15/Volumul 017

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

—

Legislație („L”),

—

Comunicări și informări („C”).

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 198/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În temeiul Directivei 2001/95, producătorii sunt obligați să introducă pe piață numai produse sigure.

(2)

În conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/95/CE, în cazul în care Comisia ia la cunoștință că anumite produse prezintă un risc ridicat pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, aceasta poate adopta, în anumite condiții, o decizie care impune statelor membre să adopte măsuri temporare destinate în special să restricționeze sau să supună unor condiții speciale introducerea pe piață a unor astfel de produse, să interzică comercializarea lor și să introducă măsurile adiacente necesare pentru a asigura respectarea interdicției, sau să dispună retragerea ori recuperarea de pe piață a produselor în cauză.

(3)

O astfel de decizie depinde de mai mulți factori: există diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește abordarea adoptată sau care trebuie adoptată pentru a contracara riscul în cauză; având în vedere natura problemei siguranței, riscul nu poate fi contracarat într-un mod compatibil cu gradul de urgență al cazului în cadrul altor proceduri prevăzute de legislația comunitară specifică aplicabilă produselor în cauză; în fine, riscul poate fi eliminat în mod eficient numai prin adoptarea unor măsuri adecvate aplicabile la nivel comunitar, pentru a asigura un nivel ridicat și consecvent de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, precum și funcționarea corectă a pieței interne.

(4)

Brichetele sunt, prin natura lor, produse periculoase, deoarece produc o flacără sau căldură și conțin un combustibil inflamabil. Acestea implică un risc considerabil când sunt folosite incorect de către copii, putând cauza incendii, răni sau chiar moartea. Având în vedere natura periculoasă a brichetelor, numărul foarte mare de produse introduse pe piață și condițiile previzibile de utilizare, gravitatea riscului implicat de brichete în ceea ce privește siguranța copiilor ar trebui tratat în raport cu posibilitatea utilizării lor în joacă de către copii.

(5)

Riscul grav implicat de brichete este confirmat de datele și informațiile disponibile în UE despre incendii provocate de copii care s-au jucat cu brichete. Un raport publicat, în februarie 1997, de Ministerul Comerțului și Industriei din Regatul Unit și intitulat „Studiu european — accidente provocate de copii cu vârste sub cinci ani care s-au jucat cu brichete sau chibrituri” estima un total de aproximativ 1 200 de incendii, 260 de răniri și 20 de decese pe an în UE în cursul anului 1997. Informațiile mai recente confirmă faptul că un număr semnificativ de accidente grave, inclusiv de decese, sunt în continuare provocate în UE de copii care se joacă cu brichete fără caracteristici de siguranță.

(6)

Australia, Canada, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii (SUA) au adoptat norme legislative care stabilesc cerințe de dotare a brichetelor cu caracteristici de siguranță pentru copii similare celor prevăzute de prezenta decizie. Înainte de elaborarea legislației, în SUA a fost lansată o anchetă. Propunerea de adoptare a unui regulament privind brichetele prezentată de Comisia pentru siguranța produselor pentru consumatori din SUA (Consumer Product Safety Commission) estima în 1993 că utilizarea de către copii a brichetelor provoacă anual 5 000 de incendii, 1 150 de răniri și 170 de decese în SUA.

(7)

Cerința de introducere a unor caracteristici de siguranță pentru copii a fost introdusă în 1994. În 2002, un studiu realizat în SUA privind eficiența cerinței respective a raportat o reducere cu 60 % a incendiilor, rănirilor și deceselor.

(8)

Consultarea statelor membre în cadrul comitetului instituit prin articolul 15 din Directiva 2001/95/CE a stabilit că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește abordarea riscului implicat de brichetele fără caracteristici de siguranță pentru copii.

(9)

Există două standarde tehnice legate de siguranța brichetelor: Standardul european și internațional EN ISO 9994:2002 „Brichete — Specificații de siguranță”, care stabilește specificații privind calitatea, fiabilitatea și siguranța brichetelor în combinație cu procedurile adecvate de testare a fabricării, dar care nu include specificații de siguranță pentru copii, și standardul european EN 13869:2002 „Brichete — Caracteristici de siguranță pentru copii la brichete — Cerințe de siguranță și metode de încercare”, care stabilește specificațiile de siguranță pentru copii.

(10)

Referințele standardului EN ISO 9994:2002 au fost publicate de Comisie în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene  (2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Directiva 2001/95/CE, atrăgând astfel după sine prezumția de conformitate cu cerințele generale de siguranță ale Directivei 2001/95/CE în ceea ce privește riscurile reglementate de respectivul standard. Pentru a trata problema caracteristicilor de siguranță pentru copii, anumite state membre au considerat că ar trebui publicate de Comisie în Jurnalul Oficial și referințele standardului EN 13869:2002. Cu toate acestea, alte state membre au considerat că EN 13869:2002 ar trebui mai întâi revizuit în mod substanțial.

(11)

În absența unor măsuri comunitare privind caracteristicile de siguranță pentru copii ale brichetelor și interzicerea brichetelor fantezie, anumite state membre pot adopta măsuri naționale divergente. Introducerea unor astfel de măsuri ar duce în mod inevitabil la un nivel de protecție neuniform și la bariere intracomunitare în calea comerțului cu brichete.

