) 913 49 38 31

FRANCE

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Direction générale des entreprises

Sous-direction des biens de consommation

Bureau textile-importations

Le Bervil, 12 rue Villiot

F-75572 Paris Cedex 12

Fax (33-1) 53 44 91 81

IRELAND

Department of Enterprise, Trade and Employment

Import/Export Licensing, Block C

Earlsfort Centre

Hatch Street

Dublin 2

Ireland

Fax (353-1) 631 25 62

ITALIA

Ministero delle Attività produttive

Direzione generale per la politica commerciale e per la gestione del regime degli scambi

Viale America 341

I-00144 Roma

Fax (39-06) 59 93 22 35/59 93 26 36

KYΠPOΣ

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Υπηρεσία Εμπορίου

Μονάδα Έκδοσης Αδειών Εισαγωγής/Εξαγωγής

Οδός Ανδρέα Αραούζου αρ. 6

CY-1421 Λευκωσία

Φαξ (357) 22-37 51 20

LATVIJA

Latvijas Republikas Ekonomikas ministrija

Brīvības iela 55

LV-1519 Rīga

Fax: + 371-728 08 82

LIETUVA

Lietuvos Respublikos ūkio ministerija

Prekybos departamentas

Gedimino pr. 38/2

LT-01104 Vilnius

Faksas (370-5) 262 39 74

LUXEMBOURG

Ministère de l'économie et du commerce extérieur

Office des licences

BP 113

L-2011 Luxembourg

Fax (352) 46 61 38

MAGYARORSZÁG

Magyar Kereskedelmi Engedélyezési Hivatal

Margit krt. 85.

HU-1024 Budapest

Fax: + 36-1-336 73 02

MALTA

Servizzi ta' Kummerċ

Diviżjoni għall-Kummerċ

Lascaris

MT- Valletta CMR02

Fax: + 356-21-23 19 19

NEDERLAND

Belastingdienst/Douane centrale dienst voor in- en uitvoer

Postbus 30003, Engelse Kamp 2

9700 RD Groningen

Nederland

Fax (31-50) 523 22 10

ÖSTERREICH

Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit

Außenwirtschaftsadministration

Abteilung C2/2

Stubenring 1

A-1011 Wien

Fax (43-1) 7 11 00-83 86

POLSKA

Ministerstwo Gospodarki

Plac Trzech Krzyży 3/5

PL-00-507 Warszawa

Faks: (48-22) 693 40 21/693 40 22

PORTUGAL

Ministério das Finanças

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos

Especiais sobre o Consumo

Rua Terreiro do Trigo, Edifício da Alfândega de Lisboa

PT-1140-060 Lisboa

Fax: (351) 21 881 42 61

ROMÂNIA

Ministerul Economiei și Comerțului

Direcția Generală Politici Comerciale

Str. Ion Câmpineanu, nr. 16 București, sect. 1

Cod poștal 010036

Tel.: 0040.21.315.00.81

Fax: 0040.21.315.04.54

e-mail: clc@dce.gov.ro

SLOVENIJA

Ministrstvo za finance

Carinska uprava Republike Slovenije

Carinski urad Jesenice Center za TARIC in kvote

Spodnji Plavž 6c

Sl-4270 Jesenice

Faks: (386-4) 297 44 72

SLOVENSKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo hospodárstva SR

Odbor licencií

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

Slovenská republika

Fax: (421-2) 43 42 39 19

SUOMI/FINLAND

Tullihallitus

PL 512

FI-00101 Helsinki

Faksi (358-20) 492 28 52

Tullstyrelsen

PB 512

FI-00101 Helsingfors

Fax (358-20) 492 28 52

SVERIGE

Kommerskollegium

Box 6803

S-113 86 Stockholm

Fax (46-8) 30 67 59

UNITED KINGDOM

Department of Trade and Industry

Import Licensing Branch

Queensway House — West Precinct

Billingham

TS23 2NF

United Kingdom

Fax (44-1642) 36 42 69


ANEXA V

LIMITE CANTITATIVE

(în tone)

Produse

Anul 2007

SA. Produse plate

SA1. Rulouri

87 125

SA2. Tablă groasă

0

SA3. Alte produse laminate plate

117 875


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

115


32006R1871


L 360/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1871/2006 AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2006

privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Ucraina

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 56,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Articolul 22 alineatul (1) din Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (1), prevede că efectuarea comerțului cu anumite produse siderurgice trebuie să facă obiectul unui acord specific privind aranjamentele cantitative.

(2)

Acordul între Comunitatea Europeană și Guvernul Ucrainei privind comerțul cu anumite produse siderurgice, încheiat la 29 iulie 2005 (2), va expira la 31 decembrie 2006.

(3)

Discuțiile preliminare între părți indică faptul că ambele au intenția de a încheia un nou acord pentru 2007 și pentru anii următori.

(4)

Până la semnarea și intrarea în vigoare a noului acord, ar trebui să se stabilească niște limite cantitative pentru anul 2007.

(5)

Deoarece condițiile care au dus la definirea limitelor cantitative pentru anul 2006 sunt neschimbate, este necesar să se stabilească limitele cantitative pentru anul 2007 la același nivel ca și pentru 2006.

(6)

Este necesar să se stabilească mijloacele de administrare a acestui regim în Comunitate, astfel încât punerea în aplicare a noului acord să fie mai ușoară, prin prevederea, în limita posibilităților, a unor dispoziții similare.

(7)

Este necesar să se asigure controlul originii produselor în cauză și să se stabilească în acest scop metode corespunzătoare de cooperare administrativă.

(8)

Produsele plasate în zonă liberă sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare) nu ar trebui să fie supuse limitelor stabilite pentru produsele în cauză.

(9)

În vederea punerii efective în aplicare a prezentului regulament este necesară impunerea de către Comunitate a unei licențe obligatorii de import pentru punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor în cauză.

(10)

Pentru a se evita depășirea limitelor cantitative, este necesar să se stabilească o procedură de gestionare care să prevadă că autoritățile competente din statele membre nu eliberează licențe de import înainte de a obține de la Comisie confirmarea potrivit căreia cantitățile corespunzătoare sunt în continuare disponibile în limita cantitativă în cauză,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2007, importurilor, în Comunitate, din produsele siderurgice enumerate în anexa I, originare din Ucraina.

(2)   Produsele siderurgice sunt clasificate în grupe de produse definite în anexa I.

(3)   Clasificarea produselor din anexa I se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (3).

(4)   Originea produselor prevăzute la alineatul (1) se determină în conformitate cu regulile aflate în vigoare în Comunitate.

Articolul 2

(1)   Importul în Comunitate al produselor siderurgice menționate în anexa I originare din Ucraina este supus limitelor cantitative stabilite în anexa V. Punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor din anexa I originare din Ucraina este subordonată prezentării unui certificat de origine, în conformitate cu modelul din anexa II, și a unei licențe de import eliberate de către autoritățile din statele membre, în conformitate cu dispozițiile articolului 4.

(2)   Pentru a garanta că acele cantități pentru care se eliberează o licență de import nu depășesc în niciun moment limitele cantitative totale pentru fiecare categorie de produse, autoritățile competente menționate în anexa IV eliberează licența de import numai după ce au primit confirmarea Comisiei potrivit căreia mai sunt cantități disponibile în limitele cantitative prevăzute pentru categoria de produse siderurgice respective și pentru țara furnizoare pentru care unul sau mai mulți importatori au depus o cerere la autoritățile menționate anterior.

(3)   Importurile autorizate se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V. Produsele sunt considerate expediate la data încărcării lor în mijlocul de transport utilizat pentru exportarea acestora.

Articolul 3

(1)   Limitele cantitative stabilite în anexa V nu se aplică produselor plasate în zonă liberă sau în antrepozit liber sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare).

(2)   Atunci când produsele prevăzute la alineatul (1) sunt ulterior puse în liberă circulație, în aceeași stare sau după prelucrare sau transformare, se aplică articolul 2 alineatul (2), iar produsele puse astfel în liberă circulație se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V.

Articolul 4

(1)   În scopul aplicării articolului 2 alineatul (2), autoritățile competente ale statelor membre menționate în anexa IV, înainte de a elibera licențe de import, înștiințează Comisia cu privire la cantitățile corespunzătoare cererilor de licențe de import pe care le-au primit, utilizând ca acte doveditoare licențele originale de export. Ca răspuns, Comisia informează prin poștă dacă acea cantitate sau acele cantități cerute sunt disponibile pentru import, în ordinea cronologică a primirii notificărilor din partea statelor membre (sau în ordinea sosirii).

(2)   Pentru a fi valabile, cererile incluse în notificările către Comisie trebuie să conțină, în fiecare caz, indicații precise cu privire la țara exportatoare, codul produsului respectiv, cantitățile de importat, numărul licenței de export, anul contingentar și statul membru în care este prevăzută punerea în liberă circulație a produselor.

(3)   În măsura posibilului, Comisia confirmă autorităților cantitatea integrală indicată în cererile notificate pentru fiecare categorie de produse.

(4)   Autoritățile competente previn Comisia de îndată ce au fost informate că o cantitate dată nu a fost utilizată pe perioada de valabilitate a licenței de import. Aceste cantități neutilizate sunt automat transferate în cantitățile rămase disponibile în cadrul limitei cantitative comunitare totale fixate pentru fiecare categorie de produse.

(5)   Notificările menționate la alineatele (1)—(4) se efectuează pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în acest scop, cu excepția cazului în care, din motive tehnice imperative se impune recurgerea temporară la alte moduri de comunicare.

(6)   Licențele de import sau documentele echivalente se eliberează în conformitate cu articolele 12-16.

(7)   Autoritățile competente din statele membre informează Comisia cu privire la orice anulare de licență de import sau documente echivalente eliberate deja atunci când licențele de export corespunzătoare au fost retrase sau anulate de către autoritățile competente ucrainene. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia sau autoritățile competente dintr-un stat membru au fost informate de către autoritățile competente ucrainene cu privire la retragerea sau anularea unei licențe de export după importul produselor respective în Comunitate, cantitățile în cauză se impută asupra limitei cantitative corespondente stabilite în anexa V.

Articolul 5

(1)   Atunci când Comisia deține informații potrivit cărora produsele menționate în anexa I și originare din Ucraina au fost importate în Comunitate prin intermediul transbordărilor, redirecționărilor sau prin alte mijloace care constituie o eludare a limitelor cantitative menționate la articolul 2 și este necesar să se efectueze ajustări, aceasta solicită deschiderea consultărilor, astfel încât să se poată ajunge la un acord cu privire la ajustarea necesară a limitelor cantitative corespunzătoare.

(2)   În așteptarea rezultatului consultărilor menționate la alineatul (1), Comisia poate invita Ucraina să ia măsurile asiguratorii necesare pentru a garanta că pot fi efectuate ajustările limitelor cantitative convenite în urma acestor consultări.

(3)   În cazul în care Comunitatea și Ucraina nu ar ajunge la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia ar constata că există dovezi evidente de eludare, Comisia ar deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Ucraina.

Articolul 6

(1)   Se solicită o licență de export eliberată de autoritățile competente din Ucraina pentru toate expedierile de produse siderurgice supuse limitelor cantitative definite în anexa V, fără să depășească limitele menționate anterior.

(2)   În vederea eliberării licenței de import menționate la articolul 12, importatorul trebuie să prezinte licența de export în original.

Articolul 7

(1)   Este necesar ca licența de export pentru limitele cantitative să fie în conformitate cu modelul din anexa II și să certifice, printre altele, că respectiva cantitate de produse a fost imputată asupra limitei cantitative prevăzute pentru categoria de produse în cauză.

(2)   Fiecare licență de export vizează numai una dintre grupele de produse menționate în anexa I.

Articolul 8

Exporturilor se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare stabilite în anexa V, fiind expediate în sensul articolului 2 alineatul (3).

Articolul 9

(1)   Licența de export menționată la articolul 6 poate include copii suplimentare desemnate ca atare în mod corespunzător. Licența de export și copiile acestui document, precum și certificatul de origine și copiile acestuia se întocmesc în limba engleză.

(2)   În cazul în care documentele menționate la alineatul (1) sunt întocmite de mână, acestea trebuie să fie completate cu cerneală și cu majuscule.

(3)   Formatul licențelor de export sau al documentelor echivalente trebuie să fie de 210 × 297 mm. Hârtia utilizată trebuie să fie hârtie de scris albă, tăiată, fără pastă mecanică și să cântărească minimum 25 g/m2. Fiecare parte are un fond ghioșat care face vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Autoritățile comunitare competente acceptă numai originalul ca document valabil în scopul importului în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)   Fiecare licență de export sau document echivalent conține un număr de serie standard, tipărit sau nu, care permite identificarea acestuia.

(6)   Numărul de serie este compus din următoarele elemente:

două litere care identifică țara exportatoare, după cum urmează:

UA

=

Ucraina;

două litere care identifică statul membru de destinație, după cum urmează:

BE

=

Belgia

BG

=

Bulgaria

CZ

=

Republica Cehă

DK

=

Danemarca

DE

=

Germania

EE

=

Estonia

EL

=

Grecia

ES

=

Spania

FR

=

Franța

IE

=

Irlanda

IT

=

Italia

CY

=

Cipru

LV

=

Letonia

LT

=

Lituania

LU

=

Luxemburg

HU

=

Ungaria

MT

=

Malta

NL

=

Țările de Jos

AT

=

Austria

PL

=

Polonia

PT

=

Portugalia

RO

=

România

SI

=

Slovenia

SK

=

Slovacia

FI

=

Finlanda

SE

=

Suedia

GB

=

Regatul Unit;

un număr format dintr-o cifră care indică anul contingentar și corespunde ultimei cifre a anului respectiv, de exemplu, „7” pentru 2007;

un număr format din două cifre care identifică biroul din țara exportatoare care a eliberat documentul;

un număr format din cinci cifre din cadrul unei numerotări consecutive de la 00001 până la 99 999, atribuit statului membru de destinație respectiv.

Articolul 10

Licența de export poate fi eliberată după expedierea produselor la care se referă. În acest caz, licența trebuie să conțină mențiunea „eliberat a posteriori”.

Articolul 11

În caz de furt, pierdere sau distrugere a unei licențe de export, exportatorul poate să ceară autorității competente care a eliberat documentul un duplicat, întocmit pe baza documentelor de export care se află în posesia acestuia.

Duplicatul eliberat astfel conține mențiunea „duplicat”. Este necesar ca acesta să aibă data licenței originale.

Articolul 12

(1)   În măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă, autoritățile competente din statul membru eliberează o licență de import în cel mult cinci zile lucrătoare de la data prezentării de către importator a licenței de export corespunzătoare în original. Prezentarea licenței de export trebuie să se efectueze până la 31 martie din anul următor celui în care s-a efectuat expedierea produselor acoperite de licență. Licențele de import se eliberează de către autoritățile competente din orice stat membru, oricare ar fi statul membru de destinație desemnat în licența de export, în măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă.

(2)   Licențele de import sunt valabile timp de patru luni de la data eliberării. La cererea unui importator și atât timp cât această cerere este motivată în mod corespunzător, autoritățile competente dintr-un stat membru pot prelungi cu cel mult patru luni valabilitatea autorizației.

(3)   Licențele de import sunt stabilite în funcție de formele prevăzute în anexa III și sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Comunității.

(4)   Declarația sau cererea importatorului referitoare la obținerea licenței de import conține:

(a)

numele și adresa completă a exportatorului;

(b)

numele și adresa completă a importatorului;

(c)

descrierea exactă a produselor și codul (codurile) TARIC al(e) acestora;

(d)

țara de origine a produselor;

(e)

țara de expediere;

(f)

grupa respectivă de produse și cantitatea pentru produsele în cauză;

(g)

greutatea netă pentru fiecare poziție TARIC;

(h)

valoarea CIF a produselor la frontiera Comunității, pentru fiecare poziție TARIC;

(i)

indicația potrivit căreia produsele respective sunt de calitatea a doua sau de calitate inferioară;

(j)

după caz, datele de plată și de livrare și o copie a conosamentului și a contractului de cumpărare;

(k)

data și numărul licenței de export;

(l)

orice cod intern utilizat în scopuri administrative;

(m)

data și semnătura importatorului.

(5)   Importatorii nu sunt obligați să importe cantitatea totală vizată de o licență printr-un singur transport.

Articolul 13

Valabilitatea licențelor de import eliberate de autoritățile din statele membre este subordonată valabilității licențelor de export și cantităților indicate în licențele de export eliberate de către autoritățile competente ucrainene, în temeiul cărora s-au eliberat licențele de import.

Articolul 14

Licențele de import sau documentele echivalente sunt eliberate de către autoritățile competente din statele membre, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și fără discriminare, oricărui importator din Comunitate, oricare ar fi locul de stabilire a acestuia în Comunitate, fără a aduce atingere respectării altor condiții cerute de reglementarea în vigoare.

Articolul 15

(1)   În cazul în care Comisia constată că acele cantități totale vizate de licențele de export eliberate de Ucraina pentru o anumită categorie de produse depășesc limita cantitativă stabilită pentru respectiva categorie de produse, autoritățile competente din statele membre sunt informate de îndată cu privire la acest lucru pentru a suspenda eliberarea licențelor de import. În acest caz, Comisia inițiază de îndată consultări.

(2)   Autoritățile competente dintr-un stat membru refuză să elibereze licențe de import pentru produse originare din Ucraina care nu sunt reglementate de licențe de export eliberate în conformitate cu dispozițiile articolelor 6-11.

Articolul 16

(1)   Formularele pe care le utilizează autoritățile competente din statele membre pentru eliberarea licențelor de import menționate la articolul 12 trebuie să fie în conformitate cu modelul de licență de import din anexa III.

(2)   Formularele licențelor de import, precum și extrasele acestora, se întocmesc în două exemplare: primul, denumit „exemplar pentru titular” și având numărul 1, este eliberat solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplar pentru autoritatea emitentă” și având numărul 2, este păstrat de autoritatea care a eliberat licența. În scopuri administrative, autoritatea competentă poate adăuga copii suplimentare formularului cu nr. 2.

(3)   Formularele sunt imprimate pe hârtie albă fără pastă mecanică, tăiată pentru scris și cu o greutate de 55-65 g/m2. Formatul este de 210 pe 297 milimetri; spațiul dactilografic între rânduri este de 4,24 mm (a șasea parte dintr-un inci); dispoziția formularelor trebuie să fie strict respectată. Cele două fețe ale exemplarului nr. 1, care constituie licența propriu-zisă, au și un fond ghioșat de culoare roșie, care face vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Statele membre sunt cele care dispun tipărirea formularelor. De asemenea, acestea pot fi imprimate de către imprimeriile care au primit aprobarea statului membru în care sunt stabilite. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face trimitere la această aprobare. Fiecare formular conține numele și adresa tipografului sau un semn care să permită identificarea acestuia.

(5)   La eliberarea licențelor de export sau a extraselor, autoritățile competente din statul membru le atribuie un număr de emitere. Acest număr îi este notificat Comisiei pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în temeiul articolului 4.

(6)   Licențele și extrasele acestora sunt elaborate în limba sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru care le eliberează.

(7)   La rubrica 10, autoritățile competente indică grupa respectivă de produse siderurgice.

(8)   Marcajele organismelor emitente și ale autorităților de imputare sunt tipărite prin intermediul unei ștampile. Cu toate acestea, ștampila organismelor emitente poate fi înlocuită cu un timbru sec combinat cu litere sau cifre obținute prin perforare sau tipărire pe licență. Cantitățile acordate sunt menționate de autoritatea care eliberează prin orice mijloace care nu pot fi falsificate și care fac imposibilă indicarea unor cifre sau mențiuni suplimentare.

(9)   Exemplarele nr. 1 și nr. 2 au pe verso o rubrică destinată indicării cantităților, fie de către autoritățile vamale în timpul îndeplinirii formalităților de import, fie de către autoritățile administrative competente în timpul eliberării extraselor. În cazul în care pe licențe sau pe extrasele acestora spațiul rezervat imputărilor se dovedește insuficient, autoritățile competente pot să anexeze una sau mai multe pagini suplimentare care să conțină rubricile corespunzătoare celor prevăzute pe verso în exemplarele nr. 1 și nr. 2 ale licențelor sau ale extraselor acestora. Autoritățile de imputare își pun ștampila astfel încât jumătate să apară pe licență sau extras, iar cealaltă jumătate pe pagina suplimentară. Dacă există mai multe pagini suplimentare, este necesară aplicarea unei noi ștampile în mod similar pe fiecare pagină și pe pagina precedentă.

(10)   Licențele de import și extrasele eliberate, precum și mențiunile și vizele aplicate de către autoritățile dintr-un stat membru au, în fiecare din celelalte state membre, aceleași efecte juridice precum cele anexate documentelor eliberate, dar și mențiunilor și vizelor aplicate de către autoritățile acestor state membre.

(11)   Atunci când acest lucru devine indispensabil, autoritățile competente din statele membre respective pot cere traducerea conținutului licențelor sau al extraselor acestora în limba sau una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv.

Articolul 17

În ceea ce privește punerea în liberă circulație în Republica Bulgaria și în România, începând cu 1 ianuarie 2007, a produselor siderurgice la care se referă prezentul regulament, se solicită o licență de import, chiar dacă produsele siderurgice au fost expediate înainte de această dată. În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau România înainte de 1 ianuarie 2007, licența de import este acordată automat fără limită cantitativă la prezentarea conosamentului sau a unui alt titlu de transport considerat echivalent de către birourile de licențe din Comunitatea Europeană pentru a dovedi data expedierii și după aprobarea de către biroul Comisiei responsabil de gestionarea licențelor (SIGL). În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau România la 1 ianuarie 2007 sau după această dată, acestea sunt supuse regulilor specifice privind limitele cantitative definite în prezentul regulament.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin derogare, articolul 17 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  JO L 49, 19.2.1998, p. 3.

(2)  JO L 232, 8.9.2005, p. 43.

(3)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1758/2006 (JO L 335, 1.12.2006, p. 1).


ANEXA I

SA – Produse laminate plate

SA1. (rulouri)

 

7208100000

 

7208250000

 

7208260000

 

7208270000

 

7208360000

 

7208370010

 

7208370090

 

7208380010

 

7208380090

 

7208390010

 

7208390090

 

7211140010

 

7211190010

 

7219110000

 

7219121000

 

7219129000

 

7219131000

 

7219139000

 

7219141000

 

7219149000

 

7225301000

 

7225303010

 

7225401510

 

7225502010

 

7225309000

SA2. (tablă groasă)

 

7208400010

 

7208512010

 

7208512091

 

7208512093

 

7208512097

 

7208512098

 

7208519100

 

7208519810

 

7208519891

 

7208519899

 

7208529100

 

7208521000

 

7208529900

 

7208531000

 

7211130000

 

7225401230

 

7225404000

 

7225406000

 

7225990010

SA3. (alte produse laminate plate)

 

7208400090

 

7208539000

 

7208540000

 

7208908010

 

7209150000

 

7209161000

 

7209169000

 

7209171000

 

7209179000

 

7209181000

 

7209189100

 

7209189900

 

7209250000

 

7209261000

 

7209269000

 

7209271000

 

7209279000

 

7209281000

 

7209289000

 

7209908010

 

7210110010

 

7210122010

 

7210128010

 

7210200010

 

7210300010

 

7210410010

 

7210490010

 

7210500010

 

7210610010

 

7210690010

 

7210701010

 

7210708010

 

7210903010

 

7210904010

 

7210908091

 

7211140090

 

7211190090

 

7211232010

 

7211233010

 

7211233091

 

7211238010

 

7211238091

 

7211290010

 

7211908010

 

7212101000

 

7212109011

 

7212200011

 

7212300011

 

7212402010

 

7212402091

 

7212408011

 

7212502011

 

7212503011

 

7212504011

 

7212506111

 

7212506911

 

7212509013

 

7212600011

 

7212600091

 

7219211000

 

7219219000

 

7219221000

 

7219229000

 

7219230000

 

7219240000

 

7219310000

 

7219321000

 

7219329000

 

7219331000

 

7219339000

 

7219341000

 

7219349000

 

7219351000

 

7219359000

 

7225401290

 

7225409000

SB – Produse lungi

SB1. (bare)

 

7207198010

 

7207208010

 

7216311000

 

7216319000

 

7216321100

 

7216321900

 

7216329100

 

7216329900

 

7216331000

 

7216339000

SB2. (sârmă)

 

7213100000

 

7213200000

 

7213911000

 

7213912000

 

7213914100

 

7213914900

 

7213917000

 

7213919000

 

7213991000

 

7213999000

 

7221001000

 

7221009000

 

7227100000

 

7227200000

 

7227901000

 

7227905000

 

7227909500

SB3. (alte produse lungi)

 

7207191210

 

7207191291

 

7207191299

 

7207205200

 

7214200000

 

7214300000

 

7214911000

 

7214919000

 

7214991000

 

7214993100

 

7214993900

 

7214995000

 

7214997100

 

7214997900

 

7214999500

 

7215900010

 

7216100000

 

7216210000

 

7216220000

 

7216401000

 

7216409000

 

7216501000

 

7216509100

 

7216509900

 

7216990010

 

7218992000

 

7222111100

 

7222111900

 

7222118100

 

7222118900

 

7222191000

 

7222199000

 

7222309710

 

7222401000

 

7222409010

 

7224900289

 

7224903100

 

7224903800

 

7228102000

 

7228201010

 

7228201091

 

7228209110

 

7228209190

 

7228302000

 

7228304100

 

7228304900

 

7228306100

 

7228306900

 

7228307000

 

7228308900

 

7228602010

 

7228608010

 

7228701000

 

7228709010

 

7228800010

 

7228800090

 

7301100000


ANEXA II

Image

Image

Image

Image


ANEXA III

Image

Image

Image

Image


ANEXA IV

LISTA DE LAS AUTORIDADES NACIONALES COMPETENTES

SEZNAM PŘÍSLUŠNÝCH VNITROSTÁTNÍCH ORGÁNŮ

LISTE OVER KOMPETENTE NATIONALE MYNDIGHEDER

LISTE DER ZUSTÄNDIGEN BEHÖRDEN DER MITGLIEDSTAATEN

PÄDEVATE RIIKLIKE ASUTUSTE NIMEKIRI

ΔΙΕΥΘΥΝΣΕΙΣ ΤΩΝ ΑΡΧΩΝ ΕΚΔΟΣΗΣ ΑΔΕΙΩΝ ΤΩΝ ΚΡΑΤΩΝ ΜΕΛΩΝ

LIST OF THE COMPETENT NATIONAL AUTHORITIES

LISTE DES AUTORITÉS NATIONALES COMPÉTENTES

ELENCO DELLE COMPETENTI AUTORITA NAZIONALI

VALSTU KOMPETENTO IESTĀŽU SARAKSTS

ATSAKINGŲ NACIONALINIŲ INSTITUCIJŲ SĄRAŠAS

AZ ILLETÉKES NEMZETI HATÓSÁGOK LISTÁJA

LISTA TA' L-AWTORITAJIET KOMPETENTI NAZZJONALI

LIJST VAN BEVOEGDE NATIONALE INSTANTIES

LISTA WŁAŚCIWYCH ORGANÓW KRAJOWYCH

LISTA DAS AUTORIDADES NACIONAIS COMPETENTES

ZOZNAM PRÍSLUŠNÝCH ŠTÁTNYCH ORGÁNOV

SEZNAM PRISTOJNIH NACIONALNIH ORGANOV

LUETTELO TOIMIVALTAISISTA KANSALLISISTA VIRANOMAISISTA

FÖRTECKNING ÖVER BEHÖRIGA NATIONELLA MYNDIGHETER

BELGIQUE/BELGIË

Service public fédéral économie, PME, classes moyennes & énergie

Administration du potentiel économique

Service licences

Rue de Louvain 44

B-1000 Bruxelles

Fax (32-2) 548 65 70

Federale Overheidsdienst Economie, kmo, Middenstand en Energie

Bestuur Economisch Potentieel

Dienst Vergunningen

Leuvenseweg 44

B-1000 Brussel

Fax (32-2) 548 65 70

БЪЛГАРИЯ

Министерство на икономиката и енергетиката

Дирекция „Регистриране, лицензиране и контрол”

ул. „Славянска” № 8

1052 София

Факс: +35929815041

(Fax)

+35929804710

 

+35929883654

ČESKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Licenční správa

Na Františku 32

CZ-110 15 Praha 1

Fax: (420) 224 21 21 33

DANMARK

Erhvervs- og Byggestyrelsen

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Langelinie Allé 17

DK-2100 København Ø

Fax (45) 35 46 60 29

DEUTSCHLAND

Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle

(BAFA) — Referat 421

Frankfurter Straße 29—35

D-65760 Eschborn

Fax (49-6196) 90 88 00

EESTI

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Harju 11

EE-15072 Tallinn

Faks: (+372) 631 3660

ΕΛΛΑΔΑ

Υπουργείο Οικονομίας & Οικονομικών

Γενική Διεύθυνση Διεθνούς Οικονομικής Πολιτικής

Διεύθυνση Καθεστώτων Εισαγωγών-Εξαγωγών,

Εμπορικής Άμυνας

Κορνάρου 1

GR-105 63 Αθήνα

Φαξ (30) 210-328 60 94

ESPAÑA

Ministerio de Industria, Turismo y Comercio

Secretaría General de Comercio Exterior

Subdirección General de Comercio Exterior de Productos Industriales

Paseo de la Castellana, 162

E-28046 Madrid

Fax (34) 913 49 38 31

FRANCE

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Direction générale des entreprises

Sous-direction des biens de consommation

Bureau textile-importations

Le Bervil, 12 rue Villiot

F-75572 Paris Cedex 12

Fax (33-1) 53 44 91 81

IRELAND

Department of Enterprise, Trade and Employment

Import/Export Licensing, Block C

Earlsfort Centre

Hatch Street

Dublin 2

Ireland

Fax (353-1) 631 25 62

ITALIA

Ministero delle Attività produttive

Direzione generale per la politica commerciale e per la gestione del regime degli scambi

Viale America 341

I-00144 Roma

Fax (39-06) 59 93 22 35/59 93 26 36

KYΠPOΣ

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Υπηρεσία Εμπορίου

Μονάδα Έκδοσης Αδειών Εισαγωγής/Εξαγωγής

Οδός Ανδρέα Αραούζου αρ. 6

CY-1421 Λευκωσία

Φαξ (357) 22-37 51 20

LATVIJA

Latvijas Republikas Ekonomikas ministrija

Brīvības iela 55

LV-1519 Rīga

Fax: + 371-728 08 82

LIETUVA

Lietuvos Respublikos ūkio ministerija

Prekybos departamentas

Gedimino pr. 38/2

LT-01104 Vilnius

Faksas (370-5) 262 39 74

LUXEMBOURG

Ministère de l'économie et du commerce extérieur

Office des licences

BP 113

L-2011 Luxembourg

Fax (352) 46 61 38

MAGYARORSZÁG

Magyar Kereskedelmi Engedélyezési Hivatal

Margit krt. 85.

HU-1024 Budapest

Fax: + 36-1-336 73 02

MALTA

Servizzi ta' Kummerċ

Diviżjoni għall-Kummerċ

Lascaris

MT-Valletta CMR02

Fax: + 356-21-23 19 19

NEDERLAND

Belastingdienst/Douane centrale dienst voor in- en uitvoer

Postbus 30003, Engelse Kamp 2

9700 RD Groningen

Nederland

Fax (31-50) 523 22 10

ÖSTERREICH

Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit

Außenwirtschaftsadministration

Abteilung C2/2

Stubenring 1

A-1011 Wien

Fax (43-1) 7 11 00-83 86

POLSKA

Ministerstwo Gospodarki

Plac Trzech Krzyży 3/5

PL-00-507 Warszawa

Faks: (48-22) 693 40 21/693 40 22

PORTUGAL

Ministério das Finanças

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos

Especiais sobre o Consumo

Rua Terreiro do Trigo, Edifício da Alfândega de Lisboa

PT-1140-060 Lisboa

Fax: (351) 21 881 42 61

ROMÂNIA

Ministerul Economiei și Comerțului

Direcția Generală Politici Comerciale

Str. Ion Câmpineanu, nr. 16

București, sect. 1

Cod poștal 010036

Tel.: 0040.21.315.00.81

Fax: 0040.21.315.04.54

e-mail: clc@dce.gov.ro

SLOVENIJA

Ministrstvo za finance

Carinska uprava Republike Slovenije

Carinski urad Jesenice

Center za TARIC in kvote

Spodnji Plavž 6c

SI-4270 Jesenice

Faks: (386-4) 297 44 72

SLOVENSKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo hospodárstva SR

Odbor licencií

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

Slovenská republika

Fax: (421-2) 43 42 39 19

SUOMI/FINLAND

Tullihallitus

PL 512

FI-00101 Helsinki

Faksi (358-20) 492 28 52

Tullstyrelsen

PB 512

FI-00101 Helsingfors

Fax (358-20) 492 28 52

SVERIGE

Kommerskollegium

Box 6803

S-113 86 Stockholm

Fax (46-8) 30 67 59

UNITED KINGDOM

Department of Trade and Industry

Import Licensing Branch

Queensway House — West Precinct

Billingham

TS23 2NF

United Kingdom

Fax (44-1642) 36 42 69


ANEXA V

LIMITE CANTITATIVE

(în tone)

Produse

Anul 2007

SA. Produse plate

 

SA1. Rulouri

153 750

SA2. Tablă groasă

356 700

SA3. Alte produse laminate plate

99 425

SB. Produse lungi

 

SB1. Bare

30 750

SB2. Sârmă

128 125

SB3. Alte produse lungi

235 750


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135


32006R1872


L 360/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1872/2006 AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2006

privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitate și Federația Rusă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 4 alineatul (3),

având în vedere Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României, în special articolul 56,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Articolul 21 alineatul (1) din Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte (1), prevede că efectuarea comerțului cu anumite produse siderurgice trebuie să facă obiectul unui acord specific privind aranjamentele cantitative.

(2)

Acordul între Comunitatea Europeană și Guvernul Federației Ruse privind comerțul cu anumite produse siderurgice, semnat la 3 noiembrie 2005 (2) va expira la 31 decembrie 2006.

(3)

Discuțiile preliminare între părți indică faptul că ambele au intenția de a încheia un nou acord pentru 2007 și pentru anii următori.

(4)

Până la semnarea și intrarea în vigoare a noului acord ar trebui să se stabilească niște limite cantitative pentru anul 2007.

(5)

Deoarece condițiile care au dus la definirea limitelor cantitative pentru anul 2006 sunt neschimbate, este necesar să se stabilească limitele cantitative pentru anul 2007 la același nivel ca și pentru 2006.

(6)

Este necesar să se stabilească mijloacele de administrare a acestui regim în Comunitate, astfel încât punerea în aplicare a noului acord să fie mai ușoară, prin prevederea, în limita posibilităților, a unor dispoziții similare.

(7)

Este necesar să se asigure controlul originii produselor în cauză și să se stabilească în acest scop metode corespunzătoare de cooperare administrativă.

(8)

Produsele plasate în zonă liberă sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare) nu ar trebui să fie supuse limitelor stabilite pentru produsele în cauză.

(9)

În vederea punerii efective în aplicare a prezentului regulament este necesară impunerea de către Comunitate a unei licențe obligatorii de import pentru punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor în cauză.

(10)

Pentru a se evita depășirea limitelor cantitative, este necesar să se stabilească o procedură de gestionare care să prevadă că autoritățile competente din statele membre nu eliberează licențe de import înainte de a obține de la Comisie confirmarea potrivit căreia cantitățile corespunzătoare sunt în continuare disponibile în limita cantitativă în cauză,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2007, importurilor, în Comunitate, din produsele siderurgice enumerate în anexa I originare din Federația Rusă.

(2)   Produsele siderurgice sunt clasificate în grupe de produse definite în anexa I.

(3)   Clasificarea produselor din anexa I se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) stabilită de Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (3).

(4)   Originea produselor prevăzute la alineatul (1) se determină în conformitate cu regulile aflate în vigoare în Comunitate.

Articolul 2

(1)   Importul în Comunitate al produselor siderurgice menționate în anexa I originare din Federația Rusă este supus limitelor cantitative stabilite în anexa V. Punerea în liberă circulație în cadrul Comunității a produselor din anexa I originare din Federația Rusă este subordonată prezentării unui certificat de origine, în conformitate cu modelul din anexa II și a unei licențe de import eliberată de către autoritățile din statele membre în conformitate cu dispozițiile articolului 4.

(2)   Pentru a garanta că acele cantități pentru care se eliberează o licență de import nu depășesc în niciun moment limitele cantitative totale pentru fiecare categorie de produse, autoritățile competente menționate în anexa IV eliberează licența de import numai după ce au primit confirmarea Comisiei potrivit căreia mai sunt cantități disponibile în limitele cantitative prevăzute pentru categoria de produse siderurgice respective și pentru țara furnizoare pentru care unul sau mai mulți importatori au depus o cerere la autoritățile menționate anterior.

(3)   Importurile autorizate se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V. Produsele sunt considerate expediate la data încărcării lor în mijlocul de transport utilizat pentru exportarea acestora.

Articolul 3

(1)   Limitele cantitative stabilite în anexa V nu se aplică produselor plasate în zonă liberă sau în antrepozit liber sau importate în temeiul regimurilor antrepozitelor vamale, de admitere temporară sau de perfecționare activă (sistem cu suspendare).

(2)   Atunci când produsele prevăzute la alineatul (1) sunt ulterior puse în liberă circulație, în aceeași stare sau după prelucrare sau transformare, se aplică articolul 2 alineatul (2), iar produsele puse astfel în liberă circulație se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V.

Articolul 4

(1)   În scopul aplicării articolul 2 alineatul (2), autoritățile competente ale statelor membre menționate în anexa IV, înainte de a elibera licențe de import, înștiințează Comisia cu privire la cantitățile corespunzătoare cererilor de licențe de import pe care le-au primit, utilizând ca acte doveditoare licențele originale de export. Ca răspuns, Comisia informează prin poștă dacă acea cantitate sau acele cantități cerute sunt disponibile pentru import, în ordinea cronologică a primirii notificărilor din partea statelor membre (sau în ordinea sosirii).

(2)   Pentru a fi valabile, cererile incluse în notificările către Comisie trebuie să conțină, în fiecare caz, indicații precise cu privire la țara exportatoare, codul produsului respectiv, cantitățile de importat, numărul licenței de export, anul contingentar și statul membru în care este prevăzută punerea în liberă circulație a produselor.

(3)   În măsura posibilului, Comisia confirmă autorităților cantitatea integrală indicată în cererile notificate pentru fiecare categorie de produse.

(4)   Autoritățile competente previn Comisia de îndată ce au fost informate că o cantitate dată nu a fost utilizată pe perioada de valabilitate a licenței de import. Aceste cantități neutilizate sunt automat transferate în cantitățile rămase disponibile în cadrul limitei cantitative comunitare totale fixată pentru fiecare categorie de produse.

(5)   Notificările menționate la alineatele (1)—(4) se efectuează pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în acest scop, cu excepția cazului în care, din motive tehnice imperative se impune recurgerea temporară la alte moduri de comunicare.

(6)   Licențele de import sau documentele echivalente se eliberează în conformitate cu articolele 12 – 16.

(7)   Autoritățile competente din statele membre informează Comisia cu privire la orice anulare de licență de import sau documente echivalente eliberate deja în momentul în care licențele de export corespunzătoare au fost retrase sau anulate de către autoritățile competente din Federația Rusă. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia sau autoritățile competente dintr-un stat membru au fost informate de către autoritățile competente din Federația Rusă cu privire la retragerea sau anularea unei licențe de export după importul produselor respective în Comunitate, cantitățile în cauză se impută asupra limitei cantitative corespondente stabilite în anexa V.

Articolul 5

(1)   Atunci când Comisia deține informații potrivit cărora produsele menționate în anexa I și originare din Federația Rusă au fost importate în Comunitate prin intermediul transbordărilor, redirecționărilor sau prin alte mijloace care constituie o eludare a limitelor cantitative menționate la articolul 2 și este necesar să se efectueze ajustări, aceasta solicită deschiderea consultărilor, astfel încât să se poată ajunge la un acord cu privire la ajustarea necesară a limitelor cantitative corespunzătoare.

(2)   În așteptarea rezultatului consultărilor menționate la alineatul (1), Comisia poate invita Federația Rusă să ia măsurile asiguratorii necesare pentru a garanta că pot fi efectuate ajustările limitelor cantitative convenite în urma acestor consultări.

(3)   În cazul în care Comunitatea și Federația Rusă nu ar ajunge la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia ar constata că există dovezi evidente de eludare, Comisia ar deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Federația Rusă.

Articolul 6

(1)   Se solicită o licență de export eliberată de autoritățile competente din Federația Rusă pentru toate expedierile de produse siderurgice supuse limitelor cantitative definite în anexa V, fără să se depășească limitele menționate anterior.

(2)   În vederea eliberării licenței de import menționate la articolul 12, importatorul trebuie să prezinte licența de export în original.

Articolul 7

(1)   Este necesar ca licența de export pentru limitele cantitative să fie în conformitate cu modelul din anexa II și să certifice, printre altele, că respectiva cantitate de produse a fost imputată asupra limitei cantitative prevăzute pentru categoria de produse în cauză.

(2)   Fiecare licență de export vizează numai una din grupele de produse menționate în anexa I.

Articolul 8

Exporturilor se impută asupra limitelor cantitative corespunzătoare stabilite în anexa V, fiind expediate în sensul articolului 2 alineatul (3).

Articolul 9

(1)   Licența de export menționată la articolul 6 poate include copii suplimentare desemnate ca atare în mod corespunzător. Licența de export și copiile acestui document, precum și certificatul de origine și copiile acestuia se întocmesc în limba în engleză.

(2)   În cazul în care documentele menționate la alineatul (1) sunt întocmite de mână, acestea trebuie să fie completate cu cerneală și cu majuscule.

(3)   Formatul licențelor de export sau al documentelor echivalente trebuie să fie de 210 x 297 mm. Hârtia utilizată trebuie să fie hârtie de scris albă, tăiată, fără pastă mecanică și să cântărească minim 25 g/m2. Fiecare parte are un fond ghioșat care face vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Autoritățile comunitare competente acceptă numai originalul ca document valabil în scopul importului în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)   Fiecare licență de export sau document echivalent conține un număr de serie standard, tipărit sau nu, care permite identificarea acestuia.

(6)   Numărul de serie este compus din următoarele elemente:

două litere care identifică țara exportatoare după cum urmează:

RU

=

Federația Rusă,

două litere care identifică statul membru de destinație, după cum urmează:

BE

=

Belgia

BG

=

Bulgaria

CZ

=

Republica Cehă

DK

=

Danemarca

DE

=

Germania

EE

=

Estonia

EL

=

Grecia

ES

=

Spania

FR

=

Franța

IE

=

Irlanda

IT

=

Italia

CY

=

Cipru

LV

=

Letonia

LT

=

Lituania

LU

=

Luxemburg

HU

=

Ungaria

MT

=

Malta

NL

=

Țările de Jos

AT

=

Austria

PL

=

Polonia

PT

=

Portugalia

RO

=

România

SI

=

Slovenia

SK

=

Slovacia

FI

=

Finlanda

SE

=

Suedia

GB

=

Regatul Unit,

un număr format dintr-o cifră care indică anul contingentar și corespunde ultimei cifre a anului respectiv, de exemplu „7” pentru 2007,

un număr format din două cifre care identifică biroul din țara exportatoare care a eliberat documentul,

un număr format din cinci cifre din cadrul unei numerotări consecutive de la 00001 până la 99 999, atribuit statului membru de destinație respectiv.

Articolul 10

Licența de export poate fi eliberată după expedierea produselor la care se referă. În acest caz licența trebuie să conțină mențiunea „eliberat a posteriori”.

Articolul 11

În caz de furt, pierdere sau distrugere a unei licențe de export, exportatorul poate să ceară autorității competente care a eliberat documentul un duplicat, întocmit pe baza documentelor de export care se află în posesia acestuia.

Duplicatul eliberat astfel conține mențiunea „duplicat”. Este necesar ca acesta să aibă data licenței originale.

Articolul 12

(1)   În măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă, autoritățile competente din statul membru eliberează o licență de import în cel mult cinci zile lucrătoare de la data prezentării de către importator a licenței de export corespunzătoare în original. Prezentarea licenței de export trebuie să se efectueze până la 31 martie din anul următor celui în care s-a efectuat expedierea produselor acoperite de licență. Licențele de import se eliberează de către autoritățile competente din orice stat membru, oricare ar fi statul membru desemnat în licența de export, în măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că acea cantitate cerută este disponibilă în limita cantitativă respectivă.

(2)   Licențele de import sunt valabile patru luni de la data eliberării. La cererea unui importator și atât timp cât această cerere este motivată în mod corespunzător, autoritățile competente dintr-un stat membru pot prelungi cu cel mult patru luni perioada de valabilitate.

(3)   Licențele de import sunt stabilite în funcție de formele prevăzute în anexa III și sunt valabile pe întregul teritoriu vamal al Comunității.

(4)   Declarația sau cererea importatorului referitoare la obținerea licenței de import conține:

(a)

numele și adresa completă a exportatorului;

(b)

numele și adresa completă a importatorului;

(c)

descrierea exactă a produselor și codul (codurile) TARIC al(e) acestora;

(d)

țara de origine a produselor;

(e)

țara de expediere;

(f)

grupa respectivă de produse și cantitatea pentru produsele în cauză;

(g)

greutatea netă pentru fiecare poziție TARIC;

(h)

valoarea CIF a produselor la frontiera Comunității, pentru fiecare poziție TARIC;

(i)

indicația potrivit căreia produsele respective sunt de calitatea a doua sau de calitate inferioară;

(j)

după caz, datele de plată și de livrare și o copie a conosamentului și a contractului de cumpărare;

(k)

data și numărul licenței de export;

(l)

orice cod intern utilizat în scopuri administrative;

(m)

data și semnătura importatorului.

(5)   Importatorii nu sunt obligați să importe cantitatea totală vizată de o licență printr-un singur transport.

Articolul 13

Valabilitatea licențelor de import eliberate de autoritățile din statele membre este subordonată valabilității licențelor de export și cantităților indicate în licențele de export eliberate de către autoritățile competente din Federația Rusă, în temeiul căror s-au eliberat licențele de import.

Articolul 14

Licențele de import sau documentele echivalente sunt eliberate de către autoritățile competente din statele membre, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și fără discriminare, oricărui importator din Comunitate, oricare ar fi locul de stabilire a acestuia în Comunitate, fără a aduce atingere respectării altor condiții cerute de reglementarea în vigoare.

Articolul 15

(1)   În cazul în care Comisia constată că acele cantități totale vizate de licențele de export eliberate de Federația Rusă pentru o anumită categorie de produse depășesc limita cantitativă stabilită pentru respectiva categorie de produse, autoritățile competente din statele membre sunt informate de îndată cu privire la acest lucru pentru a suspenda eliberarea licențelor de import. În acest caz, Comisia inițiază de îndată consultări.

(2)   Autoritățile competente dintr-un stat membru refuză să elibereze licențe de import pentru produse originare din Federația Rusă care nu sunt reglementate de licențe de export eliberate în conformitate cu dispozițiile articolelor 6 - 11.

Articolul 16

(1)   Formularele pe care le utilizează autoritățile competente din statele membre pentru eliberarea licențelor de import menționate la articolul 12 trebuie să fie în conformitate cu modelul de licență de import din anexa III.

(2)   Formularele licențelor de import, precum și extrasele acestora, se întocmesc în două exemplare: primul, denumit „exemplar pentru titular” și având numărul 1, este eliberat solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplar pentru autoritatea emitentă” și având numărul 2, este păstrat de autoritatea care a eliberat licența. În scopuri administrative, autoritatea competentă poate adăuga copii suplimentare formularului cu nr. 2.

(3)   Formularele sunt imprimate pe hârtie albă fără pastă mecanică, tăiată pentru scris și cu o greutate de 55 - 65 g/m2. Formatul este de 210 pe 297 milimetri; spațiul dactilografic între rânduri este de 4,24 mm (a șasea parte dintr-un inch); dispoziția formularelor trebuie să fie strict respectată. Cele două fețe ale exemplarului nr. 1, care constituie licența propriu zisă, au și un fond ghioșat de culoare roșie, care face vizibilă orice falsificare prin metode mecanice sau chimice.

(4)   Statele membre sunt cele care dispun tipărirea formularelor. De asemenea, acestea pot fi imprimate de către imprimeriile care au primit aprobarea statului membru în care sunt stabilite. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face trimitere la această aprobare. Fiecare formular conține numele și adresa tipografului sau un semn care să permită identificarea acestuia.

(5)   La eliberarea licențelor de export sau a extraselor, autoritățile competente din statul membru le atribuie un număr de emitere. Acest număr îi este notificat Comisiei pe cale electronică, prin intermediul rețelei integrate constituite în temeiul articolului 4.

(6)   Licențele și extrasele acestora sunt elaborate în limba sau într-una din limbile oficiale ale statului membru care le eliberează.

(7)   La rubrica 10 autoritățile competente indică grupa respectivă de produse siderurgice.

(8)   Marcajele organismelor emitente și ale autorităților de imputare sunt tipărite prin intermediul unei ștampile. Cu toate acestea, ștampila organismelor emitente poate fi înlocuită cu un timbru sec combinat cu litere sau cifre obținute prin perforare sau tipărire pe licență. Cantitățile acordate sunt menționate de autoritatea care eliberează prin orice mijloace care nu pot fi falsificate și care fac imposibilă indicarea unor cifre sau mențiuni suplimentare.

(9)   Exemplarele nr. 1 și nr. 2 au pe verso o rubrică destinată indicării cantităților, fie de către autoritățile vamale în timpul îndeplinirii formalităților de import, fie de către autoritățile administrative competente în timpul eliberării extraselor. În cazul în care pe licențe sau pe extrasele acestora spațiul rezervat imputărilor se dovedește insuficient, autoritățile competente pot să anexeze una sau mai multe prelungiri care să conțină rubricile corespunzătoare celor prevăzute pe verso în exemplarele nr. 1 și nr. 2 ale licențelor sau ale extraselor acestora. Autoritățile de imputare își pun ștampila astfel încât jumătate să apară pe licență sau extras iar cealaltă jumătate pe pagina suplimentară. Dacă există mai multe pagini suplimentare, este necesară aplicarea unei noi ștampile în mod similar pe fiecare pagină și pe pagina precedentă.

(10)   Licențele de import și extrasele eliberate, precum și mențiunile și vizele aplicate de către autoritățile dintr-un stat membru au, în fiecare din celelalte state membre, aceleași efecte juridice precum cele anexate documentelor eliberate, dar și mențiunilor și vizelor aplicate de către autoritățile acestor state membre.

(11)   Atunci când acest lucru devine indispensabil, autoritățile competente din statele membre respective pot cere traducerea conținutului licențelor sau al extraselor acestora în limba sau una din limbile oficiale ale statului membru respectiv.

Articolul 17

În ceea ce privește punerea în liberă circulație în Republica Bulgaria și în România, începând cu 1 ianuarie 2007, a produselor siderurgice la care se referă prezentul regulament, se solicită o licență de import, chiar dacă produsele siderurgice au fost expediate înainte de această dată. În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau România înainte de 1 ianuarie 2007, licența de import este acordată automat fără limită cantitativă la prezentarea conosamentului sau a unui alt titlu de transport considerat echivalent de către birourile de licențe din Comunitatea Europeană pentru a dovedi data expedierii și după aprobarea de către biroul Comisiei responsabil de gestionarea licențelor (SIGL). În cazul în care produsele siderurgice sunt expediate spre Republica Bulgaria sau România la 1 ianuarie 2007 sau după această dată, acestea sunt supuse regulilor specifice privind limitele cantitative definite în prezentul regulament.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin derogare, articolul 17 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

E. TUOMIOJA


(1)  JO L 327, 28.11.1997, p. 3.

(2)  JO L 303, 22.11.2005, p. 39.

(3)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1758/2006 (JO L 335, 1.12.2006, p. 1).


ANEXA I

SA – Produse laminate plate

SA1. Rulouri

 

7208100000

 

7208250000

 

7208260000

 

7208270000

 

7208360000

 

7208370010

 

7208370090

 

7208380010

 

7208380090

 

7208390010

 

7208390090

 

7211140010

 

7211190010

 

7219110000

 

7219121000

 

7219129000

 

7219131000

 

7219139000

 

7219141000

 

7219149000

 

7225301000

 

7225303010

 

7225309000

 

7225401510

 

7225502010

SA2. Tablă groasă

 

7208400010

 

7208512010

 

7208512091

 

7208512093

 

7208512097

 

7208512098

 

7208519100

 

7208519810

 

7208519891

 

7208519899

 

7208529100

 

7208521000

 

7208529900

 

7208531000

 

7211130000

SA3. Alte produse laminate plate

 

7208400090

 

7208539000

 

7208540000

 

7208908010

 

7209150000

 

7209161000

 

7209169000

 

7209171000

 

7209179000

 

7209181000

 

7209189100

 

7209189900

 

7209250000

 

7209261000

 

7209269000

 

7209271000

 

7209279000

 

7209281000

 

7209289000

 

7209908010

 

7210110010

 

7210122010

 

7210128010

 

7210200010

 

7210300010

 

7210410010

 

7210490010

 

7210500010

 

7210610010

 

7210690010

 

7210701010

 

7210708010

 

7210903010

 

7210904010

 

7210908091

 

7211140090

 

7211190090

 

7211233091

 

7211238091

 

7211290010

 

7211908010

 

7212101000

 

7212109011

 

7212200011

 

7212300011

 

7212402010

 

7212402091

 

7212408011

 

7212502011

 

7212503011

 

7212504011

 

7212506111

 

7212506911

 

7212509013

 

7212600011

 

7212600091

 

7219211000

 

7219219000

 

7219221000

 

7219229000

 

7219230000

 

7219240000

 

7219310000

 

7219321000

 

7219329000

 

7219331000

 

7219339000

 

7219341000

 

7219349000

 

7219351000

 

7219359000

 

7225401290

 

7225409000

SA4. Produse aliate

 

7226200010

 

7226912000

 

7226919100

 

7226919900

 

7226997010

SA5. Table quarto aliate

 

7225401230

 

7225404000

 

7225406000

 

7225990010

SA6. Table aliate laminate la rece și acoperite

 

7225508000

 

7225910010

 

7225920010

 

7226920010

SB – Produse lungi

SB1. Bare

 

7207198010

 

7207208010

 

7216311000

 

7216319000

 

7216321100

 

7216321900

 

7216329100

 

7216329900

 

7216331000

 

7216339000

SB2. Sârmă

 

7213100000

 

7213200000

 

7213911000

 

7213912000

 

7213914100

 

7213914900

 

7213917000

 

7213919000

 

7213991000

 

7213999000

 

7221001000

 

7221009000

 

7227100000

 

7227200000

 

7227901000

 

7227905000

 

7227909500

SB3. Alte produse lungi

 

7207191210

 

7207191291

 

7207191299

 

7207205200

 

7214200000

 

7214300000

 

7214911000

 

7214919000

 

7214991000

 

7214993100

 

7214993900

 

7214995000

 

7214997100

 

7214997900

 

7214999500

 

7215900010

 

7216100000

 

7216210000

 

7216220000

 

7216401000

 

7216409000

 

7216501000

 

7216509100

 

7216509900

 

7216990010

 

7218992000

 

7222111100

 

7222111900

 

7222118100

 

7222118900

 

7222191000

 

7222199000

 

7222309710

 

7222401000

 

7222409010

 

7224900289

 

7224903100

 

7224903800

 

7228102000

 

7228201010

 

7228201091

 

7228209110

 

7228209190

 

7228302000

 

7228304100

 

7228304900

 

7228306100

 

7228306900

 

7228307000

 

7228308900

 

7228602010

 

7228608010

 

7228701000

 

7228709010

 

7228800010

 

7228800090

 

7301100000


ANEXA II

Image

Image

Image

Image


ANEXA III

Image

Image

Image

Image


ANEXA IV

LISTA DE LAS AUTORIDADES NACIONALES COMPETENTES

SEZNAM PŘÍSLUŠNÝCH VNITROSTÁTNÍCH ORGÁNŮ

LISTE OVER KOMPETENTE NATIONALE MYNDIGHEDER

LISTE DER ZUSTÄNDIGEN BEHÖRDEN DER MITGLIEDSTAATEN

PÄDEVATE RIIKLIKE ASUTUSTE NIMEKIRI

ΔΙΕΥΘΥΝΣΕΙΣ ΤΩΝ ΑΡΧΩΝ ΕΚΔΟΣΗΣ ΑΔΕΙΩΝ ΤΩΝ ΚΡΑΤΩΝ ΜΕΛΩΝ

LIST OF THE COMPETENT NATIONAL AUTHORITIES

LISTE DES AUTORITÉS NATIONALES COMPÉTENTES

ELENCO DELLE COMPETENTI AUTORITA NAZIONALI

VALSTU KOMPETENTO IESTĀŽU SARAKSTS

ATSAKINGŲ NACIONALINIŲ INSTITUCIJŲ SĄRAŠAS

AZ ILLETÉKES NEMZETI HATÓSÁGOK LISTÁJA

LISTA TA' L-AWTORITAJIET KOMPETENTI NAZZJONALI

LIJST VAN BEVOEGDE NATIONALE INSTANTIES

LISTA WŁAŚCIWYCH ORGANÓW KRAJOWYCH

LISTA DAS AUTORIDADES NACIONAIS COMPETENTES

ZOZNAM PRÍSLUŠNÝCH ŠTÁTNYCH ORGÁNOV

SEZNAM PRISTOJNIH NACIONALNIH ORGANOV

LUETTELO TOIMIVALTAISISTA KANSALLISISTA VIRANOMAISISTA

FÖRTECKNING ÖVER BEHÖRIGA NATIONELLA MYNDIGHETER

BELGIQUE/BELGIË

Service public fédéral économie, PME, classes moyennes & énergie

Administration du potentiel économique

Service licences

Rue de Louvain 44

B-1000 Bruxelles

Fax (32-2) 548 65 70

Federale Overheidsdienst Economie, kmo, Middenstand en Energie

Bestuur Economisch Potentieel

Dienst Vergunningen

Leuvenseweg 44

B-1000 Brussel

Fax (32-2) 548 65 70

БЪЛГАРИЯ

Министерство на икономиката и енергетиката

Дирекция „Регистриране, лицензиране и контрол”

ул. „Славянска” № 8

1052 София

Факс: +35929815041

(Fax)

+35929804710

 

+35929883654

ČESKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo průmyslu a obchodu

Licenční správa

Na Františku 32

CZ-110 15 Praha 1

Fax: (420) 224 21 21 33

DANMARK

Erhvervs- og Byggestyrelsen

Økonomi- og Erhvervsministeriet

Langelinie Allé 17

DK-2100 København Ø

Fax (45) 35 46 60 29

DEUTSCHLAND

Bundesamt für Wirtschaft und Ausfuhrkontrolle

(BAFA) — Referat 421

Frankfurter Straße 29—35

D-65760 Eschborn

Fax (49-6196) 90 88 00

EESTI

Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Harju 11

EE-15072 Tallinn

Faks: (+372) 631 3660

ΕΛΛΑΔΑ

Υπουργείο Οικονομίας & Οικονομικών

Γενική Διεύθυνση Διεθνούς Οικονομικής Πολιτικής

Διεύθυνση Καθεστώτων Εισαγωγών-Εξαγωγών,

Εμπορικής Άμυνας

Κορνάρου 1

GR-105 63 Αθήνα

Φαξ (30) 210-328 60 94

ESPAÑA

Ministerio de Industria, Turismo y Comercio

Secretaría General de Comercio Exterior

Subdirección General de Comercio Exterior de Productos Industriales

Paseo de la Castellana, 162

E-28046 Madrid

Fax (34) 913 49 38 31

FRANCE

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Direction générale des entreprises

Sous-direction des biens de consommation

Bureau textile-importations

Le Bervil, 12 rue Villiot

F-75572 Paris Cedex 12

Fax (33-1) 53 44 91 81

IRELAND

Department of Enterprise, Trade and Employment

Import/Export Licensing, Block C

Earlsfort Centre

Hatch Street

Dublin 2

Ireland

Fax (353-1) 631 25 62

ITALIA

Ministero delle Attività produttive

Direzione generale per la politica commerciale e per la gestione del regime degli scambi

Viale America 341

I-00144 Roma

Fax (39-06) 59 93 22 35/59 93 26 36

KYΠPOΣ

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Υπηρεσία Εμπορίου

Μονάδα Έκδοσης Αδειών Εισαγωγής/Εξαγωγής

Οδός Ανδρέα Αραούζου αρ. 6

CY-1421 Λευκωσία

Φαξ (357) 22-37 51 20

LATVIJA

Latvijas Republikas Ekonomikas ministrija

Brīvības iela 55

LV-1519 Rīga

Fax: + 371-728 08 82

LIETUVA

Lietuvos Respublikos ūkio ministerija

Prekybos departamentas

Gedimino pr. 38/2

LT-01104 Vilnius

Faksas (370-5) 262 39 74

LUXEMBOURG

Ministère de l'économie et du commerce extérieur

Office des licences

BP 113

L-2011 Luxembourg

Fax (352) 46 61 38

MAGYARORSZÁG

Magyar Kereskedelmi Engedélyezési Hivatal

Margit krt. 85.

HU-1024 Budapest

Fax: + 36-1-336 73 02

MALTA

Servizzi ta' Kummerċ

Diviżjoni għall-Kummerċ

Lascaris

MT-Valletta CMR02

Fax: + 356-21-23 19 19

NEDERLAND

Belastingdienst/Douane centrale dienst voor in- en uitvoer

Postbus 30003, Engelse Kamp 2

9700 RD Groningen

Nederland

Fax (31-50) 523 22 10

ÖSTERREICH

Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit

Außenwirtschaftsadministration

Abteilung C2/2

Stubenring 1

A-1011 Wien

Fax (43-1) 7 11 00-83 86

POLSKA

Ministerstwo Gospodarki

Plac Trzech Krzyży 3/5

PL-00-507 Warszawa

Faks: (48-22) 693 40 21/693 40 22

PORTUGAL

Ministério das Finanças

Direcção-Geral das Alfândegas e dos Impostos

Especiais sobre o Consumo

Rua Terreiro do Trigo, Edifício da Alfândega de Lisboa

PT-1140-060 Lisboa

Fax: (351) 21 881 42 61

ROMÂNIA

Ministerul Economiei și Comerțului

Direcția Generală Politici Comerciale

Str. Ion Câmpineanu, nr. 16

București, sect. 1

Cod poștal 010036

Tel.: 0040.21.315.00.81

Fax: 0040.21.315.04.54

e-mail: clc@dce.gov.ro

SLOVENIJA

Ministrstvo za finance

Carinska uprava Republike Slovenije

Carinski urad Jesenice

Center za TARIC in kvote

Spodnji Plavž 6c

SI-4270 Jesenice

Faks: (386-4) 297 44 72

SLOVENSKÁ REPUBLIKA

Ministerstvo hospodárstva SR

Odbor licencií

Mierová 19

827 15 Bratislava 212

Slovenská republika

Fax: (421-2) 43 42 39 19

SUOMI/FINLAND

Tullihallitus

PL 512

FI-00101 Helsinki

Faksi (358-20) 492 28 52

Tullstyrelsen

PB 512

FI-00101 Helsingfors

Fax (358-20) 492 28 52

SVERIGE

Kommerskollegium

Box 6803

S-113 86 Stockholm

Fax (46-8) 30 67 59

UNITED KINGDOM

Department of Trade and Industry

Import Licensing Branch

Queensway House — West Precinct

Billingham

TS23 2NF

United Kingdom

Fax (44-1642) 36 42 69


ANEXA V

LIMITE CANTITATIVE

(în tone)

Produse

Anul 2007

SA. Produse plate

 

SA1. Rulouri

930 975

SA2. Tablă groasă

195 358

SA3. Alte produse laminate plate

399 485

SA4. Produse aliate

99 507

SA5. Table quarto aliate

22 047

SA6. Table aliate laminate la rece și acoperite

102 597

SB. – Produse lungi

 

SB1. Bare

46 072

SB2. Sârmă

176 993

SB3. Alte produse lungi

299 685


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

155


32006R1888


L 364/68

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1888/2006 AL COMISIEI

din 19 decembrie 2006

de instituire a unui drept antidumping provizoriu privind importurile anumitor preparate sau conserve de porumb zaharat boabe originare din Thailanda

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 7,

după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURA

1.   Deschiderea

(1)

La 13 februarie 2006, Association européenne des transformateurs de maïs doux (AETMD) (denumită în continuare „reclamantul”) a depus o reclamație privind importurile anumitor preparate sau conserve de porumb zaharat boabe originare din Thailanda, în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în cazul de față circa 70 %, din producția comunitară totală de preparate sau conserve de porumb zaharat.

(2)

Această reclamație a cuprins probe ale faptului că produsul menționat face obiectul dumpingului și ale prejudiciului major care rezultă din dumping. Aceste probe au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

La 28 martie 2006, procedura a fost deschisă prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

2.   Părțile care fac obiectul procedurii

(4)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați și asociațiile acestora, asociațiile consumatorilor, reprezentanții țării exportatoare, precum și producătorii comunitari în legătură cu deschiderea procedurii antidumping. Părțile respective au avut posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(5)

Având în vedere numărul mare de producători-exportatori, de producători comunitari și de importatori implicați în prezenta anchetă, în avizul de deschidere a procedurii s-a avut în vedere posibilitatea de a recurge la o eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(6)

Pentru a permite Comisiei să decidă asupra necesității eșantionării, și, după caz, a stabilirii componenței eșantionului, producătorii-exportatori, producătorii comunitari și importatorii, precum și reprezentanții acestora au fost invitați să se prezinte și să furnizeze, după cum se precizează în avizul de deschidere, informații de bază referitoare la activitățile lor legate de produsul în cauză, în termen de cincisprezece zile de la data publicării avizului de deschidere.

(7)

După examinarea informațiilor comunicate și având în vedere numărul relativ mic al răspunsurilor favorabile unei cooperări ulterioare din partea producătorilor comunitari și a importatorilor, s-a decis utilizarea tehnicii eșantionării numai pentru exportatori. Comisia a selectat un eșantion de patru producători-exportatori.

(8)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în scopul determinării provizorii a dumpingului, a prejudiciului aferent și a interesului Comunității. În acest scop, Comisia a trimis chestionare producătorilor-exportatori selectați în eșantion. În ceea ce privește producătorii comunitari și importatorii, Comisia a transmis chestionare tuturor întreprinderilor care s-au făcut cunoscute în termenele prevăzute în avizul de deschidere, eșantionarea fiind considerată până la urmă inutilă. De asemenea, Comisia a trimis chestionare tuturor comercianților cu amănuntul comunitari menționați în reclamație, precum și asociațiilor consumatorilor.

(9)

La chestionare au răspuns cinci producători-exportatori thailandezi, șase producători comunitari, un importator independent din Comunitate și un comerciant cu amănuntul din Comunitate. Autoritățile thailandeze și-au exprimat, de asemenea, punctul lor de vedere.

(10)

S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(a)

producători comunitari:

Bonduelle Conserve International SAS, Renescure, Franța;

Bonduelle Nagykoros Kft., Nagykoros, Ungaria;

Compagnie générale de conserve SICA SA, Theix, Franța;

Conserve Italia SCA, San Lazzaro di Savena, Italia;

(b)

producători-exportatori din Thailanda:

Malee Sampran Public Co., Ltd, Pathumthani;

Karn Corn Co., Ltd, Bangkok;

River Kwai International Food Industry Co., Ltd, Bangkok;

Sun Sweet Co., Ltd, Chiangmai.

(11)

Au fost audiate toate părțile interesate care au făcut o solicitare în acest sens și au demonstrat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

3.   Perioada de anchetă

(12)

Ancheta referitoare la dumping și la prejudiciu a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). În ceea ce privește examinarea tendințelor în scopul evaluării prejudiciului, Comisia a analizat datele referitoare la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada analizată”).

B.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

1.   Produsul în cauză

(13)

Produsul în cauză este porumbul zaharat (Zea mays var. saccharata) boabe, preparat sau conservat în oțet sau în acid acetic, necongelat, clasificat, de obicei, la codul NC ex 2001 90 30, și porumbul zaharat (Zea mays var. saccharata) boabe, preparat sau conservat altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelat, altul decât produsele de la poziția 2006, clasificate, de obicei, la codul NC ex 2005 80 00, originare din Thailanda.

(14)

Ancheta a indicat că, în pofida diferențelor de conservare, diversele tipuri ale produsului în cauză au aceleași caracteristici biologice și chimice esențiale și au practic aceleași aplicații.

2.   Produsul similar

(15)

S-a constatat că porumbul zaharat produs și vândut în Comunitate de către industria comunitară și porumbul zaharat produs și vândut în Thailanda prezintă, în principal, aceleași caracteristici fizice și chimice, precum și aplicații de bază identice cu cele ale porumbului zaharat produs în Thailanda și vândut pentru exportul în Comunitate. Prin urmare, aceste produse sunt considerate în mod provizoriu similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C.   DUMPING

1.   Eșantionarea

(16)

După cum s-a arătat la considerentul 5, în avizul de deschidere pentru producătorii-exportatori din Thailanda s-a avut în vedere posibilitatea de a recurge la o eșantionare. În total, la chestionarul de eșantionare au răspuns în termenul prevăzut 20 de societăți care au furnizat informațiile solicitate. Cu toate acestea, una din aceste societăți nici nu producea, nici nu exporta produsul în cauză, deoarece era vorba de un operator național și nu de un producător-exportator și, în consecință, nu a putut fi luată în considerare atunci când s-a decis eșantionarea. De asemenea, trei societăți nu exportau produsul în cauză în Comunitate în perioada de anchetă. În total, 16 societăți au fost considerate drept părți cooperante la anchetă.

(17)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, eșantionul de exportatori a fost stabilit pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi thailandeze în Comunitate, care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, având în vedere timpul disponibil.

(18)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a consultat autoritățile thailandeze și exportatorii cu privire la intenția sa de a păstra un eșantion de patru societăți, reprezentând 52 % din exporturile thailandeze în Comunitate ale produsului în cauză. Autoritățile thailandeze și anumiți exportatori nu au fost de acord cu eșantionul stabilit și au cerut ca acesta să cuprindă mai multe societăți. Cu toate acestea, Comisia a considerat că, în scopul asigurării reprezentativității maxime a eșantionului și având în vedere termenele anchetei, era necesar ca acesta să includă numai aceste patru societăți deoarece i) aceasta permitea acoperirea unui volum mai mare al exporturilor și ii) cele patru societăți puteau fi cercetate în termenul stabilit.

2.   Examinarea individuală

(19)

Societățile neselectate în eșantion au prezentat cereri de stabilire a unei marje individuale a dumpingului. Cu toate acestea, datorită numărului mare de cereri și a numărului considerabil de societăți păstrate în eșantion, s-a considerat că aceste examinări individuale ar complica inutil sarcina, în sensul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază și ar împiedica finalizarea în timp util a anchetei. Prin urmare, cererile de stabilire a marjelor individuale au fost respinse.

(20)

Una din societățile neincluse în eșantion, care ceruse o marjă individuală, a contestat decizia de neacordare a unei examinări individuale. Ea a susținut că societățile păstrate în eșantion nu erau reprezentative deoarece eșantionul nu includea micile întreprinderi și, în plus, nu reflecta distribuția geografică a societăților în Thailanda. Această societate a trimis chiar un chestionar completat în întregime, în termenul indicat în avizul de deschidere. După cum s-a arătat la considerentul 18, eșantionul a fost considerat reprezentativ pe baza volumului exporturilor. În această privință, este necesar să se observe că principalul criteriu aplicat pentru selectarea eșantionului în această anchetă a fost mai degrabă volumul (volumul exporturilor în Comunitate, în cazul producătorilor-exportatori), decât criteriul alternativ de la articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, și anume utilizarea unui eșantion valabil din punct de vedere statistic, pe baza informațiilor disponibile în momentul selectării. Mai mult decât atât, după cum se arată la considerentul 18, extinderea anchetei la un număr mai mare de societăți nu era posibilă deoarece aceasta ar fi complicat în mod nejustificat ancheta și ar fi împiedicat finalizarea ei în timp util. În acest context, cererea de examinare individuală prezentată de societate a fost respinsă.

3.   Valoarea normală

(21)

În scopul determinării valorii normale, Comisia a stabilit mai întâi, pentru fiecare producător-exportator, dacă vânzările sale interne totale ale produsului similar erau reprezentative în raport cu vânzările sale totale pentru exportul în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul de bază, vânzările interne ale produsului similar au fost reprezentative numai în cazul uneia dintre societățile din eșantion, în măsura în care volumul vânzărilor interne ale acestei societăți a depășit 5 % din volumul total al vânzărilor sale pentru exportul în Comunitate.

(22)

Ulterior, Comisia a identificat pentru această societate tipurile de produse similare vândute pe piața internă, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute pentru exportul în Comunitate. Pentru fiecare din aceste tipuri, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip dat au fost considerate suficient de reprezentative, dacă, în perioada de anchetă, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip corespundea unui procent de 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor tipului comparabil pentru exportul în Comunitate.

(23)

Comisia a examinat ulterior dacă vânzările interne ale fiecărui tip al produsului în cauză, vândut pe piața internă în cantități reprezentative, puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. În acest scop, ea a trebuit să determine proporția vânzărilor interne profitabile către clienți independenți, pentru fiecare tip al produsului exportat.

