11/Volumul 050

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

—

Legislație („L”),

—

Comunicări și informări („C”).

11/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 275/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 23 martie 2006, Comisia a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 553/2006 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), un drept antidumping provizoriu asupra importurilor în Comunitate de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele, originare din Republica Populară Chineză și din Vietnam (denumite în continuare „țările în cauză” sau „țările exportatoare”). Regulamentul a intrat în vigoare la 7 aprilie 2006.

(2)

Se reamintește că perioada de anchetă a avut în vedere perioada de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005 („perioada de anchetă”) și că examinarea tendințelor utile evaluării prejudiciului a avut loc în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2001 și sfârșitul perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(3)

În urma instituirii unui drept antidumping provizoriu asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din țările în cauză, toate părțile au fost informate despre faptele și considerațiile care au stat la baza regulamentului provizoriu. De asemenea, li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile cu privire la informațiile comunicate.

(4)

Unele părți interesate au prezentat observații în scris. Cele care au solicitat, au avut, de asemenea, posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare în sensul formulării concluziilor definitive.

(5)

Serviciile Comisiei au comunicat apoi toate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu. De asemenea, au acordat părților în cauză un termen pentru prezentarea observațiilor asupra informațiilor astfel comunicate. Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, în cazul în care a fost necesar, concluziile au fost modificate în consecință. Pe de altă parte, au fost comunicate informații suplimentare în ceea ce privește o modificare a formei prevăzute a măsurilor.

(6)

Mai multe părți interesate și-au reiterat afirmația conform căreia nu le-au fost respectate drepturile de apărare pe motivul necomunicării numelui reclamanților. Această problemă a mai fost ridicată anterior (a se vedea considerentul 8 din regulamentul provizoriu). Problema a fost reexaminată în stadiul definitiv și trebuie reținute următoarele: volumul de producție al reclamanților, distribuit pe țară, a fost comunicat părților interesate care au pus la îndoială reprezentativitatea reclamanților respectivi. Se consideră, așadar, că drepturile de apărare ale părților în cauză au fost respectate în mod corespunzător. Prin urmare, informațiile respective au fost puse și ele la dispoziția tuturor părților interesate.

(7)

Se amintește că, astfel cum se indică la considerentul 10 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză din prezenta procedură îl reprezintă încălțăminte cu fețe din piele naturală sau reconstituită originară din RPC și din Vietnam, alta decât:

(8)

Pe de altă parte, pe baza elementelor expuse la considerentele 12-27 din regulamentul provizoriu, s-a formulat concluzia provizorie că anumite tipuri de încălțăminte sport de înaltă tehnologie, denumite Special Technology Athletic Footware („STAF”) trebuie excluse din definiția respectivă.

(9)

Pe de altă parte, Comisia a luat decizia provizorie de a considera încălțămintea pentru copii ca fiind parte din produsul în cauză, sub rezerva unei anchete suplimentare și a altor considerații în stadiul definitiv.

(10)

Părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile referitoare la respectivele probleme specifice. Ținând seama de observațiile prezentate referitoare la tema respectivă, precum și de cererile suplimentare de excludere a altor tipuri specifice de încălțăminte, comentariile respective fac obiectul unei analize detaliate în continuare.

(11)

Se reamintește că STAF, astfel cum este definită la considerentul 13 din regulamentul provizoriu, a fost exclusă din definiția produsului în cauză.

(12)

Această excludere s-a bazat pe faptul că tipul respectiv de încălțăminte prezintă caracteristici fizice și tehnice esențiale diferite, este comercializat prin circuite de vânzare diferite, are o destinație finală diferită și este perceput în mod diferit de către consumator.

(13)

Industria comunitară de încălțăminte a contestat excluderea STAF din definiția produsului, afirmând că încălțămintea respectivă este comercializată prin aceleași circuite de vânzare și este percepută de către consumator la fel ca și produsul ce face obiectul anchetei. Pe de altă parte, în cazul în care încălțămintea STAF ar fi, cu toate acestea, exclusă din definiția produsului în cadrul anchetei, s-a subliniat faptul că valoarea minimă a STAF, care este de 9 EUR în definiția actuală a TARIC, ar trebui stabilită la un nivel mai ridicat, pentru a ține seama de devalorizarea dolarului față de euro în decursul anilor.

(14)

Ca răspuns la aceste observații, se observă, în primul rând, faptul că industria comunitară nu a contestat faptul că STAF prezintă caracteristici fizice și tehnice esențiale diferite. În al doilea rând, în ceea ce privește circuitele de vânzare, utilizarea, percepția consumatorului și evoluția importurilor, industria comunitară de încălțăminte nu a prezentat argumente însoțite de elemente de probă care să justifice o modificare a concluziilor enunțate la considerentele 15-18 din regulamentul provizoriu. Pe de altă parte, cererea de ridicare a pragului de 9 EUR nu a fost susținută de alte elemente de probă.

(15)

Mai mulți importatori au cerut ca valoarea minimă a STAF să fie redusă de la 9 EUR la 7,5 EUR în principal din cauza schimbării circumstanțelor datorită folosirii unor metode de producție care permit reducerea costurilor.

(16)

Observațiile respective au făcut, de asemenea, obiectul unei examinări atente. Se reamintește că pragul de 9 EUR a fost stabilit în nomenclatura TARIC în 1994, atunci când STAF a fost introdusă în cadrul contingentului aplicat încălțămintei originare din China, adică cu doisprezece ani în urmă. Mai mult, importatorii au prezentat suficiente elemente care dovedeau că noile tehnologii de producție au permis atât o reducere semnificativă a costului unitar a STAF, cât și o reducere a pierderilor de materiale și de energie. Împreună cu intensificarea concurenței datorită creșterii ofertei de încălțăminte STAF, care a contribuit și ea la reducerea prețurilor, evoluția menționată are efectiv o influență asupra nivelurilor prețurilor față de situația de acum doisprezece ani, iar elementul respectiv nu trebuie neglijat. Pentru a ține seama de schimbările menționate, se consideră că o reducere moderată de 1,50 EUR a pragului pentru încălțămintea STAF este rezonabilă și necesară.

(17)

Pe de altă parte, diverși exportatori au afirmat că definiția STAF ar trebui extinsă pentru a include toată încălțămintea cu fețe din piele dotată cu tălpi de vinilacetat-etilenă (EVA) și/sau cu mulaj direct.

(18)

Cu toate acestea, ca răspuns la afirmațiile menționate, trebuie subliniat faptul că recurgerea la metoda de mulaj a EVA nu antrenează în sine o distincție clară între produsul final și produsul în cauză. Pe de altă parte, s-a explicat că tehnologia de mulare, astfel cum se aplică pe tălpile de EVA, ar putea fi folosită, de asemenea, în producția de încălțăminte care nu este neapărat de tip „STAF”. Mai mult, nu a fost prezentat nici un element de probă din care să reiasă că distincția bazată pe diferențele dintre caracteristicile fizice și tehnice, circuitele de vânzare, utilizări și percepția consumatorilor, precum și pe diferențele dintre evoluțiile importurilor, nu ar fi adecvată. În sfârșit, definițiile EVA, astfel cum au fost propuse de diverși importatori, erau în mod evident contradictorii. Prin urmare, propunerea respectivă privind definiția STAF a fost respinsă.

(19)

În concluzie, se confirmă excluderea STAF din definiția produsului în cauză în regulamentul provizoriu. Pe de altă parte, valoarea minimă pentru încălțămintea STAF ar trebui redusă de la 9 EUR la 7,5 EUR. În lipsa altor comentarii cu privire la acest aspect, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 13-19 din regulamentul provizoriu. În consecință, STAF cu o valoare mai mare de 7,50 EUR este exclusă definitiv din procedură.

(20)

Încălțămintea pentru copii, adică încălțămintea cu tălpi interioare cu o lungime mai mică de 24 cm și cu o înălțime maximă comună a tocului și a tălpii de 3 cm sau mai mică, înregistrată sub următoarele coduri NC: ex 6403 20 00, ex 6403 30 00, 6403 51 11, 6403 51 91, 6403 59 31, 6403 59 91, 6403 91 11, 6403 91 91, 6403 99 31, 6403 99 91 și ex 6405 10 00, nu a făcut obiectul măsurilor antidumping provizorii, deoarece concluziile provizorii nu erau de natură să justifice astfel de măsuri din motive legate de interesul Comunității.

(21)

Considerentele 28-31 din regulamentul provizoriu nu conțineau o concluzie definitivă cu privire la eventuala includere a încălțămintei pentru copii în definiția produsului. Deși au fost examinate anumite argumente avansate în favoarea unei eventuale excluderi a încălțămintei pentru copii din definiția produsului vizat de anchetă, argumentele respective nu permiteau formularea unei concluzii definitive în acest stadiu al anchetei. Prin urmare, s-a hotărât ca, în așteptarea unei anchete suplimentare și a altor considerații în stadiul definitiv, încălțămintea pentru copii să fie tratată ca făcând parte din produsul în cauză.

(22)

În urma comunicării concluziilor provizorii, anumite părți interesate au afirmat că încălțămintea pentru copii ar trebui exclusă din definiția produsului în cauză. Afirmațiile respective se bazau pe presupunerea că, prin stil, design, circuite de vânzare și, în special, service făcut clientului, astfel cum sunt evocate la considerentele 30 și 31 din regulamentul provizoriu, încălțămintea pentru copii se distinge în mod clar de alte tipuri de încălțăminte care fac obiectul prezentei anchete.

(23)

Cu toate acestea, afirmațiile respective au fost considerate insuficiente pentru a justifica excluderea încălțămintei pentru copii din definiția produsului în cauză, deoarece nu erau susținute de elemente de probă adecvate, care să arate că, în cadrul prezentei anchete, se poate face o distincție clară între încălțămintea pentru copii și alte tipuri de încălțăminte care fac obiectul anchetei. Din contră, s-a constatat că trăsăturile tehnice și fizice esențiale pe care încălțămintea pentru copii le are în comun cu produsul în cauză – o combinație de fețe din piele cu diverse tipuri de tălpi pentru a proteja picioarele – erau mult mai importante decât eventualele diferențe (cu alte cuvinte, în principal, măsura). Pe de altă parte, s-a dovedit că stilul, designul, circuitele de vânzare și service-ul făcut clientului nu erau fundamental diferite de alte tipuri de încălțăminte care fac obiectul anchetei. Simplul fapt că încălțămintea pentru copii constituie o subcategorie distinctă în definiția produsului în cauză nu justifică excluderea lor din definiția respectivă. Într-adevăr, s-a constatat că nu exista o demarcare clară între încălțămintea pentru copii și produsul în cauză, ci mai degrabă importante similarități în ceea ce privește definiția produsului în cauză, în special că este un dispozitiv destinat să acopere și să protejeze picioarele oamenilor, în principal pentru mers.

(24)

Ca reacție la comunicarea regulamentului provizoriu, industria comunitară a afirmat că încălțămintea pentru copii ar trebui să facă parte din produsul în cauză. Industria a prezentat, în special, elemente de probă care arătau că există încă un sector important de producție de încălțăminte pentru copii în Comunitate.

(25)

Observația prezentată de industria comunitară nu face decât să confirme concluziile definitive. Prin urmare, se formulează în mod definitiv concluzia că încălțămintea pentru copii trebuie inclusă în definiția produsului în cauză.

(26)

Mai multe părți interesate au afirmat că unele dintre celelalte tipuri de încălțăminte înregistrate sub codurile NC sus-menționate erau prea diferite, în special în termeni de utilizare, pentru a aparține aceleiași categorii de produse. Afirmațiile respective sunt analizate în cele ce urmează.

(27)

În sensul Nomenclaturii Combinate, încălțămintea pentru excursii, încălțămintea de munte și cealaltă încălțăminte pentru exterior („încălțăminte pentru excursii”) nu sunt considerate ca încălțăminte destinată practicării sportului și, prin urmare, nu intră în definiția încălțămintei STAF, enunțată la considerentul 13 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, anumite părți interesate au solicitat ca produsul respectiv să fie exclus din procedură, deoarece: (i) caracteristicile pe care încălțămintea pentru excursii trebuie să le dețină sunt foarte apropiate de cele ale STAF; (ii) se poate face o distincție clară între încălțămintea pentru excursii și alte tipuri de încălțăminte în ceea ce privește circuitele de vânzare și percepția consumatorului și (iii) plata unor drepturi mai ridicate pentru încălțămintea pentru excursii ar avea, în conformitate cu părțile interesate, un efect negativ asupra pieței specifice respective.

(28)

Nu a fost prezentat nici un element de probă suplimentar privind aspectele tehnice specifice și caracteristicile încălțămintei pentru excursii care să justifice o modificare a concluziei enunțate la considerentul 34 din regulamentul provizoriu, și anume că, deși diverse tipuri de încălțăminte, de exemplu încălțămintea pentru excursii, pot într-adevăr prezenta anumite caracteristici specifice diferite suplimentare, caracteristicile esențiale nu sunt mai puțin identice, inclusiv pentru tipul respectiv de încălțăminte. S-a constatat, de asemenea, că încălțămintea pentru excursii se producea pe scară largă în Comunitate și că era imposibil să se facă o distincție clară între încălțămintea pentru excursii importată și producția comunitară. Constatarea respectivă a fost confirmată, de asemenea, prin decizia de a include același tip de încălțăminte în definiția produsului în contextul Regulamentului (CE) nr. 2155/97 al Consiliului (4). Deși încălțămintea pentru excursii poate, în anumite cazuri, prezenta caracteristici specifice, încălțămintea respectivă are aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale ca și celelalte reglementate prin definiția produsului. Pe de altă parte, în ceea ce privește utilizarea lor și percepția consumatorului, s-au descoperit similarități cu alte tipuri de încălțăminte reglementate prin definiția produsului. În consecință, se consideră că încălțămintea pentru excursii nu trebuie exclusă din anchetă.

(29)

Un importator a cerut excluderea anumitor tipuri de încălțăminte cu aplicații mecanoterapeutice. Deși produsul este înregistrat în prezent sub codurile NC 6403 99 93, 6403 99 96 și 6403 99 98, s-a afirmat că tipul respectiv de încălțăminte ar trebui exclus din procedură, pe motiv că ar avea caracteristici fizice și chimice și circuite de vânzare diferite și că ar fi perceput de către consumator în mod diferit, în calitate de produs medical certificat, autorizat pentru vânzare ca dispozitiv medical destinat unor aplicații mecanoterapeutice.

(30)

S-a concluzionat că tipul respectiv de încălțăminte ar trebui considerat ca parte din produsul în cauză. Deși produsul respectiv se caracterizează printr-o tehnologie și aplicații particulare, care ar putea fi aplicate în scopuri medicale, caracteristicile sale specifice nu diferă în mod net și structural de cele ale produsului în cauză. Afirmația respectivă se confirmă prin faptul că tipul de încălțăminte menționat este, de asemenea, achiziționat de consumatori pentru confortul lor personal și nu din motive medicale specifice, ceea ce, de altfel, era recunoscut în afirmația prezentată de importator.

(31)

Pentru motivele expuse anterior, se consideră că cererea de excludere a încălțămintei cu aplicații mecanoterapeutice trebuie respinsă.

(32)

Sandalele de plajă din EVA sunt un tip de încălțăminte a cărei față este o bandă de piele prinsă la ambele capete de o talpă groasă ușoară, fabricată dintr-o combinație de EVA și de alte materiale. Anumite părți interesate au susținut că un astfel de produs ar trebui exclus din prezenta anchetă pe motiv că ar prezenta caracteristici fizice și tehnice esențiale foarte specifice și particulare care le-ar face ușor de recunoscut ca sandale de plajă, astfel încât destinația finală a produsului respectiv și percepția consumatorului asupra sa ar fi diferite de alte tipuri de încălțăminte reglementate prin definiția produsului. Pe de altă parte, s-a afirmat că tehnologia de fabricare a sandalelor de plajă din EVA ar fi complet relocalizată în afara Europei.

(33)

S-a constatat, în acest sens, că, în cazul în care sandalele de plajă din EVA prezintă efectiv anumite caracteristici specifice, ele au aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale ca altă încălțăminte reglementată prin definiția produsului. Mai mult, în ceea ce privește utilizarea lor și percepția consumatorului, s-au descoperit similarități importante cu alte tipuri de încălțăminte reglementate prin definiția produsului, cum sunt papucii de plajă și saboții. Pe de altă parte, s-a constatat că circuitele de vânzare, comercializarea, moda etc. erau aceleași ca și pentru alte tipuri de încălțăminte reglementate prin definiția produsului. Pe de altă parte, industria comunitară a prezentat elemente de probă care arată că există încă în Comunitate un important sector de producție de sandale de plajă din EVA. În consecință, se consideră că respectiva cerere de excludere trebuie respinsă.

(34)

O parte interesată a susținut că încălțămintea cu fețe din piele de porc ar trebui exclusă de la anchetă din cauza pretinselor diferențe de calitate și de preț și a presupusei lipse a unei producții comunitare de încălțăminte cu astfel de fețe.

(35)

Cu toate acestea, nu a fost posibil să se facă o distincție clară între încălțămintea din piele de porc importată și producția comunitară, deoarece cele două prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice esențiale și au aceeași utilizare. Pe de altă parte, s-a constatat că circuitele de vânzare sunt în general aceleași, ceea ce se coroborează cu faptul că percepția consumatorilor asupra încălțămintei din piele de porc nu este diferită. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(36)

O parte interesată a afirmat că anumite tipuri de încălțăminte care folosesc tehnologii brevetate ar trebui excluse din anchetă, tehnologia constând în special într-un toc special care absoarbe șocurile, o talpă intermediară care amortizează șocurile, precum și o tehnologie specială care crește flexibilitatea tipului de încălțăminte respectiv.

(37)

Cu toate acestea, o comparație între tipul respectiv de încălțăminte și produsul în cauză nu a permis să se stabilească o distincție clară în ceea ce privește caracteristicile fizice și tehnice esențiale și utilizarea tipului respectiv de încălțăminte, pe de o parte, și cele ale produsului în cauză, pe de altă parte. O tehnologie brevetată poate, într-adevăr, contribui la sporirea confortului încălțămintei, dar ea nu reprezintă, prin ea însăși, o modificare substanțială a caracteristicilor care fac din încălțăminte una destinată utilizării obișnuite. Pe de altă parte, faptul că anumite tehnologii sunt brevetate nu este suficient pentru a justifica excluderea încălțămintei în cauză din definiția produsului. Așadar, deși se recunoaște că poate avea caracteristici particulare, produsul respectiv rămâne în concurență cu producția comunitară a produsului care face obiectul anchetei. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(38)

Anumite părți interesate au afirmat că toate tipurile de încălțăminte sport, nu doar STAF și încălțămintea sport, în sensul notei de la subpoziția 1 din capitolul 64 din Nomenclatura Combinată, ar trebuie excluse din procedură. Afirmațiile respective se bazează pe aceleași afirmații ca acelea care reclamă excluderea STAF și cele care susțin că neexcluderea tipului de încălțăminte menționat ar avea ca urmare o lipsă de aprovizionare cu anumite tipuri de încălțăminte, altele decât STAF, pe piața comunitară. Ultima afirmație nu a fost susținută de elemente de probă concrete. Deci, nu a fost prezentată nici o nouă informație doveditoare care să justifice o modificare a concluziei enunțate la considerentul 27 din regulamentul provizoriu în ceea ce privește celelalte tipuri de încălțăminte care nu sunt STAF. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(39)

În consecință, se confirmă în mod definitiv concluziile provizorii, modificate în conformitate cu litera B punctul 1.1 enunțat anterior. În sensul prezentei proceduri și în conformitate cu practicile constante ale Comunității se estimează, așadar, că toate tipurile de produs în cauză trebuie considerate ca fiind unul și același produs.

(40)

Deoarece nu s-a primit nici o observație în ceea ce privește produsul similar, se confirmă conținutul și concluziile provizorii.

(41)

Ținând seama de cele menționate anterior, se formulează concluzia definitivă că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, produsul în cauză și toate tipurile de încălțăminte corespunzătoare cu fețe din piele produse și vândute în Brazilia, aleasă ca țară analoagă, precum și cele produse și vândute de industria comunitară pe piața comunitară sunt similare.

(42)

Anumite părți au afirmat că, pe motivul excluderii STAF și a încălțămintei pentru copii, eșantioanele nu erau reprezentative.

(43)

Astfel cum este menționat la considerentul 61 din regulamentul provizoriu, excluderea STAF nu a avut consecințe semnificative asupra reprezentativității eșantionului. În ceea ce privește încălțămintea pentru copii, argumentul este irelevant, ținând seama de decizia de a nu exclude încălțămintea respectivă din anchetă.

(44)

Anumite observații s-au referit la procentajul eșantioanelor, astfel cum au fost stabilite în contextul măsurilor provizorii. S-a ținut seama de observațiile respective. Incluzând încălțămintea pentru copii, s-a stabilit că întreprinderile reținute în eșantioane reprezentau mai mult de 12 % și, respectiv, 15 % din cantitățile de produs în cauză care au fost exportate în Comunitate de către producătorii-exportatori din China și din Vietnam care au cooperat. În consecință, eșantionul este în mod evident reprezentativ. Se face, de asemenea, trimitere la argumentele expuse la considerentul 56.

(45)

De asemenea, s-a afirmat că selecția eșantioanelor nu a fost în coerență cu Acordul antidumping al OMC, deoarece anumiți exportatori semnificativi au fost aleși în detrimentul întreprinderilor ale căror vânzări în Comunitate sunt mai puțin importante, chiar nule, dar în schimb au vânzări pe piața internă relativ importante.

(46)

Astfel cum este menționat la considerentul 60 din regulamentul provizoriu, metoda aplicată avea ca scop asigurarea unei reprezentativități cât mai mari cu putință a eșantioanelor și includerea în cel mai mare volum reprezentativ al exporturilor care puteau fi anchetate în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil, a unui anumit număr de societăți care să efectueze vânzări reprezentative pe piața internă. Astfel, ar trebui să fie posibil să se poată calcula o valoare normală pe această bază în cazul în care anumiți producători-exportatori din eșantion ar fi putut pretinde statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Selecția eșantioanelor nu s-a făcut cu încălcarea normelor OMC, nici a dispozițiilor articolului 17 din regulamentul de bază, în temeiul cărora eșantionul trebuie să fie reprezentativ din punct de vedere statistic sau trebuie să acopere cel mai mare volum de producție, de vânzare sau de exporturi care pot fi anchetate în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. Normele citate permit, așadar, ca vânzările pe piața internă și/sau la export să fie utilizate ca un criteriu de selecție.

(47)

Pe de altă parte, se reamintește că, astfel cum este menționat la considerentele 57 și 58 din regulamentul provizoriu, autoritățile țărilor în cauză au aprobat în totalitate eșantionul reținut.

(48)

Anumite părți interesate au susținut, de asemenea, că acordul asupra compunerii eșantionului referitor la RPC ar fi trebuit să se încheie mai degrabă cu autoritățile din Hong Kong și din Taiwan, dat fiind faptul că societățile de producție din China aparțin, în mare parte, unor acționari din țările menționate. Conform acestor părți interesate, operatorii care își au reședința în țările respective ar fi fost, așadar, vizați de procedură.

(49)

Argumentul respectiv a fost respins. În conformitate cu practica constantă a Comunității, se intenționează încheierea unui acord cu autoritățile țării exportatoare și/sau asociațiile de producători în procedurile antidumping în care se recurge la tehnici de eșantionare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază. Mai mult, în cazul de față, autoritățile naționale ale țărilor în cauză erau în contact strâns cu asociațiile de producători din țările respective. În speță, țările exportatoare sunt RPC și Vietnam. Acesta este motivul pentru care s-a cerut și s-a obținut într-adevăr acordul autorităților pentru compunerea eșantioanelor.