(12)

Nu există o legislație comunitară specifică aplicabilă brichetelor. Având în vedere natura problemei siguranței în cauză, riscul nu poate fi abordat în mod eficient în cadrul unor alte proceduri prevăzute de norme comunitare specifice și în mod care să fie compatibil cu gradul de urgență al cazului. Prin urmare, este necesar să se adopte o decizie în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/95/CE.

(13)

Având în vedere riscul grav reprezentat de brichete și în scopul de a asigura un nivel ridicat și consecvent de protecție a sănătății și siguranței consumatorului în UE, precum și de a evita barierele în calea comerțului, ar trebui adoptată o decizie temporară, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2001/95/CE. O astfel de decizie ar trebui să condiționeze rapid introducerea pe piață a brichetelor de dotarea lor cu caracteristici de siguranță pentru copii. O astfel de decizie ar trebui să prevină daune și decese pe viitor, până la identificarea unei soluții permanente, bazate pe un consens internațional.

(14)

Cerința privind caracteristicile de siguranță pentru copii prevăzută de prezenta decizie ar trebui să reglementeze brichetele de unică folosință, deoarece aceste brichete implică un risc foarte mare de a fi utilizat incorect de copii. Un studiu realizat în SUA în 1987, „Studiul Harwood”, a demonstrat că în medie 96 % dintre accidentele provocate de copiii care s-au jucat cu brichete au fost cauzate de brichete de unică folosință. Foarte puține accidente au fost provocate de alt tip de brichete, respectiv așa-numitele brichete de lux sau de semilux, care sunt proiectate, fabricate și introduse pe piață astfel încât să poată fi folosite în siguranță pe o perioadă mai mare de timp, care sunt însoțite de o garanție scrisă și beneficiază după vânzare de service pentru înlocuirea sau repararea unor piese pe întreaga durată de utilizare, care sunt caracterizate de un design sofisticat cu materiale scumpe, o imagine luxoasă și un grad scăzut de înlocuire cu alte brichete și care dispun de o rețea de distribuție în conformitate cu imaginea prestigioasă și luxoasă a mărcii. Aceste caracteristici se coroborează cu faptul că persoanele tind să acorde mai multă atenție unor brichete de valoare superioară destinate pentru utilizare pe o perioadă mai mare de timp.

(15)

Ar trebuie interzise toate brichetele care seamănă în vreun fel cu un alt obiect recunoscut în general ca atrăgător pentru copii sau destinat utilizării de către aceștia. Acest fapt include, dar nu se limitează la brichetele care au forme similare personajelor de desene animate, jucăriilor, armelor, ceasurilor, telefoanelor, instrumentelor muzicale, vehiculelor, corpului uman sau unor părți ale corpului uman, animalelor, alimentelor sau băuturilor, ori care emit note muzicale, care pâlpâie, au părți care se mișcă sau alte caracteristici amuzante, denumite în general „brichete fantezie”, care implică un risc ridicat de utilizare incorectă de către copii.

(16)

Pentru a facilita aplicarea cerinței privind caracteristicile de siguranță pentru copii de către producătorii de brichete, este oportun să se facă trimitere la specificațiile relevante ale standardului european EN 13869:2002, astfel încât să se poată considera că brichetele care respectă specificațiile corespunzătoare din standardele naționale care transpun respectivul standard european sunt conforme cu cerința privind caracteristicile de siguranță pentru copii din prezenta decizie. În același scop, brichetele care respectă normele relevante din țările nemembre ale UE în care sunt în vigoare cerințe privind caracteristicile de siguranță pentru copii echivalente cu cele stabilite de prezenta decizie ar trebui, de asemenea, să fie considerate conforme cu cerința privind caracteristicile de siguranță pentru copii din prezenta decizie.

(17)

Aplicarea uniformă și eficientă a cerinței privind caracteristicile de siguranță pentru copii stabilită de prezenta decizie impune producătorilor să prezinte autorităților competente, la cererea acestora, rapoarte de încercare a caracteristicilor de siguranță pentru copii, întocmite de organisme de testare acreditate de organisme de acreditare care sunt membre ale organizațiilor internaționale de acreditare sau care sunt recunoscute de către autorități în acest sens, ori rapoarte întocmite de organismele de testare recunoscute pentru efectuarea acestui tip de testare de către autoritățile din țările în care se aplică cerințe de siguranță echivalente cu cele stabilite de prezenta decizie. Producătorii de brichete ar trebui să prezinte de îndată toate documentele necesare autorităților competente stabilite la articolul 6 din Directiva 2001/95/CE, la cererea acestora. În cazul în care un producător nu este în măsură să prezinte astfel de documente, brichetele ar trebui retrase de pe piață în termenul stabilit de autoritatea competentă.

(18)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2001/95/CE, distribuitorii ar trebui să contribuie la asigurarea conformității brichetelor pe care le furnizează cu cerința privind caracteristicile de siguranță pentru copii prevăzută de prezenta decizie. În special, aceștia ar trebui să coopereze cu autoritățile competente punându-le la dispoziție, la cerere, documentele necesare pentru a identifica originea brichetelor.