(24)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri nete care nu erau inferioare costului de producție calculat și al căror preț de vânzare mediu ponderat a fost egal cu sau mai mare decât costul de producție mediu ponderat, valoarea normală a fiecărui tip de produs a fost determinată ca fiind media ponderată a tuturor prețurilor de vânzare interne ale tipului în cauză, indiferent că aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(25)

În ceea ce privește tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă s-au realizat, în proporție de cel puțin 10 % dar nu mai mult de 80 %, la prețuri care nu erau inferioare costului de producție, valoarea normală, pe tip de produs, a fost determinată ca fiind media ponderată numai a prețurilor de vânzare interne egale cu sau mai mari decât costul de producție al tipului în cauză.

(26)

În ceea ce privește tipurile de produs vândute, pe piața internă, în proporție de mai puțin de 10 % din volum, la un preț care nu este inferior costului de producție, s-a considerat că acestea nu au fost vândute în cursul operațiunilor comerciale obișnuite.

(27)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cursul operațiunilor comerciale obișnuite, precum și pentru cele care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, valoarea normală a trebuit să fie construită. Pentru această societate, valoarea normală a fost construită pe baza a circa 80 % din volumul vânzărilor în Comunitate.

(28)

Pentru tipurile de produs clasificate la considerentul 27, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin adăugarea la costul de producție al fiecărui tip de produs exportat în Comunitate a unei sume rezonabile, corespunzătoare cheltuielilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precum și profitului. În conformitate cu introducerea de la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, suma respectivă a fost stabilită pe baza cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale efectuate și a profitului realizat de societate din vânzările interne ale produsului similar, în cursul operațiunilor comerciale obișnuite.

(29)

Pentru ceilalți trei producători-exportatori din eșantion, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază dat fiind că nici unul din aceștia nu a avut vânzări interne reprezentative. Prin urmare, pentru toți acești producători-exportatori, valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul de producție al fiecărui tip exportat în Comunitate, corectat, după caz, în conformitate cu explicațiile de la considerentul 32, a unei sume rezonabile, corespunzătoare cheltuielilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precum și profitului. Cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul nu au putut să fie stabilite în temeiul articolului 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază, în măsura în care numai o singură societate a avut vânzări interne reprezentative.

(30)

Pentru două societăți, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul au fost stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (b), deoarece acești exportatori au avut vânzări reprezentative, în cursul operațiunilor comerciale obișnuite, din aceeași categorie generală de produse (alte produse conservate, inclusiv produse din fructe conservate și porumb mic conservat).

(31)

Pentru ultima societate, cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul, au fost stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, pe baza mediei ponderate a acestor cheltuieli efectuate și a profitului realizat din vânzările din aceeași categorie generală de produse de către cele două societăți pentru vânzările interne ale acestor produse, realizate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite.

(32)

După caz, costurile de producție și cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale comunicate au fost corectate înainte de a fi utilizate pentru a se determina dacă vânzările au fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite și a se construi valoarea normală.

4.   Prețul de export

(33)

Toate vânzările producătorilor-exportatori respectivi au fost realizate direct către clienți independenți din Comunitate. Pentru aceste vânzări, prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează a fi plătite de către acești clienți independenți din Comunitate.

(34)

Un exportator a achiziționat o parte considerabilă din produsul respectiv vândut în Comunitate. Acesta a afirmat că aceste achiziții trebuiau să fie considerate ca încadrându-se într-un sistem de subcontractare creat de societate. Cu toate acestea, produsele finite achiziționate erau, de fapt, produse în întregime de alți producători independenți ai produsului respectiv. În consecință, au fost luate în considerare numai vânzările societății din producția proprie în Comunitate, pentru calcularea marjei sale de dumping.

5.   Compararea

(35)

Compararea valorii normale cu prețul de export s-a făcut la nivel franco fabrică. În scopul efectuării unei comparații echitabile, s-au luat în considerare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor. După caz, s-au acordat ajustări adaptate pentru diferențele de cheltuieli de transport, de navlu maritim și de asigurări, de cheltuieli de manipulare, de încărcare și de costuri accesorii, de comisioane, de costuri de credit și de speze bancare pentru schimbul valutar, în cazul în care acestea erau aplicabile și justificate.

(36)

Cei doi producători-exportatori menționați la considerentul 30 au solicitat o ajustare pentru diferențele de stadii comerciale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d), punctele (i) și (ii) sau, alternativ, cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază. Acești producători-exportatori au afirmat că prețurile produselor vândute sub marcă proprie erau diferite față de cele ale produselor vândute sub marca distribuitorului. Deoarece exporturile în Comunitate au constat numai din produse vândute sub marca distribuitorului, în timp ce vânzările interne din categoria generală de produse includeau atât produse sub marcă proprie, cât și sub marca distribuitorului, s-a efectuat o ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază. Nivelul ajustării a fost estimat pe baza raportului dintre marjele profitului realizate de industria comunitară pentru produsele vândute sub marcă proprie și cele realizate pentru toate celelalte produse.

6.   Marja dumpingului

(37)

Pentru producătorii-exportatori din eșantion, marjele individuale ale dumpingului au fost stabilite pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(38)

Pe această bază, marjele provizorii ale dumpingului, exprimate în procentaj din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Societatea

Marja provizorie a dumpingului

Karn Corn

4,3 %

Malee Sampran

17,5 %

River Kwai

15,0 %

Sun Sweet

11,2 %

(39)

Pentru societățile care au cooperat, neincluse în eșantion, marja dumpingului a fost stabilită pe baza marjei medii ponderate a dumpingului la societățile din eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Această marjă medie ponderată a dumpingului, exprimată în procentaj din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, este de 13,2 %.

(40)

Pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat, marja dumpingului a fost stabilită pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, mai întâi a fost stabilit gradul de cooperare. Compararea datelor Eurostat privind importurile originare din Thailanda cu răspunsurile la chestionarul de eșantionare a permis să se constate că gradul de cooperare a fost ridicat (peste 92 %). În consecință, și în absența unor elemente care să arate că societățile care nu au cooperat la anchetă au practicat dumpingul într-o mai mică măsură, s-a considerat că este adecvat ca marja dumpingului pentru acestea să fie fixată la nivelul celei mai ridicate marje a dumpingului constatate pentru societățile din eșantion. Această abordare este conformă cu practica constantă a instituțiilor comunitare și, de asemenea, a fost considerată necesară pentru descurajarea atitudinii necooperante. Prin urmare, marja reziduală a dumpingului a fost fixată la o rată de 17,5 %.

D.   PREJUDICIUL

1.   Producția și industria comunitară

(41)

În Comunitate, produsul similar este fabricat de 18 producători. Prin urmare, producția acestor 18 producători comunitari este considerată ca reprezentând producția comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(42)

Din acești 18 producători, un total de șase membri ai asociației care au depus reclamația, și-au exprimat dorința de a coopera la procedură, în termenul stabilit în avizul de deschidere, și au cooperat la anchetă în mod corespunzător. S-a constatat că acești șase producători reprezintă o proporție majoră, în cazul de față de circa 70 %, din producția comunitară totală a produsului similar și că ei constituie, în consecință, industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceștia sunt denumiți în continuare „industria comunitară”. Restul de 12 producători comunitari sunt denumiți în continuare „alți producători comunitari”. Nici unul din acești 12 producători comunitari nu și-a exprimat opoziția față de reclamație.

2.   Consumul comunitar

(43)

Consumul comunitar a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor din producția proprie a industriei comunitare pe piața Comunității, a datelor referitoare la volumul importului obținute de la Eurostat și, în ceea ce îi privește pe ceilalți producători comunitari, pe baza informațiilor extrase din minichestionarul destinat eșantionării sau din reclamație.

(44)

În perioada de anchetă, piața comunitară a produsului respectiv și a produsului similar se situa aproximativ la același nivel ca în 2002, adică în jur de 330 000 de tone. Consumul comunitar a rămas relativ stabil în perioada analizată, cu excepția anului 2004, când a depășit cu 5 % nivelurile din 2002 și 2003.

 

2002

2003

2004

PA

Consumul comunitar total (în tone)

330 842

331 945

347 752

330 331

Indice (2002 = 100)

100

100

105

100

Sursa: ancheta, Eurostat, reclamația

3.   Importurile originare din țara în cauză

(a)   Volumul

(45)

Volumul importurilor în Comunitate ale produsului respectiv originar din țara în cauză a crescut cu 87 %, respectiv de la 22 000 de tone în 2002 la circa 42 000 de tone în perioada de anchetă. Acesta a crescut cu 58 % în 2003 și cu 40 de puncte procentuale suplimentare în 2004, înainte de a pierde 11 puncte procentuale în perioada de anchetă.

 

2002

2003

2004

PA

Volumul importurilor originare din Thailanda (în tone)

22 465

35 483

44 435

41 973

Indice (2002 = 100)

100

158

198

187

Cota de piață a importurilor originare din Thailanda

6,8 %

10,7 %

12,8 %

12,7 %

Prețul importurilor originare din Thailanda (în euro/tonă)

797

720

690

691

Indice (2002 = 100)

100

90

87

87

Sursa: Eurostat

(b)   Cota de piață

(46)

Cota de piață deținută de exportatorii din țara în cauză a crescut cu circa 6 puncte procentuale în perioada analizată, de la 6,8 % în 2002 la 12,7 % în perioada de anchetă. Mai precis, exportatorii thailandezi au câștigat aproape 4 puncte procentuale în 2003, apoi alte două puncte procentuale în 2004, și s-au stabilizat, practic, la acest nivel în perioada de anchetă.

(c)   Prețul

(i)   Evoluția prețurilor

(47)

Între 2002 și perioada de anchetă, prețul mediu al importurilor produsului respectiv originare din țara în cauză a scăzut cu 13 %. Mai precis, prețurile au scăzut cu 10 % în 2003, apoi cu 3 % în 2004, înainte de a se stabiliza la acest nivel (adică la circa 690 EUR/tonă) în perioada de anchetă.

(ii)   Subcotarea prețurilor

(48)

S-a procedat la o comparare a tipurilor de produse similare, în ceea ce privește prețurile practicate de producătorii-exportatori și cei din industria comunitară pentru vânzările efectuate în Comunitate. În acest scop, prețurile franco fabrică din industria comunitară, fără reduceri și taxe, au fost comparate cu prețurile CIF la frontiera comunitară ale producătorilor-exportatori ale țării respective, ajustate corespunzător pentru a se lua în considerare drepturile convenționale, precum și cheltuielile de descărcare și de vămuire. Comparația a indicat că, în perioada de anchetă, produsul respectiv originar din țara în cauză a fost vândut în Comunitate la prețuri care cauzează o subcotare a prețurilor din industria comunitară de 2 până la 10 %, în funcție de producătorul-exportator respectiv, cu excepția a doi producători-exportatori din eșantion pentru care nu s-a constatat o subcotare. Cu toate acestea, analiza tipurilor indică faptul că prețurile propuse de producătorii-exportatori respectivi au fost, în anumite cazuri, net inferioare marjelor medii de subcotare menționate anterior.

4.   Situația industriei comunitare

(49)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei comunitare.

(50)

Această piață se caracterizează, între altele, prin existența a două circuite de vânzare, și anume vânzările sub marca proprie a producătorului și vânzările sub marca distribuitorului. Vânzările efectuate prin intermediul primului circuit generează, de obicei, costuri de vânzare superioare, legate în special de cheltuielile de comercializare și de publicitate, și comportă totodată prețuri de vânzare mai mari.

(51)

Ancheta a arătat că toate importurile provenite de la exportatorii thailandezi care au cooperat la anchetă aparțineau circuitului de vânzare sub marca distribuitorului. S-a considerat adecvat ca analiza prejudiciului să facă o distincție între vânzările sub marcă proprie ale industriei comunitare și vânzările sub marca distribuitorului, după caz, deoarece concurența exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping afectează în primul rând produsele similare ale industriei comunitare vândute sub marca distribuitorului. Această distincție s-a făcut în special pentru calculul volumului vânzărilor, al prețurilor de vânzare și al rentabilității. Cu toate acestea, pentru a avea o imagine completă, sunt prezentate și comentate, de asemenea, totalurile (care includ atât vânzările sub marcă proprie, cât și sub marca distribuitorului). În perioada de anchetă, vânzările industriei comunitare sub marca distribuitorului au reprezentat circa 63 % din totalul vânzărilor industriei comunitare (sub marcă proprie și sub marca distribuitorului).

(a)   Producția

(52)

De la un nivel inițial de circa 257 000 de tone în 2002, producția industriei comunitare a scăzut aproape constant în perioada analizată. În perioada de anchetă, aceasta scăzuse cu 16 % comparativ cu 2002. Mai precis, aceasta a scăzut cu 6 % în 2003, a crescut ușor cu 3 puncte procentuale în 2004, după care a scăzut din nou dramatic cu 13 puncte procentuale în perioada de anchetă.

 

2002

2003

2004

PA

Producția (în tone)

257 281

242 341

249 350

216 129

Indice (2002 = 100)

100

94

97

84

Sursa: ancheta

(b)   Capacități și gradul de utilizare a capacităților

(53)

Capacitățile de producție au fost de aproape 276 000 tone în 2002 și de 293 000 tone în perioada de anchetă. Mai precis, capacitățile de producție au crescut inițial cu 9 % în 2003, înainte de a pierde 3 puncte procentuale în 2004. Acestea au rămas la acest nivel în perioada de anchetă. Între 2002 și perioada de anchetă acestea au crescut cu 6 %. Creșterea din 2003 se datorează în principal creșterii capacității unui anumit producător, destinată alimentării piețelor din țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Această creștere a fost contrabalansată, într-o oarecare măsură, de închiderile efectuate de alți producători comunitari în 2004.

 

2002

2003

2004

PA

Capacități de producție (în tone)

276 360

300 869

293 424

293 424

Indice (2002 = 100)

100

109

106

106

Utilizarea capacităților

93 %

81 %

85 %

74 %

Indice (2002 = 100)

100

87

91

79

Sursa: ancheta

(54)

Utilizarea capacităților a fost de 93 % în 2002. Aceasta a scăzut din nou la 81 % în 2003, apoi a urcat la 85 % în 2004, după care s-a diminuat considerabil stabilizându-se la 74 % în perioada de anchetă. Acest recul se explică prin scăderea producției și a volumului vânzărilor, după cum se indică la considerentele 52, 56 și 57.

(c)   Stocuri

(55)

Nivelul stocurilor de închidere din industria comunitară a crescut cu 2 % în 2003, apoi cu încă 10 puncte procentuale suplimentare în 2004, după care a pierdut 14 puncte procentuale în perioada de anchetă. În cursul acestei perioade, stocurile industriei comunitare au fost de aproape 170 000 de tone. În ansamblu, nivelul stocurilor din perioada de anchetă a fost foarte apropiat de cel înregistrat în 2002. Cu toate acestea, ar trebui să se remarce faptul că nivelul stocurilor nu este un indicator relevant al prejudiciului pentru industria în cauză, în măsura în care aceasta produce la comandă. Nivelul ridicat al stocurilor de la sfârșitul fiecărui an (circa 75 % din volumul de producție anual) se datorează faptului că recolta și conservarea se termină, în general, în luna octombrie. Prin urmare, stocurile constau din mărfuri care așteaptă să fie expediate în perioada noiembrie-iulie.

 

2002

2003

2004

PA

Stocuri de închidere (în tone)

173 653

177 124

194 576

169 693

Indice (2002 = 100)

100

102

112

98

Sursa: ancheta

(d)   Volumul vânzărilor

(56)

În ceea ce privește producția proprie a industriei comunitare destinată vânzării sub marca distribuitorului, volumul vânzărilor către clienți independenți de pe piața comunitară a crescut mai întâi cu 4 % în 2003, a scăzut cu 11 puncte procentuale în 2004 și s-a stabilizat la acest nivel în perioada de anchetă. Între 2002 și perioada de anchetă, aceste vânzări s-au redus cu aproximativ 7 %, în raport cu un nivel de circa 125 000 de tone în 2002.

 

2002

2003

2004

PA

Volumul vânzărilor comunitare (marca distribuitorului) către clienți independenți (în tone)

124 878

130 145

116 703

116 452

Indice (2002 = 100)

100

104

93

93

Volumul vânzărilor comunitare (marcă proprie și marca distribuitorului) către clienți independenți (în tone)

193 657

198 147

189 090

184 645

Indice (2002 = 100)

100

102

98

95

Sursa: ancheta

(57)

Volumul total al vânzărilor (producția proprie a industriei comunitare destinată atât vânzării sub marcă proprie, cât și sub marca distribuitorului) către clienți independenți de pe piața comunitară a cunoscut, în ansamblu, o evoluție similară, deși ceva mai puțin pronunțată. De la un nivel inițial de aproape 194 000 de tone în 2002, vânzările au crescut mai întâi cu 2 % în 2003, au scăzut cu 4 puncte procentuale în 2004 și au scăzut în continuare cu 3 puncte procentuale în perioada de anchetă. Între 2002 și perioada de anchetă aceste vânzări au scăzut cu circa 5 %.

(e)   Cota de piață

(58)

Cota de piață deținută de industria comunitară a crescut, de la 58,5 % în 2002 la 59,7 % în 2003, după care a scăzut brusc și s-a stabilizat la 54,4 % în 2004. În perioada de anchetă, aceasta a cunoscut o ușoară creștere la 55,9 %. În perioada analizată, industria comunitară a pierdut 2,6 puncte procentuale din cota de piață.

 

2002

2003

2004

PA

Cota de piață din industria comunitară (marcă proprie și marca distribuitorului)

58,5 %

59,7 %

54,4 %

55,9 %

Indice (2002 = 100)

100

102

93

95

Sursa: ancheta

(f)   Creșterea

(59)

Între 2002 și perioada de anchetă, în timp ce consumul comunitar rămânea stabil, volumul vânzărilor de pe piața comunitară ale producției industriei comunitare destinate vânzării sub marca distribuitorului a scăzut cu circa 7 %, în timp ce volumul total al vânzărilor industriei comunitare (sub marcă proprie și sub marca distribuitorului) s-a redus cu circa 5 %. Între 2002 și perioada de anchetă, industria comunitară a pierdut circa 2,6 % din cota de piață, în timp ce importurile care au făcut obiectul unui dumping au crescut cu circa 6 %, adică o creștere aproximativă de 20 000 de tone vândute pe piața comunitară. Rezultă că industria comunitară nu a putut beneficia de nici un fel de creștere.

(g)   Ocuparea forței de muncă

(60)

Nivelul ocupării forței de muncă din industria comunitară a crescut inițial cu 9 % între 2002 și 2003, dar a scăzut cu 11 puncte procentuale în 2004, înainte de a înregistra un nou recul de 4 puncte procentuale în perioada de anchetă. În ansamblu, ocuparea forței de muncă în industria comunitară a scăzut cu 6 % între 2002 și perioada de anchetă, de la circa 1 520 de persoane la 1 420 de persoane. Confruntată cu scăderea bruscă a vânzărilor amintită la considerentele 56 și 57, industria comunitară nu a avut altă posibilitate decât să concedieze o parte din forța sa de muncă pentru a rămâne competitivă.

 

2002

2003

2004

PA

Ocuparea forței de muncă (număr de persoane)

1 518

1 649

1 482

1 420

Indice (2002 = 100)

100

109

98

94

Sursa: ancheta

(h)   Productivitatea

(61)

Productivitatea forței de muncă din industria comunitară, măsurată în unitate produsă (tone), pe salariat pe an, de la un nivel inițial de 169 tone pe salariat a cunoscut mai întâi o scădere cu 13 % în 2003, urmată de o creștere cu 12 puncte procentuale în 2004, apoi a pierdut în final 9 puncte procentuale în perioada de anchetă. Această evoluție indică faptul că scăderea producției a fost mai accentuată decât cea a forței de muncă.

 

2002

2003

2004

PA

Productivitatea (în tone pe salariat)

169

147

168

152

Indice (2002 = 100)

100

87

99

90

Sursa: ancheta

(i)   Salariile

(62)

Între 2002 și perioada de anchetă, salariul mediu pe salariat a crescut cu 19 %. Mai precis, creșterea a fost de 4 % în 2003, apoi de 9 puncte procentuale în 2004 și de 6 puncte procentuale în perioada de anchetă. Creșterea înregistrată în 2004 și în perioada de anchetă pare mai rapidă decât media. Motivul este următorul. Datele provenite de la doi dintre cei mai importanți producători care au cooperat la anchetă au fost afectate de eliminarea unui sistem național de subvenționare a cotizațiilor la securitatea socială. În consecință, costurile securității sociale au fost subestimate artificial în 2002 și 2003.

 

2002

2003

2004

PA

Costul anual al forței de muncă pe salariat (în euro)

22 283

23 141

25 152

26 585

Indice (2002 = 100)

100

104

113

119

Sursa: ancheta

(j)   Factorii care influențează prețurile de vânzare

(63)

Deoarece este vorba de vânzări către clienți independenți de produse sub marca distribuitorului realizate de industria comunitară, prețurile unitare s-au diminuat aproape progresiv în perioada analizată. De la circa 1 050 EUR/tonă în 2002, ele au înregistrat un recul de 4 % în 2003, urmat de o pierdere suplimentară de 9 puncte procentuale în 2004, înainte de a recâștiga marginal 2 puncte procentuale în perioada de anchetă, când au atins un nivel de 928 EUR/tonă. În ansamblu, scăderea a fost de 11 % între 2002 și perioada de anchetă.

 

2002

2003

2004

PA

Prețul unitar de pe piața comunitară (marca distribuitorului) (în euro/tonă)

1 047

1 010

914

928

Indice (2002 = 100)

100

96

87

89

Prețul unitar de pe piața comunitară (marca proprie și marca distribuitorului) (în euro/tonă)

1 151

1 126

1 060

1 064

Indice (2002 = 100)

100

98

92

92

Sursa: ancheta

(64)

Prețurile de vânzare totale (sub marcă proprie și sub marca distribuitorului) ale industriei comunitare către clienți independenți de pe piața comunitară au cunoscut o evoluție mai mult sau mai puțin similară. De la circa 1 150 EUR/tonă în 2002, acestea au scăzut mai întâi cu 2 % în 2003, apoi au pierdut 6 puncte procentuale suplimentare în 2004 și au rămas aproximativ la acest nivel în perioada de anchetă. Atingând o cifră de circa 1 060 EUR/tonă, aceste prețuri de vânzare au fost mai mici cu 8 % față de cele realizate în 2002.

(65)

Având în vedere volumul și nivelul subcotării importurilor respective, este neîndoielnic că aceste importuri au reprezentat un factor de influențare a prețurilor.

(k)   Rentabilitatea și randamentul investițiilor

(66)

În perioada analizată, rentabilitatea vânzărilor industriei comunitare de produse destinate comercializării sub marca distribuitorului, exprimată în procent al vânzărilor nete, a scăzut de la 17 % în 2002 la circa 11 % în 2003, 5 % în 2004 și 3 % în perioada de anchetă.

 

2002

2003

2004

PA

Rentabilitatea vânzărilor comunitare către clienți independenți (marca distribuitorului) (în procente din vânzările nete)

17,0 %

11,1 %

4,6 %

2,9 %

Indice (2002 = 100)

100

66

27

17

Rentabilitatea vânzărilor comunitare către clienți independenți (marcă proprie și marca distribuitorului) (în procente din vânzările nete)

21,4 %

17,3 %

13,6 %

10,7 %

Indice (2002 = 100)

100

81

64

50

Randamentul investițiilor (marcă proprie și marca distribuitorului) (în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor)

59,8 %

43,2 %

32,3 %

25,1 %

Indice (2002 = 100)

100

72

54

42

Sursa: ancheta

(67)

Rentabilitatea vânzărilor industriei comunitare de produse destinate comercializării sub marcă proprie, precum și sub marca distribuitorului, a scăzut de la 21 % în 2002 la circa 17 % în 2003, 14 % în 2004 și 11 % în perioada de anchetă. Prin urmare, scăderea este mai puțin accentuată decât în cazul vânzărilor numai sub marca distribuitorului.

(68)

Randamentul investițiilor, care corespunde profitului (vânzării sub marcă proprie și sub marca distribuitorului) exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat o tendință similară rentabilității descrise anterior. Acesta a scăzut de la circa 60 % în 2002 la circa 43 % în 2003, apoi la circa 32 % în 2004, înainte de a se stabili la circa 25 % în perioada de anchetă, adică o scădere de 58 de puncte procentuale în perioada analizată.

(l)   Fluxul de lichidități și capacitatea de mobilizare a capitalului

(69)

Fluxul de lichidități net rezultat din activitățile de exploatare a reprezentat circa 46 milioane EUR în 2002. Acesta a scăzut de la circa 32 de milioane EUR în 2003 la 17 milioane EUR, înainte de a crește ușor la circa 22 milioane EUR în perioada de anchetă. Nici unul dintre producătorii comunitari care au participat la anchetă nu a indicat că ar fi întâmpinat dificultăți de mobilizare a capitalului.

 

2002

2003

2004

PA

Fluxul de lichidități (marcă proprie și marca distribuitorului) (în mii de euro)

46 113

31 750

17 057

22 051

Indice (2002 = 100)

100

69

37

48

Sursa: ancheta

(m)   Investițiile

(70)

Investițiile anuale ale industriei comunitare în fabricarea produsului similar au scăzut cu 55 % între 2002 și 2003, înainte de a crește cu 18 % în 2004 și cu încă 13 % în perioada de anchetă. În ansamblu, investițiile s-au redus cu 24 % în perioada analizată. Cu excepția unui producător comunitar care a cooperat la anchetă, după cum s-a menționat la considerentul 53, investițiile industriei comunitare au fost destinate întreținerii și înnoirii echipamentelor existente și nu măririi capacității.

 

2002

2003

2004

PA

Investiții nete (în mii de euro)

12 956

5 864

8 101

9 858

Indice (2002 = 100)

100

45

63

76

Sursa: ancheta

(n)   Importanța marjei de dumping

(71)

Având în vedere volumul, cota de piață și prețurile importurilor originare din țara respectivă, impactul marjei de dumping reale asupra industriei comunitare nu poate fi considerat neglijabil.

(o)   Restabilirea în urma practicilor de dumping anterioare

(72)

În absența informațiilor privind existența unor practici de dumping anterioare situației evaluate în cadrul prezentei proceduri, acest factor nu este considerat relevant.

5.   Concluzia referitoare la prejudiciu

(73)

Între 2002 și perioada de anchetă, volumul importurilor cu prețuri de dumping al produsului în cauză originar din țara în cauză aproape s-a dublat, iar cota de piață comunitară a acestora a crescut cu circa 6 puncte procentuale. Prețurile medii ale importurilor efectuate la prețuri de dumping au fost sistematic inferioare celor ale industriei comunitare în perioada analizată. De asemenea, prețurile produselor importate din această țară în perioada de anchetă au subcotat considerabil prețurile industriei comunitare. Într-adevăr, cu excepția a doi producători-exportatori care au cooperat la anchetă, compararea prețurilor diverselor modele a evidențiat marje de subcotare de ordinul a 2 până la 10 % în perioada de anchetă.

(74)

Între 2002 și perioada de anchetă foarte puțini indicatori au cunoscut o evoluție pozitivă. Capacitățile de producție au crescut cu 6 puncte procentuale, iar costurile anuale ale forței de muncă cu circa 19 %. Cu toate acestea, la considerentele 53 și 62 au fost specificate motivele speciale care explică aceste evoluții atipice.

(75)

În schimb, s-a constatat că situația din industria comunitară s-a deteriorat net în perioada analizată. Majoritatea indicatorilor prejudiciului au evoluat negativ între 2002 și perioada de anchetă: volumul producției a scăzut cu 16 %, utilizarea capacităților a pierdut 19 puncte procentuale, volumul vânzărilor industriei comunitare de produse sub marca distribuitorului s-a redus cu 7 %, volumul vânzărilor industriei comunitare de produse sub marcă proprie și sub marca distribuitorului a scăzut cu 5 %, industria comunitară a pierdut 2,6 % din cota sa de piață, ocuparea forței de muncă a scăzut cu 6 %, prețurile de vânzare ale industriei comunitare (sub marca distribuitorului sau pentru toate mărcile) s-au redus cu circa 10 %, investițiile au scăzut cu 24 %, rentabilitatea vânzărilor de produse sub marca distribuitorului a scăzut de la 17 % la circa 3 %, rentabilitatea vânzărilor de produse sub marca proprie și sub marca distribuitorului s-a diminuat de la 21 % la circa 11 %, iar randamentul investițiilor și fluxul de lichidități au scăzut, de asemenea.

(76)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

E.   LEGĂTURA DE CAUZALITATE

1.   Introducere

(77)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile la prețuri de dumping au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care ar putea fi considerat important. De asemenea, au fost examinați factorii cunoscuți, alții decât importurile la prețuri de dumping care, în aceeași perioadă, ar fi putut aduce un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul eventual cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

2.   Efectele importurilor care fac obiectul unui dumping

(78)

Creșterea semnificativă, de 87 % între 2002 și perioada de anchetă, a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a cotei corespunzătoare a acestora din piața comunitară, de circa 6 puncte procentuale, precum și subcotarea constatată (între 2 % și 10 %, în funcție de exportator, cu excepția celor doi producători-exportatori din eșantion pentru care nu s-a constatat o subcotare) au coincis cu deteriorarea situației economice a industriei comunitare. Între 2002 și perioada de anchetă, producția a scăzut cu 16 %, utilizarea capacităților s-a redus cu 20 de puncte procentuale, volumul vânzărilor de produse sub marca distribuitorului, care au intrat primele în concurență cu importurile la prețuri de dumping, s-a diminuat cu 7 %, Comunitatea a pierdut 2,6 % din cota de piață, ocuparea forței de muncă a scăzut cu 6 %, prețul de vânzare unitar al produselor sub marca distribuitorului a scăzut cu 11 %, investițiile au scăzut cu 24 %, rentabilitatea vânzărilor a scăzut considerabil, iar fluxul lichidităților s-a redus la jumătate. Prin urmare, s-a concluzionat provizoriu că importurile care fac obiectul unui dumping au avut un impact negativ serios asupra situației industriei comunitare.

3.   Efectele altor factori

(a)   Rezultatele industriei comunitare la export

(79)

Mai multe părți interesate au susținut că eventualul prejudiciu suferit de industria comunitară s-a datorat rezultatelor slabe la export.

(80)

După cum se indică în următorul tabel, volumul vânzărilor la export (sub marcă proprie și sub marca distribuitorului) a crescut cu 17 % în perioada analizată. Prețul unitar pentru aceste vânzări a crescut cu 7 % în perioada analizată, atingând un nivel mai mare de 1 000 EUR în perioada de anchetă. Evoluțiile cantităților și prețurilor contrastează puternic cu evoluțiile negative descrise la considerentele 63, 64, 66 și 67 privind vânzările industriei comunitare pe piața comunitară.

 

2002

2003

2004

PA

Volumul vânzărilor la export (marcă proprie și marca distribuitorului) (în tone)

48 478

48 170

51 062

56 821

Indice (2002 = 100)

100

99

105

117

Sursa: ancheta

(81)

De asemenea, ar trebui să se remarce că evoluția rentabilității descrise la considerentele 66 și 67 se referă numai la vânzările industriei comunitare în Comunitate. Prin urmare, această rentabilitate nu privește vânzările la export. De aceea, s-a considerat că exporturile nu au putut contribui în nici un fel la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(b)   Scăderea consumului pe piața comunitară

(82)

Mai multe părți interesate au afirmat că eventualul prejudiciu suferit de industria comunitară s-a datorat scăderii consumului pe piața comunitară.

(83)

După cum se arată la considerentul 44, consumul a rămas stabil în perioada analizată. În consecință, argumentul a fost respins.

(c)   Creșterea costurilor de producție în industria comunitară

(84)

Mai multe părți interesate au afirmat că eventualul prejudiciu suferit de industria comunitară s-a datorat creșterii costurilor de producție, în special creșterii costurilor de capital fix și costurilor forței de muncă.

(85)

După cum se arată la considerentul 62, costurile unitare ale forței de muncă au crescut efectiv cu 19 % în perioada analizată. Explicația acestei evoluții a fost menționată la considerentul 62.

(86)

După cum se arată în următorul tabel, suma anuală de amortizare a activelor imobilizate ale industriei comunitare, direct asociate producerii produsului similar s-a diminuat cu 10 % în perioada analizată. Costurile de producție unitare totale nu au crescut decât cu 5 % în perioada analizată. Această creștere pare moderată, având în vedere următoarele elemente. Un factor de cost important este recipientul, care reprezintă circa 40 % din costurile de fabricație ale producătorilor comunitari. În perioada analizată, prețul cutiei a crescut cu circa 15 %. Cu toate acestea, oțelul este un produs de bază cotat internațional, iar industria comunitară și concurenții săi thailandezi își procură recipientele goale la prețuri similare. Prin urmare, este foarte probabil ca producătorii thailandezi să fi fost afectați în același mod de această creștere, ceea ce ar fi putut avea repercusiuni asupra prețurilor de vânzare ale producătorilor thailandezi și comunitari, în absența dumpingului și a blocării prețurilor. Cu toate acestea, după cum se arată la considerentul 47, producătorii-exportatori thailandezi nu și-au mărit, în consecință, prețurile de vânzare la export, ba chiar le-au micșorat cu 13 % în perioada analizată. Ar trebui adăugat că ancheta a indicat costul total al exporturilor, majorat cu cheltuielile de transport, care s-a apropiat foarte mult de costul de producție total din industria comunitară. Prin urmare, importurile care fac obiectul unui dumping nu sunt mai rentabile decât industria comunitară.

 

2002

2003

2004

PA

Amortizarea activelor imobilizate (în mii de euro)

10 356

11 501

10 953

9 286

Indice (2002 = 100)

100

111

106

90

Costul de producție unitar (în euro/tonă)

904

930

916

950

Indice (2002 = 100)

100

103

101

105

Sursa: ancheta

(87)

Prin urmare, scăderea accentuată a rentabilității observată între 2002 și perioada de anchetă, nu este imputabilă unui eventual derapaj al costurilor de producție, ci mai degrabă scăderii prețurilor de vânzare. Într-adevăr, prețurile de vânzare din industria comunitară au scăzut cu 11 % între 2002 și perioada de anchetă din cauza depresiunii și a blocării prețurilor provocate de importurile care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, creșterea costurilor de producție, dacă a avut loc, nu a avut decât o influență limitată asupra prejudiciului suferit de industria comunitară și într-o măsură care nu a putut întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(d)   Fluctuațiile monetare

(88)

O parte interesată a susținut ca eventualul prejudiciu suferit de industria comunitară s-a datorat fluctuațiilor nefavorabile ale cursului de schimb.

(89)

Trebuie amintit că ancheta trebuie să permită să se stabilească dacă importurile care fac obiectul unui dumping (în ceea ce privește prețurile și volumul) au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare sau dacă acest prejudiciu important se datorează altor factori. În această privință, articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază precizează că este necesar să se demonstreze că nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu. Prin urmare, se face referire numai la o diferență de nivel de preț, fără a mai fi necesară analizarea factorilor care afectează nivelul acestor prețuri.

(90)

În practică, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei comunitare este examinat, în principal, din unghiul subcotării, depresiunii și blocării prețurilor. În acest scop, se procedează la o comparare a prețurilor de export, care fac obiectul unui dumping, cu prețurile de vânzare ale industriei comunitare. Uneori este necesar să se efectueze o conversie monetară pentru a se dispune de o bază comparabilă de calcul al prețurilor de export pentru stabilirea prejudiciului. În consecință, cursurile de schimb sunt utilizate în acest context doar în vederea garantării faptului că diferența de preț este stabilită pe o bază comparabilă. Din cele menționate anterior rezultă clar că, în principiu, cursul de schimb nu poate constitui un alt factor de prejudiciu.

(91)

Acest fapt este, de asemenea, în conformitate cu textul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, care menționează factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping. Într-adevăr, pe lista celorlalți factori cunoscuți menționați în acest articol nu figurează nici un factor referitor la nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping. Pe scurt, dacă exporturile se efectuează la prețuri de dumping, și chiar dacă au beneficiat de o evoluție favorabilă a cursurilor de schimb, este dificil de explicat în ce fel aceste fluctuații monetare ar putea constitui un alt factor de prejudiciu.

(92)

În consecință, analiza factorilor care afectează nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping, indiferent dacă este vorba de fluctuații ale cursului de schimb sau de alte elemente, nu poate fi concludentă și nu ar trebui să depășească cerințele regulamentului de bază. Prin urmare, argumentul este respins.

(e)   Importurile originare din țări terțe

(93)

Importurile din țări terțe altele decât Thailanda au scăzut cu circa 44 % în perioada analizată, de la circa 23 000 de tone în 2002 la circa 13 000 de tone în perioada de anchetă. Cota de piață corespunzătoare a scăzut, de asemenea, de la circa 7 % la circa 3,8 %. Calculate pe baza datelor Eurostat, prețurile medii ale importurilor originare din alte țări terțe au fost simțitor superioare prețurilor țării în cauză și ale industriei comunitare. Prețurile, care s-au situat în jurul cifrei de 1 100 EUR/tonă în 2002, au crescut cu 2 % între 2002 și perioada de anchetă. Nici una din țările terțe, luată individual, nu a dispus de o cotă de piață mai mare de 2 % în perioada de anchetă și nici una nu a avut, în perioada de anchetă, un preț de import inferior prețurilor țării respective și celor ale industriei comunitare. În sfârșit, nici un element nu indică faptul că vreuna din aceste țări terțe a practicat dumpingul pentru produsul similar de pe piața comunitară.

(94)

Având în vedere scăderea volumului și a cotelor de piață ale țărilor terțe menționate anterior și luând în considerare faptul că prețurile medii ale acestora au fost semnificativ mai mari decât cele ale țării respective și ale industriei comunitare, s-a concluzionat că importurile originare din celelalte țări terțe nu au contribuit la prejudiciul considerabil cauzat industriei comunitare. În schimb, aceste importuri au fost afectate, probabil, de importurile care fac obiectul unui dumping.

 

2002

2003

2004

PA

Volumul importurilor originare din restul lumii (în tone)

22 698

15 764

19 683

12 643

Indice (2002 = 100)

100

69

87

56

Cota de piață a importurilor originare din restul lumii

6,9 %

4,7 %

5,7 %

3,8 %

Prețul importurilor originare din restul lumii (în euro/tonă)

1 098

1 084

1 020

1 125

Indice (2002 = 100)

100

99

93

102

Sursa: Eurostat

(f)   Concurența celorlalți producători comunitari

(95)

După cum s-a arătat la considerentul 42, ceilalți producători comunitari nu au cooperat la anchetă. Pe baza informațiilor culese în cursul anchetei, s-a estimat că volumul vânzărilor acestora în Comunitate a reprezentat circa 92 000 de tone în 2002, că a scăzut cu circa 10 % în 2003, crescând apoi cu 13 puncte procentuale în 2004, înainte de a pierde 4 puncte procentuale în perioada de anchetă, pentru a se regăsi la un nivel foarte apropiat de cel din 2002. În mod asemănător, cota de piață corespunzătoare din perioada de anchetă a fost foarte apropiată de nivelul din 2002, cu puțin sub 28 %. Prin urmare, ceilalți producători nu și-au sporit nici volumul vânzărilor, nici cota de piață, în detrimentul industriei comunitare. Nu au existat date disponibile privind prețurile acestor producători comunitari.

(96)

Având în vedere cele menționate anterior, și luând în considerare absența unor informații contrare, s-a concluzionat, provizoriu, că ceilalți producători comunitari nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

 

2002

2003

2004

PA

Volumul vânzărilor comunitare ale celorlalți producători comunitari (în tone)

92 022

82 552

94 544

91 070

Indice (2002 = 100)

100

90

103

99

Cota de piață a celorlalți producători comunitari

27,8 %

24,9 %

27,2 %

27,6 %

Indice (2002 = 100)

100

89

98

99

Sursa: ancheta, reclamația

4.   Concluzia privind legătura de cauzalitate

(97)

În concluzie, analiza făcută anterior a demonstrat o creștere substanțială, atât în ceea ce privește volumul, cât și cota de piață, a importurilor originare din Thailanda între 2002 și perioada de anchetă, precum și o scădere considerabilă a prețurilor lor de vânzare și o subcotare importantă în perioada de anchetă. Creșterea cotei de piață a importurilor la prețuri reduse originare din Thailanda a coincis cu o scădere a cotei de piață a industriei comunitare și a prețurilor unitare de vânzare, precum și cu o diminuare a rentabilității, a randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități care rezultă din activitățile de exploatare.

(98)

De asemenea, examinarea celorlalți factori care ar fi putut prejudicia industria comunitară a indicat că nici unul din aceștia nu a putut avea o influență negativă semnificativă.

(99)

Având în vedere analiza anterioară, care a făcut o distincție clară și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat provizoriu că importurile la prețuri de dumping originare din țara respectivă au cauzat un prejudiciu important Comunității în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

F.   INTERESUL COMUNITĂȚII

(100)

Comisia a examinat dacă, în pofida concluziilor privind dumpingul, prejudiciul și legătura de cauzalitate, au existat motive imperioase care ar conduce la concluzia că adoptarea de măsuri în acest caz particular nu este în interesul Comunității. În acest scop și în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a analizat impactul probabil al instituirii sau neinstituirii de măsuri pentru toate părțile interesate.

1.   Interesul industriei comunitare

(101)

După cum se arată la considerentul 42, industria comunitară constă din șase întreprinderi. Aceasta dispune de o forță de muncă de circa 1 400 de persoane implicate direct în producția, vânzarea și gestionarea produsului similar. Dacă se instituie măsuri, se estimează că volumul vânzărilor și cota de piață corespunzătoare a industriei comunitare pe piața comunitară vor crește și că industria comunitară va beneficia, de asemenea, de economii de scară. Se consideră că industria comunitară va profita de această reducere a presiunii asupra prețurilor impusă de importurile la prețuri de dumping pentru a-și mări ușor propriile prețuri de vânzare, având în vedere în special faptul că măsurile propuse vor elimina subcotarea constatată în perioada de anchetă. În ansamblu, aceste evoluții pozitive așteptate vor permite industriei comunitare să-și îmbunătățească situația financiară.

(102)

Pe de altă parte, în absența unor măsuri antidumping, este probabil ca evoluția negativă a situației din industria comunitară să continue. Industria comunitară va continua, probabil, să-și piardă cotele de piață și să înregistreze o scădere a rentabilității. Aceasta va determina, foarte probabil, reducerea producției și a investițiilor, precum și închiderea în continuare a anumitor linii de producție și alte pierderi de locuri de muncă în Comunitate.

(103)

În concluzie, instituirea de măsuri antidumping ar permite industriei comunitare să contracareze efectele dumpingului prejudiciabil constatat.

2.   Interesul celorlalți producători comunitari

(104)

În absența cooperării din partea acestor producători, și, prin urmare, a unor date precise privind activitatea lor, Comisia poate doar să estimeze, pe baza reclamației și a minichestionarelor destinate eșantionării care i-au fost trimise, că la un volum al producției evaluat la circa 100 000 de tone în perioada de anchetă, ceilalți producători au avut un personal de aproximativ 640 persoane. În cazul instituirii unor măsuri antidumping, același tip de evoluții pozitive, în ceea ce privește volumul vânzărilor, al prețurilor și rentabilității anticipate, astfel cum sunt descrise la considerentul 101 pentru industria comunitară, ar putea fi prevăzut pentru ceilalți producători comunitari.

(105)

În concluzie, ceilalți producători comunitari ar beneficia, cu siguranță, de pe urma instituirii unor măsuri antidumping.

3.   Interesul importatorilor independenți din Comunitate

(106)

În primul rând, ar trebui să se remarce că o asociație care reprezintă interesele importatorilor germani și-a exprimat opoziția față de orice eventuală măsură antidumping fără a oferi o justificare în sprijinul argumentației sale.

(107)

După cum s-a arătat la considerentul 9, la anchetă a cooperat pe deplin o singură societate importatoare. În perioada de anchetă, această societate a importat circa 4 % din volumul total al importurilor în Comunitate al produsului în cauză, originar din Thailanda. Această societate nu și-a exprimat clar punctul de vedere privind plângerea depusă de reclamant. Activitatea de revânzare a produsului în cauză, originar din Thailanda, reprezintă o parte neglijabilă (mai puțin de 1 %) din cifra de afaceri totală a întreprinderii. În ceea ce privește forța de muncă, pentru comercializarea și revânzarea produsului în cauză se poate afecta mai puțin de o persoană.

(108)

Având în vedere (i) gradul de cooperare redus, (ii) poziția indecisă a acestui importator independent în cadrul prezentei proceduri și (iii) ponderea neglijabilă a cifrei sale de afaceri, precum și a forței sale de muncă destinate revânzării produsului respectiv în Comunitate, s-a concluzionat provizoriu că instituirea unor măsuri antidumping nu ar trebui să aibă, în general, o influență importantă asupra situației importatorilor independenți din Comunitate.

4.   Interesul comercianților cu amănuntul și al consumatorilor

(109)

Având în vedere specificitatea pieței la care se referă prezenta procedură, s-a făcut apel la cooperarea comercianților cu amănuntul și a asociațiilor consumatorilor. Totuși, aceștia au cooperat într-o mică măsură. Un singur comerciant cu amănuntul a acceptat să colaboreze. Acesta nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la plângerea depusă de reclamant. În perioada de anchetă, volumul revânzării produsului respectiv originar din Thailanda a reprezentat mai puțin de 2 % din volumul total al importurilor în Comunitate al produsului respectiv originar din țara în cauză. Cifra de afaceri generată de revânzarea produsului respectiv a fost neglijabilă, și anume mai puțin de 0,01 % din cifra de afaceri totală a acestui comerciant cu amănuntul. Lucrurile se prezintă în același fel, dacă se iau în considerare nu doar revânzările produsului respectiv, ci și revânzările produsului similar, exprimate în procent din cifra de afaceri a societății. Pe baza cifrelor de afaceri relative, numărul locurilor de muncă ale comerciantului cu amănuntul participant la anchetă, care pot fi afectate produsului respectiv, este estimat la aproximativ cinci pentru perioada de anchetă.

(110)

La nivelul consumatorilor, efectul asupra prețurilor ar fi, după toate probabilitățile, următorul: prețurile CIF de export thailandeze la frontiera comunitară ar fi supuse unui drept antidumping mediu ponderat, de circa 10 %, la care trebuie să se adauge un drept vamal convențional (cuprinzând un element agricol special) de circa 16 %. Între nivelul CIF al livrării și prețul de consum final apar diferite costuri, printre care cheltuielile de livrare către importatori și marja de profit a acestora, precum și cheltuielile de livrare către comercianții cu amănuntul și marja lor de profit. Aceste costuri vor atenua impactul măsurilor propuse asupra prețului cu amănuntul final.

(111)

Având în vedere capacitățile de producție neutilizate și situația concurenței, se poate estima că industria comunitară va beneficia, în principal, de eventuale măsuri antidumping printr-o creștere a volumului vânzărilor. Pe această bază, și având în vedere ponderea redusă a consumului de porumb zaharat în coșul consumatorului mediu, eventualul impact al instituirii unui drept antidumping asupra situației financiare a unui consumator mediu va fi, după toate probabilitățile, neglijabil.

(112)

Având în vedere cele menționate anterior și gradul scăzut de cooperare în general, situația comercianților cu amănuntul și a consumatorilor din Comunitate nu riscă, prin urmare, să fie afectată considerabil de măsurile propuse.

5.   Reducerea concurenței de pe piața comunitară și riscul penuriei de aprovizionare

(113)

Mai multe părți interesate au susținut că eventualele măsuri antidumping ar reduce concurența de pe piața comunitară care, după afirmațiile acestora, se caracterizează deja printr-o situație de aprovizionare oligopolistică din cauza poziției dominante a doi producători francezi. De asemenea, ele au susținut că excluderea producătorilor thailandezi din Comunitate ar conduce la o penurie a aprovizionării în rândul comercianților cu amănuntul și al consumatorilor.

(114)

În primul rând, ar trebui amintit faptul că măsurile antidumping nu urmăresc interzicerea accesului în Comunitate al importurilor vizate de aceste măsuri, ci eliminarea denaturărilor concurenței ca urmare a prezenței importurilor care fac obiectul unui dumping.

(115)

Deși este posibil ca, în urma instituirii de măsuri, volumul vânzărilor și cotele de piață ale importurilor în cauză să scadă, importurile originare din alte țări terțe ar trebui să reprezinte în continuare o sursă alternativă de aprovizionare importantă. În plus, revenirea la condiții de piață normale ar trebui să facă piața comunitară mai atractivă pentru aceste surse de aprovizionare alternative.

(116)

În perioada de anchetă, cotele de piață respective au fost următoarele: circa 60 % pentru industria comunitară, circa 28 % pentru ceilalți producători comunitari, circa 13 % pentru importurile la prețuri de dumping originare din Thailanda și circa 4 % pentru importurile din restul lumii. După cum s-a arătat la considerentul 41, în total au existat 18 producători cunoscuți ai produsului similar în Comunitate. De asemenea, după cum se arată la considerentul 54, în perioada de anchetă industria comunitară a funcționat cu mult sub capacitatea deplină. Ceilalți producători comunitari dispun, probabil, și de capacități neutilizate. Prin urmare, există posibilitatea ca volumul producției din Comunitate să crească semnificativ, înainte de a apărea probleme de capacitate.

(117)

Având în vedere considerațiile precedente, cotele de piață și numărul de furnizori independenți ai produsului în cauză și ai produsului similar, afirmațiile menționate anterior privind problemele de concurență și penuria de aprovizionare se resping.

6.   Concluzia privind interesul Comunității

(118)

În concluzie, instituirea de măsuri ar trebui să permită industriei comunitare, precum și altor producători comunitari, să-și corecteze pierderile de volum al vânzărilor și de cote de piață, îmbunătățind totodată rentabilitatea acestora. Deși este posibil ca anumite efecte negative să se producă eventual sub forma unei creșteri limitate a prețurilor pentru consumatorii finali, impactul acestora este de departe compensat de consecințele benefice prevăzute pentru industria comunitară. Având în vedere cele menționate, s-a concluzionat provizoriu că nu există un motiv imperios care să împiedice instituirea măsurilor provizorii în cazul de față și că instituirea de măsuri ar fi conformă cu interesul Comunității.

G.   PROPUNEREA UNOR MĂSURI ANTIDUMPING PROVIZORII

(119)

Având în vedere concluziile stabilite privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră că sunt necesare măsuri provizorii cu scopul de a preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping.

1.   Nivelul eliminării prejudiciului

(120)

Nivelul măsurilor antidumping provizorii trebuie să fie suficient pentru eliminarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping, fără depășirea marjelor de dumping constatate. Pentru calcularea cuantumului dreptului necesar eliminării efectelor dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că măsurile ar trebui să permită industriei comunitare să realizeze un profit înaintea impozitării pe care l-ar realiza în mod rezonabil în condiții de concurență normale, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping.

(121)

S-a stabilit provizoriu, pe baza informațiilor disponibile, că o marjă a profitului de 14 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată drept nivelul previzibil pentru industria comunitară, în lipsa unui dumping prejudiciabil. După cum se arată la considerentul 67, în 2002, când volumul importurilor la prețuri de dumping originare din Thailanda era cel mai scăzut, industria comunitară a realizat un profit de 21,4 % din vânzările de produse sub marcă proprie și sub marca distribuitorului. Cu toate acestea, după cum se arată la considerentul 51, importurile la prețuri de dumping originare din Thailanda se fac exclusiv prin circuitul produselor sub marca distribuitorului. Prin urmare, s-a considerat adecvat ca rentabilitatea de 21,4 % deja menționată să fie adaptată pentru a se lua în considerare diferența existentă în gama de mărci utilizată de industria comunitară în raport cu importurile originare din Thailanda. În lipsa importurilor la prețuri de dumping, profitul obținut este de 14 %.

(122)

Majorarea de preț necesară a fost determinată prin compararea, pe tipuri de produs, a prețului de import mediu ponderat, utilizat pentru stabilirea subcotării, și a prețului neprejudiciabil al produsului similar vândut de industria comunitară pe piața Comunității. Prețul neprejudiciabil a fost obținut prin ajustarea prețului de vânzare al industriei comunitare, în scopul reflectării marjei de profit menționate anterior. Diferențele rezultate din această comparație au fost apoi exprimate în procente din valoarea totală CIF a importului.

(123)

Compararea prețurilor menționată anterior a evidențiat următoarele marje ale prejudiciului:

Karn Corn

31,3 %

Malee Sampran

12,8 %

River Kwai

12,8 %

Sun Sweet

18,6 %

Exportatori care au cooperat la anchetă neincluși în eșantion

17,7 %

Toate celelalte societăți

31,3 %

(124)

Pentru două societăți (Malee Sampran și River Kwai), nivelul de eliminare a prejudiciului a fost inferior marjei de dumping stabilite și, prin urmare, măsurile provizorii trebuie să se bazeze pe nivelul respectiv. Deoarece nivelul de eliminare a prejudiciului a fost superior marjei de dumping stabilite pentru celelalte două societăți, măsurile provizorii trebuie să se bazeze pe această marjă.

2.   Măsuri provizorii

(125)

Având în vedere cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, se consideră că dreptul antidumping provizoriu ar trebui să fie stabilit la nivelul celei mai mici marje (dumping sau prejudiciu), potrivit regulii dreptului celui mai mic.

(126)

Deoarece gradul de cooperare a fost foarte ridicat, s-a estimat că este adecvat ca nivelul dreptului pentru societățile care nu au cooperat la anchetă să fie stabilit la nivelul dreptului celui mai mare instituit pentru societățile care au cooperat. În consecință, nivelul dreptului rezidual a fost stabilit la 13,2 %.

(127)

În consecință, drepturile antidumping provizorii ar trebui să fie următoarele:

Exportatorii incluși în eșantion

Dreptul antidumping propus

Karn Corn

4,3 %

Malee Sampran

12,8 %

River Kwai

12,8 %

Sun Sweet

11,2 %

Exportatori care au cooperat la anchetă neincluși în eșantion

13,2 %

Toate celelalte societăți

13,2 %

(128)

Nivelurile individuale ale dreptului aplicate societăților specificate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată pentru societățile în cauză, în cursul acestei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (în opoziție cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din Thailanda, fabricate de aceste societăți și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate care nu este menționată specific în partea dispozitivă a prezentului regulament cu numele și adresa ei, inclusiv de către entitățile legate de societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil la nivel național.

(129)

În această privință, ar trebui să se remarce că una din societățile incluse în eșantion achiziționează cantități mari de produse finite de la alți producători din Thailanda, în scopul revânzării în Comunitate (după cum se arată la considerentul 34). Această societate beneficiază de un drept individual numai pentru bunurile din producția proprie și cu condiția de a se angaja să prezinte certificate de producție atunci când exportă în Comunitate, în scopul stabilirii fabricării produsului la nivel vamal.

(130)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri ale drepturilor individuale (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei și să cuprindă toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activității întreprinderii în domeniul producției, al vânzărilor interne și al exportului, care rezultă din schimbarea denumirii sau din crearea acestor noi unități de producție sau de vânzare. Dacă este necesar, regulamentul va fi modificat prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale drepturilor.

(131)

Pentru garantarea bunei aplicări a dreptului antidumping, nivelul dreptului rezidual ar trebui să fie aplicat nu numai producătorilor-exportatori care nu au cooperat, ci și producătorilor care nu au exportat produsul în cauză în Comunitate în perioada de anchetă.

3.   Dispoziție finală

(132)

În interesul unei bune administrări, este necesar să se stabilească un termen, pentru a permite părților interesate, care și-au semnalat prezența în termenul precizat în avizul de deschidere, să își facă cunoscut punctul de vedere în scris și să solicite să fie audiate. De asemenea, este necesar să se precizeze că concluziile privind instituirea drepturilor în sensul prezentului regulament sunt provizorii și pot fi revizuite în vederea instituirii drepturilor definitive,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie un drept antidumping provizoriu privind importurile de porumb zaharat (Zea mays var. saccharata) boabe, preparat sau conservat în oțet sau în acid acetic, necongelat, clasificat la codul NC ex 2001 90 30 (codul TARIC 2001903010) și de porumb zaharat (Zea mays var. saccharata) boabe, preparat sau conservat altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelat, altul decât produsele de la nr. 2006, clasificat la codul NC ex 2005 80 00 (codul TARIC 2005800010), originare din Thailanda.

(2)   Nivelul dreptului antidumping provizoriu aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează pentru produsele descrise la alineatul (1) și fabricate de următoarele societăți:

Societatea

Dreptul antidumping (%)

Codul TARIC suplimentar

Karn Corn Co.,Ltd, 278 Krungthonmuangkeaw, Sirinthon Rd., Bangplad, Bangkok, Thailanda

4,3

A789

Malee Sampran Public Co., Ltd, Abico Bldg. 401/1 Phaholyothin Rd., Lumlookka, Pathumthani 12130, Thailanda

12,8

A790

River Kwai International Food Industry Co., Ltd, 52 Thaniya Plaza, 21st. Floor, Silom Rd., Bangrak, Bangkok 10500, Thailanda

12,8

A791

Sun Sweet Co., Ltd, 9 M 1, Sanpatong-Bankad Rd., T. Toongsatok, Sanpatong, Chiangmai, Thailanda

11,2

A792

Fabricanți enumerați în anexa I

13,2

A793

Toate celelalte societăți

13,2

A999

(3)   Punerea în liberă circulație în Comunitate a produselor menționate la alineatul (1) este condiționată de depunerea unei garanții echivalente cu cuantumul dreptului provizoriu.

(4)   Cu excepția cazului în care există indicații contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Aplicarea nivelurilor individuale ale dreptului precizate pentru societatea River Kwai menționată la articolul 1 alineatul (2) este condiționată de prezentarea în fața autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale în bună și cuvenită formă, cu respectarea condițiilor stabilite în anexa II. În lipsa prezentării unei astfel de facturi, se aplică nivelul dreptului aplicabil tuturor celorlalte societăți.

Articolul 3

Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului, părțile interesate pot solicita să fie informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament, să-și prezinte punctul de vedere în scris și să ceară să fie audiate de Comisie, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

În conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, părțile interesate pot prezenta observații privind aplicarea prezentului regulament, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a acestuia.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 din prezentul regulament se aplică pentru o perioadă de șase luni.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO C 75, 28.3.2006, p. 6.


ANEXA I

Lista fabricanților care au cooperat, menționați la articolul 1 alineatul (2) la codul TARIC suplimentar A793:

Numele

Adresa

Agro-On (Thailand) Co., Ltd

50/499-500 Moo 6, Baan Mai, Pakkret, Monthaburi 11120, Thailand

B.N.H. Canning Co., Ltd

425/6-7 Sathorn Place Bldg., Klongtonsai, Klongsan, Bangkok 10600, Thailand

Boonsith Enterprise Co., Ltd

7/4 M.2, Soi Chomthong 13, Chomthong Rd., Chomthong, Bangkok 10150, Thailand

Erawan Food Public Company Limited

Panjathani Tower 16th floor, 127/21 Nonsee Rd., Chongnonsee, Yannawa, Bangkok 10120, Thailand

Great Oriental Food Products Co., Ltd

888/127 Panuch Village, Soi Thanaphol 2, Samsen-Nok, Huaykwang, Bangkok 10310, Thailand

Kuiburi Fruit Canning Co., Ltd

236 Krung Thon Muang Kaew Bldg., Sirindhorn Rd., Bangplad, Bangkok 10700, Thailand

Lampang Food Products Co., Ltd

22K Building, Soi Sukhumvit 35, Klongton Nua, Wattana, Bangkok 10110, Thailand

O.V. International Import-Export Co., Ltd

121/320 Soi Ekachai 66/6, Bangborn, Bangkok 10500, Thailand

Pan Inter Foods Co., Ltd

400 Sunphavuth Rd., Bangna, Bangkok 10260, Thailand

Siam Food Products Public Co., Ltd

3195/14 Rama IV Rd., Vibulthani Tower 1, 9th Fl., Klong Toey, Bangkok 10110, Thailand

Viriyah Food Processing Co., Ltd

100/48 Vongvanij B Bldg, 18th Fl, Praram 9 Rd., Huay Kwang, Bangkok 10310, Thailand

Vita Food Factory (1989) Ltd

89 Arunammarin Rd., Banyikhan, Bangplad, Bangkok 10700, Thailand


ANEXA II

Factura comercială, în bună și cuvenită formă, menționată la articolul 3 din prezentul regulament, trebuie să includă o declarație semnată de un responsabil al societății, după cum urmează:

 

Numele și funcția responsabilului societății care a emis factura comercială.

Următoarea declarație: „Subsemnatul certific că «volumul» [produsului în cauză] vândut la export în Comunitatea Europeană și consemnat în prezenta factură a fost produs de (numele și adresa societății) (codul TARIC suplimentar) în (țara în cauză). Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”

Data și semnătura.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

180


32006R1909


L 365/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1909/2006 AL CONSILIULUI

din 18 decembrie 2006

de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 de instituire a unui drept definitiv antidumping asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (denumit în continuare „regulament de bază”) (1),

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURĂ ANTERIOARĂ

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1015/94 (2), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia.

(2)

În septembrie 2000, Consiliul a confirmat, prin Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 (3), drepturile antidumping definitive care au fost instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1015/94 (astfel cum a fost modificat ulterior), în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(3)

La articolul 1 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 2042/2000, Consiliul a exclus în mod explicit din sfera de aplicare a dreptului antidumping sistemele de camere enumerate în anexa la regulamentul menționat anterior (denumită în continuare „anexa”), care sunt modele profesionale de calitate superioară, care corespund din punct de vedere tehnic definiției produsului prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, dar care nu pot fi considerate sisteme de telecamere.

(4)

Prin avizul din 29 septembrie 2005 (4), Comisia a inițiat o revizuire, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, a Regulamentului (CE) nr. 2042/2000 privind măsurile antidumping care se aplică importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia.

(5)

Printr-un aviz din 18 mai 2006, Comisia a inițiat o procedură antidumping privind importul anumitor sisteme de camere originare din Japonia, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază. Dat fiind că definiția produsului din cadrul prezentei proceduri include produsele care fac obiectul măsurilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2042/2000, Comisia a inițiat, de asemenea, prin același aviz din 18 mai 2006, o revizuire a măsurilor în vigoare, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

B.   CERCETARE PRIVIND NOILE MODELE DE CAMERE PROFESIONALE

1.   Procedură

(6)

Un producător-exportator japonez, în acest caz Hitachi Denshi (Europa) GmbH („Hitachi”), a informat Comisia cu privire la intenția sa de a introduce un nou model de sisteme de camere profesionale pe piața comunitară și i-a solicitat acesteia să adauge acest nou model pe lista prevăzută în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000, astfel încât să fie exclus din sfera de aplicare a drepturilor antidumping.

(7)

Comisia a informat industria comunitară cu privire la aceasta și a început o cercetare cu unicul scop de a stabili dacă produsul în cauză se încadrează în sfera de aplicare a drepturilor antidumping și dacă dispozitivul Regulamentului (CE) nr. 2042/2000 ar trebui modificat în consecință.

2.   Model supus cercetării

(8)

Cererea de scutire prezentată, însoțită de informațiile tehnice necesare, se referea la următorul model:

Hitachi:

cap cameră V-35W.

Acest model a fost prezentat pentru a înlocui modelul V-35 deja scutit.

3.   Constatări

(9)

Capul de cameră V-35W corespunde descrierii produsului de la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2042/2000. Cu toate acestea, ca și modelul precedent, acesta se utilizează în principal în scopuri profesionale și nu se vinde cu sistemul sau adaptorul triaxial corespunzător pe piața comunitară.

(10)

Prin urmare, s-a constatat că acesta trebuie considerat ca un sistem de camere profesionale, în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 2042/2000. Prin urmare, acesta trebuie exclus din sfera de aplicare a măsurilor antidumping existente și trebuie adăugat în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000.

(11)

În conformitate cu practica obișnuită a instituțiilor comunitare, acest nou model ar trebui scutit de dreptul antidumping de la data primirii, de către serviciile Comisiei, a cererii de scutire corespunzătoare. Prin urmare, toate importurile modelului de cameră prevăzut în continuare, efectuate de la 11 aprilie 2006, ar trebui scutite de dreptul antidumping începând cu această dată:

Hitachi:

cap cameră V-35W.

4.   Informarea părților interesate și concluzii

(12)

Comisia a informat industria comunitară și producătorul-exportator al sistemului de telecamere cu privire la constatările sale și i-a oferit posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere. Nici una din părți nu a formulat obiecții cu privire la constatările Comisiei.

(13)

Ținând seama de cele prezentate anterior, se propune modificarea anexei la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Prezentul regulament se aplică importurilor următorului model, fabricat și exportat către Comunitate de producătorul-exportator menționat în continuare:

Hitachi, de la 11 aprilie 2006

cap cameră V-35W.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

J.-E. ENESTAM


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO L 111, 30.4.1994, p. 106. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1754/2004 (JO L 313, 12.10.2004, p. 1).

(3)  JO L 244, 29.9.2000, p. 38. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 913/2006 (JO L 169, 22.6.2006, p. 1).

(4)  JO C 239, 29.9.2005, p. 9.


ANEXĂ

„ANEXĂ

Lista sistemelor de camere profesionale care nu sunt considerate sisteme de telecamere (sisteme de camere de televiziune) și prin urmare nu intră în aria de aplicare a măsurilor

Denumirea companiei

Cap cameră

Vizor

Unitate de comandă a camerei

Unitate operațională de comandă

Unitate centrală de comandă

Adaptori de cameră

Sony

DXC-M7PK

DXC-M7P

DXC-M7PH

DXC-M7PK/1

DXC-M7P/1

DXC-M7PH/1

DXC-327PK

DXC-327PL

DXC-327PH

DXC-327APK

DXC-327APL

DXC-327AH

DXC-537PK

DXC-537PL

DXC-537PH

DXC-537APK

DXC-537APL

DXC-537APH

EVW-537PK

EVW-327PK

DXC-637P

DXC-637PK

DXC-637PL

DXC-637PH

PVW-637PK

PVW-637PL

DXC-D30PF

DXC-D30PK

DXC-D30PL

DXC-D30PH

DSR-130PF

DSR-130PK

DSR-130PL

PVW-D30PF

PVW-D30PK

PVW-D30PL

DXC-327BPF

DXC-327BPK

DXC-327BPL

DXC-327BPH

DXC-D30WSP (2)

DXC-D35PH (2)

DXC-D35PL (2)

DXC-D35PK (2)

DXC-D35WSPL (2)

DSR-135PL (2)

DXF-3000CE

DXF-325CE

DXF-501CE

DXF-M3CE

DXF-M7CE

DXF-40CE

DXF-40ACE

DXF-50CE

DXF-601CE

DXF-40BCE

DXF-50BCE

DXF-701CE

DXF-WSCE (2)

DXF-801CE (2)

HDVF-C30W

CCU-M3P

CCU-M5P

CCU-M7P

CUU-M5AP (2)

RM-M7G

RM-M7E (2)

CA-325P

CA-325AP

CA-325B

CA-327P

CA-537P

CA-511

CA-512P

CA-513

VCT-U14 (2)

Ikegami

HC-340

HC-300

HC-230

HC-240

HC-210

HC-390

LK-33

HDL-30MA

HDL-37

HC-400 (2)

HC-400W (2)

HDL-37E

HDL-10

HDL-40

HC-500 (2)

HC-500W (2)

VF15-21/22

VF-4523

VF15-39

VF15-46 (2)

VF5040 (2)

VF5040W (2)

MA-200/230

MA-200A (2)

MA-400 (2)

CCU-37

CCU-10

RCU-240

RCU-390 (2)

RCU-400 (2)

RCU-240A

CA-340

CA-300

CA-230

CA-390

CA-400 (2)

CA-450 (2)

Hitachi

SK-H5

SK-H501

DK-7700

DK-7700SX

HV-C10

HV-C11

HV-C10F

Z-ONE (L)

Z-ONE (H)

Z-ONE

Z-ONE A (L)

Z-ONE A (H)

Z-ONE A (F)

Z-ONE A

Z-ONE B (L)

Z-ONE B (H)

Z-ONE B (F)

Z-ONE B

Z-ONE B (M)

Z-ONE B (R)

FP-C10 (B)

FP-C10 (C)

FP-C10 (D)

FP-C10 (G)

FP-C10 (L)

FP-C10 (R)

FP-C10 (S)

FP-C10 (V)

FP-C10 (F)

FP-C10

FP-C10 A

FP-C10 A (A)

FP-C10 A (B)

FP-C10 A (C)

FP-C10 A (D)

FP-C10 A (F)

FP-C10 A (G)

FP-C10 A (H)

FP-C10 A (L)

FP-C10 A (R)

FP-C10 A (S)

FP-C10 A (T)

FP-C10 A (V)

FP-C10 A (W)

Z-ONE C (M)

Z-ONE C (R)

Z-ONE C (F)

Z-ONE C

HV-C20HV-C20M

Z-ONE-D

Z-ONE-D (A)

Z-ONE-D (B)

Z-ONE-D (C)

Z-ONE.DA (2)

V-21 (2)

V-21W (2)

V-35 (2)

DK-H31 (2)

V-35W (2)

GM-5 (A)

GM-5-R2 (A)

GM-5-R2

GM-50

GM-8A (2)

GM-9 (2)

GM-51 (2)

RU-C1 (B)

RU-C1 (D)

RU-C1

RU-C1-S5

RU-C10 (B)

RU-C10 (C)

RC-C1

RC-C10

RU-C10

RU-Z1 (B)

RU-Z1 (C)

RU-Z1

RC-C11

RU-Z2

RC-Z1

RC-Z11

RC-Z2

RC-Z21

RC-Z2A (2)

RC-Z21A (2)

RU-Z3 (2)

RC-Z3 (2)

RU-Z35 (2)

RU-3300N (2)

CA-Z1

CA-Z2

CA-Z1SJ

CA-Z1SP

CA-Z1M

CA-Z1M2

CA-Z1HB

CA-C10

CA-C10SP

CA-C10SJA

CA-C10M

CA-C10B

CA-Z1A (2)

CA-Z31 (2)

CA-Z32 (2)

CA-ZD1 (2)

CA-Z35 (2)

EA-Z35 (2)

Matsushita

WV-F700

WV-F700A

WV-F700SHE

WV-F700ASHE

WV-F700BHE

WV-F700ABHE

WV-F700MHE

WV-F350

WV-F350HE

WV-F350E

WV-F350AE

WV-F350DE

WV-F350ADE

WV-F500HE (1)

WV-F-565HE

AW-F575HE

AW-E600

AW-E800

AW-E800A

AW-E650

AW-E655

AW-E750

AW-E860L

AK-HC910L

AK-HC1500G

WV-VF65BE

WV-VF40E

WV-VF39E

WV-VF65BE (1)

WV-VF40E (1)

WV-VF42E

WV-VF65B

AW-VF80

WV-RC700/B

WV-RC700/G

WV-RC700A/B

WV-RC700A/G

WV-RC36/B

WV-RC36/G

WV-RC37/B

WV-RC37/G

WV-CB700E

WV-CB700AE

WV-CB700E (1)

WV-CB700AE (1)

WV-RC700/B (1)

WV-RC700/G (1)

WV-RC700A/B (1)

WV-RC700A/G (1)

WV-RC550/G

WV-RC550/B

WV-RC700A

WV-CB700A

WV-RC550

WV-CB550

AW-RP501

AW-RP505

AK-HRP900

AK-HRP150

WV-AD700SE

WV-AD700ASE

WV-AD700ME

WV-AD250E

WV-AD500E (1)

AW-AD500AE

AW-AD700BSE

JVC

KY-35E

KY-27ECH

KY-19ECH

KY-17FITECH

KY-17BECH

KY-F30FITE

KY-F30BE

KY-F560E

KY-27CECH

KH-100U

KY-D29ECH

KY-D29WECH (2)

VF-P315E

VF-P550E

VF-P10E

VP-P115E

VF-P400E

VP-P550BE

VF-P116E

VF-P116WE (2)

VF-P550WE (2)

RM-P350EG

RM-P200EG

RM-P300EG

RM-LP80E

RM-LP821E

RM-LP35U

RM-LP37U

RM-P270EG

RM-P210E

KA-35E

KA-B35U

KA-M35U

KA-P35U

KA-27E

KA-20E

KA-P27U

KA-P20U

KA-B27E

KA-B20E

KA-M20E

KA-M27E

Olympus

MAJ-387N

MAJ-387I

 

OTV-SX 2

OTV-S5

OTV-S6

 

 

 

Camera OTV-SX


(1)  Denumită și unitate centrală de reglare (MSU) sau pupitru central de comandă (MCP).

(2)  Modele ce nu intră în aria de aplicare, cu condiția ca sistemul sau adaptorul triaxial corespunzător să nu se vândă pe piața comunitară.”


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

186


32006R1910


L 365/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1910/2006 AL CONSILIULUI

din 19 decembrie 2006

de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia ca urmare a reexaminării în temeiul expirării măsurilor, efectuată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (denumit în continuare „regulament de bază”) (1), în special articolul 11 alineatul (2),

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

1.   PROCEDURĂ

1.1.   Măsuri în vigoare

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1015/94 (2), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia (denumită în continuare „anchetă inițială”).

(2)

În septembrie 2000, prin Regulamentul (CE) nr. 2042/2000 (3), Consiliul a confirmat drepturile antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1015/94 în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază (denumită în continuare „anchetă precedentă de reexaminare”).

1.2.   Cerere de reexaminare

(3)

Ca urmare a publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia (4), Comisia a primit, la 28 iunie 2005, o cerere de reexaminare a acestor măsuri, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(4)

Această cerere a fost prezentată de Grass Valley Nederland BV, un producător comunitar care reprezintă mai mult de 60 % din producția comunitară totală de sisteme de telecamere (denumit în continuare „producător solicitant”). Grass Valley este societatea rezultată din achiziționarea societății Philips Digital Video Systems de către Thomson Multimedia, proprietarul societății Thomson Broadcast Systems. Cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor susținea că expirarea măsurilor va atrage după sine, probabil, o continuare sau o reapariție a dumpingului și a prejudiciului cauzat industriei comunitare.