(50)

Un producător-exportator din Vietnam care nu a fost reținut în eșantion și-a reiterat afirmațiile conform cărora, deoarece a completat în mod corespunzător un chestionar antidumping, ar fi trebuit să beneficieze de o examinare individuală. Cu toate acestea, faptul că un operator care nu este reținut în eșantion a răspuns la un chestionar antidumping nu duce automat la aplicarea unui tratament individual. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, având în vedere mărimea fără precedent a eșantioanelor, Comisia a ajuns la concluzia că o examinare individuală a producătorilor-exportatori suplimentari i-ar fi complicat inutil sarcina și ar fi împiedicat-o să încheie ancheta în timp util.

(51)

În sfârșit, anumite părți au afirmat că este nepotrivită includerea în eșantion a vânzărilor reprezentative pe piața internă, deoarece nici unul dintre exportatori nu poate pretinde statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Cu toate acestea, argumentul a fost considerat irelevant, deoarece decizia referitoare la o eventuală acordare a statutului respectiv se ia după selectarea eșantionului.

(52)

Prin urmare, afirmația a fost respinsă și, în lipsa oricărui comentariu cu privire la acest aspect, se concluzionează că eșantioanele erau reprezentative.

(53)

Mai multe părți interesate au susținut că au fost încălcate dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază, afirmând că eșantionul de producători comunitari nu era reprezentativ. Afirmația respectivă se bazează pe faptul că în eșantion au fost reținute doar zece societăți și că respectivele societăți nu reprezintă decât 10 % din volumul de producție total al reclamanților și o proporție minoră din producția comunitară totală (cu alte cuvinte mai puțin de 5 %), având în vedere că, în speță, reclamanții reprezintă puțin peste 40 % din producția comunitară totală. S-a pretins, de asemenea, că anumite tendințe observate pentru producătorii comunitari reținuți în eșantion nu corespund cu tendințele observate pentru ansamblul reclamanților și că, prin urmare, eșantionul nu este reprezentativ.

(54)

De asemenea, o asociație de importatori a afirmat că eșantionul de producători comunitari nu este reprezentativ din punct de vedere statistic și că, în consecință, doar o parte neglijabilă din producătorii comunitari a făcut obiectul vizitelor de verificare.

(55)

În această privință, se reamintește că, în temeiul articolului 17 din regulamentul de bază, ancheta se poate limita la eșantioane care sunt reprezentative din punct de vedere statistic sau care constituie cel mai mare volum reprezentativ al producției, al vânzărilor sau al exporturilor care pot fi anchetate în mod rezonabil.

(56)

Din formularea acestei dispoziții reiese în mod clar că nu există nici o indicație sau nici un plan cantitativ referitor la nivelul volumului reprezentativ. Singura indicație precizează că volumul cel mai mare este cel care poate fi anchetat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil.

(57)

Ținând seama de circumstanțele specifice ale prezentei proceduri, adică puternica fragmentare a industriei comunitare, este inevitabil ca societățile reținute în eșantion să nu reprezinte decât o parte relativ redusă din producția comunitară totală. Astfel cum este explicat la considerentul 65 din regulamentul provizoriu, Comisia a constituit un eșantion bazându-se în principal pe volumul de producție, dar a ținut seama și de situarea geografică a producătorilor pentru a garanta că eșantionul este reprezentativ în această privință. Cu toate acestea, a trebuit ca societățile reținute în eșantion să se limiteze la un număr care să poată fi efectiv anchetat într-un mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil, adică în cazul de față zece societăți. Ținând seama de gradul ridicat de fragmentare a industriei, precum și de faptul că marii producători au fost reținuți în eșantion, o creștere suplimentară a numărului de societăți nu ar fi avut, în nici un caz, o influență semnificativă asupra proporției eșantionului în raport cu producția comunitară totală. În contextul de față, se reține, de asemenea, că, în ciuda afirmațiilor formulate de anumite părți, nu există nici o obligație legală de a include în eșantion întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite de legislația comunitară relevantă, astfel cum rezultă din redactarea textului articolului 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(58)

Astfel cum s-a menționat anterior, eșantionul trebuie să fie reprezentativ din punct de vedere statistic sau el trebuie să corespundă unui volum reprezentativ. Deoarece în cazul de față a fost aleasă a doua metodă, afirmația conform căreia eșantionul nu ar fi reprezentativ din punct de vedere statistic a fost respinsă. De asemenea, faptul că anumite tendințe observate pentru producătorii comunitari din eșantion nu sunt similare cu cele observate pentru toți reclamanții și faptul că o mică parte din producătorii comunitari a făcut obiectul vizitelor de verificare nu constituie argumente valabile din punct de vedere legal care să pună în discuție reprezentativitatea eșantionului.

(59)

Pentru motivele expuse anterior, afirmațiile prezentate de diversele părți au fost respinse și se confirmă valabilitatea juridică a eșantionului, deoarece acesta este reprezentativ și a fost constituit în deplină conformitate cu dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază.

(60)

Anumite părți interesate au evidențiat omisiunea Comisiei de a comunica în mod individual fiecăruia dintre exportatorii din China și din Vietnam care nu fuseseră reținuți în eșantion motivele pentru care li s-a refuzat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. În conformitate cu afirmațiile lor, pe care le-au reiterat în urma comunicării concluziilor definitive, Comisia este obligată să decidă în mod individual în ceea ce privește cererile de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și dacă un exportator va fi sau nu reținut în eșantion. Respectivele părți interesate consideră că metoda aplicată priva societățile care nu erau reținute în eșantion de dreptul la o evaluare individuală și încălca dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (b) și ale articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(61)

Cu toate acestea, se consideră că dispozițiile existente referitoare la eșantionare (articolul 17 din regulamentul de bază) reglementează pe deplin situația societăților care solicită statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Într-adevăr, indiferent dacă este vorba despre țările cu economie de piață sau țările cu economie în tranziție, prin natura exercițiului eșantionării, exportatorii nu pot beneficia de o evaluare individuală, iar concluziile formulate în ceea ce privește eșantionarea sunt extinse și cu privire la operatorii respectivi. Articolul 17 din regulamentul de bază definește o metodă generală care se aplică în cazul în care nu mai este posibilă o examinare individuală din cauza numărului ridicat de societăți în cauză, și anume recurgerea la un eșantion reprezentativ. Nu există nici un motiv pentru care metoda eșantionării nu ar putea fi aplicată și în cazul în care numărul ridicat de societăți în cauză cuprinde numeroase societăți care solicită statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață/tratamentul individual. Ca în cazul oricărei eșantionări, se calculează o medie ponderată a tuturor societăților din eșantion, indiferent de metoda aplicată pentru calcularea dumpingului pentru fiecare societate în urma evaluării privind statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau tratamentul individual. Acordarea statutului/tratamentului respectiv nu trebuie, deci, să reprezinte un obstacol pentru punerea în aplicare a tehnicilor normale de eșantionare. Ideea care stă la baza eșantionării este de a găsi un echilibru cât mai bun între nevoia administrativă de a efectua o analiză a dosarului în timpul dorit și cu respectarea termenelor obligatorii, pe de o parte, și o analiză individualizată, pe de altă parte. În sfârșit, se reamintește că, în speță, numărul de cereri de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață era atât de mare încât, din punct de vedere administrativ, o examinare individuală a cererilor – care se efectuează în alte cazuri – era imposibilă. Așadar, s-a considerat rezonabil ca marja medie ponderată care a fost calculată pentru toate societățile din eșantion să se aplice în același fel tuturor societăților care nu au fost reținute în eșantion, fără a face distincție între întreprinderile care au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață/tratamentul individual și cele care nu l-au obținut. De asemenea, s-a afirmat că nu era suficient de fiabil calculul dumpingului, pe motiv că s-ar fi recurs la eșantionarea cererilor de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Această afirmație trebuie respinsă. În primul rând, nu s-a efectuat o eșantionare a cererilor de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, ci a producătorilor-exportatori. În al doilea rând, dispozițiile privind eșantionarea sunt concepute pentru a se putea stabili suficient de sigur dacă există sau nu un dumping în cazul unui număr ridicat de producători-exportatori. În al treilea rând, în cazul în care producătorii-exportatori au cerut, de asemenea, statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, nu există nici un motiv de a concluziona că recurgerea la tehnica de eșantionare aplicată de obicei ar face ca determinarea să nu mai fie suficient de fiabilă. Într-adevăr, este chiar împotriva principiului de eșantionare să se afirme că, din cauză că exportatorii (neincluși în eșantion) trebuie clasificați ca beneficiind sau nu de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, un eșantion din acest grup ar fi automat nereprezentativ. Ca în orice altă anchetă antidumping, situația individuală a exportatorilor nu este niciodată aceeași. Între producători pot exista diferențe importante, ceea ce nu împiedică recurgerea la eșantionare. În al patrulea rând, faptul că o societate a fost clasificată ca nebeneficiind de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață înseamnă doar că valoarea normală nu poate fi stabilită pe baza datelor societății respective și că trebuie să se recurgă la o altă metodă potrivită. Cu toate acestea, recurgerea la alte metode potrivite este necesară, de asemenea, în alte domenii importante în determinarea dumpingului, ca de exemplu articolul 2 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În al cincilea rând, reprezentativitatea eșantionului mai este subliniată și de faptul că guvernele țărilor exportatoare însele au propus marea majoritate a societăților reținute în eșantion. Cu alte cuvinte, guvernele respective au considerat ele însele eșantioanele respective ca fiind reprezentative pentru totalitatea producătorilor-exportatori.

(62)

Anumiți producători-exportatori din RPC și din Vietnam au mai pretins că unele evaluări individuale privind acordarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață au fost efectuate de Comisie, în cauze anterioare în care numărul de producători-exportatori era ridicat. În asemenea situații, de exemplu în cazul „țesăturilor finite din filamente de poliester” [Regulamentul (CE) nr. 1487/2005 al Consiliului din 12 septembrie 2005] (5), s-au efectuat astfel de evaluări individuale, deși în sensul evaluării dumpingului s-a recurs la tehnici de eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(63)

Cu toate acestea, se reamintește că, în cauza sus-menționată, s-a considerat că era posibilă o examinare individuală a cererilor de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, contrar cazului din prezenta anchetă. Pe de altă parte, se reține că, în cazul menționat anterior și în conformitate cu normele privind eșantionarea, societăților care nu fuseseră reținute în eșantion, dar care beneficiaseră de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, li s-a atribuit marja medie ponderată stabilită pentru întreprinderile din eșantion care dețineau statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, adică nu li se atribuise o marjă individuală, ci o marjă medie ponderată stabilită pentru societățile care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(64)

În cauzele anterioare în care s-a recurs la eșantionare și în care exportatorii care cooperaseră au solicitat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, numărul societăților era suficient de redus pentru a permite o examinare individuală a fiecărei cereri. Având în vedere numărul fără precedent al cererilor primite în cazul de față, nu a fost posibilă evaluarea individuală a fiecărei cereri. Alți exportatori, dintre care unii erau reținuți în eșantion, iar alții nu, au reiterat afirmația potrivit căreia ar fi trebuit să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. În sprijinul afirmațiilor făcute, unii dintre exportatori și-au comunicat statutul pentru a demonstra că nu erau într-o situație diferită de cea a Golden Step, singura societate căreia i s-a recunoscut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(65)

În acest context, se reține că în cadrul prezentei proceduri s-au aplicat normele de eșantionare enunțate la articolul 17 din regulamentul de bază. Observațiile prezentate ulterior de producătorii-exportatori care nu au fost reținuți în eșantion nu au fost examinate deoarece, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, o astfel de examinare ar fi complicat inutil sarcina și ar fi împiedicat încheierea anchetei în timp util. În ceea ce privește afirmațiile ulterioare ale societăților reținute în eșantion, ele sunt evocate în continuare, în alineatele relevante referitoare la aspecte specifice celor două țări vizate de prezenta procedură.

(66)

Anumiți producători-exportatori au susținut că nu a fost luată nici o decizie de către Comisie cu privire la cererile lor în cele trei luni de la deschiderea anchetei, astfel cum se precizează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) ultimul paragraf din regulamentul de bază.

(67)

Deși evaluarea cererilor de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a avut loc la mai bine de trei luni după deschiderea procedurii, producătorilor-exportatori din eșantion li s-a comunicat în mod separat statutul și au avut posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare. Este cert că adoptarea unor eventuale decizii referitoare la statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață înainte de instituirea măsurilor provizorii nu a avut nici un impact negativ asupra părților.

(68)

Anumiți producători-exportatori care solicitaseră deja o examinare individuală și-au reiterat cererea. Cu toate acestea, având în vedere aspectele expuse la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, nu s-a putut acorda nici o examinare individuală producătorilor-exportatori din China și din Vietnam.

(69)

În consecință, astfel cum s-a menționat la considerentele 53-63 din regulamentul provizoriu și ținând seama de numărul ridicat de producători-exportatori din China și din Vietnam care au cooperat, s-a utilizat un eșantion reprezentativ pentru a stabili dreptul care trebuie aplicat exportatorilor care au cooperat, dar nu au fost reținuți în eșantion, la fel ca în toate cazurile antidumping.

(70)

În urma instituirii măsurilor provizorii, cei doisprezece producători-exportatori din China reținuți în eșantion și care au făcut obiectul verificărilor la fața locului au afirmat că ar fi trebuit să obțină statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și au reiterat argumentele pe care le prezentaseră anterior.

(71)

După comunicarea concluziilor provizorii, una dintre cele douăsprezece societăți, anume Golden Step („GS”), a afirmat, de asemenea, că interveniseră schimbări importante după examinarea cererii sale de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și a prezentat elemente de probă. Se reamintește că cererea societății GS a fost respinsă deoarece aceasta nu respecta criteriul 1 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În special, respingerea cererii se baza pe existența unei obligații de export din cauza căreia GS nu era liberă să își stabilească volumul propriilor vânzări fără intervenția semnificativă a statului. Cu toate acestea, după comunicarea concluziilor privind statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, GS a prezentat, în termenul prevăzut în acest sens, elemente de probă din care reiese că societatea respectivă, în fapt și în drept, nu este supusă unei obligații de export.

(72)

După ce s-a luat în considerare în mod corespunzător schimbarea circumstanțelor în cazul GS, precum și faptul că statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață îi fusese refuzat societății GS doar din cauza nerespectării criteriului 1, s-a hotărât revizuirea deciziei inițiale și acordarea statutului cerut societății GS.

(73)

Anumiți producători vizați de refuzul cererii de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață au susținut că, în alte proceduri antidumping, existența în statut a unei referiri la restricții de vânzare nu a determinat refuzul acordării statutului respectiv. Trebuie notat, în primul rând, că solicitările sunt analizate în funcție de fiecare caz, pe baza elementelor comunicate, iar presupusa diferență de tratament în raport cu alte analize recente, cu privire la cererile de statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și cu privire la un ansamblu de elemente comparabile, este inexistentă. Din contră chiar, în cazul respectiv, producătorul-exportator depusese în timp util o versiune modificată a statutului său, în care nu figura nici o restricție de vânzări și demonstrase că nu era de fapt supus nici unei restricții de vânzări de această natură.

(74)

Alte părți au afirmat că refuzul de acordare a unui statut de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață exportatorilor din China de încălțăminte nu era în conformitate cu normele OMC, în special pentru că exportatorii din China nu mai fac obiectul unui monopol de stat, astfel cum cerea a doua dispoziție suplimentară prevăzută la articolul VI alineatul (1) din anexa 1 la GATT 1994, ca o condiție pentru ca părțile contractante să se poată îndepărta de stabilirea valorii normale pe baza datelor privind valoarea normală provenite din țările exportatoare.

(75)

Atunci când dispoziția suplimentară citată a fost introdusă, RPC, printre alte țări, era efectiv considerată ca deținând un monopol de stat asupra exporturilor. De atunci, s-a ținut seama de reformele economice puse în aplicare de China, în urma cărora acestei țări i se aplică un tratament diferit în procedurile de protecție comercială. În prezent, secțiunea 15 din protocolul de aderare a Chinei la OMC conține dispoziții specifice referitoare la regimul aplicabil exporturilor din China în cadrul procedurilor de protecție comercială. Dispozițiile protocolului respectiv permit într-adevăr membrilor OMC să utilizeze „o metodă care nu se va baza pe o comparație strictă cu prețurile sau costurile interne din China […] în cazul în care producătorii care fac obiectul anchetei nu pot demonstra în mod clar că în sectorul de producție a produsului similar există condițiile unei economii de piață în ceea ce privește fabricarea, producția și vânzarea produsului.”

(76)

În ceea ce privește celelalte unsprezece societăți din eșantion, se observă că, în termenul stabilit, nu a fost comunicat nici un nou motiv de natură să modifice decizia de refuzare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(77)

În acest context, este de reținut, în special, că prezentarea statutului modificat, fără restricții de vânzare, de către doi producători-exportatori din China din eșantion, după comunicarea concluziilor definitive, a avut loc prea târziu pentru a putea fi luată în considerare, deoarece, în acel moment, nu mai rămânea suficient timp pentru a efectua o verificare în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de bază. În orice caz, restricțiile de vânzare (criteriul 1) nu au constituit singurul motiv pentru care societățile în cauză nu au îndeplinit condițiile pentru acordarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(78)

Celelalte observații formulate de societățile respective au fost deja analizate la considerentele 69-77 din regulamentul provizoriu. În consecință, constatările și concluziile enunțate la considerentele respective se confirmă, iar decizia de a refuza statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață în cazul celor unsprezece societăți se menține.

(79)

În urma instituirii măsurilor provizorii, șapte producători-exportatori din Vietnam reținuți în eșantion au afirmat că ar fi trebuit să obțină statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și au reiterat argumentele susținute anterior, fără să furnizeze noi elemente de probă suficiente. S-a răspuns deja la observațiile respective la considerentele 78-90 din regulamentul provizoriu. În consecință, concluziile formulate în considerentele citate anterior se confirmă, iar decizia de refuzare pentru opt societăți a acordării statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață se menține.

(80)

Doi producători-exportatori din Vietnam din eșantion au afirmat că ar fi trebuit să obțină statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, deoarece toate motivele care au stat la baza acordării statutului societății GS sunt aplicabile și în cazul lor. În opinia lor, li s-a refuzat acordarea statutului respectiv: (i) din cauza restricțiilor de vânzare menționate în licența lor comercială și în statut și (ii) din cauza existenței unui contract între o societate în legătură și o societate care aparține 100 % statului. S-a susținut că ambele circumstanțe erau aplicabile și în cazul societății GS, producător-exportator din China, și că decizia adoptată în cazul lor ar fi trebuit să fie identică cu decizia adoptată în cazul societății GS.

(81)

Trebuie reținut că, în conformitate cu explicațiile formulate la considerentele 78-90 din regulamentul provizoriu, cele două societăți din Vietnam nu au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață deoarece nu îndeplineau criteriile 1, 2 și 3 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Este de reținut, în acest sens, că cele două întreprinderi dețin licențe de investiție care impun restricții cantitative la vânzări. Restricțiile menționate nu au fost eliminate nici pe parcursul perioadei de anchetă, nici ulterior. Pe de altă parte, astfel cum se indică la considerentul 89 din regulamentul provizoriu, cele două societăți nu au prezentat un formular de cerere pentru statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață pentru unul dintre producătorii lor de legătură din Vietnam. Prin urmare, nu a fost posibil să se stabilească dacă grupul în ansamblu îndeplinea toate condițiile necesare pentru a beneficia de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. La momentul stabilirii statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, nu s-a ținut seama de faptul că respectiva întreprindere în legătură avea un contract de prelucrare în lohn cu o întreprindere de stat, deoarece Comisia nu era în măsură să formuleze concluzii referitoare la un formular de cerere pentru statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață care nu fusese prezentat. Prin urmare, se concluzionează că situația efectivă a celor doi producători-exportatori din Vietnam nu are nici o similaritate cu cea a societății GS. Prin urmare, argumentele avansate au trebuit respinse.

(82)

În urma instituirii măsurilor provizorii, anumiți producători-exportatori din China din eșantion au afirmat că ar fi trebuit să beneficieze de tratament individual și au reiterat argumentele prezentate anterior, fără a comunica în timp util noi elemente de probă. În acest context, este de reținut, în special, că prezentarea de către doi producători-exportatori din eșantion a statutului modificat, fără restricții de vânzare, nu a avut loc decât după comunicarea concluziilor definitive, adică prea târziu pentru ca statutul respectiv să poată fi verificat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(83)

În consecință, pentru motivele deja analizate la considerentul 94 din regulamentul provizoriu, afirmațiile respective au fost respinse.

(84)

Alți producători-exportatori din China au susținut că refuzul de acordare a tratamentului individual producătorilor-exportatori din China constituia o încălcare a dispozițiilor secțiunii 15 din protocolul de aderare a Chinei la OMC și, respectiv, a dispozițiilor articolului 6 alineatul (10) din acordul antidumping.

(85)

Afirmațiile respective au fost respinse. În primul rând, acordul antidumping nu se aplică în mod direct în Comunitate. În al doilea rând, articolul 6 alineatul (10) din acordul antidumping stabilește doar regula generală în conformitate cu care se determină o marjă individuală pentru fiecare exportator. Cu toate acestea, în condiții diferite de cele ale unei economii de piață, normele OMC, cum ar fi a douăsprezecea dispoziție suplimentară privind articolul VI alineatul (1) prevăzut la anexa 1 la GATT 1994, prevăd derogări de la regula generală. Situația exportatorilor din China este, într-adevăr, reglementată într-o manieră mai specială prin protocolul de aderare a Chinei la OMC. Cu toate acestea, din secțiunea 15 din protocolul respectiv nu se poate deduce nici o obligație de a stabili marje individuale pentru producătorii-exportatori.

(86)

Bazându-se pe aceleași considerații, anumite părți au susținut că articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prezintă normele privind tratamentul individual, este contrar normelor OMC.

(87)

Afirmația respectivă a trebuit respinsă, nu numai deoarece normele OMC nu se aplică în mod direct în Comunitate, ci și pentru că normele respective nu se opun aplicării metodei în două etape referitoare la: (i) statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și (ii) tratamentul individual.

(88)

Patru exportatori din China și-au reiterat afirmațiile referitoare la examinarea individuală, astfel cum se indică la considerentul 7 din regulamentul provizoriu. Exportatorii respectivi au susținut că, de vreme ce ancheta putea cuprinde un eșantion de douăsprezece societăți din China, trebuia să se poată extinde și asupra a patru societăți suplimentare.

(89)

Cu toate acestea, pentru motivele analizate deja la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, afirmațiile respective au fost respinse.

(90)

Un alt producător-exportator a solicitat tratamentul individual după instituirea măsurilor provizorii. Producătorul respectiv își începuse activitatea după încheierea tratamentului individual inițial. Pentru aceleași motive menționate, legitimitatea cererii societății respective nu a putut face obiectul unei evaluări individuale. Pe de altă parte, s-a constatat că statutul său conținea o obligație de export. Mai mult, societatea beneficia de avantaje fiscale în cazul în care exporturile sale depășeau un anumit procent din vânzările totale. În condițiile menționate, nu ar fi fost oricum posibil să i se acorde tratamentul individual.