(19)

Ar trebuie să se prevadă perioade de tranziție cât mai scurte posibil pentru aplicarea de către producători a măsurilor stabilite de prezenta decizie, în conformitate cu necesitatea de a preveni accidente pe viitor, luând în considerare constrângerile tehnice și principiul proporționalității. Perioadele de tranziție sunt, de asemenea, necesare pentru ca statele membre să se asigure că măsurile sunt aplicate eficient, dat fiind volumul ridicat de brichete comercializate anual în UE și multiplele canale de distribuție utilizate pentru această comercializare. Prin urmare, obligația producătorilor de a introduce pe piață numai brichete cu caracteristici de siguranță pentru copii ar trebui să se aplice în termen de 10 luni de la data notificării prezentei decizii, în timp ce obligația de a furniza consumatorilor numai brichete cu caracteristici de siguranță pentru copii ar trebui să se aplice în termen de un an de la data intrării în vigoare a interdicției de a introduce pe piață acest tip de brichete. Prin urmare, ultima obligație menționată urmează să fie stabilită cu ocazia revizuirii prezentei decizii, la un an după adoptare.

(20)

Articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2001/95/CE interzice exportul din Comunitate a produselor periculoase care au făcut obiectul unei decizii. Cu toate acestea, având în vedere structura pieței brichetelor în ceea ce privește numărul de producători la nivel mondial, volumul exporturilor și al importurilor și globalizarea piețelor, o interdicție asupra exporturilor nu ar îmbunătăți siguranța consumatorilor din țările terțe care nu aplică cerințele privind caracteristicile de siguranță pentru copii, deoarece exporturile din UE ar fi înlocuite cu brichete fără caracteristici de siguranță pentru copii provenite din țări din afara UE. Prin urmare, aplicarea articolului 13 alineatul (3) ar trebui suspendată până la adoptarea unui standard internațional privind caracteristicile de siguranță pentru copii. Acest fapt nu trebuie să aducă atingere aplicării măsurilor în țările terțe în care sunt în vigoare cerințe privind caracteristicile de siguranță pentru copii.

(21)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 din Directiva 2001/95/CE,

1.

„brichetă” înseamnă un dispozitiv acționat manual care produce o flacără și folosește combustibil, care este utilizat de obicei pentru aprinderea intenționată, în special, a țigărilor, trabucurilor și pipelor, dar care poate fi utilizat la aprinderea unor materiale precum hârtia, fitilurile, lumânările și felinarele, care are o rezervă de combustibil încorporată, reîncărcabilă sau nu.

Fără a aduce atingere interdicției de a introduce pe piață brichete fantezie, stabilită la articolul 2 alineatul (2) din prezenta decizie, definiția în cauză nu se aplică brichetelor reîncărcabile pentru care producătorii prezintă, la cerere, autorităților competente documentele necesare care atestă că brichetele sunt proiectate, fabricate și introduse pe piață astfel încât să asigure o utilizare continuă, în condiții de siguranță, de-a lungul unei durate de viață de cel puțin cinci ani, sub rezerva reparării, și care îndeplinesc în special următoarele cerințe:

2.

„brichetă fantezie” înseamnă orice brichetă definită în specificația 3.2 din standardul european EN 13869:2002;

3.

„brichetă cu caracteristici de siguranță pentru copii” înseamnă o brichetă proiectată și fabricată astfel încât, în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil, nu poate fi folosită de copii cu vârsta sub 51 de luni din cauza, de exemplu, a forței necesare pentru a o acționa, a designului ei, a mecanismului de aprindere sau a complexității ori succesiunii operațiunilor necesare pentru aprindere.

Sunt considerate a avea caracteristici de siguranță pentru copii:

4.

„model de brichetă” înseamnă brichetele produse de același producător, care nu diferă prin design sau alte caracteristici în nici un mod care ar putea afecta caracteristicile de siguranță pentru copii;

5.

„testarea caracteristicilor de siguranță pentru copii” înseamnă o testare sistematică a caracteristicilor de siguranță pentru copii ale unui anumit model de brichetă pe un eșantion de brichete în cauză, în special testări efectuate în conformitate cu standardele naționale care transpun standardul european EN 13869:2002, în ceea ce privește specificațiile, altele decât cele de la punctele 3.1, 3.4 și 5.2.3 din standardul menționat, sau în conformitate cu cerințele de testare din normele relevante ale țărilor nemembre ale UE în care sunt în vigoare cerințe privind caracteristicile de siguranță pentru copii echivalente cu cele stabilite de prezenta decizie;

6.

„producător” are înțelesul definit la articolul 2 litera (e) din Directiva 2001/95/CE;

7.

„distribuitor” are înțelesul definit la articolul 2 litera (f) din Directiva 2001/95/CE.