(5)

Concluzionând, după consultarea comitetului consultativ, că există dovezi suficiente pentru a justifica inițierea unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, Comisia a deschis prezenta anchetă la 29 septembrie 2005 (5) în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

1.3.   Anchetă paralelă

(6)

La 18 mai 2006, Comisia a inițiat o nouă procedură antidumping privind importurile de anumite sisteme de camere originare din Japonia și de reexaminare intermediară a dreptului antidumping instituit asupra importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia (6). Noua procedură antidumping privește în special sistemele de telecamere vizate de măsurile în vigoare menționate la considerentul 2. În cazul în care s-ar decide că trebuie să se instituie măsuri asupra anumitor sisteme de camere originare din Japonia, cuprinzând astfel sistemele de telecamere care intră sub incidența măsurilor în temeiul prezentului regulament, ar fi necorespunzătoare menținerea măsurilor instituite prin acest regulament și ar fi necesară modificarea sau abrogarea acestuia în consecință.

1.4.   Anchetă în curs

1.4.1.   Procedură

(7)

Comisia i-a informat oficial pe producătorii-exportatori, utilizatorii/importatorii, producătorii de materii prime cunoscuți ca fiind interesați, pe reprezentanții țării exportatoare și pe producătorii comunitari cu privire la inițierea reexaminării în temeiul expirării măsurilor. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(8)

S-au trimis chestionare producătorului comunitar solicitant, la alți doi producători comunitari cunoscuți, la 25 de utilizatori, la nouă producători de materii prime și la cinci producători-exportatori cunoscuți din Japonia. S-au primit răspunsuri de la un producător comunitar, de la un producător-exportator japonez și societatea sa din Comunitate cu care are legătură, de la patru utilizatori/importatori și de la un furnizor de materii prime.

(9)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile considerate necesare în scopul anchetei sale și a efectuat vizite de verificare la următoarele societăți:

 

Producător comunitar:

Grass Valley Netherlands BV, Breda (Țările de Jos)

 

Alți producători din Comunitate:

Ikegami Electronics (Europa) GmbH – UK Branch, Sunbury on Thames (Regatul Unit)

 

Producător din țara de export:

Ikegami Tsushinki Co., Ltd, Tokyo

(10)

Analiza s-a axat în principal pe definiția standard (SD), dat fiind că sistemele de telecamere SD constituie marea majoritate a produselor care intră sub incidența măsurilor. S-a observat, de asemenea, că un sistem de telecamere HD, având performanțe și o calitate similare cu cele ale unui sistem SD cu un raport semnal-zgomot de 62 decibeli (și, prin urmare, care intră sub incidența măsurilor în vigoare în prezent), poate prezenta un raport semnal-zgomot sub 55 decibeli și, prin urmare, poate să nu intre sub incidența măsurilor. Acest fapt a fost confirmat și de industria comunitară. O parte în cauză care nu a cooperat la prezenta anchetă a cerut ca definiția produsului care face obiectul prezentei anchete să se alinieze celei din noua anchetă prevăzută la considerentul 6. Dar ancheta actuală nu poate modifica definiția produsului și se limitează la a stabili dacă este necesară menținerea sau abrogarea măsurilor în vigoare. Din acest motiv argumentul a fost respins.

1.4.2.   Perioada de anchetă

(11)

Ancheta privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului a cuprins perioada de la 1 octombrie 2004 la 30 septembrie 2005 (denumită în continuare „perioadă de anchetă”). Analiza tendințelor utile pentru evaluarea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată” sau „perioada de examinare a prejudiciului”).

2.   PRODUS ÎN CAUZĂ ȘI PRODUS SIMILAR

2.1.   Produs în cauză

(12)

Produsul în cauză este același ca și cel care a făcut obiectul anchetelor inițiale care au dus la instituirea măsurilor în vigoare în prezent, și anume sisteme de telecamere.

(13)

Astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1015/94, sistemele de telecamere pot fi alcătuite dintr-o combinație a următoarelor elemente, importate împreună sau separat:

(a)

un cap telecameră cu trei sau mai mulți senzori (dispozitive de captare cu cuplaj de sarcină de cel puțin 12 milimetri) de peste 400 000 pixeli fiecare, putând fi legat în spatele unui adaptor, și cu un raport semnal-zgomot de cel puțin 55 decibeli cu amplificare normală, dintr-o singură piesă cu capul telecamerei și de adaptor în aceeași carcasă sau separate;

(b)

un vizor (cu o diagonală egală sau mai mare de 38 milimetri);

(c)

o stație de bază sau o unitate de comandă a camerei (CCU) legată la cameră printr-un cablu;

(d)

un panou de comandă operațional (OCP) pentru comanda camerelor individuale (de exemplu, reglajul culorilor, deschiderea obiectivului sau diafragmă);

(e)

un pupitru central de comandă (MCP) sau o unitate centrală de reglare (MSU) cu indicarea camerei selecționate, care permite o vedere de ansamblu și reglarea la distanță a mai multor camere.

(14)

Produsele vizate de această reexaminare intră în prezent sub incidența codurilor NC ex 8525 30 90, ex 8537 10 91, ex 8537 10 99, ex 8529 90 81, ex 8529 90 95, ex 8543 89 97, ex 8528 21 14, ex 8528 21 16 și ex 8528 21 90.

(15)

Produsele care nu fac obiectul prezentei proceduri sunt următoarele:

(a)

obiectivele;

(b)

aparatele de înregistrare video cu bandă;

(c)

capetele telecameră cu o unitate de înregistrare în aceeași carcasă (nedisociabilă);

(d)

camerele profesionale care nu se pot utiliza pentru televiziune;

(e)

camerele profesionale enumerate în anexă.

2.2.   Produs similar

(16)

La fel ca și anchetele precedente menționate la considerentele 1 și 2, prezenta anchetă a stabilit că produsul în cauză fabricat de producătorii-exportatori japonezi și vândut pe piața japoneză și în Comunitate, precum și cel fabricat și vândut de producătorul comunitar solicitant pe piața Comunității se bazează pe aceeași tehnologie de bază și respectă amândouă standardele industriale internaționale. De asemenea, acestea sunt destinate acelorași aplicații și utilizări; produsele prezintă, prin urmare, caracteristici fizice și tehnice similare, sunt substituibile și își fac concurență reciproc. Prin urmare, acestea au fost considerate ca fiind similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.   PROBABILITATE DE CONTINUARE SAU DE REAPARIȚIE A DUMPINGULUI

3.1.   Observații preliminare

(17)

Precum în ancheta precedentă de reexaminare, gradul de cooperare al producătorilor-exportatori japonezi în cadrul prezentei anchete a fost deosebit de slab. Numai un singur producător din cinci a cooperat. Dintre ceilalți patru producători cunoscuți de Comisie, nici unul nu a răspuns la chestionar, chiar dacă, conform datelor disponibile și, în special, conform bazei de date ținute de Comisie, în temeiul articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [denumită în continuare „baza de date 14(6)”], cel puțin trei au exportat, probabil, sisteme de telecamere către Comunitate în timpul perioadei de anchetă.

(18)

Un singur producător-exportator a cooperat, dar acesta nu a exportat produsul în cauză către Comunitate. Ținând seama de gradul scăzut de cooperare, nu s-a putut obține direct de la producători-exportatori nici o informație fiabilă privind importurile produsului în cauză în Comunitate pe durata perioadei de anchetă. De asemenea, în conformitate cu concluziile precedente, informațiile statistice disponibile datorită Eurostat nu sunt considerate fiabile, deoarece codurile NC la care produsul în cauză este clasat înregistrează și importuri ale altor produse fără nici o posibilitate de distincție. Prin urmare, și informațiile de la Eurostat au trebuit înlăturate pentru a se stabili existența unor importuri de sisteme de telecamere originare din Japonia, precum și cantitățile și valorile lor. În aceste circumstanțe și în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, Comisia a decis să recurgă la datele disponibile, și anume cele cuprinse în baza de date 14(6) și în cererea de inițiere a reexaminării. Pe această bază au fost estimate volumele și valorile sistemelor de telecamere originare din Japonia și importate în Comunitate în cursul perioadei examinate.

3.2.   Importuri care fac obiectul unui dumping pe durata perioadei de anchetă

(19)

Ținând seama de cooperarea insuficientă sau inexistentă a producătorilor-exportatori japonezi și de faptul că singurul producător-exportator japonez care a cooperat nu a exportat către Comunitate pe durata perioadei de anchetă, Comisia a cules informații privind continuarea dumpingului din alte surse, în special cele comunicate de producătorul solicitant și cele disponibile în baza de date 14(6), în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(20)

Baza de date 14(6) arată că au existat importuri semnificative ale produsului în cauză pe durata perioadei de anchetă, în special circa zece capete telecameră, care constituie partea esențială și cea mai valoroasă a sistemului. Se reamintește că, ținând seama de cooperarea redusă și de faptul că singurul producător-exportator care a cooperat nu a exportat către Comunitate pe durata perioadei de anchetă, nu se putea opera nici un calcul formal al dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză.

(21)

Ținând seama de cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, Comisia trebuia să recurgă la datele disponibile, și anume elementele probatorii furnizate în cererea de reexaminare, care arată că nivelul dumpingului celor două modele ale produsului în cauză după vămuire este semnificativ, deoarece depășește, pentru unul dintre modele, 10 %.

(22)

În concluzie, din elementele probatorii disponibile reiese că există o probabilitate de continuare a practicilor de dumping de către producătorii-exportatori japonezi.

3.3.   Evoluția importurilor în caz de abrogare a măsurilor

3.3.1.   Observații preliminare

(23)

Producătorii internaționali de sisteme de telecamere sunt stabiliți numai în Japonia și în UE. Acești producători își împart astfel vânzările internaționale. Există cel puțin doi producători comunitari cunoscuți, dintre care unul are legătură cu producătorii-exportatori japonezi care produc pentru piața Comunității. Există cinci producători-exportatori japonezi cunoscuți care produc și vând la nivel internațional.

(24)

Se reamintește că măsurile sunt în vigoare din 1994. De asemenea, în 1999, Comisia a ajuns la concluzia că producătorii-exportatori asimilau măsurile și a decis, în consecință, să crească drepturile antidumping la niveluri foarte ridicate în ceea ce-i privește pe producătorii-exportatori în cauză (până la 200,3 %). În cele din urmă, în 2000, o reexaminare în temeiul expirării măsurilor în vigoare a arătat că măsurile trebuiau prelungite pentru o nouă perioadă de cinci ani, ținând seama de probabilitatea de continuare și de reapariție a dumpingului și a prejudiciului.

3.3.2.   Raport între prețurile practicate în Comunitate și prețurile practicate în țara de export

(25)

Ținând seama de slaba cooperare a producătorilor-exportatori, singurele surse de informație disponibile pentru prețurile produsului în cauză în Japonia erau datele despre vânzări ale unicului producător-exportator care a cooperat (Ikegami), informațiile obținute de la producătorul solicitant și informațiile prevăzute în cererea de reexaminare.

(26)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 20, capul telecamerei este partea centrală și cea mai importantă a unui sistem de telecamere în termeni de valoare, astfel încât s-a considerat adecvată evaluarea pe această bază a raportului între prețurile practicate în Japonia și prețurile practicate în Comunitate.

(27)

Din informațiile cuprinse în cerere și din cele obținute în cursul vizitelor de verificare reiese că prețurile practicate de producătorii comunitari în Comunitate sunt mai mari decât cele practicate pe piața internă japoneză.

(28)

Cu toate acestea, s-a arătat anterior că societățile japoneze sunt totuși dispuse încă în prezent să exporte către Comunitate la prețuri, fără drepturi antidumping, care sunt de departe mai mici decât cele practicate în Comunitate și pe piața lor internă. Același lucru se întâmplă și în cazul exporturilor către țările terțe.

(29)

Pe această bază, se poate aștepta ca, în caz de abrogare a măsurilor, importurile să intre în Comunitate probabil la prețuri care vor face obiectul unui dumping foarte semnificativ și vor fi mai mici decât prețurile din Comunitate, dat fiind că nimic nu lasă să se creadă că producătorii-exportatori japonezi își vor modifica politica în materie de prețuri în acest caz. De asemenea, nivelul ridicat al prețurilor pe piața Comunității îi stimulează pe producătorii-exportatori japonezi să își orienteze părți din vânzările lor interne spre piața UE.

(30)

În sfârșit, ținând seama de nivelul ridicat al drepturilor în vigoare (între 52,7 % și 200,3 %), producătorii-exportatori japonezi ar avea o marjă de manevră importantă pentru stabilirea de prețuri noi în caz de abrogare a măsurilor, dacă ar trebui să decidă creșterea prețurilor lor la export. În toate cazurile, după cum s-a demonstrat deja anterior, orice creștere a prețurilor mai mică decât măsurile existente în vigoare ar reprezenta o subcotare a prețurilor practicate în Comunitate.

3.3.3.   Raport între prețurile de export ale Japoniei către țări terțe și prețurile din țara exportatoare

(31)

Ținând seama de slaba cooperare a producătorilor-exportatori, s-a efectuat o analiză privind prețurile din Japonia către țările terțe practicate de unicul producător-exportator care a cooperat, în raport cu cele la care produsele au fost vândute în Japonia. În acest sens, a fost luată în considerare marea majoritate a vânzărilor în țările terțe.

(32)

În scopul unei comparații corecte a acestor prețuri, s-au efectuat adaptări, după caz, în funcție de nivelul comercial, de transport, de asigurare și de costul aferent creditului. Au fost incluse în comparație toate elementele sistemelor, nu doar capetele telecamerelor, dat fiind că erau disponibile informații detaliate cu privire la acestea.

(33)

Comparația arată că societatea vindea țărilor terțe la prețuri mult mai mici decât cele practicate pe piața sa internă.

(34)

Din informațiile disponibile reiese că societatea își vinde produsele către țări terțe, foarte probabil, la prețuri de dumping (aproximativ 20 %). Aceasta confirmă elementele probatorii din cerere care arată la prima vedere că producătorii-exportatori vând la prețuri de dumping semnificative către alte țări terțe.

(35)

Nici un element probatoriu disponibil nu indică faptul că alți producători-exportatori japonezi nu urmează aceeași politică în materie de prețuri și nu vând la prețuri care fac probabil obiectul unui dumping către alte țări terțe.

(36)

Pe această bază, se concluzionează că producătorii-exportatori japonezi vindeau la export către țări terțe la prețuri mult mai mici decât cele practicate pe piața lor internă și că aceste prețuri la export se situau, foarte probabil, la niveluri de dumping pe durata perioadei de anchetă; nici un element probatoriu nu lasă să se întrevadă că această practică se va schimba.

3.3.4.   Raport între prețurile la export practicate de Japonia față de țările terțe și nivelul prețurilor în Comunitate

(37)

Conform datelor disponibile, respectiv cererea și informațiile furnizate de singurul producător-exportator care a cooperat, prețurile la care producătorii-exportatori își vând produsul în cauză țărilor terțe sunt cu mult mai mici decât cele practicate în Comunitate. Diferența poate atinge 220 %, în funcție de piață. În caz de abrogare a măsurilor, producătorii-exportatori japonezi ar fi prin urmare foarte stimulați să reorienteze părți din exporturile lor destinate țărilor terțe către piața Comunității.

(38)

Este necesar să se precizeze, de asemenea, că singura țară care aplică măsuri antidumping produsului în cauză este Comunitatea. Nici un element probatoriu nu indică faptul că, în caz de abrogare a măsurilor, producătorii vor adopta o altă politică în materie de prețuri decât cea urmată în materie de exporturi către țările terțe.

3.3.5.   Capacități neutilizate și stocuri

(39)

Producătorul solicitant a subliniat că, din cauza naturii produsului, capacitățile sunt flexibile, iar producătorii-exportatori japonezi le-ar putea mări pe ale lor într-un termen foarte scurt. Acest lucru a fost confirmat prin verificări la fața locului efectuate la singurul producător-exportator japonez care a cooperat.

(40)

De fapt, procesul de producție are nevoie de mână de lucru, dar nu este limitat de un proces de producție special sau de o anumită mașină. Dat fiind că linia de producție este în principal manuală, este suficient să se mărească numărul de ture și personalul pentru a mări capacitățile. De fapt, principalul obstacol în mărirea capacităților este timpul necesar pentru formarea noilor operatori însărcinați cu asamblarea și fabricarea sistemelor de telecamere. Singurul obstacol eventual care ar necesita niște investiții importante pentru mărirea producției este mașina care fabrică blocul optic. Cu toate acestea, nici un element probatoriu nu indică faptul că acesta este, ținând seama de nivelurile de producție actuale, un factor limitativ probabil al unei eventuale creșteri a capacităților de producție. De asemenea, deoarece societatea nu exploata complet toate turele, s-a concluzionat că se vor putea mări rapid și semnificativ capacitățile de producție. În plus, nu s-a prezentat nici un element probatoriu conform căruia costul legat de o astfel de creștere a capacităților ar fi ridicat în raport cu valoarea produselor fabricate.

(41)

Această creștere ar putea fi foarte semnificativă, dat fiind „prețul modic” pe care trebuie să îl plătească producătorii-exportatori japonezi pentru a vinde cantități mărite în Comunitate (rețele de distribuție existente și nivel scăzut de investiții necesare pentru mărirea capacităților).

(42)

Ținând seama de cele menționate anterior, precum și de lipsa oricărui element probatoriu care să demonstreze că această situație nu este similară pentru toți producătorii-exportatori, se poate concluziona că există o probabilitate de creștere semnificativă a capacităților de producție într-un termen foarte scurt, în cazul în care producătorii japonezi ar decide în acest sens.

(43)

Pe baza celor menționate anterior, se poate concluziona că importurile vor crește probabil în Comunitate, în caz de abrogare a măsurilor. Cele menționate anterior trebuie considerate în lumina prețurilor atractive din Comunitate în raport cu țările terțe, după cum s-a arătat anterior, a rețelelor de distribuție existente deja și a faptului că aceste capacități mărite ar putea fi asigurate cu un cost relativ scăzut (formarea noilor operatori specializați).

3.4.   Concluzie

(44)

Ținând seama de particularitățile pieței menționate anterior, și anume prețurile din Comunitate fiind mai mari decât cele practicate în țările terțe și pe piața internă japoneză, există un mare interes în reorientarea unor părți din vânzări către piața Comunității, probabil la prețuri scăzute, pentru a recâștiga cotele de piață pierdute. De asemenea, deoarece capacitățile de producție pot fi extinse rapid, este foarte probabil că importurile produsului în cauză se vor relua în cantități semnificative. În lipsa unor elemente probatorii conform cărora producătorii-exportatori japonezi își vor schimba politica în materie de prețuri în scopul creșterii prețurilor în caz de abrogare a măsurilor, este, de asemenea, foarte probabil că aceste importuri mărite se vor face la prețuri care fac obiectul unui dumping.

(45)

Pe baza celor menționate anterior, se poate concluziona că există o probabilitate de reapariție a dumpingului produsului în cauză din partea producătorilor-exportatori japonezi în caz de abrogare a măsurilor, astfel încât este necesară menținerea măsurilor în vigoare.

4.   DEFINIȚIA INDUSTRIEI COMUNITARE

(46)

În 2001, Philips Digital Video Systems („Philips DVS”) a fost preluat de Thomson Multimedia, proprietar al lui Thomson Broadcast Systems („TBS”), un alt producător comunitar de sisteme de telecamere, entitatea fuzionată Philps DVS/TBS devenind Grass Valley Nederland B.V., producătorul solicitant.

(47)

Un producător-exportator a subliniat că, în urmă cu cinci ani, cvasitotalitatea sistemelor de telecamere vândute de societatea sa cu care are legătură din Comunitate erau fabricate de această societate în Comunitate. Pe de altă parte, acesta a afirmat că nu este afectat de deciziile de instituire a drepturilor antidumping, deoarece această instalație de producție nu aprovizionează numai piața Comunității, ci lumea întreagă.

(48)

Dat fiind că acest producător-exportator nu a furnizat informații mai ample, în special un răspuns la chestionarele destinate celorlalți producători comunitari, nu s-a putut examina amănunțit natura precisă a activităților sale, în special în Comunitate.

(49)

Un alt operator economic care fabrică sisteme de telecamere în Comunitate și are legătură cu un producător-exportator japonez a cooperat la prezenta anchetă și s-a opus măsurilor în vigoare în prezent. Acest operator economic a subliniat că importurile de sisteme de telecamere originare din Japonia erau sporadice și aveau ca scop numai completarea operațiunilor lor din Comunitate. Verificarea la fața locului a dovedit că numai un anumit model se asambla în aceste instalații în Comunitate cu părți originare din Japonia și din Comunitate, chiar dacă, în momentul verificării, nu se realiza propriu-zis nici o producție a blocului CCD (dispozitiv cu cuplaj de sarcină), partea cea mai importantă a unui cap telecameră. De asemenea, ancheta a constatat că nici un alt motiv în afară de existența unor măsuri aplicabile sistemelor de telecamere nu justifică producția unui astfel de model în Comunitate.

(50)

În orice caz, prezenta anchetă a confirmat că producătorul solicitant reprezintă peste 60 % din producția comunitară de sisteme de telecamere. Prin urmare, acesta constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și va fi denumit în continuare „industria comunitară”.

5.   SITUAȚIA PE PIAȚA COMUNITĂȚII

5.1.   Observații preliminare

(51)

Din motivele explicitate la considerentele 19 și 20, analiza situației pieței din Comunitate se baza pe datele colectate privind capetele telecamerelor.

(52)

Astfel cum s-a menționat anterior, nu a fost posibil să se obțină date de la un producător-exportator japonez care ar dispune de instalații de producție pe piața comunitară. După cum s-a precizat anterior, părțile japoneze care au exportat efectiv produsul în cauză către Comunitate nu au cooperat. În consecință, în special în ceea ce privește consumul, Comisia a recurs la datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(53)

Ținând seama de faptul că datele privind vânzările și producția erau disponibile numai pentru una sau două părți interesate și ținând seama de sensibilitatea comercială a acestor informații, se consideră indicat a nu se divulga valori absolute. Acestea din urmă au fost, prin urmare, înlocuite cu simbolul „–” și s-au furnizat indici.

5.1.1.   Consumul pe piața Comunității

(54)

Consumul comunitar aparent de capete telecameră a fost evaluat pe baza volumului de vânzări în Comunitate, astfel cum a fost comunicat de industria comunitară, a volumului de vânzări al Ikegami Electronics (Europa) GmbH, a statisticilor privind importurile de capete telecameră originare din Japonia extrase din baza de date 14(6), precum și a informațiilor privind achizițiile comunicate de un utilizator de sisteme de telecamere. Din cauza necooperării unui producător-exportator japonez despre care se presupune că fabrică sisteme de telecamere în Comunitate, consumul comunitar este probabil ușor subestimat, chiar dacă tendințele generale și concluziile rezultate nu ar fi modificate semnificativ.

Tabelul 1

Consum comunitar de capete telecameră

 

2002

2003

2004

PA

Unități

Indice

100

104

123

103

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar și bază de date 14(6).

(55)

Consumul comunitar a crescut cu 3 % între 2002 și perioada de anchetă. Se remarcă, totuși, o creștere puternică în 2004, atunci când importurile culminau. Pe durata perioadei de anchetă, consumul comunitar a scăzut cu aproximativ 15 % față de 2004.

5.1.2.   Importuri actuale provenite din țara în cauză

(i)   Volum al importurilor și cotă de piață a importurilor în cauză pe durata perioadei de examinare a prejudiciului

(56)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor de capete telecameră originare din Japonia a rămas relativ redus. Cu toate acestea, a crescut aproape de zece ori între 2002 și 2004, ajungând aproximativ la 30 de unități. Pe durata perioadei de anchetă, importurile au regresat față de 2004, rămânând considerabil superioare nivelului lor din 2002. În total, în cursul perioadei examinate, importurile aproape s-au triplat. Industria comunitară a subliniat că volumul importurilor este subestimat, deoarece, pe baza informațiilor despre piață pe care le deține, livrările în Comunitate efectuate de producătorii japonezi erau mult mai mari decât ceea ce se putea produce de către aceste societăți în Comunitate. De asemenea, industria comunitară a evidențiat că măsurile erau probabil eludate prin importuri de părți de camere. Cu toate acestea, aceste informații furnizate nu erau conforme cu concluziile anchetei, și anume cu vizitele de verificare și cu informațiile primite de la utilizatori independenți. De asemenea, sfera de aplicare a prezentei anchete de reexaminare nu are ca obiect stabilirea eludării măsurilor în vigoare, chiar dacă se recunoaște că practicile de eludare au un impact asupra situației din industria comunitară.

(57)

Cota de piață a importurilor a crescut în mod constant până în 2004, când a atins nivelul său cel mai înalt. În ciuda unei puternice scăderi pe durata perioadei de anchetă, și anume la mai puțin de jumătate din nivelul din 2004, importurile și-au mărit cota de piață în cursul perioadei examinate.

Tabelul 2

Importuri de capete telecameră originare din Japonia și cotă de piață

 

2002

2003

2004

PA

Volumul importurilor

Indice

100

167

1 000

300

Cotă de piață

Indice

100

161

816

291

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar și baza de date 14(6).

(ii)   Evoluția prețurilor și politica urmată în materie de prețuri la importurile produsului în cauză

(58)

În lipsă de cooperare, nici o informație fiabilă nu a fost disponibilă în ceea ce privește nivelurile prețurilor la importurile de capete telecameră. De fapt, producătorii-exportatori japonezi vând produsul în cauză exclusiv importatorilor legați din Comunitate. Din acest motiv, nivelurile prețurilor disponibile în baza de date 14(6) sunt prețuri practicate între părțile asociate și, prin urmare, nu pot fi considerate fiabile. Aceasta cu atât mai mult cu cât măsurile în vigoare permit societăților să decidă atribuirea profiturilor entităților din Comunitate.

(59)

Prin urmare, nu se poate trage nici o concluzie în ceea ce privește evoluția prețurilor și politica urmată în materie de prețuri la importurile produsului în cauză.

5.1.3.   Situația economică a industriei comunitare

(60)

Din motive de claritate, este necesar să se precizeze că industria comunitară a furnizat în răspunsul său la chestionar informații privind sistemele de telecamere, și nu numai capetele telecameră. Aceasta nu a fost considerată o problemă, dat fiind că fiecare sistem de telecamere dispune, în principiu, de un cap telecameră. Din acest motiv, în vederea examinării tendințelor și din lipsă de informații mai detaliate privind activitățile producătorilor-exportatori japonezi în Comunitate, analiza situației economice a industriei comunitare s-a efectuat pe baza datelor privind sistemele de telecamere.

(i)   Producție, capacități de producție și utilizarea capacităților de producție

(61)

Producția totală de sisteme de telecamere a industriei comunitare a crescut ușor în cursul perioadei examinate. După regresul de 8 % din 2003, producția a crescut semnificativ în 2004, cu aproape 35 %. În schimb, pe durata perioadei de anchetă, aceasta a scăzut cu aproximativ 16 % față de 2004, rămânând mai mare cu 5 % față de 2002.

Tabelul 4

Volum de producție

 

2002

2003

2004

PA

Producție

Indice

100

92

124

105

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(62)

Capacitățile de producție ale industriei comunitare au rămas stabile până în 2004. În schimb, pe durata perioadei de anchetă, acestea au scăzut cu 14 % ca urmare a reorganizării societății, ceea ce i-a permis să-și adapteze capacitățile de producție la cererea existentă. De fapt, după cum este descris în continuare, o astfel de reducere a capacităților a fost însoțită de o utilizare stabilă a capacităților între 2004 și perioada de anchetă.

(63)

În paralel cu creșterea producției și cu adaptarea capacităților de producție, utilizarea capacităților a crescut în cursul perioadei examinate. În total, aceasta a urmat o evoluție similară cu cea a producției, crescând între 2002 și 2004, cu un vârf în 2003. Pe durata perioadei de anchetă, aceasta a rămas stabilă față de 2004, depășind cu aproximativ 20 % nivelul din 2002.

Tabelul 5

Capacități de producție și utilizarea capacităților

 

2002

2003

2004

PA

Capacități de producție

Indice

100

100

100

86

Utilizarea capacităților

Indice

100

92

124

122

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(ii)   Stocuri

(64)

Stocurile au regresat semnificativ în 2003 (–17 %); acestea au crescut în anul următor, rămânând cu 11 % sub nivelul din 2002. Creșterea anormală a inventarelor pe durata perioadei de anchetă se explică prin faptul că perioada de anchetă s-a terminat înainte de sfârșitul exercițiului financiar, atunci când un anumit număr de comenzi trebuia încă executat.

Tabelul 6

Volumul stocurilor

 

2002

2003

2004

PA

Stocuri

Indice

100

83

89

172

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(iii)   Volumul vânzărilor, prețuri și cotă de piață

(65)

Între 2002 și 2004, vânzările din industria comunitară pe piața Comunității au crescut cu 10 %, fără a compensa cu toate acestea extinderea consumului comunitar care a crescut semnificativ, și anume cu 23 % în aceeași perioadă. Aceasta a condus la un regres global al cotei de piață a industriei comunitare cu peste 20 de puncte procentuale în cursul perioadei examinate, în favoarea importurilor provenite din Japonia și a altor operatori din Comunitate. Pe durata perioadei de anchetă, vânzările au regresat semnificativ față de nivelurile din 2004, ceea ce a condus la un nou regres al cotei de piață a industriei comunitare.

(66)

Cu toate acestea, este necesar să se precizeze că cifrele și tendințele observate în ceea ce privește cota de piață a industriei comunitare trebuiau să se bazeze pe datele disponibile, în special pentru că celălalt producător existent în Comunitate nu și-a comunicat cifrele de vânzare și de producție.

(67)

În ceea ce privește prețurile de vânzare medii, acestea au scăzut cu 3 % în cursul perioadei examinate, față de o creștere cu 7 % între 2002 și 2003. Cu toate acestea, scăderea relativ redusă a prețurilor în cursul perioadei examinate maschează o modificare a sortimentului de produse, în măsura în care industria comunitară a introdus produse noi cu configurații superioare (și mai scumpe).

Tabelul 7

Volumul vânzărilor, prețuri și cotă de piață

 

2002

2003

2004

PA

Volumul vânzărilor (unități)

Indice

100

103

110

79

Prețuri medii (EUR/unitate)

Indice

100

107

98

97

Cotă de piață

Indice

100

99

89

76

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(iv)   Ocuparea forței de muncă, productivitate și salarii

(68)

În cursul perioadei examinate, gradul de ocupare a forței de muncă a scăzut (cu peste 24 %), ceea ce, cumulat cu creșterea producției, s-a tradus printr-o creștere semnificativă a productivității (37 %). Este necesar să se precizeze că scăderea gradului de ocupare a forței de muncă a fost însoțită de o utilizare accentuată a contractelor de muncă temporare/flexibile, reducând astfel costurile fixe ale societății.

(69)

De fapt, în cursul perioadei examinate, industria comunitară și-a putut reduce considerabil costurile cu forța de muncă (–14 %). În consecință, industria comunitară și-a putut reduce proporția acestor costuri din costul total de producție cu mai multe puncte procentuale. Este, prin urmare, evident că industria comunitară a căutat să-și adapteze structura de producție și să-și diminueze costurile fixe.

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă, productivitate și salarii

 

2002

2003

2004

PA

Ocuparea forței de muncă

Indice

100

102

87

76

Productivitate (unități pe salariat)

Indice

100

90

142

137

Costuri cu forța de muncă (mii de EUR)

Indice

100

97

103

86

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(v)   Profituri

(70)

Este necesar să se precizeze că rentabilitatea industriei comunitare era mereu negativă pe durata perioadei de anchetă a ultimei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, ceea ce a condus la prelungirea măsurilor antidumping în vigoare în acea perioadă. Această situație s-a inversat în prezent, iar între 2002 și 2004 industria comunitară a prezentat niveluri de rentabilitate pozitive.

(71)

De fapt, rentabilitatea industriei comunitare a crescut până în 2004, chiar dacă, în principiu, sunt necesare profituri ridicate (peste 10 %) pentru a permite industriei să evolueze în ritmul progresului tehnologic. Prin urmare, chiar în 2003 și 2004, anii în cursul cărora marja de profit era mai ridicată, nivelurile nu erau suficient de mari pentru a garanta industriei comunitare că poate continua să investească volume substanțiale în evoluții noi, ceea ce se cere în mod normal în acest sector.

(72)

Pe durata perioadei de anchetă, rentabilitatea s-a deteriorat semnificativ, traducându-se prin pierderi substanțiale. Aceasta se poate explica prin doi factori: pe de o parte, scăderea semnificativă a vânzărilor din Comunitate pe durata perioadei de anchetă s-a soldat cu creșterea costurilor fixe medii, însoțită de efectul negativ inerent pentru rentabilitate. Pe de altă parte, industria comunitară a fost incapabilă să repercuteze creșterea costurilor anumitor materii prime, precum și cheltuielile suplimentare cu cercetarea și dezvoltarea (R&D) și cu vânzarea, rezultate dintr-o rețea mai vastă de birouri de vânzare, în vederea furnizării unor servicii mai bune clienților săi. Este necesar să se precizeze, de asemenea, după cum s-a descris la considerentul 67, că ușoara scădere a prețurilor de vânzare medii între 2004 și perioada de anchetă maschează o modificare a sortimentului de produse, în măsura în care industria comunitară a introdus produse noi cu configurații superioare (și mai scumpe), fără a putea crește prețurile în consecință.

Tabelul 9

Rentabilitate

 

2002

2003

2004

PA

Rentabilitate (%)

Indice

100

176

251

– 321

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(vi)   Investiții, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri

(73)

Investițiile au rămas la niveluri ridicate, în ciuda regresului de 13 % din 2003. Acesta a fost, totuși, compensat în anul următor printr-o creștere aproape triplă, datorată restructurării și modernizării producției industriei comunitare, precum și investițiilor mereu ridicate în R&D, care sunt indispensabile în acest sector.

(74)

Randamentul investițiilor, care corespunde profitului exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat o tendință similară cu cea a rentabilității astfel cum a fost descrisă anterior.

Tabelul 10

Investiții și randamentul investițiilor

 

2002

2003

2004

PA

Investiții (mii de EUR)

Indice

100

87

237

148

Randamentul investițiilor

Indice

100

143

182

– 116

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar.

(75)

Industria comunitară nu a avut dificultăți în mobilizarea capitalurilor în cursul perioadei examinate.

(vii)   Flux de lichidități

(76)

Fluxul de lichidități a progresat semnificativ până în 2004 (39 %). Această evoluție pozitivă indică faptul că industria era în curs de redresare. Ar trebui precizat că în 2004 fluxul de lichidități reprezenta numai 10 % din vânzările totale realizate în Comunitate, ceea ce nu se poate considera ca excesiv. În schimb, pe durata perioadei de anchetă, fluxul de lichidități era afectat în mod semnificativ de nivelurile de rentabilitate negative.

Tabelul 11

Flux de lichidități

 

2002

2003

2004

PA

Flux de lichidități (mii de EUR)

Indice

100

99

139

–70

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar

(viii)   Creștere

(77)

Între 2002 și perioada de anchetă, consumul comunitar a crescut cu 3 %, în timp ce volumul vânzărilor industriei comunitare pe piața Comunității a scăzut cu 21 %. Industria comunitară a pierdut peste 20 de puncte procentuale de cotă de piață, în timp ce importurile care făceau obiectul unui dumping și ceilalți producători comunitari și-au mărit cotele lor respective.

(78)

În cursul ultimilor ani, piața sistemelor de telecamere a fost marcată de o reorientare a sistemelor cu definiție standard către sisteme cu înaltă definiție. Această evoluție ar trebui să se accentueze în viitor. Cu toate acestea, transmisia cu înaltă definiție nefiind încă foarte răspândită, numeroase televiziuni, în special canalele mici de televiziune sau canalele de televiziune regionale, continuă să achiziționeze sisteme cu definiție standard, atrase de prețurile relativ mici. De fapt, industria comunitară nu a fost în măsură să profite de creșterea pieței, după cum o dovedește pierderea cotei sale de piață.

(79)

De asemenea, producția și vânzările sistemelor cu definiție standard continuă să constituie un element important pentru oricare producător de sisteme de telecamere, în special deoarece din cauza puternicei intensități de capital a acestei industrii, costurile fixe tind să fie ridicate în mod natural. Este, prin urmare, important pentru industria comunitară să beneficieze de mari volume de vânzări care rezultă din vânzările de sisteme cu definiție standard pentru a repartiza costurile fixe.

(ix)   Importanța marjei de dumping

(80)

Analiza importanței dumpingului trebuie să țină seama de faptul că sunt în vigoare măsuri pentru a elimina dumpingul prejudiciabil. Astfel cum s-a menționat la considerentul 22, datele disponibile precizează că producătorii-exportatori japonezi continuă să vândă în Comunitate la prețuri de dumping. De fapt, marja de dumping constatată este semnificativă, iar impactul său asupra situației industriei comunitare nu poate fi considerat neglijabil, în special atunci când acesta este asociat cu volumele semnificative care sunt, de asemenea, previzibile.

(x)   Restabilire în urma practicilor de dumping anterioare

(81)

Situația industriei comunitare s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură în cursul perioadei examinate, de la extinderea măsurilor din 2000 și până la precedenta reexaminare în temeiul expirării măsurilor. Cu toate acestea, indicatorii menționați anterior demonstrează, de asemenea, că industria comunitară rămâne fragilă și vulnerabilă.

5.1.4.   Efecte ale altor factori asupra situației industriei comunitare

(i)   Exporturi ale industriei comunitare

(82)

Ancheta a demonstrat că exporturile industriei comunitare au evoluat după cum urmează:

Tabelul 12

Exporturi ale industriei comunitare

 

2002

2003

2004

PA

Volum (unități)

Indice

100

117

193

148

Valoare (mii de EUR)

Indice

100

126

146

93

Preț mediu (EUR/unități)

Indice

100

107

75

63

Sursă: Răspunsuri verificate la chestionar

(83)

Cantitățile exportate de industria comunitară au crescut semnificativ între 2002 și 2004, dar au scăzut cu peste 20 % pe durata perioadei de anchetă. Cu toate acestea, pe durata perioadei de anchetă, nivelul vânzărilor rămâne mai mare cu aproape 50 % față de nivelul vânzărilor înregistrate la începutul perioadei examinate. Această evoluție global pozitivă era simultană cu un regres net al prețurilor medii, care se explică printr-o concurență ridicată cu prețuri extrem de mici pe piețele din țările terțe (a se vedea considerentul 35).

(84)

De fapt, ancheta a demonstrat că industria comunitară era expusă la o concurență cu prețuri extrem de mici în țările terțe, în special pe piețele emergente, precum Brazilia și China, și că, pentru a putea menține un nivel semnificativ de producție și de vânzări, aceasta era obligată să-și reducă mult prețurile către țările terțe. Prin urmare, consecințele negative asupra rentabilității globale erau previzibile.

(ii)   Alți producători din Comunitate

(85)

Un factor care ar putea explica redresarea incompletă a situației economice a industriei comunitare, ținând seama, în special, de pierderea cotei de piață și de nivelul de rentabilitate negativă pe durata perioadei de anchetă, este realizarea, de către anumiți producători-exportatori japonezi, de operațiuni în Comunitate care ar produce, de asemenea, sisteme de telecamere care urmează să fie vândute pe piața Comunității. De fapt, alți producători din Comunitate au câștigat o cotă de piață semnificativă în cursul perioadei examinate (a se vedea considerentul 65). Cu toate acestea, ținând seama de lipsa de cooperare a unui producător japonez, despre care se presupune că produce în Comunitate, nu se poate exclude faptul că eventualul câștig de cotă de piață al acestei societăți nu este rezultatul unor practici concurențiale mai bune, ci al unui simplu transfer de practici de dumping către Comunitate prin intermediul asamblării produsului în Comunitate, care face măsurile inoperante.

(86)

În acest sens, trebuie precizat că, cel puțin într-un caz, ancheta nu a dezvăluit nici un alt motiv al acestor operațiuni în Comunitate, decât existența măsurilor și necesitatea de a le evita (a se vedea considerentul 49).

5.1.5.   Concluzie privind situația industriei comunitare

(87)

Situația actuală a industriei comunitare trebuie considerată în lumina faptului că există măsuri în vigoare.

(88)

Vânzările pe piața Comunității, volumul de producție și utilizarea capacităților au crescut în mod evident până în 2004. De asemenea, rentabilitatea și productivitatea s-au îmbunătățit până în 2004, în timp ce costurile cu forța de muncă au scăzut. Fluxul de lichidități, randamentul investițiilor și stocurile au prezentat, de asemenea, o evoluție pozitivă până în 2004.

(89)

În schimb, în cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei comunitare a prezentat o evoluție negativă, traducându-se printr-o pierdere de peste 20 de puncte procentuale. Din 2000, se asistă la o creștere a activității altor operatori economici din Comunitate, despre care se presupune că produc sisteme de telecamere. Acest fapt, în paralel cu importurile provenite din Japonia la prețuri de dumping, a împiedicat industria comunitară să repercuteze asupra prețurilor sale de vânzare creșterea costurilor legate de R&D, de producție și de vânzările de sisteme de telecamere, ducând la o rentabilitate negativă pe durata perioadei de anchetă.

(90)

Performanța exportului industriei comunitare era, de asemenea, afectată de prețurile de dumping pe aceste piețe și a obligat-o să-și reducă în mod considerabil (cu peste 30 %) prețurile medii față de țările terțe, cu consecințele negative pe care aceasta le presupune pentru rentabilitatea generală a industriei. Această situație arată evoluția eventuală a pieței Comunității de sisteme de telecamere în lipsa măsurilor.

(91)

În ansamblu, ar trebui să se concluzioneze că situația industriei s-a îmbunătățit, în general, până în 2004, dar anumiți indicatori (cum ar fi, de exemplu, volumul vânzărilor în Comunitate, rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități) au inversat evoluțiile pozitive pe durata perioadei de anchetă. Se poate astfel concluziona că industria comunitară se află într-o situație mai bună decât în cursul anchetei anterioare de reexaminare în temeiul expirării măsurilor și că s-a dovedit viabilă și competitivă în măsura în care și-a redus în mod considerabil costurile fixe și și-a îmbunătățit productivitatea. Cu toate acestea, redresarea sa nu este completă și rămâne, prin urmare, foarte fragilă și vulnerabilă, după cum arată evoluția pe durata perioadei de anchetă.

6.   PROBABILITATEA DE REAPARIȚIE A PREJUDICIULUI

6.1.   Impact al evoluției prevăzute în termeni de volum și preț asupra situației industriei comunitare în caz de abrogare a măsurilor

(92)

Se reamintește că la considerentul 43 s-a concluzionat că expirarea măsurilor va duce probabil la un progres al exporturilor care fac obiectul unui dumping, provenite din Japonia și cu destinația către Comunitate.

(93)

Examinând impactul probabil al importurilor suplimentare la prețuri mici asupra situației industriei comunitare, ar trebui precizat că sosirea de cantități mari de importuri care fac obiectul unui dumping ar atrage de îndată după sine o scădere gravă a prețurilor pe piața Comunității, dat fiind că industria comunitară va încerca, probabil, în primul rând să-și mențină cota de piață și nivelul de producție, astfel cum s-a putut observa în cursul perioadei examinate în ceea ce privește vânzările către țările terțe. În această eventualitate, pierderea rentabilității industriei comunitare ar fi semnificativă, iar situația sa financiară s-ar putea deteriora.

(94)

Se reamintește că, pe piața sistemelor de telecamere, supraviețuirea unui producător depinde, de asemenea, de capacitatea sa de a evolua în ritmul progresului tehnologic și, în consecință, de a investi în mod corespunzător în R&D, în instalații de producție de ultimă generație și în formarea profesională a personalului. Din acest motiv, este vital ca industria comunitară să atingă un anumit nivel de rentabilitate care trebuie, de asemenea, să fie continuat prin menținerea prețului de vânzare la un nivel care să permită acoperirea acestor costuri. Este clar că, într-un scenariu de depreciere a prețurilor ocazionată de importuri care fac obiectul unui dumping, unicul producător comunitar care nu are legătură cu producătorii-exportatori japonezi ar suferi un prejudiciu semnificativ cauzat de importuri care fac obiectul unui dumping; este probabil, ținând seama de prețurile foarte mici practicate de producătorii-exportatori japonezi față de țările terțe, că acesta nu ar face față acestei situații.

(95)

De fapt, din baza de date 14(6) reiese că volumul importurilor care fac obiectul unui dumping s-a triplat până în 2004 și a crescut cu peste 50 % în cursul perioadei examinate. Astfel cum s-a subliniat anterior, este probabil ca, din lipsă de măsuri antidumping în vigoare, să se comercializeze pe piața Comunității volume mai mari la prețuri foarte mici, net inferioare celor practicate de industria comunitară.

(96)

De fapt, admițând că producătorii-exportatori practică prețuri la exportul către Comunitate la niveluri similare celor practicate față de țările terțe, este normal să se prevadă o subcotare de aproximativ 30 % a prețurilor industriei comunitare. Urmarea unei astfel de politici în materie de prețuri, legată de capacitatea exportatorilor japonezi de a desface cantități mari pe piața Comunității, va avea, după toate probabilitățile, ca efect deprecierea prețurilor pe această piață, cu consecințele negative pe care aceasta le presupune pentru performanța economică a industriei comunitare.

6.2.   Concluzie privind probabilitatea de reapariție a prejudiciului

(97)

Ținând seama de cele menționate anterior, ar trebui să se concluzioneze că expirarea măsurilor ar atrage după sine, conform oricărei probabilități, reapariția prejudiciului semnificativ cauzat industriei comunitare.

7.   INTERESUL COMUNITĂȚII

7.1.   Introducere

(98)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă prelungirea măsurilor antidumping în vigoare este sau nu contrară interesului Comunității în ansamblul său. Stabilirea interesului Comunității se bazează pe o apreciere a tuturor intereselor aflate în joc, și anume cele ale industriei comunitare și cele ale altor producători comunitari, ale utilizatorilor și ale furnizorilor de materii prime pentru produsul în cauză.

(99)

Este necesar să se reamintească faptul că anchetele anterioare au dus la concluzia că instituirea de măsuri și prelungirea lor ulterioară nu erau contrare interesului Comunității. De asemenea, prezenta anchetă reprezintă o a doua reexaminare în temeiul expirării măsurilor, și anume că aceasta analizează o situație în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare din 1994.

(100)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziei privind probabilitatea de continuare și/sau de reapariție a dumpingului și de reapariție a prejudiciului, există motive serioase pentru a concluziona că menținerea măsurilor în cauză nu este în interesul Comunității.

7.2.   Interesul industriei comunitare

(101)

Industria comunitară este unicul producător de sisteme de telecamere care nu are legătură cu producători-exportatori japonezi. Aceasta s-a dovedit o industrie viabilă, capabilă să se adapteze la evoluția pieței. Acest lucru s-a confirmat prin eforturile sale de raționalizare a producției, de reducere a costurilor și de creștere a productivității, precum și prin investițiile sale permanente în producția de produse mai avansate din punct de vedere tehnologic.

(102)

Îmbunătățirea situației sale economice pe durata perioadei examinate arată că industria comunitară a știut să profite de instituirea continuă de măsuri, iar concurența efectivă a fost restaurată. În ciuda realizării unei rentabilități mai bune, aceasta mai trebuie să atingă și un nivel de profit așteptat pentru acest tip de produs tehnologic. Cu toate acestea, după cum s-a precizat anterior, se poate concluziona că, în lipsa menținerii măsurilor antidumping, situația industriei comunitare ar urma, după orice probabilitate, să se deterioreze grav, existând o posibilitate reală de închidere, astfel cum s-a menționat la considerentul 93. Aproximativ o sută de locuri de muncă legate direct de produsul în cauză ar putea fi amenințate.

(103)

De asemenea, producția din Comunitate de produse de înaltă tehnologie, precum sistemele de telecamere, și, în special, progresele R&D legate de această producție au efecte indirecte semnificative. Acesta este cazul, în special, pentru producția de blocuri CCD ale căror componente se utilizează și pentru alte aplicații, precum sisteme de securitate, aplicații medicale, industriale și în domeniul telecomunicațiilor. De asemenea, existența unei industrii comunitare care fabrică sisteme de telecamere are un impact asupra întregii industrii a televiziunii, de la dezvoltarea și fabricarea de echipamente de difuzare până la fabricarea de aparate de televiziune și aparate de înregistrare video cu bandă; aceasta poate avea influență și asupra standardelor care vor fi stabilite în viitor în Comunitate în acest sector al televiziunii. Prin urmare, se consideră, de asemenea, că dispariția eventuală a acestei industrii de înaltă tehnologie ar avea un impact negativ asupra industriei televiziunii în general.

(104)

Ținând seama de cele menționate anterior, s-a concluzionat că este necesar să se prelungească măsurile în vigoare cu scopul de a contracara impactul negativ al importurilor care fac obiectul unui dumping, care poate să pună în pericol existența industriei comunitare și, prin urmare, a unui anumit număr de locuri de muncă specializate.

7.3.   Interesul celorlalți producători comunitari

(105)

În ceea ce privește interesul celorlalți producători comunitari de sisteme de telecamere, ar trebui precizat că numai unul a cooperat la prezenta anchetă. Acest producător, asociat unui producător-exportator japonez, s-a opus menținerii măsurilor, dar a susținut că existența măsurilor îi oferea un avantaj concurențial față de ceilalți producători-exportatori japonezi, la care acesta nu ar vrea să renunțe.

(106)

În lipsa cooperării celuilalt producător comunitar presupus, ar trebui să se concluzioneze că producătorul comunitar care a cooperat nu va fi afectat în mod semnificativ de prelungirea măsurilor. De fapt, ca și în urma prelungirii măsurii în 2000, investițiile sale în Comunitate vor fi stimulate prin extinderea măsurilor în vigoare.

7.4.   Interesul utilizatorilor

(107)

Comisia a trimis, de asemenea, chestionare la douăzeci și cinci de utilizatori de sisteme de telecamere. Numai patru utilizatori au cooperat la anchetă. Acești utilizatori sunt canale de televiziune autorizate care difuzează propriile lor programe utilizând propriul lor echipament. Aceștia au achiziționat direct de la producători sisteme de telecamere, fie că au fost fabricate în Comunitate, fie în țara exportatoare, și sunt reprezentativi pentru majoritatea utilizatorilor de sisteme de telecamere.

(108)

Un utilizator a susținut faptul că nu intenționează să achiziționeze un număr mare de sisteme de telecamere în cursul viitorilor cinci ani și că prelungirea măsurilor nu va avea nici un efect asupra activității sale.

(109)

Un alt utilizator a precizat că intenționează să migreze spre produse de înaltă definiție și că, în caz de abrogare a măsurilor, aceasta ar crește numărul de furnizori în Comunitate și ar duce la schimbări de prețuri și la inovarea produselor. Acesta a susținut, de asemenea, că o schimbare a sursei de aprovizionare a camerelor nu este realistă, pentru că sistemele de telecamere nu sunt un produs generic sau de bază.

(110)

Un al treilea utilizator s-a declarat împotriva prelungirii măsurilor antidumping, deoarece aceasta ar duce la reducerea concurenței și a numărului de modele disponibile. De asemenea, a subliniat flexibilitatea limitată privind schimbarea producătorului, pe termen scurt.

(111)

Un al patrulea utilizator a afirmat că nu poate să prevadă impactul menținerii măsurilor.

(112)

Ar trebui precizat că cel puțin doi producători japonezi sunt de acum înainte stabiliți în Comunitate și continuă să concureze cu industria comunitară. De fapt, unii utilizatori au continuat să achiziționeze sisteme de telecamere japoneze, importate sau fabricate în Comunitate. Nu se poate, prin urmare, concluziona că măsurile antidumping în vigoare au eliminat complet concurența dintre diferiții furnizori de sisteme de telecamere. Este adevărat că importurile de sisteme de telecamere din Japonia au scăzut de la instituirea măsurilor antidumping, dar această situație rezultă din incapacitatea producătorilor-exportatori japonezi de a vinde în Comunitate la prețuri care nu fac obiectul unui dumping.

(113)

În ceea ce privește posibilitatea de a schimba furnizorii de sisteme de telecamere, ar trebui să se precizeze că obiectivul măsurilor antidumping nu este de a impune această schimbare de furnizor, ci de a asigura condiții de concurență echitabile prin eliminarea practicilor comerciale neloiale. De asemenea, dispariția eventuală a industriei comunitare a sistemelor de telecamere ca urmare a abrogării măsurilor antidumping în vigoare ar atrage după sine, fără nici o îndoială, reducerea concurenței și dependența utilizatorilor comunitari de sisteme de telecamere față de tehnologia japoneză. Acest din urmă aspect este deosebit de important, în măsura în care producătorii de sisteme de telecamere pot avea un rol important în definirea viitoarelor standarde de televiziune. Comunitatea ar fi, fără nici o îndoială, într-o situație defavorabilă în cazul în care ar fi lipsită de un producător suficient de puternic al acestui produs.

(114)

În conformitate cu concluziile anchetelor anterioare, s-a constatat că factorul cost reprezentat de sistemele de telecamere nu este semnificativ pentru utilizatori, în măsura în care aceste sisteme constituie numai o mică parte din costul total de producție al programelor de difuzare. De fapt, sistemele de camere vizate de măsurile antidumping reprezintă numai o parte din ansamblul echipamentului necesar pentru un canal de televiziune. De asemenea, în cazul în care se examinează cheltuielile totale ale unui canal de televiziune, și nu numai costurile de echipament, costul sistemelor de telecamere care intră sub incidența drepturilor antidumping reprezintă o proporție încă și mai scăzută, ținând seama de celelalte costuri mai importante, precum producția de programe, salariile, cheltuielile generale etc., care depășesc cu mult costul unui sistem de telecamere.

(115)

În general, ancheta a concluzionat că efectele asupra utilizatorilor sunt limitate în comparație cu volumul global al cifrelor de afaceri ale canalelor de televiziune, și anume achiziționarea unui sistem de telecamere reprezintă sub 0,2 % din cifra de afaceri totală a acestora. Pe de altă parte, durata de viață medie a unui sistem de telecamere este estimată în prezent la aproximativ șapte ani (în mod excepțional, zece ani), ceea ce înseamnă că acestea sunt departe de a constitui cheltuieli recurente pentru utilizatori.

(116)

Prin urmare, se poate concluziona că, dat fiind că măsurile se aplică de un anumit timp și că s-ar menține la același nivel, prelungirea lor nu va atrage după sine deteriorarea situației utilizatorilor. De asemenea, aceștia continuă să aibă acces la alte sisteme de telecamere decât cele produse de industria comunitară. În orice caz, nici un element probatoriu nu indică faptul că oricare impact asupra utilizatorilor ar depăși necesitatea de a elimina efectul de denaturare a schimburilor pe care îl are dumpingul prejudiciabil și de a restabili o concurență efectivă.

(117)

În sfârșit, ar trebui precizat că ancheta paralelă descrisă la considerentul 6 va revizui de facto, în caz de instituire a măsurilor, măsurile în vigoare și va actualiza nivelul acestora.

7.5.   Interesul industriei din amonte

(118)

Dintre cei nouă furnizori de materii prime chestionați, numai unul a răspuns la chestionar și a acceptat să coopereze la prezenta reexaminare. Această societate furnizează o parte importantă a sistemelor de telecamere, ceea ce indică faptul că operațiunile sale sunt reprezentative pentru furnizorii de materii prime ale acestui produs.

(119)

Vânzările acestui furnizor către industria comunitară reprezintă o parte importantă din cifra de afaceri totală a societății pentru acest produs. Societatea a subliniat că, în caz de menținere a măsurilor, s-ar menține și producția de materie primă. În schimb, în caz de abrogare a măsurilor, capacitatea sa de asamblare ar fi amenințată, ținând seama de incapacitatea sa de a reduce prețurile.

(120)

Prin urmare, s-a concluzionat că prelungirea măsurilor în vigoare va avea un efect pozitiv asupra industriei din amonte a sistemelor de telecamere.

7.6.   Aspecte de concurență și efecte de denaturare a schimburilor

(121)

Un importator, care fabrică de asemenea sisteme de telecamere în Comunitate și care are legătură cu un producător-exportator japonez, a subliniat că, indiferent dacă măsurile se mențin sau nu, nu are nici o intenție de a diminua producția în Comunitate.

(122)

În consecință, este necesar să se concluzioneze că, chiar în caz de prelungire a măsurilor în vigoare, industria comunitară va continua să se confrunte cu concurența altor operatori din Comunitate care fabrică sau vând sisteme de telecamere. Utilizatorii vor putea, astfel, ca până în prezent să achiziționeze sisteme de telecamere de mărci japoneze.

(123)

De asemenea, ancheta a demonstrat că, în caz de abrogare a măsurilor, există motive să se creadă că supraviețuirea industriei comunitare ar putea fi amenințată (a se vedea considerentul 94). În această ipoteză, producția de sisteme de telecamere ar fi limitată la producătorii japonezi (sau societățile lor legate), ceea ce ar face Comunitatea dependentă de un număr și mai redus de producători.

(124)

Prin urmare, s-a concluzionat că menținerea măsurilor ar trebui să aibă efecte pozitive în ceea ce privește menținerea concurenței și eliminarea efectelor de denaturare a schimburilor.

7.7.   Concluzie privind interesul Comunității

(125)

Pe baza celor menționate anterior, se concluzionează că nu există nici un motiv imperativ bazat pe interesul Comunității de a nu prelungi măsurile antidumping în vigoare în prezent.

8.   MĂSURI ANTIDUMPING

(126)

Toate părțile în cauză au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează recomandarea menținerii măsurilor în vigoare. De asemenea, s-a acordat un termen pentru a permite acestora să își prezinte observațiile asupra informațiilor comunicate.

(127)

Rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de sisteme de telecamere originare din Japonia ar trebui menținute,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie un drept antidumping definitiv asupra importurilor de sisteme de telecamere și de anumite piese din aceste sisteme, care intră sub incidența codurilor NC ex 8525 30 90 (cod TARIC 8525309010), ex 8537 10 91 (cod TARIC 8537109191), ex 8537 10 99 (cod TARIC 8537109991), ex 8529 90 81 (cod TARIC 8529908138), ex 8529 90 95 (cod TARIC 8529909530), ex 8543 89 97 (cod TARIC 8543899715), ex 8528 21 14 (cod TARIC 8528211410), ex 8528 21 16 (cod TARIC 8528211610) și ex 8528 21 90 (cod TARIC 8528219010), originare din Japonia.

(2)   Sistemele de telecamere se pot constitui dintr-o combinație a următoarelor elemente, importate împreună sau separat:

(a)

un cap telecameră cu trei sau mai mulți senzori (dispozitive de luat vederi cu transfer de sarcină de cel puțin 12 milimetri) cu peste 400 000 pixeli fiecare, putând fi legat în spatele unui adaptor și cu un raport semnal-zgomot de cel puțin 55 decibeli cu amplificare normală, dintr-o singură piesă, cu capul telecamerei și adaptorul în aceeași carcasă sau separate;

(b)

un vizor (cu o diagonală egală sau mai mare de 38 milimetri);

(c)

o stație de bază sau o unitate de comandă a camerei (CCU) legată la cameră printr-un cablu;

(d)

un panou de comandă operațional (OCP) pentru comanda camerelor individuale (de exemplu, reglajul culorilor, deschiderea obiectivului sau diafragmă);

(e)

un pupitru central de comandă (MCP) sau o unitate centrală de reglare (MSU) cu indicarea camerei selecționate, permițând o vedere de ansamblu și reglarea la distanță a mai multor camere.

(3)   Dreptul nu se aplică:

(a)

obiectivelor (cod adițional TARIC A727);

(b)

aparatelor de înregistrare video cu bandă (cod adițional TARIC A727);

(c)

capetelor telecameră cu o unitate de înregistrare în aceeași carcasă (nedisociabilă) (cod adițional TARIC A727);

(d)

camerelor profesionale care nu se pot utiliza pentru televiziune (cod adițional TARIC A727);

(e)

camerelor profesionale enumerate în anexă (coduri adiționale TARIC 8786 și 8969).

(4)   Atunci când un sistem de telecamere este importat cu obiectivul, valoarea franco frontieră comunitară utilizată pentru aplicarea dreptului antidumping este cea a sistemului fără obiectiv. În cazul în care această valoare nu este specificată pe factură, importatorul declară valoarea obiectivului în momentul punerii sale în liberă circulație și furnizează dovezile și informațiile corespunzătoare în momentul respectiv.

(5)   Rata dreptului antidumping se stabilește la 96,8 % din prețul net franco frontieră comunitară, înaintea vămuirii (cod adițional TARIC 8744), exceptând produsele fabricate de următoarele societăți, a căror rată este stabilită după cum urmează:

Ikegami Tsushinki Co. Ltd: 200,3 % (cod adițional TARIC 8741);

Sony Corporation: 108,3 % (cod adițional TARIC 8742);

Hitachi Denshi Ltd: 52,7 % (cod adițional TARIC 8743).

(6)   În cazul în care nu se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare privind drepturile vamale.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

J. KORKEAOJA


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 al Consiliului (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO L 111, 30.4.1994, p. 106. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1754/2004 al Consiliului (JO L 313, 12.10.2004, p. 1).

(3)  JO L 244, 29.9.2000, p. 38. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1909/2006 (JO L 365, 21.12.2006, p. 1).

(4)  JO C 309, 15.12.2004, p. 2.

(5)  JO C 239, 29.9.2005, p. 9.

(6)  JO C 117, 18.5.2006, p. 8.


ANEXĂ

Lista sistemelor de camere profesionale neclasificate ca sisteme de telecamere (sisteme de camere de televiziune), care sunt excluse din domeniul de aplicare a măsurilor

Denumire societate

Cap telecameră

Vizor

Unitate de comandă a camerei

Unitate operațională de comandă

Unitate centrală de comandă

Adaptor de cameră

Sony

DXC-M7PK

DXC-M7P

DXC-M7PH

DXC-M7PK/1

DXC-M7P/1

DXC-M7PH/1

DXC-327PK

DXC-327PL

DXC-327PH

DXC-327APK

DXC-327APL

DXC-327AH

DXC-537PK

DXC-537PL

DXC-537PH

DXC-537APK

DXC-537APL

DXC-537APH

EVW-537PK

EVW-327PK

DXC-637P

DXC-637PK

DXC-637PL

DXC-637PH

PVW-637PK

PVW-637PL

DXC-D30PF

DXC-D30PK

DXC-D30PL

DXC-D30PH

DSR-130PF

DSR-130PK

DSR-130PL

PVW-D30PF

PVW-D30PK

PVW-D30PL

DXC-327BPF

DXC-327BPK

DXC-327BPL

DXC-327BPH

DXC-D30WSP (2)

DXC-D35PH (2)

DXC-D35PL (2)

DXC-D35PK (2)

DXC-D35WSPL (2)

DSR-135PL (2)

DXF-3000CE

DXF-325CE

DXF-501CE

DXF-M3CE

DXF-M7CE

DXF-40CE

DXF-40ACE

DXF-50CE

DXF-601CE

DXF-40BCE

DXF-50BCE

DXF-701CE

DXF-WSCE (2)

DXF-801CE (2)

HDVF-C30W

CCU-M3P

CCU-M5P

CCU-M7P

CUU-M5AP (2)

RM-M7G

RM-M7E (2)

CA-325P

CA-325AP

CA-325B

CA-327P

CA-537P

CA-511

CA-512P

CA-513

VCT-U14 (2)

Ikegami

HC-340

HC-300

HC-230

HC-240

HC-210

HC-390

LK-33

HDL-30MA

HDL-37

HC-400 (2)

HC-400W (2)

HDL-37E

HDL-10

HDL-40

HC-500 (2)

HC-500W (2)

VF15-21/22

VF-4523

VF15-39

VF15-46 (2)

VF5040 (2)

VF5040W (2)

MA-200/230

MA-200A (2)

MA-400 (2)

CCU-37

CCU-10

RCU-240

RCU-390 (2)

RCU-400 (2)

RCU-240A

CA-340

CA-300

CA-230

CA-390

CA-400 (2)

CA-450 (2)

Hitachi

SK-H5

SK-H501

DK-7700

DK-7700SX

HV-C10

HV-C11

HV-C10F

Z-ONE (L)

Z-ONE (H)

Z-ONE

Z-ONE A (L)

Z-ONE A (H)

Z-ONE A (F)

Z-ONE A

Z-ONE B (L)

Z-ONE B (H)

Z-ONE B (F)

Z-ONE B

Z-ONE B (M)

Z-ONE B (R)

FP-C10 (B)

FP-C10 (C)

FP-C10 (D)

FP-C10 (G)

FP-C10 (L)

FP-C10 (R)

FP-C10 (S)

FP-C10 (V)

FP-C10 (F)

FP-C10

FP-C10 A

FP-C10 A (A)

FP-C10 A (B)

FP-C10 A (C)

FP-C10 A (D)

FP-C10 A (F)

FP-C10 A (G)

FP-C10 A (H)

FP-C10 A (L)

FP-C10 A (R)

FP-C10 A (S)

FP-C10 A (T)

FP-C10 A (V)

FP-C10 A (W)

Z-ONE C (M)

Z-ONE C (R)

Z-ONE C (F)

Z-ONE C

HV-C20

HV-C20M

Z-ONE-D

Z-ONE-D (A)

Z-ONE-D (B)

Z-ONE-D (C)

Z-ONE.DA (2)

V-21 (2)

V-21W (2)

V-35 (2)

DK-H31 (2)

V-35W (2)

GM-5 (A)

GM-5-R2 (A)

GM-5-R2

GM-50

GM-8A (2)

GM-9 (2)

GM-51 (2)

RU-C1 (B)

RU-C1 (D)

RU-C1

RU-C1-S5

RU-C10 (B)

RU-C10 (C)

RC-C1

RC-C10

RU-C10

RU-Z1 (B)

RU-Z1 (C)

RU-Z1

RC-C11

RU-Z2

RC-Z1

RC-Z11

RC-Z2

RC-Z21

RC-Z2A (2)

RC-Z21A (2)

RU-Z3 (2)

RC-Z3 (2)

RU-Z35 (2)

RU-3300N (2)

CA-Z1

CA-Z2

CA-Z1SJ

CA-Z1SP

CA-Z1M

CA-Z1M2

CA-Z1HB

CA-C10

CA-C10SP

CA-C10SJA

CA-C10M

CA-C10B

CA-Z1A (2)

CA-Z31 (2)

CA-Z32 (2)

CA-ZD1 (2)

CA-Z35 (2)

EA-Z35 (2)

Matsushita

WV-F700

WV-F700A

WV-F700SHE

WV-F700ASHE

WV-F700BHE

WV-F700ABHE

WV-F700MHE

WV-F350

WV-F350HE

WV-F350E

WV-F350AE

WV-F350DE

WV-F350ADE

WV-F500HE (1)

WV-F-565HE

AW-F575HE

AW-E600

AW-E800

AW-E800A

AW-E650

AW-E655

AW-E750

AW-E860L

AK-HC910L

AK-HC1500G

WV-VF65BE

WV-VF40E

WV-VF39E

WV-VF65BE (1)

WV-VF40E (1)

WV-VF42E

WV-VF65B

AW-VF80

WV-RC700/B

WV-RC700/G

WV-RC700A/B

WV-RC700A/G

WV-RC36/B

WV-RC36/G

WV-RC37/B

WV-RC37/G

WV-CB700E

WV-CB700AE

WV-CB700E (1)

WV-CB700AE (1)

WV-RC700/B (1)

WV-RC700/G (1)

WV-RC700A/B (1)

WV-RC700A/G (1)

WV-RC550/G

WV-RC550/B

WV-RC700A

WV-CB700A

WV-RC550

WV-CB550

AW-RP501

AW-RP505

AK-HRP900

AK-HRP150

WV-AD700SE

WV-AD700ASE

WV-AD700ME

WV-AD250E

WV-AD500E (1)

AW-AD500AEA

W-AD700BSE

JVC

KY-35E

KY-27ECH

KY-19ECH

KY-17FITECH

KY-17BECH

KY-F30FITE

KY-F30BE

KY-F560E

KY-27CECH

KH-100U

KY-D29ECH

KY-D29WECH (2)

VF-P315

EVF-P550E

VF-P10E

VP-P115E

VF-P400E

VP-P550BE

VF-P116E

VF-P116WE (2)

VF-P550WE (2)

RM-P350EG

RM-P200EG

RM-P300EG

RM-LP80E

RM-LP821E

RM-LP35U

RM-LP37U

RM-P270EG

RM-P210E

KA-35E

KA-B35U

KA-M35U

KA-P35U

KA-27E

KA-20E

KA-P27U

KA-P20U

KA-B27E

KA-B20E

KA-M20E

KA-M27E

Olympus

MAJ-387N

MAJ-387I

 

OTV-SX 2

OTV-S5

OTV-S6

 

 

 

Camera OTV-SX


(1)  Denumită și unitate centrală de reglare (MSU) sau pupitru central de comandă (MCP).

(2)  Modele scutite, cu condiția ca sistemul triaxial sau adaptorul triaxial corespunzător să nu fie vândute pe piața comunitară.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

205


32006R1911


L 365/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1911/2006 AL CONSILIULUI

din 19 decembrie 2006

de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina, în urma unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 11 alineatul (2),

având în vedere propunerea prezentată de Comisie după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURA

1.   Măsuri în vigoare

(1)

La 23 septembrie 2000, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2000 (2), drepturi antidumping definitive la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia, Ucraina și Lituania. Măsurile instituite asupra importurilor de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Lituania au expirat după extinderea Uniunii Europene la 1 mai 2004. Ancheta care a condus la respectivele măsuri este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Măsurile aplicabile respectivelor importuri au constat în drepturi specifice, cu excepția importurilor provenite de la un producător-exportator algerian, al cărui angajament fusese acceptat.

2.   Cererea de reexaminare

(3)

La 20 iunie 2005, ca urmare a publicării unui aviz de expirare iminentă la 17 decembrie 2004 (3), Comisia a fost sesizată cu o cerere de reexaminare în temeiul expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Respectiva cerere a fost depusă de Asociația europeană a producătorilor de îngrășăminte (EFMA) (denumită în continuare „reclamant”) în numele unor producători reprezentând un procent majoritar, respectiv peste 50 % din totalul producției comunitare de soluții de uree și de azotat de amoniu.

(4)

Reclamantul a arătat, punând la dispoziție elemente de probă suficiente la prima vedere, o probabilitate de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului suferit de industria comunitară în ceea ce privește importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina (denumite în continuare „țări în cauză”).

(5)

Comisia, după consultarea comitetului consultativ, stabilind că existau suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, a publicat, la 22 septembrie 2005, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), un aviz de deschidere a unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

3.   Ancheta

3.1.   Perioada de anchetă

(6)

Ancheta privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a dumpingului și a prejudiciului s-a referit la perioada cuprinsă între 1 iulie 2004 și 30 iunie 2005 (denumită în continuare „perioadă de anchetă de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor utile evaluării probabilității de continuare sau de reapariție a dumpingului s-a referit la perioada cuprinsă între 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă de reexaminare (denumită în continuare „perioadă examinată”).

3.2.   Părțile interesate de anchetă

(7)

Comisia a notificat, în mod oficial, producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați, asociațiile acestora, precum și reprezentanții țărilor exportatoare, reclamantul și producătorii comunitari cu privire la deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(8)

Toate părțile interesate care au solicitat să fie audiate și care au arătat că există motive speciale care să justifice acest fapt au fost audiate.

(9)

Ținând seama de numărul mare de producători comunitari și de importatori din Comunitate care nu sunt în legătură cu nici un producător-exportator din țările în cauză, s-a considerat oportun, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se examineze necesitatea recurgerii la tehnici de eșantionare. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea era într-adevăr necesară și, după caz, să stabilească alcătuirea eșantionului, părțile menționate anterior au fost invitate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la data deschiderii procedurii și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(10)

După examinarea informațiilor prezentate și ținând seama de numărul mare de producători-exportatori care și-au manifestat intenția de a coopera, s-a decis că trebuie să se recurgă la eșantionare pentru producătorii comunitari. Ținând seama de faptul că un singur importator a furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-a exprimat dorința de a coopera mai mult cu serviciile Comisiei, s-a decis că eșantionarea nu este necesară pentru importatori.

(11)

Au fost trimise chestionare celor patru producători comunitari incluși în eșantion și tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți.

(12)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cei patru producători comunitari incluși în eșantion și de la cei șase producători-exportatori ai țărilor în cauză, precum și de la comercianții aflați în legătură cu aceștia.

(13)

Un producător din țara analogă a trimis un răspuns complet la chestionar.

(14)

Comisia a căutat și verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili dacă este sau nu probabilă o continuare sau o reapariție a dumpingului și a prejudiciului și dacă menținerea măsurilor este sau nu în interesul Comunității. S-a efectuat o anchetă la fața locului la următoarele societăți:

(a)

Producător-exportator din Rusia

JSC Mineral and Chemical Company („Eurochem”), Moscova, Rusia și cele două întreprinderi producătoare aflate în legătură cu aceasta:

PJSC Azot („NAK Azot”), Novomoskovsk, Rusia și

PJSC Nevinnomyssky Azot („Nevinka Azot”), Nevinnomyssk, Rusia.

(b)

Comerciant aflat în legătură cu Eurochem

Eurochem Trading GmbH, Zug, Elveția („Eurochem Trading”).

(c)

Comerciant aflat în legătură cu producătorul ucrainean Stirol

IBE Trading, New York, New York, Statele Unite.

(d)

Producător din țara analogă

Terra Industries, Sioux City, Iowa, Statele Unite.