(91)

În urma instituirii măsurilor provizorii, șase producători-exportatori din Vietnam reținuți în eșantion au afirmat că ar fi trebuit să beneficieze de tratament individual.

(92)

Societățile care nu obținuseră tratamentul individual pe baza dispozițiilor articolului 9 alineatul (5) litera (a) din regulamentul de bază doar și-au reiterat afirmația conform căreia volumul exporturilor lor se determină în mod liber. Se reamintește că volumul vânzărilor la export ale societăților respective a fost stabilit în licențele lor de investiții și, prin urmare, nu poate fi considerat ca fiind determinat în mod liber de societățile respective, deoarece orice îndepărtare de procentajul indicat în licența de investiție ar fi necesitat o modificare prealabilă a licenței respective, iar modificarea ar fi trebuit aprobată de autorități. Deși exportatorii respectivi afirmau că procentajul era determinat în mod liber de ei înșiși pe baza motivelor economice, se consideră că nu există nici un motiv pentru a stabili un procent de export într-o licență de investiție, interzicând astfel în mod explicit unei societăți să vândă o parte din producția sa pe piața internă. În aceste condiții, societatea în cauză nu mai este liberă să decidă dacă, la un moment oarecare, preferă să vândă pe piața internă un volum mai mare decât cantitatea autorizată prin licență, deoarece trebuie să obțină în acest sens acordul prealabil al autorităților.

(93)

Una dintre societățile căreia i se refuzase tratamentul individual pe baza dispozițiilor articolului 9 alineatul (5) litera (c) din regulamentul de bază a afirmat că decizia Comisiei de a refuza tratamentul individual nu a fost justificată suficient. Cu toate acestea, societatea respectivă este o societate de stat 100 %, deci majoritatea acțiunilor nu este deținută de persoane private, ci de stat, care desemnează și personalul de conducere. Pe de altă parte, s-a constatat că societatea respectivă era în legătură cu o societate care nu îndeplinea criteriile de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și nici condițiile de acordare a tratamentului individual. Deoarece, în cazul în care celor două societăți în legătură ar trebui să li se aplice drepturi diferite, ar exista un risc de eludare a măsurilor și ținând seama de practica constantă care consta în a verifica dacă un grup de societăți în legătură îndeplinesc în ansamblu condițiile de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau a tratamentului individual, nu a fost posibil să se stabilească că grupul în ansamblul său respectă toate condițiile de acordare a tratamentului individual.

(94)

În condițiile menționate, se confirmă concluziile enunțate la considerentul 97 din regulamentul provizoriu.

(95)

Ultimele două societăți nu au comunicat noi elemente de probă.

(96)

În consecință, pentru aceleași motive ca acelea explicate la considerentul 97 din regulamentul provizoriu, s-a considerat că decizia de a refuza tratamentul individual celor opt societăți din Vietnam trebuie menținută.

(97)

În ceea ce privește cererile de tratament individual ale producătorilor-exportatori care nu au fost reținuți în eșantion, se face trimitere la considerentul anterior.

(98)

Stabilirea valorii normale pentru singurul producător-exportator care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață trebuie să se bazeze pe datele comunicate de societatea respectivă referitoare la vânzările sale pe piața internă și la costurile de producție. Datele respective au fost verificate la incintele societății în cauză.

(99)

În ceea ce privește stabilirea valorii normale, Comisia a stabilit mai întâi că producătorul-exportator în cauză nu realizase vânzări pe piața internă în cursul perioadei de anchetă. Așadar, valoarea normală nu a putut fi stabilită pe baza prețurilor interne ale producătorului-exportator în cauză în țara exportatoare, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază. În consecință, o altă metodă a trebuit aplicată.

(100)

În acest scop, s-a verificat dacă prețurile altor vânzători sau producători din China ar putea fi folosite în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază. Cu toate acestea, nici un alt producător-exportator din China nu a obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Prin urmare, nu a fost posibil să se utilizeze prețurile interne ale respectivilor producători-exportatori.

(101)

Având în vedere că nu era posibil să se utilizeze prețuri interne pentru stabilirea valorii normale, a fost nevoie ca valoarea respectivă să fie calculată pe baza costurilor producătorului în cauză. În consecință, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată adăugând la costurile de producție pentru modelul de încălțăminte exportat, eventual ajustat, o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale („SGA”), precum și o marjă de profit rezonabilă.

(102)

Deoarece producătorul-exportator care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață nu a realizat nici o vânzare pe piața internă și nici un alt producător-exportator din China nu a obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, SGA și marja de profit au fost determinate pe baza unei alte metode rezonabile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(103)

În consecință, Comisia a folosit SGA și marjele de profit ale producătorilor-exportatori din China care au obținut recent, în cadrul altor anchete, statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și care au realizat vânzări pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(104)

SGA și marjele de profit înregistrate cu ocazia anchetelor respective au fost adăugate la costurile de producție suportate de către producătorul-exportator în cauză cu privire la modelele exportate.

(105)

Mai multe părți au arătat că alegerea Braziliei ca țară analoagă nu era potrivită, invocând ca motiv unic sau principal reprezentativitatea vânzărilor pe piața internă în această țară față de alte țări analoage care fuseseră propuse.

(106)

În primul rând, trebuie subliniat faptul că reprezentativitatea vânzărilor pe piața internă nu este singurul motiv pentru alegerea Braziliei. Se reamintește că la considerentele 109-123 din regulamentul provizoriu au fost analizați alți factori, precum concurența pe piața din Brazilia, diferențele de costuri ale structurilor de producție, inclusiv accesul la materiile prime și cunoștințele tehnice ale producătorilor din Brazilia, toți conducând la aceeași concluzie. De altfel, alegerea Braziliei s-a dovedit și mai potrivită ținând seama de decizia de a exclude STAF din definiția produsului, deoarece, spre deosebire de celelalte țări propuse de către operatorii amintiți, societățile din Brazilia nu produc deloc STAF. Alți factori invocați de părțile interesate, ca evoluția social-economică și culturală sau costurile forței de muncă, nu au fost considerate relevante pentru a stabili dacă Brazilia este o țară analoagă potrivită. Mai mult, în planul dezvoltării economice, Brazilia nu este foarte diferită de celelalte țări analoage propuse, cum sunt Thailanda și Indonezia. Prin urmare, alegerea Braziliei nu a fost considerată nerezonabilă.

(107)

Pe de altă parte, deși simplul fapt că vânzările pe piața internă ale țării analoage se situează sub nivelul minim de 5 % nu înseamnă în mod necesar că țara respectivă este nepotrivită, o cifră mai mică de 2 % pentru vânzările pe piața internă în cazul societăților din Thailanda și din Indonezia propuse de anumite părți indică posibilitatea ca piețele respective să fie mai puțin reprezentative decât piața braziliană.

(108)

Pe de altă parte, deși nivelul vânzărilor pe piața internă nu este unicul motiv pentru alegerea Braziliei, acesta era deosebit de important în cazul de față, ținând seama de marea diversitate a tipurilor de încălțăminte produse în țările în cauză și care trebuie comparate cu încălțămintea produsă în țara analoagă care se aseamănă cel mai mult cu încălțămintea produsă în țările în cauză.

(109)

Anumite părți au pretins că utilizarea de către Comisie a numerelor de control al produsului („NCP”) care pot fi comparate îndeaproape pentru a ajunge la concluziile preliminare nu permitea o comparare exactă și echitabilă între prețurile de export și valorile normale. Este de reținut că, în mod evident, în Brazilia nu se găsește un produs care să corespundă tuturor NCP din țările exportatoare. În condițiile date, se consideră că abordarea cea mai rezonabilă constă în a utiliza NCP cele mai asemănătoare pentru a efectua o comparație echitabilă. Pe de altă parte, s-au operat ajustări (de exemplu încălțăminte pentru copii, calitatea pielii) pentru a ține seama de diferențele importante dintre caracteristicile încălțămintei exportate de țările exportatoare, pe de o parte, și tipurile de încălțăminte cât mai asemănătoare vândute în Brazilia, pe de altă parte. Fie caracteristicile respective nu erau prevăzute de sistemul NCP în respectiva fază a înființării sale, fie caracteristicile respective nu au fost luate în considerare în totalitate în cadrul datelor disponibile care au fost comunicate de către părțile interesate.

(110)

Se reamintește, de asemenea, că totalul vânzărilor de încălțăminte din piele ale producătorilor din Brazilia care au cooperat este mai mare decât totalul vânzărilor producătorilor dispuși să coopereze din Indonezia, India și Thailanda, propuse și ele ca țări analoage. Prin urmare, s-a considerat că gama de produse fabricate de societățile din Brazilia era probabil mai largă decât gama produselor fabricate în celelalte țări examinate. În consecință, probabilitatea de a găsi tipuri de încălțăminte din Brazilia comparabile cu tipurile de încălțăminte din China/Vietnam a fost considerată mai mare.

(111)

Într-adevăr, cele șase societăți din Thailanda, cele două societăți din Indonezia și societatea din India au declarat fiecare vânzări totale (adică pe piața internă și la export) de mai puțin de 8 milioane de perechi (ceea ce reprezintă mai puțin de 5 % din exporturile în cauză), în timp ce cele opt societăți din Brazilia care au colaborat au declarat vânzări totale de peste 40 milioane de perechi, din care peste 18 milioane de perechi pentru singurele trei societăți ale căror date au fost folosite. În condițiile date, probabilitatea de a găsi în Brazilia modele comparabile cu cele vândute de țările în cauză este în mod evident mai mare decât probabilitatea de a găsi astfel de modele pe lângă societățile din Thailanda, societatea din India sau societățile din Indonezia.

(112)

O parte a arătat că gama producției din Brazilia nu era atât de vastă și de diversificată precum gama țărilor în cauză. Cu toate acestea, ținând seama de cele menționate anterior, se poate considera în mod rezonabil că gama de produse a societăților din Brazilia, care au comunicat informațiile necesare și ale căror vânzări (pe piața internă și la export) au fost de șase până la treisprezece ori mai mari decât cele declarate de societățile din India, Indonezia și din Thailanda, este vastă și diversificată.

(113)

Anumite părți interesate au invocat, de asemenea, o pretinsă contradicție între considerentul 108 din regulamentul provizoriu, care indica faptul că „Brazilia a părut alegerea cea mai rezonabilă din punct de vedere al reprezentativității vânzărilor pe piața internă, care permite să se evite calcularea valorii normale și calculul eventual al numeroaselor ajustări” și considerentul 123 din regulamentul provizoriu, care concluziona că diferența de calitate dintre pielea utilizată de societățile din eșantion și producătorii din Brazilia „nu este un motiv pentru a respinge Brazilia, deoarece se poate opera o ajustare în temeiul diferențelor caracteristicilor fizice pentru a ține seama de orice diferență în calitatea pielii”.

(114)

Cu toate acestea, nu există nici o contradicție, deoarece considerentul 108 din regulamentul provizoriu indică doar faptul că alegerea Braziliei este mai potrivită deoarece vor fi necesare mai puține ajustări decât în cazul altor potențiale țări analoage. Pe de altă parte, este evident că nu este posibil, într-o fază inițială a anchetei, să se știe exact ce ajustări vor fi necesare în final pentru a putea efectua o comparație adecvată. Pe de altă parte, astfel de ajustări ar fi fost probabil necesare în cazul în care alegerea țării analoage ar fi fost diferită. Cu toate acestea, având în vedere reprezentativitatea insuficientă a vânzărilor pe piața internă ale celorlalte țări propuse și caracterul probabil limitat al gamei de producție, se poate presupune în mod rezonabil că valoarea normală a acestora ar trebui calculată și că ajustările necesare pentru ca modelele din Thailanda, Indonezia sau din India să fie comparabile cu modelele propuse în țările în cauză ar fi fost mai numeroase decât cele cerute de utilizarea prețurilor de vânzare pe piața internă din Brazilia.

(115)

Chiar dacă dezvoltarea economică și venitul pe cap de locuitor nu sunt în mod normal considerate ca fiind criterii relevante, se reamintește că, astfel cum se indică la considerentul 115 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu criteriul principal folosit de Banca Mondială pentru a clasifica economiile, și anume venitul național brut pe cap de locuitor, Brazilia face parte din aceeași categorie ca și RPC, Thailanda și Indonezia. Pe de altă parte, nici în RPC și nici în Vietnam costurile forței de muncă ale producătorilor-exportatori din eșantion, comparate cu cele ale producătorilor reținuți în eșantion în Brazilia, nu erau de natură să justifice o ajustare. De asemenea, se reține că diferențele nominale de costuri între țara analoagă și țara exportatoare în cauză nu sunt în sine relevante. Într-adevăr, cum costurile și prețurile nu sunt în general considerate o bază valabilă pentru stabilirea valorii normale în țările menționate la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, o astfel de comparație este, în definitiv, împotriva obiectivului care constă în aplicarea metodelor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(116)

Anumite părți au afirmat că Brazilia nu este o țară analoagă potrivită din cauza subvențiilor acordate producătorilor de încălțăminte în teritoriile din nord. În conformitate cu afirmațiile părților respective, subvențiile acordate ar avea ca scop atragerea producției de încălțăminte către partea de nord a Braziliei, ceea ce ar avea un efect asupra caracterului concurențial al pieței.

(117)

Mai întâi, trebuie notat faptul că afirmația respectivă nu a fost susținută de nici un element de probă.

(118)

Pe de altă parte, societățile folosite pentru stabilirea valorii normale nu erau stabilite în partea de nord, ci în sud, și, prin urmare, nu puteau primi subvențiile pretinse.

(119)

În sfârșit, în cazul în care presupunem că intervențiile statului, astfel cum au fost descrise de exportatori, într-adevăr există, mecanismul respectiv ar împiedica alte societăți doar să creeze o fabrică în aceeași regiune, nu și să își vândă produsele în anumite părți ale pieței din Brazilia. Cu siguranță, piața încălțămintei nu este o piață locală sau regională, ci mai degrabă o piață națională, chiar mondială. Prin urmare, faptul că o societate poate primi subvenții pentru a construi o fabrică într-o regiune îndepărtată nu reprezintă o piedică pentru concurență, în special pe o piață de 7 000 de producători. Chiar și în cazul în care exisă riscul ca, la un moment dat, costurile să fie influențate de pretinsele subvenții de la stat, subvențiile respective ar trebui să aibă, fără nici o îndoială, doar un efect de reducere a prețurilor de vânzare, ceea ce ar antrena o reducere a valorii normale și, astfel, a eventualelor marje de dumping.

(120)

Pe de altă parte, ținând seama de aspectele enunțate la considerentul 109 din regulamentul provizoriu și în special de faptul că Brazilia numără mai mult de 7 000 de producători, concurența pe piața din Brazilia nu a fost considerată ca fiind un motiv de respingere a Braziliei ca țară analoagă.

(121)

Ținând seama de cele menționate anterior și având în vedere că afirmația nu a fost susținută de nici un element de probă suplimentar, afirmația respectivă a fost respinsă.

(122)

Prin urmare, se concluzionează că Brazilia este o țară analoagă adecvată pentru stabilirea valorii normale, în conformitate cu concluzia enunțată la considerentul 124 din regulamentul provizoriu.

(123)

În lipsa oricărui comentariu al părților interesate, se confirmă metoda expusă la considerentele 128-130 din regulamentul provizoriu.

(124)

Anumite părți au arătat că, în momentul calculării marjei de dumping la scară națională, concluziile nu ar fi trebuit să fie bazate pe prețurile de export ale societăților reținute în eșantioane, ci pe volumul de exporturi la scară națională (astfel cum reiese, de exemplu, din datele Eurostat).

(125)

Afirmația menționată a fost respinsă. Se reamintește că în prezenta procedură s-au aplicat normele de eșantionare enunțate la articolul 17 din regulamentul de bază. Acesta este motivul pentru care au fost utilizate doar prețuri de export ale societăților reținute în eșantion. În cazul societăților din eșantion care nu îndeplineau criteriile de acordare a statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață/tratamentului individual, s-a calculat o singură marjă de dumping medie ponderată. Pe de altă parte, astfel cum se indică la considerentul 135 din regulamentul provizoriu, respectiva marjă de dumping medie ponderată se aplică societăților care au cooperat și care nu erau reținute în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, având în vedere importanța cooperării, aceeași marjă de dumping a fost aplicată și tuturor celorlalți producători-exportatori din China.

(126)

Anumite părți au susținut că nu au fost comunicate toate detaliile cu privire la modalitățile de comparare a prețurilor de export. În special, nu au fost cuantificate ajustările aduse valorilor normale stabilite pe baza datelor din Brazilia.

(127)

După o examinare atentă a tuturor observațiilor transmise de părțile interesate și o reexaminare corespunzătoare a dosarelor, s-a considerat adecvată o corectare a ajustărilor operate pentru calitatea pielii, astfel cum se indică la considerentul 132 din regulamentul provizoriu. S-a constatat că producătorii din țările exportatoare, în special producătorii din China, vindeau încălțăminte din piele de o calitate superioară calității încălțămintei vândute de producătorii din Brazilia pe piața lor internă. Diferența de calitate între încălțăminte se explica în principal prin calitatea mai bună a pielii utilizate. Respectiva diferență de calitate corespundea, de asemenea, unor diferențe între prețurile de achiziție a tipurilor de piele utilizate. În fond, pielea din încălțămintea exportată de China și de Vietnam era mai scumpă decât pielea folosită în Brazilia pentru fabricarea încălțămintei vândute pe piața internă. În acest scop, valoarea pielii folosite ca input de către producătorii din țara analoagă a fost comparată cu valoarea corespunzătoare a tipurilor de piele folosite ca input de către producătorii din eșantion din China și din Vietnam. S-a constatat că cea mai mare parte a pielii folosite de producătorii din China și din Vietnam fusese importată din țările cu economie de piață. Prin urmare, a fost folosită o medie care ține seama de prețurile pieței mondiale pentru a stabili ajustarea. Calculul necesar a fost efectuat separat pentru cele două țări exportatoare. Diferența de valoare între tipurile de piele folosite ca input a fost înmulțită cu partea pe care o reprezintă pielea în costul total de producție. Ajustările prin creștere care trebuie aplicate valorii normale au fost stabilite la 21,6 % pentru RPC și 16,4 % pentru Vietnam.

(128)

Anumite părți au afirmat că nu era oportun să se opereze ajustări pentru a ține seama de calitatea pielii atunci când se constatase că, în țările exportatoare, costul de producție era denaturat de faptul că nici unul dintre exportatorii din țara respectivă, cu excepția unuia, nu beneficiau de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(129)

Argumentul respectiv a fost respins. Este adevărat că acordarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a fost refuzată, printre altele, deoarece s-a observat o influență a statului cu efect asupra costurilor/prețurilor. Cu toate acestea, astfel cum este menționat anterior, s-a constatat că pielea respectivă fusese importată dintr-o țară cu economie de piață.

(130)

Anumite părți au arătat că nu au fost comunicate de către Comisie cifrele exacte pe baza cărora ajustarea a fost calculată și nici motivele pentru care ajustarea pentru calitatea pielii a fost revizuită după determinarea provizorie.

(131)

Cu toate acestea, motivele care au condus la revizuirea ajustării pentru calitatea pielii au fost expuse anterior. Pe de altă parte, Comisia a comunicat tuturor societăților vizate de prezenta procedură detaliile necesare cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea măsurilor definitive.

(132)

Anumite părți interesate au afirmat că asupra valorii normale nu ar fi trebuit aplicată nici o ajustare pentru costurile de cercetare și dezvoltare („C&D”) deoarece producătorii din China și din Vietnam suportau costuri de C&D similare.

(133)

Cu toate acestea, s-a constatat că, fiind suportate de producătorii din țările în cauză reținuți în eșantion, costurile de C&D se refereau numai la costurile de C&D aferente producției, în timp ce în Brazilia cercetarea și dezvoltarea includeau și designul și eșantioanele noilor modele de încălțăminte, cu alte cuvinte sunt două tipuri diferite de costuri de C&D și, prin urmare, se consideră necesar să se mențină ajustarea respectivă.

(134)

O altă parte a afirmat, de asemenea, că trebuia să se opereze o ajustare pentru a ține seama de faptul că profitul realizat din vânzările către producătorii de echipamente de origine („OEM”) este inferior profitului realizat din alte vânzări.

(135)

Cu toate acestea, afirmația respectivă nu a fost confirmată de concluziile anchetei efectuate pe lângă societățile din Brazilia sau nu s-au constatat astfel de diferențe. Mai mult, eventuala diferență dintre vânzările către OEM și vânzările sub marcă proprie este calculată deja în ajustarea care se operează pentru diferențele dintre costurile de C&D Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(136)

Se notează, de asemenea, că a fost necesară o ajustare pentru încălțămintea pentru copii. Nici unul dintre producătorii din Brazilia nu fabrica încălțăminte pentru copii. Se poate observa, de exemplu, pe baza datelor Eurostat privind importurile, că încălțămintea pentru copii este, în general, mai ieftină decât încălțămintea pentru adulți, ceea ce se poate explica prin mărimea mai mică a încălțămintei pentru copii și, prin urmare, cantitatea mai redusă de materie primă necesară pentru producție. Prin urmare, s-a operat o ajustare pe baza diferențelor de prețuri proporționale între încălțămintea pentru copii și încălțămintea pentru adulți vândută de industria comunitară. Această ajustare se ridică la 33,2 % din valoarea normală.

(137)

Anumite părți au susținut că ajustarea respectivă nu a făcut obiectul unor explicații suficiente. S-a afirmat, de asemenea, că singurul factor care justifică diferența de prețuri consta în diferența dintre mărimi și, în consecință, în cantitatea de materie primă folosită. Conform acestor părți, o astfel de ipoteză ar fi eronată. În acest sens, este de notat că ajustarea operată în cazul încălțămintei pentru copii a făcut obiectul unei comunicări complete către părți și este descrisă mai sus. Mai mult, părțile care considerau ajustarea respectivă ca fiind eronată nu au furnizat o metodă alternativă care ar da rezultate mai bune și ar permite o comparație între prețurile de export și valorile normale pe o bază echitabilă.

(138)

În lipsa oricărui comentariu, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 131-133 din regulamentul provizoriu.

(139)

Anumite părți au arătat că sistemul NCP nu permitea o comparație echitabilă, afirmând în special că sistemul folosit era prea general și nu se baza pe caracteristici fizice proprii produsului. Conform acestor părți, cazul respectiv constituia o încălcare a dispozițiilor articolului 2 alineatul (4) din acordul antidumping. S-a susținut, de asemenea, că ajustările generale (pentru diferențele de calitate a pielii) nu au corectat suficient această presupusă eroare.

(140)

Aceste argumente au fost respinse. Atât articolul 2 alineatul (4) din acordul antidumping, cât și articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevăd o comparație echitabilă. Cu toate acestea, dispozițiile respective nu dau nici un detaliu cu privire la designul NCP. Se reamintește că practicile consacrate ale Comunității constau în a facilita comparabilitatea între produsul în cauză și produsul similar folosind NCP care împart produsul pe subdiviziuni în tipuri/modele, în funcție de anumite caracteristici sau specificații tehnice. În cazul de față, au fost luate în considerare cinci elemente de această natură, și anume stilul încălțămintei, tipul consumatorului, tipul încălțămintei, materialul tălpii exterioare și dublura. Elementele menționate reflectă caracteristicile esențiale ale produsului în cauză. Pe de altă parte, se notează că nici regulamentul de bază, nici acordul antidumping nu prezintă vreo obligație legală de a folosi NCP cu ocazia anchetelor antidumping. În cazul de față, în conformitate cu principiul unei comparații echitabile, s-a folosit în mod sistematic unul și același sistem de NCP pentru a clasifica modelele de produs în cauză fabricate și vândute de producători în Comunitate, în țările exportatoare și în țara analoagă, pentru a compara prețurile comunitare, prețurile de export și valorile normale pe o bază echitabilă.