(a)

să păstreze și să furnizeze, la cerere și de îndată, autorităților competente instituite prin articolul 6 din Directiva 2001/95/CE, un raport de încercare a caracteristicilor de siguranță pentru copii pentru fiecare model de brichetă, cu eșantioane de brichete din modelul testat, certificând caracteristicile de siguranță pentru copii ale modelului de brichete introduse pe piață;

(b)

să ateste autorităților competente, la cerere, că toate brichetele din fiecare dintre loturile introduse pe piață sunt conforme cu modelul testat și să furnizeze autorităților, la cerere, documentele referitoare la testare și la programul de control care susține respectiva atestare;

(c)

să monitorizeze în permanență conformitatea brichetelor produse cu soluțiile tehnice adoptate pentru a asigura caracteristicile de siguranță pentru copii, utilizând metode de testare adecvate, și să mențină la dispoziția autorităților competente registrele de producție necesare pentru a demonstra că toate brichetele produse sunt conforme cu modelul testat;

(d)

să păstreze și să furnizeze autorităților competente, la cerere și de îndată, un nou raport de încercare a caracteristicilor de siguranță pentru copii în cazul în care se efectuează modificări ale unui model de brichetă care pot afecta în mod negativ capacitatea modelului de a îndeplini cerințele prezentei decizii.

(a)

numele, adresa și sediul principal al producătorului, indiferent unde este situat acesta, precum și datele corespunzătoare ale importatorului, în cazul în care brichetele sunt importate;

(b)

o descriere completă a brichetei, inclusiv dimensiunea, forma, greutatea, combustibilul, capacitatea rezervei de combustibil, mecanismul de aprindere, precum și a dispozitivelor de siguranță pentru copii și a designului, a soluțiilor tehnice și a altor caracteristici care conferă brichetei caracteristici de siguranță pentru copii, în conformitate cu definițiile și cerințele prezentei decizii. În special, se va include o descriere detaliată a tuturor dimensiunilor, a forțelor de acționare necesare sau alte specificații care ar putea afecta caracteristicile de siguranță pentru copii ale brichetei, inclusiv toleranțele practicate de producător pentru fiecare astfel de caracteristică;

(c)

o descriere detaliată a testărilor și a rezultatelor obținute, datele testărilor, locul în care s-au efectuat testările, identitatea organizației care a efectuat testările și detalii despre calificarea și competența unei astfel de organizații de a efectua testările în cauză;

(d)

identificarea locului în care sunt sau au fost fabricate brichetele;

(e)

locul în care se păstrează documentele solicitate de prezenta decizie;

(f)

referințe la acreditarea sau recunoașterea organismului de încercare.

(a)

fie de organismele de încercare acreditate ca respectând cerințele stabilite de standardul EN ISO/IEC 17025:2005 „Cerințe generale privind competența laboratoarelor de încercare și de calibrare” sau de un membru al ILAC (International Laboratory Accreditation Cooperation) în ceea ce privește efectuarea de încercări ale caracteristicilor de siguranță pentru copii ale brichetelor sau recunoscute în acest sens de autoritatea competentă a unui stat membru;

(b)

fie de organismele de încercare ale căror rapoarte de încercare a caracteristicilor de siguranță pentru copii sunt acceptate de una dintre țările în care se aplică cerințe privind caracteristicile de siguranță pentru copii echivalente cu cele stabilite de prezenta decizie.

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8

L 200/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE prevede obligația producătorilor de a introduce pe piață numai produse sigure.

(2)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/95/CE, un produs este considerat sigur, în ceea ce privește riscurile și categoriile de risc reglementate de standardele naționale relevante, în cazul în care este conform cu standardele naționale neobligatorii care transpun standardele europene, ale căror referințe au fost publicate de Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 4 din respectiva directivă.

(3)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din respectiva directivă, standardele europene trebuie să fie stabilite de organismele europene de standardizare, pe baza unui mandat stabilit de Comisie. Comisia va publica referințele respectivelor standarde.

(4)

Articolul 4 alineatul (2) din respectiva directivă prevede o procedură de publicare a referințelor standardelor adoptate de organismele europene de standardizare înainte de intrarea în vigoare a directivei. În cazul în care standardele în cauză asigură conformitatea cu cerința generală de siguranță, Comisia decide să publice referințele lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În aceste cazuri, Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, hotărăște, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2) din respectiva directivă, dacă standardul în cauză îndeplinește cerința generală de siguranță. Comisia decide publicarea referințelor standardului în cauză după consultarea comitetului instituit în temeiul articolului 5 din Directiva 98/34/CE. Comisia informează statele membre cu privire la decizia sa.

(5)

Cu toate acestea, anumite standarde au fost adoptate de organismele europene de standardizare, de la intrarea în vigoare a directivei, în absența unui mandat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din respectiva directivă. Intenția legislatorului a fost de a asigura cooperarea cu organismele europene de standardizare și de a recunoaște standardele de siguranță adecvate aplicabile produselor care intră în domeniul de aplicare a directivei și pentru care mandatul Comisiei nu a fost emis în conformitate cu dispozițiile relevante menționate la articolul 4. Prin urmare, este necesar să se prevadă publicarea referințelor standardelor respective și luarea de măsuri în acest scop în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (2).

(6)

Prezenta decizie privind conformitatea standardelor enumerate în anexă cu cerința generală de siguranță este adoptată la inițiativa Comisiei.