(e)

Producători comunitari incluși în eșantion

Achema AB, Jonava, Lituania;

Grande Paroisse SA, Paris, Franța;

SKW Stickstoffwerke Piesteritz GmbH, Wittenberg, Germania;

Yara SA, Bruxelles, Belgia și producătorul aflat în legătură cu acesta, Yara Sluiskil BV, Sluiskil, Țările de Jos.

3.3.   Eșantionare

(15)

Zece producători comunitari au completat corect formularul de eșantionare în termenul prevăzut și au acceptat în mod oficial să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Dintre respectivii zece producători comunitari, Comisia a ales, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, un eșantion pe baza celui mai mare volum reprezentativ al producției și al vânzărilor de soluții de uree și de azotat de amoniu în Comunitate care putea fi analizat în mod rezonabil în timpul disponibil. Cei patru producători comunitari incluși în eșantion reprezentau 63 % din producția comunitară totală pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, față de 75 %, cât reprezentau cei zece producători comunitari menționați anterior.

(16)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile în cauză au fost consultate cu privire la eșantionul ales și nu au ridicat nici o obiecție.

B.   PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

1.   Produsul în cauză

(17)

Produsul în cauză este același cu cel din ancheta inițială, respectiv soluțiile de uree și de azotat de amoniu, un îngrășământ lichid utilizat în mod curent în agricultură, originar din țările în cauză. Acesta constă într-un amestec de uree, azotat de amoniu și apă. Conținutul de azot (N), care reprezintă „caracteristica” esențială a produsului, poate varia între 28 % și 32 %, în funcție de cantitatea de apă adăugată în soluție. Majoritatea soluțiilor de uree și de azotat de amoniu importate au un conținut de azot de 32 %, întrucât, fiind mai concentrate, sunt mai ușor de transportat. Cu toate acestea, se consideră că, oricare ar fi conținutul de azot, toate soluțiile de uree și de azotat de amoniu prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și, prin urmare, constituie un singur produs în sensul prezentei anchete. Produsul în cauză se încadrează la codul NC 3102 80 00.

2.   Produsul similar

(18)

Precum în ancheta inițială, prezenta anchetă de reexaminare a confirmat că soluțiile de uree și de azotat de amoniu sunt un produs care prezintă calități, precum și caracteristici fizice esențiale identice, oricare ar fi țara de origine a acestora. Produsul în cauză și produsele fabricate și vândute pe piața internă a țărilor în cauză de producătorii-exportatori, precum și produsele fabricate și vândute pe piața Comunității de către producătorii comunitari și pe piața internă a țării analoge de către producătorul țării analoge prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare, acestea sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C.   PROBABILITATEA CONTINUĂRII SAU REAPARIȚIEI DUMPINGULUI

1.   Importuri care fac obiectul unui dumping pe durata perioadei de anchetă de reexaminare

(19)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor ar putea conduce la o continuare sau la o reapariție a dumpingului.

(20)

Pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, exporturile către Comunitate de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din țările în cauză nu au avut loc decât din Algeria. În consecință, calcularea dumpingului în vederea examinării probabilității de continuare a dumpingului s-a operat pentru cei doi producători-exportatori algerieni care au cooperat. În ceea ce privește ceilalți producători-exportatori din Belarus, Rusia și Ucraina care au cooperat, ancheta s-a concentrat pe probabilitatea reapariției dumpingului.

(21)

Cei doi producători algerieni de soluții de uree și de azotat de amoniu, Fertalge și Fertial, au cooperat la anchetă. Aceștia reprezentau totalitatea exporturilor de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria către Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, ceea ce corespundea la 177 383 tone. Importurile în Comunitate ale produsului în cauză provenind din Algeria reprezentau 4,8 % din consumul comunitar, care a crescut la 3 694 531 tone pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Astfel, importurile provenite din Algeria au crescut de la un nivel de 116 461 tone cu 52 % în raport cu perioada de anchetă inițială.

(22)

Din acest motiv, examinarea dumpingului pe baza informațiilor furnizate de cei doi producători-exportatori care au cooperat a fost considerată ca fiind reprezentativă pentru întreaga țară.

(23)

S-a verificat mai întâi dacă vânzările interne totale de soluții de uree și de azotat de amoniu ale celor doi producători-exportatori care au cooperat sunt reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, adică dacă respectivele vânzări reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză exportat în Comunitate. Ancheta a arătat că cele două societăți nu au vândut decât un singur tip de soluție de uree și de azotat de amoniu în Comunitate și că respectivul tip nu se vinde în cantități reprezentative pe piața internă.

(24)

Din acest motiv, pentru cei doi producători-exportatori, valoarea normală nu putea să se bazeze pe vânzările interne și trebuia stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, adăugând la costul de producție al produsului exportat în Comunitate de fiecare exportator o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și o marjă de profit rezonabilă.

(25)

În ceea ce privește costul de producție, trebuie menționat că un procent important din costul de fabricație și un procent semnificativ din costul total de producție este reprezentat de costurile energiei, precum energia electrică și gazul. În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă în registrele părților în cauză s-au reflectat, în mod rezonabil, costurile legate de producția și vânzările produsului în cauză.

(26)

Ancheta nu a oferit nici un indiciu conform căruia energia electrică nu ar fi reflectată, în mod rezonabil, în registrele producătorilor-exportatori. În acest context, trebuie menționat, în special, că prețurile energiei electrice achitate de producătorii algerieni în cursul perioadei de anchetă de reexaminare erau conforme cu prețurile practicate pe piețele internaționale, în comparație cu alte țări, precum Canada și Norvegia. Cu toate acestea, acesta nu era și cazul prețurilor gazului.

(27)

În fapt, în ceea ce privește aprovizionarea cu gaz, s-a stabilit, pe baza datelor publicate de sursele recunoscute la nivel internațional ca fiind specializate pe piața energiei, că prețul plătit de producătorul algerian reprezintă mai puțin de o cincime din prețul de export al gazului natural din Algeria. De asemenea, toate datele disponibile arată că prețurile gazului practicate pe piața internă algeriană erau prețuri reglementate care erau cu mult mai mici decât prețul de piață achitat pentru gazul natural, de exemplu, în Statele Unite, Canada, Japonia și UE. Respectivele patru piețe totalizează 46 % din consumul mondial de gaz, iar prețurile practicate pe piețele interne ale respectivelor patru piețe apar ca reflectând costurile în mod rezonabil. În afară de aceasta, prețul gazului plătit de societățile în cauză era în mod semnificativ mai scăzut decât prețul gazului plătit de producătorii comunitari.

(28)

Ținând seama de cele menționate anterior, s-a considerat că prețurile gazului achitate în Algeria pe durata perioadei de anchetă de reexaminare nu pot reflecta în mod rezonabil costurile legate de producția și distribuția gazului. Din acest motiv, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile gazului suportate de un producător-exportator care a cooperat, Fertial, au fost ajustate pe baza informațiilor provenind de pe alte piețe reprezentative. Prețul ajustat se baza pe prețul mediu din aceeași perioadă a gazului lichefiat algerian vândut la export la frontiera franceză, fără navlu maritim și cost de lichefiere, având în vedere că acesta era considerat ca fiind baza cea mai potrivită, întrucât respectiva informație publică se referă exclusiv la gazul de origine algeriană. În calitate de piață principală a gazului algerian și practicând prețuri care reflectă costurile în mod rezonabil, Franța poate fi considerată ca fiind o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Cealaltă societate care a cooperat, Fertalge, nu a utilizat gazul natural ca materie primă, întrucât aceasta produce soluții de uree și de azotat de amoniu pe bază de azotat de amoniu, produs la nivel local, și uree. Întrucât costul azotatului de amoniu produs la nivel local a reflectat prețul gazului pe piața internă algeriană, menționat la considerentul 27 anterior, costurile azotatului de amoniu suportate de respectiva societate au fost ajustate în consecință.

(29)

Prin urmare, costurile de producție comunicate de producătorii-exportatori care au cooperat au fost recalculate pentru a lua în considerare prețurile gazului ajustate, de asemenea, pe baza prețurilor gazului vândut la export la frontiera franceză, fără navlu maritim și cost de lichefiere. La costul de producție astfel recalculat s-a adăugat o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(30)

Sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului nu puteau fi stabilite pe baza părții introductive a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, întrucât cele două societăți care au cooperat nu au realizat vânzări interne reprezentative ale produsului în cauză în cursul operațiunilor comerciale normale. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază nu putea să se aplice, întrucât cei doi producători care au cooperat sunt singurii doi producători de soluții de uree și de azotat de amoniu din Algeria. Articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu era aplicabil, de asemenea, întrucât costul de producție pentru aceeași categorie generală de produse trebuia, de asemenea, ajustat în raport cu prețul gazului, din motivele menționate la considerentul 28 anterior. Întrucât nu s-a considerat posibil să se stabilească nivelul ajustării necesar pentru toate produsele din aceeași categorie generală de produse vândute pe piața internă, nu a fost posibil nici să se stabilească marjele de profit după o astfel de ajustare. Din acest motiv, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului au fost determinate pe baza unei metode rezonabile. Piața internă algeriană de produse din aceeași categorie generală fiind extrem de mică, a trebuit să se obțină informațiile de pe alte piețe reprezentative. În această privință, s-au luat în considerare informațiile publice disponibile privind marile societăți care activează în sectorul economic al îngrășămintelor azotate. S-a constatat că datele corespunzătoare ale producătorilor nord-americani (Statele Unite și Canada) sunt cele mai oportune în sensul anchetei, ținând seama de marea disponibilitate de informații financiare publice fiabile și complete provenind de la societăți cotate la bursă în respectiva regiune a lumii. În afară de aceasta, piața nord-americană a evidențiat un volum semnificativ de vânzări interne și un nivel considerabil de concurență din partea societăților atât naționale, cât și străine. Din acest motiv, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit pe baza mediei ponderate a respectivelor sume provenite de la trei producători nord-americani, despre care s-a constatat că fac parte din cele mai mari societăți din sectorul îngrășămintelor, având în vedere vânzările nord-americane ale acestora din aceeași categorie generală de produse (îngrășăminte azotate). Respectivii trei producători au fost considerați reprezentativi pentru sectorul îngrășămintelor azotate (în medie, peste 80 % din cifra de afaceri a societății sau a sectorului de activitate), iar sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului, ca fiind reprezentative pentru același tip de costuri asumate în mod normal de societățile care activează cu succes în respectivul sector de activitate. Procentul pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale a reprezentat 6,9 % din cifra de afaceri. Marja de profit medie calculată s-a stabilit la 9,1 % din cifra de afaceri. În afară de aceasta, nu există nici un indiciu că valoarea profitului astfel stabilită depășește profitul realizat, în mod normal, de producătorii algerieni pentru vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața algeriană.

(32)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export s-a stabilit pe baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit pentru produsul în cauză, vândut la export în Comunitate.

(33)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza prețului franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În consecință, pe această bază au fost efectuate ajustări pentru a ține cont de diferențele de cheltuieli de transport, de manipulare, de încărcare și de costurile accesorii, în cazul în care se impunea și în cazul în care elementele de probă verificate justificau acest lucru.

(34)

Marja de dumping pentru fiecare producător-exportator s-a stabilit pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(35)

Ancheta a evidențiat existența dumpingului pe durata perioadei de anchetă de reexaminare chiar la un nivel mai ridicat decât cel constatat în momentul anchetei inițiale. Marjele de dumping ale produselor importate, exprimate ca un procent din prețul CIF la frontiera comunitară, sunt cuprinse între 50 % și 60 %.

2.   Evoluția importurilor în cazul abrogării măsurilor

2.1.   Algeria

(36)

Întrucât cei doi producători-exportatori algerieni care au cooperat reprezintă totalitatea importurilor produsului în cauză din Algeria în Comunitate, examinarea probabilității de continuare a dumpingului în cazul abrogării măsurilor s-a bazat pe informațiile pe care aceștia le-au comunicat.

(37)

Producătorii algerieni care au cooperat și-au dublat capacitățile de producție, în timp ce producția acestora a crescut cu aproximativ 20 % în cursul perioadei examinate. Astfel, capacitățile de producție neutilizate ale acestora au crescut substanțial, de la mai puțin de 100 000 tone la 300 000-350 000 tone.

(38)

Întrucât piața internă algeriană este nesemnificativă, ceea ce este puțin probabil să se schimbe în viitor, orice creștere a producției se va orienta spre exporturi. Activându-și capacitățile de producție neutilizate, cei doi producători-exportatori care au cooperat ar putea să acopere între 10 % și 20 % din consumul comunitar.

(39)

Ținând seama de continuarea dumpingului pe durata perioadei de anchetă de reexaminare și pe baza capacităților de producție neutilizate pe care le-au acumulat producătorii algerieni care au cooperat, este posibil ca, în cazul abrogării măsurilor, volumul exporturilor din Algeria către Comunitate să crească la prețuri de dumping.

(40)

Ținând seama de cele menționate anterior, este posibil ca exporturile care fac obiectul unui dumping către Comunitate să continue.

(41)

Valoarea normală stabilită pentru cele două societăți a depășit în mod semnificativ prețurile de pe piața UE pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Nu se poate exclude că producătorii-exportatori algerieni vor continua să vândă către Comunitate la prețuri de dumping, indiferent dacă aceștia sunt sau nu obligați să plătească drepturi.

2.2.   Raport între valoarea normală construită în Belarus, Rusia și Ucraina și prețurile de export către țări terțe

2.2.1.   Belarus și Ucraina: prețuri de vânzare pe piața internă bazate pe țara analogă

(42)

S-a efectuat o comparație între prețurile de vânzare practicate pe piața internă de soluții de uree și de azotat de amoniu în Belarus și Ucraina și prețurile de export către țările terțe. În această privință, trebuie menționat că, întrucât Belarus nu era considerată o țară cu economie de piață și întrucât Ucraina nu era încă o țară cu economie de piață în momentul introducerii cererii de reexaminare în temeiul expirării măsurilor (5), valoarea normală pentru respectivele două țări trebuia să se stabilească pe baza datelor obținute de la producători într-o țară terță cu economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. În avizul de deschidere, Statele Unite au fost avute în vedere ca țară analogă corespunzătoare, ca piață concurențială deschisă pe care producătorii se confruntă cu o competiție puternică a importurilor străine.

(43)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a face observații cu privire la alegerea țării analoge.

(44)

Asociația europeană a importatorilor de îngrășăminte (EFIA) a propus Algeria sau Rusia drept cele mai bune opțiuni, dat fiind accesul privilegiat al acestora la principala materie primă, gazul, și calitatea acestora de țări cu economie de piață care fac obiectul aceleiași anchete. În această privință, trebuie subliniat că articolul 2 alineatul (7) litera (a) cere, înainte de orice alt considerent, o țară terță cu economie de piață „corespunzătoare”. Dacă accesul la materii prime reprezintă un factor important în vederea alegerii țării analoge, trebuie menționat, de asemenea, că existența unui regim de dublu preț al gazului în respectivele două țări face ca respectiva alegere să fie, în fapt, necorespunzătoare. Într-adevăr, prețurile gazului practicate în respectivele două țări în relația cu clienții naționali ai acestora nu reflectă valoarea de piață.

(45)

Anumite părți interesate au afirmat, fără a-și justifica totuși punctul de vedere, că procesele de producție rus și algerian sunt mai apropiate de cele din Belarus și Ucraina. Algeria a fost propusă, de asemenea, ca având un nivel al producției mai apropiat de cel al Ucrainei. În această privință, trebuie subliniat că Belarus, Ucraina și Statele Unite au producători cu integrare verticală completă, ceea ce nu este, în mod cert, și cazul Algeriei.

(46)

Un producător ucrainean care a cooperat a propus Bulgaria sau România în locul Statelor Unite, fără a-și justifica, cu toate acestea, propunerea. În afară de aceasta, un factor important care pledează contra Bulgariei sau României este acela că piețele interne ale acestora sunt restrânse și nu mai există decât un număr limitat de producători, spre deosebire de Statele Unite.

(47)

Din acest motiv, ancheta a confirmat că Statele Unite sunt o țară analogă corespunzătoare. Mai mulți producători și asociații de producători din Statele Unite au fost contactate și invitate să coopereze prin completarea unui chestionar. Un producător din Statele Unite a cooperat pe deplin la anchetă. În consecință, calculele s-au bazat pe informațiile verificate ale singurului producător din Statele Unite care a cooperat și care a furnizat un răspuns complet la chestionar.

2.2.2.   Belarus

(48)

Singurul producător din Belarus care a cooperat era singurul producător-exportator din respectiva țară, dar acesta nu a avut nici o vânzare la export către Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare.

(49)

În absența unor exporturi către Comunitate care să permită formularea unei concluzii privind existența unui dumping reprezentativ pe durata perioadei de anchetă de reexaminare și pentru stabilirea probabilității reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor, s-au examinat politica de preț a producătorului-exportator care a cooperat în cadrul exporturilor sale către Statele Unite, singura piață de export a acestuia, precum și capacitățile de producție și stocurile acestuia. Analiza s-a bazat pe informațiile comunicate de producătorul-exportator care a cooperat, menționat la considerentul 48.

(50)

Din datele provenite de la producătorul-exportator care a cooperat, reiese că prețurile de export către țări terțe (Statele Unite) erau mai mici decât valoarea normală construită pentru Belarus. În fapt, ancheta a stabilit că, în mod global, respectiva diferență de preț este cuprinsă, pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, între 10 % și 15 %. Aceasta ar putea indica o probabilitate de reapariție a dumpingului la exporturile către Comunitate în cazul abrogării măsurilor. În continuare, se vor examina stocurile și capacitățile de producție, precum și o comparație a respectivelor prețuri de export cu nivelul prețurilor practicat în Comunitate.

2.2.3.   Ucraina

(51)

Doi producători-exportatori au cooperat la anchetă, dar nici unul dintre aceștia nu a avut nici o vânzare la export către Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Nu există indicii despre existența altor producători-exportatori în Ucraina.

(52)

În absența unor exporturi către Comunitate care să permită formularea unei concluzii privind existența unui dumping reprezentativ pe durata perioadei de anchetă de reexaminare și pentru stabilirea probabilității reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor, s-au examinat politica de preț a producătorului-exportator care a cooperat în cadrul exporturilor sale către Statele Unite, singura piață de export a acestuia, precum și capacitățile de producție și stocurile acestuia. Analiza s-a bazat pe informațiile comunicate de cei doi producători-exportatori care au cooperat, menționați la considerentul 51.

(53)

Cei doi producători-exportatori care au cooperat reprezentau 48 % din importurile către Statele Unite ale produsului în cauză, originar din Ucraina, pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Restul importurilor către Statele Unite provenite din Ucraina a fost produs, de asemenea, de unul din producătorii care au cooperat, dar a fost exportat de o societate ucraineană care nu se afla în legătură, care nu produce soluții de uree și de azotat de amoniu.

(54)

Din datele provenite de la producătorii-exportatori care au cooperat, reiese că prețurile de export către țări terțe erau mai mici decât valoarea normală construită pentru Ucraina. În fapt, ancheta a stabilit că, în mod global, respectiva diferență de preț este cuprinsă, pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, între 20 % și 30 %. Aceasta ar putea indica o probabilitate de reapariție a dumpingului la exporturile către Comunitate în cazul abrogării măsurilor. În continuare, se vor examina stocurile și capacitățile de producție, precum și comparația respectivelor prețuri de export cu nivelul prețurilor practicat în Comunitate.

2.2.4.   Rusia

(55)

Doi producători-exportatori care aparțin aceluiași grup de societăți au cooperat la anchetă, însă nici un producător-exportator nu a exportat către Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare.

(56)

Este cunoscut faptul că în Rusia exista un producător pe durata perioadei de anchetă de reexaminare care nu a cooperat la anchetă. Pentru respectivul producător-exportator (respectivii producători-exportatori) care nu a (au) cooperat, s-au analizat informațiile disponibile de la Eurostat și de la alte surse. Pe această bază, s-a constatat că exporturile de soluții de uree și de azotat de amoniu în Comunitate realizate de alți producători decât cei care au cooperat sunt, de asemenea, inexistente. Cu toate acestea, nu era disponibilă nici o informație fiabilă privind capacitățile de producție și volumele de producție, stocurile și vânzările pentru societatea care nu a cooperat. În această privință și în lipsa unor dispoziții contrare, s-a considerat că respectivele concluzii privind societatea care nu a cooperat sunt identice cu cele stabilite pentru societățile care au cooperat.

(57)

În absența unor exporturi către Comunitate care să permită formularea unei concluzii privind existența unui dumping reprezentativ pe durata perioadei de anchetă de reexaminare și pentru stabilirea probabilității reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor, s-au examinat politica de preț a producătorilor-exportatori care au cooperat în cadrul exporturilor lor către Statele Unite, singura piață de export a acestora, precum și capacitățile de producție și stocurile acestora. Analiza s-a bazat pe informațiile comunicate de producătorii-exportatori care au cooperat, menționați la considerentul 55.

(58)

S-a verificat dacă respectivele costuri asociate producției și vânzărilor produsului în cauză sunt reflectate, în mod rezonabil, în registrele părților în cauză. În ceea ce privește prețul gazului plătit, s-a constatat că prețul gazului plătit pe piața internă de către producătorii ruși reprezintă aproximativ o cincime din prețul de export al gazului natural din Rusia. În această privință, toate datele disponibile indică faptul că prețurile gazului practicate pe piața internă rusă erau prețuri reglementate, care erau cu mult mai mici decât prețurile practicate pe piețele nereglementate ale gazului natural. Din acest motiv, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile gazului suportate de producătorii ruși au fost ajustate pe baza informațiilor provenind de pe alte piețe reprezentative. Prețul ajustat se baza pe prețul mediu al gazului rusesc, vândut la export, la frontiera germano-cehă (Waidhaus), după deducerea costurilor de transport. Întrucât Waidhaus este principalul punct de sosire al livrărilor de gaz rusesc în UE, care este, în același timp, cea mai mare piață a gazului rusesc și la prețuri care reflectă, în mod rezonabil, costurile, acesta poate fi considerat o piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(59)

Valoarea normală s-a construit pe baza costului de producție a tipului de produs exportat, după ajustarea pentru prețul gazului menționată la considerentul 58, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și pentru profituri, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(60)

Ca și pentru Algeria, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului nu puteau fi stabilite pe baza părții introductive a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, întrucât producătorii de legătură nu au realizat vânzări interne reprezentative ale produsului în cauză în cursul operațiunilor comerciale normale. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază nu se putea aplica, întrucât nu există decât respectivii doi producători care fac obiectul anchetei. Nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu se mai aplica, deoarece costul de producție pentru aceeași categorie generală de produse trebuia, de asemenea, ajustat în raport cu prețul gazului, din motivele menționate la considerentul 58 anterior. Întrucât s-a considerat imposibil să se stabilească importanța ajustărilor necesare pentru toate produsele din aceeași categorie generală de produse vândute pe piața internă, a fost, de asemenea, imposibil să se stabilească marjele de profit după o astfel de ajustare. Din acest motiv, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(61)

Ca și în cazul Algeriei și astfel cum s-a explicat deja la considerentul 31 anterior, sumele corespunzătoare costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului s-au stabilit pe baza respectivelor sume medii ponderate ale celor trei producători nord-americani. Trebuie menționat, de asemenea, că suma pentru profitul astfel stabilit nu depășea profitul realizat de producătorii ruși din vânzările produselor din aceeași categorie generală pe piața internă a acestora.

(62)

S-a constatat că vânzările la export ale celor doi producători care au cooperat s-au realizat pe baza unui contract de agenție prin intermediul a doi comercianți de legătură, unul situat în Elveția și celălalt în Insulele Virgine Britanice. Cel din urmă și-a încetat activitățile comerciale la începutul anului 2005. Prețul de export s-a stabilit pe baza prețurilor de export plătite sau care urmează să fie plătite, în mod real, primului client independent din Statele Unite, principala piață de export a acestora.

(63)

Datele de la cei doi comercianți de legătură care au cooperat au arătat că prețurile de export către țări terțe sunt mai mici decât valoarea normală construită pentru Rusia. În fapt, ancheta a stabilit că, în mod global, respectiva diferență de preț este cuprinsă, pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, între 2 % și 6 %. Aceasta ar putea indica o probabilitate de reapariție a dumpingului la exporturile către Comunitate în cazul abrogării măsurilor.

2.3.   Capacitățile de producție neutilizate din Belarus, Rusia și Ucraina

(64)

S-au examinat, de asemenea, efectele capacităților de producție neutilizate existente. Nici Rusia, nici Ucraina nu dispun de o piață internă relevantă pentru soluțiile de uree și de azotat de amoniu. În schimb, Belarus este considerat ca având o piață internă considerabilă pentru respectivul produs.

(65)

Singurul producător din Belarus a reușit să își sporească producția cu 14 % în cursul perioadei examinate și producea, practic, la capacitate maximă pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. În aceeași perioadă, capacitățile de producție ale acestuia au rămas stabile. Acesta a comercializat aproximativ 60 % din producția sa pe piața internă, restul a fost exportat în Statele Unite. Prin urmare, se pare că respectivul producător nu dispune de capacități de producție neutilizate susceptibile de a fi ușor de activat.

(66)

Singurul producător rus care a cooperat și-a sporit producția cu 78 % în cursul perioadei examinate. În aceeași perioadă, capacitățile de producție ale acestuia au rămas stabile. Cu toate acestea, conform informațiilor comunicate, respectivul producător dispune, în continuare, de capacități de producție neutilizate semnificative de aproximativ 600 000-700 000 tone pentru a-și spori producția de soluții de uree și de azotat de amoniu și ar putea, în cazul abrogării măsurilor, să-și activeze respectivele capacități de producție neutilizate pentru a-și spori exporturile către piața Comunității. Investițiile realizate de întreprindere în cursul perioadei examinate sugerează o eventuală creștere suplimentară a capacităților de producție. Se estimează că totalitatea capacităților de producție neutilizate din Rusia ating cel puțin cele 600 000-700 000 tone cunoscute, adică aproximativ 20 % din consumul comunitar. Exporturile către țările terțe au crescut cu 79 % în cursul perioadei examinate.

(67)

În același timp, vânzările interne ale singurului producător rus care a cooperat au rămas la un nivel scăzut, care reprezintă, în medie, mai puțin de 5 % din vânzările totale. Întrucât piața internă nu poate absorbi creșterea producției, orice creștere a producției va fi, probabil, orientată spre export.

(68)

În ceea ce privește Ucraina, cei doi producători care au cooperat au reușit să crească de douăsprezece ori producția în cursul perioadei examinate. În aceeași perioadă, capacitatea de producție a crescut de aproape cinci ori. De asemenea, aceștia dispun de capacități de producție neutilizate semnificative pentru a crește exporturile cu volume mari către piața Comunității în cazul abrogării măsurilor. Se estimează că respectivele capacități de producție neutilizate din Ucraina totalizează 700 000-800 000 tone, adică aproximativ 20 % din consumul comunitar. Exporturile către țările terțe au crescut de opt ori în cursul perioadei examinate.

(69)

Vânzările interne ucrainene au rămas la un nivel scăzut în cursul perioadei examinate, care reprezintă, în medie, mai puțin de 2 % din vânzările totale. Trebuie precizat că creșterea pieței interne nu poate absorbi creșterea producției și că, în consecință, orice excedent de producție va fi, probabil, exportat.

(70)

Luând în considerare cele menționate anterior, se concluzionează că producătorii care au cooperat, cu excepția Belarusului, dispun de capacități de producție neutilizate semnificative pentru a-și spori exporturile către piața Comunității în cazul abrogării măsurilor.

2.4.   Raport între prețurile de export către țările terțe și nivelul prețurilor de vânzare în Comunitate

(71)

Trebuie precizat că nivelul prețurilor practicat în general de producătorii comunitari în Comunitate era mai mic decât nivelul mediu al prețurilor de export practicat de producătorii-exportatori către țări terțe pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, în special către Statele Unite. Aceasta se explică prin faptul că în Statele Unite prețul gazului, care reprezintă peste 50 % din costul de producție, depășea nivelul practicat în Europa.

(72)

Trebuie precizat că prețurile de export din țările în cauză către Statele Unite erau, în medie, mai mici decât valorile normale respective, chiar dacă nivelul prețurilor practicat în Statele Unite era mai ridicat decât prețurile practicate în Comunitate. În consecință, se poate trage concluzia că orice vânzare către piața Comunității se va face, foarte probabil, la prețuri de dumping.

2.5.   Interes în a reorienta vânzările realizate pe alte piețe către Comunitate

(73)

Belarus dispune de o piață internă aflată în plină creștere, pe care singurul producător își comercializează două treimi din producția sa. Întrucât prețul intern reprezintă mai puțin de jumătate din prețul practicat în Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, ar fi rațional, din punct de vedere economic, pentru producătorul din Belarus să decidă să reorienteze către piața Comunității volume semnificative care sunt, în prezent, vândute pe piața internă la prețuri de dumping.

(74)

În această privință trebuie precizat, de asemenea, că producătorul din Belarus care exportă, în prezent, treimea rămasă către alte piețe ar avea avantaje considerabile la nivelul cheltuielilor de transport exportând către Comunitate, datorită proximității față de frontiera comunitară în raport cu alte piețe potențiale de export, precum Statele Unite, Argentina sau Australia.

(75)

Luând în considerare cele menționate anterior, este posibil ca, în cazul abrogării măsurilor, producătorul din Belarus să orienteze volume considerabile din vânzările sale către Comunitate la prețuri de dumping, având în vedere marele interes economic.

(76)

După cum s-a menționat la considerentul 20, în absența oricăror exporturi către Comunitate din Belarus, Rusia și Ucraina pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, dumpingul din respectivele țări nu se putea stabili în raport cu exporturile către Comunitate. Cu toate acestea, după cum se explică în secțiunea 2 anterioară, ancheta a arătat că, din calculele efectuate pe baza datelor privind exporturile reale ale respectivelor țări către piața de export majoră, Statele Unite, reieșea o probabilitate de reapariție a dumpingului.

3.   Concluzie privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului prejudiciabil

(77)

Pe baza analizei efectuate în secțiunile 1-5 anterioare, se concluzionează că, în cazul abrogării măsurilor, este posibil ca orice producție suplimentară să fie exportată în Comunitate sau ca volumele exportate în prezent către țări necomunitare sau vândute pe piața internă să fie reorientate către piața Comunității în cantități considerabile. Este posibil ca respectivele exporturi în Comunitate să se facă la prețuri de dumping, în special pentru a recâștiga cotele de piață pierdute în Comunitate. În consecință, se poate concluziona că, în cazul abrogării măsurilor, exporturile viitoare în Comunitate se vor face în cantități sporite la prețuri de dumping. De asemenea, trebuie precizat că exporturile către piețele de peste mări generează cheltuieli de transport mai ridicate decât exporturile destinate pieței Comunității, și anume atunci când se iau în considerare vânzările din țările vecine, precum Belarus și Ucraina, către Europa de Est sau din Algeria către Europa de Sud.

(78)

În ceea ce privește importurile provenite din Algeria în Comunitate, întrucât acestea se fac în continuare la prețuri de dumping și ținând seama, de asemenea, de analiza anterioară a capacităților de producție neutilizate și de comparația nivelurilor de preț, dumpingul la exportul din Algeria va continua probabil în viitor. Întrucât Comunitatea a fost singura piață de export a Algeriei pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, este foarte posibil ca exportatorii algerieni să își reorienteze volumele de export sporite, în principal, spre respectiva piață.

(79)

Luând în considerare cele menționate anterior, se concluzionează că există o probabilitate de continuare a dumpingului (din Algeria) și de reapariție a dumpingului (din Rusia, Belarus și Ucraina) în cazul abrogării măsurilor.

D.   PREJUDICIUL

1.   Definiția industriei comunitare

(80)

În Comunitate, produsul în cauză este produs de doisprezece producători, care reprezintă producția totală comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(81)

Trebuie precizat că, de la ancheta inițială, numele societăților „Hydro Agri” s-a modificat în „Yara”. Cinci societăți fac parte din industria comunitară de la extinderea Uniunii Europene în 2004.

(82)

Dintre cei doisprezece producători comunitari, zece societăți au cooperat la anchetă, dintre care nouă erau menționate în cererea de reexaminare. Ceilalți doi producători (denumiți în continuare „alți producători comunitari”) nu au dat răspuns. În consecință, următorii zece producători au acceptat să colaboreze:

Achema AB (Lituania);

AMI Agrolinz Melamine International GmbH (Austria);

DSM Agro (Țările de Jos);

Duslo AS (Slovacia);

Fertiberia SA (Spania);

Grande Paroisse SA (Franța);

Lovochemie AS (Republica Cehă);

Nitrogénművek Rt (Ungaria);

SKW Stickstoffwerke Piesteritz GmbH (Germania);

Yara (Țările de Jos, Germania, Italia și Regatul Unit).

(83)

Întrucât respectivii zece producători comunitari reprezentau 75 % din producția totală comunitară pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, se consideră, în consecință, că aceștia reprezintă un procent important din totalul producției comunitare de produs similar. În consecință, se poate considera că aceștia reprezintă industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria comunitară”.

(84)

Astfel cum s-a menționat la considerentele 10, 15 și 16 anterioare, s-a constituit un eșantion compus din patru societăți. Toți producătorii comunitari incluși în eșantion au cooperat și și-au trimis răspunsurile la chestionar în termenele stabilite. De asemenea, ceilalți producători reclamanți și producătorii care susțin ancheta au comunicat în mod corespunzător anumite date generale pentru analiza prejudiciului.

2.   Situația pe piața Comunității

2.1.   Consumul pe piața Comunității

(85)

Consumul comunitar aparent a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor industriei comunitare pe piața Comunității, pe baza volumului vânzărilor celorlalți producători comunitari pe aceeași piață a Comunității și pe baza datelor Eurostat pentru ansamblul importurilor în Uniunea Europeană. Luând în considerare extinderea Uniunii Europene în 2004, din motive de claritate și coerență a analizei, consumul s-a stabilit pe baza pieței UE-25 de-a lungul întregii perioade examinate.

(86)

Între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare, consumul comunitar a crescut moderat cu 8 %. Creșterea înregistrată în 2004 se datorează, în special, aplicării politicii agricole comune în noile state membre după aderarea acestora la Uniunea Europeană. Încă din 2004, fermierii noilor state membre dispuneau de finanțări suplimentare, ceea ce a condus la o utilizare sporită a îngrășămintelor.

 

2002

2003

2004

PAR

Consumul comunitar total (în tone)

3 425 381

3 579 487

3 740 087

3 694 532

Indice (2002 = 100)

100

104

109

108

2.2.   Importuri provenite din țările în cauză

2.2.1.   Cumulare

(87)

În cadrul anchetei inițiale, importurile produsului în cauză originar din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina au făcut obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a examinat posibilitatea de a proceda în același fel în cadrul prezentei anchete.

(88)

În această privință, s-a constatat că nu există importuri ale produsului în cauză originar din Ucraina de-a lungul întregii perioade examinate, nici importuri provenite din Belarus și Rusia în 2004 și în cursul perioadei de anchetă de reexaminare. Din acest motiv, nu erau îndeplinite condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază în scopul recurgerii la evaluarea cumulativă a produsului în cauză din respectivele țări și a importurilor produsului în cauză originar din Algeria.

(89)

Luând în considerare cele menționate anterior, s-a considerat că toate cele patru țări trebuie evaluate separat.

2.2.2.   Volum, cotă de piață și preț al importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză

(90)

În ceea ce privește cele trei țări implicate în exporturile către Comunitate în cursul perioadei examinate, volumele, cotele de piață și prețurile medii pe țări sunt prezentate în tabelul următor. Evoluția cantităților și a prețurilor prezentată în continuare se bazează pe datele comunicate de Eurostat.

 

2002

2003

2004

PAR

Volumul importurilor provenite din Algeria (în tone)

97 378

239 348

219 680

177 383

Cota de piață

2,8 %

6,7 %

5,9 %

4,8 %

Prețurile importurilor provenite din Algeria (EUR/tonă)

96

99

117

131

Volumul importurilor provenite din Belarus (în tone)

101 479

44 438

Cota de piață

3,0 %

1,2 %

Prețurile importurilor provenite din Belarus (EUR/tonă)

74

64

Volumul importurilor provenite din Rusia (în tone)

81 901

81 809

Cota de piață

2,4 %

2,3 %

Prețurile importurilor provenite din Rusia (EUR/tonă)

64

70

(91)

Volumul importurilor provenite din Algeria, cu toate că era ușor în scădere din 2003, și-a sporit cota de piață cu 2 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile au avut o evoluție favorabilă de la 96 la 131 EUR/tonă. În ceea ce privește Belarus și Rusia, respectivele volume de import au scăzut în mod semnificativ și au încetat complet din 2004.

(92)

Ancheta a arătat că importurile provenite din Algeria nu sunt efectuate la prețuri mai mici decât prețul industriei comunitare pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. În ceea ce privește celelalte țări, în absența unor importuri pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, o comparație a prețurilor acestora de export către țări terțe pe parcursul aceleiași perioade cu prețurile practicate de industria comunitară pe piața Comunității nu a dus, nici aceasta, la apariția vreunei subcotări.

2.3.   Importuri provenite din alte țări

(93)

Volumul importurilor provenite din alte țări terțe în cursul perioadei examinate este prezentat în tabelul următor. Evoluția cantităților și a prețurilor se bazează, de asemenea, pe datele comunicate de Eurostat.

 

2002

2003

2004

PAR

Volumul importurilor provenite din România (în tone)

69 733

79 137

257 113

142 288

Cota de piață

2 %

2,2 %

6,9 %

3,9 %

Prețurile importurilor provenite din România (EUR/tonă)

94

102

112

123

Volumul importurilor provenite din Statele Unite (în tone)

26 024

57

20

6

Cota de piață

0,7 %

0,0 %

0,0 %

0,0 %

Prețurile importurilor provenite din Statele Unite (EUR/tonă)

86

289 (6)

1 101 (6)

1 664 (6)

(94)

În cazul României, s-a înregistrat o creștere substanțială a importurilor în 2004, aceasta sporindu-și cota de piață cu 6,9 %, care, cu toate acestea, a scăzut la 3,9 % pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, în ciuda condițiilor favorabile care au existat pe piața Comunității. Respectiva evoluție trebuie examinată în contextul creșterii puternice a exporturilor românești către piața Statelor Unite care, în ceea ce privește volumul, reprezentau mai mult de trei ori volumul exporturilor românești către Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. În ceea ce privește prețurile, acestea au crescut constant de-a lungul perioadei examinate și erau, în continuare, mai mari decât prețurile eșantionului industriei comunitare în 2004 și pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Pe această bază, nu se consideră că producătorii-exportatori români pot constitui un pericol de prejudiciu important pentru industria comunitară. Importurile provenite din Statele Unite, care nu dețineau decât o cotă de piață de 0,7 % în 2002, au scăzut dramatic la 6 tone pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Respectiva tendință reflectă faptul că prețurile de vânzare în Statele Unite erau mai mari decât prețurile practicate în Comunitate până la sfârșitul perioadei de anchetă de reexaminare, astfel încât producătorii din Statele Unite nu aveau nici un interes să exporte către Comunitate.

(95)

Asociația europeană a importatorilor de îngrășăminte (EFIA) a susținut că, întrucât exporturile din România destinate pieței Comunității nu constituie un pericol de prejudiciu important, chiar dacă creșterea în volum a acestora este mai mare decât cea a exporturilor algeriene, iar prețurile acestora sunt mai mici decât cele practicate de exportatorii algerieni, nici exportatorii algerieni nu ar trebui să constituie un pericol de prejudiciu important. În această privință, trebuie menționat că, în fapt, pentru Algeria, astfel cum s-a menționat la considerentul 92 anterior, nu s-a constatat nici o subcotare și că Algeria nu a cauzat un prejudiciu important industriei comunitare în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, analiza pentru respectiva țară, astfel cum este prezentată la secțiunea 4 prevăzută în continuare, a arătat probabilitatea de reapariție a prejudiciului. În schimb, întrucât drepturile antidumping nu se aplicau importurilor de uree și de azotat de amoniu originare din România, respectiva țară nu a făcut obiectul unui control de reapariție a prejudiciului, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pe această bază, argumentul a fost respins.

3.   Situația economică a industriei comunitare

(96)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici cu incidență asupra situației industriei comunitare.

3.1.   Observații preliminare

(97)

Dat fiind că s-au folosit tehnici de eșantionare în cazul industriei comunitare, prejudiciul a fost evaluat atât pe baza informațiilor colectate la nivelul ansamblului industriei comunitare, cât și la nivelul producătorilor comunitari incluși în eșantion.

(98)

În cazul în care se folosesc tehnici de eșantionare, conform practicii constante, se examinează anumiți indicatori de prejudiciu (producție, capacități de producție, stocuri, vânzări, cotă de piață, creștere și ocuparea forței de muncă) pentru industria comunitară în ansamblul ei și se examinează indicatorii de prejudiciu la nivelul rezultatelor diferitelor întreprinderi, și anume prețurile, costurile de producție, rentabilitatea, salariile, investițiile, randamentul investițiilor, fluxul de trezorerie și capacitatea de a mobiliza capitaluri, pe baza datelor colectate la nivelul eșantionului de producători comunitari.

3.2.   Date cu privire la industria comunitară în ansamblul ei

(a)   Producția

(99)

Producția industriei comunitare a crescut cu 5 % între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare, de la 2,8 milioane de tone în 2002 la aproximativ 3 milioane de tone în perioada de anchetă de reexaminare. Concret, aceasta a înregistrat o scădere cu 3 % în 2003, înainte de a crește cu 2 puncte procentuale în 2004 și cu încă 7 puncte procentuale în perioada de anchetă de reexaminare.

 

2002

2003

2004

PAR

Producția industriei comunitare (în tone)

2 843 529

2 768 258

2 823 972

3 003 918

Indice (2002 = 100)

100

97

99

106

Sursă: Reclamanți, răspunsurile la chestionarul de eșantionare și răspunsuri la chestionar verificate.

(b)   Capacități de producție și rată de utilizare a capacităților

(100)

Capacitățile de producție au rămas practic stabile în cursul perioadei examinate. Ținând seama de creșterea producției, rata de utilizare a capacităților ce rezultă din aceasta a crescut de la 57 % în 2002 la 60 % pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. Astfel cum s-a menționat în ancheta inițială, rata de utilizare a capacităților pentru respectivul tip de producție și respectiva industrie pot fi afectate de producția altor produse care pot fi fabricate cu același echipament de producție.

 

2002

2003

2004

PAR

Capacitățile de producție ale industriei comunitare (tone)

4 984 375

4 944 575

4 941 975

4 955 075

Indice (2002 = 100)

100

99

99

99

Rata de utilizare a capacităților industriei comunitare

57 %

56 %

57 %

61 %

Indice (2002 = 100)

100

98

100

106

(c)   Stocuri

(101)

Nivelul stocurilor finale ale industriei comunitare a crescut progresiv pe perioada examinată. La sfârșitul perioadei de anchetă de reexaminare (30 iunie 2005), nivelul stocurilor a fost relativ scăzut, dar aceasta se datorează faptului că, pentru respectivul tip de produs, stocurile sunt în continuare cu mult mai mici în timpul verii decât în timpul iernii, dat fiind că vânzările ating un nivel maxim în timpul primăverii și la începutul verii. La sfârșitul lui 2004, stocurile depășeau cu 13 % nivelul de la sfârșitul anului 2002.

 

2002

2003

2004

PAR

Nivelul stocurilor finale ale industriei comunitare (în tone)

276 689

291 085

313 770

159 926

Indice (2002 = 100)

100

105

113

58

(d)   Volumul vânzărilor

(102)

Vânzările realizate de industria comunitară pe piața Comunității au scăzut cu 3 % între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare. Respectiva evoluție este diferită de cea a consumului de pe piața Comunității, care a crescut cu 8 % în cursul aceleiași perioade (a se vedea considerentul 86 anterior). Creșterea globală în volume de producție se explică prin rezultatele bune la export ale industriei comunitare în cursul aceleiași perioade. Tabelul următor arată volumul exporturilor producătorilor comunitari incluși în eșantion, a căror destinație principală a fost piața Statelor Unite.

 

2002

2003

2004

PAR

Volumul vânzărilor industriei comunitare pe piața Comunității (în tone)

2 800 226

2 641 000

2 604 215

2 722 174

Indice (2002 = 100)

100

94

93

97

Volumul vânzărilor producătorilor comunitari către țări terțe (în tone)

176 269

194 543

228 937

328 796

Indice (2002 = 100)

100

110

130

187

(e)   Cotă de piață

(103)

Cota de piață deținută de industria comunitară a scăzut considerabil între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare. Mai exact, industria comunitară a pierdut 8 puncte procentuale din cota de piață în cursul perioadei examinate, în timp ce cota producătorilor algerieni a crescut de la 2,8 % la 4,8 % în aceeași perioadă.

 

2002

2003

2004

PAR

Cota de piață a industriei comunitare

81,7 %

73,8 %

69,6 %

73,7 %

Indice (2002 = 100)

100

90

85

90

(f)   Creștere

(104)

Industria comunitară a pierdut o parte considerabilă din cota de piață în favoarea producătorilor algerieni și români, precum și a altor producători comunitari care au câștigat cote de piață în aceeași perioadă.

(105)

Pierderea cotei de piață poate fi atribuită, de asemenea, deciziei raționale a industriei comunitare de a crește exporturile sale către piața Statelor Unite pentru a beneficia de prețurile net mai mari ale soluțiilor de uree și de azotat de amoniu practicate pe piața respectivă. Cu toate acestea, ținând seama de capacitățile sale mari de producție neutilizate, industria comunitară nu a putut să beneficieze de pe urma creșterii pieței Comunității care a avut loc în cursul perioadei examinate.

(g)   Ocuparea forței de muncă

(106)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria comunitară a crescut cu 5 % între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare. Respectiva creștere relativ scăzută s-ar putea explica, în principal, prin rezultatele îmbunătățite la export ale industriei comunitare.

 

2002

2003

2004

PAR

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară (produs în cauză)

827

819

790

867

Indice (2002 = 100)

100

99

96

105

(h)   Productivitate

(107)

Productivitatea forței de muncă a industriei comunitare, calculată ca raport între producția anuală per persoană angajată, a rămas stabilă între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare.

 

2002

2003

2004

PAR

Productivitatea industriei comunitare (tone pe salariat)

3 437

3 380

3 573

3 463

Indice (2002 = 100)

100

98

104

101

(i)   Amploarea marjelor de dumping

(108)

Impactul marjei de dumping efective asupra industriei comunitare, luând în considerare volumul importurilor provenite din Algeria (reprezentând până la 6,7 % din piața Comunității în cursul perioadei examinate), nu poate fi considerat neglijabil, mai ales pe o piață extrem de sensibilă în ceea ce privește prețurile, așa cum este cazul pieței produsului în cauză. Nu se poate trage nici o concluzie în ceea ce privește Belarus, Rusia și Ucraina, întrucât importurile din respectivele țări au încetat în 2003.

3.3.   Date cu privire la eșantionul de producători comunitari

(a)   Preț de vânzare și factori care influențează prețurile de pe piața internă

(109)

Prețul de vânzare net mediu al producătorilor incluși în eșantionul pentru industria comunitară a crescut în mod semnificativ în 2004 și în cursul perioadei de anchetă de reexaminare, reflectând în consecință condițiile favorabile care existau pe piața internațională a produsului în cauză în cursul aceleiași perioade. Respectiva tendință de creștere trebuie avută în vedere împreună cu evoluția similară a costului principalei materii prime, adică gazul, astfel cum se poate vedea în tabelul următor.

 

2002

2003

2004

PAR

Prețul unitar al producătorilor incluși în eșantionul pentru piața Comunității (EUR/tonă)

85

89

109

114

Indice (2002 = 100)

100

105

128

134

Prețul gazului/Mbtu (indexat) practicat de producătorii comunitari incluși în eșantion

100

107

111

126

(b)   Salarii

(110)

Între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare, salariul mediu pe lucrător a crescut cu 9 %, astfel cum indică tabelul următor.

 

2002

2003

2004

PAR

Costul anual al forței de muncă pe lucrător al producătorilor incluși în eșantion (mii de euro)

23,4

25,4

27,0

25,6

Indice (2002 = 100)

100

108

115

109

(c)   Investiții

(111)

Fluxul anual al investițiilor alocate produsului în cauză de către cei patru producători incluși în eșantion a evoluat pozitiv în cursul perioadei examinate. Respectivele investiții s-au concentrat, în principal, pe înlocuirea mașinilor vechi. Aceasta demonstrează eforturile depuse de industria comunitară pentru a-și îmbunătăți productivitatea și competitivitatea în mod constant. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt vizibile în evoluția productivității, care a rămas relativ stabilă (a se vedea considerentul 107 anterior) în cursul aceleiași perioade, reflectând astfel dificultățile industriei comunitare de a-și mări producția.

 

2002

2003

2004

PAR

Investițiile nete ale producătorilor incluși în eșantion (mii de euro)

12 512

20 087

12 611

17 047

Indice (2002 = 100)

100

161

101

136

(d)   Rentabilitate și randamentul investițiilor

(112)

Rentabilitatea producătorilor incluși în eșantion s-a îmbunătățit progresiv, în special din 2003, ajungând la 13,8 % pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. La sfârșitul perioadei examinate, rentabilitatea a atins un nivel maxim pe respectiva piață marcată de evoluția ciclică a prețurilor. În fapt, numeroși factori, inclusiv externi, pot să afecteze prețurile de pe piețele mondiale de soluții de uree și de azotat de amoniu și alte îngrășăminte azotate. Astfel de factori pot avea ca rezultat fie o ofertă suplimentară, fie o cerere redusă pentru respectivele produse, ceea ce va influența însă prețurile acestora. În cursul perioadei examinate, din cauza ofertei restrânse, prețurile de pe piețele mondiale erau în creștere. Cu toate acestea, în 2002 și în 2003, rentabilitatea a fost moderată și sub nivelurile considerate rezonabile de industria comunitară, ținând seama de faptul că respectiva industrie este extrem de intensivă în capital. Randamentul investițiilor, care reprezintă profitul exprimat ca valoare procentuală din valoarea contabilă netă a investițiilor a urmat, în mod global, o evoluție similară celei a rentabilității pe întreaga perioadă examinată.

 

2002

2003

2004

PAR

Rentabilitatea vânzărilor producătorilor incluși în eșantion către clienți independenți din Comunitate (% din vânzările nete)

8,1 %

6,0 %

12,3 %

13,8 %

Indice (2002 = 100)

100

74

151

170

Randamentul investițiilor producătorilor incluși în eșantion (profit exprimat ca valoare procentuală din valoarea contabilă netă a investițiilor)

22 %

24 %

50 %

58 %

Indice (2002 = 100)

100

111

229

265

(e)   Flux de trezorerie și capacitate de a mobiliza capitaluri

(113)

Fluxul de trezorerie a crescut în mod semnificativ în cursul perioadei examinate. Respectiva evoluție corespunde celei a rentabilității globale remarcate în cursul perioadei examinate.

 

2002

2003

2004

PAR

Fluxul de trezorerie al producătorilor incluși în eșantion (mii de euro)

23 532

19 625

39 767

50 823

Indice (2002 = 100)

100

83

169

216

(114)

Ancheta nu a evidențiat nici o dificultate pentru producătorii comunitari incluși în eșantion în mobilizarea capitalului. În această privință, trebuie să se menționeze că mai multe dintre respectivele societăți fac parte din mari grupuri și își finanțează activitățile prin intermediul grupului financiar căruia îi aparțin, fie în cadrul unui regim de centralizare a trezoreriei, fie în cadrul unor împrumuturi în cadrul grupului acordate de societățile-mamă.

3.4.   Concluzie

(115)

Între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare, indicatorii următori au avut o evoluție pozitivă: volumul de producție al industriei comunitare a crescut, prețurile unitare de vânzare ale industriei comunitare au crescut, iar rentabilitatea s-a îmbunătățit, în mod considerabil, în paralel cu prețurile. Exporturile către țări terțe au crescut, iar randamentul investițiilor și fluxul de trezorerie au indicat, de asemenea, o evoluție pozitivă. Salariile au crescut moderat, iar industria comunitară a continuat să investească într-un ritm stabil.

(116)

În schimb, următorii indicatori au indicat o tendință negativă: volumul vânzărilor pe piața Comunității a scăzut cu 3 %, în timp ce piața era în creștere. În consecință, cota de piață a industriei comunitare a scăzut, în mod considerabil, cu 8 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Productivitatea a rămas relativ stabilă, în ciuda eforturilor industriei comunitare de a o îmbunătăți prin investiții.

(117)

În ansamblu, situația industriei comunitare s-a îmbunătățit în mod considerabil în comparație cu situația dinainte de instituirea, în 2000, a măsurilor antidumping la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din țările în cauză. În consecință, este clar că respectivele măsuri au avut efecte pozitive asupra situației economice a industriei comunitare. Cu toate acestea, trebuie subliniat că evoluția pozitivă a anumitor indicatori poate fi atribuită, în parte, și pieței produsului similar, care, dată fiind oferta restrânsă, a fost foarte favorabilă în cursul ultimilor doi ani ai perioadei examinate. De asemenea, rezultatele la export bune ale industriei comunitare au compensat, într-o anumită măsură, cota de piață în scădere în Comunitate.

(118)

În concluzie, situația industriei comunitare s-a redresat în raport cu perioada care a precedat instituirea măsurilor, însă rămâne fragilă.

4.   Probabilitatea de reapariție a prejudiciului

4.1.   Aspecte generale

(119)

În lipsa continuării prejudiciului material cauzat de importurile provenite din cele patru țări în cauză, analiza s-a axat pe probabilitatea de reapariție a prejudiciului. În această privință, s-au analizat doi mari parametri: (i) prețul gazului în țările în cauză și influența acestuia asupra costului de producție al soluțiilor de uree și de azotat de amoniu; și (ii) efectul asupra industriei comunitare al volumelor probabile ale exporturilor din țările în cauză în Comunitate, ținând seama de condițiile concurenței.

4.2.   Evoluția probabilă a prețurilor de vânzare: prețul gazului și costul de producție în țările în cauză

(120)

Probabilitatea reapariției prejudiciului va depinde, în mare parte, de evoluția probabilă a prețurilor soluțiilor de uree și de azotat de amoniu. Dat fiind faptul că gazul este, de departe, elementul principal al costului, întrucât acesta reprezintă peste 50 % din costul de producție al soluțiilor de uree și de azotat de amoniu atunci când este cumpărat la prețurile de pe piața mondială, acesta constituie un factor determinant al prețului de vânzare al respectivelor soluții. Costul gazului în producția respectivelor soluții depinde de randamentul gazului și de prețul unitar. S-au analizat respectivii doi parametri ai costului de producție al soluțiilor de uree și de azotat de amoniu, pentru industria comunitară, pe de o parte, și pentru Rusia și Algeria, pe de altă parte.

(121)

Respectiva analiză a arătat mai întâi că randamentul gazului este un factor important pentru stabilirea prețului gazului pe tonă produsă de soluții de uree și de azotat de amoniu. În această privință, s-a constatat că randamentul gazului, în industria comunitară, este relativ ridicat, întrucât consumul de gaz, pe tonă produsă de soluții de uree și de azotat de amoniu, este cu 15 % mai mic decât cel al producătorilor din Rusia și Algeria, ceea ce se explică prin eforturile depuse de industria comunitară pentru a-și îmbunătăți neîncetat productivitatea și competitivitatea prin investiții corespunzătoare, care presupun un aport anual de capitaluri reprezentând, în medie, aproximativ o treime din valoarea contabilă netă totală a activelor. Respectivul avantaj comparativ ar trebui să fie în favoarea industriei comunitare și să se soldeze cu un cost mai mic de producție al soluțiilor de uree și de azotat de amoniu.

(122)

În ciuda acestui randament, industria comunitară înregistrează un preț al gazului pe tonă produsă de soluții de uree și de azotat de amoniu care reprezintă aproximativ triplul celui din Rusia și Algeria din cauza diferenței prețului gazului. Prețurile gazului, reduse în mod artificial în respectivele două țări, explică, pe deplin, diferența. Diferența de preț a soluțiilor de uree și de azotat de amoniu care rezultă în respectivele două țări în raport cu producătorii care cumpără gazul la prețurile practicate pe piața mondială, precum cei din Comunitate, nu ar trebui să scadă în viitorul apropiat. Dimpotrivă, dacă evoluția actuală a prețurilor gazului practicate pe piețele mondiale ar trebui să se mențină în cursul următorilor ani, respectiva diferență ar putea să mai crească. Pe această bază, s-a considerat că producătorii din Rusia și din Algeria vor beneficia în continuare de respectivul avantaj al costului artificial, care depășește, în mare parte, costurile ridicate de transport datorate greutății soluțiilor de uree și de azotat de amoniu. De unde atracția producătorilor pentru piața Comunității, chiar dacă respectivii sunt situați în regiuni îndepărtate de respectivele țări și suportă cheltuieli de transport care depășesc 20 % din preț.

(123)

Având în vedere prețurile mici ale gazului, producătorii-exportatori din Rusia și Algeria vor putea, foarte probabil, să exporte, în consecință, produsul în cauză în Comunitate la prețuri mai mici decât costul de producție al industriei comunitare. Prin urmare, este foarte probabil că respectivele importuri se vor face la prețuri considerabil mai mici decât cele ale industriei comunitare.

(124)

În ceea ce privește Belarus și Ucraina, acestea nu fac obiectul prezentei analize, întrucât, în sensul prezentei anchete, cele două au fost considerate ca fiind țări care nu au statutul de economie de piață și, prin urmare, nu s-au solicitat datele acestora cu privire la costul de producție. Cu toate acestea, sunt disponibile date specifice cu privire la prețul gazului în respectivele două țări, iar ancheta a arătat că, pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, producătorii din respectivele țări s-au aprovizionat cu gaz la prețuri considerabil mai mici decât prețurile plătibile de industria comunitară. În consecință, s-a considerat că respectivele două țări vor putea, de asemenea, să exporte produsul în cauză la prețuri mai mici decât costul de producție al industriei comunitare și, astfel, se poate concluziona că respectivele prețuri vor fi mai mici decât cele ale industriei comunitare.

(125)

În cazul abrogării măsurilor, faptul că va trebui ca exportatorii din Belarus, Rusia și Ucraina să se redreseze pe piața Comunității, iar exportatorii algerieni să-și consolideze poziția pe respectiva piață poate, de asemenea, să susțină posibilitatea că respectivii producătorii vor continua să practice prețuri mai mici decât cele ale industriei comunitare, pentru a recâștiga cota de piață pe care au pierdut-o sau pentru a-și lărgi clientela.

(126)

EFIA și anumiți producători-exportatori au susținut că respectivele costuri de producție mai mici nu puteau fi considerate ca un element de probă al probabilității reapariției prejudiciului. Pe de altă parte, s-a susținut că posibilitatea unei subcotări nu constituie un principiu juridic valabil care să constituie în sine premisa probabilității de reapariție a prejudiciului. De asemenea, Algeria a practicat prețuri mai mari decât prețurile industriei comunitare, în timp ce Belarus, Rusia și Ucraina nu au exportat deloc în Comunitate în 2004 și pe durata perioadei de reexaminare, iar prețurile acestora practicate față de țările terțe depășeau prețurile industriei comunitare, care sunt considerate ca fiind neprejudiciabile. Conform EFIA, elementele de probă arată că producătorii-exportatori nu se bazează pe prețuri ale gazului mai mici pentru a-și stabili prețurile mai mici, dimpotrivă, aceștia practică prețuri mai mari și urmăresc, mai degrabă, să își maximizeze marja de profit.

(127)

Într-adevăr, pentru a stabili probabilitatea reapariției prejudiciului, trebuie să se stabilească dacă expirarea măsurilor creează condițiile care sunt favorabile reapariției prejudiciului. În această privință, întrucât părțile admit acest lucru, trebuie reținut în primul rând că producătorii-exportatori ai țărilor în cauză beneficiază de prețuri ale gazului scăzute, care le permit să practice prețuri mai mici decât cele ale industriei comunitare. Pe de altă parte, ancheta a arătat că exporturile acestora pe durata perioadei de anchetă de reexaminare fac obiectul unui dumping. Respectiva politică de prețuri a fost analizată pe baza (i) capacităților de export neutilizate semnificative ale exportatorilor și (ii) a costului de producție al acestora, considerabil mai mic. Primul element indică un interes important de a găsi piețe pentru a-și comercializa producția. Cel de-al doilea element arată aptitudinea acestora de a practica prețuri net inferioare prețurilor pieței comunitare, cu scopul de a-și atinge obiectivele la nivelul volumelor de vânzare.

(128)

În ceea ce privește prețurile, trebuie să se reamintească faptul că în cursul ultimilor doi ani ai perioadei examinate, condițiile favorabile de piață au menținut prețurile la un nivel foarte ridicat, independent de măsurile antidumping aplicabile. Într-adevăr, în cursul respectivei perioade, legătura strânsă dintre oferta și cererea mondială a dus la prețuri ridicate pentru toate îngrășămintele azotate. În mod similar cu celelalte îngrășăminte azotate, soluțiile de uree și de azotat de amoniu sunt un produs ale cărui prețuri depind de numeroși factori, de la prețurile fluctuante ale gazului care au un efect considerabil asupra ofertei, întrucât reprezintă cel mai important element al costului, până la condițiile climatice, întrucât recoltele și nivelurile stocurilor de cereale înseamnă o cerere mai mult sau mai puțin importantă. În ceea ce privește, în special, piața Comunității, cererea de îngrășăminte azotate ar trebui să scadă ușor în cursul următorilor ani (7). În consecință, menținerea prețurilor ridicate depinde de o ofertă restrânsă, care este, cu toate acestea, foarte improbabilă, ținând seama, după cum a arătat ancheta, de capacitățile de export neutilizate ale țărilor în cauză și de probabilitatea de a favoriza reorientarea unei părți din exporturile acestora către țări terțe pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, în cazul expirării măsurilor. Respectivul scenariu ar trebui, probabil, să determine producătorii-exportatori să-și scadă prețurile la niveluri mai mici decât prețurile industriei comunitare, pentru a câștiga cote de piață și pentru a-și atinge obiectivele la nivelul volumelor de export. În aceste circumstanțe, industria comunitară va fi forțată fie să scadă prețurile sale la un nivel apropiat sau mai mic decât costul de producție, ținând seama de costul ridicat persistent al gazului, fie să piardă o cotă de piață semnificativă și, prin urmare, venituri, fie amândouă. Creșterea exporturilor către piața Statelor Unite este foarte probabilă, din motivele enunțate la considerentul 135 anterior. Astfel, consecința inevitabilă a abrogării măsurilor va fi deteriorarea performanțelor globale ale industriei comunitare.

(129)

În ceea ce privește argumentul privind profitul maxim, trebuie menționat că acesta se bazează pe subcotarea de preț pozitivă constatată în cursul perioadei examinate între piața Statelor Unite și cea a Comunității, întrucât respectiva subcotare nu se poate considera ca un element de evaluare a prețurilor viitoare foarte fluctuante ale unui produs ca soluțiile de uree și de azotat de amoniu. Pe această bază, s-a ajuns la concluzia că există un risc ridicat de reapariție a prejudiciului în cazul abrogării măsurilor și, din acest motiv, argumentul a fost respins.

4.3.   Impactul volumelor de export eventuale asupra industriei comunitare și efectele de preț în cazul abrogării măsurilor

4.3.1.   Observații preliminare — condiții de concurență

(130)

Soluțiile de uree și de azotat de amoniu sunt îngrășăminte lichide care introduc azot în culturi. Acestea se utilizează, în principal, ca îngrășăminte în etapa premergătoare plantării culturilor arabile care necesită soluții de uree și de azotat de amoniu, în mod normal primăvara. Respectivele soluții sunt puțin substituibile cu alte îngrășăminte azotate, deoarece fermierii utilizează echipamente diferite de răspândire a îngrășămintelor, iar acestea pot fi asociate, într-o singură aplicare, altor soluții, precum pesticidele. În consecință, cererea se caracterizează prin vârfuri sezoniere și este relativ rigidă.

(131)

În ciuda consumului lor, în general, sezonier, soluțiile de uree și de azotat de amoniu sunt produse tot timpul anului, ceea ce este mai eficient decât încetarea producției. În consecință, producătorii comunitari au stocuri maxime toamna și iarna. Importurile masive ale produsului în cauză la prețuri mici primăvara și vara vor avea, foarte probabil, un efect prejudiciabil considerabil asupra prețurilor practicate de industria comunitară pentru o marfă atât de puternic volatilă ca produsul în cauză, ale cărui prețuri sunt stabilite săptămânal.

4.3.2.   Exporturile din țările în cauză

(132)

Ținând seama de lipsa exporturilor din țările în cauză, cu excepția Algeriei, în cursul perioadei de anchetă de reexaminare, analiza s-a bazat pe probabilitatea unei reorientări, pe termen scurt, a exporturilor către alte țări în cursul respectivei perioade de anchetă către piața Comunității. În afară de aceasta, trebuie analizată evoluția probabilă a prețurilor de vânzare ale soluțiilor de uree și de azotat de amoniu.

(133)

În ceea ce privește evoluția probabilă a exporturilor către piața Comunității, trebuie să se menționeze că importurile către piața Statelor Unite de soluții de uree și de azotat de amoniu din Belarus, Rusia și Ucraina au făcut obiectul unor măsuri antidumping până la abrogarea acestora în aprilie 2003. Tabelul următor arată evoluția exporturilor către piața Statelor Unite din respectivele trei țări începând din 2003:

Exporturi către piața Statelor Unite din

2003 (8)

2004

PAR (9)

Belarus (în tone)

156 596

244 526

227 772

Rusia (în tone)

179 993

614 395

699 100

Ucraina (în tone)

111 321

103 440

145 828

Total

447 910

962 361

1 072 700

Sursă:„Foreign Trade Statistics” publicate de US Census Bureau.

(134)

Pe această bază se arată că respectivele țări și-au crescut în mod semnificativ volumul exporturilor între 2003 și 2004. Fiind vorba, în special, de Rusia, respectivul volum a crescut de la 180 000 tone în 2003 la aproximativ 600 000 tone în 2004, adică mai mult de triplu. Statisticile comerciale prezentate anterior arată, de asemenea, că respectiva creștere substanțială și bruscă a volumelor exporturilor din respectivele țări către Statele Unite a înregistrat o stagnare pe durata perioadei de anchetă de reexaminare când creșterea a fost mai puțin importantă în raport cu 2004 (11 %). Stabilizarea volumelor exporturilor colective către piața Statelor Unite la aproximativ 1 milion de tone a fost confirmată de performanțele de export către Statele Unite ale respectivelor țări în cursul perioadei ulterioare perioadei de anchetă de reexaminare.

(135)

Motivul respectivei stabilizări a fost descris în detaliu în raportul final al anchetei antidumping a Statelor Unite privind importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Belarus, Rusia și Ucraina (10). Respectivul raport menționează, în special, că nivelul ridicat al costurilor de transport interne are ca efect faptul că piața importurilor este, practic, limitată la zonele de coastă și că respectivele costuri scumpesc considerabil vânzările finale de soluții de uree și de azotat de amoniu importate către numeroase regiuni ale Statelor Unite, inclusiv statele din farm belt, care sunt mari consumatoare de soluții de uree și de azotat de amoniu, în raport cu producția locală. Cu alte cuvinte, mărimea pieței Statelor Unite este limitată în ceea ce privește importurile, iar regiunile cu un nivel ridicat al consumului rămân protejate de importuri datorită amplasării acestora. Ținând seama de stabilizarea observată a importurilor din Belarus, Rusia și Ucraina, astfel cum a fost descrisă la considerentul 134 anterior, se concluzionează, în consecință, că piața Statelor Unite nu poate să absoarbă volume de importuri considerabil mai mari decât cele înregistrate în cursul perioadei de anchetă de reexaminare.

(136)

În acest context și ținând seama de proximitatea relativă a pieței Comunității, se poate concluziona că, în cazul abrogării măsurilor, vânzările sau capacitățile de producție neutilizate semnificative din țările în cauză vor fi, foarte probabil, orientate către piața Comunității. Ținând seama de cheltuielile de transport mai mici în raport cu exporturile către piața Statelor Unite, prețurile de export ale acestora vor putea fi în mod semnificativ mai mici decât cele practicate pe piața Statelor Unite. De asemenea, după cum s-a arătat la considerentele 50, 54 și 63 anterioare, s-a constatat că vânzările pe piața Statelor Unite ale producătorilor-exportatori care au cooperat se operează la prețuri mai mici decât valorile normale respective.

4.3.3.   Impactul capacităților de producție neutilizate

(137)

Trebuie reamintit că piața internă algeriană a produsului în cauză este nesemnificativă și că aproape toate capacitățile de producție s-au orientat către exporturi. De asemenea, ancheta a arătat că actualele capacități de producție neutilizate ale producătorilor algerieni reprezintă 10-20 % din consumul pieței Comunității. Capacitățile de producție neutilizate actuale totale se estimează la aproximativ 300 000-350 000 tone.

(138)

Ținând seama, în special, de proximitatea pieței Comunității, este foarte probabil ca, în cazul abrogării măsurilor, respectivele capacități de producție neutilizate să fie utilizate la producerea produsului în cauză pentru exportul în Comunitate (Algeria nu dispune decât de o cotă de piață de 4,8 %). Este probabil ca volumele semnificative prevăzute să fie importate la prețuri de dumping și să cauzeze un prejudiciu producătorilor comunitari.

(139)

S-a constatat că respectiva țară dispune de o piață internă în plină expansiune, pe care singurul producător a comercializat două treimi din producția sa pe durata perioadei de anchetă de reexaminare. De asemenea, nu a avut loc nici un export în Comunitate în 2004 și pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, iar exporturile către piața Statelor Unite au scăzut, în ciuda absenței măsurilor antidumping și a existenței unor condiții de piață favorabile.

(140)

Abrogarea măsurilor ar însemna, foarte probabil, o schimbare radicală a situației Belarusului. Întrucât prețul pe piața internă echivalează cu mai puțin de jumătate din prețul pieței practicat în Comunitate pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, ar fi rațional, din punct de vedere economic, pentru producătorul din Belarus să decidă să reorienteze din cantitățile semnificative vândute în prezent pe piața internă către piața Comunității, la prețuri de dumping. Consecința probabilă ar fi reapariția prejudiciului cauzat de volumele mari ale importurilor provenite din Belarus, la prețuri mici.

(141)

Piața internă rusă este relativ mică în raport cu capacitățile de producție neutilizate care, după cum s-a arătat la considerentul 66 anterior, se ridică la 600 000-700 000 tone și care ar putea fi semnificativ sporite, dacă se adaugă capacitățile celor care nu au cooperat sau capacitățile afectate în prezent producției și exportului de uree și de azotat de amoniu, celelalte două îngrășăminte azotate.

(142)

În această privință, trebuie menționat, de asemenea, că s-au instituit de către Comunitate măsuri de protecție comercială împotriva importurilor de produse din amonte, respectiv ureea și azotatul de amoniu solide din Rusia (11). În ceea ce privește măsurile privind ureea, este în desfășurare o anchetă în temeiul expirării măsurilor (12). De asemenea, în prezent, este în desfășurare o anchetă de reexaminare intermediară limitată la un singur mare producător-exportator în ceea ce privește măsurile privind azotatul de amoniu (13). În consecință, în funcție de rezultatul final al respectivelor anchete de reexaminare, există un risc de reorientare a producției de la respectivele produse către soluții de uree și de azotat de amoniu, ceea ce ar putea duce la o creștere netă a capacităților de producție neutilizate estimate ale producătorilor ruși.

(143)

Ținând seama de cele menționate anterior, este foarte probabil ca, în cazul abrogării măsurilor, exporturile în Comunitate să se reia. Volumele respectivelor importuri pot fi estimate, cu prudență, la aproximativ 20 % din piața Comunității, ținând seama de consumul pe respectiva piață (a se vedea considerentul 86) și de capacitățile de producție neutilizate efective din Rusia. Ținând seama de prețurile gazului extrem de mici plătite de producătorii ruși și de avantajul de preț rezultat pentru produsul în cauză, astfel de importuri vor cauza, probabil, un prejudiciu grav industriei comunitare.

(144)

Printre țările în cauză, Ucraina este, în prezent, cea care dispune de cele mai mari capacități de producție neutilizate, care pot fi estimate la 700 000-800 000 tone. Respectivele capacități reprezintă singure aproximativ 20 % din consumul comunitar.

(145)

În absența unei piețe interne semnificative și ținând seama de proximitatea pieței Comunității, este probabil ca, în cazul abrogării măsurilor, exporturi masive să fie orientate către piața Comunității. După cum s-a menționat anterior, respectivele exporturi vor face probabil obiectul unui dumping și vor cauza astfel un prejudiciu important industriei comunitare.

4.4.   Concluzie privind probabilitatea reapariției prejudiciului

(146)

Ținând seama de prețurile reduse, în mod artificial, pe care producătorii țărilor în cauză le plătesc pentru materia primă principală, gazul, și impactul acestora asupra costului de producție al soluțiilor de uree și de azotat de amoniu, este probabil ca, în cazul abrogării măsurilor, producătorii din respectivele țări să poată exporta produsul în cauză la prețuri mai mici decât costul de producție al industriei comunitare.

(147)

Toate țările în cauză, cu excepția Belarusului, dispun de capacități excedentare care, în cazul abrogării măsurilor, ar putea fi orientate către piața Comunității. În ceea ce privește Belarus, ținând seama de volumele de vânzări importante pe piața internă, la prețuri mult mai mici decât cele practicate pe piața Comunității pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, este foarte probabil ca cel puțin o parte dintre acestea să fie reorientate către piața Comunității în cazul abrogării măsurilor. Cheltuielile de transport mai mici pentru vânzările către Comunitate în raport cu Statele Unite ar putea, de asemenea, să favorizeze o reorientare a vânzărilor către piața Comunității. In afară de aceasta, este probabilă, pentru toate cele patru țări, o reorientare a unei părți a exporturilor actuale ale acestora în alte țări către Comunitate, în cazul abrogării măsurilor actuale, astfel cum s-a arătat la considerentele 132-136.