(141)

În plus, s-a constatat că aspectul calității pielii, care nu este reglementat prin sistemul NCP, avea într-adevăr o influență asupra prețurilor și a comparabilității prețurilor produsului în cauză. Pielea reprezintă de obicei 50 % sau mai mult din costul de producție total al unui articol de încălțăminte din piele. În funcție de tipul, calitatea și cantitatea pielii folosite, costul pielii poate varia în mod semnificativ, dar s-a constatat că diferențele de costuri se reflectau în mod corespunzător asupra prețurilor de vânzare. Pentru efectuarea comparației între valoarea normală și prețurile de export și pentru calculul subcotării prețurilor și prețurilor de referință, s-a operat o ajustare adecvată pentru diferențele dintre caracteristicile fizice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază.

(142)

Alte părți au observat diferențe de prețuri enorme în cadrul anumitor NCP, ceea ce ar indica, conform acestora, o imperfecțiune a sistemului NCP.

(143)

Diferențele de prețuri s-ar putea explica prin diverse motive, cum ar fi fluctuații ale pieței, tensiuni specifice asupra prețurilor în cazul unei oferte excedentare etc., o dorință de a practica dumpingul etc. În orice situație, ceea ce contează referitor la aplicarea sistemului NCP este ca acesta să fie aplicat într-un mod coerent pentru toate părțile vizate de procedură. Diferențele de prețuri pot fi rezultatul a numeroși factori, cum ar fi tendințele modei și psihologia pieței, care nu compromit neapărat comparabilitatea produselor în cadrul unui NCP. Faptul cel mai important este că părțile nu au identificat metoda cea mai bună și, totodată, cea mai practică pentru a facilita comparabilitatea. Astfel cum s-a notat deja, eventualele diferențe de prețuri datorate diferențelor de calitate a tipurilor de piele folosite au fost luate în considerare prin ajustări adecvate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(144)

Alte părți au susținut că, deoarece s-a decis să se excludă STAF din definiția produsului în cauză, tipul respectiv de încălțăminte ar fi trebuit identificat separat de sistemul NCP.

(145)

În cazul în care, în cazul de față, s-a dovedit necesară excluderea încălțămintei STAF din definiția produsului în cauză, s-a aplicat o metodă rezonabilă și coerentă în cazul tuturor producătorilor-exportatori pentru a exclude respectivele vânzări de STAF din domeniul anchetei. Toate părțile în cauză au fost avizate despre intenția de a exclude STAF din definiția produsului în cauză cu mult înainte de comunicarea concluziilor provizorii. Nici după comunicarea acestei intenții și nici după cea a concluziilor provizorii nici un producător-exportator nu a prezentat informații revizuite pentru o mai bună identificare a vânzărilor sale de STAF în listele de tranzacții. În condițiile date, metoda NCP utilizată este considerată rezonabilă și adecvată pentru a exclude vânzările de STAF.

(146)

Anumite părți interesate au afirmat că lipsa unei distincții între societățile care au cooperat și societățile care nu au cooperat constituie un motiv pentru necooperare. Cu toate acestea, astfel cum se indică la considerentul 139 din regulamentul provizoriu, nivelul de cooperare a fost ridicat astfel încât, în conformitate cu practicile constante, s-a considerat adecvat ca marja de dumping a producătorilor-exportatori care nu au cooperat să fie stabilită la nivelul marjei de dumping medii ponderate stabilite pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat și care erau incluși în eșantionul din țara în cauză. În lipsa oricărui comentariu, se confirmă metoda folosită pentru stabilirea marjelor de dumping, descrisă la considerentele 134-143 din regulamentul provizoriu.

—

Marja de dumping pentru GS este de 9,7 %, exprimată în procent din prețul de import CIF la frontiera comunitară.

—

Marja definitivă de dumping la scară națională, exprimată în procent din prețul de import CIF la frontiera comunitară, se ridică la 28,9 %.

—

Marja definitivă de dumping la scară națională, exprimată în procent din prețul de import CIF la frontiera comunitară, este de 70,1 %.

(147)

Ca și în stadiul provizoriu și ținând seama de concluziile definitive enunțate mai sus referitoare la definiția produsului, toate cifrele referitoare la STAF au fost excluse din datele analizate în continuare. La cererea anumitor producători-exportatori, se confirmă că excluderea respectivă s-a aplicat în același mod importurilor din țările în cauză și importurilor din alte țări terțe, precum și datelor aferente industriei comunitare.

(148)

Cu toate acestea, ținând seama de concluzia definitivă enunțată anterior, în conformitate cu care încălțămintea pentru copii trebuie inclusă în definiția produsului în cauză, analiza definitivă a prejudiciului s-a efectuat pentru tot produsul în cauză, adică inclusiv pentru încălțămintea pentru copii.

(149)

O asociație de importatori a reiterat afirmația conform căreia, în cazul în care reclamanții, conform afirmațiilor acesteia, doar colectează articole de încălțăminte provenite din surse necomunitare, sunt considerați producători comunitari, atunci importatorii care desfășoară în continuare în Comunitate activități de design, de punere în valoare a mărcii, de cercetare și dezvoltare, de gestionare și de vânzare cu amănuntul, ar trebui considerați, de asemenea, producători comunitari.

(150)

S-a răspuns deja la acest argument la considerentul 148 din regulamentul provizoriu, unde s-a ajuns la concluzia că numai societățile care desfășoară activități de producție în Comunitate pot pretinde statutul de producător comunitar. Produsele vândute de către importatori sunt fabricate, printre altele, în China și în Vietnam, nu pot pretinde că sunt de origine comunitară și sunt supuse drepturilor de import, astfel încât respectivii operatorii comunitari nu pot fi considerați producători comunitari.

(151)

Nefiind comunicată nici o informație nouă, se confirmă concluziile respective și se formulează concluzia definitivă că producătorii menționați la considerentul 146 din regulamentul provizoriu reprezintă întreaga producție comunitară totală în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(152)

Definiția industriei comunitare a fost contestată de către diverși producători-exportatori și importatori, precum și de o asociație de importatori, pe motiv că societățile care nu au fost reținute în eșantion nu ar fi cooperat în cursul anchetei, de exemplu răspunzând la chestionarul de eșantionare și că nu era îndeplinită, prin urmare, cerința legală referitoare la reprezentativitatea plângerii pe întreg parcursul anchetei. Pentru aceste motive, comercianții respectivi au afirmat că cei opt sute paisprezece reclamanți nu ar putea reprezenta industria comunitară din punct de vedere legal.

(153)

S-a făcut, de asemenea, trimitere la diverse regulamente ale Consiliului prin care producătorii reclamanți care nu cooperaseră în mod corespunzător au fost excluși din definiția industriei comunitare.

(154)

În acest sens, trebuie notat că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, prin „industrie comunitară” se înțelege totalitatea producătorilor comunitari ale căror producții cumulate de produse similare constituie o proporție majoră în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. În continuare, articolul 5 alineatul (4) dă o definiție a acestei proporții majore, și anume că producătorii comunitari care susțin plângerea în mod expres trebuie să reprezinte cel puțin 25 % din producția comunitară totală și mai mult de 50 % din producția totală a produsului similar a acelei părți a industriei comunitare care își exprimă susținerea sau opoziția față de anchetă.

(155)

În cazul de față, producătorii comunitari reclamanți reprezentau peste 40 % din producția comunitară și, în conformitate cu cerințele legale expuse anterior, se consideră că respectivii producători constituie industria comunitară. Pe de altă parte, nici un producător nu s-a opus plângerii.

(156)

Este adevărat că, în cadrul practicilor constante ale instituțiilor, producătorii comunitari reclamanți care nu au cooperat în mod corespunzător în cursul anchetei sunt în mod normal excluși din definiția industriei comunitare și că pragurile citate anterior trebuie, de asemenea, respectate la momentul adoptării măsurilor.

(157)

În cazul de față, s-a constatat, cu toate acestea, că nici unul dintre cei opt sute paisprezece producători comunitari nu a cooperat în mod corespunzător la anchetă. De fapt, astfel cum se subliniază în mod clar în avizul de deschidere, nu au fost trimise chestionare decât producătorilor comunitari reținuți în eșantion și fiecare dintre producătorii respectivi a răspuns la chestionar. Faptul că nici unul dintre producătorii reclamanți care nu au fost reținuți în eșantion nu a răspuns la chestionarul destinat producătorilor incluși în eșantion se explică, așadar, prin simplul fapt că nu au fost invitați să facă lucrul respectiv.

(158)

Rezultă din însăși natura eșantionului că nu sunt trimise chestionare complete privind prejudiciul decât producătorilor comunitari reclamanți reținuți în eșantion și că, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din regulamentul de bază, doar părțile care au primit un chestionar trebuie să răspundă. Afirmațiile prezentate de către diversele părți interesate au fost respinse pe baza elementelor sus-menționate, iar concluzia enunțată la considerentul 152 din regulamentul provizoriu se confirmă: cei opt sute paisprezece producători comunitari reclamanți constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, fiind denumiți în continuarea „industria comunitară”.

(159)

Un exportator a contestat nivelul consumului comunitar pe motiv că acest consum pare mai scăzut în Europa decât în țările în dezvoltare. Deoarece nu s-a adus nici un element de probă în sprijinul afirmației respective, aceasta a fost respinsă. În lipsa altor observații, se confirmă metoda aplicată pentru calculul consumului comunitar.

(160)

Consumul comunitar aparent, inclusiv încălțăminte pentru copii, a evoluat după cum urmează:

(161)

Această evoluție este comparabilă cu consumul stabilit în stadiul provizoriu, cu alte cuvinte exclusiv încălțămintea pentru copii.

(162)

Tabelul următor prezintă volumul importurilor, cotele de piață și prețurile medii unitare, separat pentru fiecare dintre țările în cauză, inclusiv încălțăminte pentru copii:

Volumul importurilor și cote de piață

Prețuri medii

(163)

Anumite părți au afirmat că evaluarea cumulativă nu era justificată. Această afirmație se sprijină pe faptul că evoluția volumului importurilor și a prețurilor nu este aceeași în China și în Vietnam. Pe de altă parte, s-a afirmat că Vietnamul este una dintre țările cele mai sărace din lume, că beneficiază de sistemul de preferințe generalizate („SPG”) și, prin urmare, nu trebuie să fie cumulat cu China pentru evaluarea prejudiciului.

(164)

Prima afirmație a mai fost făcută anterior și a primit un răspuns corespunzător în regulamentul provizoriu. Mai exact, în ceea ce privește evoluția importurilor în termeni de volum și preț, tabelul prezentat la considerentul 160 din regulamentul provizoriu a arătat în mod clar că evoluțiile respective urmăresc scheme similare. Se notează, de asemenea, că includerea încălțămintei pentru copii nu are efect asupra evoluțiilor respective. În orice caz, pe lângă evoluția importurilor, regulamentul provizoriu a expus în detaliu diversele motive în favoarea evaluării cumulative, ținând seama de condițiile concurenței dintre produsul importat și produsul comunitar similar. Concluzia respectivă se justifică în special prin faptul că produsele importate sunt similare prin caracteristicile lor esențiale, interschimbabile din punct de vedere a consumatorului și comercializate prin aceleași circuite de distribuție.

(165)

În ceea ce privește Vietnamul, regulamentul de bază nu conține nici o dispoziție care să interzică ca una dintre țările care este în mod simultan obiectul unei anchete antidumping să fie exclusă din evaluarea cumulativă din cauza situației sale economice globale. Mai exact, o astfel de interpretare ar fi, de asemenea, incompatibilă cu obiectul și scopul dispozițiilor privind evaluarea cumulativă, care trebuie, în principal, să permită să se stabilească dacă importurile provenite din diverse surse sunt în concurență între ele, precum și cu produsul comunitar similar. Cu alte cuvinte, ceea ce contează sunt caracteristicile produselor vândute și nu situația țării din care sunt originare importurile. Situația țării exportatoare trebuie luată în considerare în conformitate cu dispozițiile articolului 15 din acordul antidumping și din regulamentul de bază, dar nu în contextul evaluării cumulative. Prin urmare, argumentul respectiv a fost respins.

(166)

O asociație de importatori a susținut, de asemenea, că evaluarea cumulativă nu era justificată pe motiv că gama de produse din cele două țări în cauză este diferită. În această privință, se consideră că, deși există anumite diferențe între gamele de produse din cele două țări, rămân suficiente asemănări și că, în ansamblu, produsele în cauză originare din China și din Vietnam intră, așadar, în concurență unele cu celelalte. Se face, de asemenea, trimitere la concluziile enunțate anterior, și anume că, în sensul prezentei proceduri, toate tipurile de produs în cauză trebuie considerate ca fiind unul și același produs și că toate tipurile de încălțăminte din piele produse și vândute de industria comunitară sunt similare cu produsele exportate în Comunitate de țările în cauză. Prin urmare, argumentul respectiv a fost respins.

(167)

Pe baza concluziilor provizorii expuse la considerentele 156-162 din regulamentul provizoriu, precum și a elementelor expuse anterior, se formulează concluzia definitivă că sunt întrunite toate condițiile pentru o evaluare cumulativă, enunțate la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și că efectele importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză trebuie, așadar, evaluate împreună în scopul analizării prejudiciului.

(168)

Tabelul următor prezintă evoluția volumului importurilor și a cotelor de piață ale produsului în cauză originar din țările în cauză, inclusiv încălțăminte pentru copii:

(169)

Evoluțiile și cifrele absolute sunt comparabile cu cele care au fost analizate în stadiul provizoriu: volumul importurilor este mai mult decât dublu, iar cota de piață a crescut considerabil, trecând de la 9,3 % în 2001 la 23,2 % pe parcursul perioadei de anchetă. Trebuie notat că anul 2004 și perioada de anchetă (aprilie 2004 - martie 2005) coincid în mare parte, ceea ce explică de ce tabelul de mai sus prezintă o accelerare a importurilor în primul trimestru al anului 2005. Astfel cum reiese din tabel, accelerarea respectivă se datorează în special creșterii importurilor din China.

(170)

În cursul perioadei examinate, prețurile de import, inclusiv încălțăminte pentru copii, au scăzut cu aproape 30 %, ceea ce corespunde observațiilor efectuate în stadiul provizoriu.

(171)

Anumiți importatori au susținut că scăderea prețurilor de import se explică prin schimbările gamei de produse. Cu toate acestea, afirmația respectivă nu a fost susținută de elemente de probă și nu a fost confirmată de anchetă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(172)

Anumite părți interesate au afirmat că au fost încălcate dispozițiile articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, din cauza neefectuării de către Comisie a unei examinări obiective a volumului și a prețurilor importurilor care fac obiectului unui dumping. Părțile menționate și-au justificat afirmația prin faptul că factori externi, cum ar fi eliminarea contingentelor aplicate importurilor, evoluția cursului de schimb, precum și presupusele schimbări ale gamei de produse și ale modei nu au fost luați în considerare în cadrul examinării evoluției importurilor.

(173)

În ceea ce privește în mod special eliminarea contingentelor, s-a răspuns deja la afirmația respectivă la considerentul 165 din regulamentul provizoriu. Este recunoscut faptul că eliminarea contingentelor a avut un impact asupra evoluției importurilor. În această privință, trebuie notat, cu toate acestea, că doar una dintre cele două țări în cauză era direct afectată de respectiva restricție cantitativă, că importurile din Vietnam au avut și ele o evoluție în creștere, că nu toate tipurile de produse incluse în anchetă făceau obiectul contingentelor și, în sfârșit, că liberalizarea totală a importurilor a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, astfel încât perioada de anchetă (aprilie 2004 - martie 2005) nu a fost afectată decât parțial.

(174)

În general, articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede ca analiza prejudiciului să observe în special dacă a existat o creștere notabilă a importurilor care fac obiectul unui dumping, dacă a existat o subcotare semnificativă a prețurilor sau dacă un alt efect al importurilor care fac obiectul unui dumping este de a deprecia prețurile în mod semnificativ sau de a împiedica în mod notabil majorări ale prețurilor care, în lipsa sa, s-ar fi produs.

(175)

Ținând seama de cele menționate anterior, în aparență, sedes materiae a afirmațiilor anterioare se situează în contextul legăturii de cauzalitate. Pe de altă parte, articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază nu conține nici o cerință legală explicită în temeiul căreia ar trebui prezentate elemente de probă pozitive pentru a justifica o creștere a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și o scădere a prețurilor corespunzătoare. Afirmația conform căreia la examinarea importurilor care fac obiectul unui dumping ar trebui luați în considerare factori externi a fost, prin urmare, respinsă.

(176)

S-au primit diverse observații referitoare la calculele privind subcotarea. Observațiile respective au făcut obiectul unei analize detaliate, iar calculele au fost modificate în mod corespunzător atunci când observațiile erau justificate și susținute de elemente de probă concrete.

(177)

Se reamintește că, în stadiul provizoriu, au fost operate ajustări asupra prețului de import pentru a ține seama de valoarea estimată a costurilor suportate în Comunitate de către importatori, cum sunt designul, selectarea materiilor prime etc., care, altfel, nu s-ar reflecta în prețul de import. Mai mulți importatori au solicitat ajustarea respectivă. În stadiul provizoriu a fost aplicată o ajustare estimată la 15 %.

(178)

Cu toate acestea, asociația care reprezintă industria comunitară a contestat ajustarea respectivă, în special nivelul acesteia. În cazul în care se admite că anumite costuri erau efectiv suportate la nivelul importatorilor, asociația contestă faptul că toți importatorii erau supuși costurilor respective. Pe de altă parte, asociația afirma că nivelul ajustării ar putea fi justificat în cazul importatorilor de STAF (care necesită importante costuri de cercetare și dezvoltare), însă, ținând seama de excluderea încălțămintei respective din prezenta procedură, nivelul ajustării ar trebui revizuit prin scădere.

(179)

Afirmația respectivă a fost examinată cu atenție și au fost formulate următoarele concluzii. În primul rând, în ceea ce privește ajustarea în sine, aceasta a fost cerută de mai mulți importatori, iar în principiu industria comunitară nu s-a opus în această privință.

(180)

În ceea ce privește nivelul ajustării, trebuie notat că, deși numeroși importatori au solicitat efectiv o astfel de ajustare, un singur importator, care a făcut și obiectul unei vizite de verificare, a comunicat informații detaliate în acest sens. Ceilalți importatori ai produsului în cauză nu au putut să susțină afirmația conform căreia nivelul costurilor proprii de cercetare-dezvoltare atingea nivelul ajustării operate în stadiul provizoriu. Trebuie notat că anumiți importatori care au făcut obiectul unei vizite de verificare vindeau în principal STAF. Dată fiind excluderea definitivă a STAF din definiția produsului, cifrele importatorilor respectivi nu erau, în final, relevante în ceea ce privește ajustarea.

(181)

În stadiul definitiv, deoarece marea majoritate a importatorilor (indiferent dacă au făcut sau nu obiectul unei vizite de verificare) nu a prezentat observații susținute cu elemente de probă, nivelul ajustării a fost revizuit în scădere și estimat pe baza singurelor date însoțite de elemente de probă care fuseseră comunicate în cursul anchetei.

(182)

Pe baza considerațiilor expuse mai sus, marjele de subcotare revizuite constatate pentru fiecare dintre țările în cauză, exprimate ca procent din prețurile industriei comunitare, se stabilesc astfel cum urmează:

(183)

Regulamentul provizoriu conținea anumite informații referitoare la particularitățile sectorului comunitar al încălțămintei. Mai multe părți interesate au afirmat că datele respective nu ar trebui să fie luate în considerare, fie pentru că nu sunt fiabile, fie pentru că nu se referă în mod exclusiv la situația industriei comunitare și, prin urmare, nu au temei juridic.

(184)

În acest sens, trebuie precizat că informațiile conținute la considerentele 169-173 din regulamentul provizoriu nu au fost date decât cu titlu informativ, pentru a permite o mai bună înțelegere a sectorului comunitar al încălțămintei. Cu toate acestea, trebuie notat că respectivele concluzii privind prejudiciul sunt formulate în legătură cu industria comunitară, astfel cum a fost definită anterior, și că în analiza prejudiciului nu se va mai face trimitere la aceste informații.

(185)

Astfel cum s-a precizat deja, analiza prejudiciului în stadiul definitiv ține seama de datele privind încălțămintea pentru copii.

(186)

Astfel cum se indică la considerentul 175 din regulamentul provizoriu și în conformitate cu practicile constante, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți fie la nivel macroeconomic (pe baza datelor privind totalitatea industriei comunitare), fie la nivel microeconomic (pe baza datelor referitoare la societățile din eșantion). Din motive de coerență, indicatorii de prejudiciu se stabilesc în mod exclusiv la unul dintre aceste două niveluri, nu la amândouă.

(187)

Între 2001 și perioada de anchetă volumul de producție al întregii industrii comunitare a scăzut de la 267 milioane la 176 milioane de perechi, ceea ce reprezintă o scădere de peste 30 %.

(188)

Chiar dacă o fabrică este teoretic proiectată pentru a atinge un anumit nivel de producție, nivelul respectiv va depinde în mare măsură de numărul de muncitori angajați. Într-adevăr, astfel cum s-a explicat anterior, elementul esențial al procesului de producție a încălțămintei este utilizarea intensă a forței de muncă. În condițiile date, cel mai bun mijloc de a măsura capacitatea este examinarea nivelului ocupării forței de muncă într-un număr stabil de societăți. Prin urmare, se face trimitere la tabelul de mai jos în ceea ce privește evoluția ocupării forței de muncă.

(189)

Cum ocuparea forței de muncă (și, deci, capacitatea) a scăzut în același ritm cu producția, utilizarea capacităților a rămas, în esență, neschimbată în cursul perioadei examinate.

(190)

Încălțămintea fiind produsă la comandă, volumul vânzărilor industriei comunitare a urmat o tendință de scădere similară producției. Numărul de perechi vândute pe piața comunitară a scăzut cu peste 60 de milioane, adică cu 33 % între 2001 și perioada de anchetă.

(191)

În ceea ce privește cotele de piață, regresul menționat corespunde unei pierderi de aproape 9 procente. Cota de piață a industriei comunitare a scăzut de la 26,5 % în 2001 la 17,7 % pe parcursul perioadei de anchetă.

(192)

Ocuparea forței de muncă a scăzut spectaculos pe parcursul perioadei examinate. Industria comunitară a pierdut peste 27 000 de locuri de muncă, ceea ce reprezintă un regres de 33 % între 2001 și perioada de anchetă.

(193)

Productivitatea s-a calculat împărțind volumul producției la numărul de muncitori angajați în industria comunitară, cifrele folosite fiind cifrele din tabelele anterioare. Pe această bază, productivitatea industriei comunitare a rămas relativ stabilă în perioada examinată.

(194)

În lipsa oricărei informații sau argument nou susținut de elemente de probă în domeniul respectiv, se confirmă considerentele 183 și 184 din regulamentul provizoriu.

(195)

Se reamintește că, în februarie 1998, au fost instituite măsuri antidumping asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele sau din material plastic originare din RPC, din Indonezia și din Thailanda. Domeniul de aplicare al acestora corespundea, parțial, domeniului prezentei anchete. Măsurile menționate au expirat în martie 2003, nefiind depusă nici o cerere de examinare în urma publicării unui aviz prin care se anunța iminenta lor expirare. În lipsa cererii de reexaminare, în regulamentul provizoriu s-a considerat că, la momentul respectiv, industria comunitară se restabilise după efectele practicilor de dumping anterioare.