(7)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului instituit prin Directiva 2001/95/CE,

1.

EN 581-1:2006 „Mobilier de exterior — Scaune și mese de uz casnic, colectiv și camping — Partea 1: Cerințe generale de siguranță”

2.

EN 957-1:2005 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 1: Cerințe generale de siguranță și metode de încercare”

3.

EN 957-2:2003 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 2: Aparate pentru antrenament de forță, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

4.

EN 957-4:1996 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 4: Bancuri pentru haltere, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

5.

EN 957-5:1996 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 5: Echipamente de antrenament cu pedale, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

6.

EN 957-6:2001 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 6: Benzi de alergare, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

7.

EN 957-7:1998 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 7: Aparate de vâslit, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

8.

EN 957-8:1998 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 8: Steppere, simulatoare scări și simulatoare de urcare — Cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

9.

EN 957-9:2003 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 9: Aparate cu mișcare elipsoidală, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

10.

EN 957-10:2005 „Echipamente de antrenament staționare — Partea 10: Biciclete pentru exerciții cu roată fixă sau fără roată liberă, cerințe speciale de siguranță și metode de încercare suplimentare”

11.

EN 13209-1:2004 „Articole de puericultură — Port-bebe — Cerințe de siguranță și metode de încercare — Partea 1: Port-bebe dorsale cu cadru”

12.

EN 14682:2004 „Siguranța îmbrăcămintei pentru copii — Cordoane și șnururi cu sistem de strângere — Specificații”

13.

EN 14764:2005 „Biciclete de oraș și de drumeție — Cerințe de siguranță și metode de încercare”

14.

EN 14766:2005 „Mountain bike/Biciclete de munte — Cerințe de siguranță și metode de încercare”

15.

EN 14781:2005 „Biciclete de curse — Cerințe de siguranță și metode de încercare”

16.

EN 14872:2006 „Biciclete — Accesorii pentru biciclete — Portbagaje”

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

11

L 213/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 1999/13/CE, statele membre au obligația de a întocmi rapoarte privind punerea în aplicare a respectivei directive, pe baza unui chestionar sau a unui plan elaborat de Comisie.

(2)

Statele membre au întocmit rapoarte privind punerea în aplicare a respectivei directive în perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2004 în conformitate cu Decizia 2002/529/CE a Comisiei (2).

(3)

Al doilea raport ar trebui să acopere perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2007.

(4)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului (3),

Indicații în vederea completării chestionarului:

Răspunsurile ar trebui să fie concise și cât mai precise.

Informațiile prezentate, în special cele cu privire la numărul de instalații și la măsurile luate, pot include date reprezentative, cu condiția ca acestea să fie suficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor directivei.

Pentru rapoartele care acoperă perioade anterioare datelor stabilite la articolul 4 din Directiva 1999/13/CE, informațiile privind instalațiile existente trebuie să se bazeze pe cele mai bune estimări disponibile pentru perioadele respective.

În cazul în care situația nu s-a schimbat, se pot face trimiteri la răspunsurile anterioare, deși acest lucru nu este posibil pentru statele membre pentru care aceasta este prima perioadă de raportare. În cazul în care situația a evoluat, schimbările trebuie descrise într-un nou răspuns.

—

toate instalațiile existente, în sensul articolului 2 alineatul (2) din directivă, la sfârșitul perioadei de raportare;

—

toate instalațiile înregistrate sau autorizare de autoritatea competentă în perioada de raportare;

—

dintre instalațiile menționate la liniuța precedentă, câte au fost autorizate sau înregistrate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din directivă? (opțional);

—

câte dintre aceste instalații sunt reglementate și de Directiva IPPC? (opțional).

5.1.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (a), statele membre raportează Comisiei privind derogarea de la aplicarea valorilor limită ale emisiilor fugitive.

5.2.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (b), activitățile care nu pot fi efectuate în condiții controlate pot fi exceptate de la controalele prevăzute în anexa IIA, în cazul în care această posibilitate este menționată explicit în anexa respectivă.

6.1.

A decis statul membru să definească și să pună în aplicare un plan național în conformitate cu articolul 6? (a se vedea Decizia 2000/541/CE a Comisiei din 6 septembrie 2000 privind criteriile de evaluare a planurilor naționale în conformitate cu articolul 6 din Directiva 1999/13/CE a Consiliului) (1).

6.2.

Câte instalații au fost incluse în planul național? Care este obiectivul de reducere a emisiilor, în urma aplicării planului? Care este emisia totală curentă în cazul instalațiilor incluse în plan? Cum se situează aceasta în raport cu orice obiectiv de reducere interimar din această perioadă de raportare?

8.1.

În ceea ce privește articolul 8 alineatul (1), în cazul în care un stat membru a introdus o obligație anuală de raportare potrivit căreia operatorul trebuie să furnizeze autorității competente date pentru a permite verificarea respectării dispozițiilor directivei, specificați câți operatori nu au furnizat autorității competente datele necesare și pentru câte instalații. Ce măsuri ia autoritatea competentă pentru a asigura furnizarea acestor informații în cel mai scurt timp?

8.2.