(148)

EFIA și anumiți producători-exportatori au afirmat că ipoteza unei reorientări a producției de uree și de azotat de amoniu către producția de soluții de uree și de azotat de amoniu ignoră faptul economic fundamental că producătorii nu pot, pur și simplu, să-și adapteze producția fără investiții suplimentare. De asemenea, aceștia au susținut că producătorii nu vor renunța la produse mai rentabile pentru simplul motiv că măsurile antidumping instituite asupra unui produs mai puțin rentabil au fost abrogate.

(149)

În ceea ce privește investițiile suplimentare necesare, trebuie menționat că majoritatea marilor producători-exportatori de îngrășăminte azotate sunt producători integrați, astfel încât decizia de a produce/de a exporta un produs sau altul depinde, în principal, de condițiile de piață. În ceea ce privește produsele rentabile, producătorii vor avea efectiv în vedere produsele cele mai rentabile. În această privință, măsurile antidumping joacă un rol important în decizia acestora, după cum indică creșterea semnificativă a exporturilor, care fac obiectul unui dumping, de soluții de uree și de azotat de amoniu către piața Statelor Unite în 2004 și pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, atunci când măsurile antidumping din Statele Unite au fost abrogate în 2003. Din acest motiv, deciziile economice rezonabile ale producătorilor-exportatori îi vor determina, după toate probabilitățile, să treacă de la un produs la altul pentru a menține sau crește vânzările globale de îngrășăminte azotate ale acestora și profitul aferent. Pe această bază, argumentele anterioare au fost respinse.

(150)

Ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează că, în cazul abrogării măsurilor, exporturile țărilor în cauză vor avea loc, foarte probabil, în volume semnificative și la prețuri mai mici decât cele ale industriei comunitare, ținând seama de costul de producție al acestora, denaturat și redus în mod artificial. Aceasta ar avea ca efect probabil accentuarea scăderii forțate a prețurilor pe piață, cu consecințe negative asupra situației economice a industriei comunitare. Aceasta ar împiedica, în special, redresarea financiară realizată în 2004 și pe durata perioadei de anchetă de reexaminare, generând o reapariție probabilă a prejudiciului. Cu alte cuvinte, pe măsură ce condițiile de pe piață urmează o tendință de scădere, se poate aștepta o scădere forțată a prețurilor din țările în cauză, ținând seama de diferența semnificativă a costului de producție și de capacitățile de producție neutilizate ale acestora.

E.   INTERESUL COMUNITĂȚII

1.   Introducere

(151)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a determinat dacă menținerea măsurilor antidumping în vigoare este contrară interesului general al Comunității. Determinarea interesului Comunității se bazează pe aprecierea tuturor intereselor implicate.

(152)

Trebuie reamintit că, în urma anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor nu a fost contrară interesului Comunității. În afară de aceasta, faptul că prezenta anchetă este o anchetă de reexaminare, în care se analizează o situație în care măsuri antidumping sunt deja în vigoare, permite să se evalueze orice impact negativ anormal al măsurilor asupra părților în cauză.

(153)

Pe această bază, s-a analizat dacă, în ciuda concluziilor cu privire la probabilitatea de reapariție a dumpingului prejudiciabil, există motive imperative pentru a concluziona că, în acest caz particular, menținerea măsurilor nu este în interesul Comunității.

2.   Interesul industriei comunitare

(154)

Industria comunitară a dovedit că este viabilă din punct de vedere structural, lucru confirmat de evoluția pozitivă a situației economice a acesteia după instituirea în 2000 a măsurilor antidumping. În special, aceasta și-a îmbunătățit rentabilitatea între 2002 și perioada de anchetă de reexaminare.

(155)

Putem afirma, în mod justificat, că industria comunitară va continua să beneficieze de măsurile impuse în prezent și să se redreseze prin redobândirea cotelor de piață și prin îmbunătățirea rentabilității. În cazul în care măsurile se abrogă, este posibil să aibă loc importuri în creștere la prețuri de dumping din țările în cauză, cauzând, astfel, un prejudiciu industriei comunitare prin presiunea de scădere exercitată asupra prețurilor de vânzare, ceea ce îi va amenința situația financiară pozitivă în prezent, dar în continuare fragilă.

3.   Interesul importatorilor

(156)

Astfel cum se menționează la considerentul 10 anterior, un singur importator și-a exprimat dorința de a figura în eșantion și a comunicat informațiile de bază solicitate în formularul de eșantionare. Cu toate acestea, după transmiterea chestionarului complet la respectivul importator, acesta a informat Comisia cu privire la dorința sa de a nu coopera în continuare în cadrul anchetei.

(157)

Trebuie reamintit că, în urma anchetei inițiale, s-a ajuns la concluzia că instituirea măsurilor nu va avea un impact semnificativ în măsura în care importurile ar continua, dar la prețuri neprejudiciabile, și, în principiu, importatorii nu ar vinde numai soluții de uree și de azotat de amoniu, dar și alte îngrășăminte, în proporții ridicate. În ceea ce privește prezumția de continuare a importurilor, aceasta nu a fost confirmată decât de importurile provenite din Algeria, unde un producător-exportator a acceptat un angajament. Concluzia este că anumiți importatori au fost efectiv afectați de consecințele negative ale instituirii măsurilor, în conformitate cu considerentul 66 din Regulamentul (CE) nr. 617/2000 al Comisiei (14). Cu toate acestea, ancheta nu a arătat că anumiți importatori și-au încetat complet activitatea, ci, mai degrabă, în conformitate cu previziunile, par să se fi orientat către alte îngrășăminte. În consecință, instituirea de măsuri pare să fi avut un impact limitat, în mod global, asupra majorității importatorilor/comercianților.

(158)

În absența cooperării importatorilor, nu este disponibilă nici o informație fiabilă care să indice faptul că menținerea măsurilor va avea un efect negativ semnificativ asupra importatorilor sau comercianților.

(159)

EFIA a susținut că lipsa cooperării importatorilor nu trebuie interpretată ca un dezinteres din partea acestora, ci ca reflectarea unei situații nedrepte, ținând seama de resursele semnificative necesare pentru o anchetă antidumping în raport cu resursele limitate ale acestora ca întreprinderi mici și mijlocii. De asemenea, ea a susținut că ancheta a ignorat efectul cumulat al numeroaselor măsuri antidumping privind îngrășămintele asupra importatorilor și, în consecință, nu a reușit să efectueze o analiză echitabilă a efectelor asupra importatorilor și a fermierilor.

(160)

În această privință, trebuie menționat că importatorii care comercializează o gamă largă de îngrășăminte, din care soluțiile de uree și de azotat de amoniu nu sunt decât o varietate printre alte varietăți, pot alimenta producția cu diferite îngrășăminte azotate din alte surse, care nu fac, în prezent, obiectul unor măsuri antidumping. Pe această bază, s-a concluzionat că orice impact negativ al continuării măsurilor asupra importurilor nu este un motiv imperativ împotriva continuării măsurilor.

4.   Interesul utilizatorilor

(161)

Utilizatorii de soluții de uree și de azotat de amoniu sunt fermierii Comunității. Cererea de îngrășăminte azotate pare relativ rigidă, iar fermierii au tendința de a se aproviziona din sursele cele mai ieftine. În cadrul examinării efectelor posibile ca urmare a instituirii măsurilor asupra utilizatorilor, în cadrul anchetei inițiale s-a ajuns la concluzia că, având în vedere impactul nesemnificativ al costului soluțiilor de uree și de azotat de amoniu asupra fermierilor, o eventuală creștere a prețului nu ar trebui să aibă efecte negative semnificative asupra acestora. Faptul că, în cadrul prezentei anchete de reexaminare, nici un utilizator și nici o asociație de utilizatori nu au comunicat informații care să contrazică concluzia confirmă următoarele: (i) soluțiile de uree și de azotat de amoniu reprezintă o proporție redusă din totalul costurilor de producție ale respectivilor fermieri; (ii) măsurile în vigoare nu au avut un efect negativ semnificativ asupra situației lor economice; și (iii) prelungirea măsurilor nu va avea un impact negativ asupra intereselor financiare ale acestora.

5.   Concluzie cu privire la interesul Comunității

(162)

Luând în considerare cele expuse anterior, s-a concluzionat că nu există nici un motiv imperativ pentru a nu prelungi măsurile antidumping.

F.   MĂSURI ANTIDUMPING

(163)

Toate părțile au fost informate cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora s-a luat în considerare recomandarea de a menține măsurile existente. De asemenea, părților li s-a acordat un termen în care să poată formula observațiile cu privire la informațiile comunicate.

(164)

Pe baza celor expuse anterior, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie menținute măsurile antidumping aplicabile importurilor de soluții de uree și de azotat de amoniu originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina. Trebuie reamintit că respectivele măsuri constau în drepturi specifice, care nu se aplică importurilor de produse în cauză fabricate și vândute la export în Comunitate de o societate algeriană al cărei angajament a fost acceptat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de amestecuri de uree și de azotat de amoniu în soluții apoase sau amoniacale care se încadrează la codul NC 3102 80 00 originare din Algeria, Belarus, Rusia și Ucraina.

(2)   Valoarea acestui drept, în euro pe tonă, se stabilește după cum urmează:

Țara

Producătorul

Valoarea dreptului (pe tonă)

Codul adițional TARIC

Algeria

Toate societățile

6,88 EUR

A999

Belarus

Toate societățile

17,86 EUR

Rusia

JSC Nevinnomyssky

Azot

357030 Federația

Rusă, Regiunea

Stavropol

Nevinnomyssk,

Nizyaev st. 1

17,80 EUR

A176

Toate celelaltesocietăți

20,11 EUR

A999

Ucraina

Toate societățile

26,17 EUR

(3)   În cazul în care mărfurile au fost deteriorate înainte de punerea în liberă circulație și, prin urmare, prețul efectiv plătit sau de plătit este calculat în mod proporțional în scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 145 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (15), valoarea dreptului antidumping, calculat pe baza sumelor menționate anterior, se reduce în mod proporțional cu prețul efectiv plătit sau de plătit.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), dreptul antidumping definitiv nu se aplică importurilor puse în liberă circulație în conformitate cu dispozițiile articolului 2.

(5)   Dacă nu se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

(1)   Mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulație înregistrate sub următoarele coduri TARIC adiționale, fabricate și exportate direct (respectiv livrate și facturate) de către societatea menționată în continuare către o societate din Comunitate, care acționează în calitate de importator, sunt scutite de la plata drepturilor antidumping instituite prin articolul 1, cu condiția ca produsele să fie importate în conformitate cu dispozițiile alineatului (2) din respectivul articol.

Țara

Societatea

Codul adițional TARIC

Algeria

Fertalge Industries spa

12, Chemin AEK Gadouche

Hydra, Alger

A107

(2)   Scutirea de drept este condiționată de prezentarea către autoritățile vamale ale statului membru în cauză a unei facturi conforme, în bună și cuvenită formă, eliberată de societatea exportatoare și conținând principalele elemente menționate în anexă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

J. KORKEAOJA


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO L 238, 22.9.2000, p. 15. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1675/2003 (JO L 238, 25.9.2003, p. 4).

(3)  JO C 312, 17.12.2004, p. 5.

(4)  JO C 233, 22.9.2005, p. 14.

(5)  Regulamentul (CE) nr. 2117/2005, articolul 2.

(6)  Întrucât cantitățile sunt neglijabile, respectivele prețuri nu pot fi considerate fiabile.

(7)  Sursă: „Global fertilisers and raw materials supply and supply/demand balances: 2005-2009”, A05/71b, June 2005, Asociația internațională a industriei îngrășămintelor (IFA).

(8)  Cifrele includ primul trimestru al anului 2003, adică perioada în cursul căreia măsurile erau încă în vigoare.

(9)  Perioada de anchetă de reexaminare este luată în considerare în vederea comparației cu analiza globală.

Sursă:„Foreign Trade Statistics” publicate de US Census Bureau.

(10)  „Urea Ammonium Nitrate Solutions From Belarus, Russia, and Ukraine — Investigations Nos. 731-TA-1006, 1008 and 1009 (Final), Publication 3591”, aprilie 2003, US International Trade Commission, p. 25, V-4, V-5.

(11)  Uree: Regulamentul (CE) nr. 901/2001 (JO L 127, 8.5.2001, p. 11). Azotat de amoniu: Regulamentul (CE) nr. 658/2002 (JO L 102, 18.4.2002, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 945/2005 (JO L 160, 23.6.2005, p. 1).

(12)  JO C 105, 4.5.2006, p. 12.

(13)  JO C 300, 30.11.2005, p. 8.

(14)  JO L 75, 24.3.2000, p. 3.

(15)  JO L 253, 11.10.1993, p. 40.


ANEXĂ

Informații care trebuie să figureze în factura conformă menționată la articolul 2 alineatul (2):

1.

Codul adițional TARIC sub care produsele prevăzute în factură pot fi vămuite la frontiera comunitară (precizat în prezentul regulament).

2.

Denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

codul NC;

conținutul de azot (N) al produsului (în procent);

cantitatea (în tone).

3.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

prețul pe tonă;

condițiile de plată;

condițiile de livrare;

valoarea totală a remizelor și a rabaturilor.

4.

Numele importatorului independent căruia îi este emisă factura direct de către societate.

5.

Numele reprezentantului societății care a întocmit factura conformă și următoarea declarație semnată de persoana respectivă:

 

„Subsemnatul, certific faptul că vânzarea la export direct în Comunitatea Europeană a mărfurilor care fac obiectul prezentei facturi se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de [numele societății] și acceptat de Comisia Europeană prin Regulamentul (CE) nr. 617/2000. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

229


32006R1915


L 365/76

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1915/2006 AL COMISIEI

din 18 decembrie 2006

de prelungire a supravegherii comunitare prealabile a importului anumitor produse siderurgice originare din anumite țări terțe

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 518/94 (1), în special articolul 11,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 519/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1765/82, (CEE) nr. 1766/82 și (CEE) nr. 3420/83 (2), în special articolul 9,

după consultarea comitetelor consultative,

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 76/2002 (3), Comisia a stabilit o supraveghere comunitară prealabilă a importurilor anumitor produse siderurgice originare din anumite țări terțe. Acest regulament a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1337/2002 al Comisiei (4), cu scopul de a extinde sfera de aplicare a supravegherii, precum și prin Regulamentele (CE) nr. 2385/2002 (5) și (CE) nr. 469/2005 (6).

(2)

Statisticile privind comerțul exterior al Comunității nu sunt disponibile în termenele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1917/2000 al Comisiei (7).

(3)

Cu toate că situația s-a schimbat de la introducerea supravegherii în 2002, evoluția recentă a pieței mondiale a oțelului continuă să necesite un sistem rapid și fiabil de informare cu privire la viitoarele importuri ale Comunității.

(4)

Din 2003, piața chineză este principalul motor al creșterii semnificative a cererii de produse siderurgice. Cu toate acestea, China și-a dezvoltat capacitatea de producție într-un ritm foarte susținut. Producția sa de oțel brut a crescut de la 129 milioane de tone în 2000 la 349 milioane de tone în 2005, cota sa mondială trecând de la 15,4 % la 36 % în cursul aceleiași perioade, iar suplimentarea cu noi capacități de producție ar putea crește capacitatea Chinei în 2006. Importurile UE provenite din China se ridicau la 0,9 milioane de tone în 2004 și la 1,6 milioane de tone în 2005. China era un importator net de 15 milioane de tone în 2004, dar va deveni un exportator net în 2006. Se prevede că această tendință marcată printr-o scădere a importurilor și o creștere a exporturilor chineze va continua, provocând o apariție crescândă și masivă pe piața mondială de produse siderurgice în căutare de noi debușeuri.

(5)

Cele mai recente statistici de import disponibile pentru patru mari tipuri de produse, și anume produsele plate, produsele lungi, tuburile și țevile și produsele semifinite, lasă să se întrevadă pentru primul semestru din 2006 o creștere medie de 11 % în general în raport cu aceeași perioadă din 2005, atingând 18 % și, respectiv, 13 % pentru produsele plate și lungi. Importurile totale atingeau 26,2 milioane de tone în 2005 față de 20 milioane de tone în 2002, respectiv o creștere totală a importurilor de 31 % în trei ani.

(6)

O analiză a primelor două trimestre din 2006 demonstrează că importurile se mențin la un nivel ridicat, cu o creștere globală de 29 %, în timp ce cifrele din cel de-al treilea trimestru din 2006 indică o nouă accelerare a importurilor.

(7)

De asemenea, prețurile de pe piața comunitară, precum și cele de pe piața Statelor Unite, în 2003, continuă să fie ridicate și sunt, în general, cu 20 - 30 % mai mari decât cele observate pe piețele asiatice. Această diferență de prețuri ar trebui să-i intereseze pe exportatorii din țările terțe, iar în 2006 s-au observat primele semne ale unei scăderi a prețurilor pe piața americană și pe piața unor țări europene.

(8)

În plus, statisticile privind ocuparea forței de muncă a producătorilor din UE afișează un declin marcat, de la 414 500 persoane în 2000 la 404 700 în 2001, la 390 200 în 2002, la 383 800 în 2003, la 375 900 în 2004 și la 347 000 în 2005, respectiv o scădere de aproximativ 16 % în cinci ani.

(9)

Ținând seama de tendințele recente în materie de import de produse siderurgice, de evoluția recentă a pieței chineze, de creșterea accelerată a importurilor, de diferențele mari de prețuri între produsele siderurgice de pe piața din UE și cele din țările terțe și de pierderile de locuri de muncă deja semnificative înregistrate în ultimii ani, se poate considera că există amenințarea cauzării unei daune producătorilor comunitari în sensul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 3285/94.

(10)

Prin urmare, în interesul Comunității, este necesar să se mențină supravegherea comunitară prealabilă a importului anumitor produse siderurgice, pentru a se obține informații statistice aprofundate care să permită o analiză rapidă a evoluției importurilor. Ținând seama de evoluția așteptată menționată anterior și luând în considerare faptul că celelalte țări mari producătoare de oțel au instituit sau au prelungit sisteme de supraveghere similare până în 2009, este necesar să se mențină în mod excepțional acest sistem până la 31 decembrie 2009.

(11)

De asemenea, pentru a reduce la minimum constrângerile inutile și pentru a nu perturba în mod excesiv activitățile societăților din apropierea frontierelor, este indicat să se crească valoarea cantităților mici care nu intră sub incidența supravegherii prealabile. Prin urmare, greutatea netă a importurilor excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament ar trebui mărită la 2 500 kilograme.

(12)

Este indicat ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării pentru a se putea continua, cât de repede posibil, colectarea de date,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 76/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele (CE) nr. 1337/2002, (CE) nr. 2385/2002 și (CE) nr. 469/2005, se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Importurile a căror greutate netă nu depășește 2 500 kilograme sunt excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament.”

2.

La articolul 6, data de „31 decembrie 2006” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2009”.

Articolul 2

În ceea ce privește punerea în liberă circulație în Bulgaria și în România, începând cu 1 ianuarie 2007, a produselor siderurgice care intră sub incidența prezentului regulament și expediate înainte de 1 ianuarie 2007, nu se cere nici un document de supraveghere în măsura în care mărfurile au fost expediate înainte de 1 ianuarie 2007. Se cere prezentarea conosamentului sau a oricărui document de transport considerat ca fiind echivalent de către autoritățile comunitare care dovedește data expedierii.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prin derogare, articolul 2 va intra în vigoare numai sub rezerva și la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 349, 31.12.1994, p. 53. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2200/2004 (JO L 374, 22.12.2004, p. 1).

(2)  JO L 67, 10.3.1994, p. 89. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 427/2003 (JO L 65, 8.3.2003, p. 1).

(3)  JO L 16, 18.1.2002, p. 3. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 469/2005 (JO L 78, 24.3.2005, p. 12).

(4)  JO L 195, 24.7.2002, p. 25.

(5)  JO L 358, 31.12.2002, p. 125.

(6)  JO L 78, 24.3.2005, p. 12.

(7)  JO L 229, 9.9.2000, p. 14. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1949/2005 (JO L 312, 29.11.2005, p. 10).


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

231


32006D0978


L 365/86

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 19 decembrie 2006

privind acordarea regimului special de stimulente pentru dezvoltarea durabilă și buna guvernare către Republica El Salvador după 1 ianuarie 2007

(2006/978/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (1), în special articolul 9 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Prin Decizia 2005/924/CE a Comisiei (2) din 21 decembrie 2005, El Salvador a fost inclus pe lista cu țările în curs de dezvoltare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de stimulente pentru dezvoltarea durabilă și buna guvernare prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 980/2005, pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2008.

(2)

În conformitate cu regulamentul menționat, acordarea regimului special de stimulente după 1 ianuarie 2007 către țările care și-au asumat obligații constituționale specifice privind ratificarea a cel mult două din cele șaisprezece convenții enumerate în partea A din anexa III la acest regulament se supune unei decizii a Consiliului.

(3)

În conformitate cu acest regulament, la 29 noiembrie 2006, Comisia a prezentat Consiliului un raport privind respectarea angajamentelor de către El Salvador în temeiul regulamentului menționat, propunând prelungirea regimului special de stimulente după 1 ianuarie 2007,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articol unic

Republica El Salvador continuă să beneficieze de regimul special de stimulente pentru dezvoltarea durabilă și buna guvernare, prevăzut la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 980/2005, de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2008.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 2006.

Pentru Consiliu

Președintele

J. KORKEAOJA


(1)  JO L 169, 30.6.2005, p. 1.

(2)  JO L 337, 22.12.2005, p. 50.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

232


32006R1905


L 378/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1905/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 18 decembrie 2006

de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 179 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)

În vederea unei mai bune eficiențe a asistenței externe a Comunității, s-a propus să se stabilească un nou cadru care să reglementeze planificarea și furnizarea de asistență. Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului (2) instituie un instrument de asistență pentru preaderare (IPA) în favoarea statelor candidate și statelor candidate potențiale. Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 (3) cuprinde dispoziții generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (IEVP). Regulamentul (CE) nr. 1934/2006 al Consiliului (4) instituie un instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate. Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 (5) instituie un instrument de stabilitate. Regulamentul (CE) nr.…/2007 (6) instituie un instrument de cooperare pentru siguranța nucleară. Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 (7) instituie un instrument de finanțare pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială. Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (8) privește ajutorul umanitar. Prezentul regulament instituie un instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, susținând direct politica în domeniu a Comunității.

(2)

Comunitatea duce o politică de cooperare pentru dezvoltare care vizează atingerea obiectivelor de reducere a sărăciei, de dezvoltare economică și socială durabilă și de integrare armonioasă și progresivă a țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială.

(3)

Comunitatea duce o politică de cooperare care încurajează cooperarea, parteneriatele și întreprinderile în comun între actorii economici din Comunitate și cei din statele și regiunile partenere și favorizează dialogul între partenerii politici, economici și sociali din sectoarele în cauză.

(4)

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 8 septembrie 2000, precum eradicarea sărăciei extreme și a foametei, precum și principalele obiective și principii de dezvoltare durabilă adoptate de Comunitate și de statele sale membre în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații internaționale competente în domeniul cooperării pentru dezvoltare ghidează politica de cooperare pentru dezvoltare și acțiunea internațională a Comunității.

(5)

În scopul asigurării coerenței politicilor de dezvoltare, trebuie ca măsurile luate de Comunitate în alte domenii să contribuie la eforturile depuse de statele în curs de dezvoltare pentru a atinge obiectivele mileniului, în conformitate cu articolul 178 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

(6)

Un mediu politic care să garanteze pacea și stabilitatea, respectarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a principiilor democratice, statul de drept, precum și buna guvernare și egalitatea sexelor este o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea pe termen lung.

(7)

Existența unor politici sănătoase și durabile este o condiție prealabilă dezvoltării.

(8)

Statele membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) s-au angajat, cu ocazia celei de-a patra conferințe ministeriale de la Doha, să integreze dimensiunea comercială în strategiile de dezvoltare și să furnizeze atât asistență tehnică, cât și sprijin pentru consolidarea capacităților pentru aspectele legate de comerț, precum și măsurile necesare care facilitează transferul de tehnologie prin intermediul schimburilor comerciale și în favoarea acestora, să îmbunătățească relația între investițiile străine directe și schimburile comerciale, precum și corelația dintre schimburile comerciale și mediu și să ajute statele în curs de dezvoltare să participe la noi negocieri comerciale și la punerea în aplicare a rezultatelor.

(9)

Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, al Parlamentului European și al Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene intitulată „Consensul european” (9) din 20 decembrie 2005 și orice modificare ulterioară stabilesc cadrul general de acțiune al Comunității în materie de dezvoltare. Respectiva declarație ar trebui să ghideze planificarea și punerea în aplicare a ajutorului pentru dezvoltare și a strategiilor de cooperare.

(10)

Cooperarea pentru dezvoltare ar trebui să fie pusă în aplicare prin intermediul programelor geografice și tematice. Programele geografice ar trebui să contribuie la dezvoltarea și la consolidarea cooperării cu țările și regiunile din America Latină, Asia, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Sud.

(11)

Comunitatea și statele sale membre au încheiat acorduri de parteneriat și de cooperare cu un anumit număr de state și regiuni partenere în vederea aducerii unei contribuții semnificative la dezvoltarea pe termen lung a statelor partenere și la bunăstarea populațiilor acestora. Elementele esențiale pe care se bazează respectivele acorduri de parteneriat și cooperare sunt valori comune și universale, reprezentate de respectarea și promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a principiilor democratice și a statului de drept. În acest context, este necesar să atragem atenția și asupra dreptului la o muncă decentă și a drepturilor persoanelor cu handicap. Continuarea și aprofundarea relațiilor bilaterale între Comunitate și statele partenere, precum și consolidarea instituțiilor multilaterale sunt factori importanți care contribuie în mod semnificativ la echilibrul și la dezvoltarea economiei mondiale, precum și la consolidarea rolului și a locului Comunității și statelor și regiunilor partenere în lume.

(12)

Chiar dacă ar trebui ca programele tematice să sprijine în primul rând țările în curs de dezvoltare, ar trebui să aibă acces la aceste programe, în condițiile stabilite prin prezentul regulament, două țări beneficiare, precum și țările și teritoriile de peste mări, ale căror caracteristici nu corespund criteriilor pentru a putea fi definite ca beneficiare ale asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) prevăzute de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și care intră sub incidența articolului 2 alineatul (4) al doilea paragraf prima liniuță. Comunitatea ar trebui să finanțeze programe tematice în țări, teritorii și regiuni care ar putea să beneficieze de un ajutor în cadrul unui program geografic prevăzut de prezentul regulament, de un ajutor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 sau de o cooperare geografică, în conformitate cu Fondul European de Dezvoltare (FED). Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizia de asociere peste mări”) (10), aplicabilă până la 31 decembrie 2011, stabilește condițiile pe care trebuie să le întrunească TTPM pentru a putea participa la activitățile tematice de asistență pentru dezvoltare finanțate din bugetul general al Uniunii Europene, aceste condiții nefiind modificate de prezentul regulament.

(13)

Programele tematice ar trebui să comporte o valoare adăugată specifică și să completeze programele geografice, care constituie cadrul principal al cooperării Comunității cu țările terțe. Cooperarea pentru dezvoltare pusă în aplicare prin programele tematice ar trebui să vină în completarea programelor geografice prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (CE) nr. 1638/2006, precum și a cooperării puse în practică în temeiul FED. Programele tematice înglobează un domeniu de activitate specific care prezintă interes pentru un grup de state partenere ce nu este determinat de geografie sau de activitățile de cooperare ce vizează regiuni sau grupuri de state partenere diverse sau o operare internațională fără specific geografic. Acestea contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la consolidarea politicilor comunitare pe plan extern și la garantarea coerenței între diferitele sectoare, precum și a vizibilității.

(14)

Programele tematice ar trebui să sprijine acțiunile desfășurate în domeniile de dezvoltare umană și socială, de mediu și de gestionare durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei, a actorilor nestatali și a autorităților locale, a siguranței alimentare, a migrațiilor și a azilului. Conținutul programelor tematice a fost elaborat pe baza comunicărilor corespunzătoare pe care Comisia le-a adresat Parlamentului European și Consiliului.

(15)

Programul tematic în domeniul mediului și al gestionării durabile a resurselor naturale, inclusiv în domeniul energiei, ar trebui să vizeze, în special, promovarea guvernării internaționale în materie de mediu, precum și a politicilor de mediu și energetică ale Comunității în străinătate.

(16)

Programul tematic în domeniul migrațiilor și al azilului ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului stabilit în concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 15 și 16 decembrie 2005, și anume să consolideze asistența financiară a Comunității în domeniile care au legătură cu problema migrațiilor în cadrul relațiilor cu țările terțe.

(17)

Politica Comunității în materie de siguranță a alimentelor a evoluat și vizează susținerea unor strategii vaste de siguranță a alimentelor la nivel național, regional și mondial, limitând ajutorul alimentar la situații cu caracter umanitar și la crizele alimentare și evitând perturbarea producției și piețelor la scară locală. Aceasta trebuie să țină seama de situația proprie țărilor care sunt fragile structural și foarte dependente de ajutorul în materie de siguranță a alimentelor, în vederea evitării ca asistența comunitară de care beneficiază să fie redusă în mod brusc.

(18)

În conformitate cu concluziile Consiliului din 24 mai 2005, ar trebui să se susțină acțiuni care au drept scop îmbunătățirea sănătății sexuale și a reproducerii în țările în curs de dezvoltare și să se asigure respectarea drepturilor legate de acestea, precum și să se ofere asistență financiară și competențele corespunzătoare în vederea promovării unei abordări globale a sănătății și a drepturilor în materie de sexualitate și de procreare, astfel cum sunt definite în programul de acțiune al Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea (CIPD), inclusiv maternitatea fără riscuri și accesul tuturor la îngrijiri medicale și la servicii de sănătate complete, fiabile și sigure în materie de sexualitate și de procreare. Atunci când sunt puse în aplicare măsuri de cooperare, deciziile adoptate în cadrul CIPD trebuie să fie respectate riguros, după caz.

(19)

Ca urmare a Regulamentului (CE) nr. 266/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2006 de stabilire a unor măsuri adiacente pentru țările semnatare ale Protocolului privind zahărul afectate de reforma regimului UE al zahărului (11), ar trebui să se ofere asistență și statelor ACP semnatare ale protocolului privind zahărul care sunt afectate de reforma organizării comune a piețelor în sectorul zahărului, în vederea sprijinirii procesului de ajustare a țărilor în cauză.

(20)

În cadrul punerii în aplicare a politicii comunitare de dezvoltare, sunt indispensabile o mai mare eficiență a ajutorului, o mai bună complementaritate și o armonizare, o aliniere și o coordonare mai amplă a procedurilor, atât între Comunitate și statele sale membre, cât și în relațiile cu alți donatori și actori ai dezvoltării, pentru a asigura coerența și pertinența ajutorului, permițând în același timp reducerea costurilor suportate de statele partenere, așa cum a fost aprobat prin Declarația privind eficiența ajutorului adoptată de Forumul la nivel înalt privind eficiența ajutorului, care a avut loc la Paris, la 2 martie 2005.

(21)

În vederea atingerii obiectivelor din prezentul regulament, este necesar să se adopte o abordare diferențiată, în funcție de contexte și de nevoile legate de dezvoltare, și să se susțină statele sau regiunile partenere prin programe specifice, concepute special pentru acestea, și care sunt bazate pe nevoile, strategiile, prioritățile și atuurile proprii ale acestora.

(22)

Cheia succesului politicilor de dezvoltare constă în capacitatea statelor partenere de a asigura controlul strategiilor de dezvoltare și, din această perspectivă, este necesar să se încurajeze asocierea cât mai extinsă a tuturor sectoarelor societății, inclusiv a persoanelor cu handicap și a altor grupuri vulnerabile. În scopul eficienței și al transparenței și pentru a încuraja țările să devină independente, strategiile de cooperare și procedurile de punere în aplicare a intervențiilor donatorilor ar trebui să fie, pe cât posibil, aliniate la cele ale țărilor partenere.

(23)

Luând în considerare necesitatea de a stabili legături eficiente între ajutorul umanitar de urgență și asistența pentru dezvoltare pe termen lung, măsurile eligibile pentru o finanțare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 nu ar trebui să beneficieze, în principiu, de o finanțare în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care este necesar să se asigure o continuitate a cooperării între o situație de criză și restabilirea condițiilor stabile de dezvoltare.

(24)

Deblocarea ajutorului în conformitate cu cele mai bune practici ale CAD al OCDE este un element cheie pentru furnizarea valorii adăugate ajutorului și sporirea capacităților locale. Normele în materie de participare la cererile de ofertă și la contractele de subvenționare, precum și cele care privesc originea fondurilor furnizate ar trebui să fie stabilite în conformitate cu evoluția cea mai recentă intervenită în ceea ce privește deblocarea ajutorului.

(25)

Asistența ar trebui să fie gestionată în conformitate cu normele privind ajutorul extern prevăzute de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (12) și trebuie să se adopte dispozițiile necesare pentru protejarea intereselor financiare ale Comunității. Se vor depune eforturi constante în vederea consolidării punerii în aplicare a cooperării pentru dezvoltare, pentru a echilibra rezonabil resursele financiare atribuite și capacitatea de absorbție, precum și pentru a reduce angajamentele de lichidat.

(26)

Prezentul regulament stabilește, pentru perioada 2007-2013, un pachet financiar care constituie referința principală pentru autoritatea bugetară, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (13).

(27)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (14). Este necesar să se adopte documentele de programare, precum și anumite măsuri de punere în aplicare specifice conform procedurii comitetului de gestionare.

(28)

Dat fiind că obiectivele prezentului regulament, și anume cooperarea planificată cu țările, teritoriile și regiunile în curs de dezvoltare care nu sunt state membre ale Comunității și care nu sunt eligibile pentru un ajutor comunitar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 sau al Regulamentului (CE) nr. 1638/2006, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și pot, prin urmare, având în vedere dimensiunilor acțiunii, să fie realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29)

Prezentul regulament necesită abrogarea tuturor regulamentelor în vigoare, în scopul restructurării instrumentelor acțiunii externe, în special în domeniul cooperării pentru dezvoltare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv general și sferă de aplicare

(1)   Comunitatea finanțează măsuri menite să sprijine cooperarea cu țările, teritoriile și regiunile în curs de dezvoltare (denumite în continuare „țări și regiuni partenere”), incluse în lista statelor beneficiare ale ajutorului de la Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și enumerate în anexa I. Comisia modifică anexa I în funcție de modificările aduse periodic de CAD al OCDE la propria sa listă de țări beneficiare ale ajutorului și informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la aceasta.

(2)   Comunitatea finanțează programe tematice în țările, teritoriile și regiunile care pot beneficia de asistență în cadrul unui program geografic prevăzut la articolele 5-10 din prezentul regulament, de asistență în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 sau de cooperare geografică în temeiul Fondului European de Dezvoltare (FED).

(3)   În sensul prezentului regulament, prin „regiune” se înțelege o entitate geografică ce cuprinde mai mult de o țară în curs de dezvoltare.

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

Articolul 2

Obiective

(1)   Obiectivul primordial și predominant al cooperării prevăzute de prezentul regulament constă în eradicarea sărăciei în țările și regiunile partenere în cadrul dezvoltării durabile, inclusiv eforturile menite să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (denumite în continuare „obiectivele mileniului”), precum și în promovarea democrației, bunei guvernări, respectării drepturilor omului și a statului de drept. În sensul acestui obiectiv, cooperarea cu țările și regiunile partenere trebuie:

să consolideze și să susțină democrația, statul de drept, drepturile omului, precum și libertățile fundamentale, buna guvernare, egalitatea sexelor și instrumentele internaționale pertinente ale dreptului internațional;

să favorizeze dezvoltarea durabilă, inclusiv în ceea ce privește aspectele politice, economice, sociale și de mediu, în țările și regiunile partenere, în special cele mai defavorizate dintre acestea;

să favorizeze integrarea lor armonioasă și progresivă în economia mondială;

să contribuie la elaborarea de măsuri internaționale destinate conservării și îmbunătățirii stării mediului și asigurării unei gestionări durabile a resurselor naturale la nivel mondial, în scopul garantării caracterului durabil al dezvoltării, luând în considerare, în special, schimbările climatice și pierderea diversității biologice și

să consolideze legăturile între Comunitate și țările și regiunile partenere.

(2)   Cooperarea comunitară efectuată în temeiul prezentului regulament este în conformitate cu angajamentele și obiectivele în materie de cooperare pentru dezvoltare la care Comunitatea a subscris în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații internaționale competente în materie de cooperare pentru dezvoltare.

(3)   Politica comunitară în materie de dezvoltare, astfel cum este definită la titlul XX din tratat, constituie cadrul juridic al cooperării cu țările și regiunile partenere. Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, al Parlamentului European și al Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene intitulată „Consensul European” din 20 decembrie 2005 și orice modificare ulterioară definesc cadrul de acțiune, orientările și marile axe destinate să orienteze punerea în aplicare a cooperării între Comunitate și țările și regiunile partenere în temeiul prezentului regulament.

(4)   Măsurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) sunt concepute astfel încât să satisfacă criteriile aplicabile asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) definite de CAD al OCDE.

Programele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) sunt concepute astfel încât să îndeplinească criteriile aplicabile AOD, definite de CAD al OCDE, cu următoarele excepții:

atunci când caracteristicile beneficiarului se opun sau

atunci când programul pune în aplicare o inițiativă mondială, o prioritate a politicii comunitare sau o obligație sau un angajament internațional al Comunității, așa cum sunt definite la articolul 11 alineatul (2), iar măsura nu este de natură să îndeplinească criteriile menționate.

Cel puțin 90 % din cheltuielile prevăzute în cadrul programelor tematice vor fi concepute astfel încât să îndeplinească criteriile aplicabile AOD, definite de CAD al OCDE, fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (4) al doilea paragraf prima liniuță.

(5)   Asistența comunitară acordată în temeiul prezentului regulament nu este destinată să finanțeze achiziționarea de arme sau de muniții și operațiunile care au implicații pe plan militar sau în materie de apărare.

(6)   Măsurile care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1717/2006, în special articolul 4, și care pot pretinde o finanțare în temeiul acestui instrument, nu beneficiază, în principiu, de o finanțare în temeiul prezentului regulament, decât atunci când este necesar să se asigure continuitatea cooperării între o situație de criză și restabilirea condițiilor stabile de dezvoltare.

Fără a aduce atingere necesității de a asigura o continuitate a cooperării între o situație de criză și restabilirea condițiilor stabile de dezvoltare, măsurile care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1257/96 și care pot beneficia de o finanțare în temeiul acestuia nu beneficiază de o finanțare în temeiul prezentului regulament.

Articolul 3

Principii generale

(1)   Comunitatea se bazează pe valorile democrației, statului de drept, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale și urmărește să dezvolte și să consolideze atașamentul față de aceste valori în țările și regiunile partenere, pe calea dialogului și a cooperării.

(2)   În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, este necesar să se adopte o abordare diferențiată în funcție de contextele și de nevoile în materie de dezvoltare și să se susțină țările sau regiunile partenere prin programe specifice, concepute special, bazate pe nevoile, strategiile, prioritățile și atuurile proprii acestora.

Prioritatea, în cadrul repartizării globale a resurselor, este acordată țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor cu venit scăzut, în scopul de a asigura realizarea obiectivelor mileniului. Se acordă o atenție corespunzătoare sprijinului ce trebuie adus dezvoltării în favoarea săracilor din țările cu venit mediu, în special tranșa inferioară a țărilor cu venit mediu, dintre care un număr mare se confruntă cu aceleași probleme ca și țările cu venit scăzut.

(3)   Sunt integrate în toate programele următoarele chestiuni transversale: promovarea drepturilor omului, a egalității sexelor, a democrației și bunei guvernări, drepturile copilului și drepturile populațiilor autohtone, dezvoltarea durabilă compatibilă cu protecția mediului și combaterea HIV/SIDA. De asemenea, se acordă o importanță deosebită consolidării statului de drept, îmbunătățirii accesului la justiție și sprijinirii societății civile, precum și promovării dialogului, participării și reconcilierii, precum și consolidării instituțiilor.

(4)   Comunitatea ține seama de obiectivele prevăzute la titlul XX din tratat și la articolul 2 din prezentul regulament în ansamblul politicilor sale care pot afecta țările și regiunile partenere. În ceea ce privește măsurile finanțate în temeiul prezentului regulament, Comunitatea urmărește de asemenea să garanteze compatibilitatea cu alte aspecte ale acțiunii sale externe. Această compatibilitate este asigurată în momentul definirii politicilor, al planificării strategice și al programării și punerii în aplicare a măsurilor.

(5)   Comunitatea și statele sale membre îmbunătățesc coordonarea și complementaritatea politicilor de cooperare pentru dezvoltare, răspunzând priorităților țărilor și regiunilor partenere la nivel național și regional. Politica Comunității în materie de cooperare pentru dezvoltare vine în completarea politicilor urmate de statele membre.

(6)   Comisia și statele membre efectuează schimburi de informații periodice și frecvente, inclusiv cu ceilalți donatori, și încurajează o mai bună coordonare și o mai bună complementaritate între donatori, prin căutarea unei programări plurianuale comune, bazată pe strategiile de diminuare a sărăciei sau pe strategii echivalente din țările partenere, precum și pe propriile proceduri bugetare, prin mecanisme comune de punere în aplicare, inclusiv prin analize comune, prin instituirea unor misiuni comune de mare anvergură deschise tuturor donatorilor și prin utilizarea mecanismelor de cofinanțare.

(7)   În domeniile de competență respective, Comunitatea și statele membre favorizează o abordare multilaterală a provocărilor mondiale și încurajează cooperarea cu organizații și organisme multilaterale și regionale, precum instituțiile financiare internaționale sau agențiile, fondurile și programele Organizației Națiunilor Unite, precum și cu ceilalți donatori bilaterali.

(8)   Comunitatea favorizează o cooperare eficientă cu țările și regiunile partenere în sensul celor mai bune practici internaționale. Aceasta promovează:

(a)

un proces de dezvoltare care este condus de țara parteneră și în care aceasta reprezintă forța de acțiune. Comunitatea aliniază continuu și din ce în ce mai mult ajutorul său la strategiile de dezvoltare și la politicile și procedurile de reformă naționale ale partenerilor. Comunitatea contribuie la consolidarea răspunderii comune a guvernelor partenere și a donatorilor și promovează expertiza și ocuparea forței de muncă la nivel local;

(b)

abordări în materie de dezvoltare neexclusiviste și deschise participării tuturor componentelor societății la procesul de dezvoltare și la dialogul național, inclusiv la dialogul politic;

(c)

modalități și instrumente de cooperare eficiente, precum cele prevăzute la articolul 25, conforme celor mai bune practici ale CAD al OCDE și adaptate caracteristicilor fiecărei țări sau regiuni partenere, acordând prioritate abordărilor de tip programatic, instituirii de mecanisme previzibile de finanțare a ajutorului, instituirii și utilizării sistemelor naționale și abordărilor de dezvoltare bazate pe rezultate care să includă, după caz, obiectivele operaționale și indicatorii stabiliți în cadrul obiectivelor mileniului;

(d)

o consolidare a impactului politicilor și programelor printr-o coordonare și o armonizare între donatori în scopul reducerii suprapunerilor și a dublelor întrebuințări, al îmbunătățirii complementarității și al susținerii inițiativelor comune la scara tuturor donatorilor. Coordonarea este asigurată în țările și regiunile partenere în baza liniilor directoare convenite și a celor mai bune practici internaționale în domeniul coordonării și eficienței ajutorului;

(e)

integrarea unui profil ODM în documentele de strategie de țară, precum și în programele plurianuale.

(9)   Comisia informează Parlamentul European și procedează la efectuarea de schimburi periodice de păreri cu respectiva instituție.

(10)   Comisia se străduie să efectueze schimburi periodice de informații cu societatea civilă.

TITLUL II

PROGRAME GEOGRAFICE ȘI TEMATICE

Articolul 4

Punerea în aplicare a asistenței comunitare

În respectarea obiectivului general și a sferei de aplicare, precum și a obiectivelor și principiilor generale ale prezentului regulament, asistența comunitară este pusă în aplicare prin intermediul programelor geografice și tematice prevăzute la articolele 5-16 și al programului prevăzut la articolul 17.

Articolul 5

Programe geografice

(1)   Un program geografic acoperă cooperarea în domenii utile cu țări și regiuni partenere stabilite pe bază geografică.

(2)   Respectând obiectivul general și sfera de aplicare, precum și obiectivele și principiile generale ale prezentului regulament, asistența comunitară în favoarea țărilor din America Latină, Asia, Asia Centrală și Orientul Mijlociu prevăzute în anexa I, precum și în favoarea Africii de Sud, este destinată să sprijine acțiunile din următoarele domenii de cooperare:

(a)

sprijin pentru punerea în aplicare a politicilor ce urmăresc eradicarea sărăciei și atingerea obiectivelor mileniului.

Dezvoltare umană:

(b)

îndeplinirea nevoilor esențiale ale populației, pe primul loc fiind educația primară și sănătatea, în special:

Sănătatea:

(i)

prin îmbunătățirea accesului la serviciile de sănătate și a furnizării de astfel de servicii pentru categoriile sociale cu venit scăzut și pentru categoriile marginalizate, inclusiv femeile, copiii, persoanele din grupuri supuse discriminărilor bazate pe origine etnică, religie sau orice altă formă de discriminare și persoanele cu handicap, accentul fiind pus în special pe ODM care corespund acestor aspecte, și anume reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea sănătății materne, infantile, sexuale și a reproducerii, precum și a drepturilor conexe, după cum prevede programul de acțiune de la Cairo al Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea (CIPD), precum și lupta împotriva bolilor legate de sărăcie, precum HIV/SIDA, tuberculoză și paludism;

(ii)

prin consolidarea sistemelor de sănătate pentru a preveni situațiile de criză în ceea ce privește resursele umane în sectorul sănătății;

(iii)

prin creșterea capacităților, în special în domenii precum sănătatea publică, cercetarea și dezvoltarea;

Educația:

(iv)

acordând prioritate unei educații de calitate, la nivel primar, apoi unei formări profesionale și reducerii inegalităților în materie de acces la educație; promovând învățământul obligatoriu și gratuit până la vârsta de 15 ani pentru a combate toate formele de muncă a copilului;

(v)

prin depunerea unor eforturi de universalizare a educației primare până în 2015 și de eliminare a disparităților între sexe în educație;

(vi)

promovând formarea profesională, învățământul superior, învățarea de-a lungul întregii vieți, cooperarea culturală, științifică și tehnologică, schimburile universitare și culturale și îmbunătățind înțelegerea reciprocă între țările și regiunile partenere și Comunitate;

Coeziune socială și ocuparea forței de muncă:

(c)

promovarea coeziunii sociale ca politică prioritară în cadrul relațiilor între Comunitate și țările partenere, cu accent pe accesul la o muncă decentă și pe politicile sociale și bugetare, în vederea luptei împotriva sărăciei, inegalității, șomajului și a excluderii populațiilor vulnerabile și marginalizate;

(d)

combaterea oricărei forme de discriminare bazate pe apartenența la un grup de populație și promovarea și protejarea egalității sexelor, a drepturilor populațiilor autohtone și a drepturilor copilului, inclusiv prin susținerea punerii în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și a acțiunilor ce vizează soluționarea problemelor cu care se confruntă copiii străzilor și copiii supuși unor forme de muncă periculoase și/sau care nu le permit să urmeze un învățământ cu program normal;

(e)

consolidarea cadrului instituțional care să permită promovarea și facilitarea creării întreprinderilor mici și mijlocii, în vederea favorizării creării de locuri de muncă;

Guvernare, democrație, drepturile omului și susținerea reformelor instituționale:

(f)

promovarea și protejarea libertăților fundamentale și ale drepturilor omului, consolidarea democrației, a statului de drept, a accesului la justiție și a bunei guvernări, inclusiv prin măsuri de combatere a corupției, în special, însă nu exclusiv, prin întărirea capacităților și a cadrului instituțional și legislativ, în special în sectoarele administrației publice, ale elaborării și executării politicilor și ale gestionării transparente a finanțelor publice și a resurselor naționale;

(g)

susținerea dinamismului societății civile, în special a organizațiilor societății civile care reprezintă populațiile sărace și promovarea dialogului civic, a participării și a reconcilierii și susținerea consolidării instituțiilor;

(h)

dezvoltarea cooperării și a reformei politicilor în domeniile securității și justiției, în special în ceea ce privește azilul și migrația, a luptei împotriva drogurilor și a altor forme de trafic, inclusiv traficul de persoane, corupția și spălarea de bani;

(i)

dezvoltarea cooperării și a reformei politicilor în domeniul migrației și al azilului și a acțiunii în favoarea inițiativelor care urmăresc întărirea capacităților în scopul elaborării și punerii în aplicare a politicilor privind migrația, favorabile dezvoltării pentru a soluționa cauzele profunde ale migrației;

(j)

sprijin în favoarea unui multilateralism veritabil, în special prin respectarea dispozițiilor de drept internațional și a acordurilor multilaterale în materie de dezvoltare și prin punerea lor efectivă în practică;

Comerț și integrare regională:

(k)

asistență pentru țările și regiunile partenere în domeniile comercial, al investițiilor și al integrării regionale, în special în ceea ce privește asistența tehnică și consolidarea capacităților în scopul elaborării și punerii în practică a unor politici comerciale sănătoase, crearea de condiții mai propice dezvoltării întreprinderilor, elaborarea unor politici economice și financiare sănătoase și dezvoltarea sectorului privat, astfel încât țările și regiunile partenere să profite de integrarea acestora în economia mondială și astfel încât să favorizeze justiția socială și o creștere favorabilă pentru cei săraci;

(l)

sprijin pentru aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și pentru punerea în aplicare a acordurilor OMC prin asistență tehnică și consolidarea capacităților și, în special, sprijin pentru punerea în aplicare a Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS), în special în domeniul sănătății publice;

(m)

sprijinirea cooperării economice și comerciale și întărirea relațiilor dintre Comunitate și țările și regiunile partenere în ceea ce privește investițiile, inclusiv prin măsuri care să permită actorilor privați, în special întreprinderi locale și europene, să contribuie la o dezvoltare economică responsabilă din punct de vedere social și durabilă și încurajându-le în acest sens, inclusiv prin respectarea normelor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în materie de muncă și prin măsuri menite să promoveze consolidarea capacităților locale;

Mediul și dezvoltarea durabilă a resurselor naturale:

(n)

promovarea dezvoltării durabile prin intermediul protejării mediului și al gestionării durabile a resurselor naturale, în special prin protejarea biodiversității și a pădurilor, inclusiv prin activități ce urmăresc conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor cu participarea activă a comunităților locale și a populațiilor dependente de păduri;

(o)

sprijin pentru îmbunătățirea mediului urban;

(p)

promovarea modelelor durabile de producție și de consum și de gestionare sigură și durabilă a produselor chimice și a deșeurilor, ținând seama de impactul acestora asupra sănătății;

(q)

garantarea respectării acordurilor internaționale în materie de mediu, de exemplu, Convenția privind diversitatea biologică, Convenția Organizației Națiunilor Unite privind lupta împotriva deșertificării și Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, în conformitate cu planul de acțiune al Uniunii Europene în materie de schimbări climatice, precum și a protocoalelor și a eventualelor modificări ulterioare și sprijinirea punerii în aplicare a acestora;

(r)

consolidarea capacităților în ceea ce privește pregătirea pentru cazurile de urgență și prevenirea catastrofelor naturale;

Apă și energie:

(s)

sprijinirea gestionării durabile și integrate a resurselor de apă, punându-se accentul în special pe generalizarea accesului la apă potabilă sigură și pe asanare, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, precum și a unei gestionări durabile și eficiente a resurselor de apă, inclusiv în scopuri agricole și industriale;

(t)

promovarea unei utilizări mai intense a tehnologiilor durabile în materie energetică;

Infrastructuri, comunicare și transporturi:

(u)

contribuție la consolidarea infrastructurilor economice, inclusiv sprijinul pentru integrarea regională și promovarea utilizării sporite a tehnologiilor informației și comunicării;

Dezvoltare rurală, amenajarea teritoriului, agricultură și siguranță a alimentelor:

(v)

sprijinirea dezvoltării rurale durabile, în special a descentralizării și autonomizării, în special în scopul garantării siguranței alimentelor;

Situații postcriză și state fragile:

(w)

reconstrucția și reabilitarea, pe termen mediu și lung, a regiunilor și țărilor afectate de conflicte sau de catastrofe, naturale sau provocate de activitatea umană, inclusiv ajutorul pentru deminare, acțiuni de demobilizare și reintegrare, asigurându-se menținerea continuității între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6), ținând seama de competențele Comunității și ale statelor membre ale acesteia;

(x)

punerea în aplicare a unor activități pe termen mediu și lung care să vizeze autonomizarea și integrarea sau reinserția populațiilor dezrădăcinate, asigurându-se adoptarea unei abordări integrate și coerente între ajutorul umanitar, reabilitarea, ajutorul pentru populațiile dezrădăcinate și cooperarea pentru dezvoltare. Acțiunile Comunității facilitează tranziția între faza de urgență și faza de dezvoltare, favorizând integrarea și reinserția socio-economică a populațiilor în cauză, încurajează crearea de structuri democratice sau consolidarea acestora și încurajează populațiile să se implice în procesul de dezvoltare;

(y)

în statele fragile sau decadente, sprijin pentru furnizarea de servicii de bază și pentru crearea de instituții publice legitime, eficiente și dinamice;

(z)

căutarea de soluții la marile probleme de dezvoltare comune Comunității și partenerilor acesteia, în special sprijin pentru dialogurile sectoriale și pentru punerea în aplicare a acordurilor bilaterale, precum și orice alt domeniu de acțiune care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament.

Articolul 6

America Latină

Asistența comunitară în favoarea Americii Latine este destinată sprijinirii acțiunilor care îndeplinesc cerințele articolului 5 și care sunt conforme cu obiectivul general și cu sfera de aplicare, precum și cu obiectivele și principiile generale ale prezentului regulament. O atenție deosebită se acordă domeniilor de cooperare prezentate în continuare, luând în considerare situația specifică din America Latină:

(a)

promovarea coeziunii sociale, care constituie un obiectiv comun și o politică prioritară în cadrul relațiilor dintre Comunitate și America Latină, în scopul combaterii sărăciei, inegalităților și excluderii. O atenție deosebită este acordată protecției sociale și politicilor fiscale, investițiilor productive care creează locuri de muncă mai numeroase și de mai bună calitate, politicilor de luptă împotriva discriminării și împotriva producției, consumului și traficului de droguri și pentru îmbunătățirea serviciilor sociale de bază, în special în materie de sănătate și educație;

(b)

încurajarea consolidării integrării regionale, inclusiv susținerea diferitelor procese de integrare regională și a interconexiunii infrastructurilor de rețele, asigurând în același timp complementaritatea între acțiunile desfășurate în acest sens și activitățile susținute de Banca Europeană de Investiții (BEI) și alte instituții;

(c)

sprijinirea consolidării bunei guvernări și a instituțiilor publice, precum și a protecției drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copilului și a populațiilor autohtone;

(d)

sprijinirea creării unui spațiu comun de învățământ superior UE-America Latină;

(e)

acțiuni în favoarea ansamblului dimensiunilor dezvoltării durabile, acordându-se o atenție deosebită protejării pădurilor și biodiversității.

Articolul 7

Asia

Asistența comunitară în favoarea Asiei este destinată să sprijine acțiunile care întrunesc criteriile prevăzute la articolul 5 și care sunt conforme cu obiectivul general și sfera de aplicare, precum și cu obiectivele și principiile generale din prezentul regulament. Se acordă o atenție deosebită domeniilor de cooperare prezentate în continuare, luând în considerare situația specifică Asiei:

(a)

realizarea obiectivelor mileniului în domeniile sănătății, inclusiv HIV/SIDA, al educației, în special prin intermediul unui dialog politic privind reforma sectorială;

(b)

căutarea de soluții la problemele de guvernare, în special în statele fragile, în scopul de a crea instituții publice legitime, eficiente și dinamice și de a favoriza apariția unei societăți civile active și organizate, precum și pentru consolidarea protecției drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copilului;

(c)

promovarea unei și mai mari integrări și cooperări regionale printr-o susținere în diferitele procese de integrare și de dialog regional;

(d)

susținere pentru controlarea epidemiilor și a zoonozelor, precum și pentru reabilitarea sectoarelor afectate;

(e)

promovarea dezvoltării durabile sub toate aspectele, acordând o atenție specială protejării pădurilor și a biodiversității;

(f)

lupta împotriva producției, consumului și traficului de droguri și a celorlalte tipuri de trafic.

Articolul 8

Asia Centrală

Ajutorul comunitar în favoarea Asiei Centrale este destinat să sprijine acțiunile care întrunesc criteriile de la articolul 5 și care sunt conforme cu obiectivul general și cu sfera de aplicare, precum și cu obiectivele și cu principiile generale din prezentul regulament. Se acordă o atenție deosebită domeniilor de cooperare prezentate în continuare, luând în considerare situația specifică Asiei Centrale:

(a)

promovarea reformelor constituționale și a apropierii actelor cu putere de lege și a actelor administrative cu cele ale Comunității, inclusiv consolidarea instituțiilor naționale și a organismelor responsabile cu punerea în aplicare efectivă a politicilor în domeniile care intră sub incidența acordurilor de parteneriat și de cooperare, de exemplu, instanțele electorale, parlamentele, reforma administrației publice și gestionarea finanțelor publice;

(b)

sprijinirea dezvoltării economiei de piață și aderării statelor partenere la OMC, ținând seama de repercusiunile sociale ale tranziției;

(c)

sprijinirea unei gestionări a frontierelor și a unei cooperări transfrontaliere eficiente, în vederea promovării unei dezvoltări economice, sociale și a mediului durabile în regiunile frontaliere;

(d)

combaterea producției, consumului și traficului de droguri și a celorlalte tipuri de trafic;

(e)

combaterea HIV/SIDA;

(f)

promovarea cooperării, a dialogului și a integrării la scară regională, inclusiv cu țările care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1638/2006, precum și a altor instrumente comunitare, în special în domeniile mediului – în special în ceea ce privește apa și asanarea –, al educației, energiei și transporturilor, inclusiv securitatea și siguranța operațiunilor internaționale de furnizare și de transport de energie, și în ceea ce privește interconexiunile, rețelele și operatorii, sursele de energie regenerabile și eficiența energetică.

Articolul 9

Orientul Mijlociu

Asistența comunitară în favoarea Orientului Mijlociu este destinată să sprijine acțiunile care întrunesc criteriile de la articolul 5 și care sunt conforme cu obiectivul general și cu sfera de aplicare, precum și cu obiectivele și principiile generale din prezentul regulament. Se acordă o atenție deosebită domeniilor de cooperare prezentate în continuare, luând în considerare situația specifică Orientului Mijlociu:

(a)

încurajarea coeziunii sociale în scopul asigurării echității sociale, în special în ceea ce privește exploatarea resurselor naționale și garantarea egalității politice, în special prin promovarea drepturilor omului, inclusiv a egalității sexelor;

(b)

promovarea diversității economice, a dezvoltării economiei de piață și a aderării țărilor partenere la OMC;

(c)

promovarea cooperării, a dialogului și a integrării la scară regională, inclusiv cu țările care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1638/2006, precum și a altor instrumente comunitare, prin acordarea unui sprijin pentru eforturile de integrare în sânul regiunii, de exemplu, în ceea ce privește economia, energia, transporturile și refugiații;

(d)

promovarea încheierii unor acorduri internaționale și a punerii în aplicare efective a dreptului internațional, în special a rezoluțiilor Organizației Națiunilor Unite și a convențiilor multilaterale;

(e)

căutarea de soluții la problemele de guvernare, în special în statele fragile, în scopul de a favoriza crearea de instituții publice legitime, eficiente și dinamice și apariția unei societăți civile active și organizate, precum și pentru consolidarea protecției drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copilului.

Articolul 10

Africa de Sud

Asistența comunitară în favoarea Africii de Sud este destinată să sprijine acțiunile care întrunesc criteriile de la articolul 5 și care sunt conforme cu obiectivul general și cu sfera de aplicare, precum și cu obiectivele și principiile generale din prezentul regulament. Se acordă o atenție deosebită domeniilor de cooperare prezentate în continuare, luând în considerare situația specifică Africii de Sud:

(a)

sprijinirea consolidării societății democratice, a bunei guvernări și a statului de drept, a stabilității și integrării la nivel regional, precum și la scară continentală;

(b)

sprijinirea eforturilor de ajustare întreprinse în regiune în urma creării unor zone de liber schimb în temeiul Acordului pentru comerț, dezvoltare și cooperare dintre Comunitate și Africa de Sud (15), precum și a altor aranjamente regionale;

(c)

sprijinirea luptei împotriva sărăciei, inegalității și excluderii, inclusiv prin căutarea de soluții în scopul de a răspunde nevoilor de bază ale comunităților defavorizate anterior;

(d)

căutarea de soluții la pandemia de HIV/SIDA și la consecințele acesteia asupra societății sud-africane.

Articolul 11

Programe tematice

(1)   Un program tematic vine să completeze programele prevăzute la articolele 5-10 și reglementează un domeniu de activitate specific, care prezintă un interes pentru un grup de țări partenere nedeterminat geografic, sau activități de cooperare care vizează regiuni sau grupuri de țări partenere diverse sau o cooperare internațională fără specific geografic.

(2)   Respectând obiectivul general și sfera de aplicare, precum și obiectivele și principiile generale din prezentul regulament, acțiunile întreprinse în cadrul programelor tematice sunt compatibile cu acțiunile finanțate în cadrul programelor geografice, la care se adaugă și cărora le adaugă o valoare suplimentară. Principiile prezentate în continuare se aplică acestor acțiuni:

(a)

obiectivele politicilor comunitare nu pot fi atinse corespunzător sau eficient în cadrul programelor geografice; prin urmare, programul tematic este pus în aplicare de sau printr-o organizație intermediară, spre exemplu o organizație neguvernamentală, un alt actor nestatal, o organizație internațională sau un mecanism multilateral. Este în special cazul inițiativelor mondiale în favoarea obiectivelor mileniului, a dezvoltării durabile sau a bunurilor publice mondiale și a acțiunilor întreprinse în statele membre și în țările în curs de aderare prin derogare de la articolul 24, după cum se prevede în programul tematic corespunzător

și/sau

(b)

acțiunile care au următoarele caracteristici:

acțiuni pluriregionale și/sau transversale, inclusiv proiecte pilot și politici inovatoare;

acțiuni în lipsa unui acord privind acțiunea în cauză cu guvernul (guvernele) partener(e);

acțiuni care conduc la finalizarea unui program tematic specific, care corespund unei priorități politice comunitare sau unei obligații sau unui angajament internațional al Comunității;

după caz, acțiuni în lipsa unui program geografic sau în cazul suspendării unui astfel de program.

Articolul 12

Investiția în resursele umane

(1)   Asistența comunitară în cadrul programului tematic „Investiția în resursele umane” are ca obiectiv sprijinirea acțiunilor întreprinse în domeniile definite în cele ce urmează, care au un impact direct asupra nivelului de viață și al bunăstării populațiilor, și punerea accentului pe țările cele mai sărace și mai puțin dezvoltate și pe clasele sociale cele mai defavorizate.

(2)   În scopul realizării obiectivului prevăzut la alineatul (1) și în conformitate cu articolul 11, programul acoperă următoarele domenii de activitate:

(a)

Sănătate pentru toți:

(i)

combaterea bolilor cauzate de sărăcie, cu accent pe bolile transmisibile enunțate în programul european de luptă împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei, în special:

medicamentele esențiale și diagnosticele ce privesc aceste trei boli să devină mai accesibile, respectând dispozițiile acordului privind TRIPS, după cum se precizează în Declarația de la Doha cu privire la acordul privind TRIPS și sănătatea publică;

promovarea investiției publice și private în cercetarea și dezvoltarea de tratamente noi și de medicamente noi, în special vaccinuri și microbicizi, precum și de tratamente inovatoare;

sprijinirea inițiativelor mondiale în ceea ce privește bolile transmisibile în cadrul reducerii sărăciei, în special Fondul mondial de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei și paludismului;

(ii)

în conformitate cu principiile adoptate în cadrul CIPD și al CIPD + 5, susținerea acțiunilor care vizează îmbunătățirea sănătății în materie de sexualitate și de procreare în țările în curs de dezvoltare și garantarea dreptului femeilor, bărbaților și adolescenților la o sănătate bună în aceste domenii și la furnizarea unei asistențe financiare și a competențelor corespunzătoare în scopul promovării unei abordări globale a sănătății și a drepturilor în materie de sexualitate și de procreare, astfel cum au fost definite în programul de acțiune al CIPD, în special o maternitate fără riscuri și accesul tuturor la o gamă completă de îngrijiri medicale, servicii, furnizări, educație și informații sigure și fiabile în domeniul sănătății în materie de sexualitate și de procreare, inclusiv informații privind orice metode de planificare familială, în special:

reducerea ratei mortalității și a morbidității materne, în special în țările și în grupurile de populație unde aceasta este cea mai ridicată;

(iii)

îmbunătățirea accesului echitabil la furnizorii de îngrijiri medicale, la produsele de bază și la serviciile de sănătate, susținând:

intervențiile menite să soluționeze criza de resurse umane în sectorul sănătății;

sistemele de informații medicale care să permită generarea, măsurarea și analiza datelor defalcate pe performanțe, pentru a garanta cele mai bune rezultate în ceea ce privește sănătatea și dezvoltarea, precum și sisteme durabile de îngrijiri medicale;

consolidarea acoperirii în ceea ce privește vaccinarea și imunizarea și îmbunătățirea aprovizionării cu vaccinuri existente sau noi, precum și accesul la acestea;

mecanisme corecte pentru finanțarea unui acces echitabil la îngrijirile medicale;

(iv)

menținerea unei abordări echilibrate între prevenire, tratament și îngrijirile medicale, prevenirea fiind considerată ca o prioritate crucială, știind că eficiența acesteia este cu atât mai mare cu cât aceasta este combinată cu tratamente și îngrijiri medicale.

(b)

Educație, cunoaștere și competențe:

(i)

supravegherea acțiunilor derulate în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în scopul asigurării unei educații primare pentru toți până în 2015 și în Cadrul de acțiune al Dakar: „educație pentru toți”;

(ii)

promovarea educației primare, secundare și superioare, precum și a învățământului profesional și a formării profesionale pentru îmbunătățirea accesului la educație pentru toți copiii, și, din ce în ce mai mult, al femeilor și bărbaților de toate vârstele, în vederea sporirii cunoștințelor, a competențelor, a capacității de integrare pe piața muncii, de a contribui la o cetățenie activă și la dezvoltarea personală pe parcursul întregii vieți;

(iii)

promovarea educației primare de înaltă calitate pentru toți până la vârsta de 15 ani, prin asigurarea în special a facilitării accesului la programele de educație pentru fete, copiii din zonele afectate de conflicte, copiii proveniți din categorii sociale marginalizate și defavorizate; promovarea învățământului obligatoriu și gratuit până la vârsta de cincisprezece ani pentru a combate orice formă de muncă a copiilor;

(iv)

dezvoltarea de metode care să permită măsurarea cunoștințelor pedagogice dobândite, în vederea unei mai bune evaluări a calității învățământului, în special în ceea ce privește învățarea cititului și scrisului, a socotitului și a aptitudinilor esențiale;

(v)

îmbunătățirea armonizării și alinierii între donatori în vederea promovării unui învățământ primar obligatoriu, gratuit și de înaltă calitate pentru toți, prin inițiative internaționale sau multinaționale;

(vi)

sprijin în favoarea unei societăți a cunoașterii deschise tuturor și contribuirea la reducerea fracturii numerice și a lacunelor în materie de cunoștințe și de informații;

(vii)

îmbunătățirea cunoștințelor și a inovației prin știință și tehnologie, precum și a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice și a accesului la acestea, în scopul consolidării creșterii socio-economice și a dezvoltării durabile, în raport cu dimensiunea internațională a politicii UE în materie de cercetare.

(c)

Egalitatea sexelor:

(i)

promovarea egalității sexelor și a drepturilor femeii, punând în aplicare angajamentele mondiale enunțate în detaliu în Declarația și Programul de acțiune de la Beijing, precum și în Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei. Aceste activități cuprind:

sprijinirea unor programe care să contribuie la realizarea obiectivelor Programului de acțiune de la Beijing, acordându-se o atenție specială egalității sexelor în materie de guvernare și de reprezentare în domeniul politic și social și a altor acțiuni menite să autonomizeze femeile;

sporirea capacităților instituționale și operaționale ale actorilor cheie, ale organizațiilor provenite din societatea civilă, precum și ale organizațiilor și rețelelor de femei, pentru promovarea egalității sexelor, a autonomiei economice și sociale, inclusiv crearea de rețele și de acțiuni de sensibilizare nord-sud și sud-sud;

integrarea principiului egalității sexelor în eforturile de supraveghere și de consolidare a capacității statistice, susținând dezvoltarea și difuzarea de date și indicatori defalcați pe sexe, precum și de date și indicatori privind egalitatea sexelor;

reducerea ratei analfabetismului la adulți, acordându-se o atenție deosebită alfabetizării femeilor;

acțiuni de prevenire a violenței împotriva femeilor.

(d)

Alte aspecte de dezvoltare umană și socială:

(i)

cultura:

promovarea dialogului intercultural, a diversității culturale și a respectării demnității tuturor culturilor, fără discriminare;

promovarea cooperării internaționale pentru incitarea industriilor culturale să contribuie la creșterea economică în țările în curs de dezvoltare pentru a profita din plin de acest lucru în lupta împotriva sărăciei, în special prin concentrarea pe chestiuni precum accesul la piață și drepturile de proprietate intelectuală;

promovarea respectării valorilor sociale, culturale și spirituale ale populațiilor și minorităților autohtone în vederea consolidării egalității și justiției în societățile multietnice, cu respectarea drepturilor universale ale omului de care beneficiază toți, inclusiv populațiile autohtone și persoanele care aparțin minorităților, în scopul combaterii inegalităților și nedreptăților sociale în societățile multietnice;

sprijinirea culturii ca sector economic promițător pentru dezvoltare și creștere;

(ii)

ocuparea forței de muncă și coeziunea socială:

promovarea unei abordări economice și sociale integrate incluzând promovarea ocupării productive a forței de muncă, a unei munci decente pentru toți, a coeziunii sociale, a dezvoltării resurselor umane, a echității și a securității sociale, inventarierea problemelor referitoare la ocuparea forței de muncă, precum și îmbunătățirea calității locurilor de muncă în sectorul informal și consolidarea mijloacelor de acțiune ale sindicatelor, în conformitate cu principiile consacrate prin convențiile pertinente ale OIM și cu angajamentele internaționale ale Comunității în domeniile respective;

promovarea programului „O muncă decentă pentru toți” ca obiectiv universal, în special prin inițiative globale și multinaționale în scopul punerii în aplicare a standardelor fundamentale de muncă ale OIM, care au fost convenite la nivel internațional, evaluarea influenței schimburilor comerciale asupra ofertei de muncă decentă, definirea mecanismelor durabile și corespunzătoare pentru o finanțare echitabilă, o funcționare eficientă și o acoperire mai largă a sistemelor de protecție socială;

sprijinirea inițiativelor în scopul promovării îmbunătățirii condițiilor de muncă, precum și ajustarea la liberalizarea comerțului și includerea dimensiunii ocupării forței de muncă în politicile de dezvoltare, în scopul de a favoriza difuzarea valorilor sociale europene;

contribuirea la promovarea dimensiunii sociale pozitive a globalizării și a experienței Uniunii Europene;

(iii)

tineretul și copiii:

combaterea tuturor formelor de muncă a copiilor, a traficului de copii și a violenței împotriva copiilor și promovarea politicilor care țin seama de vulnerabilitatea și de potențialul specific tinerilor și copiilor, precum și de apărarea drepturilor și intereselor acestora, de educația, de sănătatea și de mijloacele acestora de subzistență, începând prin participarea și autonomizarea acestora;

măsuri menite să consolideze atenția și capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a elabora politici care să fie în folosul copiilor și tinerilor;

promovarea unor strategii și intervenții concrete destinate să răspundă problemelor și provocărilor speciale cu care se confruntă tinerii și copiii, apărând mai bine interesele acestora în toate acțiunile care îi privesc și făcând în așa fel încât să se asigure participarea acestora;

folosirea de către Comunitate a poziției sale de principal donator în materie de AOD printre instituțiile internaționale pentru a încuraja donatorii multilaterali să își folosească influența în favoarea elaborării unor politici menite să elimine formele cele mai grave ale muncii copiilor, în special munca periculoasă, în scopul de a încuraja eliminarea eficientă a muncii copiilor sub toate formele, de a lupta împotriva traficului de copii și a violențelor împotriva acestora și pentru promovarea rolului copiilor și tinerilor ca actori ai dezvoltării.

Articolul 13

Mediul înconjurător și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei

(1)   Programul tematic consacrat mediului și gestionării durabile a resurselor naturale, inclusiv a apei și a energiei, are ca obiectiv integrarea cerințelor în materie de protecție a mediului în politica de dezvoltare și în celelalte politici externe ale Comunității, precum și de a contribui la promovarea politicilor de mediu și energetică ale Comunității în străinătate, în interesul reciproc al Comunității și al țărilor și regiunilor partenere.

(2)   Pentru a realiza obiectivul prevăzut la alineatul (1) și în conformitate cu articolul 11, programul reglementează următoarele domenii de activitate:

(a)

acțiunile în amonte pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să îndeplinească obiectivele mileniului în materie de viabilitate a mediului datorită consolidării capacităților de integrare a preocupărilor de mediu în țările în curs de dezvoltare, ajutorului acordat actorilor societății civile, autorităților locale și platformelor de consultare, supravegherii și evaluării mediului, dezvoltării unor abordări inovatoare, precum și a înfrățirii pentru împărtășirea experiențelor și pentru consolidarea cooperării în aceste domenii cu țările cheie;

(b)

promovarea punerii în aplicare a inițiativelor Comunității și a angajamentelor luate la nivel internațional și regional și/sau de natură transfrontalieră, prin sprijinirea dezvoltării durabile, inclusiv a activităților destinate abordării unor probleme actuale și viitoare legate de schimbările climatice, de biodiversitate, de deșertificare, de păduri, de degradarea solurilor, de pescuit și de resursele marine, de respectarea standardelor de mediu (privind produsele și procedeele de producție), de gestionarea în siguranță a substanțelor chimice și a deșeurilor, de lupta împotriva poluării, de o producție și un consum durabile și de migrațiile legate de mediu. Aceasta cuprinde, de asemenea, eforturile menite să promoveze buna gestionare a pădurilor și combaterea exploatării ilegale a acestora, în special prin Planul de acțiune pentru aplicarea reglementărilor forestiere, guvernare și schimburi comerciale „FLEGT” și prin activitățile inovatoare în favoarea conservării și a gestionării durabile a pădurilor, cu o participare activă a comunităților locale și a populațiilor care depind de păduri.

În ceea ce privește apa, programul tematic vizează elaborarea unui cadru pentru protejarea pe termen lung a resurselor de apă și pentru promovarea unei utilizări durabile a apei sprijinind coordonarea politicilor;

(c)

îmbunătățirea integrării obiectivelor de mediu, datorită sprijinului pentru acțiunea metodologică, consolidării competențelor de mediu disponibile pentru activitățile și proiectele legate de politica de mediu, activităților Comunității menite să consolideze integrarea și inovația și promovarea coerenței;

(d)

consolidarea guvernării de mediu și sprijinul pentru elaborarea politicilor la nivel internațional, asigurând coerența între aspectul de mediu și celelalte aspecte ale guvernării internaționale a dezvoltării durabile, contribuind la supravegherea și evaluarea mediului la nivel regional și internațional, furnizând un ajutor suplimentar secretariatelor acordurilor de mediu multilaterale, promovând măsuri eficiente de respectare și de punere în aplicare a acordurilor de mediu multilaterale, inclusiv prin consolidarea capacităților, susținând organizațiile și procesele internaționale, susținând societatea civilă și grupurile de reflecție pe tema politică și îmbunătățind eficiența negocierilor internaționale;

(e)

susținerea opțiunilor energetice durabile ale țărilor și regiunilor partenere, prin integrarea energiei durabile în planurile și strategiile de dezvoltare, prin dezvoltarea sprijinului instituțional și a asistenței tehnice, prin crearea unui cadru legislativ și administrativ favorabil pentru a atrage noi întreprinderi și investitori să opteze pentru energii regenerabile, prin consolidarea rolului energiei ca mijloc de creare de venituri pentru săraci, prin promovarea abordărilor inovatoare de finanțare și prin încurajarea cooperării regionale între guverne, organizațiile neguvernamentale și sectorul privat care activează în domeniile menționate anterior. Acțiunile strategice ale Comunității încurajează în special recurgerea la surse de energie regenerabile, la o mai mare eficiență energetică și la crearea unui cadru de reglementare adecvat cu privire la energie în țările și regiunile în cauză, precum și la substituirea energiilor deosebit de poluante cu energii mai puțin poluante.

Articolul 14

Rolul actorilor nestatali și al autorităților locale în dezvoltare

(1)   Programul tematic consacrat rolului actorilor nestatali și al autorităților locale în materie de dezvoltare are ca obiectiv cofinanțarea inițiativelor propuse și/sau puse în aplicare de organizațiile societății civile și de autoritățile locale din Comunitate și din țările partenere în acest domeniu. Cel puțin 85 % din finanțarea prevăzută în temeiul acestui program tematic este alocat actorilor nestatali. Programul este pus în aplicare în conformitate cu obiectivul prezentului regulament și în scopul de a spori capacitatea de intervenție a actorilor nestatali și a autorităților locale în procesul de elaborare a politicilor, astfel încât:

(a)

să promoveze o societate solidară și autonomă în scopul:

(i)

favorizării populațiilor care nu au acces la resursele și la serviciile de bază și care sunt excluse din procesele de elaborare a politicilor;

(ii)

consolidării mijloacelor de acțiune ale organizațiilor societății civile și ale autorităților locale în țările partenere în scopul de a facilita participarea acestora la definirea și punerea în aplicare a strategiilor de reducere a sărăciei și de dezvoltare durabilă;

(iii)

facilitării interacțiunilor între actorii statali și cei nestatali în diferite contexte și consolidarea rolului autorităților locale în procesul de descentralizare;

(b)

să sensibilizeze cetățenii europeni la chestiunile de dezvoltare și să mobilizeze sprijinul activ al opiniei publice din Comunitate și din țările în curs de aderare în favoarea punerii în aplicare a strategiilor de reducere a sărăciei și de dezvoltare durabilă în țările partenere, precum și de stabilire a unor relații mai echitabile între țările dezvoltate și în curs de dezvoltare și să consolideze rolul jucat de societatea civilă și de autoritățile locale în acest sens;

(c)

să stabilească o cooperare mai eficientă, să favorizeze sinergiile și să faciliteze un dialog structurat între rețelele societății civile și asociațiile care reprezintă autoritățile locale, în sânul organizațiilor acestora și cu instituțiile comunitare.

(2)   Pentru a realiza obiectivul prevăzut la alineatul (1) și în conformitate cu articolul 11, programul include următoarele domenii de activitate:

(a)

intervențiile în țările și regiunile în curs de dezvoltare care:

(i)

consolidează dezvoltarea și procesele de participare, precum și includerea tuturor actorilor, în special a grupurilor vulnerabile și marginalizate;

(ii)

sprijină procesele de dezvoltare a capacităților actorilor în cauză la nivel național, regional sau local;

(iii)

încurajează procesele de înțelegere reciprocă și

(iv)

facilitează participarea activă a cetățenilor la procesele de dezvoltare și întăresc capacitatea lor de acțiune;

(b)

sensibilizarea opiniei publice la problemele de dezvoltare și la promovarea educației pentru dezvoltare în Comunitate și în țările în curs de aderare, pentru a ancora politica de dezvoltare în societățile europene, pentru a mobiliza un sprijin public mai puternic în Comunitate și în țările în curs de aderare în favoarea măsurilor de combatere a sărăciei și de stabilire a unor relații mai echitabile între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, a sensibiliza publicul din Comunitate cu privire la dificultățile și problemele întâlnite de țările în curs de dezvoltare și populațiile acestora și a promova dimensiunea socială a globalizării;

(c)

coordonarea și comunicarea între rețelele societății civile și autoritățile locale, în sânul organizațiilor acestora și între diversele tipuri de actori care participă la dezbaterea publică europeană și mondială privind dezvoltarea.

(3)   Sprijinirea autorităților locale din țările partenere se înscrie în mod normal în cadrul documentelor de strategie pe țară, cu excepția cazului în care acestea nu prevăd sprijinul necesar, de exemplu, atunci când un parteneriat prezintă dificultăți, când este vorba de state fragile sau după un conflict.

La calcularea cofinanțării comunitare în favoarea sprijinirii autorităților locale și asociațiilor acestora, se ia în considerare capacitatea lor de contribuție.

Articolul 15

Siguranța alimentelor

(1)   Programul tematic consacrat siguranței alimentare are ca obiectiv îmbunătățirea siguranței alimentelor în favoarea celor mai săraci și mai vulnerabili și de a contribui la realizarea obiectivului mileniului cu privire la sărăcie și la foamete, printr-un ansamblu de măsuri care veghează la coerența globală, la complementaritatea și la continuitatea acțiunilor Comunității, în special în materie de tranziție între ajutorul de urgență și dezvoltare.

(2)   Pentru realizarea obiectivului prevăzut la alineatul (1) și în conformitate cu articolul 11, programul include următoarele domenii de activitate:

(a)

sprijin pentru oferta de bunuri publice internaționale, în special cercetarea și inovarea tehnologică favorabile săracilor și axate pe cerere, consolidarea capacităților, precum și cooperarea și înfrățirea științifică și tehnică sud-sud și nord-sud;

(b)

sprijinul pentru programe mondiale, continentale și regionale care, în special:

(i)

susțin procesele de informare și sistemele de alertă precoce în domeniul siguranței alimentelor;

(ii)

contribuie la siguranța alimentelor în domeniile de interes specific precum agricultura, inclusiv elaborarea de politici agricole regionale și accesul la terenuri, schimburile de produse agricole și gestionarea resurselor naturale;

(iii)

promovează, consolidează și completează strategiile naționale de siguranță a alimentelor și de reducere a sărăciei pe termen scurt, mediu și lung și

(iv)

susțin formarea unei rețele de experți și de actori nestatali în scopul promovării programului mondial de siguranță a alimentelor;

(c)

apărarea și dezvoltarea programului de siguranță a alimentelor: Comunitatea continuă să abordeze chestiunile cheie ale siguranței alimentelor în dezbaterea internațională și acționează în favoarea armonizării, coerenței și a alinierii acțiunilor și a modurilor de acordare a ajutorului partenerilor de dezvoltare și donatorilor. În special, rolul societății civile ar trebui să fie consolidat în ceea ce privește aspectele de siguranță a alimentelor;

(d)

acțiunea împotriva nesiguranței alimentelor în situațiile excepționale de tranziție și de fragilitate a statului, acțiunea condusă în calitate de actor principal pentru stabilirea legăturilor dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare. Acest program tematic urmărește:

(i)

să sprijine intervențiile destinate să protejeze, să mențină și să restabilească bunurile productive și sociale indispensabile siguranței alimentelor, în scopul facilitării integrării economice și al reabilitării pe termen lung și

(ii)

să ajute la prevenirea și la gestionarea crizelor, pentru a lua în considerare vulnerabilitatea în fața șocurilor și pentru a consolida capacitatea de adaptare a persoanelor;

(e)

elaborarea de politici, de strategii și de abordări inovatoare în materie de siguranță a alimentelor, precum și consolidarea potențialului de reproducere a acestora și de difuzare sud-sud. Domeniile de intervenție pot include agricultura, inclusiv reforma funciară și politica funciară, gestionarea durabilă a resurselor naturale și accesul la acestea, siguranța alimentelor în legătură cu dezvoltarea rurală și locală, inclusiv infrastructurile, nutriția, demografia și ocuparea forței de muncă, migrația, sănătatea și educația. Coerența și complementaritatea trebuie să fie asigurate cu celelalte programe comunitare în aceste domenii.

Articolul 16

Migrația și azilul

(1)   Programul tematic de cooperare cu țările terțe în domeniul migrației și al azilului are drept obiectiv sprijinirea acestora în eforturile pentru o mai bună gestionare a fluxurilor migratoare în toate dimensiunile lor. În cazul în care programul tematic are ca obiectiv, în principal, migrația către Comunitate, acesta ține cu toate acestea seama și de fluxurile migratoare sud-sud relevante.

(2)   Pentru realizarea obiectivului prevăzut la alineatul (1) și în conformitate cu articolul 11, programul include următoarele domenii de activitate:

(a)

promovarea legăturilor între migrație și dezvoltare, în special încurajând diaspora să contribuie la dezvoltarea țării de origine și făcând mai atrăgătoare întoarcerea migranților, reducerea exodului creierelor și promovarea mobilității migranților calificați, ajutorul pentru transferurile financiare ale migranților către țara de origine, precum și încurajarea întoarcerii voluntare și reinserția migranților și consolidarea capacităților de gestionare a migrației; sprijinirea eforturilor de consolidare a capacităților pentru a ajuta țările să elaboreze politici privind migrația favorabile dezvoltării și îmbunătățirii capacităților de gestionare comună a fluxurilor migratoare;

(b)

promovarea unei gestionări eficiente a migrației forței de muncă, în special prin furnizarea de informații privind migrațiile legale și condițiile de intrare și de ședere pe teritoriul statelor membre ale Comunității, furnizând informații privind posibilitățile de imigrare a forței de muncă și nevoile statelor membre, precum și privind calificările candidaților la emigrare din țările terțe, sprijinind formarea înainte de plecare a candidaților la migrația legală și încurajând definirea și punerea în aplicare în țările terțe a unor cadre legislative pentru muncitorii migranți;

(c)

combaterea imigrației ilegale și facilitarea readmisiei imigranților clandestini, inclusiv între țări terțe, în special combaterea filierelor ilegale de imigrare și a traficului de persoane, măsuri care să vizeze descurajarea imigrației ilegale și sensibilizarea persoanelor cu privire la riscurile legate de aceasta, îmbunătățirea capacităților în domeniul gestionării frontierelor, a vizelor și pașapoartelor, inclusiv a securității documentelor, introducerea de date biometrice și detectarea documentelor falsificate, punerea în aplicare efectivă a acordurilor de readmisie încheiate cu Comunitatea și a obligațiilor care decurg din acordurile internaționale, precum și asistența acordată țărilor terțe pentru a gestiona imigrația clandestină și pentru a coordona politicile acestora;

(d)

protejarea migranților, inclusiv a celor mai vulnerabili, precum femeile și copiii, împotriva exploatării și a excluderii prin măsuri precum consolidarea legislațiilor din țările terțe în domeniul migrației, măsuri de sprijinire a integrării, a nediscriminării și a acțiunilor menite să protejeze migranții împotriva rasismului și xenofobiei, precum și prevenirea și combaterea filierelor ilegale de imigrare și a traficului de persoane, precum și a oricărei forme de sclavie;

(e)

promovarea azilului și a protecției internaționale, inclusiv prin programele regionale de protecție, în special prin consolidarea capacităților instituționale, ajutorul pentru înregistrarea solicitanților de azil și a refugiaților, promovarea normelor și instrumentelor internaționale de protejare a refugiaților, contribuirea la îmbunătățirea condițiilor de primire și de integrare locală și căutarea de soluții durabile.

Articolul 17

Țările ACP semnatare ale protocolului privind zahărul

(1)   Țările ACP semnatare ale protocolului privind zahărul, enumerate în anexa III, care sunt afectate de reforma regimului comunitar în sectorul zahărului, beneficiază de un program de măsuri adiacente. Asistența comunitară pentru aceste țări are ca obiectiv de a le însoți în procesul de ajustare, atunci când se confruntă cu condiții noi pe piața zahărului datorate reformei organizării comune a pieței zahărului. Asistența comunitară ține seama de strategiile de adaptare ale țărilor în cauză și acordă o atenție deosebită următoarelor domenii de cooperare:

(a)

îmbunătățirea competitivității în sectorul zahărului și al trestiei de zahăr, atunci când este vorba de un proces durabil, luând în considerare situația diferitelor părți implicate în întregul lanț de producție;

(b)

promovarea diversificării economice a zonelor care depind de zahăr;

(c)

studierea consecințelor generale ale procesului de adaptare, legate eventual, însă fără a fi restrânse la ocuparea forței de muncă și la serviciile sociale, la utilizarea solurilor și restaurarea mediului, la sectorul energiei, la cercetare și inovare și la stabilitatea macroeconomică.

(2)   În limitele sumei prevăzute la anexa IV, Comisia stabilește suma maximă disponibilă pentru fiecare țară semnatară a protocolului privind zahărul, pentru finanțarea acțiunilor prevăzute la alineatul (1), în funcție de nevoile fiecărei țări, luând în considerare, în special, impactul reformei din sectorul zahărului asupra țărilor în cauză și importanța sectorului zahărului în economie. Stabilirea criteriilor de alocare se bazează pe datele campaniilor anterioare anului 2004.

Alte instrucțiuni privind alocarea sumei totale între beneficiarii protocolului privind zahărul sunt definite de Comisie, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

TITLUL III

PROGRAMAREA ȘI ALOCAREA FONDURILOR

Articolul 18

Cadrul general de programare și de alocare a fondurilor

(1)   În ceea ce privește programele geografice, Comisia stabilește un document de strategie și un program indicativ plurianual pentru fiecare țară sau regiune parteneră în conformitate cu articolul 19 și adoptă un program de acțiune anual pentru fiecare țară sau regiune parteneră în conformitate cu articolul 22.

În ceea ce privește programele tematice, Comisia stabilește documente de strategie tematică în conformitate cu articolul 20 și adoptă programe de acțiune în conformitate cu articolul 22.

În circumstanțe excepționale, sprijinul Comunității poate lua forma unor măsuri specifice care nu sunt prevăzute în documentele de strategie și în programele indicative plurianuale, în conformitate cu articolul 23.

(2)   Comisia definește alocările indicative multianuale în cadrul fiecărui program geografic, recurgând la criterii de alocare standardizate, obiective și transparente, bazate pe nevoile și rezultatele țărilor sau regiunilor partenere în cauză, și ținând seama, în paralel cu specificitățile diferitelor programe, de dificultățile specifice cărora trebuie să le facă față țările sau regiunile expuse crizelor, conflictelor sau catastrofelor.

Criteriile bazate pe nevoi includ populația, venitul pe cap de locuitor și amploarea sărăciei, repartizarea veniturilor și nivelul de dezvoltare socială. Criteriile bazate pe rezultate includ progresele politice, economice și sociale, progresele în materie de bună guvernare și utilizarea concretă a a ajutorului și, în special, modul în care o țară utilizează resursele limitate, în special științele proprii, în beneficiul dezvoltării.

(3)   Comisia poate prevedea o alocare de fonduri specifică pentru a consolida cooperarea între regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene și țările și regiunile partenere învecinate.

Articolul 19

Documente de strategie și programe indicative plurianuale geografice

(1)   Elaborarea și punerea în aplicare a documentelor de strategie se supun următoarelor principii în materie de eficiență a ajutorului: control la nivel național, parteneriat, coordonare, armonizare, aliniere la sistemele puse în aplicare în țara sau regiunea beneficiară și prioritatea rezultatelor, în conformitate cu articolul 3 alineatele (5)-(8).

(2)   Documentele de strategie sunt stabilite pentru o perioadă care nu depășește durata de valabilitate a prezentului regulament și vizează furnizarea unui cadru coerent pentru coordonarea între Comunitate și țara sau regiunea parteneră, cu respectarea obiectivului general și a sferei de aplicare, precum și a obiectivelor, a principiilor generale, a directivelor politice din prezentul regulament și în conformitate cu anexa IV. Documentele de strategie constituie baza pe care sunt elaborate programele indicative plurianuale.

Documentele de strategie fac obiectul unei examinări intermediare sau a unei examinări ad-hoc, în cazul în care este necesar, aplicând, după caz, principiile și procedurile definite în acordurile de parteneriat și de cooperare cu țările și regiunile partenere.

(3)   Documentele de strategie sunt întocmite, în principiu, pe baza unui dialog cu țara sau regiunea parteneră, la care sunt asociate societatea civilă și autoritățile regionale și locale, pentru ca această țară sau regiune să asigure un control suficient al procesului și pentru a promova sprijinul pentru strategiile naționale de dezvoltare, în special strategiile de reducere a sărăciei.

(4)   Programele indicative plurianuale sunt întocmite pentru fiecare țară și regiune parteneră, în baza documentelor de strategie. Acestea fac obiectul, pe cât posibil, al unui acord cu țara sau regiunea în cauză.

Programele indicative plurianuale precizează domeniile prioritare alese pentru o finanțare comunitară, obiectivele specifice, rezultatele estimate și indicatorii de performanță.

Programele indicative plurianuale prevăd, de asemenea, alocări financiare indicative, globale și pentru fiecare domeniu prioritar, eventual sub formă de intervale. Respectivele alocări sunt compatibile cu alocările indicative prevăzute în anexa IV.

Programele indicative plurianuale sunt adaptate, după caz, ținând seama de examinările intermediare sau ad-hoc ale documentelor de strategie.

O alocare plurianuală indicativă poate fi revizuită în sus sau în jos la finalul examinării unui program, în special cu privire la nevoile speciale, precum cele ce ar putea exista după o criză, sau în caz de rezultate excepționale sau nesatisfăcătoare.

(5)   În circumstanțe speciale precum cele de criză sau situațiile de după conflict, sau atunci când există amenințări asupra democrației, statului de drept, drepturilor omului sau libertăților fundamentale, o examinare ad-hoc a strategiei de cooperare cu țara sau cu regiunea în cauză pot fi efectuate în urma unei proceduri speciale de urgență. Se poate propune, în sensul unei astfel de examinări, ca strategia pe țară sau pe regiune în cauză să prevadă o tranziție către dezvoltarea și cooperarea pe termen lung.

(6)   În conformitate cu articolul 2 alineatul (6), strategia asigură coerența și evită dubla utilizare între măsurile luate în cadrul prezentului regulament și măsurile care ar putea pretinde o finanțare în temeiul altor instrumente comunitare, în special al Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 și al Regulamentului (CE) nr. 1257/96,. Atunci când țări partenere sau grupuri de țări partenere sunt direct implicate sau afectate de o criză sau de o situație post-criză, programele indicative plurianuale pun accentul pe consolidarea coordonării între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, în scopul ajutorării acestora să asigure tranziția de la situația de urgență la faza de dezvoltare; programele în favoarea țărilor și regiunilor expuse periodic catastrofelor naturale conțin un aspect consacrat pregătirii pentru catastrofe și prevenirea acestora, precum și pentru gestionarea consecințelor unor astfel de catastrofe.

(7)   Pentru a favoriza cooperarea regională, Comisia poate, atunci când adoptă programele de acțiune anuale prevăzute la articolul 22 sau măsurile specifice prevăzute la articolul 23 în scopul cooperării în temeiul prezentului capitol, să decidă că proiectele sau programele de natură regională sau transfrontalieră puse în aplicare cu țările enumerate în anexa V pot pretinde asistență, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) primul paragraf. Această posibilitate poate fi prevăzută în documentele de strategie și în programele indicative plurianuale prevăzute în prezentul articol și la articolul 20.

(8)   Comisia și statele membre se consultă și consultă și alți donatori și actori de dezvoltare, inclusiv reprezentanții societății civile și autoritățile regionale și locale, la un stadiu timpuriu al procesului de programare, pentru a favoriza complementaritatea activităților de cooperare.

Articolul 20

Documente de strategie privind programele tematice

(1)   Documentele de strategie tematică sunt întocmite pentru o perioadă care nu depășește durata de valabilitate a prezentului regulament. Acestea prezintă strategia comunitară pentru temele în cauză, prioritățile Comunității, situația la nivel internațional și activitățile partenerilor principali. Acestea sunt în conformitate cu obiectivul general și sfera de aplicare, precum și cu obiectivele, principiile generale și directivele politice din prezentul regulament și din anexa IV.

Documentele de strategie tematică precizează domeniile prioritare alese pentru finanțare comunitară, obiectivele specifice, rezultatele estimate și indicatorii de performanță.

Documentele de strategie tematică prevăd, de asemenea, alocări financiare indicative, globale și pentru fiecare domeniu prioritar, eventual sub formă de intervale.

Documentele de strategie tematică fac obiectul unei examinări intermediare sau al unei examinări ad-hoc, după caz.

(2)   Comisia și statele membre se consultă și consultă și alți donatori și actori de dezvoltare, inclusiv reprezentanții societății civile și autoritățile regionale și locale, la un stadiu timpuriu al procesului de programare, pentru a favoriza complementaritatea activităților de cooperare.

(3)   Se definesc resurse și priorități de acțiune pentru participarea la inițiativele mondiale.

Articolul 21

Adoptarea documentelor de strategie și a programelor indicative plurianuale

Documentele de strategie și programele indicative plurianuale prevăzute la articolele 19 și 20, precum și examinările acestora prevăzute la articolul 19 alineatul (2) și la articolul 20 alineatul (1) al patrulea paragraf și măsurile adiacente prevăzute la articolul 17 se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

TITLUL IV

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 22

Adoptarea programelor de acțiune anuale

(1)   Comisia adoptă programe de acțiune anuale întocmite pe baza documentelor de strategie și a programelor indicative plurianuale prevăzute la articolele 19 și 20.

Cu titlu excepțional, în special în cazul în care un program de acțiune nu a fost încă adoptat, Comisia poate adopta, pe baza documentelor de strategie și a unuia din programele indicative plurianuale prevăzute la articolele 19 și 20, măsuri care nu sunt prevăzute într-un program de acțiune anual, în conformitate cu aceleași norme și proceduri ca și programele de acțiune.

(2)   Programele de acțiune anuale stabilesc obiectivele urmărite, domeniile de intervenție, rezultatele estimate, procedurile de gestionare și valoarea totală a finanțării prevăzute. Acestea conțin o descriere a acțiunilor care trebuie finanțate, o indicare a valorilor alocate fiecărei acțiuni și un calendar indicativ de punere în aplicare. Obiectivele se pot măsura și sunt însoțite de un calendar de referință.

(3)   Programele de acțiune anuale se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

(4)   La stadiul de proiect, se efectuează o examinare de mediu corespunzătoare, care cuprinde un studiu al impactului asupra mediului (SIM) în cazul proiectelor sensibile pentru mediu, în special pentru infrastructurile noi de mare anvergură. După caz, se utilizează studii de impact strategic în punerea în aplicare a programelor sectoriale. Părțile implicate participă la studii de impact, iar publicul are acces la rezultatele acestora.

Articolul 23

Adoptarea măsurilor specifice care nu sunt prevăzute în documentele de strategie sau în programele indicative plurianuale

(1)   Atunci când apar nevoi sau evenimente neprevăzute și justificate corespunzător, legate de catastrofe naturale, de tulburări sociale sau de crize și care nu pot sta la baza unei finanțări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 sau al Regulamentului (CE) nr. 1257/96, Comisia adoptă măsuri specifice care nu sunt prevăzute în documentele de strategie sau în programele indicative plurianuale (denumite în continuare „măsuri specifice”).

Măsurile specifice pot servi de asemenea la finanțarea măsurilor menite să faciliteze tranziția de la ajutorul de urgență la activitățile de dezvoltare pe termen lung, inclusiv cele ce urmăresc o mai bună pregătire a populațiilor pentru crizele recurente.

(2)   Măsurile specifice stabilesc obiectivele urmărite, domeniile de intervenție, rezultatele estimate, procedurile de gestionare și valoarea totală a finanțării prevăzute. Acestea conțin o descriere a acțiunilor care trebuie finanțate, o indicare a valorilor alocate fiecărei acțiuni și un calendar indicativ de punere în aplicare. Acestea conțin o definire a tipului de indicatori de performanță care ar trebui să facă obiectul unei monitorizări la punerea în aplicare a măsurilor specifice.

(3)   Atunci când costul unor astfel de măsuri depășește 10 milioane euro, Comisia le adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 35 alineatul (2). În ceea ce privește măsurile specifice al căror cost nu depășește 10 milioane euro, Comisia le transmite, pentru informare, statelor membre și Parlamentului European în termen de o lună de la adoptarea deciziei.

(4)   Modificările măsurilor specifice ce vizează, de exemplu, trecerea la adaptări tehnice, prelungirea perioadei de punere în aplicare, realocarea creditelor în cadrul bugetului estimativ sau la creșterea sau reducerea bugetului cu o valoare mai mică de 20 % din bugetul inițial, pot fi efectuate fără a se recurge la procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2), cu condiția ca aceste modificări să nu afecteze obiectivele inițiale, astfel cum sunt stabilite prin decizia Comisiei. Orice adaptare tehnică de acest tip este comunicată Parlamentului European și statelor membre în termen de o lună.

Articolul 24

Eligibilitate

(1)   Fără a aduce atingere articolului 31, sunt eligibile pentru o finanțare în temeiul prezentului regulament, în scopul punerii în aplicare a programelor de acțiune anuale prevăzute la articolul 22 sau a măsurilor prevăzute la articolul 23, între altele:

(a)

țările și regiunile partenere și instituțiile acestora;

(b)

entitățile descentralizate din țările partenere, precum municipalitățile, provinciile, județele, regiunile;

(c)

organismele mixte instituite de țările și regiunile partenere și Comunitate;

(d)

organizațiile internaționale, inclusiv organizațiile regionale, organele, serviciile sau misiunile Organizației Națiunilor Unite, instituțiile financiare internaționale și regionale și băncile de dezvoltare, în măsura în care acestea contribuie la atingerea obiectivelor din prezentul regulament;

(e)

instituțiile și organele Comunității în scopul punerii în aplicare a măsurilor de sprijin prevăzute la articolul 26;

(f)

agențiile UE;

(g)

entitățile sau organismele următoare ale statelor membre, țărilor și regiunilor partenere sau ale oricărui alt stat terț care întrunesc normele privind accesul la ajutorul extern al Comunității prevăzute la articolul 31, în măsura în care acestea contribuie la atingerea obiectivelor prezentului regulament:

(i)

organismele publice sau para-statale, autoritățile locale și grupările sau asociațiile care le reprezintă;

(ii)

societățile, întreprinderile și alte organisme și operatori economici privați;

(iii)

instituțiile financiare care acordă, promovează și finanțează investiții private în țările și regiunile partenere;

(iv)

actorii nestatali definiți la alineatul (2);

(v)

persoanele fizice.

(2)   Actorii nestatali cu scop nelucrativ care operează în mod independent și verificabil și care pot obține un sprijin financiar în temeiul prezentului regulament sunt, în special: organizațiile neguvernamentale, organizațiile care reprezintă populațiile autohtone, organizațiile care reprezintă minoritățile naționale și/sau etnice, asociațiile profesionale și grupările de cetățeni la nivel local, cooperativele, sindicatele, organizațiile reprezentative ale actorilor economici și sociali, organizațiile de luptă împotriva corupției și fraudei și de promovare a bunei guvernări, organizațiile de apărare a drepturilor civile și de luptă împotriva discriminărilor, organizațiile locale (inclusiv rețelele) care operează în domeniul cooperării și integrării regionale descentralizate, organizațiile consumatorilor, organizațiile de femei sau tineri, organizațiile de învățământ, culturale, de cercetare și științifice, universitățile, bisericile și asociațiile sau comunitățile religioase, mass media și orice asociații neguvernamentale și fundații independente, inclusiv fundații politice independente, susceptibile de a-și aduce contribuția la realizarea obiectivelor prezentului regulament.

Articolul 25

Forme de finanțare

(1)   Finanțarea comunitară poate lua următoarele forme:

(a)

proiecte și programe;

(b)

sprijin bugetar, atunci când gestionarea cheltuielilor publice ale statului partener este suficient de transparentă, fiabilă și eficientă și atunci când respectivul stat a stabilit politici sectoriale sau macroeconomice corect definite, care au fost evaluate favorabil de principalii săi donatori, inclusiv, după caz, de instituțiile financiare internaționale. Comisia aplică sistematic o abordare axată pe rezultate și bazată pe indicatori de performanță; aceasta definește clar condițiile aplicabile, asigură monitorizarea și susținerea eforturilor desfășurate de țările partenere pentru a consolida controlul parlamentar și capacitățile de verificare a conturilor și pentru a crește transparența și accesul publicului la informație. Plata sprijinului bugetar este condiționată de realizarea unor progrese satisfăcătoare în scopul realizării obiectivelor, în termeni de impact și de rezultate;

(c)

o susținere sectorială;

(d)

în cazuri excepționale, programe sectoriale și generale de import, care pot lua următoarele forme:

(i)

programe sectoriale de import în natură;

(ii)

programe sectoriale de import sub formă de asistență în valută pentru finanțarea importurilor în sectorul în cauză sau

(iii)

programe generale de import sub formă de asistență în valută pentru finanțarea importurilor generale referitoare la o gamă largă de produse;

(e)

fonduri puse la dispoziția Băncii Europene de Investiții sau a altor intermediari financiari, în baza unor programe ale Comisiei, în scopul acordării de împrumuturi (în special ajutorul pentru investiții și dezvoltare a sectorului privat), sau de capitaluri de risc (sub formă de împrumuturi subordonate sau condiționate) sau alte participări minoritare sau temporare la capitalul întreprinderilor, precum și contribuții la fondurile de garanție, în conformitate cu articolul 32, în măsura în care riscul financiar la care se expune Comunitatea este limitat la aceste fonduri;

(f)

subvenții la dobândă, în special pentru împrumuturi în domeniul mediului;

(g)

o reducere a datoriei în cadrul programelor de reducere a datoriilor adoptate la nivel internațional;

(h)

subvenții pentru finanțarea proiectelor prezentate de entitățile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (f) și (g) punctele (i)-(v);

(i)

subvenții pentru finanțarea costurilor de funcționare a entităților prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (f) și (g) punctele (i), (iii) și (iv);

(j)

finanțarea programelor de înfrățire între instituții publice, autorități locale, organisme publice naționale sau entități de drept privat investite cu o misiune de serviciu public ale statelor membre și ale țărilor și regiunilor partenere;

(k)

contribuții la fondurile internaționale, în special cele gestionate de organizații internaționale sau regionale;

(l)

contribuții la fonduri naționale stabilite de țări și regiuni partenere în scopul de a favoriza cofinanțarea de către mai mulți donatori sau la fonduri stabilite de unul sau mai mulți donatori pentru a pune în aplicare acțiuni comune;

(m)

aporturi de capital în instituțiile financiare internaționale și în băncile de dezvoltare regionale;

(n)

resurse umane și materiale necesare gestionării și supervizării eficiente a proiectelor și programelor pe țări și regiuni partenere.

(2)   Țările beneficiare nu utilizează ajutorul comunitar pentru a plăti impozite, taxe sau alte impuneri.

Articolul 26

Măsuri de sprijin

(1)   Finanțarea comunitară poate acoperi cheltuielile aferente activităților de pregătire, de monitorizare, de control, de audit și de evaluare, direct necesare punerii în aplicare a prezentului regulament și realizării obiectivelor acestuia, în special studii, reuniuni, acțiuni de informare, de sensibilizare, de formare și de publicare, cheltuieli legate de rețelele informatice destinate schimbului de informații, precum și orice altă cheltuială de asistență administrativă sau tehnică necesară pentru gestionarea programului. Aceasta cuprinde, de asemenea, cheltuielile de sprijin administrativ suportate în delegațiile Comisiei pentru asigurarea gestionării activităților finanțate în cadrul prezentului regulament.

(2)   Aceste măsuri de sprijin nu fac neapărat obiectul unor programe indicative plurianuale și, prin urmare, pot fi finanțate în afara documentelor de strategie și a programelor indicative plurianuale. Cu toate acestea, ele pot fi finanțate și în temeiul programelor indicative plurianuale.

Comisia adoptă măsuri de sprijin care nu sunt cuprinse de programele indicative plurianuale în conformitate cu articolul 23 alineatele (3) și (4).

Articolul 27

Cofinanțare

(1)   Măsurile pot face obiectul unei cofinanțări, în special cu:

(a)

statele membre și autoritățile lor regionale și locale, în special organismele lor publice și para-statale;

(b)

alte state furnizoare de fonduri, în special organismele lor publice și para-statale;

(c)

organizațiile internaționale, inclusiv regionale, în special instituțiile financiare internaționale și regionale;

(d)

societățile, întreprinderile și alte organisme și agenți economici privați și ceilalți actori nestatali;

(e)

țările sau regiunile partenere beneficiare ale fondurilor.

(2)   În cadrul unei cofinanțări paralele, proiectul sau programul este împărțit în mai multe module identificabile în mod clar, care sunt finanțate, fiecare în parte, de diferiți parteneri care asigură cofinanțarea, astfel încât destinația finanțării să rămână identificabilă.

În cazul unei cofinanțări comune, costul total al proiectului sau al programului este repartizat între partenerii care asigură cofinanțarea, iar resursele sunt puse în comun, astfel încât nu mai este posibil să se identifice sursa finanțării unei activități specifice în cadrul proiectului sau al programului.

(3)   În cazul unei cofinanțări mixte, Comisia poate primi și gestiona fondurile în numele entităților prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune. Aceste fonduri sunt considerate ca venituri alocate în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

Articolul 28

Proceduri de gestionare

(1)   Măsurile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și eventualele sale revizuiri.

(2)   În cazul unei cofinanțări și în alte cazuri justificate corespunzător, Comisia poate decide să cofinanțeze sarcini de autoritate publică, în special sarcini de execuție bugetară, organismelor menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(3)   În cazul unei gestionări descentralizate, Comisia poate decide să recurgă la proceduri de achiziții publice sau procedurile de acordare de subvenții ale țării sau regiunii partenere care beneficiază de fonduri, după ce s-a verificat că acestea îndeplinesc criteriile aplicabile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002, cu condiția ca:

procedurile țării sau ale regiunii partenere beneficiare de fonduri să respecte principiile de transparență, de proporționalitate, de tratament egal și de nediscriminare și să împiedice orice conflict de interese;

țara sau regiunea parteneră beneficiară de fonduri să se angajeze să verifice periodic că acțiunile finanțate din bugetul general al UE au fost puse în aplicare corect, să adopte măsurile corespunzătoare pentru prevenirea neregulilor și fraudelor și să angajeze, după caz, acțiuni în justiție pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit.

Articolul 29

Angajamente bugetare

(1)   Angajamentele bugetare se efectuează în baza deciziilor adoptate de Comisie în temeiul articolului 22 alineatul (1), al articolului 23 alineatul (1) și al articolului 26 alineatul (1).

(2)   Finanțările comunitare iau, printre altele, următoarele forme juridice:

convenții de finanțare;

acorduri de subvenționare;

contracte de achiziții publice;

contracte de muncă.

Articolul 30

Protejarea intereselor financiare ale Comunității

(1)   Orice acord ce decurge din prezentul regulament conține dispoziții ce asigură protecția intereselor financiare ale Comunității, în special cu privire la nereguli, la fraudă, la corupție și la alte activități ilicite, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (16), cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (17) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (18).

(2)   Acordurile prevăd în mod expres dreptul Comisiei și al Curții de Conturi de a efectua audituri, inclusiv audituri asupra înscrisurilor și la fața locului cu privire la orice contractant sau subcontractant care a beneficiat de fonduri comunitare. Acestea autorizează de asemenea în mod expres Comisia să efectueze controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2185/96.

(3)   Orice contract ce rezultă din punerea în aplicare a asistenței garantează Comisiei și Curții de Conturi exercitarea dreptului prevăzut la alineatul (2) în timpul și după punerea în aplicare a contractelor.

Articolul 31

Proceduri de achiziții publice, proceduri de acordare de subvenții și reguli de origine

(1)   Participarea la procedurile de achiziții publice sau de acordare de subvenții finanțate în temeiul prezentului regulament este deschisă tuturor persoanelor fizice resortisanți ai unui stat membru al Comunității, ai unui stat candidat oficial recunoscut de Comunitate sau ai unui stat membru al Spațiului Economic European sau tuturor persoanelor juridice stabilite într-un astfel de stat.

Participarea la procedurile de achiziții publice sau acordare de subvenții finanțate în temeiul unui program geografic în sensul articolelor 5-10 este deschisă tuturor persoanelor fizice resortisanți ai unei țări în curs de dezvoltare eligibilă în temeiul anexei I și tuturor persoanelor juridice stabilite într-o astfel de țară.

Pe lângă persoanele fizice sau juridice eligibile în temeiul unui program tematic sau al programului prevăzut la articolul 17, participarea la procedurile de achiziții publice sau de acordare de subvenții finanțate în temeiul unui program tematic în sensul articolelor 11-16 și al programului prevăzut la articolul 17 este deschisă tuturor persoanelor fizice resortisanți ai unei țări în curs de dezvoltare, astfel cum este definită de CAD al OCDE și în anexa II, precum și tuturor persoanelor juridice stabilite într-o astfel de țară. Comisia publică și actualizează anexa II în conformitate cu revizuirile efectuate periodic în lista beneficiarilor de ajutor, întocmită de CAD al OCDE, și informează Consiliul cu privire la aceasta.

(2)   Participarea la procedurile de achiziții publice sau de acordare de subvenții finanțate în temeiul prezentului regulament este deschisă, de asemenea, tuturor persoanelor fizice resortisanți ai unei țări, alta decât cele menționate la alineatul (1), sau tuturor persoanelor juridice stabilite legal într-o astfel de țară, atunci când s-a stabilit accesul reciproc la asistența externă a acestora.

Accesul reciproc este acordat atunci când țara în cauză acordă eligibilitate în condiții egale statelor membre și țării beneficiare în cauză.

Accesul reciproc se stabilește printr-o decizie specifică privind o anumită țară sau un grup regional de țări. Această decizie este adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2) și se aplică pe o perioadă de cel puțin un an.

Acordarea accesului reciproc se bazează pe o comparație între Comunitate și ceilalți donatori și are loc la nivelul sectorului, astfel cum este definit de categoriile CAD al OCDE sau la nivelul țării, indiferent dacă aceasta este donator sau beneficiar. Decizia de a acorda această reciprocitate unei țări furnizoare de fonduri se bazează pe caracterul transparent, coerent și proporțional al ajutorului furnizat de donatorul în cauză, în special din punct de vedere calitativ și cantitativ. Țările beneficiare sunt consultate în cadrul procedurii descrise în prezentul alineat.

Accesul reciproc, în ceea ce privește țările mai puțin avansate, astfel cum sunt definite de CAD al OCDE, este acordat în mod automat membrilor comitetului menționat anterior.

(3)   Participarea la procedurile de achiziții publice sau de acordare de subvenții finanțate în temeiul unui instrument comunitar este deschisă organizațiilor internaționale.

(4)   Dispozițiile anterioare nu aduc atingere participării categoriilor de organizații eligibile prin natura sau situația lor geografică, cu privire la obiectivele acțiunii puse în aplicare.

(5)   Experții pot fi de orice naționalitate, fără a se aduce atingere cerințelor calitative și financiare prevăzute de normele comunitare de atribuire a contractelor de achiziții publice.

(6)   Furnizările și materialele achiziționate în cadrul unui contract finanțat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie originare din Comunitate sau dintr-o țară eligibilă, astfel cum este prevăzut la alineatele (1) și (2). În sensul prezentului regulament, se înțelege prin „origine” definiția acestui termen în legislația comunitară relevantă privind regulile de origine în scopuri vamale.

(7)   În cazuri justificate corespunzător, Comisia poate autoriza participarea persoanelor fizice și juridice originare fie din țări ce au legături tradiționale economice, comerciale sau geografice cu țările vecine, fie din alte țări terțe, precum și utilizarea de furnizări și de materiale de alte origini.

(8)   În cazuri justificate corespunzător, Comisia poate autoriza participarea unor persoane fizice resortisanți ai altor țări decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2), sau a unor persoane juridice stabilite în aceste țări, sau achiziționarea de bunuri și materiale de origine, altele decât cele prevăzute la alineatul (6).

Se pot justifica derogări în caz de indisponibilitate a produselor și serviciilor pe piețele din țările în cauză, în cazuri de urgență extremă sau în cazul în care aplicarea normelor de eligibilitate riscă să facă imposibilă sau excesiv de dificilă realizarea unui proiect, a unui program sau a unei acțiuni.

(9)   Atunci când finanțarea comunitară privește o acțiune pusă în aplicare prin intermediul unei organizații internaționale, participarea la procedurile de atribuire a contractelor corespunzătoare este deschisă tuturor persoanelor fizice sau juridice eligibile în temeiul alineatelor (1) și (2), precum și tuturor persoanelor fizice sau juridice eligibile în temeiul normelor acestei organizații, urmărind să asigure tratamentul egal pentru toți donatorii. Aceleași norme se aplică bunurilor, materialelor și experților.

Atunci când finanțarea comunitară privește o acțiune cofinanțată cu o țară terță, sub rezerva reciprocității prevăzute la alineatul (2), sau cu o organizație regională sau un stat membru, participarea la procedurile de atribuire de contracte corespunzătoare este deschisă tuturor persoanelor fizice sau juridice eligibile în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), precum și tuturor persoanelor fizice sau juridice eligibile în temeiul normelor din țara terță respectivă, ale organizației regionale respective sau ale respectivului stat membru. Aceleași norme se aplică bunurilor, materialelor și experților.

(10)   În sensul ajutorului pus în aplicare direct prin intermediul unor actori nestatali în temeiul programului tematic prevăzut la articolul 14, dispozițiile alineatului (1) nu se aplică criteriilor de eligibilitate stabilite pentru selectarea beneficiarilor subvențiilor.

Beneficiarii subvențiilor se conformează normelor prevăzute la prezentul articol atunci când pentru punerea în aplicare a ajutorului este necesară atribuirea contractelor de achiziții publice.

(11)   În scopul de a accelera eradicarea sărăciei prin promovarea capacităților, a piețelor și a achizițiilor locale, se acordă o atenție deosebită achizițiilor publice în țările partenere, atât la nivel local, cât și regional.

Ofertanții cărora le-au fost atribuite contracte respectă standardele fundamentale convenite la nivel internațional în materie de muncă, în special standardele fundamentale ale OIM în materie, convențiile privind libertatea sindicală și negocierea colectivă, eliminarea muncii forțate și obligatorii, eliminarea discriminărilor în materie de angajare și de muncă și abolirea muncii copiilor.

Accesul țărilor în curs de dezvoltare la asistența externă a Comunității devine posibil prin orice asistență tehnică considerată corespunzătoare.

Articolul 32

Fonduri puse la dispoziția Băncii Europene de Investiții sau a altor intermediari financiari

(1)   Fondurile prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (e) sunt gestionate de BEI, de intermediari financiari sau de orice altă bancă sau organizație care are capacitățile necesare pentru gestionarea acestor fonduri.

(2)   Comisia adoptă, pentru fiecare caz în parte, dispozițiile de punere în aplicare a alineatului (1) în ceea ce privește partajarea riscurilor, remunerația intermediarului responsabil cu punerea în aplicare, utilizarea și recuperarea profiturilor din fonduri, precum și condițiile de încheiere a operațiunii.

Articolul 33

Evaluarea

(1)   Comisia urmărește și examinează periodic programele și evaluează rezultatele punerii în aplicare a politicilor și programelor geografice și tematice și a politicilor sectoriale, precum și a eficienței programării, eventual prin intermediul unor evaluări externe independente, pentru a se asigura că obiectivele au fost atinse și pentru a fi în măsură să elaboreze recomandări în scopul îmbunătățirii acțiunilor viitoare. Propunerile făcute de Parlamentul European sau de Consiliu privind evaluările externe independente vor fi luate în seamă corespunzător. Se acordă o importanță specială sectoarelor sociale și progreselor înregistrate în scopul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

(2)   Comisia transmite, pentru informare, rapoartele de evaluare Parlamentului European și comitetului prevăzut la articolul 35. Statele membre pot solicita comitetului prevăzut la articolul 35 alineatul (3) să examineze anumite evaluări. Se ține seama de rezultatele acestor lucrări în sensul elaborării programelor și al alocării resurselor.

(3)   Comisia asociază toate părțile participante în cauză, inclusiv actorii nestatali și autoritățile locale, la procesul de evaluare a asistenței comunitare prevăzut în temeiul prezentului regulament.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 34

Raportul anual

(1)   Comisia examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare și rezultatele și, pe cât posibil, principalele efecte și consecințe ale ajutorului. Raportul este transmis de asemenea Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(2)   Raportul anual prezintă, pentru anul precedent, informații privind măsurile finanțate, privind rezultatele activităților de monitorizare și de evaluare, privind angajamentul partenerilor în cauză și privind execuția bugetară, în termeni de angajamente și plăți, pe țară, pe regiune și pe domenii de cooperare. Acesta evaluează, pe cât posibil, rezultatele ajutorului prin intermediul unor indicatori specifici și măsurabili privind contribuția ajutorului la realizarea obiectivelor din prezentul regulament. Se acordă o importanță deosebită sectoarelor sociale și progreselor înregistrate în scopul realizării obiectivelor mileniului.

Articolul 35

Comitologie

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8. Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la treizeci de zile.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

(4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

(5)   Un observator al BEI participă la lucrările comitetului, cu privire la chestiunile ce privesc instituția sa.

Articolul 36

Participarea unei țări terțe neeligibile în temeiul prezentului regulament

Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (5), în scopul asigurării coerenței și eficienței ajutorului comunitar, Comisia poate decide, la adoptarea programelor de acțiune prevăzute la articolul 22 sau a măsurilor specifice prevăzute la articolul 23, că țările, teritoriile și regiunile eligibile pentru asistență comunitară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 sau al Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 și a FED pot beneficia de măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament, atunci când proiectul sau programul geografic pus în aplicare are caracter mondial, regional sau transfrontalier. Această posibilitate de finanțare poate fi prevăzută în documentele de strategie și în programele indicative plurianuale prevăzute la articolele 19 și 20. Dispozițiile articolului 10 privind eligibilitatea și dispozițiile articolului 31 privind participarea la procedurile de achiziții publice și de acordare de subvenții și regulile de origine sunt adaptate astfel încât să permită participarea țărilor, teritoriilor și regiunilor în cauză.

Articolul 37

Suspendarea ajutorului

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind suspendarea ajutorului stabilite în acordurile de parteneriat și de cooperare încheiate cu țările și regiunile partenere, atunci când principiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) nu sunt respectate de o țară parteneră și atunci când consultările cu respectiva țară nu permit obținerea unei soluții acceptabile pentru ambele părți, sau în cazul în care consultările sunt refuzate sau în caz de extremă urgență, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate lua măsurile corespunzătoare privind orice asistență acordată țărilor partenere în temeiul prezentului regulament. Aceste măsuri pot prevedea suspendarea totală sau parțială a asistenței.

Articolul 38

Dispoziții financiare

(1)   Valoarea de referință financiară pentru executarea prezentului regulament pentru perioada 2007-2013 este de 16 897 milioane euro.

(2)   Valorile indicative alocate fiecărui program prevăzut la articolele 5-10 și la articolele 11-16 și 17 sunt stabilite în anexa IV. Aceste valori sunt stabilite pentru perioada 2007-2013.

(3)   Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limita cadrului financiar plurianual.

(4)   O valoare indicativă de 465 milioane euro este cuprinsă în valoarea totală pentru programele tematice, în scopul finanțării activităților care aduc beneficii țărilor IEVP.

Articolul 39

Abrogare

(1)   Se abrogă următoarele regulamente:

(a)

Regulamentul (CE) nr. 2110/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind accesul la asistența externă a Comunității (19);

(b)

Regulamentul (CE) nr. 806/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind promovarea egalității sexelor în cooperarea pentru dezvoltare (20);

(c)

Regulamentul (CE) nr. 491/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de instituire a unui program de asistență tehnică și financiară în favoarea țărilor terțe în domeniul migrației și azilului (AENEAS) (21);

(d)

Regulamentul (CE) nr. 1568/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul pentru combaterea bolilor sărăciei (HIV/SIDA, tuberculoză și malarie) în țările în curs de dezvoltare (22);

(e)

Regulamentul (CE) nr. 1567/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul pentru politicile și acțiunile privind sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile conexe în țările în curs de dezvoltare (23);

(f)

Regulamentul (CE) nr. 2130/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 octombrie 2001 privind operațiunile de ajutor pentru populația dezrădăcinată din țările în curs de dezvoltare din Asia și America Latină (24);

(g)

Regulamentul (CE) nr. 2494/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 noiembrie 2000 privind măsurile de promovare a conservării și gestionării durabile a pădurilor tropicale și a altor păduri din țările în curs de dezvoltare (25);

(h)

Regulamentul (CE) nr. 2493/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 noiembrie 2000 privind măsurile ce urmăresc promovarea integrării depline a dimensiunii ecologice în procesul de dezvoltare a țărilor în curs de dezvoltare (26);

(i)

Regulamentul (CE) nr. 1726/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2000 privind cooperarea pentru dezvoltare cu Africa de Sud (27);

(j)

Regulamentul (CE) nr. 1659/98 al Consiliului din 17 iulie 1998 privind cooperarea descentralizată (28);

(k)

Regulamentul (CE) nr. 1658/98 al Consiliului din 17 iulie 1998 privind cofinanțarea cu organizațiile neguvernamentale de dezvoltare (ONG) europene a acțiunilor în domeniile de interes pentru țările în curs de dezvoltare (29);

(l)

Regulamentul (CE) nr. 1292/96 al Consiliului din 27 iunie 1996 privind politica și administrarea ajutorului alimentar și acțiuni speciale de sprijin al siguranței alimentelor (30);

(m)

Regulamentul (CEE) nr. 443/92 al Consiliului din 25 februarie 1992 privind asistența financiară și tehnică și cooperarea economică cu țările în curs de dezvoltare din Asia și America Latină (31).

(2)   Regulamentele abrogate rămân aplicabile actelor juridice și angajamentelor privind execuția exercițiilor financiare anterioare anului 2007. Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 40

Revizuire

Până la 31 decembrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport ce evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament în timpul primilor trei ani, însoțit, după caz, de o propunere legislativă ce aduce modificările necesare, inclusiv în ceea ce privește alocările financiare indicative prevăzute în anexa IV.

Articolul 41

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

J.-E. ENESTAM


(1)  Avizul Parlamentului European din 18 mai 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 23 octombrie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Parlamentului European din 12 decembrie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 210, 31.7.2006, p. 82.

(3)  JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

(4)  JO L 405, 30.12.2006, p. 40.

(5)  JO L 327, 24.11.2006, p. 1.

(6)  Acest regulament va fi adoptat la o dată ulterioară.

(7)  JO L 386, 29.12.2006, p. 1.

(8)  JO L 163, 2.7.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(9)  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(10)  JO L 314, 30.11.2001, p. 1.

(11)  JO L 50, 21.2.2006, p. 1.

(12)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(13)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(14)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(15)  Acordul pentru comerț, dezvoltare și cooperare dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Africa de Sud (JO L 311, 4.12.1999, p. 3).

(16)  JO L 312, 23.12.1995, p. 1.

(17)  JO L 292, 15.11.1996, p. 2.

(18)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(19)  JO L 344, 27.12.2005, p. 1.

(20)  JO L 143, 30.4.2004, p. 40.

(21)  JO L 80, 18.3.2004, p. 1.

(22)  JO L 224, 6.9.2003, p. 7. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(23)  JO L 224, 6.9.2003, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(24)  JO L 287, 31.10.2001, p. 3. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(25)  JO L 288, 15.11.2000, p. 6. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(26)  JO L 288, 15.11.2000, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(27)  JO L 198, 4.8.2000, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(28)  JO L 213, 30.7.1998, p. 6. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 625/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 99, 3.4.2004, p. 1).

(29)  JO L 213, 30.7.1998, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2110/2005.

(30)  JO L 166, 5.7.1996, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1726/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 234, 1.9.2001, p. 10).

(31)  JO L 52, 27.2.1992, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2112/2005 (JO L 344, 27.12.2005, p. 23).


ANEXA I

ȚĂRI ELIGIBILE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 1 ALINEATUL (1)

America Latină

1.

Argentina

2.

Bolivia

3.

Brazilia

4.

Chile

5.

Columbia

6.

Costa Rica

7.

Cuba

8.

Ecuador

9.

El Salvador

10.

Guatemala

11.

Honduras

12.

Mexic

13.

Nicaragua

14.

Panama

15.

Paraguay

16.

Peru

17.

Uruguay

18.

Venezuela

Asia

19.

Afganistan

20.

Bangladesh

21.

Bhutan

22.

Cambodgia

23.

China

24.

India

25.

Indonezia

26.

Republica Populară Democrată Coreeană

27.

Laos

28.

Malaysia

29.

Maldive

30.

Mongolia

31.

Myanmar/Birmania

32.

Nepal

33.

Pakistan

34.

Filipine

35.

Sri Lanka

36.

Thailanda

37.

Vietnam

Asia Centrală

38.

Kazahstan

39.

Kârgâzstan

40.

Tadjikistan

41.

Turkmenistan

42.

Uzbekistan

Orientul Mijlociu

43.

Iran

44.

Irak

45.

Oman

46.

Arabia Saudită

47.

Yemen

Africa de Sud

48.

Africa de Sud


ANEXA II

LISTA CAD A OCDE CU BENEFICIARII AOD

În vigoare din 2006 pentru rapoartele privind anii 2005, 2006 și 2007

Țările cel mai puțin dezvoltate

Alte țări cu venit scăzut (VNB pe locuitor < 825 USD în 2004)

Țări și teritorii cu venit mediu, tranșa inferioară (VNB pe locuitor între 826 și 3 255 USD în 2004)

Țări și teritorii cu venit mediu, tranșa superioară (VNB pe locuitor între 3 256 și 10 065 USD în 2004)

Afganistan

Camerun

Albania

Africa de Sud

Angola

Côte d'Ivoire

Algeria

* Anguilla

Bangladesh

Ghana

Armenia

Antigua și Barbuda

Benin

India

Azerbaidjan

Arabia Saudită (1)

Bhutan

Kârgâzstan

Belarus

Argentina

Burkina Faso

Kenya

Bolivia

Barbados

Burundi

Moldova

Bosnia și Herțegovina

Belize

Cambodgia

Mongolia

Brazilia

Botswana

Capul Verde

Nicaragua

China

Chile

Ciad

Nigeria

Columbia

Costa Rica

Comore

Pakistan

Cuba

Croația

Djibouti

Papua Noua Guinee

Ecuador

Dominica

Eritrea

Republica Democratică Congo

Egipt

Gabon

Etiopia

Republica Populară Democrată Coreeană

El Salvador

Grenada

Gambia

Tadjikistan

Fiji

Insulele Cook

Guineea

Uzbekistan

Filipine

* Insulele Turks și Caicos

Guineea-Bissau

Vietnam

Georgia

Liban

Guineea Ecuatorială

Zimbabwe

Guatemala

Libia

Haiti

 

Guyana

Malaysia

Insulele Solomon

 

Honduras

Mauritius

Kiribati

 

Indonezia

* Mayotte

Laos

 

Iordania

Mexic

Lesotho

 

Iran

* Montserrat

Liberia

 

Irak

Nauru

Madagascar

 

Jamaica

Oman

Malawi

 

Kazahstan

Palau

Maldive

 

Macedonia, fosta Republică Iugoslavă a

Panama

Mali

 

Maroc

Seychelles

Mauritania

 

Micronezia, Statele Federale ale

* St. Elena

Mozambic

 

Namibia

Saint Kitts și Nevis

Myanmar

 

Niue

Saint Lucia

Nepal

 

Paraguay

Saint Vincent și Grenadine

Niger

 

Peru

Trinidad și Tobago

Republica Centrafricană

 

Republica Dominicană

Turcia

Republica Democratică Congo

 

Republica Insulelor Marshall

Uruguay

Ruanda

 

Serbia și Muntenegru

Venezuela

Samoa

 

Siria

 

São Tomé și Príncipe

 

Sri Lanka

 

Senegal

 

Suriname

 

Sierra Leone

 

Swaziland

 

Somalia

 

Teritoriile Palestiniene

 

Sudan

 

Thailanda

 

Tanzania

 

* Tokelau

 

Timorul de Est

 

Tonga

 

Togo

 

Tunisia

 

Tuvalu

 

Turkmenistan

 

Uganda

 

Ucraina

 

Vanuatu

 

* Wallis și Futuna

 

Yemen

 

 

 

Zambia

 

 

 

* Teritorii


(1)  În 2004, Arabia Saudită a depășit pragul de venit ridicat. În conformitate cu regulile CAD al OCDE privind revizuirea prezentei liste, această țară va trece la categoria superioară în 2008, în cazul în care va continua să aibă venituri ridicate în 2005 și în 2006. Sumele nete pe care le-a primit de la membrii CAD al OCDE în temeiul AOD s-au ridicat la 9,9 milioane USD în 2003 și la 9,0 milioane USD (sumă preliminară) în 2004.


ANEXA III

ȚĂRI ACP SEMNATARE ALE PROTOCOLULUI PRIVIND ZAHĂRUL

1.

Barbados

2.

Belize

3.

Guyana

4.

Jamaica

5.

Saint Kitts și Nevis

6.

Trinidad și Tobago

7.

Fiji

8.

Republica Congo

9.

Côte d'Ivoire

10.

Kenya

11.

Madagascar

12.

Malawi

13.

Mauritius

14.

Mozambic

15.

Swaziland

16.

Tanzania

17.

Zambia

18.

Zimbabwe


ANEXA IV

ALOCĂRI FINANCIARE INDICATIVE PENTRU PERIOADA 2007-2013 (ÎN MILIOANE EURO)

Total

16 897

Programe geografice:

10 057

America Latină

2 690

Asia

5 187

Asia Centrală

719

Africa de Sud

980

Orientul Mijlociu

481

Programe tematice:

5 596

Investiții în resursele umane

1 060

Mediu și gestionarea durabilă a resurselor naturale

804

Rolul actorilor nestatali și al autorităților locale în dezvoltare

1 639

Siguranța alimentelor

1 709

Migrație și azil

384

Țări ACP semnatare ale protocolului privind zahărul

1 244


ANEXA V

ȚĂRI ȘI TERITORII CARE NU SE AFLĂ ÎN CURS DE DEZVOLTARE

1.

Australia

2.

Bahrain

3.

Brunei

4.

Canada

5.

Taipeiul Chinez

6.

Hong Kong

7.

Japonia

8.

Coreea

9.

Macao

10.

Noua Zeelandă

11.

Kuwait

12.

Qatar

13.

Singapore

14.

Emiratele Arabe Unite

15.

Statele Unite ale Americii


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

263


32006R1999


L 379/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1999/2006 AL COMISIEI

din 20 decembrie 2006

de instituire a unui drept antidumping provizoriu asupra importului anumitor șei originare din Republica Populară Chineză

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulament de bază”), în special articolul 7,

întrucât:

A.   PROCEDURĂ

1.   Deschidere

(1)

La 22 februarie 2006, Comisia a fost sesizată printr-o plângere privind anumite șei originare din Republica Populară Chineză (RPC), depusă în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază de către Asociația Europeană a Producătorilor de Șei (denumită în continuare „reclamant”), în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în speță 99 %, din producția comunitară totală de anumite șei.

(2)

Plângerea conținea elemente de probă ale existenței unui dumping al cărui obiect îl făcea produsul în cauză și al prejudiciului important care rezulta din acesta. Toate acestea au fost considerate ca fiind suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

La 7 aprilie 2006 a fost deschisă procedura prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

2.   Părți interesate de procedură

(4)

Comisia i-a informat în mod oficial pe producătorii-exportatori chinezi, pe importatorii, comercianții, utilizatorii, furnizorii și asociațiile cunoscute ca fiind interesate, pe reprezentanții RPC și pe producătorii comunitari aflați la originea plângerii, precum și pe alți producători comunitari cunoscuți ca fiind interesați de deschiderea procedurii. Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut, în scris, punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori să prezinte o cerere de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau care beneficiază de un tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi cunoscuți ca fiind interesați. Trei grupuri de producători-exportatori și un producător-exportator individual au solicitat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază sau care beneficiază de tratament individual în ipoteza în care ancheta va stabili că aceștia nu îndeplinesc cerințele necesare obținerii acestui statut. Este necesar să se precizeze că trei dintre acești producători-exportatori constau în două sau mai multe societăți în legătură care participau la producția și/sau la vânzarea de șei.

(6)

Dat fiind numărul aparent ridicat de producători-exportatori din RPC, precum și a celui de importatori și producători din Comunitate, Comisia a indicat în avizul de deschidere că în această anchetă se va putea recurge la tehnica de eșantionare pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(7)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă era necesar să recurgă la eșantionare și, după caz, să selecteze un eșantion, toți producătorii-exportatori din RPC, importatorii și producătorii comunitari au fost invitați să se facă cunoscuți Comisiei și să îi furnizeze, astfel cum este indicat în avizul de deschidere, informații de bază referitoare la propriile activități privind produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2005).

(8)

În ceea ce privește producătorii-exportatori, ținând seama de faptul că doar trei grupuri de societăți și o singură societate au cooperat la anchetă, s-a decis că nu era necesară eșantionarea.

(9)

În ceea ce privește producătorii comunitari, Comisia, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, a ales un eșantion pe baza celui mai mare volum reprezentativ de producție de șei din Comunitate, pe baza căruia ancheta se poate desfășura în mod rezonabil ținând seama de timpul disponibil. Pe baza răspunsurilor primite de la producătorii comunitari, Comisia a reținut cinci societăți din două state membre. În ceea ce privește volumul producției, cele cinci întreprinderi reținute reprezentau 86 % din producția comunitară totală. Părțile în cauză au fost consultate în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu au ridicat nici o obiecție. De asemenea, ceilalți producători comunitari au fost invitați să furnizeze anumite date generale pentru a stabili eventualul prejudiciu. Pe de altă parte și în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, s-a procedat la o eșantionare a importatorilor pe baza celui mai mare volum reprezentativ la import al produsului în cauză în Comunitate și pe care ancheta se putea sprijini în mod rezonabil ținând seama de timpul disponibil. Plecând de la răspunsurile furnizate de diverși importatori și ținând seama de diferența de calitate privind informațiile oferite, au fost selectați pentru eșantionare doi importatori, fiecare stabilit într-unul din statele membre. Acești doi importatori reprezintă 21 % din importurile produsului în cauză în Comunitate. Ținând seama de numărul mic de răspunsuri primite de la utilizatori, s-a decis că nu era necesară o eșantionare a utilizatorilor.

(10)

Au fost adresate chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere. S-au primit răspunsuri de la patru producători-exportatori din RPC și de la un producător dintr-o țară analogă, Brazilia. Cei cinci producători comunitari reținuți în eșantion au răspuns, de asemenea, la întregul chestionar. Chiar dacă la formularul de eșantionare au răspuns patru importatori, doar doi au cooperat, transmițând un răspuns complet la chestionar. Pe de altă parte, patru utilizatori de șei au trimis un răspuns complet la chestionar. A fost primit, de asemenea, un răspuns de la un furnizor de materii prime.

(11)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare în scopul stabilirii provizorii a dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Comunității și a efectuat vizite de verificare în incintele următoarelor societăți:

(a)

Producători comunitari

Selle Royal SpA, Pozzoleone, Italia

Selle Italia srl, Rossano Veneto, Italia

Bassano Selle srl, Riese Pio X, Italia

Selle SMP SAS, Casalserugo, Italia

pph ABI spj, Nasielsk, Polonia

(b)

Producători-exportatori în RPC

Cionlli Group

Cionlli Bicycle (Taicang) Co., Ltd

Shunde Hongli Bicycle Parts Co., Ltd, Shunde

Safe Strong Bicycle Parts Shentzen Co., Ltd, Shenzhen

Cionlli Bicycle (Tianjin) Co., Ltd, Tianjin

Giching Group

Giching Bicycle Parts (Shenzhen) Co., Ltd, Shenzhen

Velo Cycle (Kunshan) Co., Ltd, Kunshan

Justek Group

Jiangyin Justek Vehicle Co., Ltd, Jiangyin

Jiangyin Justek Communication Equipment Co., Ltd, Jiangyin

Tianjin Justek Vehicle Co., Ltd, Tianjin

Viscount Vehicle (Shenzhen) Co., Ltd, Shenzhen

(c)

Societăți în legătură din RPC și din Taiwan

Cionlli Bicycle (Tianjin) Co., Ltd, Tianjin

Cionlli Industrial Co., Ltd

(d)

Importator independent din Comunitate

Buechel GmbH, Fulda, Germania

(12)

Ținând seama de necesitatea de a stabili o valoare normală pentru producătorii-exportatori chinezi cărora s-ar putea să nu le fie acordat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, a fost efectuată o vizită de verificare pentru a stabili valoarea normală pe baza datelor provenind de la o țară analogă, în speță Brazilia, în incintele următoarei societăți:

(e)

Producător din Brazilia

Royal Ciclo Indústria de Componentes Ltda, Rio do Sul.

3.   Perioadă de anchetă

(13)

Ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu s-a referit la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea evoluțiilor relevante în scopul evaluării prejudiciului s-a referit la intervalul cuprins între 1 ianuarie 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

B.   PRODUS ÎN CAUZĂ ȘI PRODUS SIMILAR

1.   Produs în cauză

(14)

Produsele în cauză sunt anumite șei de bicicletă și alte cicluri (inclusiv triciclurile cu coș), cu sau fără motor și cu sau fără ataș, de aparate de fitness și de biciclete ergonomice, cu elementele lor esențiale (suport, pernă și husă), denumite în continuare „produs în cauză” sau „șei”, originare din Republica Populară Chineză și care intră în mod normal sub incidența codurilor NC 8714 95 00, ex 8714 99 90 și ex 9506 91 10.

(15)

O șa se compune în mod obișnuit din trei părți: o bază sau un suport pe care se află șaua, fabricat, în general, din plastic mulat prin injecție; perna așezată pe suport pentru a face șaua confortabilă, pernă care poate fi realizată din diferite tipuri de spume sintetice sau din alte materiale; husa, realizată din material sintetic sau din piele naturală, îmbracă perna și marginile suportului, conferind șeii întregul confort și proprietățile estetice. În afară de cele trei componente menționate anterior, o șa este prevăzută, în mod normal, cu un mecanism de fixare din metal, cum ar fi o furcă sau o clemă, putând avea și un arc sau un mecanism antișoc din elastomeri.

(16)

Produsul în cauză este utilizat la biciclete și vehicule similare, precum și la instalațiile fixe, cum ar fi aparatele de fitness. Ancheta a arătat că, în pofida unor diferențe de mărime, de materiale și de procedee de fabricație, diferitele tipuri de produse în cauză au toate aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și servesc, în general, acelorași utilizări. Prin urmare, sunt considerate ca unul și același produs în sensul prezentei proceduri.

2.   Produs similar

(17)

Ancheta a arătat că șeile produse și vândute de industria comunitară în Comunitate, șeile produse și vândute pe piața internă chineză și șeile importate în Comunitate, provenite din RPC, precum și șeile produse și vândute în Brazilia, prezentau aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și erau destinate acelorași utilizări.

(18)

În consecință, s-a concluzionat că toate aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C.   DUMPING

1.   Statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață

(19)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile din Republica Populară Chineză, valoarea normală este stabilită în conformitate cu alineatele (1) – (6) ale articolului menționat anterior pentru producătorii pentru care s-a constatat că îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(20)

Pe scurt și numai din motive de claritate, aceste criterii sunt următoarele:

1.

deciziile privind prețurile și costurile să fie adoptate ținând seama de semnalele pieței și fără vreo intervenție semnificativă a statului; costurile principalilor factori de producție să reflecte în mare parte valorile pieței;

2.

întreprinderile să utilizeze același tip de documente pentru contabilitatea primară, care să facă obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale și care să fie folosite în toate scopurile prevăzute;

3.

să nu se inducă nici o denaturare semnificativă de fostul sistem de economie planificată;

4.

legile privind falimentul și proprietatea să garanteze securitatea juridică și stabilitatea;

5.

operațiunile de schimb să fie efectuate la cursul pieței.

(21)

Două grupuri de producători-exportatori și un producător-exportator individual au solicitat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au trimis în acest sens un formular de cerere în termenul acordat. Comisia a cercetat și a verificat în localurile acestor societăți toate informațiile furnizate în formularele de cerere și considerate a fi necesare. Ancheta a arătat că statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață putea fi acordat numai în cazul a două grupuri de producători-exportatori, în timp ce solicitarea provenind de la un grup de societăți și de la societatea individuală a fost respinsă.

(22)

În ceea ce privește producătorul-exportator individual, ancheta a arătat că societatea nu îndeplinea cerințele criteriilor 1 și 3 menționate anterior. Societatea nu a putut face dovada că propriile decizii în materie de afaceri au fost luate ca răspuns la semnalele pieței, fără o intervenție semnificativă din partea statului, în special deoarece cantitățile vândute pe piețele interne și la export sunt limitate prin statutul societății, care nu poate fi schimbat fără acordul statului. Pe de altă parte, societatea nu a fost în măsură să demonstreze absența denaturării induse de fostul sistem de economie planificată, în special atunci când furnizează elemente probatorii scrise privind obținerea de drepturi de folosință a terenului.

(23)

Pe de altă parte, un grup de producători-exportatori nu a declarat relația sa cu un client intern important nici în răspunsul din formularul de cerere de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și nici în răspunsul la chestionarul antidumping. Relația a fost descoperită numai prin controalele încrucișate efectuate în incintele acestor producători-exportatori. Politica constantă a Comisiei este aceea de a determina, într-un mod general, diversele statute ale grupurilor de societăți în legătură. În consecință, acordarea acestui exportator a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau a tratamentului individual ar necesita deplina colaborare la anchetă a societății în legătură pentru a stabili activitățile precise ale acesteia privind produsul în cauză, pentru a evalua dacă îndeplinește cerințele de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau care beneficiază de tratament individual și pentru a stabili influența relației asupra tranzacțiilor dintre cele două societăți. Nu acesta a fost cazul, dat fiind că societatea în legătură nu a cooperat la anchetă. În consecință, Comisia nu a fost în măsură să determine dacă acest grup de societăți îndeplinea condițiile de obținere a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau care beneficiază de tratament individual. Ar trebui precizat că această problemă a avut influență asupra unei părți considerabile a vânzărilor pe piața internă a exportatorilor. Pe de altă parte, această omisiune deliberată face să existe îndoieli cu privire la fiabilitatea altor informații și a altor documente prezentate Comisiei. Ținând seama de această omisiune și de importanța sa atât în ceea ce privește analiza cererilor, cât și în determinarea existenței sau inexistenței dumpingului, pe baza datelor individuale prezentate de acest grup de exportatori, s-a considerat că aceștia au furnizat informații false sau care induc în eroare în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. Societatea a fost informată de îndată cu privire la motivele pentru care s-a decis respingerea informațiilor furnizate și i s-a acordat posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, explicațiile furnizate de societate nu au fost satisfăcătoare și nu au putut convinge Comisia nici că informațiile comunicate nu induceau în eroare și nici să ridice îndoielile cu privire la integritatea altor date comunicate de societate. Drept pentru care, nu s-a putut considera că acest grup de producători-exportatori a cooperat la anchetă, cererea sa de statut fiind respinsă.

(24)

Părțile interesate au avut posibilitatea să își prezinte observațiile cu privire la constatările expuse anterior.

(25)

Pe această bază, statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a fost acordat în cazul a două grupuri de producători-exportatori:

Cionlli Bicycle (Taicang) Co. Ltd și societățile în legătură;

Giching Bicycle Parts (Shenzhen) Co. Ltd și societățile în legătură.

2.   Tratament individual

(26)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește, după caz, un drept care se aplică la scară națională pentru țările care intră sub incidența articolului menționat anterior, cu excepția cazurilor în care societățile în cauză sunt în măsură să dovedească că răspund tuturor cerințelor prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(27)

Producătorul-exportator căruia nu i s-a putut acorda statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a solicitat, de asemenea, un tratament individual în cazul în care nu i se va acorda statutul de mai sus. Cu toate acestea, cererea societății de a beneficia de tratament individual a fost, de asemenea, respinsă, dat fiind că aceasta nu a fost în măsură să îndeplinească cerința prevăzută la articolul 9 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază, și anume că prețurile de export, cantitățile exportate și modalitățile de vânzare sunt liber stabilite.

3.   Valoare normală

(a)   Determinarea valorii normale care se aplică producătorilor-exportatori care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață

(28)

Pentru a stabili valoarea normală, Comisia a determinat, mai întâi, pentru fiecare producător-exportator în cauză, dacă volumul total al vânzărilor de șei pe piața internă era reprezentativ în raport cu volumul total al vânzărilor la export în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările pe piața internă au fost considerate reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor efectuate de fiecare producător-exportator pe piața internă reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export în Comunitate.

(29)

Cele două grupuri de societăți care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață includeau cele cinci societăți care produceau șei pentru export, dintre care trei efectuau vânzări și pe piața internă. O altă societate efectua vânzări pe piața internă, însă nu și la export.

(30)

Comisia a identificat ulterior tipurile de șei vândute pe piața internă de producătorii-exportatori cu vânzări semnificative pe piața internă, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile de șei vândute la export în Comunitate.

(31)

Pentru fiecare dintre aceste tipuri s-a determinat dacă vânzările pe piața internă erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă dintr-un anumit tip au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, pe perioada anchetei, volumul total al vânzărilor pe piața internă din acest tip corespundea unui nivel de 5 % sau mai mare din volumul total al vânzărilor la export în Comunitate din tipul comparabil.

(32)

Comisia a examinat ulterior, pentru fiecare societate, dacă vânzările pe piața internă din fiecare tip de produs în cauză, efectuate pe piața internă în cantități reprezentative, puteau fi considerate ca efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, determinând proporția de vânzări profitabile către clienții independenți, din tipul de produs în cauză, pe piața internă.

(33)

Atunci când volumul vânzărilor dintr-un tip de șei, vândut la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție, a reprezentat peste 80 % din volumul total al vânzărilor din acest tip, iar prețul mediu ponderat practicat pentru acest tip de șei a fost egal sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală pe tip de produse a fost determinată pe baza prețului real pe piața internă. Acest preț a fost exprimat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă efectuate pentru tipul respectiv pe parcursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(34)

Atunci când volumul vânzărilor profitabile dintr-un tip de șei a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor din acest tip sau atunci când prețul mediu ponderat practicat pentru acest tip a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului real de pe piața internă, exprimat ca medie ponderată numai a vânzărilor profitabile din acest tip de șei, în cazul în care aceste vânzări au reprezentat 10 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor din tipul respectiv.

(35)

În sfârșit, atunci când volumul vânzărilor profitabile dintr-un anumit tip de șei a reprezentat mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor din acest tip, s-a considerat că acest tip special a fost vândut în cantități insuficiente pentru ca prețul practicat pe piața internă să constituie o bază adecvată în scopul stabilirii valorii normale.

(36)

Atunci când prețurile pe piața internă ale unui tip special de șei vândute de un producător-exportator nu au putut fi utilizate, a trebuit să se calculeze valoarea normală.

(37)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată prin adăugarea unei sume rezonabile care corespunde costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precumm și profitului la costurile de fabricație ale tipurilor de șei exportate, suportate de fiecare exportator, ajustate după caz. În toate cazurile, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul au fost stabilite conform metodelor prevăzute la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a examinat dacă aceste costuri de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale suportate, precum și beneficiile realizate de fiecare dintre producătorii-exportatori în cauză, pe piața internă reprezintă date fiabile.

(38)

Costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale reale pe piața internă au fost considerate fiabile atunci când volumul total al vânzărilor pe piața internă ale societății în cauză putea fi considerat ca reprezentativ în raport cu volumul vânzărilor la export în Comunitate. Marja de profit pe piața internă a fost determinată pe baza vânzărilor pe piața internă ale tipurilor de șei vândute pe parcursul unor operațiuni comerciale normale. În acest sens, a fost aplicată metodologia menționată anterior.

(39)

În cazul celor trei societăți care au realizat vânzări reprezentative pe piața internă s-a constatat că majoritatea tipurilor de produs în cauză exportate au fost vândute pe piața internă în cursul unor operațiuni comerciale normale. Pentru celelalte tipuri de șei, valoarea normală a fost calculată potrivit metodologiei descrise anterior, prin utilizarea costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale suportate, precum și a profitului realizat de fiecare societate în cauză.

(40)

În cazul celor două societăți care nu au realizat vânzări reprezentative pe piața internă, valoarea costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale suportate, precum și a profitului realizat a fost determinată pe baza costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale suportate, precum și a profitului obținut de cele patru societăți care au realizat vânzări pe piața internă.

(b)   Determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață

(i)   Țară analogă

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală în cazul producătorilor-exportatori care nu au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață trebuie stabilită pe baza prețului sau a valorii calculate dintr-o țară analogă.

(42)

În avizul de deschidere, Comisia și-a exprimat intenția de a utiliza Brazilia ca țară analogă adecvată scopurilor de stabilire a valorii normale pentru RPC și a invitat părțile interesate să își formuleze observațiile pe această temă.

(43)

Nici unul dintre producătorii-exportatori din RPC care nu au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață nu s-a opus acestei propuneri.

(44)

Cu toate acestea, un importator și un producător-exportator care au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață au susținut că Brazilia nu reprezintă țara analogă cea mai adecvată și că Taiwanul sau Mexicul ar trebui selectate în acest sens.

(45)

În ceea ce privește Taiwanul, se estimează că, deși industria de piese de schimb pentru biciclete s-a dezvoltat, cea mai mare parte a producției a fost transferată în RPC. În consecință, producătorii de șei al căror sediu social se află în Taiwan sunt cel mai adesea aceleași societăți sau societățile în legătură cu cele care exportă din RPC în Comunitate la prețuri presupuse a face obiectul unui dumping. Pe de altă parte, ținând seama de diviziunea normală a muncii în cadrul acestor grupuri, doar un număr mic de modele specializate care oferă marje de profit ridicate continuă să fie produse în Taiwan, în timp ce producția marii majorități a modelelor de calitate medie sau inferioară a fost transferată în RPC din motive de costuri. În consecință, este puțin probabil ca prețurile sau costurile modelelor de șei fabricate în Taiwan să fie considerate drept cele mai bune prețuri de substituire pentru a evalua valoarea normală a șeilor produse în RPC.

(46)

În ceea ce privește Mexicul, această țară este considerată ca o piață deschisă și competitivă, reprezentând aproximativ o optime din piața braziliană. Comisia a luat legătura cu doi producători cunoscuți din Mexic, însă aceștia nu s-au oferit să coopereze.

(47)

În ceea ce privește Brazilia, ancheta a arătat că este vorba de o piață competitivă pentru produsele în cauză, pe care operează trei producători naționali de mărimi diferite și ale căror importuri din țări terțe reprezintă aproximativ 15 % din consumul intern cuprins între 8 și 9 milioane de șei pe an. Un producător-exportator a susținut că nivelul de concurență pe piața braziliană era nesigur dat fiind numărul mic de producători. Cu toate acestea, ancheta nu a scos în evidență o poziție dominantă a unuia sau altuia dintre producătorii brazilieni, nici că prețurile sunt stabilite într-un mod neconcurențial. Nu a existat nici un motiv să se creadă că accesul la materiile prime, costurile și alte condiții de producție din Taiwan sau din Mexic sunt mai apropiate de cele practicate în RPC decât de cele din Brazilia. Prin urmare, piața braziliană a fost considerată adecvată în scopul stabilirii valorii normale.

(48)

Cei trei producători-exportatori cunoscuți din Brazilia au fost contactați și una dintre societăți a acceptat să coopereze. Prin urmare, acestui producător i s-a trimis un chestionar, iar datele pe care le-a furnizat în răspuns au fost verificate la fața locului. Acest producător care a cooperat este în legătură cu unul dintre producătorii comunitari, însă nu există nici un motiv să se creadă că acest fapt ar afecta fiabilitatea datelor, care au fost, de altfel, verificate în incintele societății.

(49)

Ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează provizoriu că Brazilia reprezintă alegerea cea mai adecvată și cea mai rezonabilă de țară analogă în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(ii)   Valoare normală

(50)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală care se aplică producătorilor-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a fost stabilită pe baza informațiilor verificate provenite de la producătorul din țara analogă, și anume, pe baza prețurilor plătite sau care trebuie plătite pe piața internă braziliană pentru vânzările de produse comparabile, în conformitate cu metodologia expusă anterior.

(51)

Valoarea normală a fost determinată pe baza tuturor prețurilor plătite sau care trebuie plătite pe piața internă braziliană pentru vânzările de tipuri de produse comparabile, tranzacțiile operate de producător dovedindu-se a fi efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

4.   Preț de export

(52)

Toți producătorii-exportatori au efectuat vânzări la export în Comunitate fie direct unor clienți independenți din Comunitate, fie prin societăți comerciale în legătură sau independente, stabilite la Hong Kong, în Insulele Virgine Britanice sau în Taiwan.

(53)

Atunci când produsul în cauză a fost direct exportat către clienți independenți din Comunitate, prețurile la export au fost stabilite pe baza prețurilor plătite sau care trebuie plătite pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(54)

Atunci când vânzările la export au fost realizate prin intermediul unui comerciant în legătură stabilit în afara Comunității, prețul la export a fost determinat pe baza prețului de revânzare plătit de primul cumpărător independent din Comunitate.

5.   Comparație

(55)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate la nivelul franco fabrică. Pentru o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost operate ajustări în temeiul cheltuielilor de transport și de asigurare, al costurilor creditului, al comisioanelor și al cheltuielilor bancare, al costurilor de ambalare și al reducerilor acordate în toate cazurile în care acestea au fost dovedite ca fiind rezonabile, exacte și susținute prin elemente probatorii verificate.

(56)

În ceea ce privește vânzările efectuate prin intermediul unor societăți în legătură stabilite în Taiwan, s-a aplicat o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în cazurile în care s-a demonstrat că aceste societăți exercitau funcții asemănătoare celor ale unui comisionar. Întrucât s-a considerat că atribuirea costurilor de desfacere, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale comunicate de societatea în legătură nu era suficient de fiabilă, această ajustare s-a fondat pe datele referitoare la costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și la profitul obținut de pe lângă un comerciant independent.

6.   Marje de dumping

(a)   Pentru producătorii-exportatori care au cooperat și au beneficiat de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață

(57)

Pentru societățile care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, valoarea normală ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat în Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export al tipului de produs corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(58)

Practica constantă a Comisiei este de a considera producătorii-exportatori în legătură sau care aparțin unui aceluiași grup ca o singură și unică entitate pentru determinarea marjei de dumping și, prin urmare, pentru a calcula o singură marjă de dumping. De fapt, calculul marjelor individuale ar putea să încurajeze eludarea măsurilor antidumping, făcându-le ineficace, permițând producătorilor-exportatori în legătură să exporte în Comunitate prin intermediul societății a cărei marjă individuală de dumping este cea mai redusă.

(59)

În conformitate cu această practică, producătorii-exportatori în legătură care aparțin acelorași grupuri au fost considerați ca o singură și unică entitate și, astfel, li s-a atribuit o marjă de dumping unică, calculată pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping ale producătorilor care au cooperat din fiecare grup.

(60)

Pe această bază, mediile ponderate ale marjelor de dumping provizorii, exprimate în procente din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se ridică la:

Întreprindere

Marjă de dumping provizorie

Cionlli Bicycle (Taicang) Co., Ltd, Shunde Hongli Bicycle Parts Co., Ltd și Safe Strong Bicycle Parts Shenzhen Co., Ltd

7,5 %

Giching Bicycle parts (Shenzhen) Co., Ltd și Velo Cycle Kunshan Co., Ltd

0 %

(b)   Alți producători-exportatori

(61)

Pentru a calcula marja de dumping aplicabilă la scară națională tuturor celorlalți exportatori din RPC, Comisia a stabilit mai întâi gradul de cooperare. S-a procedat la o comparație între cantitățile totale exportate indicate în răspunsurile la chestionar ale celor trei producători-exportatori care au cooperat și totalul importurilor din RPC care au făcut obiectul unui dumping, total calculat în conformitate cu procedura prezentată la considerentul 71. Procentul obținut a fost de 23 %. Pe baza acestui rezultat, gradul de cooperare a fost considerat scăzut.

(62)

Prin urmare, s-a estimat ca fiind adecvat să se determine marja de dumping la scară națională ca fiind media ponderată a următoarelor elemente:

marja de dumping ponderată constatată la exportatorii care au cooperat și care nu beneficiază nici de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și nici de un tratament individual și

marja de dumping cea mai mare pentru tipurile reprezentative de produs ale aceluiași exportator, în măsura în care nu exista nici un motiv să se creadă că producătorii-exportatori care nu au cooperat au practicat dumpingul la un nivel inferior.

(63)

Pe această bază, marja de dumping la scară națională a fost stabilită provizoriu la 30,9 % din prețul CIF frontieră comunitară înainte de vămuire.

D.   PREJUDICIU

1.   Producția comunitară

(64)

În cadrul Comunității, se cunoaște că produsul în cauză este fabricat de nouă producători, în numele cărora a fost depusă plângerea. Aceștia sunt stabiliți în Italia, Polonia, Regatul Unit și Portugalia și reprezintă 99 % din producția comunitară pe parcursul perioadei de anchetă.

(65)

Pe de altă parte, în momentul deschiderii procedurii, doar un singur producător comunitar cunoscut nu a depus plângere. Ținând seama de volumul de producție al celor nouă producători care au depus plângere și de cel al producătorului comunitar care nu a susținut plângerea, producția totală a produsului similar a reprezentat 16 165 936 unități pe parcursul perioadei de anchetă.

2.   Industria comunitară

(66)

Următorii producători comunitari au depus plângere:

Selle Royal SpA, Pozzoleone, Italia și societatea în legătură cu aceasta:

Brooks England Ltd, West Midlands, Regatul Unit

Selle Italia srl, Rossano Veneto, Italia și societatea în legătură cu aceasta:

Bassano Selle srl, Riese Pio X, Italia

Selle SMP SAS, Casalserugo, Italia

pph ABI spj, Nasielsk, Polonia

Iberoselle Fabrica de Selins Lda., Agueda, Portugalia

Selle Montegrappa s.n.c., Ramon di Loria, Italia

Selle San Marco SpA, Rossano, Italia.

(67)

Acești nouă producători comunitari care au cooperat și care sunt la originea plângerii (fie că sunt sau nu incluși în eșantion), reprezintă 99 % din producția comunitară a produsului similar; prin urmare, aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Producătorii comunitari incluși în eșantion și care figurează în anchetă (denumiți în continuare „producători din eșantion”) reprezintă 86 % din producția comunitară totală de șei pe parcursul perioadei de anchetă. Ceilalți producători comunitari au fost invitați să comunice anumite date generale pentru analiza prejudiciului.

3.   Consumul comunitar

(68)

Consumul comunitar a fost determinat pe baza volumului de vânzări pe piața comunitară al celor cinci producători comunitari din eșantion, al celor patru producători comunitari care nu au fost incluși în eșantion, al producătorului comunitar care nu a susținut plângerea și al importurilor din RPC și din alte țări terțe, conform Eurostat, care se încadrează la codurile NC în cauză. Astfel cum s-a indicat la considerentul 14, produsul în cauză este în prezent încadrat la codurile NC 8714 95 00, ex 8714 99 90 și ex 9506 91 10. Datele Eurostat privind ultimele două coduri NC (ex 8714 99 90 și ex 9506 91 10) cuprind, de asemenea, alte componente de biciclete și aparate de exerciții fizice. Datorită faptului că din aceste două categorii generale nu a fost posibil să se extragă decât date limitate la șei, s-a decis să se stabilească statisticile importurilor numai pe baza unui cod NC, și anume, codul NC 8714 95 00. În consecință, volumul importurilor luat în considerare la stabilirea consumului comunitar poate să fie ușor subestimat.

(69)

Pe baza acestor date, s-a constatat că în perioada examinată consumul a crescut cu 17 %, trecând de la 20 701 027 unități în 2002 la 24 179 012 unități în 2005.

Tabelul 1

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Consum comunitar (unități)

20 701 027

21 688 470

23 357 359

24 179 012

Indice

100

105

113

117

4.   Importuri de șei originare din RPC

(a)   Marjă de dumping, volum importat și cotă de piață

(70)

Astfel cum s-a indicat anterior, prezenta anchetă a arătat că marjele de dumping medii stabilite pentru RPC sunt mai mari decât pragul de minimis astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază și că volumul importurilor provenite din RPC nu este neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(71)

Volumele importate au fost determinate pe baza datelor Eurostat. Astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 68, datele referitoare la importurile indicate în continuare pot să fie ușor subestimate. Pe de altă parte, Eurostat comunică statistici privind volumul importat de șei de bicicletă exprimat în loturi de 100 kg și nu în unități. S-a considerat, prin urmare, adecvat să se rețină o cifră de 500 g pe unitate, ca greutate medie a șeilor importate din China, ținând seama de faptul că aceasta este greutatea declarată de către un producător-exportator și un importator independent.

(72)

Importurile din RPC au crescut de peste patru ori pe parcursul perioadei examinate. În fapt, acestea au crescut de la 1 416 814 unități în 2002 la 6 276 749 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Cota de piață corespunzătoare a crescut astfel de la 7 % în 2002 la 26 % pe parcursul perioadei de anchetă. Acest fapt trebuie reașezat în contextul unui consum care a crescut numai cu 17 %, și anume relativ mai puțin decât creșterea importurilor din RPC.

(73)

Un importator independent a susținut că statisticile importurilor erau subestimate, dat fiind că plângerea reținea o greutate medie de 400 g pentru o șa. Societatea a afirmat că greutatea medie a șeilor importate din RPC era cuprinsă între 600 și 800 g. Cu toate acestea, aceeași societate a confirmat, în momentul vizitei de verificare care s-a desfășurat în incintele sale, că greutatea medie a șeilor importate din RPC era de 500 g, și anume exact greutatea utilizată de Comisie pentru conversia în unități a datelor Eurostat indicate în sute de kilograme. Acest importator a susținut, de asemenea, că statisticile importurilor din RPC erau exagerate, deoarece includeau și importurile de huse pentru protejarea șeilor. Astfel cum s-a menționat la considerentul 71, statisticile importurilor se bazau numai pe un singur cod NC (NC 8714 95 00), care nu este cel la care se încadrează, în mod normal, husele și că, în consecință, plângerea importatorului nu era fondată.

Tabelul 2

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Importuri (unități)

1 416 814

2 048 240

4 351 842

6 276 749

Indice

100

145

307

443

Cotă de piață

7 %

9 %

19 %

26 %

(b)   Preț

(74)

Prețul mediu ponderat al importurilor de șei originare din RPC s-a diminuat în mod regulat în fiecare an pe parcursul perioadei examinate și, în ansamblu, cu 21 %, de la 1,4 EUR unitatea la 1,1 EUR unitatea între 2002 și perioada de anchetă.

Tabelul 3

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Preț CIF mediu ponderat frontieră comunitară (EUR/unitate)

1,4

1,3

1,1

1,1

Indice

100

91

75

79

(c)   Subcotare

(75)

Pentru a determina subcotarea prețurilor, Comisia a analizat datele referitoare la perioada de anchetă. Prețurile de vânzare relevante ale industriei comunitare au fost prețurile practicate în relația cu clienții independenți, ajustate, după caz, la nivelul prețului franco fabrică, și anume prețurile fără remize și rabaturi, cheltuielile de transport în cadrul Comunității nefiind cuprinse. Prețurile diferitelor tipuri de șei definite în funcție de suport, de pernă, de husă, de furcă și de greutate au fost comparate cu prețurile de vânzare ale tipurilor similare, fără rabaturi și ajustate, după caz, la nivelul CIF frontieră comunitară, ținând seama de drepturile vamale (1,2 %) și de costurile ulterioare importului, respectiv costurile suportate de un importator din Comunitate.

(76)

Pentru calculul marjei medii ponderate de subcotare, au fost luate în considerare prețurile de export practicate de producătorii-exportatori care au cooperat. Pe perioada anchetei, marja medie ponderată de subcotare a producătorilor care au cooperat a atins 67,3 %. Pe de altă parte, în cazul în care luăm în considerare importurile totale de șei, și anume importurile producătorilor-exportatori care au cooperat și ale altor producători din RPC, calculul marjei de subcotare medii fondate pe datele Eurostat a dat naștere unei marje de subcotare medii similare de 70,1 % pentru perioada de anchetă.

5.   Situația industriei comunitare

(77)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a cuprins o evaluare a tuturor factorilor economici care au influențat situația acestei industrii pe parcursul perioadei examinate.

(78)

Această analiză a fost aplicată societăților incluse în eșantion. Cu toate acestea, pentru a dispune de o viziune completă a situației industriei comunitare, vor fi examinate în continuare și informațiile fiabile privind această industrie în ansamblul său, care erau disponibile pentru un anumit indicator. Rezultatele industriei, măsurate pe baza unor factori cum ar fi prețurile, salariile, investițiile, rentabilitatea, randamentul investițiilor, fluxurile de lichidități și capacitatea de mobilizare a capitalurilor, au fost determinate plecând de la informațiile comunicate de societățile incluse în eșantion. Factorii de prejudiciu, precum cota de piață, volumul vânzărilor și producția au fost stabilite pentru ansamblul industriei comunitare.

(a)   Producția

(79)

Capacitatea de producție a industriei comunitare s-a degradat în mod clar pe parcursul perioadei examinate. În timp ce în 2002 volumul producției reprezenta 19 546 740 unități de șei, pe parcursul perioadei de anchetă industria comunitară nu a produs decât 16 165 936 unități, și anume, practic, cu 3,5 milioane de unități sau cu 17 % mai puțin decât în 2002. Întrucât șeile nu sunt produse, în general, decât pe baza comenzilor clienților, evoluția negativă a volumului producției poate fi direct asociată cu scăderea cererii de șei produse de industria comunitară.

Tabelul 4

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Producție (unități)

19 546 740

19 022 491

17 698 103

16 165 936

Indice

100

97

91

83

(b)   Capacitate de producție și rata de utilizare a capacității

(80)

Capacitatea de producție a fost stabilită pe baza capacității nominale a unităților de producție deținute de industria comunitară, ținând seama de întreruperile producției, precum și de faptul că, în anumite cazuri, o parte a capacităților a fost utilizată pentru fabricarea altor produse, de exemplu, mânere pentru scaunele cu rotile, folosind aceleași linii de producție.

(81)

Capacitatea de producție de șei a crescut cu 5 % pe parcursul perioadei examinate, de la 29 492 120 unități în 2002 la 30 921 920 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Creșterea scăzută a capacității de producție se datorează investițiilor făcute în 2004 și pe parcursul perioadei de anchetă pentru fabricarea de noi tipuri de produse utilizate la bicicletele de cursă. Rata de utilizare a capacității reflectă declinul producției și al cererii. Acesta a scăzut în mod regulat pe parcursul perioadei examinate pentru a ajunge la o valoare de numai 45 % pe parcursul perioadei de anchetă.

Tabelul 5

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Capacitate de producție (unități)

29 492 120

29 215 880

29 354 000

30 921 920

Indice

100

99

100

105

Utilizarea capacităților

60 %

59 %

53 %

45 %

(c)   Stocuri

(82)

În ceea ce privește stocurile de sfârșit de an, cea mai mare parte a producției este realizată ca răspuns la comenzi. În consecință, deși s-a observat o diminuare a stocurilor cu 35 % pe parcursul perioadei examinate, se estimează că, în speță, stocurile nu constituie un indicator de prejudiciu relevant.

Tabelul 6

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Stocuri (unități)

1 365 040

1 192 612

1 000 376

884 829

Indice

100

87

73

65

(d)   Investiții

(83)

Între 2002 și 2003, investițiile pentru producția produsului similar au scăzut de la 3 808 057 EUR la 1 664 147 EUR. În 2004, producătorii comunitari și-au sporit investițiile și au cheltuit aproape dublul valorii anterioare, adică 3 381 996 EUR, în raport cu anul precedent. Pe durata perioadei de anchetă, investițiile au atins 3 638 962 EUR, respectiv cu 4 % mai puțin decât nivelul atins la începutul perioadei examinate în 2002. Pe parcursul anchetei, s-a constatat că, în cazul în care investițiile în clădiri, instalații și mașini aveau, în esență, numai scopul de a menține capacitatea de producție, în 2004 și pe parcursul perioadei de anchetă, acestea vizau, de asemenea, într-o măsură mai mică, să pună la punct noi tipuri de produse. Ținând seama de utilizarea scăzută a capacităților menționată anterior, investițiile nu s-au făcut, în orice caz, pentru a crește volumul de producție global.

(84)

Ancheta a arătat că industria comunitară este considerată ca fiind liderul mondial în proiectare de produse și în inovare în materie de șei. Între 2000 și perioada de anchetă, producătorii comunitari au proiectat și au introdus pe piață peste o mie de noi tipuri de șei. Cercetarea și dezvoltarea reprezintă aproximativ între 8 și 10 % din cifra de afaceri a industriei comunitare. Pentru a-și păstra această poziție, industria comunitară trebuie să mențină un anumit nivel de investiții, chiar în cazul în care utilizarea capacităților este scăzută.

Tabelul 7

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Investiții (EUR)

3 808 057

1 664 147

3 381 996

3 638 962

Indice

100

44

89

96

(e)   Volumul de vânzări și cota de piață

(85)

Există două mari circuite de vânzare a șeilor: piața producătorilor de echipamente originale (OEM) și piața post-vânzare. În primul caz, șeile sunt vândute pentru a fi montate pe noile biciclete, iar în al doilea șeile sunt vândute pentru a înlocui o șa uzată. S-a constatat că vânzările OEM reprezintă aproximativ 60 %, iar cele de post-vânzare aproximativ 40 % din total. Împreună cu pneurile, șeile sunt componentele de bicicletă înlocuite cel mai frecvent.

(86)

Volumul de vânzări al industriei comunitare în ansamblu a scăzut cu 20 % pe parcursul perioadei examinate, de la 15 109 569 unități la 12 139 162 unități pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce înseamnă că industria comunitară a vândut cu aproape 3 milioane de șei mai puțin pe parcursul perioadei de anchetă decât în 2002. După o scădere ușoară de 1 % în 2003 în raport cu 2002, scăderea volumului de vânzări a fost mai pronunțată în 2004 și pe parcursul perioadei de anchetă.

(87)

Ca valoare, pe parcursul întregii perioade examinate, vânzarea de șei în industria comunitară nu a progresat decât cu 1 %. Valoarea vânzărilor pe piața comunitară a crescut cu 5 %, de la 54 460 180 EUR în 2002 la 56 978 530 EUR în 2003, apoi la 58 052 609 EUR în 2004. Cu toate acestea, pe parcursul perioadei de anchetă, valoarea vânzărilor industriei comunitare a scăzut cu aproape 3 milioane EUR în raport cu anul precedent. Faptul că vânzările ca valoare nu au urmat aceeași evoluție pozitivă ca vânzările în volum se explică printr-o creștere a prețurilor medii care va fi detaliată în continuare.

(88)

În paralel cu declinul volumului de vânzări, cota de piață comunitară a scăzut ea însăși considerabil, de la 81 % în 2002 la 58 % pe parcursul perioadei de anchetă. Altfel spus, industria comunitară a pierdut 23 de puncte procentuale din cota sa de piață pe parcursul întregii perioade examinate în beneficiul creșterii importurilor din RPC.

Tabelul 8

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Valoarea vânzărilor (EUR)

54 460 180

56 978 530

58 052 609

55 228 738

Indice

100

105

107

101

Vânzări în Comunitate (unități)

15 109 569

15 024 427

13 803 151

12 139 162

Indice

100

99

91

80

Cotă de piață

81 %

77 %

67 %

58 %

(f)   Prețuri

(89)

Prețul de vânzare mediu al industriei comunitare a crescut cu 25 % pe parcursul perioadei examinate. Această creștere se poate explica, pe de o parte, prin scumpirea materiilor prime care a avut impact asupra întregii industrii și, pe de altă parte, prin renunțarea la fabricarea de tipuri de produse de joasă tehnologie în favoarea produselor de înaltă tehnologie care integrează materii prime mai costisitoare și a căror producție necesită mai multă muncă.

(90)

Principalele materii prime utilizate la fabricarea șeilor cuprind carcase din plastic, huse, poliuretan, glisiere și elemente de fixare. Prețurile acestor materii prime sunt indirect legate de evoluția prețului petrolului și al metalelor. Materiile prime, care constituie unul dintre factorii determinanți ai costului de producție al șeilor, reprezintă aproximativ jumătate din costul total de producție și au un impact direct asupra evoluției prețului de vânzare.

(91)

S-a constatat că prețurile medii ale materiilor prime au rămas stabile între 2002 și 2003, însă au crescut începând cu 2003, precum și pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce s-a reflectat în creșterea prețurilor de vânzare practicate de industria comunitară.

(92)

Un importator independent a susținut că mărirea prețurilor industriei comunitare s-a datorat evoluției cererii consumatorilor. Societatea a afirmat că cererea de biciclete cu un cost redus și, în consecință, a șeilor mai puțin costisitoare, a scăzut, în vreme ce cererea de șei de înaltă calitate, mai costisitoare, a crescut. Această declarație este contrazisă de faptul că importurile la costuri scăzute din RPC au crescut mult, în termeni relativi, față de consumul global de șei din Comunitate, astfel cum este indicat la considerentul 72.

Tabelul 9

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Preț mediu ponderat (EUR/unitate)

3,6

3,8

4,2

4,5

Indice

100

106

117

125

(g)   Rentabilitate și flux de lichidități

(93)

Pe parcursul perioadei examinate, rentabilitatea medie ponderată a industriei comunitare, calculată pe baza cifrei de afaceri nete realizate, a scăzut brusc, de la 3,8 % în 2002 la doar 0,4 % pe parcursul perioadei de anchetă. În timp ce rentabilitatea a crescut până la 5,0 % în 2003, aceasta a scăzut la 3,1 % în 2004 și până la 0,4 % pe parcursul perioadei de anchetă. Marja de profit redusă e cauzată de faptul că industria comunitară nu a putut să repercuteze suficient creșterea prețului materiilor prime asupra prețului de vânzare.

Tabelul 10

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Marja de profit înainte de impozitare

3,8 %

5,0 %

3,1 %

0,4 %

Industria comunitară a generat un flux de lichidități de 3 990 473 EUR pe parcursul perioadei de anchetă, mai mic cu aproximativ 1,1 milioane EUR sau cu 22 % față de cel din 2002. Valoarea încă substanțială a lichidităților industriei comunitare se explică prin faptul că se referă la o industrie cu un capital puternic, cu costuri de amortizare ridicate. În general, s-a putut constata că lichiditățile industriei comunitare aveau aceeași tendință ca rentabilitatea.

Tabelul 11

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Flux de lichidități (EUR)

5 084 871

6 655 555

6 574 821

3 990 473

Indice

100

131

129

78

(h)   Randamentul activelor nete

(94)

Randamentul activelor nete a fost calculat prin exprimarea profitului net înainte de impozitarea produsului similar, în procent din valoarea contabilă netă a activelor fixe alocate produsului similar. Acest indicator a urmat o evoluție similară cu cea a rentabilității, scăzând de la 12 % în 2002 la doar 1 % pe parcursul perioadei de anchetă.

Tabelul 12

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Randamentul activelor nete

12 %

16 %

10 %

1 %

(i)   Capacitatea de mobilizare a capitalurilor

(95)

Industria comunitară nu a semnalat nici o dificultate în mobilizarea capitalurilor pentru activitățile proprii și, prin urmare, s-a concluzionat că industria comunitară, în ansamblul său, era în măsură să mobilizeze capitalurile pe parcursul întregii perioade examinate.

(j)   Ocuparea forței de muncă și salarii

(96)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate. După o ușoară creștere a efectivelor în 2003 și în 2004, industria comunitară număra 418 angajați cu normă întreagă pe parcursul perioadei de anchetă, practic același număr ca în 2002. Cu toate acestea, se observă că toți producătorii comunitari subcontractează o parte însemnată din producția lor unor întreprinderi mici și mijlocii cu sediul în Comunitate și, într-un număr redus de cazuri, subcontractează aproape întregul proces de fabricație unor alte întreprinderi mici și mijlocii. În consecință, numărul total de persoane angajate cu normă întreagă în fabricarea șeilor este mult mai mare decât numărul de salariați direct angajați de industria comunitară. Se estimează că numărul total de salariați angajați în producția produsului similar este de cel puțin trei ori mai ridicat, și anume aproximativ 1 200 de persoane pe parcursul perioadei de anchetă. Salariile anuale medii au urmat aceeași tendință ca și costul muncii, și anume au progresat cu 5 % pe parcursul perioadei examinate, reprezentând un total de 7 784 339 EUR în 2002 și de 8 190 911 EUR pe parcursul perioadei de anchetă, ceea ce este sub rata de inflație înregistrată în Comunitate pe parcursul aceleiași perioade.

Tabelul 13

 

2002

2003

2004

2005 (Perioada de anchetă)

Salarii

421

434

456

418

Indice

100

103

108

99

Costul muncii (EUR/an)

11 427 812

12 136 974

12 319 136

12 121 976

Indice

100

106

108

106

Salarii (EUR/an)

7 784 339

8 136 410

8 428 090

8 190 911

Indice

100

105

108

105

(k)   Productivitate

(97)

Calculată ca producția anuală pe salariat, productivitatea a crescut la 42 225 unități în 2002, apoi a scăzut în mod regulat de-a lungul anilor până la 33 317 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Această scădere este cauzată de diminuarea volumului de producție.

Tabelul 14

 

2002

2003

2004

2005 (PA)

Productivitate (unitate/persoană angajată)

42 225

39 752

34 388

33 317

Indice

100

94

81

79

(l)   Creștere

(98)

În timp ce consumul comunitar a crescut cu 17 % între 2002 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor industriei comunitare a rămas stabil pe parcursul aceleiași perioade. Astfel, vânzările industriei comunitare au crescut mult mai puțin decât cererea pe parcursul perioadei examinate. Pe de altă parte, cota de piață a importurilor provenite din RPC a atins 19 puncte procentuale.

(m)   Mărimea marjei de dumping și restabilirea în urma practicilor de dumping anterioare

(99)

Ținând seama de volumul și de prețurile importurilor din China, incidența marjei de dumping reale asupra industriei comunitare nu poate fi considerată drept neglijabilă.

(100)

Nu s-a constatat că industria comunitară și-ar reveni de pe urma efectelor practicilor de dumping sau de subvenție anterioare.

6.   Concluzie cu privire la prejudiciu

(101)

Analiza indicatorilor de prejudiciu a arătat că situația industriei comunitare s-a deteriorat în mod semnificativ pe parcursul perioadei examinate. Cea mai mare parte a indicatorilor de prejudiciu (vânzări nete în volum, volumul producției, utilizarea capacităților, rentabilitate, randamentul investițiilor, investițiile, fluxul de lichidități și ocuparea forței de muncă) afișează o tendință negativă în perioada examinată.

(102)

Cu toate acestea, anumiți indicatori de prejudiciu arată o evoluție stabilă (vânzări nete ca valoare și capacitate de mobilizare a capitalurilor) sau manifestă chiar o tendință pozitivă (preț de vânzare mediu, capacitate de producție și stocuri finale). Cu toate acestea, creșterea prețurilor de vânzare și a valorii vânzărilor nete pe parcursul perioadei de anchetă nu poate fi atribuită unei îmbunătățiri a situației industriei comunitare ca atare, ci a fost consecința creșterii prețurilor materiilor prime, precum și a evoluției industriei comunitare spre producția de tipuri de produse cu cea mai mare valoare adăugată. În ceea ce privește stocurile finale, astfel cum este menționat la considerentul 82, acest tip de stoc nu poate fi considerat ca relevant pentru stabilirea prejudiciului, ținând seama de particularitatea acestei industrii.

(103)

Dată fiind evoluția considerabil negativă a indicatorilor de profit, se poate considera că este în joc viabilitatea industriei în cazul în care nu se remediază situația. De fapt, având în vedere că industria comunitară este constituită numai din întreprinderi mici și mijlocii care își exercită activitatea într-un mediu cu un capital puternic, este puțin probabil ca industria comunitară să poată supraviețui mai mult timp, din punct de vedere financiar, la acest nivel.

(104)

Ținând seama de cele menționate anterior, se trage concluzia că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

E.   LEGĂTURA DE CAUZALITATE

1.   Introducere

(105)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile cu prețuri de dumping ale produsului în cauză originar din RPC au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat ca semnificativ. Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care, în același moment, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare au fost, de asemenea, examinați, astfel încât eventualul prejudiciu cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

2.   Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping

(106)

Importurile din RPC s-au înmulțit de peste patru ori pe parcursul perioadei examinate, crescând cu 343 % în termeni de volum și cu 19 puncte procentuale în termeni de cotă de piață. În același timp, prețurile medii alte tuturor producătorilor-exportatori din RPC au fost mai mici cu 70,1 % decât prețurile medii ale industriei comunitare pe parcursul perioadei de anchetă. Creșterea substanțială a volumului importurilor din RPC și creșterea cotei lor de piață pe parcursul perioadei examinate, la prețuri net inferioare celor ale industriei comunitare, au coincis cu deteriorarea evidentă a situației financiare globale a acesteia din urmă pe parcursul aceleiași perioade.

(107)

În timp ce prețurile unitare ale importurilor din RPC s-au diminuat în mod regulat cu 21 % pe parcursul perioadei examinate, de la 1,4 EUR în 2002 la 1,1 EUR pe parcursul perioadei de anchetă, prețurile practicate de industria comunitară au crescut, pe parcursul aceleiași perioade, cu 26 %, de la 3,6 EUR în 2002 la 4,5 EUR pe parcursul perioadei de anchetă. Această evoluție a prețurilor în direcții opuse se poate explica în parte numai prin diferențele dintre ansamblul șeilor produse în Comunitate și cele produse în RPC. Pe de altă parte, producătorii comunitari au furnizat dovezi ale faptului că accesul la cea mai mare parte a materiilor prime și prețurile acestora sunt aceleași în Comunitate și în RPC. De asemenea, aceștia au arătat că nivelul costului materiilor prime utilizate pentru fabricarea șeilor în Comunitate a crescut pe parcursul perioadei examinate. De fapt, anumiți producători exportatori din RPC și-au vândut produsele în Comunitate sub costul materiilor prime, ceea ce arată, fără îndoială, că nu ne aflăm într-o situație în care prețurile sunt mici datorită vreunui avantaj comparativ al producătorilor din RPC, ci datorită existenței unor practici de dumping.

(108)

Aplicarea acestei politici de prețuri neloiale pentru importurile cu prețuri de dumping din RPC a avut ca efect scăderea prețurilor industriei comunitare, care nici măcar nu au putut acoperi creșterea costurilor materiilor prime, după cum o arată reducerea semnificativă a rentabilității industriei comunitare.

(109)

Pe baza considerațiilor anterioare, se pare că importurile la prețuri scăzute din RPC care au subcotat considerabil prețurile industriei comunitare au jucat un rol determinant în deteriorarea situației industriei comunitare, ceea ce se reflectă în special în scăderea producției, a volumului de vânzări și a cotelor de piață, precum și în scăderea bruscă a rentabilității.

3.   Efectele altor factori

(a)   Importuri care nu fac obiectul unui dumping, originare din Republica Populară Chineză

(110)

Pentru un producător-exportator, marja de dumping stabilită era sub pragul de minimis. În consecință, importurile acestei societăți nu au fost luate în considerare în analiza prejudiciului menționat anterior. În raport cu importurile totale din RPC, importurile acestui producător-exportator au evoluat în limite cuprinse între 28 % și 33 % pe parcursul anilor 2002 și 2003 până la 18 % - 23 % în 2004, pe parcursul perioadei de anchetă fiind cuprinse între 12 % și 17 %. Prețurile medii ale acestei societăți erau considerabil mai mici față de cele din industria comunitară de-a lungul perioadei examinate. Cu toate acestea, marjele de subcotare medii ale acestei societăți erau mult mai reduse decât cele ale societăților pentru care s-a constatat un dumping. Ținând seama de faptul că importurile acestei societăți erau puțin importante și, mai ales, că acestea s-au diminuat considerabil pe parcursul perioadei examinate, s-a concluzionat că importurile acestui producător-exportator, care nu au făcut obiectul unui dumping, nu au întrerupt legătura de cauzalitate, altfel spus, că importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au cauzat un prejudiciu semnificativ industriei comunitare.

(b)   Importuri din țări terțe, altele decât țara în cauză

(111)

Potrivit Eurostat și informațiilor obținute pe parcursul anchetei, principalele țări terțe de unde au fost importate șei sunt Taiwan, India și Vietnam.

(112)

Importurile din Taiwan au reprezentat 1 145 000 unități în 2002 și au progresat pe parcursul perioadei examinate cu 25 % pentru a ajunge la 1 429 200 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Cota de piață a șeilor importate din Taiwan reprezenta 6 % în 2002, și anume același nivel ca pe parcursul perioadei de anchetă. Produsele taiwaneze au fost importate la prețuri similare celor din industria comunitară. Cum cota de piață a importurilor taiwaneze nu a crescut, ci a rămas stabilă la 6 % pe parcursul perioadei examinate, și ținând seama că prețurile erau la același nivel cu cel din industria comunitară, nu se consideră că importurile din Taiwan ar fi avut un efect negativ asupra situației industriei comunitare.

(113)

Importurile din India au reprezentat 204 200 unități în 2002 și au crescut cu 30 % până la 264 600 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Pe întreaga durată a perioadei examinate, prețurile medii ale importurilor din India au rămas în mare parte sub nivelul importurilor din RPC. De la 0,63 EUR în 2002 au crescut la 0,91 EUR în 2003, pentru a cădea brusc la 0,47 EUR și a se stabiliza la 0,6 EUR pe parcursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, importurile în cauză reprezintă numai o cotă de piață de 1 % pe parcursul întregii perioade examinate. În consecință, s-a concluzionat că, în pofida nivelului redus al prețului importurilor din India, aceste importuri nu au avut vreun efect deosebit asupra situației industriei comunitare.

(114)

În ceea ce privește importurile din Vietnam, statisticile Eurostat arată un nivel foarte scăzut de 4 400 șei importate în 2002, care a crescut la 136 600 unități pe parcursul perioadei de anchetă. Prețurile importurilor din Vietnam au rămas echivalente cu prețurile importurilor din RPC. Cu toate acestea, după exemplul Indiei, cota de piață a importurilor din Vietnam era mai mică de 1 % în 2002 și în 2003, neatingând decât 1 % în 2004 și pe parcursul perioadei de anchetă. Se poate concluziona că aceste importuri nu au avut un impact semnificativ asupra stării industriei comunitare.

(115)

Ținând seama de cele menționate anterior, se conchide în mod provizoriu că importurile, altele decât cele din RPC, nu au contribuit la prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară.

(c)   Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală

(116)

Astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 84, aproximativ 8 % - 10 % din cifra de afaceri a industriei comunitare este consacrată investițiilor în cercetare și dezvoltare. Aceste investiții includ studii de poziție, încercări și proiectarea de noi modele de șei. Producătorii comunitari au susținut că anumiți producători-exportatori din RPC se mulțumesc să copieze produsele europene brevetate și să obțină un avantaj în materie de cost în raport cu producătorii din Comunitate, ceea ce se reflectă în prețul modic al șeilor importate din RPC. În schimb, un importator independent a declarat că produsele contrafăcute nu constituiau doar un atribut al RPC, ci erau și o cauză de litigiu între producătorii Comunității. Este recunoscut că, în general, contrafacerea este o problemă importantă în acest sector care ar fi putut efectiv să fi agravat situația industriei comunitare. În toate cazurile, pierderile generate de încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală de însăși industria comunitară sunt insuficiente pentru a întrerupe legătura de cauzalitate între creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping și prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară. Ar trebui precizat, de asemenea, că, în măsura în care importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au profitat de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, acest fapt nu poate fi considerat ca un alt factor, dat fiind că aceste infracțiuni continuă să fie legate de importurile care fac obiectul unui dumping.

4.   Concluzii privind legătura de cauzalitate

(117)

Coincidența între, pe de o parte, creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC, creșterea cotelor de piață și subcotarea constatată a prețurilor și, pe de altă parte, deteriorarea evidentă a situației industriei comunitare, permite concluzionarea faptului că importurile care fac obiectul unui dumping sunt cauza prejudiciului semnificativ suferit de industria comunitară în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. Ceilalți factori analizați nu s-au dovedit a fi determinanți pentru prejudiciul suferit.

(118)

Pe baza analizei anterioare care a distins în mod clar și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți ce au avut impact asupra situației industriei comunitare de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se concluzionează în mod provizoriu că importurile de șei originare din Republica Populară Chineză au cauzat un prejudiciu semnificativ industriei comunitare în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

F.   INTERESUL COMUNITĂȚII

(119)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind dumpingul prejudiciabil, existau motive imperioase de a concluziona că nu era în interesul Comunității să se adopte măsuri în acest caz special. Trebuie examinată incidența probabilă a instituirii sau nu de măsuri asupra tuturor părților vizate de prezenta procedură.

1.   Industria comunitară

(120)

Situația prejudiciabilă în care se află industria comunitară rezultă din propriile dificultăți de a concura cu importurile la prețuri mici care fac obiectul unui dumping.

(121)

Instituirea de măsuri ar trebui să permită industriei comunitare să crească volumul vânzărilor proprii și să recâștige cotele de piață, generând astfel economii de scară mai bune și atingând nivelul de profit necesar pentru justificarea continuării investițiilor în propriile unități de producție și în cercetare în vederea menținerii unei producții concurențiale.

(122)

Un importator a afirmat că un producător comunitar ocupa o poziție dominantă pe piață fără să prezinte, cu toate acestea, elemente de probă în sprijinul acestei afirmații. Dat fiind că șeile au fost produse pe parcursul întregii perioade examinate de cel puțin zece producători concurenți diferiți din Comunitate și că în timpul anchetei nimic nu a permis susținerea acestei afirmații, cererea este respinsă.

(123)

În absența măsurilor, situația industriei comunitare va continua să se deterioreze. Ea nu va fi în măsură să investească în noile tehnologii și să concureze în mod eficient importurile din țări terțe. De asemenea, în cazul în care nu sunt instituite măsuri, industria comunitară nu va mai putea avea acces pe piața de șei de calitate medie și la importantul volum de vânzări al acestora, fiind, prin urmare, incapabilă să își repartizeze cheltuielile fixe. De fapt, anumite întreprinderi ar fi obligate să oprească fabricarea de produse similare și să concedieze personalul, cum a fost deja cazul unui producător comunitar în 2005. Se concluzionează, în consecință, că instituirea de măsuri antidumping este conformă cu interesul industriei comunitare.

2.   Interesul importatorilor independenți

(124)

În ceea ce privește importatorii, numai doi importatori independenți au răspuns la chestionar. A fost efectuată, ulterior, o vizită de verificare la sediul unuia dintre ei. Volumul produsului în cauză importat de acești doi importatori a reprezentat 21 % din importurile totale ale Comunității din China și 7 % din consumul comunitar.

(125)

Dat fiind că majoritatea importurilor de șei în Comunitate se efectuează prin intermediul importatorilor care nu sunt în legătură cu producătorii-exportatori, importurile acestor importatori independenți au fost considerate ca reprezentative pentru toți ceilalți importatori independenți.

(126)

Pentru cei doi importatori, importurile produsului în cauză din RPC au reprezentat 100 % din importurile lor totale de șei. În cazul unuia dintre importatori, valoarea corespunzătoare a vânzărilor a reprezentat 8 % din cifra sa totală de afaceri pe parcursul perioadei de anchetă. Pe durata acesteia din urmă, vânzările de șei importate din RPC au fost profitabile. Cu toate acestea, rentabilitatea vânzărilor de șei a fost cu 0,7 puncte procentuale mai mică decât rentabilitatea globală a acestei societăți care era cuprinsă, aproximativ, în limitele a 2 % - 6 % pe parcursul perioadei de anchetă. În cazul celuilalt importator, valoarea vânzărilor de șei importate pe parcursul perioadei de anchetă a reprezentat numai 1,2 % din cifra totală de afaceri a societății, iar rentabilitatea vânzărilor de șei a fost apreciată conformă cu rentabilitatea globală a acestei societăți. Se poate presupune, potrivit informațiilor comunicate de ceilalți importatori, că situația acestor doi importatori este reprezentativă pentru majoritatea importatorilor de șei din RPC.

(127)

Cum cele două întreprinderi importau șei numai din RPC, se poate concluziona că instituirea de măsuri ar putea să afecteze în mod real situația financiară a acestor societăți. Cu toate acestea, în cazul în care se ține seama de faptul că vânzările de șei reprezintă numai o parte minoră din cifra totală de afaceri și din profitul societăților, nu se așteaptă ca măsurile să aibă un impact financiar semnificativ asupra situației generale a acestor doi importatori. În plus, aceste societăți puteau, de asemenea, să importe șei de la grupul de societăți pentru care nu s-a constatat nici un dumping sau din alte țări terțe, precum Taiwanul.

3.   Interesul utilizatorilor

(128)

Patru utilizatori și distribuitori ai produsului în cauză au răspuns la chestionarul trimis de Comisie. Aceștia reprezintă întreprinderi care utilizează șeile produse în Comunitate și șeile importate pentru asamblarea bicicletelor. Aceste patru societăți au utilizat un total de 1 255 655 șei pe parcursul perioadei de anchetă dintre care peste jumătate (55 %) erau șei originare din RPC. Numărul de șei importate din RPC și utilizate de cele patru societăți a reprezentat 5,7 % din volumul de vânzări al industriei comunitare și 2,9 % din consumul total de șei din Comunitate pe parcursul perioadei de anchetă. În ceea ce privește asamblorii de biciclete, s-a constatat că șeile reprezintă numai o componentă cu un cost minor din costul total al bicicletei montate. În medie, șeile, în funcție de model, reprezintă numai 1 - 4 % din costul total al unei biciclete.

(129)

Doi dintre cei patru utilizatori au declarat că instituirea de drepturi antidumping nu ar avea, cu siguranță, un mare efect asupra activităților lor, dat fiind că o creștere a prețului șeilor s-ar repercuta eventual asupra prețului de vânzare la clientul final. Pe de altă parte, aceștia au susținut că diferența de preț între șeile produse și vândute de industria comunitară și cele importate din China era de așa natură încât chiar prin instituirea de drepturi antidumping șeile originare din RPC vor rămâne concurențiale.

(130)

Ceilalți doi utilizatori nu au comunicat rezumate neconfidențiale ale informațiilor pe care le-au furnizat. În consecință și în conformitate cu articolul 19 alineatul (3), aceste informații sunt în mod provizoriu îndepărtate.

(131)

Un producător-exportator a afirmat că instituirea de măsuri privind importul de șei nu răspundea interesului comunitar în măsura în care acesta va continua să amenințe viabilitatea industriei europene de fabricație a ciclurilor. Societatea a susținut că producătorii comunitari vor pune capăt activităților de montaj și vor începe importul de biciclete montate din RPC, în pofida existenței unui drept antidumping asupra bicicletelor. Ar trebui precizat, pe această temă, că exportatorii nu au calitatea de a determina interesul comunitar. Totuși, acest argument a fost, în esență, examinat. Dat fiind că doi dintre cei patru utilizatori de șei de bicicletă au declarat că instituirea de măsuri nu ar avea nici un impact semnificativ asupra activităților lor datorită costului redus al șeii raportat la costul global de producție al unei biciclete, acest argument trebuie să fie respins în toate cazurile.

(132)

Știind că cele patru societăți au achiziționat o parte însemnată de șei (45 % pe parcursul perioadei de anchetă) în Comunitate și dată fiind importanța relativ scăzută a costului unei șei în costul total al unei biciclete montate în întregime, se concluzionează că impactul asupra costurilor instituirii de măsuri antidumping aplicate șeilor nu ar avea un efect determinant asupra costurilor globale pentru utilizatori. În caz contrar, utilizatorii de șei importate vor putea, probabil, să repercuteze costurile suplimentare.

4.   Interesul furnizorilor de materii prime și al consumatorilor

(133)

Un furnizor de materii prime a răspuns la chestionar. Această societate vinde părțile metalice ale șeilor producătorilor comunitari, și anume, cadrele și arcurile fabricate din fier, oțel, titan, vanadiu, mangan sau oțel carbon. Societatea este în favoarea instituirii de drepturi antidumping în măsura în care se prevede creșterea volumului de producție al industriei comunitare, situația fiind, în mod necesar, identică și în cazul cererii de materii prime.

(134)

Ținând seama de cele menționate anterior și în lipsa altor elemente sau reacții din partea organizațiilor de consumatori, se concluzionează că măsurile propuse nu vor avea nici o incidență asupra consumatorilor.

5.   Concluzie privind interesul Comunității

(135)

Ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează că nu există nici un motiv imperios care să aibă legătură cu interesul comunitar de a nu institui, în speță, măsuri antidumping.

G.   MĂSURI ANTIDUMPING PROVIZORII

1.   Gradul de eliminare a prejudiciului

(136)

Ținând seama de concluziile stabilite privind dumpingul, prejudiciul care rezultă din acesta și interesul Comunității, se consideră necesară instituirea de măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping.

(137)

Măsurile trebuie să fie instituite la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri, fără însă a depăși marja de dumping constatată. Pentru a calcula valoarea dreptului necesar pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile de producție și să realizeze profitul înaintea impozitării la un nivel pe care o industrie de acest tip l-ar putea în mod rezonabil obține în acest sector în condiții normale de concurență, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, la vânzările de produse similare în Comunitate. Marja de profit înaintea impozitării utilizată pentru acest calcul se ridică la 5 % din cifra de afaceri, fiind bazată pe rentabilitatea stabilită cu ocazia anchetelor precedente privind producătorii de piese de bicicletă care includ producătorii comunitari astfel cum aceștia sunt definiți la considerentul 67.

(138)

Majorarea necesară de preț a fost determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat, utilizat pentru stabilirea subcotării (a se vedea considerentul 75 anterior), și prețul neprejudiciabil al produselor vândute de industria comunitară pe piața Comunității. Prețul neprejudiciabil a fost obținut prin ajustarea prețurilor de vânzare din industria comunitară pentru a ține seama de pierderile/beneficiile reale pe parcursul perioadei de anchetă și prin adăugarea marjei de profit menționate anterior. Diferența care rezultă din această comparație a fost ulterior exprimată în procentaj din valoarea totală CIF la import.

(139)

Pentru a calcula nivelul de eliminare a prejudiciului la scară națională pentru toți ceilalți exportatori din RPC, este necesar să se reamintească faptul că gradul de cooperare a fost redus. În consecință, marja de prejudiciu a fost calculată ca medie ponderată a marjei calculate pentru exportatorul care a cooperat și marjele superioare stabilite pentru tipurile reprezentative exportate de același exportator.

(140)

Marjele de prejudiciu au fost substanțial superioare marjelor de dumping constatate.

2.   Măsuri provizorii

(141)

Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră că trebuie să fie instituit un drept antidumping provizoriu la nivelul marjei de dumping constatate, dar că, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, acest drept nu trebuie să depășească marja de prejudiciu calculată anterior.

(142)

Rata dreptului antidumping individual precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Acestea reflectă, prin urmare, situația constatată pentru societățile în cauză pe parcursul acestei anchete. Această rată a dreptului (în contrast cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel în mod exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză fabricate de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice, citate. Produsele importate fabricate de alte societăți ale căror nume și adrese nu sunt menționate în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile în legătură ce societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste rate și vor face obiectul ratei dreptului aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(143)

Orice solicitare de aplicare a acestei rate a dreptului individual (de exemplu, ca urmare a unei schimbări de denumire a entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (3) și să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților întreprinderii legate de producție, precum și de vânzările pe piața internă și la export, care rezultă din această schimbare de denumire sau din crearea de astfel de noi entități de producție sau de vânzare. După consultarea comitetului consultativ, Comisia va modifica, după caz, regulamentul, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de rata dreptului individual. Pentru a garanta buna aplicare a drepturilor antidumping, marja de dumping la nivel național trebuie să fie aplicată și producătorilor care nu au exportat în Comunitate pe parcursul perioadei de anchetă.

(144)

Ținând seama de cele menționate anterior, rata dreptului provizoriu se prezintă după cum urmează:

Cionlli Bicycle (Taicang) Co., Ltd, Shunde Hongli Bicycle Parts Co., Ltd și Safe Strong Bicycle Parts Shenzhen Co., Ltd

7,5 %

Giching Bicycle Parts (Shenzhen) Co., Ltd și Velo Cycle Kunshan Co., Ltd

0 %

Toate celelalte societăți

30,9 %

3.   Organe speciale însărcinate cu monitorizarea

(145)

Pentru a reduce riscurile de eludare legate de diferența mare între ratele dreptului, se consideră necesar, în speță, să se adopte dispoziții speciale pentru a garanta buna aplicare a drepturilor antidumping. Numai importurile produsului în cauză fabricat de către producătorii-exportatorii respectivi pot beneficia de marja de dumping specifică, calculată pentru fiecare producător în cauză. Aceste măsuri cuprind următoarele elemente:

(146)

Prezentarea autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale în bună și cuvenită formă, conformă cu cerințele prevăzute în anexa la prezentul regulament. Importurile neînsoțite de o astfel de factură vor face obiectul unui drept antidumping rezidual care se aplică tuturor celorlalte societăți.

(147)

Se reamintește că, în cazul în care exporturile societăților care fac obiectul unei rate a dreptului individual reduse cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor antidumping, această creștere de volum ar putea fi considerată ca reprezentând, prin ea însăși, o schimbare în structura schimburilor care rezultă din instituirea de măsuri în temeiul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În aceste circumstanțe și cu condiția îndeplinirii cerințelor, poate fi întreprinsă o anchetă împotriva eludării. Cu această ocazie, se va examina necesitatea suprimării ratelor dreptului individual și a instituirii, prin urmare, a unui drept la scară națională.

H.   DISPOZIȚII FINALE

(148)

În interesul unei bune administrări, ar trebui fixat un termen pentru a permite părților interesate care s-au anunțat în termenul stabilit în avizul de deschidere să își prezinte punctul de vedere în scris și să solicite să fie audiați. De asemenea, ar trebui precizat că toate concluziile privind instituirea de drepturi antidumping elaborate în scopul prezentului regulament sunt provizorii și pot fi reexaminate pentru instituirea oricărui drept definitiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie un drept antidumping provizoriu asupra importurilor de șei și de componente esențiale ale acestora, și anume suporturi, perne și huse de bicicletă și alte cicluri (inclusiv triciclurile cu coș), nemotorizate, cicluri cu motor auxiliar, cu sau fără ataș, aparate de fitness și biciclete ergonomice, care intră sub incidența codurilor NC 8714 95 00, ex 8714 99 90 și ex 9506 91 10 (coduri TARIC 8714999081 și 9506911010) și originare din Republica Populară Chineză.

(2)   Rata dreptului provizoriu care se aplică prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează, pentru produsele fabricate de următoarele societăți:

Societate

Drept antidumping

Cod adițional TARIC

Cionlli Bicycle (Taicang) Co., Ltd, Shunde Hongli Bicycle Parts Co. Ltd și Safe Strong Bicycle Parts Shenzhen Co., Ltd

7,5 %

A787

Giching Bicycle Parts (Shenzhen) Co., Ltd și Velo Cycle Kunshan Co., Ltd

0 %

A788

Toate celelalte societăți

30,9 %

A999

(3)   Aplicarea ratei dreptului individual stabilite pentru societățile menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale în bună și cuvenită formă, conformă cu cerințele prevăzute în anexă. În cazul în care această factură lipsește, se aplică dreptul vamal aplicabil tuturor celorlalte societăți.

(4)   Punerea în liberă circulație în Comunitate a produselor menționate la alineatul (1) este condiționată de depunerea unei garanții echivalente cu valoarea dreptului provizoriu.

(5)   Cu excepția dispozițiilor contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

Articolul 2

Fără a aduce atingere articolului 20 al Regulamentului (CE) nr. 384/96, părțile interesate pot solicita să fie informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament, să își prezinte în scris punctul de vedere și să solicite să fie audiate de Comisie în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

În conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, părțile în cauză pot prezenta observații în legătură cu aplicarea prezentului regulament în termen de o lună de la data intrării în vigoare a acestuia.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 din prezentul regulament se aplică pe o perioadă de șase luni.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2)  JO C 84, 7.4.2006, p. 4.

(3)  Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția B, B-1049 Bruxelles.


ANEXĂ

Factura comercială în bună și cuvenită formă prevăzută la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament trebuie să conțină o declarație semnată de un responsabil al societății și care să fie redactată după cum urmează:

1.

Numele și funcția responsabilului societății care a emis factura comercială.

2.

Declarația următoare: „Subsemnatul, certific faptul că [volumul] de șei vândute la export în Comunitatea Europeană și care face obiectul prezentei facturi a fost produs de [numele și adresa societății] [codul adițional TARIC] în Republica Populară Chineză. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte”.


11/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

289


32006R2005


L 379/65

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2005/2006 AL COMISIEI

din 22 decembrie 2006

de instituire a unor drepturi antidumping provizorii pentru importurile de fibre sintetice discontinue din poliester originare din Malaiezia și Taiwan

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulament de bază”), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (2), în special articolul 7,

după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURĂ

1.   Deschiderea procedurii

(1)

La 12 aprilie 2006, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) (denumit în continuare „aviz de deschidere”), Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de fibre sintetice discontinue din poliester originare din Malaiezia și Taiwan.

(2)

Procedura antidumping a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la 3 martie 2006 de Comité international de la rayonne et des fibres synthétiques (denumit în continuare „CIRFS” sau „reclamant”), în numele unor producători reprezentând un procent semnificativ, respectiv peste 50 %, din producția comunitară totală de fibre sintetice discontinue din poliester. Plângerea conținea dovezi care demonstrau că respectivul produs face obiectul unor practici de dumping și care indicau prejudiciul material semnificativ rezultat. Respectivele probe au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

2.   Măsuri în vigoare

(3)

În martie 2005, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 428/2005 (4), un drept antidumping definitiv pentru importurile de fibre discontinue din poliester originare din Republica Populară Chineză și Arabia Saudită și a modificat drepturile antidumping existente aplicabile fibrelor sintetice discontinue din poliester originare din Republica Coreea. De asemenea, sunt în vigoare măsuri antidumping definitive aplicabile importurilor de fibre sintetice discontinue din poliester originare din Belarus (5).

3.   Părțile interesate de procedură

(4)

Producătorii-exportatori malaiezieni și taiwanezi, importatorii-comercianți și asociațiile lor, furnizorii și utilizatorii interesați în mod notoriu, reprezentanții țărilor exportatoare în cauză, reclamantul și toți producătorii comunitari cunoscuți au fost informați în mod oficial de către Comisie cu privire la deschiderea procedurii. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita audieri în termenul stabilit în avizul de deschidere. Părțile interesate care au solicitat audieri au fost audiate.

(5)

Ținând seama de numărul mare de producători-exportatori taiwanezi menționați în plângere, precum și de numărul mare de producători și importatori comunitari de fibre sintetice discontinue din poliester, în avizul de deschidere s-a propus să se recurgă la eșantionare, în vederea stabilirii dumpingului și a prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(6)

Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă este necesar să se procedeze la eșantionare și, după caz, să stabilească compoziția eșantionului, toți producătorii-exportatori taiwanezi, precum și producătorii și importatorii comunitari au fost invitați să se facă cunoscuți și să furnizeze Comisiei, conform procedurilor specificate în avizul de deschidere, informații esențiale privind activitățile lor referitoare la fibrele sintetice discontinue din poliester, desfășurate în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”).

(7)

Nouă societăți taiwaneze au răspuns la chestionarul de eșantionare. Opt dintre acestea au declarat că au efectuat vânzări la export în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Patru societăți, reprezentând peste 80 % din volumul declarat al exporturilor în Comunitate în cursul perioadei de anchetă, au fost luate în considerare în vederea constituirii eșantionului. Eșantionul s-a stabilit pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi care ar putea fi examinat în mod corespunzător în perioada de timp disponibilă. Autoritățile taiwaneze au fost consultate în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu au ridicat nicio obiecție. Eșantionul se compune din următoarele societăți:

Far Eastern Textile Ltd.

Nan Ya Plastics Corporation

Tung Ho Spinning Weaving & Dyeing Co., Ltd.

Tuntex Distinct Corporation și societatea asociată Tuntex Synthetic Corporation.

(8)

Doar trei importatori independenți din Comunitatea Europeană s-au făcut cunoscuți și au furnizat informațiile solicitate în termenele stabilite. Prin urmare, nu a fost necesar să se recurgă la metoda eșantionării. S-au trimis chestionare celor trei importatori independenți, dar, întrucât doi dintre aceștia nu au completat integral chestionarul, s-a considerat că respectivii importatori nu au cooperat la anchetă.

(9)

Dintre producătorii industriali comunitari, s-au făcut cunoscuți doar trei, furnizând, de asemenea, informațiile solicitate în termenele stabilite și completând chestionarul. Prin urmare, nu a fost necesar să se recurgă la metoda eșantionării.

(10)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților interesate în mod notoriu, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenele prevăzute în avizul de deschidere și a primit răspunsuri din partea a doi producători-exportatori malaiezieni, patru producători-exportatori taiwanezi luați în considerare în vederea constituirii eșantionului, din partea unei societăți care este asociată cu un producător-exportator taiwanez, precum și din partea a trei producători comunitari, a unui importator independent, a unui furnizor de materii prime și din partea a șapte utilizatori.

(11)

Comisia a analizat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului cauzat de dumpingul respectiv și a interesului Comunității și a efectuat vizite de verificare în localurile următoarelor societăți:

(a)

Producători comunitari:

Advansa GmbH, Hamm, Germania

Wellman International Ltd., Kells, Irlanda

La Seda de Barcelona, Barcelona, Spania

(b)

Importator independent

SIMP SPA, Verona, Italia

(c)

Utilizatori:

Tharreau Industries, Chemillé, Franța

Libeltex, Meulebeke, Belgia

(d)

Producători-exportatori din Malaiezia:

Hualon Corporation (M) Sdn. Bhd., Kuala Lumpur

Penfibre Sdn. Bhd., Penang

(e)

Producători-exportatori din Taiwan:

Far Eastern Textile Ltd., Taipei

Nan Ya Plastics Corporation, Taipei

Tung Ho Spinning Weaving & Dyeing Co., Ltd., Taipei

Tuntex Distinct Corporation, Hsichih, Taipei County și societatea asociată acesteia Tuntex Synthetic Corporation, Hsichih, Taipei County

4.   Perioadă de anchetă

(12)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată” sau „perioada de examinare a prejudiciului”).

B.   PRODUS ÎN CAUZĂ ȘI PRODUS SIMILAR

5.   Produs în cauză

(13)

Produsele în cauză sunt fibrele sintetice discontinue din poliester, necardate, nepieptănate și neprelucrate în alt mod pentru filatură, clasificate în prezent la codul NC 5503 20 00. Acestea sunt denumite în mod obișnuit fibre discontinue din poliester.

(14)

Produsele respective reprezintă o materie primă utilizată în diferite stadii ale procesului de fabricare a produselor textile. În Comunitate, fibrele discontinue din poliester se utilizează fie în filatură, adică pentru fabricarea filamentelor destinate producției de textile, după ce au fost amestecate în prealabil cu alte fibre, ca de exemplu bumbac sau lână, fie pentru alte articole nețesute, de exemplu, umplerea, respectiv, căptușirea sau capitonarea anumitor produse textile precum perne, scaune de mașini sau jachete.

(15)

Există diferite tipuri de produs care se diferențiază prin anumite caracteristici, precum greutatea, tenacitatea, luciul, tratarea cu siliciu sau prin clasificarea lor în diferite categorii de produse (fibre rotunde, goale sau cu două componente) sau în categorii speciale (fibre colorate și fibre cu secțiune triunghiulară). Din punct de vedere al modului de fabricare, se pot distinge fibre discontinue din poliester virgine, fabricate din materii prime virgine, și fibre discontinue din poliester regenerate, fabricate din poliester reciclat. În sfârșit, fibrele pot fi de calitate inferioară calității standard sau fibre de calitate superioară.

(16)

Ancheta a demonstrat că toate tipurile produsului în cauză definite la considerentul 13, în ciuda diferențelor la nivelul diverșilor factori descriși la considerentul anterior, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare, toate tipurile produsului în cauză pot fi considerate ca fiind un singur produs, în sensul prezentei proceduri antidumping.

6.   Produs similar

(17)

S-a constatat că produsul în cauză și fibrele discontinue din poliester fabricate și vândute de industria comunitară în Comunitate, precum și fibrele discontinue din poliester fabricate și vândute pe piața internă a celor două țări exportatoare, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și sunt destinate acelorași utilizări. În consecință, respectivele produse sunt considerate provizoriu ca fiind similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

C.   DUMPING

7.   Metodă generală

(18)

Metoda generală este descrisă în continuare. Prezentarea ulterioară a concluziilor privind dumpingul în cazul țărilor care fac obiectul anchetei descrie, prin urmare, numai situația specifică fiecărei țări exportatoare.

7.1.   Valoare normală

(19)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a verificat mai întâi dacă vânzările de fibre discontinue din poliester efectuate pe piața internă de fiecare producător-exportator care a cooperat sunt reprezentative, respectiv, dacă volumul lor total reprezintă minimum 5 % din volumul total al vânzărilor la export efectuate de producătorul respectiv în Comunitate.

(20)

Comisia a identificat apoi tipurile de fibre discontinue din poliester vândute pe piața internă, identice sau direct comparabile cu cele vândute la export în Comunitate. În ceea ce privește examinarea în funcție de tipul de produs, după cum se menționează la considerentul 17, Comisia a considerat că tipurile de produs vândute pe piața internă și cele exportate sunt direct comparabile, întrucât prezintă caracteristici similare în termeni de origine, denier, compoziție, secțiune, luciu, culoare, tratare cu siliciu, calitate și utilizare.

(21)

Pentru fiecare tip vândut de producătorii-exportatori pe piețele lor interne și considerat ca fiind direct comparabil cu tipul de fibre discontinue din poliester vândute la export în Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările pe piața internă au fost suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă ale unui anumit tip de fibre discontinue din poliester au fost considerate suficient de reprezentative în cazul în care, în cursul perioadei de anchetă, volumul lor total a reprezentat minimum 5 % din volumul total al vânzărilor tipului comparabil de produs exportat în Comunitate.

(22)

Comisia a verificat apoi dacă vânzările interne ale fiecărui tip de fibre discontinue din poliester efectuate pe piața internă în cantități reprezentative pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, calculând procentul de vânzări profitabile ale tipului de produs în cauză, realizate către clienți independenți.

(23)

În cazul în care volumul vânzărilor unui tip de fibre discontinue din poliester efectuate la un preț net cel puțin egal cu costul de producție calculat a reprezentat peste 80 % din volumul total al vânzărilor respectivului tip de produs și în cazul în care prețul mediu ponderat al respectivului tip de produs a fost cel puțin egal cu costul de producție, valoarea normală s-a calculat pe baza prețului intern real, corespunzător mediei ponderate a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs, efectuate în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă au fost profitabile sau nu.

(24)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de fibre discontinue din poliester a reprezentat maximum 80 % din volumul total al vânzărilor respectivului tip de produs sau în cazul în care prețul mediu ponderat al respectivului tip de produs a fost mai mic decât costul de producție, valoarea normală s-a calculat pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile ale respectivului tip de produs, în cazul în care vânzările în cauză au reprezentat minimum 10 % din volumul total al vânzărilor respectivului tip de produs.

(25)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de produs a reprezentat mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor respectivului tip de produs, s-a considerat că respectivul tip de produs a fost vândut în cantități insuficiente și că, prin urmare, prețul practicat pe piața internă nu poate constitui o bază adecvată de calculare a valorii normale.

(26)

În cazul în care prețurile practicate de un producător-exportator pe piața internă pentru un anumit tip de produs nu au putut fi utilizate pentru calcularea valorii normale, a fost necesară aplicarea unei alte metode. În acest caz și în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de producție practicate de fiecare producător-exportator majorate cu o sumă rezonabilă reprezentând costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și cu o marjă de profit rezonabilă.

(27)

În acest sens, Comisia a verificat dacă costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale suportate de fiecare producător-exportator în cauză și profiturile realizate de aceștia pe piața internă reprezintă date fiabile.

(28)

Costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale suportate pe piața internă au fost considerate fiabile în cazul în care volumul vânzărilor pe piața internă ale societății în cauză a putut fi considerat reprezentativ în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Marja de profit obținut pe piața internă a fost calculată pe baza vânzărilor interne efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

(29)

În cazurile în care respectivele condiții nu au fost îndeplinite, Comisia a examinat oportunitatea utilizării datelor privind alți exportatori sau producători de pe piața internă a țării de origine, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază. În cazul în care au existat date fiabile privind un singur producător-exportator, a fost imposibilă calcularea unei medii în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază și s-a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (6) litera (b), respectiv dacă este posibilă utilizarea, pentru exportatorul sau producătorul în cauză, a datelor privind producția și vânzările aceleiași categorii generale de produse. În cazul în care respectivele date privind costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și profitul nu au fost disponibile sau nu au fost furnizate de producătorul-exportator în cauză, acestea au fost calculate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, adică pe baza oricărei alte metode rezonabile.

7.2.   Preț de export

(30)

Întrucât toate exporturile au fost destinate unor clienți independenți din Comunitate, prețurile de export au fost calculate în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

7.3.   Comparație

(31)

Comparația între valoarea normală și prețurile de export a fost efectuată la nivelul franco fabrică. În vederea efectuării unei comparații echitabile, s-a ținut seama în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au acordat ajustări adecvate în cazul în care au fost aplicabile, exacte și susținute de probe verificate.

7.4.   Marje de dumping

(32)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marjele de dumping au fost stabilite, pentru fiecare producător-exportator, în funcție de tipul de produs, pe baza comparației dintre valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, stabilite după metodele descrise anterior.

(33)

În general, Comisia consideră producătorii-exportatori asociați sau producătorii aparținând aceluiași grup ca fiind o singură entitate în vederea stabilirii marjei de dumping și, prin urmare, calculează o singură marjă de dumping. Calcularea unor marje de dumping individuale ar putea încuraja eludarea măsurilor antidumping și ar diminua eficiența acestora, permițând producătorilor-exportatori asociați să exporte în Comunitate prin intermediul societății cu cea mai scăzută marjă individuală de dumping.

(34)

În conformitate cu respectiva practică, producătorii-exportatori asociați aparținând acelorași grupuri au fost considerați o singură entitate și li s-a atribuit o marjă de dumping unică, calculată pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping ale producătorilor din grupul respectiv care au cooperat.

(35)

Marja de dumping a producătorilor-exportatori care au cooperat și care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, dar nu au fost incluși în eșantion, s-a calculat pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping ale societăților incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(36)

Pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat, marja de dumping s-a calculat pe baza datelor disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest sens, gradul de necooperare s-a calculat comparând volumul exporturilor în Comunitate declarat de producătorii-exportatori care au cooperat cu statisticile echivalente privind volumul importurilor, stabilite de Eurostat în cursul perioadei de anchetă.

(37)

Întrucât în cele două țări exportatoare nivelul de cooperare a fost scăzut, adică volumul exporturilor efectuate de producătorii-exportatori care au cooperat din fiecare țară exportatoare a reprezentat mai puțin de 80 % din volumul importurilor provenite din țara respectivă, marja de dumping reziduală s-a calculat pe baza mediei tranzacțiilor cu cea mai mare marjă de dumping, efectuate în cantități reprezentative de producătorii-exportatori care au cooperat. Adoptarea respectivei metode a fost necesară pentru a nu recompensa lipsa cooperării, întrucât nu există niciun motiv pentru a considera că un producător-exportator care nu a cooperat a practicat dumpingul într-o măsură mai mică.

7.5.   Malaiezia

(38)

Au răspuns la chestionar doi producători-exportatori.

7.5.1.   Valoarea normală

(39)

Vânzările produsului similar realizate pe piața internă de unul dintre producătorii-exportatori care au cooperat nu au putut fi considerate suficient de reprezentative.

(40)

Prin urmare, valoarea normală a fost construită după metoda descrisă la considerentul 26 menționat anterior.

(41)

Din anchetă a reieșit că au fost subestimate costurile de producție declarate de societate, întrucât cheltuielile generale de fabricație (inclusiv amortizările, costul chiriei, salariile și costurile de întreținere) efectiv suportate în cursul perioadei de anchetă au fost asimilate costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale. Societatea a susținut că practica respectivă a fost necesară pentru a reflecta nivelul scăzut de utilizare a capacităților instalațiilor sale de producție. Cu toate acestea, costurile efectiv suportate includ și costurile generale de fabricație asimilate costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale. Faptul că societatea nu utiliza decât o parte din capacitățile sale de producție nu înseamnă că respectivele instalații nu implică anumite costuri. De altfel, respectivele costuri au fost înregistrate în documentele contabile ale societății și, întrucât acestea erau direct legate de fabricarea produsului similar, a fost necesară rectificarea costului de producție declarat.

(42)

Întrucât nu au existat vânzări ale produsului similar pe piața internă și date privind aceeași categorie generală de produse, în cursul perioadei de anchetă, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost determinate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. În special, costurile menționate anterior au fost calculate pe baza volumului total al vânzărilor tuturor produselor pe piața internă. Respectivele cheltuieli au fost adăugate la costul mediu de producție al fiecărui tip de produs exportat de societate în cursul perioadei de anchetă.

(43)

În ceea ce privește profitul, întrucât nu s-au putut utiliza alte baze rezonabile de calcul, s-a utilizat o marjă de profit de 5 %. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, din niciuna dintre informațiile disponibile nu a reieșit că respectiva marjă de profit depășește profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători din vânzarea unor produse din aceeași categorie generală, pe piața internă a Malaieziei.

(44)

Al doilea producător-exportator care a cooperat a efectuat vânzări reprezentative ale produsului similar pe piața internă. Cu toate acestea, vânzările realizate în cadrul unor operațiuni comerciale normale nu au fost suficiente pentru ca valoarea normală să fie calculată pe baza prețurilor practicate pe piața internă. Prin urmare, a fost necesară construirea valorii normale. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost calculate pe baza datelor societății privind producția și vânzările produsului similar. S-a aplicat o marjă de profit de 5 %, la fel ca și în cazul celuilalt producător-exportator.

7.5.2.   Preț de export

(45)

Cei doi producători-exportatori au efectuat vânzări direct către clienți independenți din Comunitate. Prin urmare, prețurile de export au fost calculate pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

7.5.3.   Comparație

(46)

În vederea efectuării unei comparații echitabile, în cazul în care a fost aplicabil și justificat, s-au efectuat ajustări pentru a ține seama de diferențele privind cheltuielile de transport, asigurări, manipulare și încărcare, precum și costurile auxiliare, creditele și comisioanele.

7.5.4.   Marje de dumping

(47)

Marjele de dumping provizorii, exprimate în procente din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

Hualon Corporation (M) Sdn. Bhd., Kuala Lumpur: 12,4 %;

Penfibre Sdn. Bhd., Penang: 14,7 %;

Toate celelalte societăți: 23,0 %.

7.6.   Taiwan

(48)

Au răspuns la chestionar toți cei patru producători-exportatori incluși în eșantion, precum și o altă societate asociată din țara exportatoare.

(49)

Un producător taiwanez a completat formularul de eșantionare și a solicitat stabilirea unui drept individual. Cu toate acestea, respectiva societate nu a exportat fibre discontinue din poliester în Comunitate, în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, nu a putut fi considerată producător-exportator. Prin urmare, nu a fost posibilă calcularea unei marje de dumping individuale pentru respectiva societate, care trebuie să facă obiectul dreptului rezidual provizoriu stabilit pentru toți ceilalți producători taiwanezi. Societatea a fost informată cu privire la decizia luată și nu a reacționat.

7.6.1.   Necooperare

(50)

Ancheta a relevat faptul că doi dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion au furnizat Comisiei informații false și înșelătoare.

(51)

Un producător-exportator a declarat valori și volume ale vânzărilor de pe piața internă care nu corespundeau valorilor și volumelor vânzărilor produsului similar efectuate către clienții de pe piața internă. Astfel, în cazul mai multor tranzacții, a reieșit că volumele declarate erau mai mari, iar valorile mai mici decât cele comandate de clienți pe piața internă, după cum rezultă din registrul departamentului de expedieri al societății. Prin urmare, s-a stabilit că volumele vândute efectiv nu sunt cele declarate în facturile prezentate Comisiei, ci cele care corespund comenzilor clienților de pe piața internă și care figurează în registrul de expedieri.

(52)

De asemenea, în ceea ce privește valorile vânzărilor declarate, a reieșit că societatea a adăugat tranzacții fictive pentru a convinge că valoarea totală a tuturor facturilor unei comenzi este egală cu valoarea totală a comenzii. Respectivele tranzacții suplimentare erau fictive întrucât nu figurau în registrul de expedieri al societății.

(53)

Ar trebui subliniat că, pentru tranzacțiile declarate pe piața internă care cuprind volume și valori falsificate și dintre care unele sunt fictive, societatea a furnizat bonuri de livrare și facturi, susținând autenticitatea respectivelor documente. Întrucât a reieșit că datele declarate erau inexacte, a trebuit să se concluzioneze că și documentele de referință au fost falsificate pentru a corespunde informațiilor false furnizate.

(54)

În consecință, manipulând prețurile unitare și volumele vânzărilor efectuate pe piața internă, societatea a furnizat Comisiei informații false și înșelătoare.

(55)

De asemenea, a reieșit că și celălalt producător-exportator a comunicat informații false și înșelătoare privind vânzările sale pe piața internă. Societatea a declarat, în special, anumite tranzacții ale unor tipuri de produse pe piața internă care nu corespundeau celor menționate în comanda clientului și înregistrate în carnetul de comenzi al departamentului de vânzări al societății. Acesta a fost cazul pentru tipurile cele mai exportate de fibre discontinue din poliester, ceea ce a indus Comisia în eroare, determinând-o să utilizeze prețurile de pe piața internă, cu toate că vânzările în cauză nu erau reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, ținând seama de volumul redus al acestora.

(56)

De asemenea, pentru a justifica o diferență descoperită în cazul unei tranzacții care atestă că tipul de produs livrat corespunde celui declarat Comisiei, societatea a furnizat un document falsificat care era copia unui bon de livrare semnat și trimis prin fax de către un client, potrivit societății, la cererea acesteia. Respectivul document nu corespundea originalului furnizat inițial de societate. Într-adevăr tipurile de produs nu erau identice, ceea ce demonstrează faptul că proba prezentată a fost fabricată pentru a induce Comisia în eroare.

(57)

În plus, ancheta a relevat că societățile taiwaneze obișnuiesc să păstreze bonurile de livrare semnate de clienți pentru a atesta livrarea efectivă a cantităților comandate. Respectiva practică a fost confirmată de producătorul-exportator în cauză, precum și de alți producători-exportatori contactați de Comisie. Cu toate acestea, deși Comisia a solicitat în mod explicit bonurile de livrare din perioada de anchetă, nu i s-a furnizat niciun astfel de document în cursul vizitei de verificare. Prin urmare, societatea nu numai că a refuzat să furnizeze documentele necesare, ci a și împiedicat în mod clar derularea anchetei.

(58)

Ținând seama de faptul că cele două societăți au fost capabile să furnizeze bonuri de livrare false și facturi false pentru a-și justifica tranzacțiile efectuate pe piața internă și întrucât respectivele documente fac parte dintr-un sistem integrat, a trebuit să se concluzioneze că orice document legat de respectivul sistem este susceptibil de a fi falsificat și, prin urmare, nu poate fi considerat fiabil. De asemenea, natura și importanța informațiilor false și înșelătoare pun sub semnul întrebării integritatea tuturor datelor furnizate de societățile în cauză. Prin urmare, s-a decis să nu se țină seama de nicio informație furnizată de respectivele societăți, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(59)

Societățile au fost informate cu privire la motivele pentru care informațiile lor nu pot fi luate în considerare și au avut posibilitatea să furnizeze alte explicații, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, explicațiile furnizate de societăți nu au fost satisfăcătoare și nu au putut infirma dovada că respectivele societăți au furnizat informații false și înșelătoare.

(60)

Prin urmare, marjele de dumping au fost calculate provizoriu pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

7.6.2.   Valoarea normală

(61)

Doi dintre producătorii-exportatori care au cooperat au efectuat vânzări reprezentative ale produsului similar pe piața internă.

(62)

Un producător-exportator a efectuat vânzări pe piața internă atât către clienți asociați, cât și către clienți independenți. Mărfurile vândute clientului asociat au fost revândute unor clienți independenți. Întrucât cele două societăți asociate au cooperat la nivelul producției și al vânzărilor, s-a stabilit că este oportun să fie considerate ca fiind o unică entitate economică. Prin urmare, valoarea normală s-a stabilit, pe cât posibil, pe baza prețului plătit sau care urmează să fie plătit, în cadrul unor operațiuni comerciale normale, de primul client independent.

(63)

În ceea ce privește majoritatea tipurilor de produse vândute de producătorii care au cooperat, nu s-au efectuat vânzări suficiente pe piața internă în cadrul unor operațiuni comerciale normale și, prin urmare, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. În acest caz, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost calculate pe baza datelor reale privind producția și vânzările produsului similar, efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale de către producătorul-exportator care face obiectul anchetei, în conformitate cu partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

7.6.3.   Preț de export

(64)

Pentru cei doi producători-exportatori care au cooperat, prețurile de export au fost calculate pe baza prețurilor plătite efectiv de clienți independenți din Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

7.6.4.   Comparație

(65)

În vederea efectuării unei comparații echitabile, în cazul în care a fost aplicabil și justificat, s-au efectuat ajustări pentru a ține seama de diferențele privind cheltuielile de transport, asigurări, manipulare și încărcare, precum și costurile auxiliare, creditele, asistența tehnică și comisioanele.

7.6.5.   Marje de dumping

(66)

Pentru societățile care au cooperat și care nu au fost incluse în eșantion, marja de dumping s-a calculat pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping calculate pentru societățile incluse în eșantion, care reprezintă peste 12 % din exporturile taiwaneze către Comunitate. În acest sens, marjele de dumping stabilite pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat, calculate pe baza datelor disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, nu au fost luate în considerare pentru calcularea mediei, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(67)

Marjele de dumping provizorii, exprimate în procente din prețul de import CIF frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

Far Eastern Textile Ltd., Taipei: 29,5 %;

Nan Ya Plastics Corporation, Taipei: 29,5 %;

Tung Ho Spinning Weaving & Dyeing Co., Ltd., Taipei: 14,7 %;

Tuntex Distinct Corporation, Hsichih, Taipei County: 18,2 %;

Tuntex Synthetic Corporation, Hsichih, Taipei County: 18,2 %;

Societățile care au cooperat și care nu au fost incluse în eșantion: 16,5 %;

Toate celelalte societăți: 29,5 %.

D.   PREJUDICIU

1.   Producția comunitară

(68)

În cursul perioadei de anchetă, 18 societăți comunitare au fabricat fibre discontinue din poliester:

opt producători comunitari reclamanți, dintre care trei au cooperat pe deplin cu Comisia pe parcursul anchetei;

șase producători care au susținut pe deplin plângerea, dar nu au cooperat la procedură;

patru producători care nu și-au declarat poziția privind plângerea și nu au cooperat la procedură.

(69)

Prin urmare, ținând seama de aspectele menționate, s-a considerat că fibrele discontinue din poliester fabricate de toate societățile menționate anterior constituie producția totală comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

2.   Industria comunitară

(70)

După cum se precizează la considerentul 9 menționat anterior, trei producători comunitari s-au făcut cunoscuți, au comunicat informațiile solicitate în avizul de deschidere în termenele prevăzute și s-au declarat dispuși să răspundă la chestionar. Prin urmare, Comisia a trimis chestionare celor trei producători comunitari care au susținut plângerea și au cooperat pe deplin cu Comisia pe parcursul anchetei. Respectivii producători reprezintă peste 25 % din producția comunitară a produsului în cauză și, prin urmare, se consideră că aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.   Consumul comunitar

(71)

Consumul comunitar a fost calculat însumând volumul importurilor produsului în cauză provenite din țările în cauză, calculat pe baza datelor declarate și completate cu datele Eurostat, volumul importurilor provenite din toate celelalte țări terțe despre care se știe că fabrică și exportă produsul în cauză în Comunitate, calculat pe baza datelor Eurostat, și volumul vânzărilor efectuate pe piața comunitară de industria comunitară și de alți producători comunitari. Pentru aceștia din urmă s-au utilizat datele din minichestionarele furnizate în conformitate cu considerentul 143, iar pentru producătorii comunitari care nu au cooperat deloc, s-au utilizat datele menționate în plângere.

(72)

Potrivit datelor menționate anterior, consumul comunitar a crescut puțin în cursul perioadei examinate, respectiv cu 3 % între 2002 și perioada de anchetă. După ce a înregistrat o scădere de 5 % între 2002 și 2003, consumul comunitar a crescut cu peste 8 %, ajungând la 834 093 tone în cursul perioadei de anchetă.

Tabelul 1

Consumul în UE (volum)

 

2002

2003

2004

Perioada de anchetă = 2005

Consum (tone)

810 226

771 298

825 969

834 093

Indice

100

95

102

103

4.   Evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză

(73)

S-a analizat oportunitatea efectuării unei evaluări cumulative a importurilor provenite din Taiwan și Malaiezia, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(74)

Din respectiva analiză a reieșit că:

marjele de dumping calculate pentru importurile provenite din fiecare din țările în cauză sunt superioare pragului de minimisprevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază;

volumul importurilor provenite din fiecare din țările în cauză nu este neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază, ținând seama de faptul că, în cursul perioadei de anchetă, cotele de piață ale respectivelor țări s-au situat între 2 % și 13 % și

evaluarea cumulativă a fost considerată oportună ținând seama de condițiile de concurență existente între importurile provenite din țările în cauză, pe de o parte, și cele existente între respectivele importuri și produsul similar, pe de altă parte. În acest sens, s-a evaluat comportamentul pe piață al exportatorilor, din punct de vedere al tendințelor prețurilor de export și al volumelor. S-a constatat că nivelul de subcotare, cuprins între 43 % și 50 %, este relativ similar și că prețurile de vânzare practicate de cele două țări urmează aceleași tendințe ca și cele ale produsului similar fabricat și vândut de industria comunitară. De asemenea, s-a constatat că exportatorii din țările în cauză utilizează canale de vânzare similare celor din industria comunitară, adică vând direct unor clienți independenți. De asemenea, din anchetă a reieșit că importurile în cauză și produsul similar prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și că, prin urmare, diferitele tipuri ale produsului importat se află în concurență.

După cum indică tabelul următor, volumul importurilor provenite din Taiwan și Malaiezia a înregistrat o creștere semnificativă, în special între 2004 și sfârșitul perioadei de anchetă.

(75)

Pe baza motivelor menționate anterior, s-a stabilit provizoriu că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și că importurile provenite din Taiwan și Malaiezia ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative.

5.   Importuri provenite din țările în cauză

5.1.   Volumul și cota de piață ale importurilor în cauză

(76)

Volumul importurilor provenite din respectivele țări s-a dublat între 2002 și perioada de anchetă. Dacă în 2002 respectivele importuri reprezentau 62 574 tone, în cursul perioadei de anchetă ele au ajuns la 127 890 tone. După ce au scăzut cu 5 % între 2002 și 2003, ele au înregistrat o creștere de 115 % până la sfârșitul perioadei de anchetă. Rata cea mai semnificativă de creștere a importurilor s-a înregistrat între 2004 și perioada de anchetă, atingând 76 %.

Tabelul 2

Importuri provenite din țările în cauză

Importuri (t)

2002

2003

2004

Perioada de anchetă

Taiwan

58 679

54 869

66 915

111 390

Indice

100

94

114

190

Malaiezia

3 894

4 494

5 825

16 500

Indice

100

115

150

424

Totalul țărilor în cauză

62 574

59 363

72 740

127 890

Indice

100

95

116

204

(77)

Cota de piață deținută de țările în cauză aproape s-a dublat între 2002 și perioada de anchetă, trecând de la 8 % la 15 %, ceea ce reprezintă o creștere de 7 procente. Creșterea cea mai semnificativă s-a înregistrat în special între 2004 și perioada de anchetă (+ 73,8 %).

Tabelul 3

Cota de piață a țărilor în cauză

Cotă de piață

2002

2003

2004

Perioada de anchetă

Taiwan

7,2 %

7,1 %

8,1 %

13,4 %

Malaiezia

0,5 %

0,6 %

0,7 %

2,0 %

Totalul țărilor în cauză

7,7 %

7,7 %

8,8 %

15,3 %

5.2.   Prețuri

(78)

Între 2002 și perioada de anchetă, prețurile importurilor provenite din țările în cauză au crescut cu 9 %. După ce au înregistrat o scădere de 7 % între 2002 și 2003, acestea au crescut cu 16 % între 2003 și perioada de anchetă, ajungând la 1 156 euro pe tonă metrică.

(79)

După cum se indică la considerentele 124-129, creșterea respectivă ar trebui interpretată în contextul creșterii mondiale înregistrate de prețurile materiilor prime: creștere de peste 30 % înregistrată între 2002 și perioada de anchetă.

Tabelul 4

Prețurile importurilor în cauză

Preț unitar (euro/t)

2002

2003

2004

Perioada de anchetă

Taiwan

1 078

1 000

1 055

1 171

Indice

100

93

98

109

Malaiezia

846

872

989

1 051

Indice

100

103

117

124

Totalul țărilor în cauză

1 063

990

1 050

1 156

Indice

100

93

99

109

5.3.   Subcotarea prețurilor

(80)

Pentru a calcula subcotarea prețurilor, s-au analizat datele privind prețurile practicate în cursul perioadei de anchetă. Prețurile de vânzare ale industriei comunitare utilizate au fost prețurile nete de vânzare, obținute după deducerea rabaturilor și remizelor. În cazul în care s-a dovedit necesar, respectivele prețuri au fost ajustate, la nivel franco fabrică, deducând costurile navlului în Comunitate. S-au utilizat, de asemenea, prețurile nete de import ale țărilor în cauză, obținute după deducerea rabaturilor și remizelor și ajustate, după caz, la nivel CIF frontiera comunitară.

(81)

Prețurile de vânzare ale industriei comunitare și prețurile importurilor provenite din țările în cauză au fost comparate în același stadiu comercial, respectiv la nivelul clienților independenți de pe piața comunitară.

(82)

În cursul perioadei de anchetă, marjele medii ponderate de subcotare a prețurilor, exprimate în procente din prețurile de vânzare ale industriei comunitare, au variat între 48 % și 50 % în cazul exportatorilor taiwanezi și între 43 % și 47 % în cazul exportatorilor malaiezieni. Marja medie ponderată de subcotare a prețurilor a fost de 49 % în cazul Taiwanului și de 45 % în cazul Malaieziei.

6.   Situația industriei comunitare

(83)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor cu prețuri de dumping asupra industriei comunitare a comportat o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care ar fi putut influența situația industriei comunitare în perioada examinată.

6.1.   Producția, capacitatea și rata de utilizare a capacităților

(84)

După cum indică tabelul anterior, producția industriei comunitare a scăzut cu 10 % între 2002 și perioada de anchetă. Producția a înregistrat o scădere spectaculoasă în special între 2004 și perioada de anchetă, pierzând 6 % din volum, respectiv circa 8 400 tone.

(85)

Capacitățile de producție s-au menținut relativ stabile între 2002 și 2004, înregistrând ulterior o pierdere de 10 % între 2004 și perioada de anchetă. Pierderea respectivă se datorează faptului că unul dintre producătorii din industria comunitară și-a reorganizat producția și a decis să utilizeze temporar o parte din instalațiile de producție pentru fabricarea unor produse mai rentabile.

(86)

Ținând seama de evoluția producției și a capacităților, utilizarea capacităților a scăzut cu două procente pe an între 2002 și 2004, înregistrând ulterior o creștere de 4 procente și atingând astfel, în cursul perioadei de anchetă, nivelul din 2002.

6.2.   Volumul vânzărilor, cote de piață, creștere și prețuri unitare medii în Comunitatea Europeană

(87)

Tabelul următor indică rezultatele obținute de industria comunitară în ceea ce privește vânzările către clienți independenți din Comunitate.

Tabelul 6

Volumul vânzărilor, cotă de piață, prețuri

 

2002

2003

2004

Perioada de anchetă

Volumul vânzărilor (tone)

136 030

131 354

135 838

121 057

Indice

100

97

100

89

Cotă de piață

16,8 %

17,0 %

16,4 %

14,5 %

Indice

100

102

98

86

Prețuri unitare (euro/t)

1 271

1 228

1 295

1 417

Indice

100

97

102

112

(88)

Între 2002 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor industriei comunitare s-a diminuat cu 11 %. Cu toate că scăderea înregistrată între 2002 și 2003 a fost aproape compensată de creșterea înregistrată între 2003 și 2004, din anchetă a reieșit că scăderea cea mai semnificativă a avut loc între 2004 și perioada de anchetă, reprezentând o pierdere de 11 % din volumul vânzărilor.

(89)

În ansamblu, cota de piață a industriei comunitare a scăzut de la 16,8 % la 14,5 % între 2002 și perioada de anchetă. După ce a înregistrat o creștere ușoară între 2002 și 2003, cota de piață a avut o evoluție negativă constantă până la sfârșitul perioadei de anchetă. Scăderea a fost considerabilă în special între 2004 și perioada de anchetă, cota de piață înregistrând o pierdere de 2 procente. Atât scăderea volumului vânzărilor, cât și cea a cotei de piață ar trebui analizate în contextul evoluției consumului comunitar, care a crescut cu 3 % în timpul perioadei examinate.

(90)

După ce au scăzut cu 3 % între 2002 și 2003, prețurile unitare ale industriei comunitare au înregistrat o evoluție pozitivă până la perioada de anchetă, ajungând la 1 417 euro pe tonă, ceea ce corespunde unei creșteri de 12 % între 2002 și perioada de anchetă. După cum s-a menționat la considerentul 78, situația ar trebui evaluată și ținând seama de creșterea prețurilor materiilor prime (creștere de peste 30 % înregistrată în aceeași perioadă).

6.3.   Stocuri

(91)

Cifrele din tabelul următor reprezintă volumul stocurilor la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

Tabelul 7

Stocuri

 

2002

2003

2004

Perioada de anchetă

Stocuri (în t)

12 997

14 940

10 517

12 760

Indice

100

115

81

98

(92)

Ancheta a relevat faptul că stocurile nu pot fi considerate un factor de prejudiciu semnificativ, întrucât producția nu este destinată stocurilor, iar datele respective nu sunt indicate decât cu titlu informativ. În ansamblu, nivelul stocurilor a rămas stabil. Nivelul stocurilor a crescut cu 15 % între 2002 și 2003, a scăzut cu 29 % până la sfârșitul anului 2004 și a înregistrat apoi o creștere de 21 %, atingând aproape nivelul înregistrat în 2002.

6.4.   Investiții și capacitatea de mobilizare a capitalurilor

(93)

Cu toate că investițiile au crescut în mod considerabil între 2002 și perioada de anchetă, se estimează că nivelul și natura investițiilor (în special înlocuiri de mașini și operațiuni de întreținere) sunt modeste pentru un sector cu un flux mare de capital precum cel al fibrelor discontinue din poliester.

(94)

Din anchetă a reieșit că performanțele financiare ale industriei comunitare au regresat, dar că, în cursul perioadei examinate, capacitatea sa de mobilizare a capitalurilor nu a fost grav afectată.

6.5.   Rentabilitate, randamentul investițiilor și flux de lichidități

(95)

Rentabilitatea industriei comunitare s-a deteriorat în mod considerabil între 2002 și 2003, înregistrând o diminuare de 6 procente. Pragul de rentabilitate a fost aproape atins în 2004, dar o nouă deteriorare a rezultatelor financiare înregistrată între 2004 și perioada de anchetă a determinat pierderi de 4,9 % din cifra de afaceri. Prin urmare, rezultatele financiare ale industriei comunitare au fost negative în cea mai mare parte a perioadei de examinare a prejudiciului.

(96)

De asemenea, s-a constatat că, în aceeași perioadă, costul de producție a crescut cu 17 % în Comunitate. În ceea ce privește materiile prime, creșterea înregistrată la nivel mondial a fost de 30 %. Randamentul activelor totale și fluxurile de lichidități au avut aceeași evoluție ca și rentabilitatea, înregistrând o deteriorare între 2002 și 2003, urmată de o îmbunătățire între 2003 și 2004 și de o ulterioară scădere înregistrată între 2004 și perioada de anchetă.

(97)

Evoluția rezultatelor financiare ale industriei comunitare ar trebui evaluată ținând seama de decizia luată de unul dintre producătorii din industria comunitară de a-și reorganiza producția, decizie menționată la considerentul 85 anterior. Respectiva reorganizare a avut un efect negativ asupra rezultatelor financiare ale producătorului în cauză, care a consacrat procesul de producție cel mai eficient fabricării unor produse mai rentabile, în detrimentul producției de fibre discontinue din poliester. În consecință, costul de producție al respectivului producător comunitar nu a fost luat în considerare la calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului descris la considerentul 172 de mai jos.

(98)

Cu toate acestea, ar trebui subliniat că producătorul în cauză are o producție modestă în comparație cu ceilalți producători incluși în definiția industriei comunitare; prin urmare, analiza prejudiciului și tendințele acestuia nu au fost afectate de excluderea respectivului producător.

6.6.   Ocuparea forței de muncă, productivitate și salarii

(99)

Numărul de salariați ai industriei comunitare a scăzut în mod constant, de la 813 în 2002 la 659 în perioada de anchetă, ceea ce corespunde unei scăderi de 19 %. Scăderea respectivă a fost, cu toate acestea, mai mică decât scăderea producției, ceea ce a determinat o îmbunătățire a productivității, care a crescut cu 11 % în aceeași perioadă.

(100)

Ar trebui menționat că, din cauza costului social inerent reducerii numărului de active, nu s-au putut reduce cheltuielile de personal în perioada analizată.

6.7.   Amploarea marjei de dumping

(101)

Marjele de dumping menționate în partea „dumping” sunt mult superioare pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. De asemenea, ținând seama de volumul și de prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping, efectul marjelor efective de dumping nu poate fi considerat neglijabil.

6.8.   Redresarea în urma practicilor de dumping anterioare

(102)

În ciuda instituirii unor măsuri antidumping pentru importurile de fibre discontinue din poliester originare din Republica Populară Chineză și Arabia Saudită în martie 2005 (adică în timpul perioadei de anchetă), datele privind prejudiciul, culese în timpul perioadei de anchetă, nu indică o depășire a efectelor practicilor anterioare de dumping.

6.9.   Creștere

(103)

Din anchetă a reieșit că, în ciuda creșterii de 3 % a consumului, respectiv de 24 000 de tone, industria comunitară a înregistrat o scădere a volumului vânzărilor sale (–13 000 tone) și a cotelor sale de piață (–1,9 procente) în cursul perioadei analizate.

7.   Concluzie privind prejudiciul

(104)

În perioada examinată, volumul importurilor de fibre discontinue din poliester care făcea obiectul unui dumping s-a dublat, iar cota lor de piață a crescut cu 7 procente, ajungând la 15,3 % din piața comunitară în cursul perioadei de anchetă. Ca urmare a creșterii mondiale a prețurilor materiilor prime, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au crescut între 2004 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, respectiva creștere nu a fost în măsură să compenseze creșterea costurilor materiilor prime. De asemenea, respectivele prețuri au rămas în mod constant la un nivel cu mult mai scăzut decât cele ale industriei comunitare în cursul perioadei examinate.

(105)

Ancheta a relevat că anumiți indicatori de prejudiciu privind industria comunitară au rămas stabili sau au înregistrat o evoluție pozitivă în cursul perioadei de examinare a prejudiciului, de exemplu, utilizarea capacităților, investițiile și productivitatea.

(106)

Cu toate acestea, între 2002 și perioada de anchetă s-a constatat o deteriorare generală a situației economice a industriei comunitare: producția, capacitățile de producție, cota de piață, volumul vânzărilor și ocuparea forței de muncă au scăzut. Diminuarea volumului vânzărilor relevă, de asemenea, faptul că industria comunitară nu a putut profita de creșterea cererii pe piața sa principală. De asemenea, ancheta a evidențiat o deteriorare considerabilă a situației financiare a industriei comunitare: s-au înregistrat pierderi în cea mai mare parte a perioadei de examinare a prejudiciului, iar randamentul investițiilor, precum și fluxul de lichidități generate de activitățile de exploatare au avut aceeași tendință negativă.

(107)

În ciuda unei creșteri de 12 % înregistrate între 2002 și perioada de anchetă, prețurile de vânzare ale industriei comunitare nu au putut reflecta creșterea de 30 % a prețurilor materiilor prime. De asemenea, s-a constatat că prețurile importurilor provenite din țările în cauză au fost cu 40 % mai mici decât cele ale industriei comunitare în cursul perioadei de anchetă.

(108)

Ținând seama de pierderile înregistrate la nivelul cotei de piață și al volumului vânzărilor, precum și de rezultatele financiare negative ale industriei comunitare, înregistrate în special în cursul perioadei de anchetă, s-a stabilit provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

E.   CAUZALITATE

(109)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă prejudiciul material semnificativ suferit de industria comunitară a fost determinat de importurile cu prețuri de dumping provenite din țările în cauză. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat și alți factori, pentru a garanta că prejudiciul cauzat eventual industriei comunitare de respectivii factori nu este atribuit în mod injust importurilor cu prețuri de dumping.

1.   Efectul importurilor cu prețuri de dumping

(110)

Se reamintește că s-a constatat faptul că volumul importurilor cu prețuri de dumping provenite din țările în cauză a crescut considerabil în cursul perioadei examinate. După cum se indică la considerentul 76 tabelul 2, importurile în cauză s-au dublat între 2002 și perioada de anchetă, crescând de la 62 kt în 2002 la circa 127 kt în cursul perioadei de anchetă. În aceeași perioadă, cota lor de piață a crescut în mod semnificativ cu 7 procente, de la 8 % la peste 15 %.

(111)

Volumul importurilor cu prețuri de dumping a înregistrat creșterea cea mai semnificativă între 2004 și perioada de anchetă (+75 %), câștigând, astfel, 6,5 procente la nivel de cotă de piață. Creșterea considerabilă a importurilor cu prețuri de dumping a coincis cu deteriorarea situației economice a industriei comunitare. De altfel, din anchetă a reieșit că majoritatea indicatorilor de prejudiciu privind industria comunitară, în special producția, capacitățile de producție, volumul vânzărilor, cota de piață și rentabilitatea au scăzut considerabil între 2004 și perioada de anchetă, adică în perioada în care volumul importurilor cu prețuri de dumping a înregistrat cea mai mare creștere.

(112)

Este, în special, cazul producției, care a scăzut cu 6 %, al volumului vânzărilor, care s-a diminuat cu 11 %, al cotei de piață, care a pierdut 1,9 procente, și al rentabilității, care a scăzut cu 5,7 % între 2004 și perioada de anchetă. De asemenea, deteriorarea respectivă a avut loc într-o perioadă în care prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping erau cu peste 40 % mai mici decât prețurile industriei comunitare. Efectul acestei politici de prețuri neloiale a fost blocarea prețurilor industriei comunitare, care nu au fost în măsură să acopere nici măcar creșterea prețurilor materiilor prime. Respectivul efect a fost confirmat și de pierderile considerabile suferite de industria comunitară în cursul perioadei de anchetă.

(113)

Ținând seama de faptele și considerentele prezentate anterior, este evident că semnificativa creștere a importurilor cu prețuri de dumping provenind din țările în cauză a coincis cu situația prejudiciabilă a industriei comunitare. Impactul negativ al importurilor cu prețuri de dumping a fost semnificativ, în special între 2004 și perioada de anchetă, și a avut un rol hotărâtor în deteriorarea situației economice a industriei comunitare.

2.   Efecte ale altor factori

2.1.   Evoluția consumului

(114)

Consumul comunitar a crescut cu peste 3 % între 2002 și perioada de anchetă. Prin urmare, evoluția consumului nu a contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară. Dimpotrivă, în condiții normale de piață, industria comunitară ar fi putut conta pe o creștere a volumului vânzărilor sale.

2.2.   Importuri provenite din alte țări terțe

(115)

În perioada examinată, importurile provenite din țări terțe care nu au făcut obiectul prezentei anchete au evoluat după cum urmează:

2.3.   Importuri provenite din alte țări care fac obiectul drepturilor antidumping

(116)

După cum indică tabelul anterior, cota de piață a țărilor care fac obiectul unor drepturi antidumping a rămas stabilă între 2002 și perioada de anchetă. După ce a câștigat 4 procente între 2002 și 2004, cota de piață a scăzut până la nivelul înregistrat în 2002. Totalul importurilor provenite din țările care fac obiectul unor măsuri antidumping a scăzut între 2004 și perioada de anchetă cu 18 % în termeni de volum și cu 4 procente în termeni de cotă de piață.

(117)

Ținând seama de considerentele menționate anterior, s-a stabilit provizoriu că importurile provenite din țările terțe care fac obiectul unor măsuri antidumping nu au avut un efect considerabil asupra prejudiciului suferit de industria comunitară.

2.4.   Importuri provenite din alte țări terțe care nu fac obiectul drepturilor antidumping

(118)

Importurile provenite din alte țări terțe care nu fac obiectul unor drepturi antidumping au scăzut ușor între 2002 și 2003, înregistrând ulterior, între 2003 și perioada de anchetă, o creștere de 45 %. Cu toate că au scăzut cu 7 % între 2002 și perioada de anchetă, prețurile lor au rămas cu 9 % mai mari decât prețurile practicate de țările în cauză în cursul perioadei de anchetă.

(119)

Doar două țări au deținut o cotă de piață de cel puțin 2 %, respectiv, Turcia și Nigeria.

(120)

Cu toate acestea, ar trebui subliniat că prețurile lor au crescut cu 8 % și, respectiv, 15 % între 2002 și perioada de anchetă, și chiar mai mult între 2004 și perioada de anchetă, cu 13 % și, respectiv, 22 %, în timp ce prețurile țărilor în cauză au crescut cu doar 10 % în aceeași perioadă. În afară de aceasta, prețurile lor au fost, în medie, cu 4 % mai mari decât prețurile practicate de exportatorii taiwanezi și malaiezieni în cursul perioadei de anchetă. Cu toate că volumul importurilor de fibre discontinue din poliester din Turcia și Nigeria a crescut în mod considerabil între 2002 și perioada de anchetă, ele nu au reprezentat decât 10,1 % și, respectiv, 2,7 % din importurile în Comunitate; în plus, doar Turcia a câștigat o cotă mică de piață, de 3 procente, între 2002 și perioada de anchetă. Prin urmare, importurile nigeriene nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(121)

În ceea ce privește Turcia, ar trebui subliniat că cea mai mare parte a importurilor de fibre discontinue din poliester în Comunitate au fost efectuate prin intermediul uneia dintre societățile reclamante, luate în considerare în definiția industriei comunitare și asociate cu un producător-exportator turc. Respectivele achiziții aveau ca scop completarea gamei de produse a producătorului comunitar în cauză în perioadele de cerere crescută pe piață. În afară de aceasta, respectivele importuri nu au fost consecința abandonării sau amânării unor proiecte de investiții care ar fi putut determina o reducere a capacităților de producție ale societății comunitare asociate. Prin urmare, s-a stabilit că produsele turcești completau gama de produse a industriei comunitare, permițându-i să propună clienților săi o paletă mai largă de modele, și că acestea nu au avut un efect negativ asupra situației industriei comunitare.

(122)

Ținând seama de considerentele prezentate anterior, s-a stabilit provizoriu că importurile provenite din țări terțe care nu sunt supuse unor drepturi antidumping nu au avut un efect semnificativ asupra prejudiciului suferit de industria comunitară.

2.5.   Alți producători comunitari

(123)

Ceilalți producători comunitari ai produsului în cauză au deținut o cotă de piață de 41 % în cursul perioadei de anchetă. În timpul perioadei examinate, volumul vânzărilor lor a scăzut cu 15 %, iar cota lor de piață a pierdut 9 procente. Pierderea suferită indică faptul că respectivii producători se găsesc într-o situație similară cu cea a industriei comunitare, adică au suferit un prejudiciu cauzat de importurile cu prețuri de dumping. În consecință, nu se poate concluziona că ceilalți producători comunitari au cauzat un prejudiciu semnificativ industriei comunitare.

2.6.   Fluctuația prețurilor materiilor prime

(124)

Întrucât costul materiilor prime reprezintă un procent considerabil din costul total de producție al fibrelor discontinue din poliester (circa 60 %), s-a verificat dacă prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară a fost cauzat de creșterea prețurilor materiilor prime. Fibrele discontinue din poliester așa-numite virgine se fabrică din derivați ai petrolului (în special din monoetilenglicol, MEG, și acid tereftalic purificat, PTA). Ele pot fi fabricate, de asemenea, din materiale reciclate (polietilenă tereftalată, PET, sticle și alte deșeuri). În sfârșit, fibrele discontinue din poliester pot fi fabricate din combinația celor două tipuri de materii prime menționate anterior, respectiv derivați ai petrolului și deșeuri din PET reciclate.

(125)

Prețurile derivaților din petrol, MEG și PTA, depind de fluctuațiile prețului petrolului. După cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 428/2005 al Consiliului (4), prețurile MEG și PTA au crescut cu 14 % între 2002 și sfârșitul anului 2003. În afară de aceasta, pe baza diferitelor informații provenite din surse internaționale privind evoluția prețurilor MEG și PTA, s-a stabilit că prețurile MEG și PTA au crescut din 2003 până la jumătatea perioadei de anchetă cu 25 % și, respectiv, 29 %, ceea ce corespunde unei creșteri de 40 % între 2002 și jumătatea anului 2005.

(126)

Datele Eurostat au indicat chiar o creștere a prețurilor de 36 % în cazul PTA și de 75 % în cazul MEG înregistrată între 2002 și perioada de anchetă. Această tendință a fost confirmată, de asemenea, de informațiile oferite de singurul furnizor de materii prime care a cooperat.

(127)

După cum se menționează la considerentul 95 prezentat anterior, costul total al producției a crescut cu 17 % între 2002 și perioada de anchetă. Acest lucru demonstrează eforturile de raționalizare făcute de industria comunitară pentru a-și îmbunătăți eficiența și pentru a compensa efectul creșterii prețurilor materiilor prime menționate la considerentele 124 și 125 anterioare. Acest lucru este confirmat și de creșterea productivității descrise la considerentul 99. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de raționalizare, creșterea prețurilor materiilor prime nu s-a putut reflecta integral aspra prețurilor medii de vânzare ale fibrelor discontinue din poliester fabricate în Comunitate, prețuri care nu au crescut decât cu 9 % între 2002 și perioada de anchetă, cu toate că fibrele sunt produse foarte sensibile la evoluția prețurilor.

(128)

În plus, s-a constatat că toți producătorii mondiali, inclusiv cei din țările în cauză, s-au confruntat cu o creștere similară a prețurilor materiilor prime, care sunt mărfuri ce fac obiectul unor schimburi comerciale internaționale. Prin urmare, este evident că producătorii din țările în cauză nu au mărit în mod semnificativ prețurile de export către Comunitate, ca urmare a respectivei evoluții. În consecință, s-a considerat că nivelul scăzut al prețurilor de export practicate de țările în cauză a provocat o blocare a prețurilor și nu a permis industriei comunitare să-și mărească prețurile de vânzare în consecință. În caz contrar, pierderea în termeni de clienți și de cotă de piață ar fi fost mai mare.

(129)

Prin urmare, s-a stabilit că, și în cazul în care ar reieși că creșterea costurilor materiilor prime a contribuit, într-o anumită măsură, la prejudiciul suferit de industria comunitară, aceasta nu constituie cauza principală. Existența importurilor care fac obiectul unui dumping efectuate la prețuri mici reprezintă motivul pentru care industria comunitară nu a fost în măsură să-și adapteze prețurile la creșterea costurilor. Prin urmare, respectivele importuri au cauzat prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară.

2.7.   Fluctuația cursului de schimb

(130)

Anumite părți interesate au susținut că evoluția prețurilor importurilor în cauză a fost influențată de evoluția monedei euro în raport cu USD. Este adevărat că, între 2002 și perioada de anchetă, USD s-a depreciat în mod constant, valoarea sa scăzând de la 1,06 euro la 0,79 euro, ceea ce corespunde unei diminuări de 25 %.

(131)

Ar trebui amintit că scopul anchetei este de a stabili dacă importurile care fac obiectul unui dumping (în termeni de preț și volum) au cauzat un prejudiciu material industriei comunitare sau dacă respectivul prejudiciu a fost cauzat de alți factori. În acest sens, articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază face referire la necesitatea de a demonstra că nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu. Prin urmare, articolul respectiv menționează doar o diferență de prețuri, fără a indica necesitatea analizării factorilor care afectează nivelul prețurilor respective.

(132)

În practică, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor industriei comunitare este examinat în special din punct de vedere al subcotării, al scăderii și al blocării prețurilor. În acest sens, se efectuează o comparație între prețurile exporturilor care fac obiectul unui dumping și prețurile de vânzare practicate de industria comunitară. Uneori este necesară efectuarea unei conversii monetare pentru a dispune de o bază comparabilă de calcul al prețurilor de export, în vederea stabilirii prejudiciului. În consecință, utilizarea unor cursuri de schimb în contextul respectiv are exclusiv scopul de a garanta că diferența de preț este stabilită pe o bază comparabilă. Din argumentele menționate anterior rezultă că, în principiu, cursul de schimb nu poate constitui un alt factor de prejudiciu.

(133)

Acest lucru este confirmat și de textul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, care menționează toți factorii cunoscuți, alții decât importurile cu prețuri de dumping. În lista celorlalți factori cunoscuți menționați la articolul respectiv nu figurează niciun factor care să afecteze nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping. Pe scurt, în cazul în care exporturile au prețuri de dumping, chiar în cazul în care au beneficiat de o evoluție favorabilă a cursului de schimb, nu se poate concluziona că respectivele fluctuații monetare au putut constitui un alt factor de prejudiciu.

(134)

În consecință, analiza factorilor care influențează nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping, indiferent că este vorba de fluctuații ale cursului de schimb sau de alți factori, nu poate fi concludentă și nu ar trebui să depășească cerințele prevăzute de regulamentul de bază.

(135)

În orice caz și fără a aduce atingere dispozițiilor menționate anterior, orice afirmație potrivit căreia aprecierea monedei euro față de USD constituie o cauză a prejudiciului suferit de industria comunitară ar trebui să fie valabilă în special pentru perioada în care a avut loc respectiva apreciere, respectiv între 2002 și 2004, și în special în primii doi ani, când diferențele dintre cele două monede au fost mai semnificative. În acest sens, ar trebui subliniat că importurile în cauză au scăzut cu 5 % între 2002 și 2003, în timp ce USD a suferit cea mai semnificativă depreciere față de euro în aceeași perioadă (–16 %). De asemenea, în timp ce USD s-a depreciat cu 25 % între 2002 și 2004, importurile în cauză au crescut cu doar 16 %, iar după o depreciere ulterioară de 2 % a USD înregistrată între 2004 și 2005, importurile în cauză au crescut cu 75 %.

(136)

În plus, și importurile provenite din alte țări decât cele care au practicat dumpingul au profitat de aprecierea monedei euro. Cu toate acestea, creșterea volumelor lor a fost mult mai treptată decât cea înregistrată în țările în cauză, iar evoluția lor a corespuns mai mult fluctuațiilor cursului de schimb. Astfel, ele au crescut cu 35 % între 2002 și 2004, în timp ce USD s-a depreciat cu 25 % (în timp ce importurile în cauză au crescut cu 17 %), și cu doar 7 % între 2004 și perioada de anchetă, în timp ce USD s-a depreciat cu încă 2 % (în timp ce importurile în cauză au crescut cu 75 %).

(137)

Faptul că importurile provenite din țările în cauză și cursul de schimb valutar au avut evoluții diferite (între 2002 și 2003) sau evoluții având o amploare diferită (între 2004 și perioada de anchetă) demonstrează, în ciuda afirmațiilor părților interesate, că evoluția respectivă nu poate fi considerată cauza creșterii semnificative a importurilor cu prețuri de dumping din țările în cauză.

2.8.   Lipsa unei restructurări a industriei comunitare

(138)

Anumite părți interesate au susținut că industria comunitară nu a fost în măsură să se restructureze și să beneficieze pe deplin de drepturile antidumping instituite timp de mai mulți ani pentru numeroase țări terțe.

(139)

Cu toate acestea, ar trebui amintit că, în cursul respectivei perioade, industria comunitară a suferit distorsiuni comerciale și prețuri de dumping practicate de țările terțe. Piața comunitară a depins așadar în mod sistematic de aceste distorsiuni, care nu au permis industriei comunitare să depășească practicile de dumping și să ia decizii comerciale pe o bază solidă. Acest lucru nu a permis industriei să facă previziunile necesare, în special să ia decizii pe termen lung.

(140)

În afară de aceasta, după cum se menționează la considerentul 126, industria comunitară a depus eforturi de restructurare care au permis o îmbunătățire a producției și o compensare a creșterii prețurilor materiilor prime, în prezența constantă a unor importuri cu prețuri de dumping, ceea ce demonstrează că industria este viabilă și că poate fi rentabilă în cazul în care se restabilesc reguli echitabile pe piața comunitară.

3.   Concluzii privind legătura de cauzalitate

(141)

Pe baza analizei prezentate anterior, care a distins și a separat în mod clar efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare față de efectul prejudiciabil al importurilor cu prețuri de dumping, s-a stabilit provizoriu că există o legătură de cauzalitate între importurile cu prețuri de dumping și prejudiciul semnificativ suferit de industria comunitară în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. Concluzia se bazează, pe de o parte, pe creșterea considerabilă a volumelor și cotelor de piață ale importurilor în cauză, creștere însoțită de o subcotare semnificativă a prețurilor, și, pe de altă parte, pe pierderea unor cote de piață care a determinat ulterior deteriorarea situației sale financiare. Cele două evoluții au coincis în timp. Niciunul din ceilalți factori analizați nu ar fi putut justifica deteriorarea situației industriei comunitare.

F.   INTERESUL COMUNITĂȚII

1.   Remarcă preliminară

(142)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă, în ciuda concluziilor privind existența unui dumping prejudiciabil, există motive întemeiate pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității să adopte măsuri antidumping în respectivul caz particular. Stabilirea interesului Comunității s-a făcut pe baza unei evaluări a intereselor tuturor părților interesate, adică a celor ale industriei comunitare, importatorilor, comercianților și utilizatorilor produsului în cauză.

(143)

Pentru a evalua efectul probabil al instituirii sau neinstituirii unor măsuri, Comisia a solicitat informații tuturor părților interesate: celor despre care se știe că sunt interesate sau celor care și-au manifestat interesul. Astfel, Comisia a trimis chestionare industriei comunitare, celor trei producători independenți, către 22 de utilizatori și 3 furnizori de materii prime. De asemenea, Comisia a contactat 14 producători comunitari care nu au furnizat informațiile solicitate pentru a fi incluși în stabilirea eșantionului, pentru a obține informații esențiale privind producția și vânzările acestora.

(144)

După cum se menționează la considerentul 10, au răspuns la chestionar cei trei producători reclamanți din industria comunitară, un importator independent, șapte utilizatori și un furnizor de materii prime. Pe de altă parte, șase producători comunitari au furnizat informații esențiale privind producția și vânzările lor, iar trei asociații de utilizatori s-au pronunțat împotriva instituirii de măsuri.

2.   Industria comunitară

(145)

Ar trebui amintit că, după cum s-a explicat la considerentele 104-108, industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ.

(146)

Instituirea unor măsuri ar trebui, potrivit previziunilor, să pună capăt distorsiunii pieței și blocării prețurilor. Respectivele măsuri ar permite industriei comunitare să-și mărească volumul vânzărilor și să recupereze cotele de piață pierdute, beneficiind astfel de economii de scară. De asemenea, se estimează că industria comunitară ar putea să-și mărească puțin prețurile de vânzare, până la un nivel care ar acoperi costurile și ar permite obținerea unui profit. Acesta ar permite industriei comunitare să atingă nivelurile de rentabilitate necesare în acest sector cu un mare flux de capital, în care sunt necesare investiții în permanență, precum și să beneficieze de evoluțiile de pe piața comunitară. Astfel, ar putea fi asigurată viabilitatea industriei comunitare de fibre discontinue din poliester.

(147)

Dimpotrivă, în cazul neinstituirii de măsuri antidumping, s-a estimat că situația financiară a industriei comunitare va continua să se deterioreze. Situația industriei comunitare este afectată în special de scăderea veniturilor, ca urmare a scăderii prețurilor, de diminuarea cotei sale de piață și de pierderile rezultate. Astfel, scăderea veniturilor și evoluția negativă înregistrată în cursul perioadei de anchetă vor avea ca efect, după toate probabilitățile, o deteriorare și mai gravă a situației financiare a industriei comunitare, în cazul neinstituirii unor măsuri. Acest lucru ar putea determina, de asemenea, reducerea producției și închiderea unor locuri de producție, ceea ce ar putea afecta ocuparea forței de muncă și investițiile din Comunitate. Afirmația este valabilă mai ales în cazul pieței europene, care a rămas una dintre puținele piețe de export pentru țările în cauză după instituirea de drepturi antidumping pentru fibrele discontinue din poliester provenite din Taiwan în alte țări terțe, precum Statele Unite ale Americii, India și Japonia.

(148)

În consecință, s-a stabilit provizoriu că instituirea măsurilor antidumping ar permite industriei comunitare să se restabilească în urma efectelor dumpingului prejudiciabil și, prin urmare, ar fi în interesul acesteia. După toate probabilitățile, ceilalți producători comunitari ar beneficia, de asemenea, de instituirea măsurilor antidumping. Într-adevăr, ceilalți producători comunitari care nu au furnizat informațiile solicitate pentru a fi luați în considerare în stabilirea eșantionului, dar au fost contactați ulterior pentru a furniza informații esențiale privind producția și vânzările lor, s-au găsit într-o situație similară, întrucât volumul vânzărilor lor a scăzut cu 23 %, iar prețurile lor de vânzare au crescut cu doar 12 %.

3.   Impactul asupra importatorilor și utilizatorilor

(149)

Un singur importator a putut fi considerat ca fiind o societate care a cooperat; importatorul în cauză s-a declarat împotriva instituirii măsurilor, susținând că respectivele măsuri ar împiedica importurile de fibre discontinue din poliester ca materii prime și ar putea constrânge industria în aval să-și transfere activitățile în afara UE. Cu toate acestea, respectivul importator nu a fost în măsură să furnizeze informații precise privind consecințele măsurilor asupra societății sale și nici date privind rentabilitatea vânzărilor produsului în cauză efectuate de societatea sa. Prin urmare, nu a fost posibilă evaluarea efectului eventual al măsurilor antidumping propuse asupra rentabilității sale.

(150)

Ar trebui amintit că obiectivul măsurilor antidumping nu este de a împiedica importurile în Comunitate, ci de a garanta că respectivele importuri nu sunt efectuate la prețuri de dumping și că operatorii au acces la fibre discontinue din poliester la prețuri corecte. Importurile pe piața comunitară au fost autorizate întotdeauna și vor rămâne autorizate. Experiențele recente au demonstrat că, în ciuda măsurilor antidumping tradiționale, exportatorii sud-coreeni au continuat să aprovizioneze clienții din Comunitate. După cum se menționează la considerentul 158 prezentat în continuare, măsurile antidumping instituite pentru anumite țări, precum India, Australia și Indonezia, au expirat și există surse alternative de aprovizionare care nu sunt supuse unor drepturi antidumping, de exemplu, fibrele discontinue din poliester din Nigeria și Turcia.

(151)

Pe baza considerentelor menționate anterior și ținând seama de numărul mare de importatori care nu au cooperat la procedură, s-a stabilit provizoriu că măsurile antidumping nu vor avea un efect atât de negativ asupra importatorilor în ansamblu încât să devină prioritar în raport cu necesitatea eliminării efectelor de distorsiune ale dumpingului prejudiciabil și restabilirea unei concurențe reale.

(152)

Utilizatorii produsului în cauză aparțin sectorului textil. Piața fibrelor discontinue din poliester este compusă din sectorul țesăturilor (fabricarea filamentelor destinate producției de țesături, amestecate sau nu în prealabil cu alte fibre, de exemplu, bumbac sau lână), sectorul produselor nețesute (fabricarea foilor și pânzelor din fibre care nu au fost transformate în fire și care sunt legate prin frecare, coeziune sau lipire, cu excepția hârtiei) și sectorul de umplere (căptușirea sau capitonarea anumitor produse textile, de exemplu, perne sau scaune de mașină).

(153)

Majoritatea utilizatorilor care au cooperat în cadrul prezentei proceduri sunt producători de articole nețesute. Ei sunt membri ai uneia dintre cele trei asociații de utilizatori care au cooperat la prezenta procedură, care reprezintă, la nivel european, industria textilelor nețesute.

(154)

Potrivit informațiilor privind achizițiile furnizate în răspunsurile la chestionar, utilizatorii care au cooperat reprezentau, în cursul perioadei de anchetă, aproape 6 % din consumul comunitar total de fibre discontinue din poliester și circa 7 % din importurile totale provenite din țările în cauză. Ar trebui amintit că importurile provenite din țările în cauză reprezintă un procent infim din achizițiile lor, respectiv 16 %, în timp ce importurile din alte țări terțe și achizițiile efectuate în UE reprezintă 44 % și, respectiv, 40 % din achizițiile lor. Unul dintre utilizatorii care au cooperat nu a efectuat deloc importuri din țările în cauză între 2002 și perioada de anchetă.

(155)

Anumiți utilizatori au prezentat o serie de argumente împotriva instituirii de drepturi.

(156)

În primul rând, utilizatorii au susținut că măsurile antidumping ar putea afecta industria în aval, care angajează peste 20 000 de persoane, în timp ce industria comunitară angajează mai puțin de 1 700 de persoane. Ei au afirmat că instituirea de drepturi ar putea duce la pierderea unor locuri de muncă în industria în aval sau la transferarea în afara UE a unor instalații de producție.

(157)

De asemenea, ei au afirmat că instituirea de drepturi antidumping ar determina creșteri ale prețurilor pe care utilizatorii ar fi nevoiți să le transfere asupra produselor din aval. O astfel de evoluție ar declanșa, la rândul său, o creștere a importurilor de produse din aval cu prețuri mai mici provenite din alte țări terțe și din țările care fac obiectul prezentei anchete.

(158)

În sfârșit, respectivii utilizatori au susținut că industria comunitară nu este în măsură să facă față cererii de pe toată piața comunitară și că instituirea de drepturi antidumping ar agrava situația financiară a utilizatorilor, întrucât aceștia ar trebui să continue să importe din țările în cauză produse care nu sunt disponibile în Comunitate, de exemplu, poliesterul „termofuzibil” („low melt”).

(159)

În ceea ce privește pretinsa dependență a pieței comunitare de furnizorii externi, se reamintește că, prin Regulamentul (CE) nr. 1515/2006 al Consiliului (6), s-a decis abrogarea măsurilor în vigoare aplicabile importurilor provenite din Australia, Indonezia, Thailanda și India. Dacă măsura antidumping instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1522/2000 al Consiliului (7) și prin Regulamentul (CE) nr. 2852/2000 al Consiliului (8) a determinat încetarea aproape în totalitate a importurilor provenite din respectivele țări, ar trebui subliniat că, înainte de instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de fibre discontinue din poliester pe piața comunitară, Australia, Indonezia și Thailanda dețineau o cotă de piață de 8,9 %, iar India deținea o cotă de 2,9 %. Prin urmare, este posibil ca, după eliminarea măsurilor antidumping, importurile provenite din respectivele țări terțe să reînceapă și să se orienteze spre piața comunitară. Pe de altă parte, importurile provenite din alte țări terțe reprezintă deja o cotă semnificativă din piața comunitară (11 % în cursul perioadei de anchetă).

(160)

Astfel, în ciuda propunerii de instituire a unor drepturi pentru importurile din Taiwan și Malaiezia și ținând seama de abrogarea măsurilor aplicabile Australiei, Indoneziei, Thailandei și Indiei, utilizatorii comunitari, care în cursul perioadei de anchetă și-au acoperit deja 84 % din necesități prin achiziții din afara țărilor în cauză, ar putea continua să se bazeze pe (sau să se orienteze înspre) importanți furnizori ai produsului în cauză din Comunitate sau alți furnizori mari din țări care nu fac obiectul unor drepturi antidumping, în cazul în care ar trebui să se aprovizioneze cu un produs specific, precum poliesterul termofuzibil.

(161)

Acest lucru este confirmat de unul dintre utilizatori, care a declarat că poliesterul termofuzibil este disponibil în Coreea și Japonia și că este fabricat, de asemenea, de doi producători europeni. Reiese că cel puțin doi producători europeni dispun de tehnologia și de cunoștințele necesare pentru fabricarea unui produs atât de specific; prin urmare, nu este exclus ca, odată ce prețurile vor atinge un nivel la care efectele dumpingului prejudiciabil dispar, producția și oferta să crească în interiorul Comunității.

(162)

În afară de aceasta, faptul că industria comunitară nu a fabricat anumite tipuri de fibre discontinue din poliester în anumite perioade nu înseamnă că ea nu este în măsură să o facă. Astfel, în funcție de tipul de produs, ar fi necesare doar câteva mici modificări ale procesului de producție, ceea ce ar implica investiții modeste. De fapt, producătorii comunitari nu au fabricat anumite tipuri de produse, întrucât nu puteau livra cantitățile solicitate la prețurile extrem de mici pe care utilizatorii erau dispuși să le plătească.

(163)

În ceea ce privește nivelul de ocupare a forței de muncă din industria comunitară și industria în aval, ar trebui subliniat că, timp de mai mulți ani, industria comunitară s-a confruntat cu importuri care au făcut obiectul unui dumping de fibre discontinue din poliester efectuate la prețuri mici, ceea ce a determinat scăderea constantă a ocupării forței de muncă, după cum se arată în considerentul 99. Faptul că există mai multe persoane angajate în industria în aval decât în sectorul producției de fibre discontinue din poliester nu justifică, în sine, riscul compromiterii industriei comunitare care, chiar dacă utilizează mai puțină mână de lucru decât industria în aval, este, după cum demonstrează considerentul 154 menționat anterior, la fel de vitală pentru utilizatori, întrucât toți utilizatorii care au cooperat au cumpărat parțial produsul comunitar.

(164)

În ceea ce privește efectul probabil asupra situației financiare a industriei în aval, informațiile disponibile privind structura costurilor industriei utilizatoare, nivelul măsurilor propuse și procentul de importuri cu prețuri de dumping față de celelalte surse de aprovizionare indică faptul că:

fibrele discontinue din poliester reprezintă între 10 și 40 % din costul total de producție al produselor din aval suportat de utilizatori;

dreptul antidumping mediu este de circa 24,9 % pentru țările în cauză;

procentul importurilor cu prețuri de dumping este de 15,3 % din consumul total de fibre discontinue din poliester.

Măsurile propuse pot determina o creștere a costului de producție al utilizatorilor cuprinsă între 0,4 % și 1,5 %. Această eventuală creștere maximă este relativ mică față de impactul pozitiv al măsurilor propuse asupra restabilirii unei concurențe efective pe piața comunitară.

(165)

Analiza efectului măsurilor propuse asupra utilizatorilor indică, așadar, că instituirea de măsuri antidumping nu va determina, probabil, o creștere a importurilor în Comunitate de produse din aval la prețuri mici. Pe de altă parte, utilizatorii nu au furnizat niciun element de probă care să le susțină afirmația, potrivit căreia, de exemplu, măsurile anterioare privind același produs au avut un efect similar.

4.   Efectul asupra furnizorilor de materii prime

(166)

Un furnizor de materii prime a cooperat la prezenta procedură, răspunzând la chestionar. El aprovizionează sectorul de fibre discontinue din poliester cu PTA și MEG și s-a declarat în favoarea instituirii de drepturi care, pe lângă faptul că i-ar consolida poziția, ar permite și industriei comunitare să rămână viabilă.

5.   Concluzie privind interesul Comunității

(167)

Ținând seama de factorii menționați anterior și de nivelul măsurilor, precum și de închiderea procedurii privind Australia, Indonezia, Thailanda și India, s-a stabilit că instituirea de măsuri nu va avea un efect negativ semnificativ, în cazul în care va exista un efect negativ, asupra situației utilizatorilor și importatorilor produsului în cauză. Se reamintește că, în cadrul procedurilor precedente privind același produs, s-a stabilit că adoptarea unor măsuri nu este contrară interesului Comunității.

(168)

În acest sens, s-a stabilit provizoriu că nu există motive întemeiate pentru a nu institui măsuri antidumping.

G.   MĂSURI ANTIDUMPING PROVIZORII

1.   Nivelul de eliminare a prejudiciului

(169)

Ținând seama de concluziile provizorii stabilite în ceea ce privește dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, se consideră oportună instituirea unor măsuri antidumping provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de către importurile cu prețuri de dumping.

(170)

Pentru a stabili nivelul respectivelor măsuri, Comisia a ținut seama de marja de dumping constatată și de valoarea dreptului necesar pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(171)

Măsurile provizorii ar trebui instituite la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de respectivele importuri, fără a depăși, cu toate acestea, marja de dumping constatată. Pentru calcularea valorii dreptului necesar pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că măsurile respective ar trebui să permită industriei comunitare să-și acopere costurile de producție și să realizeze profitul brut pe care l-ar putea obține în mod rezonabil o societate din același sector în condiții normale de concurență, adică în absența importurilor cu prețuri de dumping, din vânzările produsului similar în Comunitate.

(172)

Ancheta a confirmat că, în absența importurilor cu prețuri de dumping, industria comunitară ar trebui să realizeze un profit brut de 5 %. Respectivul profit ar trebui să permită industriei să-și acopere costurile. Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria comunitară. Prețul neprejudiciabil a fost obținut adăugând marja de profit de 5 % menționată anterior la costul de producție.

(173)

Nivelul de majorare a prețurilor necesar a fost determinat prin compararea prețului de import mediu ponderat, utilizat pentru stabilirea subcotării, cu prețul mediu neprejudiciabil. Eventualele diferențe rezultate din comparația respectivă au fost exprimate apoi în procente din valoarea medie CIF de import.

2.   Măsuri provizorii

(174)

Ținând seama de considerentele menționate anterior, s-a considerat că dreptul antidumping provizoriu ar trebui stabilit la nivelul marjei de dumping constatate, fără a depăși marja de prejudiciu calculată anterior, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(175)

Ratele dreptului antidumping individuale menționate de prezentul regulament s-au stabilit pe baza concluziilor prezentelor anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetelor pentru societățile care au cooperat. Respectivele rate (spre deosebire de dreptul rezidual aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, în consecință, exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză, fabricate de respectivele societăți și, prin urmare, de persoanele juridice specifice, menționate de prezentul regulament. Produsele importate fabricate de orice altă societate ale cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile asociate societăților menționate în mod special, nu pot beneficia de respectivele rate și vor face obiectul dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(176)

Eventualele cereri de aplicare a unor rate individuale ale drepturilor antidumping (de exemplu, în urma modificării denumirii oficiale a entității sau în urma creării unor noi entități de producție sau vânzare) ar trebui adresate de îndată Comisiei (9), completate cu toate informațiile necesare privind, în special, eventualele modificări ale activităților societății legate de producție, vânzările pe piața internă și vânzările la export determinate de modificarea denumirii oficiale sau de crearea noilor entități de producție sau de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de rate individuale ale dreptului antidumping.

(177)

Pentru asigurarea unei aplicări corecte a dreptului antidumping, nivelul dreptului rezidual ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori care nu au cooperat, ci și producătorilor care nu au efectuat exporturi în Comunitate în cursul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, producătorii-exportatori malaiezieni, care nu au făcut obiectul unei eșantionări, în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază, sunt invitați să depună o cerere de reexaminare, în sensul prezentului articol, pentru ca situația lor să poată fi examinată individual.

Se propun următoarele drepturi antidumping:

Țară

Societate

Drept antidumping (%)

Malaiezia

Hualon Corporation (M) Sdn. Bhd.

Level 9 Wisma Goldhill 67 Jalan

Raja Chualan

50 200 Kuala Lumpur

12,4

Penfibre Sdn. Bhd.

Lot 109-114

Zonă industrială Prai Free 1

13 600 Prai, Penang

14,7

Toate celelalte societăți

23,0

Taiwan

Chung Shing Textile Co., Ltd.

No 463, Hua Cheng Road,

Hsin Chuang City

Taipei Hsien

16,5

Far Eastern Textile Ltd.

33Fl, No 207, Sec. 2,

Tun Hwa South Road

Taipei

29,5

Nan Ya Plastics Corporation

5Fl, No. 201,

Tung Hwa North Road

Taipei

29,5

Shing Ming Ind., Co., Ltd.

No 330, Ho Shin Rd,

Chu-Nan, Miao-Li

16,5

Shingkong Synthetic Fibres Corporation

8Fl, No 123, Sec. 2,

Nanking E. Road

Taipei

16,5

Tainan Spinning Co., Ltd.

4Fl, No 560, Sec. 4,

Chung Hsia e. Road

Taipei

16,5

Tung Ho Spinning Weaving & Dyeing Co., Ltd.

13Fl, No 376, Sec. 4,

Jen Ai Rd

Taipei

14,7

Tuntex Distinct Corporation

16Fl, No. 90, Sec 1,

Hsin-Tai 5th Rd Hsichih

Taipei County

18,2

Tuntex Synthetic Corporation

16Fl, No. 90, Sec 1,

Hsin-Tai 5th Rd Hsichih

Taipei County

18,2

True Young Co., Ltd.

8, Li Hsing St. Erch Chen Village

Kwantien Hsiang

Tainan Hsien, 720

29,5

Toate celelalte societăți

29,5

H.   DISPOZIȚIE FINALĂ

(178)

În vederea unei bune gestionări, este necesară stabilirea unui termen în care părțile în cauză care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere să-și prezinte observațiile în scris și să solicite audieri. De asemenea, ar trebui precizat că toate concluziile privind instituirea de drepturi, stabilite în sensul prezentului regulament, sunt provizorii și pot fi reexaminate, în vederea instituirii unor măsuri definitive,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie un drept antidumping provizoriu pentru importurile de fibre sintetice discontinue din poliester, necardate, nepieptănate și neprelucrate în alt mod pentru filatură, clasificate la codul NC 5503 20 00, originare din Malaiezia și Taiwan.

(2)   Rata dreptului antidumping provizoriu, aplicabilă prețului net franco frontieră comunitară înainte de vămuire, se stabilește după cum urmează, pentru produsele descrise la alineatul (1):

Țară

Producător

Rata dreptului (%)

Cod adițional TARIC

Malaiezia

Hualon Corporation (M) Sdn. Bhd.

Level 9 Wisma Goldhill 67 Jalan

Raja Chualan

50 200 Kuala Lumpur

12,4

A796

Penfibre Sdn. Bhd.

Lot 109-114

Zonă industrială Prai Free 1

13 600 Prai, Penang

14,7

A797

Toate celelalte societăți

23,0

A999

Taiwan

Chung Shing Textile Co., Ltd.

No 463, Hua Cheng Road,

Hsin Chuang City

Taipei Hsien

16,5

A798

Far Eastern Textile Ltd.

33Fl, No 207, Sec. 2,

Tun Hwa South Road

Taipei

29,5

A799

Nan Ya Plastics Corporation

5Fl, No. 201,

Tung Hwa North Road

Taipei

29,5

A800

Shing Ming Ind., Co., Ltd.

No 330, Ho Shin Rd,

Chu-Nan, Miao-Li

16,5

A801

Shingkong Synthetic Fibres Corporation

8Fl, No 123, Sec. 2,

Nanking E. Road

Taipei

16,5

A802

Tainan Spinning Co., Ltd.

4Fl, No 560, Sec. 4,

Chung Hsia e. Road

Taipei

16,5

A803

Tung Ho Spinning Weaving & Dyeing Co., Ltd.

13Fl, No 376, Sec. 4,

Jen Ai Rd

Taipei

14,7

A804

Tuntex Distinct Corporation

16Fl, No. 90, Sec 1,

Hsin-Tai 5th Rd Hsichih

Taipei County

18,2

A805

Tuntex Synthetic Corporation

16Fl, No. 90, Sec 1,

Hsin-Tai 5th Rd Hsichih

Taipei County

18,2

A806

True Young Co., Ltd.

8, Li Hsing St. Erch Chen Village

Kwantien Hsiang

Tainan Hsien, 720

29,5

A807

Toate celelalte societăți

29,5

A999

(3)   Dacă nu se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de drepturi vamale.

(4)   Punerea în liberă circulație în Comunitate a produsului menționat la alineatul (1) se face numai cu condiția constituirii unei garanții echivalente cu valoarea dreptului provizoriu.

Articolul 2

Fără a aduce atingere articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 384/96, părțile interesate pot să-și prezinte punctul de vedere în scris și pot solicita să fie audiate de Comisie în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

În conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, părțile interesate pot prezenta observații privind aplicarea prezentului regulament, în termen de o lună de la data intrării sale în vigoare.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 din prezentul regulament se aplică pentru o perioadă de șase luni.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2006.

Pentru Comisie

Peter MANDELSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 56, 6.3.1996, p. 1.

(2)  JO L 340, 23.12.2005, p. 17.

(3)  JO C 89, 12.4.2006, p. 2.

(4)  JO L 71, 17.3.2005, p. 1.

(5)  JO L 274, 11.10.2002, p. 1.

(6)  JO L 282, 13.10.2006, p. 1.

(7)  JO L 175, 14.7.2000, p. 10.

(8)  JO L 332, 28.12.2000, p. 17.

(9)  

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția B

Biroul J-79 5/16

B-1049 Bruxelles.