(196)

Cu toate acestea, industria comunitară și-a exprimat dezacordul în acest sens, susținând că lipsa cererii de reexaminare nu se explică prin faptul că industria se restabilise după efectele prejudiciabile ale dumpingului, ci mai degrabă prin acela că măsurile instituite nu erau suficient de eficiente. S-a susținut că, spre deosebire de ceea ce afirma regulamentul provizoriu, situația economică a industriei comunitare nu se putea restabili într-un mod satisfăcător, deoarece măsurile puse în aplicare în momentul respectiv nu erau suficient de eficiente pentru a elimina prejudiciul. Pe de altă parte, importurile din țările vizate de prezenta procedură au devenit importante pe parcursul perioadei 2001-2003.

(197)

Cu toate acestea, industria comunitară nu a prezentat elemente suficiente pentru a proba existența unui prejudiciu important pe parcursul perioadei 2001-2003, iar orice pretinsă ineficiență a măsurilor anterioare ar fi putut fi corectată printr-o reexaminare intermediară, care nu a fost însă solicitată.

(198)

Așadar, afirmația respectivă a fost respinsă, iar concluzia provizorie conform căreia industria s-a restabilit după efectele practicilor anterioare de dumping se confirmă în stadiul definitiv, și anume că industria comunitară nu suferise încă un prejudiciu important până în anul 2003. Cu toate acestea, trebuie notat că, începând cu anul 2004, această situație s-a schimbat.

(199)

Astfel cum s-a menționat deja, încălțămintea, fiind produsă la comandă, se consideră că stocurile au influențat într-o mică măsură analiza situației industriei comunitare în sensul determinării prejudiciului. În teorie, întreprinderile nu constituie, așadar, stocuri, singurele stocuri existente sunt comenzile care așteaptă să fie livrate și/sau facturate. Pe această bază, stocurile au început să crească între 2001 și 2004 (+27 %), înainte de a scădea la sfârșitul perioadei de anchetă. Scăderea menționată trebuie văzută în contextul ciclului sezonier al sectorului. Într-adevăr, este de așteptat ca stocurile să fie mai mari în decembrie decât la sfârșitul primului trimestru al anului, care corespunde, în speță, sfârșitului perioadei de anchetă.

(200)

Pe parcursul perioadei examinate, prețul de vânzare mediu unitar nu a încetat să scadă. Regresul total a fost de 7,5 %. Deprecierea prețurilor industriei comunitare poate părea limitată, în special în comparație cu regresul de 30 % înregistrat de prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că încălțămintea se produce la comandă și că noile comenzi nu sunt, așadar, acceptate decât în cazul în care prețul corespunzător permite măcar atingerea punctului de echilibru. Referitor la acest aspect, se face referire la tabelul următor, care arată că, în timpul perioadei de anchetă, industria comunitară nu putea să scadă prețurile mai mult fără să înregistreze pierderi.

(201)

Indicatorii de rentabilitate anteriori confirmă situația descrisă la considerentul 190 din regulamentul provizoriu și scot la iveală o înrăutățire evidentă a situației financiare a întreprinderilor pe parcursul perioadei examinate. Se reamintește că deteriorarea globală era marcată în mod deosebit pe parcursul perioadei de anchetă și că au avut loc importante evoluții negative în primul trimestru din 2005, care era și ultimul trimestru al perioadei de anchetă. De fapt, nivelul rentabilității, care era deja scăzut la începutul perioadei examinate, a scăzut în mod spectaculos și mai mult.

(202)

În lipsa unor noi informații sau argumente susținute de elemente de probă, se confirmă considerentele 191-193 din regulamentul provizoriu.

(203)

Nivelul global al profitului a rămas scăzut în întreaga perioadă examinată, ceea ce pune în evidență vulnerabilitatea financiară a IMM-urilor în cauză. Astfel cum se va arăta în cele ce urmează, nivelul profitului realizat pe parcursul perioadei examinate, în special pe parcursul perioadei de anchetă, este mult mai mic decât nivelul pe care industria l-ar putea atinge în condiții normale.

(204)

Ancheta a arătat faptul că necesitățile de capital ale mai multor producători comunitari a fost afectată negativ de situația lor financiară dificilă, astfel cum reiese din evoluția nivelului individual al profitului acestora și, în special, din deteriorarea fluxului de lichidități. Astfel cum s-a explicat anterior, întreprinderile mici sau mijlocii nu sunt mereu în măsură să furnizeze garanții bancare suficiente și ar putea întâmpina dificultăți în a face față cheltuielilor considerabile cauzate de o situație financiară precară.

(205)

Evoluția investițiilor, astfel cum este descrisă la considerentul 194 din regulamentul provizoriu, este confirmată de tendințele prezentate în tabelul de mai sus. Investițiile efectuate de întreprinderi au scăzut cu mai mult de 50 % între anul 2001 și perioada de anchetă. Această scădere a investițiilor trebuie privită în legătură cu deteriorarea situației financiare a producătorilor comunitari reținuți în eșantion.

(206)

Evoluția salariilor, astfel cum este descrisă la considerentul 196 din regulamentul provizoriu, este confirmată de tabelul de mai sus. În lipsa unor informații noi, se confirmă evoluția respectivă.

(207)

Mai mulți producători-exportatori au afirmat că marja de profit a industriei comunitare era un indicator cheie al situației prejudiciabile a industriei respective. În special, s-a afirmat că marja de profit utilizată în stadiul provizoriu pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului (respectiv 2 % - a se vedea considerentul 284 din regulamentul provizoriu) corespundea nivelului care ar putea fi atins de anumite întreprinderi reținute în eșantion, ceea ce ar arăta că, în cazul în care ar respecta indicatorul respectiv, întreprinderile respective nu ar suferi nici un prejudiciu.

(208)

Argumentul respectiv nu mai este relevant, deoarece, după o analiză suplimentară prezentată la considerentul 292, marja de profit a fost ajustată la 6 %, ceea ce reflectă într-un mod mai adecvat marja pe care o pot atinge producătorii de încălțăminte din Comunitate în lipsa dumpingului prejudiciabil. Pe această bază, rentabilitatea industriei comunitare s-a diminuat în mod clar pe parcursul perioadei examinate și, în orice caz, rentabilitatea a scăzut până la 0,5 % pe parcursul perioadei de anchetă. Pe de altă parte, analiza prejudiciului se efectuează la nivelul industriei comunitare sau al unui eșantion din industria comunitară și nu în mod individual la nivelul societăților care intră în definiția industriei comunitare.

(209)

Diverse părți interesate au susținut că indicatorii folosiți pentru analiza prejudiciului nu erau fiabili sau adecvați. Părțile interesate au afirmat că indicatorii economici nu fuseseră verificați și le lipsea fiabilitatea deoarece – în lipsa cooperării, astfel cum s-a afirmat – indicatorii respectivi nu s-ar raporta la industria comunitară adecvată. Părțile respective au susținut, de asemenea, că, ținând seama în special de dimensiunea limitată a eșantionului, indicatorii macroeconomici nu erau reprezentativi. În sfârșit, s-a făcut referire la diferențele constatate între evoluțiile indicatorilor de prejudiciu, în funcție de nivelul macroeconomic sau microeconomic la care indicatorii respectivi fuseseră stabiliți.

(210)

În primul rând, în ceea ce privește faptul că indicatorii macroeconomici nu au fost verificați, se reamintește că regulamentul de bază lasă Comisiei libertatea de a aprecia dacă trebuie să efectueze vizite de verificare și că nu există o obligație legală de a efectua vizite în toate cazurile. Într-adevăr, articolul 16 din regulamentul de bază prevede ca vizitele de verificare să fie efectuate de Comisie atunci când se consideră oportun. Prin urmare, argumentul respectiv a fost respins. Pe de altă parte, de fiecare dată când a fost posibil, datele respective au fost verificate cu informațiile generale care au fost comunicate de către asociațiile naționale competente în sectorul comunitar al încălțămintei.

(211)

În al doilea rând, ținând seama de concluzia menționată anterior referitoare la definiția industriei comunitare și la reprezentativitatea eșantionului, argumentele referitoare la aceste elemente au fost, de asemenea, respinse. Pe de altă parte, astfel cum s-a indicat deja, din motive de coerență, pentru concluziile definitive se calculează un singur ansamblu de indicatori de prejudiciu – fie macroeconomici, fie microeconomici. În sfârșit, se notează că, deși evoluțiile stabilite în stadiul provizoriu, atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, nu au evidențiat întotdeauna tendințe total identice, evoluțiile respective nici nu au descoperit diferențe semnificative între tendințele observate.

(212)

În sfârșit, anumite părți interesate au arătat, de asemenea, că nu toți factorii de prejudiciu scot în evidență prejudiciul și, mai exact, că la nivel individual nu se poate stabili nici un prejudiciu pentru societățile reținute în eșantion. Primele afirmații trebuie respinse pe motiv că, în conformitate cu regulamentul de bază, nici unul dintre indicatorii de prejudiciu nu constituie în mod necesar o bază de analiză hotărâtoare. În ceea ce privește faptul că situația individuală a unor producători nu duce la concluzia existenței unui prejudiciu, se subliniază că situația respectivă nu este relevantă deoarece, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază, analiza prejudiciului are loc la nivelul industriei comunitare sau al unui eșantion din industria comunitară și nu la nivelul societăților individuale care intră în definiția industriei comunitare.

(213)

Din cele ce preced rezultă că se confirmă concluzia provizorie conform căreia industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(214)

În special, se confirmă că, la nivelul indicatorilor macroeconomici, adică la nivelul întregii industriei comunitare, prejudiciul ar fi reprezentat, în principal, printr-o scădere a volumului vânzărilor și a cotelor de piață. Dat fiind că încălțămintea este produsă la comandă, evoluția respectivă a avut, de asemenea, un impact negativ direct asupra nivelului producției și al ocupării forței de muncă în Comunitate.

(215)

Se confirmă, de asemenea, că, la nivelul elementelor macroeconomice, situația este grav prejudiciabilă. Astfel, societățile reținute în eșantion au înregistrat cel mai scăzut nivel de profit în 2003, ceea ce, cu toate acestea, se poate explica parțial prin practicile anterioare relativ pronunțate ale societăților respective în materie de investiții (efectul amortizărilor asupra rentabilității). Cu toate acestea, nivelul lor de rentabilitate s-a deteriorat ulterior, în ciuda unei diminuări semnificative a investițiilor, și, în fapt, în perioada de anchetă, a atins nivelul cel mai scăzut din întreaga perioadă examinată, cu excepția anului 2003: prin urmare, în cazul respectiv, este vorba de un nivel departe de a fi acceptabil și care, în lipsa altor factori care l-ar putea explica, cum ar fi investiții anterioare importante, este în mod evident și grav prejudiciabil. În același fel, fluxul de lichidități a suferit o tendință periculoasă de coborâre și a atins punctul cel mai scăzut pe parcursul perioadei de anchetă, la un nivel care nu poate fi considerat decât ca fiind grav prejudiciabil. Pe parcursul perioadei de anchetă, societățile reținute în eșantion nu mai erau în măsură să reducă și mai mult nivelul prețurilor fără a suferi pierderi. Societățile mici și mijlocii care ar suferi pierderi pentru o perioadă prelungită s-ar vedea obligate să-și înceteze activitatea. În ansamblu, deși înainte de 2004 situația industriei comunitare ar fi putut fi calificată ca fiind doar prejudiciabilă, începând cu 2004 industria comunitară suferă în mod clar un prejudiciu important.

(216)

Cota de piață a industriei comunitare și a țărilor în cauză, inclusiv încălțăminte pentru copii, a evoluat după cum urmează:

(217)

Anumite părți interesate au contestat concluzia Comisiei conform căreia exista o suficientă coincidență în timp între creșterea cotei de piață a importurilor care făceau obiectul unui dumping, pe de o parte, și diminuarea cotei de piață a industriei comunitare, pe de altă parte. Părțile respective au arătat că, în momentul în care importurile din China și din Vietnam arătau cel mai semnificativ progres al cotei lor de piață, industria comunitară înregistra scăderi mai puțin semnificative ale cotei sale de piață și invers. S-a afirmat, de asemenea, că țările în cauză nu au acaparat cota de piață a reclamanților, ceea ce s-ar confirma, în special, printr-o examinare a evoluției cotelor de piață deținute de alte țări terțe.

(218)

O asociație de importatori a afirmat, de asemenea, că importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză nu cauzaseră nici un prejudiciu industriei comunitare deoarece nu există concurență între încălțămintea importată și încălțămintea produsă în Comunitate.

(219)

În ceea ce privește coincidența în timp, se consideră că, în analiza legăturii de cauzalitate, nu este necesară o corelare perfectă între evoluția importurilor care fac obiectul unui dumping și situația industriei comunitare. Într-adevăr, este consacrat și recunoscut în mod legal, cum este cazul de față, faptul că o simplă coincidență între o creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping care antrenează o subcotare a prețurilor industriei comunitare și o deteriorare din ce în ce mai mare a industriei respective constituie indiciul evident al unei legături de cauzalitate. În cazul de față și astfel cum s-a stabilit în mod clar la considerentele 203-209 din regulamentul provizoriu, o astfel de coincidență în timp nu poate fi negată. Pe de altă parte, coincidența referitoare la deplasarea cotelor de piață între 2003 și 2004 are un caracter aproape simetric. Pe de altă parte, faptul că dezvoltarea cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping a fost, în anumite momente din perioada examinată, mai importantă decât pierderea cotelor de piață suferită de industria comunitară dă pur și simplu de gândit că dezvoltarea importurilor de dumping s-a efectuat nu doar în detrimentul industriei comunitare, ci a prejudiciat și alți actori ai pieței comunitare.

(220)

Afirmația conform căreia încălțămintea importată nu era în concurență cu încălțămintea produsă în Comunitate a fost, de asemenea, respinsă, pe baza concluziilor menționate referitoare la definiția produsului în cauză și a produsului similar, și anume că încălțămintea importată din țările în cauză este în concurență cu încălțămintea produsă și vândută de industria comunitară la toate nivelurile, adică în toate gamele și pentru toate tipurile, iar circuitele de vânzare ale celor două tipuri de încălțăminte sunt în general identice. În sfârșit, ancheta a arătat în mod clar că producătorii și exportatorii comunitari sunt concurenți pe piața comunitară.

(221)

În lipsa oricărui comentariu, se confirmă concluziile enunțate la considerentul 209 din regulamentul provizoriu: importurile de dumping au jucat un rol decisiv în prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(222)

În urma instituirii măsurilor provizorii, mai multe părți interesate au susținut că prejudiciul important suferit fusese cauzat de alți factori. Părțile respective făceau referire la afirmații care fuseseră deja formulate anterior și la care se răspunsese în mod corespunzător în regulamentul provizoriu. Aceste afirmații făceau referire în special la rezultatele exporturilor industriei comunitare, la importurile din alte țări terțe, la efectul eliminării contingentelor aplicate exporturilor din China, la efectul fluctuațiilor cursului de schimb, la transferul producătorilor comunitari și la pretinsa lipsă structurală de competitivitate a industriei comunitare. Cu toate acestea, nu s-a comunicat nici un element nou, astfel încât principalele concluzii expuse în regulamentul provizoriu sunt clarificate/dezvoltate, după caz, în continuare.

(223)

Anumite părți interesate au reiterat afirmațiile conform cărora situația economică mediocră a industriei comunitare a încălțămintei s-ar datora deteriorării rezultatelor exporturilor.

(224)

În acest sens, se notează că orice deteriorare pretinsă și eventuală a rezultatelor exporturilor nu are efect asupra majorității indicatorilor analizați, cum ar fi volumul vânzărilor, cotele de piață și deprecierea prețurilor, având în vedere că factorii respectivi au fost stabiliți la nivelul vânzărilor în Comunitate. Cifrele producției au fost stabilite pe o bază generală deoarece nu se poate face nici o distincție între mărfurile destinate pieței comunitare și cele destinate pieții extracomunitare. Încălțămintea fiind produsă la comandă, orice scădere a vânzărilor ar fi reprezentată în mod necesar printr-o scădere similară a producției și, cum majoritatea producției este destinată pieții comunitare, se confirmă concluzia provizorie că scăderea producției se datorează în principal prejudiciului suferit pe piața comunitară.

(225)

De fapt, scăderea volumului vânzărilor pe piața comunitară pe parcursul perioadei examinate (–34 %) corespunde scăderii producției înregistrate pe parcursul aceleiași perioade (–33 %).

(226)

Prin urmare, argumentul a fost respins și se formulează concluzia definitivă că rezultatele exporturilor industriei comunitare nu au cauzat nici un prejudiciu important.

(227)

Importurile din ale țări terțe, inclusiv încălțăminte pentru copii, au evoluat după cum urmează:

(228)

Trebuie notat că nici una dintre țările (în total mai mult de o sută cincizeci) care fac parte din categoria „Alte țări” din tabelul de mai sus nu a intervenit cu mai mult de 2 % în importurile totale ale Comunității pe parcursul perioadei de anchetă.

(229)

Prin urmare, se confirmă că, în mod individual, nici una dintre țările enumerate nu și-a crescut semnificativ cota de piață pe parcursul perioadei examinate, că nivelul absolut al cotei lor de piață a rămas mult sub nivelul țărilor în cauză, precum și că acestea au cunoscut, de asemenea, o evoluție diferită. În ceea ce privește prețurile, ele trebuie văzute în contextul evoluției volumului importurilor descrise anterior și al faptului că scăderea lor a fost mai puțin evidentă decât scăderea prețurilor țărilor în cauză, dar trebuie notat, în special, că, pe ansamblul perioadei examinate, nivelul prețului absolut a rămas în medie, cu o singură excepție, cu mult mai ridicat decât nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping.

(230)

Pentru aceste motive, se formulează concluzia definitivă că importurile din alte țări terțe nu au afectat în mod semnificativ situația industriei comunitare.

(231)

Mai mulți producători-exportatori și importatori și-au reiterat afirmațiile conform cărora prejudiciul suferit de industria comunitară fusese cauzat de aprecierea euro în comparație cu dolarul american, care a generat scăderi semnificative ale prețurilor de import.

(232)

Nefiind comunicat nici un element nou, se face trimitere la considerentele 220-225 din regulamentul provizoriu. Trebuie notat, de asemenea, că, admițând chiar faptul că fluctuațiile cursului de schimb au avut un efect asupra prețurilor de import, volumul importurilor în cauză era suficient de mare pentru a provoca singur un prejudiciu important industriei comunitare.

(233)

Nu s-a comunicat nici un element nou în acest sens. Trebuie notat, cu toate acestea, că, ținând seama de accelerarea importurilor pe parcursul ultimului trimestru al perioadei de anchetă, se poate ca eliminarea respectivă să fi avut într-adevăr drept consecință agravarea efectelor prejudiciabile ale acestor importuri care făceau obiectul unui dumping.

(234)

Nu s-a comunicat nici un element nou în acest sens. Trebuie notat, de asemenea, că marjele de dumping sunt ridicate comparativ (adică mai ridicate decât marjele de subcotare). Altfel spus, exporturile în cauză care fac obiectul unui dumping intră în concurență cu industria comunitară nu la nivelul avantajelor naturale, ci din cauza unei practici care poate da naștere la sancțiuni în temeiul normelor comerciale internaționale. În lipsa dumpingului, prețurile importurilor în cauză ar fi fost mult mai ridicate, iar industria comunitară s-a fi găsit într-o poziție concurențială mult mai puternică față de importurile respective.

(235)

Diverși producători-exportatori și o asociație de importatori au afirmat că regulamentul provizoriu nu a acordat o atenție suficientă consecințelor pe care relocalizarea producătorilor comunitari le avea asupra situației industriei comunitare.

(236)

Părțile respective au criticat în special cifrele menționate la considerentul 171 din regulamentul provizoriu, aferente întregului sector comunitar al încălțămintei, pe motiv că aceste cifre ar cuprinde date privind producătorii comunitari care și-au relocalizat producția. În acest context, se face trimitere la considerentul anterior în care se confirmă că informațiile menționate la considerentele 169-173 din regulamentul provizoriu nu au fost date decât cu titlu informativ și, așadar, nu au valoare juridică în contextul concluziilor definitive referitoare la prejudiciu. Prin urmare, se confirmă, de asemenea, că producătorii care și-au relocalizat în întregime producția în afara Comunității nu sunt cuprinși în definiția industriei comunitare, astfel încât măsura în care societățile respective ar fi contribuit la prejudiciul industriei comunitare se analizează împreună cu impactul importurilor din alte țări terțe.

(237)

În ceea ce privește societățile care și-au transferat producția doar parțial, adică societățile care au cumpărat și încălțăminte de la operatori necomunitari, se reamintește că analiza prejudiciului nu a ținut seama decât de datele referitoare la producția proprie în Comunitate. Problema de a ști în ce măsură achizițiile respective ar fi putut, de asemenea, cauza un prejudiciu societăților respective, trebuie, așadar, să fie privită în contextul analizei importurilor din alte țări terțe.

(238)

În sfârșit, în ceea ce privește societățile care și-au mărit sau au început importul de componente de încălțăminte (de exemplu, partea superioară) în Comunitate, nu se poate considera că importurile respective au avut un impact negativ asupra majorității indicatorilor de prejudiciu, cum ar fi producția, vânzările, rentabilitatea etc., date fiind motivele prezentate anterior. Este adevărat că, astfel cum au subliniat anumite părți interesate, se poate ca practicile respective să fi generat o scădere a ocupării forței de muncă în Comunitate, dar aceleași practici trebuie privite ca un act de autoapărare al societăților care trebuiau să facă față unei creșteri semnificative a importurilor la prețuri de dumping pe piața comunitară, astfel încât această situație să rezulte din existența unui dumping și nu a unui prejudiciu autoprovocat.

(239)

Afirmațiile părților interesate au fost, așadar, respinse și se confirmă rezultatele și concluziile regulamentului provizoriu.

(240)

Prin urmare, se formulează concluzia definitivă că importurile care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază și că, în conformitate cu analiza care a făcut o distincție și o diferență clară între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, acești factori nu au infirmat, în sine, faptul că prejudiciul important, astfel cum a fost evaluat, ar trebui atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(241)

S-a efectuat o analiză pentru a stabili dacă, în contextul observațiilor și/sau elementelor suplimentare comunicate de către părțile interesate în urma instituirii măsurilor provizorii, trebuie modificată concluzia provizorie conform căreia interesul Comunității necesită o intervenție în scopul prevenirii dumpingului prejudiciabil.

(242)

Anumiți importatori și producători-exportatori au afirmat că instituirea de măsuri nu ar fi în interesul industriei comunitare. În sprijinul afirmației făcute, aceștia au pretins, în special, că producția reclamanților completa importurile din țările în cauză, că instituirea măsurilor antidumping ar avea drept consecință o importantă deplasare a importurilor din țările în cauză către alte țări terțe și că, în sfârșit, prejudiciul suferit de industria comunitară nu era cauzat de dumping, iar reclamanții pierduseră cote de piață de mai mulți ani, din alte motive decât dumpingul.

(243)

În primul rând, trebuie notat că regulamentul provizoriu și analiza menționată au stabilit în mod clar existența unui dumping ce cauzează industriei comunitare un prejudiciu care, începând cu anul 2004, este considerat un prejudiciu important apărut ca urmare a practicilor de dumping ale țărilor în cauză. Prin urmare, se consideră, în principiu, că eliminarea prejudiciului important cauzat de dumping este în interesul industriei comunitare.