În ceea ce privește articolul 8 alineatul (1), în cazul în care un stat membru a introdus o obligație de raportare „la cerere” potrivit căreia operatorul trebuie să furnizeze autorității competente date pentru a permite verificarea respectării dispozițiilor directivei, specificați câți operatori au furnizat autorității competente datele necesare și pentru câte instalații?

8.3.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8 alineatul (4) și în ceea ce privește articolul 8 alineatul (3), care este numărul instalațiilor cu o frecvență de măsurare discontinuă de peste un an?

—

la câți operatori s-a constatat încălcarea dispozițiilor prezentei directive?

—

ce măsuri se iau pentru a restabili respectarea dispozițiilor „în cel mai scurt timp”, în temeiul articolului 10 litera (a)?

—

de câte ori au suspendat sau retras autorizația autoritățile competente în caz de încălcare, în temeiul articolului 10 litera (b)?

10.1.

Descrieți succint practicile care au scopul de a asigura respectarea valorilor limită de emisie pentru gazele de ardere, a valorilor emisiilor fugitive și a valorilor de emisie totale. Indicați exemple de măsuri luate în perioada de raportare pentru a asigura respectarea valorilor.

10.2.

Care sunt, în termeni generali, practicile cele mai frecvente privind inspecțiile periodice pe teren ale autorităților competente? În cazul în care acestea nu se efectuează, cum verifică autoritățile competente informațiile furnizate de către operator?

11.1.

Care este procedura prin care se asigură că sistemul de reducere propus de operator corespunde cât mai exact emisiilor care ar fi rezultat dacă valorile limită de emisie stabilite în anexa II la directivă ar fi fost aplicate? Oferiți informații privind experiența dumneavoastră în aplicarea sistemului de reducere.

11.2.

În cazul în care ați utilizat sistemul de reducere propus în anexa IIB punctul (2), răspundeți la următoarele întrebări:

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

15

L 217/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Comisia a realizat un studiu privind aplicarea dispozițiilor referitoare la deșeuri ale Regulamentului (CE) nr. 850/2004.

(2)

Concentrațiile limită propuse în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 sunt considerate cele mai potrivite pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și a mediului în vederea distrugerii sau a transformării ireversibile a poluanților organici persistenți.

(3)

Pentru toxafen, un amestec de peste 670 de substanțe, nu există nici o metodă analitică convenită și relevantă pentru determinarea concentrației totale. Cu toate acestea, studiul menționat anterior nu a identificat stocuri în Uniunea Europeană constituite din, care conțin sau sunt contaminate cu toxafen. Mai mult, studiul a demonstrat că, ori de câte ori s-au detectat pesticide care conțin poluanți organici persistenți în deșeuri, concentrațiile acestora au fost de regulă ridicate comparativ cu concentrațiile limită propuse. Pentru moment, metodele analitice disponibile pentru determinarea toxafenului pot fi considerate corespunzătoare în sensul prezentului regulament.

(4)

Concentrația limită pentru PCDF/PCDD se exprimă în echivalenți toxici („TEQ”), care utilizează factorii de echivalență toxică din 1998 ai Organizației Mondiale a Sănătății („TEF”). Datele disponibile privind PCB de tipul dioxină nu sunt suficiente pentru a include acești compuși în TEQ.

(5)

Hexaclorciclohexan (HCH) este denumirea unui amestec tehnic de diverși izomeri. Efortul de a-i analiza complet ar fi disproporționat. Doar alfa-, beta- și gama-HCH au importanță toxicologică. Prin urmare, concentrația limită se referă exclusiv la acestea. Amestecurile standard analitice care sunt cele mai disponibile din punct de vedere comercial pentru analiza acestei clase de compuși identifică doar acești izomeri.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 850/2004 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Comitetul prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 nu a emis nici un aviz privind măsurile stabilite de prezentul regulament, după consultarea sa din 25 ianuarie 2006, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17 alineatul (2) din acest regulament,

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

18

L 244/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Articolul 4 alineatul (2) și articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (2) prevăd că nici un produs alimentar sau furaj modificat genetic nu trebuie introdus pe piața comunitară decât în cazul în care face obiectul unei autorizații acordate în conformitate cu respectivul regulament. Articolul 4 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (3) din același regulament prevăd că nici un produs alimentar sau furaj modificat genetic nu poate fi autorizat decât în cazul în care nu are efecte negative asupra sănătății oamenilor sau sănătății animalelor ori asupra mediului, nu induce în eroare utilizatorii și consumatorii și nici nu diferă de produsul alimentar sau furajul pe care urmează să îl înlocuiască, astfel încât consumul său normal ar fi dezavantajos din punct de vedere nutrițional pentru oameni sau animale.

(2)

La 18 august 2006, autoritățile Statelor Unite ale Americii au informat Comisia că, în eșantioanele de orez prelevate pe piața americană din orezul cu bob lung comercializat din recolta din anul 2005, s-au descoperit produse pe bază de orez contaminate cu orezul modificat genetic „LL RICE 601” (denumite în continuare „produse contaminate”), a cărui introducere pe piața comunitară nu a fost autorizată. Contaminarea produselor a fost raportată autorităților americane la 31 iulie 2006 de către Bayer Crop Science, societatea comercială care a creat orezul modificat genetic „LL RICE 601”. Ulterior, autoritățile Statelor Unite au informat Comisia că nu se cunoaște încă amploarea contaminării lanțului alimentar și că, la momentul respectiv, nu se pot furniza informații privind posibila contaminare a exporturilor către Comunitate. De asemenea, acestea au informat Comisia că introducerea pe piață a produselor respective nu fusese autorizată nici în Statele Unite.

(3)

Fără a aduce atingere obligațiilor de control ale statelor membre, măsurile care trebuie să fie adoptate ca urmare a importurilor probabile de produse contaminate trebuie să constituie o abordare globală comună care să permită o acțiune rapidă și eficientă și să evite diferențele de tratament în această situație de către statele membre.

(4)

Articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede posibilitatea de a adopta măsuri comunitare corespunzătoare de urgență în ceea ce privește produsele alimentare și furajele importate dintr-o țară terță, în scopul de a proteja sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor și mediul, în cazul în care riscul nu poate fi contracarat în mod satisfăcător prin intermediul măsurilor luate de statele membre în cauză.

(5)

Ca urmare a faptului că orezul modificat genetic „LL RICE 601” nu este autorizat de legislația comunitară și având în vedere riscul potențial pe care îl prezintă produsele neautorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care ia în considerare principiul precauției definit la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, trebuie luate măsurile de urgență adecvate pentru a preveni introducerea produselor contaminate pe piața comunitară.

(6)

În conformitate cu cerințele generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, operatorii din sectorul produselor alimentare și al furajelor au obligația legală principală de a se asigura că produsele alimentare și furajele produse în societățile aflate sub controlul lor îndeplinesc cerințele legislației privind alimentele și de a verifica îndeplinirea respectivelor cerințe. Prin urmare, operatorilor responsabili cu prima introducere pe piață a produselor alimentare și furajelor le revine obligația de a dovedi că acestea nu conțin produsele contaminate. În acest scop, măsurile prevăzute de prezenta decizie trebuie să impună ca loturile de anumite produse originare din Statele Unite să fie introduse pe piață numai în cazul în care sunt însoțite de un raport de analiză care dovedește că produsele nu sunt contaminate cu „LL RICE 601”. Raportul de analiză trebuie eliberat de un laborator acreditat care respectă standarde recunoscute la nivel internațional.

(7)

În scopul de a facilita controalele, toate produsele alimentare și furajele modificate genetic introduse pe piață trebuie să facă obiectul unei metode valabile de detecție. Societății Bayer Crop Science i s-a cerut să furnizeze metode de detecție a „LL RICE 601”, precum și eșantioane de control. Societatea a pus la dispoziție două metode care au fost validate de autoritatea competentă din Ministerul american al agriculturii (Grain Inspection, Packers and Stockyards Administration—GIPSA), în colaborare cu laboratorul de referință comunitar menționat la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(8)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie trebuie să fie proporționale și să nu impună mai multe restricții asupra comerțului decât este necesar; prin urmare, acestea trebuie să aibă ca obiect numai produsele care pot fi contaminate cu „LL RICE 601” și care, în conformitate cu informațiile primite, sunt importate din Statele Unite în Comunitate.

(9)

În pofida cererilor Comisiei, autoritățile Statelor Unite nu au fost în măsură să ofere nici o garanție că produsele pe bază de orez importate din Statele Unite nu vor conține „LL RICE 601”.

(10)

În ceea ce privește furajele sau alte produse alimentare care nu fac obiectul măsurilor prevăzute de prezenta decizie, statele membre trebuie să controleze eventuala lor contaminare cu „LL RICE 601”. Pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia va lua în considerare necesitatea adoptării unor măsuri corespunzătoare suplimentare.

(11)

Decizia 2006/578/CE a Comisiei din 23 august 2006 privind măsurile de urgență cu privire la prezența organismului modificat genetic neautorizat LL RICE 601 în produsele pe bază de orez (3) a fost adoptată pentru a interzice în mod provizoriu comercializarea produselor contaminate.

(12)

Respectivele măsuri provizorii ar trebui confirmate.

(13)

Prin urmare, este necesară abogarea și înlocuirea Deciziei 2006/578/CE.

(14)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie ar trebui revizuite în termen de șase luni în scopul de a stabili dacă sunt necesare în continuare.

(15)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21

L 259/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regiunea biogeografică mediteraneeană menționată la articolul 1 litera (c) punctul (iii) din Directiva 92/43/CEE cuprinde teritoriul Greciei, Maltei și Ciprului, în conformitate cu articolul 1 din protocolul nr. 10 la Actul de aderare din 2003, precum și anumite părți din teritoriul Franței, Italiei, Portugaliei, Spaniei și, în conformitate cu articolul 299 alineatul (4) din tratat, al Regatului Unit, astfel cum se specifică în harta biogeografică aprobată la 23 octombrie 2000 de comitetul instituit în temeiul articolului 20 din directiva respectivă, denumit în continuare „Comitetul habitate”.

(2)

Prezenta decizie nu reglementatează teritoriile statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Statele membre respective au început să prezinte Comisiei propuneri privind siturile după aderarea lor. Până în prezent nu a fost posibilă integrarea informațiilor furnizate de statele membre respective în lista inițială a siturilor de importanță comunitară, în sensul Directivei 92/43/CEE. Aceste date vor face obiectul unei decizii ulterioare a Comisiei, după colectarea tuturor informațiilor pertinente și efectuarea unei evaluări științifice detaliate a propunerilor statelor membre respective privind siturile.

(3)

În cadrul procesului inițiat în 1995 sunt necesare, de asemenea, progrese în crearea efectivă a rețelei Natura 2000, care reprezintă un element esențial pentru protecția biodiversității în Comunitate.

(4)

Pentru regiunea biogeografică mediteraneeană, Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Spania și Regatul Unit au transmis Comisiei, în perioada ianuarie 2003-martie 2005, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE, liste ale siturilor propuse ca situri de importanță comunitară în sensul articolului 1 din Directiva 92/43/CEE.

(5)

Listele siturilor propuse au fost însoțite de informații privind fiecare sit, furnizate în formatul prevăzut de Decizia 97/266/CE a Comisiei din 18 decembrie 1996 privind formularul-tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000 (2).

(6)

Informațiile respective includ cea mai recentă și completă hartă a sitului transmisă de statul membru în cauză, denumirea sitului, amplasarea și dimensiunea acestuia, precum și date obținute prin aplicarea criteriilor menționate în anexa III la Directiva 92/43/CEE.

(7)

Pe baza proiectului de listă întocmit de Comisie de comun acord cu fiecare stat membru în cauză, care identifică, de asemenea, siturile ce găzduiesc tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare, trebuie să se întocmească o listă de situri selectate ca situri de importanță comunitară.

(8)

Cunoștințele privind existența și repartizarea tipurilor de habitate naturale și a speciilor sunt într-o permanentă dezvoltare ca urmare a supravegherii în conformitate cu articolul 11 din Directiva 92/43/CEE. În consecință, evaluarea și selectarea siturilor la nivel comunitar au fost efectuate pe baza celor mai bune informații disponibile în prezent.

(9)

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene „pentru a întocmi un proiect de listă a siturilor de importanță comunitară, care să poată conduce la crearea unei rețele europene ecologice coerente a ariilor speciale de conservare, Comisia trebuie să dețină o listă completă a siturilor care, la nivel național, prezintă un interes ecologic relevant din punct de vedere al obiectivului directivei privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. (…) De asemenea, numai astfel se poate realiza obiectivul menționat la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din directivă, privind menținerea sau restabilirea tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor în cauză într-un stadiu de conservare favorabil în mediul lor natural, care se poate întinde de-a lungul uneia sau mai multor frontiere interioare ale Comunității” (3).

(10)

Pe baza informațiilor disponibile și a evaluărilor comune efectuate în cadrul seminarelor biogeografice, organizate de Centrul Tematic European pentru Protecția Naturii și Biodiversitate, precum și în cadrul întâlnirilor bilaterale cu statele membre, anumite state membre nu au propus suficiente situri pentru a îndeplini cerințele Directivei 92/43/CEE privind anumite tipuri de habitate și specii. În ceea ce privește respectivele tipuri și specii, se consideră că rețeaua nu este completă. Cu toate acestea, dată fiind întârzierea informațiilor primite și a acordului cu statele membre, se impune adoptarea unei liste inițiale de situri, care va fi revizuită în conformitate cu articolul 4 din Directiva 92/43/CEE pentru tipurile de habitate și speciile indicate în anexa 2 la prezenta decizie pentru care statele membre menționate anterior nu au propus situri suficiente în conformitate cu cerințele Directivei 92/43/CEE.

(11)

Având în vedere insuficiența cunoștințelor privind existența și repartizarea tipurilor de habitate naturale prevăzute în anexa I și a speciilor prevăzute în anexa II la Directiva 92/43/CEE care apar atât în ape maritime teritoriale, cât și în ape maritime aflate sub jurisdicția națională în afara apelor teritoriale, nu se poate stabili dacă rețeaua este completă sau incompletă în cazul acestora. Speciile și tipurile de habitate relevante sunt enumerate în anexa 3 la prezenta decizie. Lista inițială ar trebui revizuită, dacă este necesar, pentru diferitele tipuri de habitate și specii enumerate în anexa 3 la prezenta decizie în conformitate cu dispozițiile articolului 4 din Directiva 92/43/CEE.

(12)

Anexa 3 la prezenta decizie, enumeră, de asemenea, celelalte tipuri de habitate prevăzute în anexa I și speciile prevăzute în anexa II la directiva respectivă, care fac obiectul unei examinări științifice.

(13)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului habitate,

A

:

codul SIC alcătuit din nouă caractere, primele două reprezentând codul ISO al statului membru;

B

:

denumirea SIC;

C

:

* = prezența, în situl respectiv, a cel puțin un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie prioritară în sensul articolului 1 din Directiva 92/43/CEE;

D

:

suprafața SIC în hectare sau lungimea exprimată în kilometri;

E

:

coordonatele geografice ale SIC (longitudine și latitudine).