(244)

Afirmația conform căreia producția reclamanților nu face decât să completeze importurile a fost respinsă, ținând seama de concluziile menționate, în conformitate cu care produsul în cauză este în concurență cu produsul similar fabricat și vândut în Comunitate. Faptul că industria comunitară a depus o plângere împotriva importurilor de produs în cauză duce, de asemenea, la concluzia că există o concurență între produsele fabricate ale Comunității și produsele importate din țările în cauză.

(245)

Afirmația privind posibila deplasare a importurilor a fost deja formulată anterior și s-a făcut trimitere la considerentul 241 din regulamentul provizoriu, unde s-a concluzionat că eventualitatea ca importatorii să se îndrepte spre alte țări furnizoare nu este un motiv valabil pentru a nu acționa împotriva dumpingului grav prejudiciabil și că, în orice caz, este imposibil să se prevadă în ce măsură sau în ce condiții s-ar aproviziona din alte țări, adică dacă importurile în cauză ar face sau nu obiectul unui dumping.

(246)

În ceea ce privește ultima afirmație, se face trimitere la analiza legăturii de cauzalitate prezentate anterior, care a examinat efectele factorilor alții decât dumpingul. Este clar, în orice caz, că scăderea volumului producției industriei comunitare a încălțămintei și, deci, diminuarea cotei sale de piață au fost accelerate prin apariția importurilor care fac obiectul unui dumping. În mod evident, astfel trebuie să stea lucrurile în cazul unui consum comunitar stabil.

(247)

În lipsa observațiilor susținute de elemente de probă, se confirmă concluziile provizorii și se formulează concluzia definitivă că instituirea măsurilor antidumping ar permite industriei comunitare să se restabilească după efectele dumpingului grav prejudiciabil constatat.

(248)

În mod similar stadiului provizoriu, nici o organizație de consumatori nu a transmis observații după publicarea măsurilor provizorii. Concluzia provizorie, conform căreia prețurile de consum ale încălțămintei din piele nu ar fi influențate decât într-o măsură minimă de instituirea măsurilor definitive, nu a fost contestată, prin urmare, de nici o asociație reprezentând interesele consumatorilor.

(249)

Anumiți producători-exportatori au susținut că nu erau de acord cu concluziile privind impactul limitat al măsurilor asupra consumatorilor și au afirmat că măsurile respective ar provoca o creștere semnificativă a costurilor gospodăriei.

(250)

Unii importatori au susținut, de asemenea, că prețurile de consum ar crește în urma măsurilor definitive și că o astfel de majorare a prețurilor ar putea chiar atinge procentul unui eventual drept ad valorem. Afirmația respectivă se bazează pe o altă afirmație, conform căreia importatorii aplică în mod obișnuit marja proprie asupra prețului total al mărfurilor importate, cu toate drepturile incluse, și, prin urmare, ei ar aplica, de asemenea, o marjă asupra drepturilor antidumping. Cu toate acestea, anumiți importatori au afirmat că nu ar fi în măsură să retransmită eventualele drepturi asupra consumatorilor, pe motiv că nivelul prețurilor este stabilit de consumatori, care nu ar cumpăra o anumită încălțăminte în cazul în care prețul ar fi superior unui anumit nivel dat.

(251)

În primul rând, dispozițiile în vigoare nu prevăd că ar trebui luată în seamă poziția producătorilor-exportatori în ceea ce privește interesul Comunității. Cu toate acestea, pentru a răspunde pe deplin la acest argument, s-a analizat și această poziție. Trebuie subliniat faptul că părțile care nu au subscris la concluziile Comisiei privind efectele măsurilor asupra consumatorilor nu au prezentat nici o altă dată sau informație specifică în sprijinul afirmațiilor proprii. De fapt, astfel cum s-a indicat anterior, părțile respective au comunicat chiar afirmații contradictorii, afirmând fie că drepturile s-ar retransmite integral asupra consumatorilor (chiar mai mult decât prin aplicarea marjelor asupra drepturilor), fie că retransmiterea eventualelor efecte ale drepturilor ar fi imposibilă. Așadar, afirmațiile respective nu au fost considerate suficiente pentru a justifica o modificare a concluziilor provizorii.

(252)

Pe de altă parte, anumiți producători-exportatori au susținut că instituirea măsurilor ar limita semnificativ alegerea consumatorilor. Afirmația respectivă are la bază o afirmație conform căreia anumite tipuri de încălțăminte din piele nu se produc decât în China și în Vietnam, iar drepturile antidumping ar duce la decizia de a nu produce anumite tipuri de încălțăminte și că producătorii comunitari nu ar avea capacitatea suficientă pentru a aproviziona piața comunitară cu respectivele tipuri de produse.

(253)

Aceste afirmații cu privire la o reducere a gamelor de încălțăminte au mai fost formulate anterior și s-a răspuns la considerentul 246 din regulamentul provizoriu. Pe de altă parte, afirmația conform căreia anumite tipuri de încălțăminte nu s-ar mai produce, iar capacitatea producătorilor comunitari ar fi insuficientă pentru a acoperi lipsa de aprovizionare astfel creată, constituie o simplă afirmație care nu a fost susținută cu fapte sau elemente de probă obiective, și, prin urmare, a fost respinsă.

(254)

În sfârșit, excluderea încălțămintei pentru copii a făcut obiectul unei noi analize, ținând seama de argumentele comunicate de către industria comunitară.

(255)

Deși excluderea menționată a fost, în general, primită favorabil de către producătorii-exportatori și importatori, în lipsa oricărei reacții din partea unei organizații a consumatorilor, nu s-au primit nici un alt element de probă și nici o confirmare din care să rezulte că efectul instituirii măsurilor asupra încălțămintei pentru copii ar fi diferit de efectul pe care măsurile în cauză l-ar avea asupra încălțămintei pentru adulți.

(256)

În ceea ce o privește, industria comunitară a contestat excluderea încălțămintei pentru copii de la măsurile antidumping provizorii și a făcut referire la faptul că exista o producție de încălțăminte pentru copii în Comunitate și că se stabilise existența unui dumping prejudiciabil în ceea ce privește încălțămintea respectivă.

(257)

În prezenta procedură, concluziile definitive referitoare la eventuala luare în considerare a încălțămintei pentru copii au condus la următoarea concluzie. În primul rând, o analiză suplimentară în urma căreia s-au formulat concluziile definitive a demonstrat că încălțămintea pentru copii trebuia inclusă în definiția produsului în cauză, adică toate tipurile de produs în cauză trebuie considerate unul și același produs, iar măsurile antidumping ar trebui atunci aplicate în principiu întregului produs în cauză. În al doilea rând, s-a efectuat o reevaluare a argumentelor avansate pentru a justifica o excludere provizorie a încălțămintei pentru copii de la aplicarea măsurilor, în numele interesului comunitar, astfel cum este descris la considerentele 250-252 din regulamentul provizoriu, adică în special înlocuirea mai frecventă a încălțămintei pentru copii și, deci, un efect financiar mai important al măsurilor antidumping asupra situației financiare a unei familii europene medii. În acest context, s-a stabilit că, în conformitate cu statisticile Eurostat, prețurile medii de import ale încălțămintei pentru copii erau, în general, net inferioare (cu peste 33 %) prețurilor de import ale încălțămintei pentru adulți. În consecință, efectul unui drept antidumping ad valorem asupra încălțămintei pentru copii ar fi proporțional mai redus. Pe de altă parte, concluziile definitive conduc global la drepturi definitive mai scăzute decât măsurile hotărâte în stadiul provizoriu, astfel încât impactul financiar al măsurilor nu este atât de semnificativ. Mai mult, astfel cum s-a indicat deja la considerentul 249 din regulamentul provizoriu, se consideră puțin probabil ca toată greutatea eventualelor măsuri să fie suportată de consumatori. Nici o parte interesată nu a comunicat elemente de probă fundamentate însoțite de dovezi care să justifice o analiză diferită. În acest context, se notează că organizațiile de consumatori nu au prezentat nici o observație, ceea ce duce la concluzia că impactul măsurilor – indiferent dacă se referă la încălțămintea pentru copii sau pentru adulți – nu reprezintă efectiv o preocupare reală pentru membrii organizațiilor respective. Ținând seama de analiza dezvoltată anterior, este evident că nu există nici o justificare pentru a nu aplica măsurile definitive asupra încălțămintei pentru copii. Prin urmare, în ceea ce privește instituirea măsurilor definitive pentru eliminarea prejudiciului important cauzat de practicile de dumping, nu există nici un element incontestabil care să dovedească faptul că interesele consumatorilor sunt mai importante decât interesele industriei comunitare.

(258)

Pentru aceste motive, argumentul a fost acceptat și se confirmă că, ținând seama de cele menționate anterior, aplicarea măsurilor definitive asupra produsului în cauză, inclusiv asupra încălțămintei pentru copii, nu ar fi contrară interesului global al consumatorilor.

(259)

Se reamintește că, în stadiul provizoriu, distribuitorii/comercianții cu amănuntul și organizațiile de distribuitori/comercianți cu amănuntul nu au comunicat decât un număr limitat de observații: un singur consorțiu de comercianți cu amănuntul dintr-un stat membru a formulat observații și trei importatori au răspuns la chestionar. Cei trei importatori dețineau, de asemenea, propria rețea de distribuție, cuprinzând în special două lanțuri de supermarketuri. Numai una din aceste patru părți a prezentat observații după instituirea măsurilor provizorii și nici un alt distribuitor sau comerciant cu amănuntul nu au comunicat comentarii individuale.

(260)

O asociație de importatori care a cooperat la anchetă de la începutul procedurii a contestat concluzia conform căreia au fost primite numai un mic număr de observații, pe motiv că asociația respectivă reprezintă societăți care nu sunt doar importatori, ci și distribuitori și comercianți cu amănuntul. Asociația a afirmat, de asemenea, că cel puțin doi dintre membrii săi, cu sediul în state membre diferite, transmiseseră Comisiei informații detaliate.

(261)

Comisia recunoaște că asociația respectivă reprezintă societăți care, în anumite cazuri, dețin și propria lor rețea de distribuție, iar concluziile privind numărul observațiilor reținute ar trebui, într-adevăr, să fie nuanțate pentru a ține seama de elementul respectiv. Cu toate acestea, principala funcție a societăților respective constă în importurile de încălțăminte. Dar ceea ce este esențial este că distribuitorii și comercianții cu amănuntul nu au comunicat nici o informație precisă și care să poată fi verificată, în afara informațiilor transmise de cele trei societăți menționate, pentru a permite Comisiei să evalueze care este situația lor economică și în ce măsură eventualele măsuri ar avea pentru ele consecințe financiare. Însă, tocmai pe baza informațiilor respective, Comisia poate efectua o analiză detaliată.

(262)

În ceea ce privește pretinsa cooperare a doi membri ai asociației respective, trebuie precizat că unul dintre membri nu a răspuns la chestionar în termenul stabilit, astfel încât informațiile sale nu au putut fi utilizate.

(263)

În observațiile sale, asociația a comunicat cifre și exemple care ilustrau impactul pe care l-ar avea măsurile asupra importatorilor care desfășoară și activități în sectorul vânzărilor cu amănuntul. Cu toate acestea, cifrele respective au fost transmise mult după expirarea termenului acordat în acest sens și par să se refere la o singură societate, al cărei nume nu se precizează și care, în aparență, nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, cifrele nu au putut fi validate și, prin urmare, nu au fost luate în considerare.

(264)

Asociația afirmă, de asemenea, că, din cauza situației lor financiare, importatorii care desfășoară activități în sectorul vânzărilor cu amănuntul nu vor putea retransmite, nici măcar parțial, eventualele majorări de prețuri asupra consumatorilor și că anumiți comercianți cu amănuntul, în special cei care se aprovizionează exclusiv din țările în cauză, nu ar supraviețui instituirii măsurilor.

(265)

Argumentul conform căruia societățile nu ar fi în măsură să retransmită eventualele majorări de costuri asupra consumatorilor, nici măcar parțial, este în clară contradicție cu afirmațiile făcute de diverse părți, inclusiv de asociația de importatori, conform cărora prețurile de consum ar crește în urma instituirii măsurilor antidumping. Pe baza informațiilor colectate în cursul anchetei și astfel cum confirmă și aceste afirmații contradictorii, este foarte probabil ca, în medie, orice impact al măsurilor asupra prețurilor de import să se retransmită cel puțin parțial asupra consumatorilor. În mod evident, nu se poate exclude posibilitatea ca anumiți comercianți cu amănuntul care importă în mod direct și exclusiv din țările în cauză să fie efectiv penalizați de eventualele măsuri. Cu toate acestea, trebuie reamintit faptul că analiza interesului Comunității s-a efectuat într-o manieră generală, adică pe baza situației medii a părților din Comunitate vizate de procedură și, așadar, nu se poate exclude niciodată posibilitatea ca anumite părți să fie afectate individual într-un alt mod decât majoritatea. În acest sens, se face trimitere la considerentul 275 din regulamentul provizoriu, în care se recunoștea că instituirea măsurilor ar putea avea efectiv efecte negative asupra situației financiare a anumitor importatori.

(266)

În sfârșit, asociația a afirmat că diferențele dintre circuitele de vânzare cu amănuntul au fost interpretate eronat de Comisie. În acest context, asociația a arătat că vânzătorii cu amănuntul independenți nu se aprovizionau doar de la comercianții cu ridicata din Comunitate, ci uneori importau chiar ei marfă. Asociația a susținut că toți comercianții cu amănuntul reținuți în eșantionul Comisiei erau comercianți cu amănuntul sub marcă și, prin urmare, analiza Comisiei nu era adecvată.

(267)

În lipsa informațiilor detaliate privind situația financiară a comercianților cu amănuntul și a distribuitorilor, Comisia a efectuat o analiză globală a sectorului. Analiza respectivă avea ca obiect simpla identificare a principalelor circuite de distribuție și a structurii distribuitorilor și a comercianților cu amănuntul în cauză, pentru a stabili în ce manieră ar fi afectați de măsuri. Nu se poate exclude faptul că situația specifică a anumitor distribuitori nu este reflectată cu exactitate în analiza globală menționată. Cu titlu informativ, se notează, de asemenea, că descrierea prezentată și concluziile formulate în cadrul anchetei respective corespund și concluziilor anchetei antidumping precedente a Comisiei în materie de încălțăminte (6) și nu a fost prezentată nici o indicație din care să rezulte că situația sectorului de distribuție a încălțămintei s-a schimbat de atunci.

(268)

Mai exact, regulamentul provizoriu indica, la considerentul 260, că, în mod obișnuit, comercianții cu amănuntul se aprovizionau de la comercianții cu ridicata din Comunitate, ceea ce nu exclude posibilitatea ca respectivii comercianți cu amănuntul să aibă și alte surse de aprovizionare. În ceea ce privește afirmația privind comercianții cu amănuntul sub marcă, Comisia nu a folosit nici un eșantion, ci a analizat toate informațiile care i-au fost comunicate de către părțile care au cooperat. În acest sens, trebuie notat că regulamentul provizoriu a menționat lipsa cooperării lanțurilor de magazine cu vânzare cu amănuntul sub marcă, adică a lanțurilor de vânzare cu amănuntul care au o denumire comercială, care nu trebuie confundate cu comercianții cu amănuntul de încălțăminte de marcă, dintre care unul a cooperat efectiv.

(269)

Nu s-a prezentat nici o altă informație care să justifice o modificare a concluziilor regulamentului provizoriu. Prin urmare, se confirmă concluzia enunțată la considerentul 264 din regulamentul provizoriu, și anume că măsurile propuse nu vor avea probabil decât un efect limitat asupra importatorilor și a distribuitorilor.

(270)

În măsura în care erau însoțite de elemente de probă valabile, comentariile transmise de diversele părți interesate au fost analizate cu grijă și necesită următoarele observații.

(271)

Anumiți importatori au afirmat că, deoarece marja lor de profit era inferioară nivelului dreptului antidumping, ar fi incapabili să supraviețuiască aplicării drepturilor antidumping, cu excepția cazului în care pot împărți această cheltuială suplimentară cu comercianții cu ridicata și comercianții cu amănuntul. S-a susținut, de asemenea, că o astfel de împărțire ar fi imposibilă, pe motiv că comercianții cu ridicata și comercianții cu amănuntul nu ar accepta nici o majorare a prețurilor, ci s-ar orienta mai degrabă către operatorii care pot furniza fără drepturi antidumping.

(272)

Faptul că marja de profit este inferioară nivelului dreptului antidumping este lipsit de importanță. Într-adevăr, în timp ce nivelul măsurilor antidumping este exprimat în procent din prețul de import, marja de profit este exprimată în procent din cifra de afaceri, adică din prețul de vânzare. Ținând seama de marjele importante care se aplică între achiziție și revânzare, este evident că cele două procente nu se pot compara pur și simplu. În ceea ce privește afirmația conform căreia comercianții cu ridicata și comercianții cu amănuntul nu ar accepta nici o majorare a prețurilor, se subliniază din nou că afirmația respectivă este în contradicție cu cea făcută de numeroși importatori, și anume că majorările prețurilor vor fi retransmise integral consumatorilor și, deci, distribuitorilor și, în concluzie, nu poate fi acceptată. În orice caz, este adevărat că comercianții cu ridicata și cu amănuntul se pot îndrepta spre operatori care pot furniza fără drepturi antidumping, inclusiv industria comunitară, care ar beneficia astfel în urma măsurilor.

(273)

O asociație de importatori a contestat descrierea pe care Comisia a făcut-o celor două categorii de importatori. Asociația a afirmat că descrierea în cauză nu corespundea realității pieței și că diferențierea între importatori trebuia să se bazeze pe gama de produse și pe circuitele de vânzare. Asociația a mai afirmat că, pentru evaluarea efectului măsurilor, ar trebui luată în considerare marja netă și nu marja aplicată de intermediari.

(274)

În acest sens, trebuie notat faptul că nu s-a realizat nici o eșantionare, că importatorii au cooperat în număr mare, și, prin urmare, Comisia a fost în măsură să formuleze concluziile pe o bază extrem de detaliată și de concretă.

(275)

Se admite că gama de produse și circuitele de vânzare sunt, într-adevăr, criterii importante, fiind vorba de repartizarea importatorilor pe categorii. De asemenea, elementele menționate au fost luate în considerare în mod corespunzător la efectuarea analizei. Într-adevăr, Comisia a făcut o distincție între societățile care funcționează în segmentul superior al pieței și importatorii care operează în segmentul inferior și a considerat, într-adevăr, că respectivele categorii de importatori aveau game de produse și circuite de vânzare diferite.

(276)

Pe de altă parte, nici una dintre observațiile prezentate de asociația de importatori nu era de natură să justifice o modificare a concluziilor, conform cărora, în cazul importatorilor care operează în segmentul superior al pieței, un eventual drept ad valorem are un impact moderat, ținând seama de prețul de vânzare (și, deci, de profit) mult mai ridicat; pentru cei care operează în segmentul inferior al pieței, dreptul ad valorem nu ar da naștere decât unei majorări moderate a prețului absolut; ținând seama de nivelul marjei lor medii de profit, cei care operează în segmentul inferior al pieței nu ar fi afectați în mod semnificativ de măsuri.

(277)

Prin urmare, se confirmă concluziile enunțate la considerentele 265-275 din regulamentul provizoriu. Se confirmă, așadar, în mod definitiv faptul că este puțin probabil ca instituirea măsurilor să aibă efect negativ asupra situației importatorilor în Comunitate în general, dar și că măsurile respective ar putea într-adevăr afecta situația financiară a unor importatori. În definitiv, aceste efecte negative respective nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra situației financiare globale a importatorilor.

(278)

S-a susținut, de asemenea, că instituirea măsurilor nu ar fi în interesul Comunității, deoarece Vietnamul este o țară în curs de dezvoltare care trebuie să exporte încălțăminte, deoarece aplicarea drepturilor asupra importurilor din RPC ar putea amenința bunele relații economice cu această țară a cărei piață poate fi importantă și deoarece lucrătorii din Vietnam și din China ar putea fi prejudiciați de respectivele măsuri.

(279)

În conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază și cu practicile constante ale instituțiilor de la intrarea în vigoare a regulamentului de bază, un astfel de argument nu este luat în considerare la analiza interesului Comunității. Este vorba despre o analiză economică care se referă în principal la consecințele economice pe care luarea/neluarea măsurilor antidumping le-ar avea pentru operatorii din Comunitate. Analiza respectivă nu este un mijloc de a instrumenta anchetele antidumping pentru a formula considerații politice generale referitoare la politica externă, politica de dezvoltare etc., astfel cum confirmă, de asemenea, lista părților vizate de anchetă în temeiul articolului 21 din regulamentul de bază. Deși lista respectivă nu este exhaustivă (în cadrul unor anchete, furnizorii de materii prime folosite pentru fabricarea produsului în cauză au prezentat, de asemenea, observații, iar acestea au fost luate în considerare), din natura părților în cauză reiese în mod clar că examinarea se referă doar la efectele economice suferite de părțile din Comunitate. De asemenea, analiza interesului Comunității nu constituie o analiză costuri/avantaje în sensul strict. Deși este adevărat că diversele interese sunt puse în balanță, aceste interese nu sunt opuse unele altora într-o ecuație matematică, în special deoarece cuantificarea fiecărui factor cu o marjă rezonabilă de siguranță, ținând seama de timpul disponibil, pune probleme metodologice evidente și deoarece nu există un model unic general acceptat de analiză costuri/avantaje. Din același motiv, articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede acordarea unei atenții particulare necesității de a restabili o concurență efectivă și că măsurile stabilite pe baza informațiilor comunicate pot să nu fie aplicate atunci când se poate formula în mod evident concluzia că aplicarea unor astfel de măsuri nu este în interesul Comunității. Cu alte cuvinte, este legal faptul că măsurile antidumping au anumite consecințe negative cu privire la părțile care nu sunt în mod normal în favoarea măsurilor respective. S-ar considera că măsurile nu sunt în interesul Comunității doar în cazul în care măsurile respective ar avea un efect disproporționat asupra părților menționate.

(280)

La începutul anchetei și în stadiul provizoriu, Comisia a invitat toate părțile să comunice informații despre posibilele consecințe pe care le-ar avea pentru ele luarea/neluarea măsurilor. Astfel cum s-a explicat în detaliu în stadiul provizoriu, dar și în prezentul regulament, nu s-a primit nici o informație care să indice existența unui efect disproporționat. Dosarul nu conține nici un element care să confirme, chiar și într-un mod foarte indirect, afirmația făcută de un stat membru conform căreia impactul economic al drepturilor este atât de mare încât fiecare euro câștigat de către producătorii europeni în urma instituirii drepturilor s-ar traduce printr-o pierdere de 8 EUR pentru consumator și industriile utilizatoare.

(281)

În ceea ce privește argumentul conform căruia luarea măsurilor ar sancționa țările în curs de dezvoltare, în practica sa constantă Comunitatea nu face distincție între țările în curs de dezvoltare și țările dezvoltate în momentul luării unor astfel de măsuri, de fiecare dată când o astfel de abordare este justificată. Referitor la argumentul conform căruia măsurile antidumping riscă să amenințe bunele relații economice cu RPC, trebuie notat că, în cazul în care s-ar merge cu acest raționament până la capăt, acțiunile antidumping ale Comunității ar depinde de eventualele amenințări cu represalii pe care le-ar putea formula țara terță în cauză în cazul în care Comunitatea ar institui efectiv măsurile. Pe de altă parte, o astfel de abordare ar fi ca o invitație pentru țara terță să amenințe cu represalii. În sfârșit, nici unul dintre cele două argumente nu este compatibil cu conceptul unui instrument bazat pe norme, și nici cu cel al unei anchete cvasi-judiciare.

(282)

S-a afirmat, de asemenea, că unul dintre statele membre depindea de importurile de încălțăminte. Nici un element din dosar nu arată că importurile respective nu ar putea proveni decât din cele două țări în cauză. Există importante surse de aprovizionare în Comunitate și în țări terțe care nu sunt vizate de prezenta anchetă. Importurile din RPC și din Vietnam pot și ele continua, iar efectul drepturilor nu este de natură să închidă piața pentru țările respective.

(283)

În concluzie, nici legislația actuală și nici rezultatele anchetei nu justifică nepunerea în aplicare a acțiunilor antidumping pentru unul dintre motivele menționate la începutul prezentului capitol.

(284)

Analiza expusă mai sus a luat în considerare observațiile prezentate de diversele părți interesate și, după caz, a formulat răspunsuri. Cu toate acestea, observațiile respective nu au provocat nici o modificare a concluziilor formulate în stadiul provizoriu.

(285)

Prin urmare, se confirmă în mod definitiv că:

(286)

Cu toate acestea, în general, se consideră că instituirea măsurilor, adică eliminarea dumpingului grav prejudiciabil, va permite industriei comunitare să își continue activitățile și va pune capăt încetărilor de activitate și concedierilor din ultimii ani, iar efectele negative pe care măsurile le-ar putea avea asupra altor operatori economici din Comunitate nu sunt disproporționate în raport cu efectele benefice asupra industriei comunitare.

(287)

Ținând seama de concluziile referitoare la dumping, la prejudiciul rezultat și la interesul Comunității, trebuie introduse măsuri definitive asupra importurilor de produs în cauză din RPC și din Vietnam.

(288)

Nivelul măsurilor antidumping trebuie să fie suficient pentru a elimina prejudiciul semnificativ provocat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping, fără însă a depăși marjele de dumping constatate. În momentul calculării valorii dreptului necesar pentru a elimina efectele dumpingului grav prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile și să realizeze profit înaintea impozitării, profit care poate fi obținut în mod rezonabil în condiții normale de concurență, adică în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, ținând seama de existența unui sistem de contingente care reglementează importurile din RPC până la sfârșitul anului 2004.

(289)

În stadiul provizoriu, s-a estimat că o marjă de profit care corespundea unui procent de 2 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată ca un nivel adecvat pe care industria comunitară ar trebui să îl poată atinge în lipsa dumpingului grav prejudiciabil, dat fiind faptul că nivelul respectiv corespunde marjei celei mai ridicate care a fost atinsă de industria comunitară pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, raționamentul prezentat a fost puternic contestat de industria comunitară, pe motiv că situația sa economică în perioada examinată nu reflecta marja de profit pe care ar putea-o atinge în lipsa dumpingului grav prejudiciabil, deoarece prețurile erau deja scăzute în momentul în care industria a atins nivelul respectiv de profit, iar acest nivel nu permitea industriei să efectueze investițiile necesare pentru a-și păstra competitivitatea. În sfârșit, industria comunitară a afirmat că procentul de 2 % era mult sub marja de profit realizată de importatori și că un nivel de 10 % ar reprezenta valoarea minimă absolută.

(290)

Observațiile respective au fost analizate cu atenție, iar problema stabilirii nivelului de profit utilizat pentru calculul prejudiciului a fost reexaminată.

(291)

În primul rând, trebuie notat că, din cauza naturii diferite a operatorilor, nivelul de profit atins de importatori nu constituie o valoare de referință valabilă și, deci, nu poate fi folosită ca atare.

(292)

În al doilea rând, în ceea ce privește marja de profit care poate fi realizată în mod rezonabil, industria comunitară a prezentat, după comunicare, comentarii însoțite de elemente de probă, din care reieșea că marja adecvată pe care industria comunitară ar trebui să o poată atinge în lipsa dumpingului grav prejudiciabil ar trebui stabilită la 6 % și nu la 2 % din cifra de afaceri. În acest sens, industria comunitară a comunicat elemente de probă care arătau că astfel de marje mai ridicate s-au atins în cazul încălțămintei care nu face obiectul unui dumping grav prejudiciabil. În consecință, marja de profit care trebuie aplicată a fost reexaminată și ajustată la 6 % din cifra de afaceri.

(293)

Anumite părți interesate au afirmat că practicile constante ale Comisiei erau de a nu calcula o marjă de prejudiciu decât atunci când industria comunitară înregistra pierderi și că, în caz contrar, nivelul prejudiciului trebuia să se limiteze la subcotare. Cu toate acestea, afirmația respectivă a fost respinsă, deoarece marja de prejudiciu se calculează în mod regulat în sensul aplicării normei dreptului cel mai mic, în timp ce marja de subcotare se calculează în aplicarea dispozițiilor articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. În acest context, marja de prejudiciu trebuie luată în considerare în cazul în care importurile care fac obiectul unui dumping au dus la scăderea prețurilor, caz care poate apărea chiar dacă industria este încă rentabilă.

(294)

În sfârșit, în cazul marjei de subcotare, s-au primit diverse observații referitoare la calculul marjei de prejudiciu. Observațiile respective au fost analizate în detaliu și, atunci când au fost identificate erori materiale sau când necesitatea unor ajustări a putut fi demonstrată cu elemente de probă concrete, calculele au fost modificate în consecință.

(295)

Majorarea de preț necesară s-a stabilit apoi comparând, la același nivel comercial, prețul de import mediu ponderat, folosit pentru a stabili subcotarea, cu prețul neprejudiciabil al produselor vândute de industria comunitară pe piața comunitară. Prețul neprejudiciabil a fost stabilit ajustând prețul de vânzare al fiecăreia dintre societățile care constituie industria comunitară în funcție de un prag de rentabilitate și adăugând marja de profit rezonabilă sus-menționată. Diferența care rezultă din comparația respectivă a fost apoi exprimată în procente din valoarea totală CIF la import. Marjele de subcotare a prețurilor de referință astfel obținute se stabilesc la 23 % pentru RPC și 29,5 % pentru Vietnam.

(296)

Cu toate acestea, astfel cum s-a indicat anterior, prezenta procedură se caracterizează prin elemente particulare și excepționale, care trebuie luate în considerare în mod adecvat în măsurile antidumping. În acest sens, trebuie, în special, să se reamintească faptul că, până în ianuarie 2005, o parte considerabilă din produsul în cauză făcea obiectul unor restricții cantitative.

(297)

Având în vedere cele menționate anterior, este necesar să se examineze mai în detaliu care este nivelul adecvat al măsurilor antidumping definitive, ținând seama de particularitățile prezentei proceduri. De asemenea, a trebuit să se recurgă la o metodă mai perfecționată pentru a stabili măsurile definitive, în special în ceea ce privește impactul pe care cantitățile importate în timpul perioadei examinate l-a avut asupra situației industriei comunitare.

(298)

În acest sens, existența unui contingent care reglementa importurile din RPC a avut un efect de frânare și, deci, a împiedicat într-o oarecare măsură ca industria comunitară să sufere un prejudiciu important, în comparație cu situația care exista pe parcursul perioadei de anchetă. Acest lucru rezultă în mod clar din analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, astfel cum arată în special considerentele 187 și următoarele, precum și 216 și următoarele. Într-adevăr, se poate observa că, în cazul de față, creșterea volumului importurilor care fac obiectul unui dumping a avut un efect prejudiciabil extrem de semnificativ asupra industriei comunitare după eliminarea contingentului. De fapt, indicatorii economici privind situația industriei comunitare s-au deteriorat în special în primul trimestru din 2005, deși indiciile existenței unui prejudiciu semnificativ puteau fi găsite în primele trei trimestre ale anului 2004, care constituiau restul perioadei de anchetă.

(299)

În conformitate cu norma dreptului cel mai mic, astfel cum este enunțată la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, și ținând seama de particularitățile prezentei proceduri, în special de existența contingentului până la sfârșitul anului 2004, s-au acordat o importanță și o atenție deosebită elementului cantitativ al dumpingului prejudiciabil. Se consideră că, înainte de eliminarea contingentului, numai importurile care depășeau un anumit volum pot cauza un prejudiciu semnificativ, astfel încât pragul de prejudiciu, stabilit pe baza rezultatelor perioadei de anchetă, trebuie să reflecte faptul că anumite volume importate nu au cauzat nici un prejudiciu semnificativ.

(300)

În consecință, cantitățile importate care nu au cauzat un prejudiciu semnificativ au fost reflectate în mod adecvat în nivelurile de eliminare a prejudiciului.

(301)

În acest sens și pe baza datelor Eurostat, s-a considerat că valoarea volumelor totale importate din țările în cauză în timpul anului 2003 nu provoca încă un prejudiciu semnificativ, iar această valoare a constituit baza unei adaptări proporționale a nivelurilor de eliminare a prejudiciului stabilite mai sus. În al doilea rând, respectiva valoare totală fără prejudicii grave („VFP”) a fost atribuită RPC și Vietnamului pe baza cotei importurilor produsului în cauză din țările în cauză pe parcursul perioadei de anchetă. Etapa următoare a constat în stabilirea raportului între cele două valori fără prejudicii grave și importurile din 2005 pentru țara în cauză respectivă, 2005 fiind primul an complet disponibil și cel mai recent în cursul căruia produsul în cauză nu a făcut obiectul restricțiilor cantitative. În sfârșit, nivelurile drepturilor stabilite pentru perioada de anchetă au fost reduse în funcție de raportul astfel obținut. Pragurile de prejudiciu calculate sunt de 16,5 % pentru RPC și de 10 % pentru Vietnam.

(302)

Aplicând aceeași metodă, s-a constatat că pragul de prejudiciu pentru Golden Step era mult superior marjei de dumping de 9,7 % stabilite pentru societatea respectivă, astfel încât, în cazul de față și în conformitate cu norma dreptului cel mai mic enunțată la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, nivelul dreptului este stabilit prin marja de dumping.

(303)

După comunicarea concluziilor definitive suplimentare, mai multe părți interesate au transmis observații cu privire la demersul descris anterior. Anumite părți interesate și-au exprimat preferința pentru un sistem de drepturi diferite („SDD”) care ar fi exclus aplicarea măsurilor pentru anumite volume anuale de importuri.

(304)

Cu toate acestea, trebuie notat că, din motive administrative și legale, în final s-a considerat inoportună aplicarea unui astfel de SDD.

(305)

Alții au estimat că prezenta procedură nu justifică devierea de la abordarea ad valorem standard, bazată exclusiv pe marjele de dumping și de subcotare.

(306)

Astfel cum se indică anterior, se reamintește în special faptul că produsul în cauză originar din RPC, ce a făcut obiectul unui contingent până în 2004, a necesitat, în cazul de față, recurgerea la o metodă specială pentru a ține seama în mod valabil de importurile care nu erau grav prejudiciabile. Prin urmare, argumentul respectiv a fost, de asemenea, respins.

(307)

Alte părți interesate, în special din China și din Vietnam, au criticat metoda aplicată pentru a identifica și repartiza VFP. În primul rând, acestea au afirmat că, în general, regulamentul de bază nu prevede o astfel de abordare. În al doilea rând, părțile au susținut că o ajustare a marjelor de subcotare a prețurilor de referință, bazată pe o VFP, ar fi inadecvată, deoarece VFP ar fi un element bazat pe volum, în timp ce marjele de subcotare ale prețurilor de referință rezultă din comparațiile prețurilor și sunt, prin urmare, bazate exclusiv pe valoare. În al treilea rând, părțile au arătat că efectul economic al VFP ar fi trebuit evaluat pe baza perioadei de anchetă și nu pe baza importurilor efectuate în 2005.

(308)

Ca răspuns la aceste observații, se reamintește că regulamentul de bază nu prevede nici o metodă specifică pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului. În consecință, nici o dispoziție legală nu limitează analiza doar la stabilirea marjelor de subcotare ale prețurilor de referință. De fapt, cadrul legal lasă o marjă de apreciere care permite adaptarea calculului eliminării prejudiciului la particularitățile unei proceduri, în cazul în care circumstanțele o justifică.

(309)

În al doilea rând, se reamintește că datele privind VFP se bazează pe valoare, deoarece sunt calculate pe baza valorii importurilor din anul 2003. În mod evident, datele respective pot fi utilizate pentru a ajusta marjele de subcotare. S-a reținut un element cantitativ doar în contextul atribuirii VFP RPC și Vietnamului folosind cota volumului respectiv pe parcursul perioadei de anchetă. Ideea care a stat la baza acestei repartizări a fost: (i) de a reflecta situația în mod corect, astfel cum se prezenta pe parcursul perioadei de anchetă și (ii) de a elimina distorsiunile cauzate de diferențele dintre valorile unitare medii ale importurilor din China și din Vietnam. În sfârșit, în ceea ce privește evaluarea impactului economic a VFP atribuite, s-a considerat necesar să se ia în considerare perioada anuală completă cea mai recentă în ce privește importurile care nu sunt supuse unui regim de contingentare, și anume 2005; într-adevăr, VFP a avut ca scop precis luarea în considerare a particularității contingentului în perioada examinată. Este adevărat că informațiile comunicate după expirarea perioadei de anchetă nu sunt în mod normal luate în considerare, dar în astfel de cazuri dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază prevăd derogări.

(310)

Trebuie notat, de asemenea, că în cadrul operației de ajustare nu s-a putut face abstracție de Vietnam, deoarece regimul de contingentare aplicat Chinei a avut, în mod indirect, un impact și asupra importurilor din Vietnam, iar ca o consecință globală importurile din țările în cauză până în anul 2003 au fost considerate ca nefiind grav prejudiciabile.

(311)

Anumite părți interesate au susținut că abordarea respectivă constituia o discriminare împotriva importatorilor din China. În acest sens, s-a exprimat preocuparea cu privire la rezultatul metodei, și anume că, deși marja de subcotare a prețurilor de referință este mai ridicată pentru Vietnam (29,5 %) decât pentru RPC (23 %), efectul metodei respective este că nivelul global de eliminare a prejudiciului este mai scăzut în cazul Vietnamului (10 %) decât în cazul RPC (16,5 %).

(312)

Dar metoda nu ține seama în mod concret de evoluțiile diferite ale importurilor comunitare din RPC și din Vietnam. Procentul de importuri din Vietnam față de importurile de produs în cauză pe parcursul perioadei examinate era mai ridicat, astfel încât procentul țării respective în cadrul importurilor care nu erau grav prejudiciabile era, la rândul lui, mai ridicat. Cu toate acestea, ca rezultat, impactul metodei respective de ajustare asupra marjei de subcotare vietnameze a prețurilor de referință este în mod inevitabil mai mare. Cum metoda nu ia în considerare decât diferențele concrete, nu aduce nici o discriminare nejustificată.

(313)

În sfârșit, mai multe părți interesate au afirmat că termenul acordat pentru prezentarea de observații asupra comunicării concluziilor definitive suplimentare era prea scurt și că nu era conform cu articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(314)

În acest sens, se notează că: (i) s-a ținut seama în mod corespunzător de urgența cauzei și (ii) dat fiind faptul că transmiterea concluziilor definitive suplimentare nu privea decât un singur aspect specific și limitat al procedurii, s-a considerat necesar, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, să se fixeze un termen de cinci zile în locul celui obișnuit de zece zile. Cu toate acestea, în contextul dat, trebuie notat, de asemenea, că părților interesate care au solicitat o prelungire a termenului, motivându-și cererea cu elemente valabile, li s-a acordat prelungirea solicitată.

(315)

Anumite părți, atât producători-exportatori, cât și importatori, au prezentat cereri de angajament de preț. În cazul respectiv, un angajament ar fi obligat producătorul-exportator în cauză să nu vândă sub nivelul de preț care ar fi eliminat dumpingul prejudiciabil.

(316)

În cazul importatorilor, cererile respective au fost considerate nefondate, deoarece dumpingul este cauzat de către exportatori, astfel încât exportatorul are responsabilitatea și posibilitatea efectivă de a elimina dumpingul practicând prețuri adecvate.

(317)

În cazul producătorilor-exportatori, cererile au fost respinse pe motiv că au fost prezentate de părți cărora nu li s-a acordat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Pe de altă parte, fiind vorba de un produs cum este încălțămintea, care este în permanentă schimbare în funcție de modă, ar fi practic imposibil să se stabilească un nivel de preț nediscriminatoriu care să elimine în același fel dumpingul prejudiciabil pentru o diversitate foarte mare de modele complet diferite.

(318)

În urma comunicării concluziilor definitive, un producător-exportator din eșantion din Vietnam a prezentat o cerere de angajament de preț. Cu toate acestea, pentru motivele expuse mai sus, cererea respectivă a fost respinsă.

(319)

Alte părți și-au exprimat preferința pentru stabilirea unui preț minim general sau pentru un preț minim combinat cu un drept ad valorem, adică drepturile nu s-ar aplica decât importurilor al căror preț este inferior unei anumite valori minime. Preferința respectivă a fost reiterată de către autoritățile din China și de către mai multe părți interesate în urma comunicării concluziilor definitive suplimentare referitoare la forma măsurilor.

(320)

Propunerile respective au fost respinse, deoarece instituirea unui drept combinat ar fi penalizat în mod nejustificat încălțămintea ieftină și ar fi favorizat încălțămintea mai scumpă. Ar fi practic imposibil să se identifice categorii de prețuri potrivite pentru un produs atât de diversificat cum este cel care face obiectul anchetei, pentru a evita această penalizare nejustificată. Pe de altă parte, experiența arată că un sistem de prețuri minime este dificil de supravegheat și poate conduce ușor la eludări. Soluția prețului minim a fost, prin urmare, considerată puțin practică și neadecvată.

(321)

Un anumit număr de importatori și de producători-exportatori din Vietnam care nu au fost reținuți în eșantion au afirmat că demersul propus nu ținea seama de statutul de țară în curs de dezvoltare a Vietnamului. În acest sens, se notează că scopul măsurilor este de a aplica un tratament obiectiv practicilor inechitabile de dumping care cauzează un prejudiciu. În temeiul dispozițiilor articolelor 2 și 3 din regulamentul de bază, situația economică sau gradul de dezvoltare al unei țări vizate de o procedură nu sunt luate în considerare ca fiind elemente relevante pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului. Nu se pot opera ajustări pentru alți factori care nu sunt precizați în regulamentul de bază decât dacă se demonstrează că factorii respectivi au un efect asupra comparabilității prețurilor. Cum părțile interesate nu au dovedit existența unui astfel de efect, argumentul menționat, privind statutul Vietnamului de țară în curs de dezvoltare, a fost respins.

(322)

Ținând seama de cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, se consideră că trebuie instituite măsuri antidumping definitive asupra importurilor din RPC și din Vietnam, la nivelul marjei celei mai reduse (de dumping sau de prejudiciu), în conformitate cu regula dreptului cel mai mic, astfel cum este precizată de metoda expusă mai sus. În acest sens, pentru nivelurile de drept la scară națională, dreptul antidumping nu poate depăși nivelul de eliminare a prejudiciului.

(323)

Cu toate acestea, în ceea ce privește Golden Step, nivelul dreptului a fost stabilit pe baza marjei sale de dumping, care era inferioară nivelului de eliminare a prejudiciului.

(324)

Pe baza celor prezentate anterior, drepturile definitive propuse sunt următoarele:

(325)

Pentru a reduce la minimum riscul de declarații false sau de eludare a măsurilor, un sistem de supraveghere administrativă consolidată a importurilor, pe baza dispozițiilor articolului 308 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei (7), va permite obținerea într-un stadiu timpuriu a informațiilor referitoare la tendințele importurilor respective. În cazul în care există elemente de probă care arată o variație semnificativă a tendințelor importurilor respective, aceasta va face obiectul unei anchete urgente a Comisiei. În acest context, trebuie precizat faptul că supravegherea STAF va cuprinde pe viitor încălțămintea cu o valoare mai mare și mai mică decât pragul de 7,50 EUR, în locul pragului inițial de 9 EUR.

(326)

Ținând seama de faptul că s-a stabilit un dumping prejudiciabil și că interesul Comunității pledează pentru adoptarea măsurilor, prezenta procedură se caracterizează prin elementele speciale și excepționale menționate la considerentele 296 și 297 enunțate, care trebuie luate în considerare în mod adecvat în cadrul măsurilor antidumping. Bazându-se doar pe cota de import recent expirată, care cuprindea o parte considerabilă a încălțămintei originare din Republica Populară Chineză, ancheta a arătat că piața încălțămintei cu fețe din piele era încă într-o fază de reorganizare astfel cum se explică în detaliu la considerentele 296 și următoarele. Prin urmare, Consiliul consideră, dată fiind situația excepțională a pieței, că durata aplicării măsurilor trebuie să fie limitată. În consecință, în locul termenului de cinci ani prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul consideră potrivit și rezonabil să limiteze durata aplicării măsurilor la 2 ani după intrarea lor în vigoare. Trebuie notat că articolul 11 din regulamentul de bază se va aplica mutatis mutandis,

11/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

44

L 286/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 5 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu țările terțe pentru înlocuirea anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente printr-un acord comunitar.

(2)

În numele Comunității, Comisia a negociat un acord cu Republica Maldive privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene, în conformitate cu mecanismele și liniile directoare din anexa la decizia Consiliului care autorizează Comisia să înceapă negocieri cu țările terțe pentru înlocuirea anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente printr-un acord comunitar.

(3)

Sub rezerva încheierii sale eventuale la o dată ulterioară, acordul negociat de Comisie ar trebui să fie semnat și aplicat provizoriu,

11/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

45

L 286/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(i)

transportatorul aerian să fie stabilit, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene, pe teritoriul statului membru care l-a desemnat și să aibă o licență de operare valabilă, în conformitate cu dreptul comunitar și

(ii)

un control reglementar eficient al transportatorului aerian să fie exercitat și menținut de statul membru responsabil pentru emiterea certificatului său de transportator aerian, iar autoritatea aeronautică competentă să fie identificată în mod clar în desemnare și

(iii)

transportatorul aerian să aparțină, în mod direct sau prin participație majoritară, statelor membre și să fie controlat efectiv de statele membre și/sau de resortisanții statelor membre, sau de alte state, enumerate în anexa III și/sau de resortisanții acestor alte state.

(i)

transportatorul aerian nu este stabilit, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene, pe teritoriul statului membru care l-a desemnat sau nu are o licență de operare valabilă, în conformitate cu dreptul comunitar sau

(ii)

controlul reglementar efectiv al transportatorului aerian nu este exercitat și menținut de statul membru responsabil pentru emiterea certificatului său de transportator aerian sau autoritatea aeronautică competentă nu este identificată în mod clar în desemnare sau

(iii)

transportatorul aerian nu aparține, în mod direct sau prin participație majoritară, sau nu este în mod efectiv controlat de statele membre și/sau de resortisanții statelor membre, și/sau de alte state enumerate în anexa III și/sau de resortisanții acestor alte state.

(a)

Acorduri privind serviciile aeriene între Maldive și statele membre ale Comunității Europene care, la data semnării prezentului acord, au fost încheiate, semnate și/sau aplicate provizoriu:

(b)

Acordul privind serviciile aeriene parafat sau semnat între Maldive și un stat membru al Comunității Europene care, la data semnării prezentului acord, nu a intrat încă în vigoare și este aplicat provizoriu:

(a)

Desemnarea de către un stat membru:

(b)

Refuzarea, revocarea, suspendarea sau limitarea autorizațiilor sau a permiselor:

(c)

Siguranța:

(d)

Taxarea carburantului pentru aviație:

(e)

Tarife pentru transportul în interiorul Comunității Europene:

(f)

Compatibilitatea cu regulile de concurență

(a)

Republica Islanda (în cadrul Acordului privind Spațiul Economic European);

(b)

Principatul Lichtenstein (în cadrul Acordului privind Spațiul Economic European);

(c)

Regatul Norvegiei (în cadrul Acordului privind Spațiul Economic European);

(d)

Confederația Elvețiană (în cadrul Acordului între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian).

11/Volumul 50

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

52

L 287/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 19 ianuarie 2006, Comisia a anunțat printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile de căpșuni congelate originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) în Comunitate.

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la 5 octombrie 2005 de Uniunea poloneză a industriei frigorifice (denumită în continuare „reclamantul”) în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, de mai mult de 25 %, din producția comunitară totală de căpșuni congelate. Plângerea conține elemente de probă cu privire la existența dumpingului al cărui obiect îl constituie produsul în cauză și a prejudiciului semnificativ rezultat; aceste elemente au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea procedurii.

(3)

Comisia a informat în mod oficial producătorii comunitari care au formulat plângerea, alți producători comunitari, producătorii-exportatori, furnizorii, importatorii, utilizatorii și asociațiile de utilizatori cunoscute a fi interesate, precum și reprezentanții RPC privind deschiderea procedurii. Comisia a acordat părților interesate posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere a procedurii.

(4)

Producătorii care au depus plângerea, alți producători comunitari care au cooperat, producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii și asociațiile de utilizatori și-au exprimat punctul de vedere. Toate părțile interesate care au solicitat și au demonstrat că existau argumente solide pentru a fi audiați au fost audiați.

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din Republica Populară Chineză, care doreau să depună o cerere de aprobare a statutului de societate care funcționează în condiții de economie de piață sau de tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere societăților chinezești care s-au făcut cunoscute. Cinci societăți au solicitat statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, sau un tratament individual în cazul în care ancheta ar fi stabilit că societățile nu îndeplinesc condițiile necesare pentru obținerea statutului în cauză. O singură societate a solicitat un tratament individual.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a anunțat că ar putea să recurgă la tehnica de eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, pentru a stabili dumpingul și prejudiciul cauzat. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă este necesar să se procedeze la eșantionare și, după caz, la identificarea elementelor din eșantion, toți producătorii comunitari, producătorii-exportatori și importatorii independenți au fost rugați să se prezinte și să furnizeze, astfel cum se prevede în avizul de deschidere, informații de bază privind activitățile în legătură cu produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă (1 ianuarie-31 decembrie 2005). După evaluarea informațiilor prezentate, și având în vedere numărul redus de producători-exportatori din RPC și de importatori independenți care și-au manifestat intenția de a coopera, s-a decis că trebuie să se recurgă la eșantionare exclusiv în cazul producătorilor comunitari.

(7)

Comisia a expediat chestionare tuturor părților interesate în mod oficial și la toate celelalte societăți care s-au anunțat în termenul prevăzut în avizul de deschidere. În total, 26 de producători comunitari au răspuns la formularul de eșantionare. Opt producători comunitari care au depus plângerea incluși în eșantion, cinci producători-exportatori chinezi, doi comercianți în legătură stabiliți în China, patru importatori independenți și nouă utilizatori independenți din Comunitate au răspuns la chestionar. Un alt importator independent și un utilizator au prezentat observații. Trei asociații de importatori și patru asociații de utilizatori au prezentat, de asemenea, observații.

(8)

Comisia a desfășurat cercetări și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii provizorii a dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Comunității și a procedat la verificări la localurile următoarelor societăți:

(9)

Având în vedere necesitatea stabilirii unei valori normale pentru producătorii-exportatori chinezi cărora era posibil să nu li se acorde statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, s-a efectuat o vizită de verificare în vederea stabilirii valorii normale pe baza datelor dintr-o țară analoagă la localurile următoarelor societăți:

Producători din Turcia:

(10)

În ceea ce privește producătorii comunitari, Comisia a ales, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, un eșantion de opt societăți pe baza celui mai mare volum reprezentativ de producție din Comunitate (aproximativ 14 %) pe care ancheta se putea concentra având în vedere timpul disponibil. Asociația producătorilor comunitari a fost consultată în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază și nu a ridicat nici o obiecție. În plus, ceilalți producători comunitari au fost rugați să furnizeze date generale în vederea stabilirii prejudiciului potențial.

(11)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul produs s-a desfășurat între 1 ianuarie și 31 decembrie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor utile pentru evaluarea prejudiciului s-a bazat pe perioada de la 1 ianuarie 2002 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(12)

Căpșunile congelate se utilizează, de obicei, în industria alimentară pentru producția de gemuri, sucuri de fructe, iaurt și alte produse lactate. Numai o mică parte se vinde pentru sectoarele de comercializare cu amănuntul și de catering pentru consumul direct. Căpșunile congelate trebuie consumate, în mod normal, în termen de un an, astfel încât să-și păstreze calitățile lor gustative și culoarea. Căpșunile sunt produse, în principiu, conform unor specificații standardizate care sunt modificate ulterior pentru a satisface cerințele utilizatorului final.

(13)

Produsele în cauză sunt căpșunile nefierte sau fierte în apă sau la aburi, congelate, chiar și îndulcite cu zahăr sau cu alți îndulcitori, originare din Republica Populară Chineză și care intră sub incidența codurilor NC 0811 10 11, 0811 10 19 și 0811 10 90. Codurile NC respective sunt menționate doar cu titlu informativ.

(14)

Ancheta a demonstrat că, în pofida unor diferențe între varietăți, calitate, calibru și post-prelucrare, diferitele tipuri ale produsului în cauză au aceleași caracteristici fizice și biologice și sunt destinate în principal acelorași utilizări. Prin urmare, se consideră că este vorba de un singur produs.

(15)

Anumite părți interesate au afirmat că există diferențe considerabile între produsul în cauză și cel fabricat de industria comunitară. Diferențele respective se referă în principal la varietățile și speciile de căpșuni utilizate, la calitatea și utilizarea finală a produsului. Cu toate acestea, ancheta a scos în evidență faptul că toate tipurile produsului în cauză fabricate și vândute pe piața internă din RPC și pe piața internă din Turcia, aleasă ca țară analoagă, precum și căpșunile congelate produse și vândute de producători comunitari în Comunitate, în pofida diferențelor prezentate de anumiți factori, precum calitatea și tratamentele ulterioare, formele și calibrele, au demonstrat aceleași caracteristici fizice și biologice principale și sunt destinate acelorași utilizări.

(16)

Prin urmare, se concluzionează provizoriu că toate tipurile de căpșuni congelate constituie un singur produs și se consideră produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(17)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul unei anchete antidumping privind importurile care provin din Republica Populară Chineză, valoarea normală se determină în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul respectiv pentru producătorii care pot dovedi că satisfac criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(18)

Pe scurt și doar din motive de claritate, criteriile în cauză sunt enumerate mai jos:

(19)

În cadrul prezentei anchete, cinci producători-exportatori din RPC au solicitat statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au trimis un formular de cerere în termenul acordat. În cazul în care o filială sau o altă societate în legătură cu solicitantul din RPC a fost un exportator al produsului în cauză, partea în legătură a fost rugată, de asemenea, să completeze un formular de cerere de acordare a statutului de societate care funcționează în condiții de economie de piață și a făcut obiectul unei anchete la fața locului. De fapt, Comisia analizează întotdeauna, în cazul societăților în legătură, dacă grupul în ansamblul său îndeplinește condițiile pentru acordarea statutului de societate care funcționează în condiții de economie de piață.

(20)

Ancheta a demonstrat că numai unul dintre cei cinci producători-exportatori chinezi îndeplinea toate condițiile pentru a putea beneficia de statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață. Celelalte patru cereri au fost respinse.

(21)

Următorul tabel rezumă situația fiecărei societăți căreia i s-a refuzat statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață în raport cu cele cinci criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază:

(22)

Pe această bază, statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață a fost acordat următorului producător-exportator chinez:

(23)

Dintre cele patru societăți cărora nu li s-a putut acorda statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, trei nu au îndeplinit primul criteriu. În ceea ce privește două societăți, s-a constatat faptul că, deși sunt deținute de acționari privați, durata de valabilitate a licențelor comerciale este extrem de scurtă, fapt care îi supune la bunăvoința autorităților de fiecare dată când trebuie înnoită o licență comercială și astfel oferă o posibilitate pentru intervenția statului. Incertitudinea privind viitorul întreprinderilor în cauză se reflectă, de asemenea, în reticența acționarilor de a contribui cu capitaluri suficiente, fapt care constituie o problemă majoră pentru o piață foarte capitalizată cum este cea a căpșunilor congelate. În ceea ce privește cea de-a treia societate, s-a stabilit faptul că prețurile de cumpărare a căpșunilor proaspete, care reprezintă aportul principal de materii prime pentru producția/prelucrarea căpșunilor congelate, erau stabilite pentru întregul sezon, indiferent de calitatea și fluctuațiile sezoniere. Din această cauză, societatea menționată nu a putut demonstra echivalența dintre costurile sale principale și valorile pieței.

(24)

În pofida faptului că două societăți au respectat primul criteriu, trebuie să se țină seama de faptul că toate cele cinci societăți au beneficiat de o subvenție. S-a constatat faptul că toate s-au aprovizionat cu căpșuni proaspete de la agricultorii locali care nu au plătit TVA pentru vânzările respective. În schimb, cei care au fabricat produsul în cauză au dedus „o TVA implicită” pentru achizițiile realizate din TVA-ul cu care sunt datori în temeiul vânzărilor de căpșuni congelate. Cu toate acestea, chiar dacă societățile menționate anterior au beneficiat de costuri mai scăzute datorită acestui mecanism, impactul asupra costurilor globale rămâne limitat, iar eventualele beneficii pe care le-ar fi obținut societățile în cauză din costurile reduse ar putea fi corectate printr-o ajustare la valoarea normală.

(25)

Nici o societate căreia i s-a refuzat acordarea statutului de societate care funcționează în condiții de economie de piață nu a îndeplinit al doilea criteriu. În mai multe cazuri, contabilitatea nu a fost ținută într-un mod coerent și nu respecta normele de contabilitate internaționale. În plus, auditurile au omis să evidențieze anumite incoerențe contabile sau o situație financiară critică într-una dintre societăți. Elementele respective au creat dubii în ceea ce privește fiabilitatea și independența auditurilor respective. În alte două cazuri, s-au constatat imprecizii contabile care contravin normelor contabile internaționale. Și în acest caz, auditurile nu au semnalat încălcările dreptului contabil. S-a convenit că cele patru societăți în cauză nu au putut dovedi faptul că utilizau un singur set de documente de contabilitate primară care făceau obiectul unui audit independent, în conformitate cu normele internaționale.

(26)

Trei dintre cele patru societăți care nu au obținut statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață nu au îndeplinit al treilea criteriu. Într-un anumit caz, drepturile de utilizare a solului nu au fost nici evaluate, nici înregistrate în bilanțul contabil. În plus, societatea respectivă închiria antrepozite de la terți, dar chiria plătită nu diferenția costurile de electricitate. În cadrul aceleiași societăți s-a descoperit o practică de amortizare neobișnuită și dovezi ale unui troc cu active imobilizate. Într-o altă societate, s-a constatat faptul că drepturile de utilizare a solului erau închiriate în condiții avantajoase și existența unor incoerențe în amortizări. În cazul celei de-a treia societăți, șase împrumuturi din șapte nu erau acoperite de garanții. În cele trei cazuri, s-a convenit că al treilea criteriu nu a fost îndeplinit, având în vedere faptul că situația financiară și/sau costurile de producție ale societăților în cauză erau supuse unor distorsiuni considerabile induse de fostul sistem de economie planificată.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește, după caz, un drept aplicabil la scară națională pentru țările aflate sub incidența articolului menționat, cu excepția cazului în care societățile în cauză sunt în măsură să demonstreze că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(28)

S-a acordat un tratament individual următorului producător-exportator:

(29)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit de la început, pentru producătorii-exportatori în cauză, dacă volumul total al vânzărilor de căpșuni congelate pe piața internă era reprezentativ, adică dacă volumul total al vânzărilor reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor lor pentru export ale produsului în cauză în Comunitate.

(30)

Comisia a identificat apoi tipurile de produs vândute pe piața internă de către societatea care a avut vânzări interne reprezentative global, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la exportul către Comunitate.

(31)

Pentru fiecare tip vândut pe piața internă de către producătorii-exportatori și considerat direct comparabil cu tipul de căpșuni congelate vândut pentru exportul în Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative dacă volumul tipului de produs respectiv vândut pe piața internă unor clienți independenți pe parcursul perioadei de anchetă reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al tipului de produs comparabil vândut pentru exportul în Comunitate.

(32)

Comisia a analizat apoi, pentru societatea în cauză, dacă vânzările interne ale fiecărui tip din produsul în cauză, vândut pe piața internă în cantități reprezentative, se puteau considera că au fost realizate în cursul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. În acest scop, s-a stabilit proporția din vânzări destinate clienților independenți de pe piața internă, pentru fiecare tip de produs, pe parcursul perioadei de anchetă.

(33)

Stabilirea valorii normale aplicabile producătorilor-exportatori care beneficiază de statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață s-a realizat în conformitate cu metoda descrisă mai sus. Ancheta a demonstrat faptul că producătorul-exportator care a obținut statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață a realizat vânzări interne reprezentative. În plus, s-a constatat faptul că prețurile practicate pe piața internă au fost stabilite în timpul operațiunilor comerciale normale, adică prețurile interne au putut fi utilizate pentru toate tipurile vândute de către producătorul chinez.

(34)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, pentru societățile cărora nu li s-a putut acorda statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor sau a valorii determinate într-o țară analoagă.

(35)

În cadrul avizului de deschidere a procedurii, Comisia și-a exprimat intenția de a utiliza Statele Unite ca țară analoagă corespunzătoare în vederea stabilirii valorii normale pentru Republica Populară Chineză și a invitat părțile interesate să formuleze observații în acest scop.

(36)

Anumiți operatori europeni s-au opus propunerii menționate și au argumentat prin faptul că Statele Unite nu pot fi considerate o țară analoagă corespunzătoare din cauza metodelor de producție diferite, în special a costurilor salariale diferite. S-au trimis chestionare tuturor producătorilor cunoscuți din Statele Unite, dar nu s-a primit nici un răspuns. Prin urmare, Statele Unite nu au putut fi alese ca țară analoagă.

(37)

Comisia a propus, în consecință, o serie de soluții alternative și a constatat faptul că Turcia ar putea fi considerată o țară analoagă corespunzătoare. Într-adevăr, ancheta a demonstrat faptul că Turcia este o piață concurențială pentru produsul în cauză, în sensul că include mai mulți producători naționali de dimensiuni diferite. S-a demonstrat faptul că producătorii turci, la solicitarea operatorilor europeni, fabrică tipuri de produse asemănătoare cu cele ale producătorilor chinezi și utilizează metode de producție comparabile. Prin urmare, piața turcă a fost considerată suficient de reprezentativă în vederea stabilirii valorii normale. Nu s-a invocat nici o obiecție în ceea ce privește alegerea țării analoage respective.

(38)

Toți producătorii cunoscuți din Turcia au fost contactați și trei întreprinderi au acceptat să colaboreze. S-a trimis un chestionar producătorilor respectivi și datele furnizate în cadrul răspunsurilor primite au fost verificate la fața locului.

(39)

Cu toate că asociația care reprezenta utilizatorii a aprobat alegerea Turciei ca țară analoagă, un exportator a contestat alegerea făcută și a invocat calitatea superioară a căpșunilor produse în Turcia față de cele din China. Spre deosebire de cele din urmă, care sunt cultivate, căpșunile turcești sunt deseori sălbatice și de varietăți diferite.

(40)

În urma alegerii Turciei ca țară analoagă și în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu au obținut statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață sau care au obținut un tratament individual a fost stabilită pe baza informațiilor verificate și prezentate de trei producători din țara analoagă, adică pe baza prețului plătit sau care trebuie plătit, în conformitate cu metoda menționată anterior.

(41)

S-a constatat faptul că vânzările produsului similar efectuate de către cei trei producători turci pe piața lor internă erau reprezentative în raport cu exporturile produsului în cauză efectuate în Comunitate de către producătorii-exportatori chinezi.

(42)

Ancheta a arătat că volumele de vânzări, realizate la un preț net superior sau egal cu costul unitar, reprezentau mai mult de 80 % din volumul total de vânzări al fiecărui producător. Prin urmare, s-a considerat că vânzările lor interne au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

(43)

Având în vedere faptul că toate vânzările pentru export ale produsului în cauză au fost efectuate direct unor clienți independenți din Comunitate, prețul de export s-a stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețurilor de export plătite sau de plată.

(44)

S-a comparat valoarea normală și prețurile de export pe baza prețurilor franco fabrică. În vederea unei comparații echitabile, s-a ținut seama, sub forma unor ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au aplicat o serie de ajustări în ceea ce privește cheltuielile de transport și de asigurare, costurile creditului, comisioanele și taxele bancare, în toate cazurile în care s-au dovedit a fi rezonabile, precise și justificate prin dovezi verificate. În ceea ce privește datele privind valoarea normală din țara analoagă, s-a aplicat o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază pentru a se ține seama de diferențele fizice, având în vedere faptul că s-a demonstrat calitatea superioară a căpșunilor produse în Turcia față de cele exportate de producătorii chinezi [a se vedea considerentul (40)]. Căpșunile din Turcia s-au dovedit a fi de calitate mai bună și față de cele ale producătorilor din Comunitate. Ajustarea a fost estimată provizoriu la 30 % din valoarea vânzărilor Turciei. Procentul menționat reflectă în mod aproximativ diferența de preț între căpșunile din Turcia vândute pe piața internă și prețul căpșunilor care sunt vândute de industria comunitară.

(45)

Pentru societatea care a obținut statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, valoarea normală medie ponderată a produsului în cauză exportat în Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

Pe această bază, marja medie ponderată provizorie de dumping, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera comunitară înainte de vămuire, este de:

(46)

Pentru societatea care beneficiază de tratament individual, valoarea normală medie ponderată stabilită pentru țara analoagă a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export în Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(47)

Pe această bază, marja medie ponderată provizorie de dumping, exprimată în procent din prețul CIF la frontiera comunitară înainte de vămuire, este de:

(48)

Pentru a calcula marja de dumping aplicabilă la scară națională pentru toți ceilalți exportatori din RPC, Comisia a stabilit gradul de cooperare. S-a realizat o comparație între importurile totale ale produsului originar din RPC, stabilite pe baza datelor Eurostat, și volumul exporturilor astfel cum a reieșit din răspunsurile la chestionarele primite de la exportatorii din RPC. S-a stabilit un grad de cooperare scăzut, în sensul în care reprezintă 37 % din exporturile totale din China în Comunitate.

(49)

Prin urmare, marja de dumping a fost calculată în felul următor: prețul de export pentru exportatorii care au cooperat a fost stabilit pe baza informațiilor furnizate și verificate. În paralel, s-a stabilit un preț de export pe baza datelor Eurostat, având în vedere cantitatea declarată de Eurostat care depășea cantitățile declarate de exportatorii care au cooperat. Cele două prețuri de export au fost apoi ponderate, în funcție de cantitățile corespunzătoare și comparate cu valoarea normală medie ponderată stabilită pentru țara analoagă. Recurgerea la datele Eurostat s-a dovedit a fi necesară în lipsa unor informații mai ample privind prețurile de export în vederea stabilirii dreptului în cauză la scară națională.

(50)

Pe această bază, marja de dumping la scară națională a fost stabilită provizoriu la 66,9 % din prețul CIF la frontiera comunitară înainte de vămuire.

(51)

În cursul prezentei anchete, s-a stabilit faptul că producția căpșunilor congelate din Comunitate era realizată de:

(52)

Procedura a fost deschisă în urma unei plângeri depuse de Uniunea poloneză a industriei frigorifice (denumită în continuare „reclamant”), în numele a 25 de producători, care reprezintă proporția majoră din producția comunitară totală de căpșuni congelate.

(53)

Ancheta a scos în evidență faptul că producătorii comunitari care au depus plângerea, precum și producătorul comunitar care a susținut-o, și care au răspuns la chestionarul de eșantionare, au produs aproximativ 41 100 de tone de căpșuni congelate pe parcursul perioadei de anchetă. Cantitatea era egală cu aproximativ 29 % din volumul total de producție a produsului similar în Comunitate și reprezintă, prin urmare, o proporție majoră din producția comunitară. Cei 25 de producători comunitari care au depus plângerea, precum și producătorul comunitar care a susținut-o, se consideră că sunt cei care formează industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Anumite părți interesate au pretins că mai multe dintre cele 26 de societăți care au cooperat și-au retras sprijinul pentru procedură. În fapt, nici una din cele 26 de societăți nu și-a retras sprijinul.

(54)

Astfel cum se prevede la considerentul (10), având în vedere numărul mare de producători de căpșuni congelate din Comunitate și în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, Comisia a ales un eșantion de opt producători care corespunde celui mai mare volum reprezentativ de producție la care se putea raporta ancheta în mod rezonabil, având în vedere timpul disponibil.

(55)

Producția cumulată a celor opt producători comunitari selectați pentru eșantion și care au cooperat în cadrul anchetei se ridica la aproximativ 19 200 de tone pe parcursul anchetei, adică 14 % din producția comunitară totală estimată de căpșuni congelate.

(56)

Pe parcursul perioadei examinate, consumul comunitar a evoluat după cum urmează.

(57)

Consumul comunitar s-a stabilit prin adunarea volumului total de căpșuni congelate produs de industria comunitară și de alți producători din Comunitate și importurile din toate țările terțe, cu excepția exporturilor. Cifrele privind producția totală a produsului în cauză de către industria comunitară și alți producători din Comunitate provin din estimările furnizate de autoritățile și asociațiile interesate din statele membre în care sunt produse căpșunile congelate, în special de IERiGEZ pentru Polonia, FruitVeb pentru Ungaria, Assomela pentru Italia și Ministerul Agriculturii pentru Spania. Cifrele privind cantitățile importate și exportate provin de la Eurostat.

(58)

Trebuie reținut faptul că cifrele privind consumul includ volumele de căpșuni congelate care au fost depozitate. Cu toate acestea, având în vedere faptul că nu s-au putut obține date fiabile nici în ceea privește vânzările, nici pentru stocurile tuturor producătorilor comunitari ai produsului similar, datele privind producția totală a produsului similar de către toți producătorii comunitari se consideră că sunt sursa cea mai fiabilă.

(59)

Astfel cum reiese din tabelul de mai sus, consumul de căpșuni congelate în Comunitate a fost relativ stabil pe parcursul perioadei examinate, cu excepția anului 2004, când a crescut cu 13 % față de anul precedent. Creșterea în cauză se poate explica prin combinarea a doi factori: revenirea la un nivel de producție ridicat în Comunitate, în urma unei recolte bune, și menținerea unor volume de importuri considerabile. În timpul perioadei de anchetă, consumul s-a stabilizat la nivelul anilor 2002 și 2003.

(60)

Evoluția importurilor care provin din țara în cauză, în ceea ce privește volumul și cota din piață, a fost următoarea: