11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21998A0403(01)

L 104/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

CONVENȚIA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI MARIN AL ATLANTICULUI DE NORD-EST

CUPRINS

PREAMBUL

Articolul 1:

Definiții

Articolul 2:

Obligații generale

Articolul 3:

Poluarea din surse telurice

Articolul 4:

Poluarea datorată operațiunilor de descărcare sau incinerare

Articolul 5:

Poluarea din surse offshore

Articolul 6:

Evaluarea calității mediului marin

Articolul 7:

Poluarea din alte surse

Articolul 8:

Cercetarea științifică și tehnică

Articolul 9:

Accesul la informații

Articolul 10:

Comisia

Articolul 11:

Observatorii

Articolul 12:

Secretariatul

Articolul 13:

Decizii și recomandări

Articolul 14:

Statutul anexelor și al apendicelor

Articolul 15:

Modificarea Convenției

Articolul 16:

Adoptarea anexelor

Articolul 17:

Modificarea anexelor

Articolul 18:

Adoptarea apendicelor

Articolul 19:

Modificarea apendicelor

Articolul 20:

Dreptul de vot

Articolul 21:

Poluarea transfrontalieră

Articolul 22:

Rapoartele prezentate comisiei

Articolul 23:

Respectarea angajamentelor

Articolul 24:

Regionalizarea

Articolul 25:

Semnarea

Articolul 26:

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Articolul 27:

Aderarea

Articolul 28:

Rezerve

Articolul 29:

Intrarea în vigoare

Articolul 30:

Denunțarea

Articolul 31:

Înlocuirea Convențiilor de la Oslo și de la Paris

Articolul 32:

Soluționarea diferendelor

Articolul 33:

Misiunea guvernului depozitar

Articolul 34:

Textul original

Anexa I:

Anexa referitoare la prevenirea și eliminarea poluării provenind din surse telurice

Anexa II:

Anexa referitoare la prevenirea și eliminarea poluării prin operațiuni de descărcare sau de incinerare

Anexa III:

Anexa referitoare la prevenirea și eliminarea poluării provenind din surse offshore

Anexa IV:

Anexa privind evaluarea calității mediului marin

Apendicele 1:

Criterii de definire a practicilor și tehnicilor prevăzute la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Convenție

Apendicele 2:

Criterii prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din anexa I și la articolul 2 alineatul (2) din anexa III

CONVENȚIA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI MARIN AL ATLANTICULUI DE NORD-EST

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

RECUNOSCÂND faptul că mediul marin și fauna și flora pe care acesta le adăpostește au o importanță vitală pentru toate națiunile;

RECUNOSCÂND valoarea intrinsecă a mediului marin al Atlanticului de nord-est și necesitatea coordonării protecției sale;

RECUNOSCÂND faptul că acțiunile concertate la nivel național, regional și mondial sunt esențiale pentru prevenirea și eliminarea poluării marine, precum și pentru o gestionare durabilă a zonei maritime, care constă în gestionarea activităților umane, astfel încât ecosistemul marin să poată continua să asigure utilizările legitime ale mării și să răspundă nevoilor generațiilor actuale și viitoare;

CONȘTIENTE de faptul că echilibrul ecologic și utilizările legitime ale mării sunt amenințate de poluare;

AVÂND ÎN VEDERE recomandările Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul uman, reunite la Stockholm în iunie 1972;

AVÂND ÎN VEDERE, de asemenea, rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea, reunite la Rio de Janeiro în iunie 1992;

AMINTIND dispozițiile pertinente ale dreptului cutumiar internațional conținute în partea XII din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, în special articolul 197 privind cooperarea mondială și regională referitoare la protecția și ocrotirea mediului marin;

ÎNTRUCÂT interesele comune ale statelor interesate de o aceeași zonă maritimă trebuie să le conducă la o cooperare la nivel regional sau subregional;

AMINTIND rezultatele pozitive obținute în contextul Convenției privind prevenirea poluării marine prin operațiuni de descărcare efectuate de nave și aeronave, semnată la Oslo la 15 februarie 1972, modificată de Protocoalele din 2 martie 1983 și 5 decembrie 1989, precum și în contextul Convenției privind prevenirea poluării marine de origine telurică, semnată la Paris la 4 iunie 1974, modificată de Protocolul din 26 martie 1986;

CONVINSE de faptul că trebuie întreprinse fără întârziere acțiuni internaționale suplimentare care urmăresc prevenirea și eliminarea poluării marine, în cadrul unui program progresiv și coerent de protecție a mediului marin;

RECUNOSCÂND faptul că ar trebui adoptate, la nivel regional, în ceea ce privește prevenirea și eliminarea poluării mediului marin sau protecția mediului marin împotriva efectelor dăunătoare ale activității umane, măsuri mai riguroase decât cele prevăzute de convențiile sau acordurile internaționale adoptate la nivel mondial;

RECUNOSCÂND faptul că chestiunile privind gestionarea fermelor piscicole sunt reglementate în mod corespunzător de acorduri internaționale și regionale care tratează în mod special chestiunile în cauză;

AVÂND ÎN VEDERE faptul că actualele Convenții de la Oslo și Paris nu reglementează în mod suficient unele dintre numeroasele surse de poluare și că, în consecință, este justificată înlocuirea lor prin prezenta convenție, care reglementează toate sursele de poluare a mediului marin, precum și efectele dăunătoare pe care activitățile umane le au asupra acestuia, ține cont de principiul precauției și întărește cooperarea regională,

CONVIN după cum urmează:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

(a)

„Zonă maritimă” înseamnă: apele interioare și marea teritorială a părților contractante, zona situată dincolo de marea teritorială și învecinată cu aceasta, aflată sub jurisdicția statului de coastă, în conformitate cu principiile dreptului internațional, precum și apele din larg, inclusiv totalitatea fundurilor marine corespunzătoare și subsolul lor, situate în limitele următoare:

(i)

regiunile oceanelor Atlantic și Arctic și ale mărilor secundare ale acestora, care se situează la nord de 36° latitudine nordică și între 42° longitudine vestică și 51° longitudine estică, cu excepția zonelor:

1.	din Marea Baltică și Belts la sud și la est de liniile care merg de la Hasenore Head până la Gniben Point, de la Korshage până la Spodsbjerg și de la Gilbjerg Head până la Kullen;

2.	din Marea Mediterană și mările sale secundare până la punctul de intersecție al paralelei de 36° latitudine nordică cu meridianul 5°36′ longitudine vestică;

(ii)	regiunea oceanului Atlantic situată la nord de 59° latitudine nordică și între 44° longitudine vestică și 42° longitudine vestică.

(b)	„Ape interioare” înseamnă: apele de dincoace de linia de bază care servește la măsurarea lărgimii mării teritoriale și care se întind, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci.

(c)	„Limita apelor dulci” înseamnă: locul situat pe un curs de apă unde, la reflux și în perioada unui debit slab de apă dulce, gradul de salinitate crește sensibil, ca urmare a prezenței apei mării.

(d)

„Poluare” înseamnă: introducerea de către om, direct sau indirect, de substanțe sau de energie în zona maritimă, producând sau putând să producă riscuri pentru sănătatea omului, daune resurselor biologice și ecosistemelor marine, prejudicii valorilor de agrement și obstacole în calea altor utilizări legitime ale mării.

(e)

„Surse telurice” înseamnă: surse terestre specifice și difuze, din care substanțele sau energia ajung în zona maritimă prin intermediul apelor, aerului sau direct de pe coastă. Acestea includ sursele asociate oricărei depozitări deliberate cu scopul eliminării în subsolul marin, accesibile de pe pământ printr-un tunel, o canalizare sau alte mijloace, precum și sursele asociate structurilor artificiale amplasate în alt scop decât pentru activități offshore în zona maritimă aflată sub jurisdicția uneia dintre părțile contractante.

(f)

„Descărcare” înseamnă:

(i)

orice evacuare deliberată de deșeuri sau de alte materii în zona maritimă provenind:

1.	de pe nave sau aeronave;

2.	de la instalații offshore;

(ii)

orice eliminare deliberată sau sabordare în zona maritimă:

1.	de nave sau aeronave;

2.	de instalații offshore și de conducte offshore.

(g)

Termenul „descărcare” nu înseamnă:

(i)

evacuarea, în conformitate cu Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de Protocolul din 1978 la convenție, sau în conformitate cu alte reglementări internaționale aplicabile, de deșeuri sau alte materii produse direct sau indirect prin exploatarea normală a navelor sau aeronavelor sau a instalațiilor offshore, cu excepția deșeurilor sau a altor materii transportate de sau transbordate pe nave sau aeronave sau instalații offshore care sunt utilizate pentru eliminarea acestor deșeuri sau a altor materii sau provenind din tratarea unor astfel de deșeuri sau a altor materii la bordul respectivelor nave sau aeronave sau instalații offshore;

(ii)	depozitarea de materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva că, dacă depozitarea are alt scop decât cel pentru care materiile au fost concepute sau construite inițial, depozitarea trebuie realizată în conformitate cu dispozițiile relevante din convenție;

(iii)

în sensul anexei III, abandonarea in situ, integrală sau parțială, a unei instalații offshore dezafectate sau a conductelor offshore dezafectate, sub rezerva că orice operațiune de acest tip trebuie efectuată în conformitate cu orice dispoziție relevantă din prezenta convenție și cu alte dispoziții relevante de drept internațional.

(h)	„Incinerare” înseamnă: orice combustie deliberată de deșeuri sau alte materii în zona maritimă, cu scopul distrugerii lor termice.

(i)

„Incinerare” nu se referă la distrugerea termică a unor deșeuri sau a unor alte materii, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil, produse în mod direct sau indirect prin exploatarea normală a navelor, aeronavelor sau a instalațiilor offshore, alta decât distrugerea termică de deșeuri sau alte materii la bordul navelor, aeronavelor sau instalațiilor utilizate pentru o astfel de distrugere termică.

(j)	„Activități offshore” înseamnă: activitățile întreprinse în zona maritimă în scopul prospectării, evaluării și exploatării de hidrocarburi lichide și gazoase.

(k)	„Surse offshore” înseamnă: instalațiile offshore și conductele offshore din care substanțele sau energia ajung în zona maritimă.

(l)	„Instalație offshore” înseamnă: orice structură artificială, instalație sau navă, sau părți ale acestora, plutitoare sau fixată pe fundul mării și situată în zona maritimă pentru activități offshore.

(m)	„Conductă offshore” înseamnă: orice conductă care a fost amplasată în zona maritimă pentru activități offshore.

(n)

„Nave sau aeronave” înseamnă: ambarcațiunile marine sau aparatele aeriene de orice tip, componentele și celelalte echipamente ale acestora. Această expresie se referă la aparatele pe pernă de aer, aparatele care plutesc, autopropulsate sau nu, precum și alte structuri artificiale care se află în zona maritimă, precum și echipamentul acestora, dar nu se referă la instalațiile și conductele offshore.

(o)

Expresia „deșeuri sau alte materii” nu se referă la:

(i)	resturile umane;

(ii)	instalațiile offshore;

(iii)

conductele offshore;

(iv)	peștele neprelucrat sau deșeurile de pește evacuate de navele de pescuit.

(p)	„Convenție” înseamnă, dacă în text nu există dispoziții contrare: Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est, anexele și apendicele la Convenție.

(q)	„Convenția de la Oslo” reprezintă: Convenția privind prevenirea poluării marine prin operațiuni de descărcare efectuate de nave și aeronave, semnată la Oslo la 15 februarie 1972, modificată de Protocoalele din 2 martie 1983 și 5 decembrie 1989.

(r)	Prin „Convenția de la Paris” se înțelege: Convenția privind prevenirea poluării marine de origine telurică, semnată la Paris la 4 iunie 1974, modificată de Protocolul din 26 martie 1986.

(s)

„Organizație regională de integrare economică” înseamnă: o organizație constituită de către statele suverane dintr-o regiune dată, care are competențe în domeniile reglementate de Convenție și împuternicită corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte sau să aprobe convenția, sau să adere la aceasta.

Articolul 2

Obligații generale

(1)

(a)

În conformitate cu prevederile convenției, părțile contractante iau toate măsurile posibile pentru a preveni și pentru a elimina poluarea, precum și măsurile necesare protecției zonei maritime împotriva efectelor dăunătoare cauzate de activitățile umane, cu scopul de a proteja sănătatea omului și de a ocroti ecosistemele marine și de a reabilita, în măsura în care este posibil, zonele marine care au suferit efecte dăunătoare.

(b)

În acest scop, părțile contractante adoptă, individual și de comun acord, programe și măsuri și își armonizează politicile și strategiile.

(2) Părțile contractante aplică:

(a)

principiul precauției, potrivit căruia măsurile de prevenire trebuie luate în cazul în care există motive rezonabile de îngrijorare privind faptul că substanțele sau energia introduse, direct sau indirect, în mediul marin, pot atrage riscuri pentru sănătatea omului, pot dăuna resurselor biologice și ecosistemelor marine, pot afecta valorile de agrement sau pot împiedica alte utilizări legitime ale mării, chiar dacă nu există dovezi concludente ale unui raport de cauzalitate între aceste aporturi și efecte;

(b)	principiul „poluatorul plătește”, în temeiul căruia cheltuielile care rezultă din măsurile de prevenire, de reducere a poluării și de combatere a acesteia trebuie suportate de către poluator.

(3)

(a)

Pentru aplicarea convenției, părțile contractante adoptă programe și măsuri care fixează, dacă este nevoie, date limită de aplicare și care țin pe deplin cont de aplicarea ultimelor progrese tehnice realizate și a metodelor concepute în scopul prevenirii și eliminării totale a poluării.

(b)

În acest scop:

(i)

ținând cont de criteriile prevăzute la apendicele 1, ele definesc, în ceea ce privește programele și măsurile, aplicarea, printre altele:

—	a celor mai bune tehnici disponibile;

—	a celei mai bune practici de mediu,

inclusiv, dacă este nevoie, a tehnicilor proprii;

(ii)	prin aplicarea acestor programe și măsuri, ele fac în așa fel încât să fie aplicate cele mai bune tehnici disponibile și cea mai bună practică de mediu așa cum vor fi fost ele definite, inclusiv, dacă este nevoie, tehnicile proprii.

(4) Părțile contractante aplică măsurile pe care le-au adoptat în așa fel încât să nu intensifice poluarea mării în afara zonei maritime, precum și în alte sectoare ale mediului.

(5) Nici una dintre dispozițiile convenției nu poate fi interpretată ca împiedicând părțile contractante să ia, individual sau solidar, măsuri mai stricte în ceea ce privește prevenirea și eliminarea poluării din zona maritimă sau în ceea ce privește protecția zonei maritime împotriva efectelor dăunătoare cauzate de activitățile umane.

Articolul 3

Poluarea din surse telurice

Părțile contractante adoptă, individual și solidar, toate măsurile posibile în scopul prevenirii și eliminării poluării care provine din surse telurice, în conformitate cu dispozițiile convenției, în special în condițiile prevăzute în anexa I.

Articolul 4

Poluarea datorată operațiunilor de descărcare sau incinerare

Părțile contractante adoptă, individual și solidar, toate măsurile posibile în scopul prevenirii și eliminării poluării prin operațiuni de descărcare sau de incinerare a deșeurilor sau a altor materii, în conformitate cu dispozițiile convenției, în special în condițiile prevăzute în anexa II.

Articolul 5

Poluarea din surse offshore

Părțile contractante adoptă, individual și solidar, toate măsurile posibile în scopul prevenirii și eliminării poluării din surse offshore, în conformitate cu dispozițiile convenției, în special în condițiile prevăzute în anexa III.

Articolul 6

Evaluarea calității mediului marin

În conformitate cu dispozițiile prevăzute în convenție, în special în condițiile prevăzute în anexa IV, părțile contractante:

(a)	stabilesc și publică solidar, la intervale regulate, bilanțuri privind stadiul calității mediului marin și evoluția acestuia, pentru zona maritimă sau pentru regiunile sau subregiunile acesteia;

(b)	includ în respectivele bilanțuri o evaluare a eficacității măsurilor luate și prevăzute în vederea protecției mediului marin, precum și definirea măsurilor prioritare.

Articolul 7

Poluarea din alte surse

Părțile contractante cooperează în scopul adoptării, în plus față de anexele menționate la articolele 3, 4, 5 și 6, unor anexe care să prevadă măsuri, proceduri și norme în scopul protejării zonei maritime împotriva poluării din alte surse, în măsura în care această poluare nu face deja obiectul măsurilor eficace convenite de alte organizații internaționale sau prevăzute de alte convenții internaționale.

Articolul 8

Cercetarea științifică și tehnică

(1) Pentru a realiza obiectivele Convenției, părțile contractante elaborează programe complementare sau comune de cercetare științifică și tehnică și, în conformitate cu o procedură tip, transmit Comisiei:

(a)	rezultatele cercetărilor complementare sau comune sau ale altor cercetări pertinente;

(b)	detalii privind alte programe relevante de cercetare științifică și tehnică.

(2) Astfel, părțile contractante țin cont de lucrările realizate în aceste domenii de către organizațiile și agențiile internaționale competente.

Articolul 9

Accesul la informații

(1) Părțile contractante acționează astfel încât autoritățile lor competente să aibă obligația de a pune la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice informațiile prevăzute la alineatul (2), ca răspuns la orice solicitare rezonabilă, fără ca persoana în cauză să fie obligată să-și justifice interesul, fără cheltuieli disproporționate, cât mai repede posibil, în termen de cel mult două luni.

(2) Informațiile prevăzute la alineatul (1) se constituie din orice informație disponibilă sub formă scrisă, vizuală, sonoră sau cuprinsă în baze de date privind starea zonei maritime și activitățile sau măsurile care o afectează sau ar putea-o afecta, precum și activitățile întreprinse sau măsurile adoptate în conformitate cu convenția.

(3) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului părților contractante, în conformitate cu legislația lor națională și normelor internaționale aplicabile, de a refuza o solicitare de informații, în cazul în care acesta se referă la:

(a)	confidențialitatea deliberărilor autorităților publice, a relațiilor internaționale sau secretul apărării naționale;

(b)	siguranța publică;

(c)	cazurile care sunt sau erau în curs de soluționare în fața unei instanțe sau care fac sau au făcut obiectul unei anchete (inclusiv al unei anchete disciplinare) sau care fac obiectul unei investigații preliminare;

(d)	secretul comercial și industrial, inclusiv proprietatea intelectuală;

(e)	confidențialitatea datelor și/sau a dosarelor personale;

(f)	informațiile furnizate de către un terț fără ca acesta să fie obligat prin lege;

(g)	informațiile a căror divulgare mai degrabă ar dăuna mediului la care se referă.

(4) Refuzul de a comunica informația solicitată trebuie motivat.

Articolul 10

Comisia

(1) Se instituie o comisie constituită din reprezentanți ai fiecărei părți contractante. Comisia se reunește la intervale regulate și în orice moment atunci când, în circumstanțe speciale, se hotărăște astfel, în conformitate cu regulamentul de procedură.

(2) Comisia are ca misiune:

(a)	să supravegheze aplicarea convenției;

(b)	în general, să examineze starea zonei maritime, eficacitatea măsurilor adoptate, prioritățile și necesitatea oricărei măsuri complementare sau diferite;

(c)

să elaboreze, în conformitate cu obligațiile generale prevăzute în convenție, programe și măsuri pentru prevenirea și eliminarea poluării, precum și pentru a controla activitățile care pot să afecteze, direct sau indirect, zona maritimă; programele și măsurile în cauză pot cuprinde, dacă este nevoie, instrumente economice;

(d)	să definească la intervale regulate programul său de lucru;

(e)	să creeze organele subsidiare pe care le consideră necesare, și să le stabilească mandatul;

(f)	să examineze și, dacă este nevoie, să adopte propunerile de modificare a convenției în conformitate cu articolele 15, 16, 17, 18, 19 și 27;

(g)	să îndeplinească funcțiile care îi sunt încredințate în conformitate cu articolele 21 și 23 și, dacă este nevoie, orice altă funcție prevăzută de convenție.

(3) În acest scop Comisia poate, printre altele, să adopte decizii și recomandări în conformitate cu articolul 13.

(4) Comisia își stabilește regulamentul de procedură, adoptat cu unanimitate de voturi de către părțile contractante.

(5) Comisia își stabilește regulamentul financiar, adoptat cu unanimitate de voturi de către părțile contractante.

Articolul 11

Observatorii

(1) Comisia poate, prin votul unanim al părților contractante, să hotărască admiterea în calitate de observator:

(a)	a oricărui stat care nu este parte contractantă la convenție;

(b)	a oricărei organizații internaționale guvernamentale sau a oricărei organizații neguvernamentale ale căror activități au o legătură cu convenția.

(2) Observatorii în cauză pot participa la întrunirile comisiei fără să dispună totuși de drept de vot, și pot prezenta comisiei orice informație sau orice raport referitor la obiectivele convenției.

(3) Condițiile de admitere și de participare a observatorilor sunt stabilite de regulamentul de procedură al Comisiei.

Articolul 12

Secretariatul

(1) Se instituie un secretariat permanent.

(2) Comisia numește un secretar executiv, stabilește funcțiile acestui post, precum și condițiile în care acesta trebuie să fie ocupat.

(3) Secretarul executiv îndeplinește funcțiile necesare gestionării convenției și lucrărilor comisiei, precum și celelalte misiuni care îi sunt atribuite de către comisie în conformitate cu regulamentul de procedură și regulamentul financiar.

Articolul 13

Decizii și recomandări

(1) Deciziile și recomandările sunt adoptate cu unanimitate de voturi de către părțile contractante. În cazul în care unanimitatea nu poate fi îndeplinită și nu există o dispoziție contrară a convenției, comisia poate totuși să adopte decizii sau recomandări cu votul majorității de trei sferturi din părțile contractante.

(2) La expirarea unui termen de două sute de zile de la adoptare, o decizie devine obligatorie pentru părțile contractante care au votat-o și care nu au notificat în scris secretarul executiv, în decursul acestui termen, asupra incapacității lor de a accepta decizia în cauză, cu condiția ca, până la expirarea termenului, trei sferturi din părțile contractante fie să fi votat decizia fără să își retragă acceptarea, fie să fi notificat în scris secretarul executiv că sunt în măsură să accepte decizia. Decizia în cauză este obligatorie pentru orice altă parte contractantă care a notificat în scris secretarul executiv că este în măsură să accepte decizia, fie începând de la data acestei notificări, fie la expirarea unui termen de două sute de zile de la adoptarea deciziei, în cazul în care expirarea se produce ulterior.

(3) O notificare adresată secretarului executiv în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol poate să indice faptul că o parte contractantă nu este în măsură să accepte o decizie în ceea ce privește unul sau mai multe din teritoriile sale autonome sau dependente cărora li se aplică prevederile convenției.

(4) Toate deciziile adoptate de către comisie cuprind, dacă este nevoie, dispoziții de stabilire a calendarului aplicării lor.

(5) Recomandările nu sunt obligatorii.

(6) Deciziile referitoare la o anexă sau la un apendice sunt adoptate doar de părțile contractante pentru care anexa sau apendicele în cauză sunt obligatorii.

Articolul 14

Statutul anexelor și al apendicelor

(1) Anexele și apendicele fac parte integrantă din convenție.

(2) Apendicele au caracter științific, tehnic sau administrativ.

Articolul 15

Modificarea convenției

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (2) sau dispozițiilor specifice aplicabile adoptării sau modificării anexelor sau apendicelor, un amendament la convenție este reglementat de prezentul articol.

(2) Orice parte contractantă poate propune un amendament la convenție. Textul amendamentului propus este comunicat părților contractante de către secretarul executiv al comisiei cu cel puțin șase luni înainte de reuniunea comisiei în decursul căreia este propusă adoptarea. De asemenea, secretarul executiv comunică semnatarilor convenției, spre informare, proiectul de modificare.

(3) Comisia adoptă amendamentul cu unanimitate de voturi ale părților contractante.

(4) Amendamentul adoptat este prezentat de către guvernul depozitar părților contractante în vederea ratificării, acceptării sau aprobării. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului este notificată în scris guvernului depozitar.

(5) Amendamentul intră în vigoare pentru părțile contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat în cea de-a treizecea zi după primirea, de către guvernul depozitar, a notificării ratificării, acceptării sau aprobării de către cel puțin șapte părți contractante. Ulterior, amendamentul intră în vigoare pentru oricare altă parte contractantă în cea de-a treizecea zi de la depunerea de către partea contractantă în cauză a instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului.

Articolul 16

Adoptarea anexelor

Dispozițiile articolului 15 privind modificarea convenției se aplică de asemenea pentru propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a unei anexe la convenție, cu excepția cazului în care comisia adoptă orice anexă prevăzută la articolul 7 prin votul majoritar a trei sferturi din părțile contractante.

Articolul 17

Modificarea anexelor

(1) Dispozițiile articolului 15 privind modificarea convenției se aplică de asemenea oricărei modificări a unei anexe la convenție, cu excepția cazului în care comisia adoptă modificări privind orice anexă menționată la articolele 3, 4, 5, 6 sau 7 prin votul majoritar a trei sferturi din părțile contractante pentru care anexa în cauză este obligatorie.

(2) În cazul în care modificarea unei anexe decurge dintr-un amendament la convenție modificarea anexei este reglementată de dispozițiile care se aplică amendamentului la convenție.

Articolul 18

Adoptarea apendicelor

(1) În cazul în care un proiect de apendice decurge dintr-un amendament la convenție sau o modificare a unei anexe a cărei adoptare este propusă în conformitate cu articolele 15 sau 17, propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a apendicelui în cauză sunt reglementate de dispozițiile care se aplică propunerii, adoptării și intrării în vigoare a respectivului amendament sau a respectivei modificări.

(2) În cazul în care un proiect de apendice decurge dintr-o anexă la convenție, a cărei adoptare este propusă în conformitate cu articolul 16, propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a apendicelui în cauză sunt reglementate de dispozițiile care se aplică propunerii, adoptării și intrării în vigoare a respectivei anexe.

Articolul 19

Modificarea apendicelor

(1) Orice parte contractantă pentru care un apendice este obligatoriu poate propune o modificare a respectivului apendice. Textul proiectului de modificare este comunicat de către secretarul executiv al comisiei tuturor părților contractante la convenție, în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolul 15 alineatul (2).

(2) Comisia adoptă modificarea unui apendice prin votul majorității de trei sferturi din părțile contractante pentru care apendicele în cauză este obligatoriu.

(3) La expirarea termenului de două sute de zile de la adoptare, o modificare a unui apendice intră în vigoare pentru părțile contractante pentru care acest apendice este obligatoriu și care nu au notificat în scris, în decursul acestui termen, guvernul depozitar, că nu sunt în măsură să accepte modificarea în cauză, cu condiția ca, la expirarea termenului, cele trei sferturi din părțile contractante pentru care apendicele în cauză este obligatoriu fie să fi votat modificarea fără a-și retrage acceptarea, fie să fi notificat în scris guvernul depozitar că sunt în măsură să accepte modificarea.

(4) O notificare adresată guvernului depozitar în temeiul alineatului (3) din prezentul articol poate să indice că o parte contractantă nu este în măsură să accepte modificarea în ceea ce privește unul sau mai multe dintre teritoriile sale autonome sau dependente cărora li se aplică dispozițiile convenției.

(5) O modificare a unui apendice este obligatorie pentru orice altă parte contractantă pentru care apendicele în cauză este obligatoriu și care a notificat în scris guvernul depozitar asupra faptului că este în măsură să accepte modificarea în cauză, începând fie de la data notificării, fie la expirarea unui termen de două sute de zile de la adoptarea modificării, dacă expirarea se produce ulterior.

(6) Guvernul depozitar notifică fără întârziere toate părțile contractante asupra oricărei astfel de notificări.

(7) În cazul în care modificarea unui apendice decurge dintr-un amendament la convenție sau dintr-o modificare a unei anexe, modificarea apendicelui este reglementată de dispozițiile care se aplică amendamentului la convenție sau modificării respectivei anexe.

Articolul 20

Dreptul de vot

(1) Fiecare dintre părțile contractante dispune de un vot în comisie.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comunitatea Economică Europeană și alte organizații regionale de integrare economică sunt îndreptățite, în domeniile lor de competență, la un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți contractante la convenție. Aceste organizații nu își exercită dreptul de vot în cazul în care statele lor membre îl exercită pe al lor și reciproc.

Articolul 21

Poluarea transfrontalieră

(1) În cazul în care poluarea cauzată de o parte contractantă ar putea aduce atingere intereselor uneia sau ale mai multor alte părți contractante la convenție, părțile contractante în cauză se consultă, la cererea uneia dintre ele, în vederea negocierii unui acord de cooperare.

(2) La cererea uneia dintre părțile contractante în cauză, comisia analizează problema și poate face recomandări în scopul unei soluționări satisfăcătoare.

(3) Un acord prevăzut la alineatul (1) poate, printre altele, să definească zonele cărora li se va aplica, obiectivele de calitate care trebuie atinse și mijloacele de atingere a respectivelor obiective, în special metodele de aplicare a normelor corespunzătoare, precum și informațiile științifice și tehnice care trebuie adunate.

(4) Părțile contractante semnatare ale unui astfel de acord informează prin intermediul comisiei celelalte părți contractante asupra conținutului său, precum și asupra progreselor realizate la aplicarea sa.

Articolul 22

Rapoartele prezentate comisiei

Părțile contractante prezintă comisiei, la intervale regulate, rapoarte privind:

(a)

măsurile legislative, administrative sau de altă natură pe care le-au adoptat în vederea aplicării dispozițiilor convenției și a deciziilor și recomandărilor adoptate pentru aplicarea sa, în special măsurile adoptate pentru prevenirea și sancționarea oricărui act care contravine dispozițiilor în cauză;

(b)	eficacitatea măsurilor menționate la punctul (a);

(c)	problemele pe care le ridică aplicarea dispozițiilor menționate la punctul (a).

Articolul 23

Respectarea angajamentelor

Comisia:

(a)	pe baza rapoartelor periodice prevăzute la articolul 22, precum și pe baza oricărui alt raport înaintat de părțile contractante, evaluează respectarea de către părțile contractante a convenției și a deciziilor și recomandărilor adoptate pentru aplicarea ei;

(b)	dacă este nevoie, hotărăște și solicită luarea de măsuri în scopul deplinei respectări a convenției și a deciziilor adoptate pentru aplicarea ei și în vederea aplicării recomandărilor, inclusiv a măsurilor care urmăresc să asiste orice parte contractantă în îndeplinirea obligațiilor sale.

Articolul 24

Regionalizarea

Comisia poate să hotărască ca orice decizie sau recomandare pe care o adoptă să se aplice fie totalității, fie unei anumite părți a zonei maritime, și poate să prevadă calendare de aplicare diferite, ținând cont de diferențele între condițiile ecologice și economice specifice diverselor regiuni și subregiuni reglementate de convenție.

Articolul 25

Semnarea

Convenția este deschisă spre semnare la Paris din 22 septembrie 1992 până la 30 iunie 1993 pentru:

(a)	părțile contractante la Convenția de la Oslo sau la Convenția de la Paris;

(b)	oricare alt stat de coastă care mărginește o zonă maritimă;

(c)	oricare stat situat în amonte pe cursurile de apă care se varsă în zona maritimă;

(d)	orice organizație regională de integrare economică numărând printre membrii săi cel puțin un stat membru căruia i se aplică unul dintre punctele (a)-(c).

Articolul 26

Ratificare, acceptare sau aprobare

Convenția este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sunt depuse pe lângă guvernul Republicii Franceze.

Articolul 27

Aderarea

(1) După 30 iunie 1993, convenția este deschisă spre aderare pentru statele și organizațiile regionale de integrare economică prevăzute la articolul 25.

(2) Părțile contractante pot, în unanimitate, să invite state sau organizații regionale de integrare economică care nu sunt prevăzute la articolul 25 să adere la convenție. În cazul unei astfel de aderări, definiția zonei maritime este modificată, dacă este cazul, printr-o decizie adoptată de către comisie cu unanimitatea de voturi ale părților contractante. O astfel de modificare intră în vigoare, după ce a fost aprobată în unanimitate de toate părțile contractante, în a treizecea zi de la primirea de către guvernul depozitar a ultimei notificări cu privire la aceasta.

(3) Aderarea în cauză se aplică convenției, precum și oricărei anexe și oricărui apendice adoptate la data aderării, exceptând cazul în care instrumentul de aderare conține o declarație expresă de neacceptare a uneia sau mai multor anexe, altele decât anexele I, II, III și IV.

(4) Instrumentele de aderare se depun pe lângă guvernul Republicii Franceze.

Articolul 28

Rezerve

Nici o rezervă nu poate fi emisă cu privire la convenție.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

(1) Convenția intră în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data la care toate părțile contractante la Convenția de la Oslo și toate părțile contractante la Convenția de la Paris vor fi depus instrumentul lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2) În cazul unui stat sau al unei organizații regionale de integrare economică care nu este prevăzută la alineatul (1), convenția intră în vigoare în conformitate cu alineatul (1), sau în a treizecea zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către statul respectiv sau de către respectiva organizație regională de integrare economică, dacă această dată este ulterioară.

Articolul 30

Denunțarea

(1) O parte contractantă poate să denunțe convenția în orice moment după expirarea unui termen de doi ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea contractantă în cauză, prin notificare scrisă adresată guvernului depozitar.

(2) În cazul în care într-o anexă, alta decât anexele I–IV la convenție, există dispoziții contrare, oricare parte contractantă poate să denunțe anexa în orice moment după expirarea unui termen de doi ani de la data intrării în vigoare a respectivei anexe pentru partea contractantă în cauză, prin notificare scrisă, adresată guvernului depozitar.

(3) Denunțarea menționată la alineatele (1) și (2) intră în vigoare la un an de la data la care guvernul depozitar a primit notificarea denunțării.

Articolul 31

Înlocuirea Convențiilor de la Oslo și de la Paris

(1) Convenția va înlocui, de la intrarea sa în vigoare, Convențiile de la Oslo și de la Paris între părțile contractante.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la alineatul (1), deciziile, recomandările și alte acorduri adoptate în temeiul Convenției de la Oslo sau de la Paris continuă să fie aplicabile și își mențin același caracter juridic, în măsura în care sunt compatibile cu convenția sau nu sunt explicit abrogate de către convenție printr-o decizie sau, în cazul recomandărilor existente, printr-o recomandare adoptată în temeiul convenției.

Articolul 32

Soluționarea diferendelor

(1) Orice diferend între părțile contractante referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției și care nu a putut fi soluționat de către părțile la diferend prin alt mijloc, precum ancheta sau concilierea în cadrul comisiei, este, la cererea uneia din părțile contractante în cauză, supus arbitrajului în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) În cazul în care părțile diferendului nu dispun altfel, procedura de arbitraj menționată la alineatul (1) se desfășoară în conformitate cu alineatele (3)–(10).

(3)

(a)	La cererea adresată de către o parte contractantă unei alte părți contractante în conformitate cu alineatul (1), se constituie un tribunal arbitral. Cererea de arbitraj indică obiectul cererii, în special articolele convenției a căror interpretare sau aplicare fac obiectul diferendului.
(b)	Partea solicitantă informează comisia cu privire la faptul că ea a solicitat constituirea unui tribunal arbitral, la numele celeilalte părți la diferend, precum și la articolele din convenție a căror interpretare sau aplicare fac, în opinia sa, obiectul diferendului. Comisia comunică informațiile astfel primite tuturor părților contractante la convenție.

(4) Tribunalul arbitral este compus din trei membri: fiecare din părțile la diferend numește un arbitru; cei doi arbitri astfel numiți desemnează de comun acord un al treilea arbitru, care își asumă președinția tribunalului. Acesta din urmă nu trebuie: să fie resortisant al uneia dintre părțile la diferend, să aibă domiciliul stabil pe teritoriul uneia dintre aceste părți, să fie în serviciul uneia dintre ele sau să fie deja implicat în orice calitate în cazul respectiv.

(5)

(a)

În cazul în care, într-un termen de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, nu a fost desemnat președintele tribunalului arbitral, la cererea părții la diferend celei mai diligente, președintele Curții Internaționale de Justiție desemnează președintele tribunalului, într-un nou termen de două luni.

(b)

În cazul în care, în termen de două luni după primirea solicitării, una dintre părțile la diferend nu desemnează un arbitru, cealaltă parte poate sesiza președintele Curții Internaționale de Justiție, care desemnează președintele tribunalului arbitral, într-un nou termen de două luni. După desemnarea sa, președintele tribunalului arbitral cere părții care nu a numit arbitrul să numească arbitrul într-un termen de două luni. După expirarea acestui termen, acesta sesizează președintele Curții Internaționale de Justiție, care procedează la această numire printr-un nou termen de două luni.

(6)

(a)	Tribunalul de arbitraj decide în conformitate cu normele de drept internațional și în special în conformitate cu prevederile convenției.
(b)	Orice tribunal arbitral constituit în conformitate cu prevederile prezentului articol își stabilește regulamentul de procedură.
(c)	În eventualitatea unui diferend privind competența tribunalului arbitral, cazul este soluționat printr-o hotărâre a tribunalului arbitral.

(7)

(a)	Hotărârile tribunalului arbitral, atât cele de procedură, cât și cele de fond, sunt luate de către membrii săi prin majoritate de voturi.
(b)	Tribunalul de arbitraj poate lua toate măsurile corespunzătoare în vederea stabilirii faptelor. La cererea uneia dintre părți, tribunalul poate să recomande măsurile de conservare indispensabile.
(c)	În cazul în care două sau mai multe tribunale arbitrale constituite în conformitate cu prevederile prezentului articol sunt sesizate cu cereri care au subiecte identice sau analoge, ele se pot informa asupra procedurilor privind stabilirea faptelor și pot ține seama de acestea, în măsura posibilului.
(d)	Părțile la diferend acordă toate facilitățile necesare derulării eficiente a procedurii.
(e)	Absența sau lipsa uneia dintre părți la diferend nu constituie un obstacol pentru derularea procedurii.

(8) Cu excepția cazului în care tribunalul decide altfel pe baza circumstanțelor specifice cazului, cheltuielile de judecată, în special remunerația membrilor tribunalului, sunt asumate în părți egale de către părțile la diferend. Tribunalul ține un registru al tuturor cheltuielilor sale și prezintă părților un raport final privind aceste cheltuieli.

(9) Orice parte contractantă, care are un interes juridic în ceea ce privește diferendul și care ar putea fi afectată de hotărârea luată în speță, poate să intervină în procedură, cu consimțământul tribunalului.

(10)

(a)	Sentința tribunalului de arbitraj este motivată. Ea este definitivă și obligatorie pentru părțile la diferend.
(b)	Orice diferend privind interpretarea sau executarea sentinței care ar putea surveni între părți poate fi înaintat de către partea mai diligentă tribunalului arbitral care a pronunțat sentința sau, în cazul în care acesta din urmă nu poate fi sesizat, unui alt tribunal arbitral constituit în acest sens, în același fel ca și primul.

Articolul 33

Misiunea guvernului depozitar

Guvernul depozitar informează părțile contractante la convenție și semnatarii convenției cu privire la:

(a)	depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum și asupra declarațiilor de neacceptare și asupra notificărilor de denunțare în conformitate cu articolele 26, 27 și 30;

(b)	data la care convenția intră în vigoare în conformitate cu articolul 29;

(c)	depunerea notificărilor de acceptare, depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare și intrarea în vigoare a amendamentelor convenției și adoptarea anexelor și apendicelor, precum și cu privire la modificarea acestora în conformitate cu articolele 15, 16, 17, 18 și 19.

Articolul 34

Textul original

Exemplarul original al convenției, ale cărei texte în limba franceză și în limba engleză sunt în egală măsură autentice, va fi depus pe lângă guvernul Republicii Franceze care va trimite copii certificate conforme părților contractante și semnatarilor convenției și care va trimite o copie certificată conformă Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite spre înregistrare și publicare, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Paris, 22 septembrie 1992.

ANEXA I

REFERITOARE LA PREVENIREA ȘI ELIMINAREA POLUĂRII PROVENIND DIN SURSE TELURICE

Articolul 1

(1) La adoptarea de programe și măsuri în sensul prezentei anexe, părțile contractante solicită, individual sau solidar, recurgerea la:

—	cele mai bune tehnici disponibile pentru sursele specifice;

—	cea mai bună practică de mediu pentru sursele specifice și difuze,

inclusiv, dacă este nevoie, tehnicile proprii.

(2) Pentru stabilirea priorităților și evaluarea naturii și a amplorii programelor și măsurilor, precum și a calendarelor corespunzătoare, părțile contractante aplică criteriile prevăzute în apendicele 2.

(3) Părțile contractante iau măsuri de prevenire în scopul reducerii riscurilor poluării accidentale.

(4) La adoptarea de programe și măsuri privind substanțele radioactive, inclusiv deșeurile, părțile contractante țin cont în egală măsură de:

(a)	recomandările altor organizații și instituții internaționale competente;

(b)	procedurile de supraveghere recomandate de aceste organizații și instituții internaționale.

Articolul 2

(1) Deversările specifice în zona maritimă și emisiile în apă sau în aer, care ajung în zona maritimă și o pot afecta, sunt strict supuse autorizării sau reglementării de către autoritățile competente ale părților contractante. Autorizările sau reglementările în cauză aplică, în special, deciziile relevante ale comisiei care sunt obligatorii pentru partea contractantă în cauză.

(2) Părțile contractante instituie un sistem de supraveghere și de control regulate, care să permită autorităților lor competente să evalueze respectarea autorizațiilor și reglementărilor corespunzătoare pentru emisiile în apă sau în aer.

Articolul 3

În sensul prezentei anexe, comisia are ca misiune elaborarea, în special:

(a)	a unor planuri în vederea reducerii și încetării folosirii substanțelor persistente, toxice și cu potențial de bioacumulare, care provin din surse telurice;

(b)	dacă este nevoie, a unor programe și măsuri în scopul reducerii aportului de elemente nutritive de origine urbană, municipală, agricolă sau de altă natură.

ANEXA II

REFERITOARE LA PREVENIREA ȘI ELIMINAREA POLUĂRII PRIN OPERAȚIUNI DE DESCĂRCARE SAU DE INCINERARE

Articolul 1

Prezenta anexă nu se aplică:

(a)	deversării deliberate în zona maritimă a deșeurilor sau a altor materii provenind din instalații offshore;

(b)	sabordării sau eliminării deliberate în zona maritimă a instalațiilor și a conductelor offshore.

Articolul 2

Incinerarea este interzisă.

Articolul 3

(1) Descărcarea oricăror deșeuri sau a altor materii este interzisă, cu excepția deșeurilor sau a altor materii prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2) Lista prevăzută la alineatul (1) este următoarea:

(a)	materiale de dragare;

(b)	materiale inerte de origine naturală, compuse din material geologic solid care nu a suferit tratament chimic și ai cărui constituenți chimici nu riscă să fie eliberați în mediul marin;

(c)	nămoluri din canale de scurgere, până la 31 decembrie 1998;

(d)	deșeuri de pește provenite din operațiuni industriale de prelucrare a peștelui;

(e)	nave sau aeronave, până la 31 decembrie 2004 cel târziu.

(3)

(a)	Descărcarea de substanțe, în special deșeuri, cu un grad scăzut sau mediu de radioactivitate, este interzisă.
(b)	Ca excepție la litera (a), acele părți contractante, Regatul Unit și Franța, care doresc să mențină posibilitatea unei excepții la litera (a), în orice caz, nu înaintea expirării unei perioade de cincisprezece ani de la 1 ianuarie 1993, prezintă la reuniunea comisiei la nivel ministerial din 1997 măsurile adoptate pentru studierea altor opțiuni pe uscat.
(c)	Cu excepția cazului în care, înaintea sau la expirarea acestei perioade de cincisprezece ani, comisia decide prin vot unanim să nu mai mențină excepția prevăzută la litera (b), comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 13 din convenție privind prelungirea interdicției pentru o perioadă de zece ani începând cu 1 ianuarie 2008, după care comisia se va reuni din nou la nivel ministerial. Părțile contractante menționate la litera (b) care doresc menținerea în continuare a posibilității prevăzute la litera (b) prezintă în cadrul reuniunilor comisiei la nivel ministerial, la fiecare doi ani, începând cu 1999, progresele realizate în vederea elaborării de opțiuni pe uscat și rezultatele unor studii științifice care să dovedească faptul că toate operațiunile eventuale de descărcare nu vor atrage riscuri pentru sănătatea omului, nu vor dăuna resurselor biologice și ecosistemelor marine, nu vor afecta valorile de agrement și nu vor împiedica alte utilizări legitime ale mării.

Articolul 4

(1) Părțile contractante se asigură că:

(a)	nici un deșeu sau altă materie menționate la articolul 3 alineatul (2) din prezenta anexă nu sunt descărcate fără autorizația autorităților lor competente sau fără reglementare;

(b)	respectiva autorizație sau reglementare este în conformitate cu criteriile, orientările și procedurile relevante și aplicabile, adoptate de către comisie în conformitate cu articolul 6 din prezenta anexă;

(c)	în scopul evitării situațiilor în care o aceeași operațiune de imersiune este autorizată sau reglementată de mai multe părți contractante, autoritățile lor competente se consultă, dacă este nevoie, înaintea acordării unei autorizații sau aplicării unei reglementări.

(2) Nici o autorizație sau reglementare menționată la alineatul (1) nu permite descărcarea unor nave sau aeronave ce conțin substanțe care reprezintă sau ar putea reprezenta un pericol pentru sănătatea omului, prejudicii pentru resursele vii și ecosistemele marine, precum și valorile de agrement sau obstacole în calea altor utilizări legitime ale mării.

(3) Fiecare parte contractantă întocmește și prezintă comisiei o evidență privind natura și cantitatea de deșeuri și alte materii descărcate în condițiile menționate la alineatul (1), precum și a datelor, locurilor și metodelor de descărcare.

Articolul 5

Nici o materie nu se depozitează în zona maritimă într-un alt scop decât acela pentru care a fost concepută sau construită inițial, fără o autorizație sau o reglementare din partea autorității competente a părții contractante în cauză. Respectiva autorizație sau reglementare este în conformitate cu criteriile, orientările și procedurile relevante și aplicabile adoptate de către comisie în conformitate cu articolul 6 din prezenta anexă. Această prevedere nu poate fi interpretată în sensul de a autoriza descărcarea de deșeuri sau alte materii ce fac obiectul unei alte interdicții în temeiul prezentei anexe.

Articolul 6

În sensul prezentei anexe, comisiei îi revine în special sarcina de a elabora și de a adopta criterii, orientări și proceduri pentru descărcarea de deșeuri sau alte materii enumerate în articolul 3 alineatul (2) și pentru depozitarea materiilor prevăzute la articolul 5 din prezenta anexă, în scopul prevenirii și eliminării poluării.

Articolul 7

Prevederile prezentei anexe privind descărcarea nu se aplică în caz de forță majoră datorată intemperiilor sau oricărei alte cauze, în cazul în care este amenințată siguranța vieții umane sau a unei nave sau aeronave. O astfel de descărcare se realizează pentru a reduce riscul punerii în pericol a vieții umane sau a biotei marine și este imediat semnalată comisiei, cu informații complete asupra circumstanțelor, naturii și cantității de deșeuri sau alte materii descărcate.

Articolul 8

Părțile contractante adoptă măsuri corespunzătoare, atât individual cât și în cadrul organizațiilor internaționale competente, în vederea prevenirii și eliminării poluării rezultate din abandonarea, în zona maritimă, a navelor și a aeronavelor, ca urmare a unor accidente. În absența unor orientări relevante din partea respectivelor organizații internaționale, măsurile adoptate individual de către părțile contractante trebuie fondate pe orientările pe care comisia le va putea adopta.

Articolul 9

În cazul unei situații critice, în cazul în care o parte contractantă estimează că deșeuri sau alte materii, a căror descărcare este interzisă prin prezenta anexă, nu pot fi eliminate pe uscat fără riscuri sau prejudicii inacceptabile, aceasta se consultă imediat cu alte părți contractante în vederea elaborării metodelor de depozitare sau a mijloacelor de distrugere sau eliminare celor mai satisfăcătoare, în funcție de circumstanțe. Partea contractantă informează comisia asupra măsurilor adoptate ca urmare a respectivei consultări. Părțile contractante se angajează să își acorde asistență reciprocă în astfel de situații.

Articolul 10

(1) Fiecare parte contractantă asigură respectarea dispozițiilor prezentei anexe de către:

(a)	navele sau aeronavele înmatriculate pe teritoriul său;

(b)	navele sau aeronavele care încarcă pe teritoriul său deșeuri sau alte materii care trebuie descărcate sau incinerate;

(c)

navele sau aeronavele considerate a fi implicate în operațiuni de descărcare sau incinerare în apele sale interioare, în marea sa teritorială sau în partea mării situate dincolo de marea sa teritorială și învecinată cu aceasta și aflată, în măsura prevăzută de dreptul internațional, sub jurisdicția statului de coastă.

(2) Fiecare parte contractantă instruiește navele și aeronavele sale de inspecție maritimă, precum și serviciile competente, să semnaleze autorităților sale toate incidentele sau situațiile survenite în zona maritimă care sugerează că o descărcare a fost efectuată sau este pe cale de a fi efectuată cu încălcarea dispozițiilor prezentei anexe. Orice parte contractantă ale cărei autorități primesc un astfel de raport informează, în consecință, în cazul în care aceasta consideră oportun, orice altă parte contractantă implicată.

(3) Nici una dintre prevederile prezentei anexe nu va aduce atingere imunității suverane de care beneficiază anumite nave prin aplicarea dreptului internațional.

ANEXA III

REFERITOARE LA PREVENIREA ȘI ELIMINAREA POLUĂRII PROVENIND DIN SURSE OFFSHORE

Articolul 1

Prezenta anexă nu se aplică:

(a)	deversării deliberate în zona maritimă a unor deșeuri sau a altor materii ce provin de pe nave sau aeronave;

(b)	sabordării în zona maritimă a unor nave și aeronave.

Articolul 2

(1) La adoptarea de programe și măsuri în sensul prezentei anexe, părțile contractante solicită, fie individual, fie solidar, recurgerea la:

(a)	cele mai bune tehnici disponibile;

(b)	cea mai bună practică de mediu,

inclusiv, dacă este nevoie, la tehnicile proprii.

(2) Pentru stabilirea priorităților și evaluarea naturii și amplorii programelor și măsurilor, precum și a calendarelor corespondente, părțile contractante aplică criteriile prevăzute în apendicele 2.

Articolul 3

(1) Orice descărcare de deșeuri sau de alte materii provenind de la instalații offshore este interzisă.

(2) Această interdicție nu se aplică evacuărilor sau emisiilor provenind din surse offshore.

Articolul 4

(1) Utilizarea, evacuarea sau emisia din surse offshore de substanțe care pot să dăuneze și să afecteze zona maritimă sunt supuse, în mod riguros, autorizării sau reglementării de către autoritățile competente ale părților contractante. Autorizațiile sau reglementările în cauză aplică în special deciziile, recomandările și alte acorduri relevante și aplicabile, care vor fi fost adoptate în temeiul convenției.

(2) Autoritățile competente ale părților contractante instituie un sistem de supraveghere și de control în scopul evaluării respectării autorizațiilor sau reglementărilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din prezenta anexă.

Articolul 5

(1) Nici o instalație offshore dezafectată sau nici o conductă offshore dezafectată nu trebuie descărcată și nici o instalație offshore dezafectată nu trebuie părăsită, în totalitate sau în parte, în zona maritimă, fără un permis eliberat pentru fiecare caz în parte, în acest scop, de către autoritatea competentă a părții contractante respective. Părțile contractante se asigură că, la acordarea acestor permise, autoritățile aplică deciziile, recomandările și toate celelalte acorduri relevante și aplicabile, adoptate în temeiul convenției.

(2) Nici un permis de acest tip nu este eliberat dacă instalațiile offshore dezafectate sau conductele offshore dezafectate conțin substanțe care reprezintă sau ar putea reprezenta pericole pentru sănătatea omului, prejudicii pentru resursele vii și ecosistemele marine, valorile de agrement sau obstacole în calea altor utilizări legitime ale mării.

(3) Orice parte contractantă care are intenția de a lua decizia de acordare a unui permis de descărcare a unei instalații offshore dezafectate sau a unei conducte offshore dezafectate, amplasate în zona maritimă după 1 ianuarie 1998, informează celelalte părți contractante, prin intermediul comisiei, asupra motivelor pentru care acceptă descărcarea respectivă, cu scopul de a permite o consultare.

(4) Fiecare parte contractantă întocmește și prezintă comisiei o evidență a instalațiilor și a conductelor offshore dezafectate descărcate, a instalațiilor offshore dezafectate și care nu au fost mutate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, precum și a datelor, locurilor și metodelor de descărcare.

Articolul 6

Articolele 3 și 5 din prezenta anexă nu se aplică în caz de forță majoră datorată intemperiilor sau oricărei alte cauze dacă siguranța vieții umane sau a unei instalații offshore este amenințată. O astfel de descărcare se realizează pentru a reduce riscurile de periclitare a vieții omului sau a biotei marine și este imediat semnalată comisiei, cu informații complete asupra circumstanțelor, naturii și cantității de materii descărcate.

Articolul 7

Părțile contractante adoptă măsuri corespunzătoare, atât individual cât și în cadrul organizațiilor internaționale competente, în vederea prevenirii și eliminării poluării provenind din abandonarea, în zona maritimă, a instalațiilor offshore în urma unor accidente. În lipsa unei orientări pertinente din partea organizațiilor internaționale în cauză, măsurile adoptate individual de către părțile contractante ar trebui să aibă la bază orientările pe care comisia le va putea adopta.

Articolul 8

O instalație offshore dezafectată sau o conductă offshore dezafectată nu se depozitează în alt scop decât cel pentru care au fost concepute sau construite inițial, fără o autorizație sau o reglementare emisă de autoritatea competentă a părții contractante în cauză. Respectiva autorizație sau reglementare este în conformitate cu criteriile, orientările și procedurile relevante și aplicabile, adoptate de comisie în conformitate cu articolul 10 litera (d) din prezenta anexă. Această dispoziție nu poate fi interpretată ca autorizând descărcarea de instalații offshore dezafectate sau de conducte offshore dezafectate cu încălcarea dispozițiilor prezentei anexe.

Articolul 9

(1) Fiecare parte contractantă instruiește navele și aeronavele sale de inspecție maritimă, precum și serviciile competente, să semnaleze autorităților sale toate incidentele sau situațiile survenite în zona maritimă, care sugerează că a fost comisă sau este pe cale de a fi comisă o încălcare a dispozițiilor prezentei anexe. Orice parte contractantă ale cărei autorități primesc un astfel de raport informează, în consecință, dacă ea consideră oportun, orice altă parte contractantă în cauză.

(2) Nici una dintre prevederile prezentei anexe nu aduce atingere imunității suverane de care beneficiază anumite nave prin aplicarea dreptului internațional.

Articolul 10

În sensul prezentei anexe, comisia are, în special, ca misiune:

(a)	culegerea de informații privind substanțele utilizate în cadrul activităților offshore și, pe baza acestor informații, să stabilească liste de substanțe în sensul articolului 4 alineatul (1) din prezenta anexă;

(b)	întocmirea listei de substanțe toxice, persistente și cu potențial de bioacumulare, și elaborarea de planuri de reducere sau de încetare a utilizării sau a evacuării lor din surse offshore;

(c)	adoptarea de criterii, orientări și proceduri în scopul prevenirii poluării prin descărcarea de instalații offshore dezafectate și conducte offshore dezafectate, precum și prin abandonarea in situ a instalațiilor offshore în zona maritimă;

(d)	să adopte criterii, orientări și proceduri pentru depozitarea instalațiilor offshore dezafectate și conductelor offshore dezafectate, menționate la articolul 8 din prezenta anexă, în vederea prevenirii și eliminării poluării.

ANEXA IV

PRIVIND EVALUAREA CALITĂȚII MEDIULUI MARIN

Articolul 1

(1) În sensul prezentei anexe, prin expresia „supraveghere continuă” se înțelege măsurarea repetată:

(a)	a calității mediului marin și a fiecăreia dintre componentele sale: apa, sedimentele și biota;

(b)	a activităților sau a aporturilor naturale și antropogene care pot prejudicia calitatea mediului marin;

(c)	a efectelor respectivelor activități și aporturi.

(2) Supravegherea continuă poate fi realizată fie pentru îndeplinirea angajamentelor luate în temeiul convenției, pentru definirea de profiluri și tendințe, fie în scopul cercetării.

Articolul 2

În sensul prezentei anexe, părțile contractante:

(a)	cooperează la realizarea de programe de supraveghere continuă și supun comisiei datele corespunzătoare;

(b)	se conformează prevederilor privind controlul calității și iau parte la campanii de interetalonare;

(c)	folosesc și elaborează, individual sau, de preferință, solidar, alte instrumente de evaluare științifică validate corespunzător, precum modele, aparate de teledetectare și strategii progresive de evaluare a riscurilor;

(d)	efectuează, individual sau, de preferință, solidar, cercetări considerate ca fiind necesare pentru evaluarea calității mediului marin și pentru dezvoltarea cunoștințelor și înțelegerii științifice a mediului marin și, în special, a raportului între aporturi, concentrații și efecte;

(e)

țin cont de progresele științifice considerate utile evaluării, care sunt realizate în altă parte, fie la inițiativa individuală a cercetătorilor și institutelor de cercetare, fie prin intermediul altor programe naționale și internaționale de cercetare, sub auspiciile Comunității Economice Europene, sau în cadrul altor organizații regionale de integrare economică.

Articolul 3

În sensul prezentei anexe, comisia are ca misiune, în special:

(a)	definirea și aplicarea unor programe colective de cercetare privind supravegherea continuă și evaluarea, elaborarea de coduri de practică, destinate îndrumării participanților în realizarea respectivelor programe de supraveghere continuă și aprobarea prezentării și interpretării rezultatelor lor;

(b)	efectuarea de evaluări, ținând cont de rezultatele supravegherii continue, de cercetările relevante și de informațiile referitoare la aportul de substanțe sau de energie în zona maritimă care sunt prevăzute de alte anexe la convenție, precum și de alte informații relevante;

(c)	obținerea, dacă este nevoie, a îndrumării sau serviciilor unor organizații regionale, ale altor organizații internaționale și organisme competente, pentru a putea integra ultimele rezultate ale cercetărilor științifice;

(d)	colaborarea cu organizații regionale și alte organizații internaționale competente în realizarea evaluărilor stării calității.

Apendicele 1

Criterii de definire a practicilor și tehnicilor prevăzute la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din convenție

Cele mai bune tehnici disponibile

1.	În cazul recurgerii la cele mai bune tehnici disponibile, accentul se pune pe utilizarea tehnologiilor care nu produc deșeuri, dacă ele sunt disponibile.

Prin expresia „cele mai bune tehnici disponibile” se înțelege cele mai recente progrese (stadiul tehnicii) în procedeele, instalațiile sau metodele de exploatare, care permit să se știe dacă o anumită măsură de limitare a deversărilor, emisiilor și deșeurilor este adecvată din punct de vedere practic. Pentru a afla dacă o serie de proceduri, instalații și metode de exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în general sau într-un caz special, se acordă o atenție deosebită:

(a)	procedeelor, instalațiilor sau metodelor de exploatare comparabile, recent testate și care au dat rezultate bune;

(b)	progreselor tehnice și evoluției cunoștințelor și înțelegerii științifice;

(c)	fezabilității economice a respectivelor tehnici;

(d)	datelor limită de funcționare, atât pentru instalațiile noi, cât și pentru instalațiile deja existente;

(e)	naturii și volumului deversărilor și emisiilor în cauză.

3.	Prin urmare, ceea ce constituie „cea mai bună tehnică disponibilă”, în cazul unui procedeu dat, evoluează în timp în funcție de progresele tehnice, de factorii economici și sociali, precum și de evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice.

4.	În cazul în care reducerea deversărilor și emisiilor care rezultă din aplicarea celor mai bune tehnici disponibile nu duce la rezultate acceptabile în ceea ce privește mediul, măsuri complementare trebuie aplicate.

5.	Termenul „tehnici” desemnează atât tehnica aplicată, cât și modul de concepere, construcție, întreținere, exploatare și demontare a instalației.

Cea mai bună practică de mediu

Prin expresia „cea mai bună practică de mediu” se înțelege aplicarea celei mai bine adaptate combinații de măsuri și strategii de luptă privind mediul înconjurător. Pentru selecția care trebuie efectuată în fiecare caz, seria de măsuri progresive enumerate în continuare trebuie cel puțin analizată:

(a)	informarea și educarea publicului larg și a utilizatorilor cu privire la consecințele pentru mediul înconjurător provocate prin alegerea unei anumite activități, prin alegerea unui anumit produs, prin utilizarea și eliminarea lor finală;

(b)	dezvoltarea și aplicarea unor coduri de bună practică de mediu, referitoare la toate aspectele activității în timpul ciclului de viață al produsului;

(c)	etichetarea obligatorie care să informeze utilizatorii cu privire la riscurile pentru mediu create de un produs, de utilizarea și de eliminarea sa finală;

(d)	economia de resurse, în special economiile de energie;

(e)	punerea la dispoziția marelui public a unor sisteme de colectare și eliminare;

(f)	limitarea folosirii de substanțe sau produse periculoase și a producerii de deșeuri periculoase;

(g)	reciclarea, recuperarea și reutilizarea;

(h)	aplicarea unor instrumente economice activităților, produselor sau grupelor de produse;

(i)	instituirea unui sistem de autorizare care să cuprindă o serie de restricții sau o interdicție.

Pentru determinarea combinației de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu, în general sau în cazuri particulare, se acordă o atenție deosebită:

(a)	riscului pentru mediu, cauzat de produs și fabricarea sa, de utilizarea și eliminarea sa finală;

(b)	înlocuirii cu activități sau substanțe mai puțin poluante;

(c)	amplorii consumului;

(d)	posibilelor avantaje sau inconveniente pentru mediu ale materialelor sau ale activităților înlocuitoare;

(e)	progreselor și evoluției cunoștințelor și înțelegerii științifice;

(f)	termenelor de aplicare;

(g)	consecințelor economice și sociale.

8.	Rezultă, deci, că, în cazul unei surse date, cea mai bună practică de mediu evoluează în timp în funcție de progresele tehnice, de factorii economici și sociali, precum și de evoluția cunoștințelor și înțelegerii științifice.

9.	În cazul în care reducerea aporturilor care rezultă din recurgerea la cea mai bună practică de mediu nu duce la rezultate acceptabile în ceea ce privește mediul, măsuri complementare trebuie aplicate, iar cea mai bună practică de mediu trebuie redefinită.

Apendicele 2

Criterii prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din anexa I și la articolul 2 alineatul (2) din anexa III

Pentru stabilirea priorităților și evaluarea naturii și amplorii programelor și măsurilor, precum și a calendarelor corespunzătoare, părțile contractante aplică următoarele criterii:

(a)	persistența;

(b)	toxicitatea sau alte proprietăți nocive;

(c)	tendința spre bioacumulare;

(d)	radioactivitatea;

(e)	raportul dintre concentrațiile măsurate sau (în cazul în care rezultatele măsurătorilor nu sunt încă disponibile) estimate, pe de o parte, și concentrațiile fără efect detectabil, pe de altă parte;

(f)	riscul de eutrofizare (de origine) antropogenă;

(g)	importanța pe plan transfrontalier;

(h)	riscul modificărilor nedorite ale ecosistemului marin și ireversibilitatea sau persistența efectelor;

(i)	dificultatea adusă colectării de produse marine de uz alimentar sau altor utilizări legitime ale mării;

(j)	efectele asupra gustului și/sau asupra mirosului produselor marine destinate consumului uman, sau efectele asupra mirosului, culorii, transparenței sau altor caracteristici ale apei mării;

(k)	profilul distribuției (altfel spus, cantitățile în cauză, profilul consumului și riscul de afectare a mediului marin);

(l)	nerealizarea obiectivelor de calitate a mediului.

2.	În cadrul studiului unei substanțe sau al unui anumit grup de substanțe, aceste criterii nu sunt în mod necesar de importanță egală.

Criteriile menționate anterior indică faptul că substanțele care fac obiectul programelor și măsurilor cuprind:

(a)	metalele grele și compușii lor;

(b)	compușii organohalogenați (și substanțe care pot da naștere unor asemenea compuși în mediul marin);

(c)	compușii organici ai fosforului și ai siliciului;

(d)

substanțele biocide, cum ar fi pesticidele, fungicidele, erbicidele, insecticidele, produsele împotriva mucegaiului, precum și produsele chimice servind, printre altele, la protejarea lemnului, a lemnului de construcție, a pastei de hârtie obținute din lemn, a celulozei, a hârtiei, a pieilor și a textilelor;

(e)	uleiurile și hidrocarburile de origine petrolieră;

(f)	compușii azotului și ai fosforului;

(g)	substanțele radioactive, inclusiv deșeurile;

(h)	materialele sintetice rezistente care pot să plutească, să rămână în suspensie sau să se scufunde.

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21998A0429(01)

L 127/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD-CADRU DE COOPERARE

între Comunitatea Economică Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, Republica Bolivia, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru și Republica Venezuela

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

pe de o parte,

COMISIA ACORDULUI DE LA CARTAGINA ȘI GUVERNELE REPUBLICII BOLIVIA, REPUBLICII COLUMBIA, REPUBLICII ECUADOR, REPUBLICII PERU ȘI REPUBLICII VENEZUELA,

pe de altă parte,

AVÂND ÎN VEDERE relațiile de prietenie tradiționale dintre statele membre ale Comunității Europene (denumită în continuare „Comunitatea”) și Acordul de la Cartagina și statele sale membre (denumit în continuare „Pactul Andin”);

REAFIRMÂND angajamentul lor față de principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, valorile democratice și respectarea drepturilor omului;

CONȘTIENTE de interesul lor comun pentru instituirea cooperării în anumite sectoare, în special în ceea ce privește cooperarea economică, cooperarea comercială și cooperarea pentru dezvoltare;

RECUNOSCÂND obiectivul fundamental al acordului, și anume consolidarea, aprofundarea și diversificarea relațiilor dintre cele două părți;

REAFIRMÂND dorința lor comună de a încuraja dezvoltarea organizațiilor regionale destinate promovării creșterii economice și a progresului social;

RECUNOSCÂND că Acordul de la Cartagina reprezintă o organizație de integrare subregională și că cele două părți acordă o importanță specială promovării procesului de integrare andină;

REAMINTIND Declarația comună a părților de la 5 mai 1980, Acordul de cooperare semnat în 1983, Declarația de la Roma de la 20 decembrie 1990, Comunicatul final adoptat la Luxemburg la 27 aprilie 1991 de Comunitate și statele sale membre și țările din Grupul de la Rio și Comunicatul final adoptat de conferința ministerială de la Santiago de la 29 mai 1992;

RECUNOSCÂND consecințele pozitive ale procesului de modernizare și reformă economică precum și ale liberalizării comerțului în țările andine;

RECUNOSCÂND importanța pe care Comunitatea o acordă dezvoltării comerțului și cooperării economice cu țările în curs de dezvoltare și ținând seama de orientările și rezoluțiile privind cooperarea cu țările în curs de dezvoltare din Asia și America Latină;

RECUNOSCÂND că Pactul Andin este constituit din țări în curs de dezvoltare aflate în etape de dezvoltare diferite și că printre acestea se află, în special, o țară fără ieșire la mare și o serie de regiuni în declin grav;

CONVINSE de importanța principiilor GATT și a comerțului internațional liber, precum și a respectării drepturilor de proprietate intelectuală și a libertății de investiție;

RECUNOSCÂND importanța cooperării internaționale pentru a ajuta țările afectate de probleme legate de droguri și, în acest context, importanța deciziei adoptate de Comunitate la 29 octombrie 1990 privind programul special de cooperare;

RECUNOSCÂND importanța specială pe care cele două părți o acordă unei mai bune protecții a mediului;

RECUNOSCÂND nevoia de a promova drepturile sociale și în special drepturile categoriilor celor mai defavorizate,

PENTRU CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE:

Niels Helveg PETERSEN,

Ministrul afacerilor externe al Danemarcei,

Președintele în exercițiu al Consiliului Comunităților Europene

Manuel MARÍN,

Vicepreședintele Comisiei Comunităților Europene

PENTRU COMISIA ACORDULUI DE LA CARTAGINA:

Miguel RODRIGUEZ MENDOZA,

Președintele Comisiei Acordului de la Cartagina

PENTRU GUVERNUL REPUBLICII BOLIVIA:

Ronald MacLEAN ABAROA,

Ministrul afacerilor externe și cultelor

PENTRU GUVERNUL REPUBLICII COLUMBIA:

Noemi SANIN DE RUBIO,

Ministrul afacerilor externe

PENTRU GUVERNUL REPUBLICII ECUADOR:

Diego PAREDES PENA,

Ministrul afacerilor externe

PENTRU GUVERNUL REPUBLICII PERU:

Dr. Oscar de la PUENTE RAYDADA,

Prim-ministru și ministrul afacerilor externe

PENTRU GUVERNUL REPUBLICII VENEZUELA:

Fernando OCHOA ANTICH,

Ministrul afacerilor externe,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Fundamentul democratic al cooperării

Relațiile de cooperare dintre Comunitate și Pactul Andin, precum și toate dispozițiile prezentului acord se bazează pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului care stau la baza politicilor interne și internaționale ale Comunității și ale Pactului Andin și care constituie o componentă esențială a prezentului acord.

Articolul 2

Consolidarea cooperării

(1) Părțile contractante se angajează să dea un nou impuls relațiilor dintre ele. În vederea atingerii acestui obiectiv esențial, ele sunt decise să promoveze îndeosebi dezvoltarea cooperării în domeniul comerțului, al investițiilor, al finanțelor și al tehnologiei, ținând seama de situația specială a țărilor andine, aflate în curs de dezvoltare, și să promoveze intensificarea și consolidarea procesului de integrare în subregiunea andină.

(2) În vederea atingerii obiectivelor prezentului acord, părțile recunosc utilitatea consultărilor reciproce cu privire la temele internaționale de interes reciproc.

Articolul 3

Cooperarea economică

(1) Părțile contractante, ținând seama de interesele comune și de obiectivele economice pe termen lung și mediu, se angajează să pună bazele unei cooperări economice cât mai ample, care să nu excludă în principiu nici un domeniu de activitate. Obiectivele acestei cooperări sunt în principal următoarele:

(a)	să consolideze și să diversifice legăturile lor economice în general;

(b)	să contribuie la dezvoltarea durabilă a economiilor și a nivelurilor de trai ale ambelor părți;

(c)	să promoveze extinderea schimburilor comerciale în vederea diversificării și a deschiderii de noi piețe;

(d)	să încurajeze fluxurile de investiții, transferul de tehnologii și să intensifice protecția investițiilor;

(e)	să creeze condiții pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și îmbunătățirea productivității umane în sectorul muncii;

(f)	să încurajeze măsurile de dezvoltare rurală și de îmbunătățire a condițiilor de trai în mediul urban;

(g)	să stimuleze progresul științific și tehnologic, să încurajeze transferurile de tehnologii și să îmbunătățească capacitatea tehnologică;

(h)	să sprijine mișcarea de integrare regională;

(i)	să facă schimb de informații privind statisticile și metodologia.

(2) În acest scop și fără a exclude în principiu nici un domeniu de activitate, părțile contractante, în interesul lor comun și ținând seama de competențele și capacitatea fiecăreia, stabilesc de comun acord domeniile care fac obiectul cooperării economice. Această cooperare vizează în special următoarele domenii:

(a)	industria;

(b)	agroindustria și sectorul minier;

(c)	agricultura și pescuitul;

(d)	planificarea energetică și utilizarea eficientă a energiei;

(e)	protecția mediului înconjurător și gestionarea durabilă a resurselor naturale;

(f)	transferurile de tehnologii;

(g)	știința și tehnologia;

(h)	proprietatea intelectuală, inclusiv proprietate industrială;

(i)	standardele și criteriile de calitate;

(j)	serviciile, inclusiv servicii financiare, turism, transport, telecomunicații și tehnologia informației;

(k)	informațiile referitoare la chestiuni monetare;

(l)	reglementarea tehnică, sanitară și fitosanitară;

(m)	consolidarea organismelor de cooperare economică;

(n)	dezvoltarea regională și integrare frontalieră.

(3) În vederea realizării obiectivelor cooperării economice, părțile contractante, în conformitate cu propria legislație, depun toate eforturile pentru a stimula, printre altele, următoarele activități:

(a)

intensificarea contactelor dintre cele două părți prin organizarea de conferințe, seminarii, misiuni comerciale și industriale, business weeks (întâlniri ale oamenilor de afaceri), târguri generale, specializate și de subcontractare, precum și misiuni de explorare menite să intensifice schimburile comerciale și fluxurile de investiții;

(b)	participarea comună a întreprinderilor din Comunitate la târguri și expoziții în țările Pactului Andin, și viceversa;

(c)	asigurarea asistenței tehnice, prin trimiterea de experți și realizarea de studii specifice;

(d)	proiecte de cercetare și schimburi de oameni de știință;

(e)	stimularea asociațiilor în participațiune (joint ventures), a acordurilor de licențe, a transferurilor de know-how tehnic, subcontractare și alte activități;

(f)	schimbul de informații adecvate, în special în ceea ce privește accesul la bazele de date actuale și viitoare;

(g)	constituirea de rețele de operatori economici, în special în sectorul industriei.

Articolul 4

Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate

Părțile contractante își acordă reciproc tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate în relațiile comerciale, în conformitate cu Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT).

Ambele părți își reafirmă voința de a derula schimburi comerciale în conformitate cu acordul mai sus menționat.

Articolul 5

Dezvoltarea cooperării comerciale

(1) Părțile contractante se angajează să dezvolte și să diversifice comerțul în cea mai mare măsură posibilă, ținând seama de situația economică a fiecăreia și facilitând pe cât posibil tranzacțiile comerciale dintre ele.

(2) În acest scop, părțile contractante depun toate eforturile pentru a găsi modalități de reducere și eliminare a barierelor din calea dezvoltării comerțului, în special a barierelor netarifare și cvasitarifare, luând în considerare ceea ce au realizat deja organizațiile internaționale în acest domeniu.

(3) Părțile contractante iau în considerare, după caz, posibilitatea stabilirii de proceduri de consultare reciprocă.

Articolul 6

Modalități de cooperare în domeniul comerțului

În vederea unei cooperări comerciale mai dinamice, părțile contractante se angajează să ia măsuri care includ:

—	promovarea întâlnirilor, a schimburilor și a contactelor între întreprinzătorii fiecărei părți, cu scopul de a identifica produsele care pot fi comercializate pe piața celeilalte părți;

—	facilitarea cooperării dintre autoritățile lor vamale, în special în ceea ce privește formarea profesională, simplificarea procedurilor și descoperirea încălcărilor reglementărilor vamale;

—	încurajarea și sprijinirea activităților de promovare comercială, ca, de exemplu, seminarii, simpozioane, târguri și expoziții comerciale și industriale, misiuni comerciale, vizite reciproce, business weeks și altele;

—	acordarea de sprijin propriilor organizații și întreprinderi, pentru a facilita implicarea acestora în activități reciproc avantajoase;

—	luarea în considerare a intereselor comune în ceea ce privește accesul pe piață al produselor de bază, al produselor semifabricate și finite și cu privire la stabilizarea piețelor mondiale de materii prime, în conformitate cu obiectivele convenite cu organizațiile internaționale competente;

—	analizarea modalităților și a mijloacelor de a facilita schimburile comerciale și de a elimina barierele din calea comerțului, având în vedere activitatea desfășurată în cadrul organizațiilor internaționale.

Articolul 7

Admiterea temporară a mărfurilor

Părțile contractante se angajează să își acorde reciproc scutiri de taxe și drepturi pentru importurile temporare de mărfuri, în conformitate cu legislația proprie și ținând seama, pe cât posibil, de acordurile internaționale existente în domeniu.

Articolul 8

Cooperarea industrială

(1) Părțile contractante promovează extinderea și diversificarea bazei de producție a țărilor andine în sectorul industrial și al serviciilor, orientându-și acțiunile de cooperare în special către întreprinderile mici și mijlocii și încurajând măsurile care facilitează accesul acestora la surse de capital, la piețe și la tehnologii adecvate, precum și favorizând activitățile asociațiilor în participațiune.

(2) În acest scop și în limitele competențelor lor, părțile încurajează proiectele și operațiunile care promovează:

—	consolidarea și extinderea rețelei constituite în scopul cooperării;

—	utilizarea mai intensă a instrumentului financiar „EC Investment Partners” (ECIP) prin utilizarea mai mare, printre altele, a instituțiilor financiare ale Pactului Andin;

—	cooperarea între operatorii economici, precum întreprinderile comune, subcontractarea, transferurile de tehnologie, licențele, cercetarea aplicată și francizele;

—	instituirea unui Business Council CE-Pactul Andin și a altor organisme de conducere în vederea extinderii relațiilor reciproce.

Articolul 9

Investițiile

(1) Părțile contractante convin:

—	să încurajeze, în limitele competențelor, ale reglementărilor și ale politicilor de care dispune fiecare dintre ele, creșterea investițiilor reciproc avantajoase;

—	să îmbunătățească climatul pentru astfel de investiții prin încheierea, în special, de acorduri privind promovarea și protejarea investițiilor între statele membre ale Comunității și țările Pactului Andin bazate pe principiul nediscriminării și al reciprocității.

(2) În vederea realizării acestor obiective, părțile contractante depun toate eforturile pentru a stimula promovarea investițiilor, printre altele, prin:

—	seminarii, expoziții și vizite ale directorilor de întreprinderi;

—	formarea profesională a operatorilor economici în vederea constituirii de proiecte de investiții;

—	asistență tehnică necesară investițiilor comune;

—	măsuri în cadrul programului ECIP.

(3) Cooperarea din acest domeniu poate implica instituții publice, private, naționale sau multilaterale, inclusiv instituții financiare regionale ca de exemplu „Corporación Andina de Fomento” (CAF) și „Fondo Latinoamericano de Reservas” (FLAR).

Articolul 10

Cooperarea dintre instituțiile financiare

Părțile contractante depun toate eforturile pentru a stimula, în funcție de necesitățile lor și în înțelesul programelor și legislației lor, cooperarea dintre instituțiile financiare prin:

—	schimburi de informații și experiență în domenii de interes reciproc. Această formă de cooperare se poate realiza, inter alia, prin organizarea de seminarii, conferințe și ateliere;

—	schimburi de experți;

—	exercitarea de activități de asistență tehnică;

—	schimburi de informații în domeniile statisticii și metodologiei.

Articolul 11

Cooperarea științifică și tehnologică

(1) Luând în considerare interesele lor comune și obiectivele politicilor din domeniul științei, părțile contractante se angajează să dezvolte cooperarea în domeniul științei și tehnologiei, destinată în special:

—	încurajării schimburilor de oameni de știință între Comunitate și țările Pactului Andin;

—	stabilirii de relații permanente între comunitățile științifice și tehnologice;

—	promovării de transferuri de tehnologie reciproc avantajoase;

—	încurajării legăturilor dintre centrele de cercetare ale ambelor părți cu scopul de a găsi soluții comune la problemele care afectează ambele părți;

—	punerii în aplicare a măsurilor ce au ca scop realizarea obiectivelor din programele de cercetare ale ambelor părți;

—	consolidării capacității de cercetare și stimulării inovației tehnologice;

—	creării de oportunități pentru cooperarea economică, industrială și comercială;

—	promovării relațiilor dintre instituțiile academice și de cercetare și sectoarele productive ale ambelor părți;

—	facilitării schimburilor de informații și a accesului reciproc la rețelele de informații.

(2) Dimensiunile acestei cooperări se stabilesc în funcție de dorința părților, care selectează în comun domeniile prioritare.

Printre acestea se numără:

—	cercetarea științifică și tehnologică de înalt nivel;

—	dezvoltarea și gestionarea politicilor în materie de știință și tehnologie;

—	protecția și ameliorarea mediului;

—	folosirea rațională a resurselor naturale;

—	integrarea și cooperarea regională în materie de știință și tehnologie;

—	biotehnologie;

—	materiale noi.

(3) În vederea realizării obiectivelor stabilite, părțile contractante încurajează și favorizează măsuri cum ar fi:

—	desfășurarea de proiecte de cercetare comună de către centrele de cercetare și alte instituții competente ale ambelor părți;

—	formarea profesională la nivel înalt de oameni de știință, în special prin proiecte de cercetare în centrele de cercetare ale celeilalte părți contractante;

—	schimburile de informații științifice, în special prin organizarea în comun de seminarii, ateliere, reuniuni de lucru și conferințe care să reunească oameni de știință de nivel înalt din ambele părți contractante;

—	difuzarea informațiilor și a cunoștințelor științifice și tehnologice.

Articolul 12

Cooperarea în domeniul standardelor

Fără a aduce atingere obligațiilor lor internaționale, în limita competențelor de care dispun și în conformitate cu legislația fiecăreia, părțile contractante adoptă măsuri care au ca finalitate reducerea diferențelor existente în domeniile metrologiei, standardizării și certificării, promovând utilizarea unor sisteme compatibile de standarde și certificare. În acest scop, ele încurajează în mod special următoarele:

—	stabilirea de legături între experți, pentru a facilita schimburile de informații și studii în domeniul metrologiei, standardizării, controlului calității, promovării și certificării calității, precum și al promovării dezvoltării asistenței tehnice în acest domeniu;

—	încurajarea schimburilor și a contactelor dintre organisme și instituții specializate în aceste domenii;

—	punerea în aplicare a unor măsuri vizând recunoașterea reciprocă a sistemelor și a certificării calității;

—	organizarea de consultări în domeniile respective.

Articolul 13

Dezvoltarea tehnologică și proprietatea intelectuală și industrială

(1) În vederea promovării unei colaborări eficiente între întreprinderile din țările Pactului Andin și cele din Comunitate în domeniile transferului de tehnologii, acordării licențelor, investițiilor comune și finanțării cu capital de risc, părțile contractante, fără a aduce atingere respectării drepturilor de proprietate intelectuală și industrială, se angajează:

—	să identifice ramurile sau sectoarele industriale asupra cărora urmează să se concentreze cooperarea și modalitățile de a încuraja cooperarea industrială în domeniul înaltei tehnologii;

—	să coopereze pentru a încuraja mobilizarea resurselor financiare în vederea sprijinirii unor proiecte comune între întreprinderile din țările Pactului Andin și cele din Comunitate, având drept obiectiv aplicarea în industrie a noilor descoperiri tehnologice;

—	să sprijine formarea de personal calificat în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice;

—

să promoveze inovația prin schimbul de informații cu privire la programele derulate de fiecare dintre părți în acest scop, prin schimburi periodice de experiență acumulată pe parcursul programelor de inovație și prin programe de schimburi între instituțiile din țările Pactului Andin și cele din Comunitate pentru persoanele responsabile cu promovarea inovației.

(2) Părțile contractante, fără a aduce atingere actelor cu putere de lege, normelor administrative și politicilor lor, se angajează să asigure o protecție corespunzătoare și efectivă a drepturilor de proprietate intelectuală și industrială, inclusiv a indicațiilor geografice și a denumirilor de origine, consolidând această protecție dacă este necesar. Părțile se angajează, în măsura posibilităților și fără a aduce atingere actelor cu putere de lege, normelor administrative și politicilor lor, să faciliteze accesul la băncile și bazele de date în domeniu.

Articolul 14

Cooperarea în sectorul minier

Părțile contractante convin să promoveze cooperarea în sectorul minier, în conformitate cu propria legislație și în principal prin realizarea unor acțiuni care au ca obiectiv:

—	încurajarea întreprinderilor ambelor părți să participe la prospectarea, explorarea, exploatarea și valorificarea resurselor minerale respective;

—	organizarea de activități care să favorizeze întreprinderile mici și mijlocii din sectorul minier;

—	schimburi de experiență și tehnologii cu privire la prospectarea, explorarea și exploatarea minieră și desfășurarea de cercetări comune cu scopul de a intensifica dezvoltarea tehnologică.

Articolul 15

Cooperarea în sectorul energetic

Părțile contractante recunosc importanța sectorului energetic pentru dezvoltarea economică și socială și sunt dispuse să își intensifice cooperarea, în special în domeniul planificării energetice, economiei și utilizării eficiente a energiei, precum și al dezvoltării unor surse de energie noi, rentabile din punct de vedere comercial. Această cooperare consolidată ia de asemenea în considerare impactul asupra mediului înconjurător.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, părțile contractante convin să promoveze:

—	realizarea de studii și cercetări comune, în special în ceea ce privește studiile prospective și evaluările privind energia;

—	contactele permanente între factorii responsabili cu planificarea energetică;

—	executarea de programe și proiecte comune în domeniu.

Articolul 16

Cooperarea în domeniul transporturilor

Recunoscând importanța transporturilor pentru dezvoltarea economică și intensificarea schimburilor comerciale, părțile contractante adoptă măsurile necesare pentru realizarea cooperării în acest domeniu cu privire la toate tipurile de transport.

Această cooperare se concretizează în special prin:

—	schimburi de informații cu privire la politicile părților în domeniul transporturilor și la alte subiecte de interes comun;

—	programe de formare economică, juridică și tehnică destinate operatorilor economici și responsabililor în cadrul autorităților administrației publice;

—	asistență tehnică, în special pentru programele de modernizare a infrastructurii.

Articolul 17

Cooperarea în domeniul tehnologiei informației și telecomunicațiilor

(1) Părțile contractante recunosc că tehnologia informației și telecomunicațiile sunt de importanță capitală pentru dezvoltarea economiei și a societății și se declară dispuse să promoveze cooperarea în domenii de interes reciproc, în special în ceea ce privește:

—	standardizarea, testarea conformității și certificarea;

—	telecomunicațiile terestre și spațiale, ca de exemplu rețelele de transmisie, sateliții, fibrele optice, rețeaua numerică cu integrare de servicii (ISDN), transmisiile de date, sistemele de telefonie rurală și mobilă;

—	electronica și microelectronica;

—	informatizarea și automatizarea;

—	televiziunea de înaltă definiție;

—	cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii ale informației și telecomunicațiilor;

—	promovarea investițiilor și a investițiilor comune.

(2) Această cooperare se realizează în special prin:

—	colaborarea între experți;

—	evaluări ale experților, studii și schimburi de informații;

—	formarea profesională a personalului științific și tehnic;

—	definirea și punerea în aplicare a unor proiecte specifice reciproc avantajoase;

—	promovarea de proiecte comune în domeniul cercetării și dezvoltării, crearea unor rețele de informații și bănci de date, facilitarea accesului la băncile de date existente și la rețelele de informații.

Articolul 18

Cooperarea în turism

În conformitate cu legislația lor, părțile contractante își aduc contribuția la cooperarea în domeniul turismului în țările Pactului Andin, prin intermediul unor acțiuni specifice, cum ar fi:

—	schimburile de informații și studiile de prospectare;

—	acordarea de asistență în domeniul statisticii și prelucrării datelor;

—	acțiunile de formare profesională;

—	organizarea de evenimente;

—	promovarea investițiilor și a investițiilor comune pentru a facilita extinderea călătoriilor în scop turistic.

Articolul 19

Cooperarea în domeniul mediului

Prin instituirea cooperării în domeniul mediului, părțile contractante își afirmă voința de a contribui la dezvoltarea durabilă; acestea se străduiesc să concilieze imperativul dezvoltării economice și sociale cu asigurarea unei protecții corespunzătoare a naturii și acordă o atenție specială, în cadrul acțiunilor de cooperare, categoriilor celor mai defavorizate ale populației, problemelor mediului urban și protecției ecosistemelor, precum pădurile tropicale.

În acest scop, în conformitate cu legislația lor, părțile contractante depun eforturi pentru a realiza acțiuni comune având, în special, următoarele obiective:

—	crearea și consolidarea structurilor de mediu din sectoarele public și privat;

—	informarea și sensibilizarea opiniei publice;

—	realizarea de studii și proiecte, precum și asigurarea asistenței tehnice;

—	organizarea de întâlniri, seminarii etc.;

—	schimburile de informații și experiență;

—	proiectele de cercetare privind catastrofele și prevenirea acestora;

—	dezvoltarea și utilizarea economică alternativă a zonelor protejate;

—	cooperarea industrială în domeniul mediului.

Articolul 20

Cooperarea în domeniul diversității biologice

Părțile contractante depun toate eforturile necesare pentru a institui cooperarea, în special în domeniul biotehnologiei, în vederea conservării diversității biologice. Această cooperare ar trebui să ia în considerare trei criterii, și anume: utilitatea socioeconomică, conservarea ecologică și interesele populațiilor indigene.

Articolul 21

Cooperarea pentru dezvoltare

În vederea creșterii eficacității cooperării în domeniile menționate mai jos, părțile încearcă să realizeze un program multianual. De asemenea, părțile recunosc că dorința de a contribui la o mai bună gestionare a dezvoltării presupune, pe de o parte, să se acorde prioritate categoriilor celor mai sărace ale populației și regiunilor celor mai defavorizate, iar pe de altă parte, asigurarea că problemele de mediu sunt integrate pe deplin în procesul de dezvoltare.

Articolul 22

Cooperarea în sectorul agricol, forestier și rural

Părțile contractante pun bazele cooperării în domeniul agricol, forestier, agroindustrial, agroalimentar și al produselor tropicale.

În acest scop, dând dovadă de spirit de cooperare și bunăvoință și ținând seama de legislația lor în domeniu, părțile contractante analizează:

—	posibilitățile de a dezvolta comerțul cu produse agricole, forestiere, agroindustriale și tropicale;

—	măsurile sanitare, fitosanitare și de mediu, precum și obstacolele care ar putea apărea în calea comerțului în acest domeniu.

Părțile contractante se străduiesc să promoveze cooperarea în ceea ce privește:

—	dezvoltarea agriculturii;

—	protecția și dezvoltarea durabilă a resurselor forestiere;

—	mediul agricol și rural;

—	formarea profesională a personalului în domeniul dezvoltării rurale;

—	contactele între producătorii agricoli ai părților contractante, cu scopul de a facilita operațiunile comerciale și investițiile;

—	cercetarea în domeniul agronomiei;

—	statisticile agricole.

Articolul 23

Cooperarea în domeniul sănătății

Părțile contractante convin să coopereze în domeniul sănătății publice, concentrându-și eforturile asupra necesităților categoriilor celor mai defavorizate ale populației.

În acest scop, acestea urmăresc să dezvolte cercetarea comună, transferurile de tehnologie, schimburile de experiență și asistență tehnică, în special în ceea ce privește:

—	gestionarea și administrarea serviciilor respective;

—	dezvoltarea programelor de formare profesională;

—	ameliorarea condițiilor de sănătate (în special în combaterea holerei) și a bunăstării sociale în mediul urban și rural;

—	prevenirea și tratarea sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA).

Articolul 24

Cooperarea în domeniul dezvoltării sociale

(1) Părțile contractante pun bazele cooperării pentru a promova dezvoltarea socială în cadrul Pactului Andin, cu scopul de a îmbunătăți nivelul de trai al categoriilor celor mai defavorizate ale populațiilor din țările Pactului Andin.

(2) Măsurile și programele care au ca finalitate realizarea acestor obiective includ acordarea de sprijin, în principal sub formă de asistență tehnică, în următoarele domenii:

—	administrarea serviciilor sociale;

—	formarea profesională și crearea de locuri de muncă;

—	ameliorarea condițiilor de locuit și de igienă în mediul urban și rural;

—	asistența medicală preventivă;

—	protecția copilului;

—	programe de educație și asistență destinate tinerilor;

—	rolul femeii.

Articolul 25

Cooperarea în combaterea drogurilor

În cadrul competențelor fiecăreia dintre ele, părțile contractante se angajează să își coordoneze și să își intensifice eforturile pentru a preveni și reduce producția, distribuția și consumul ilegal de droguri.

Această cooperare, bazându-se pe instituțiile competente din acest domeniu, include:

—	proiecte pentru resortisanții țărilor Pactului Andin, de formare profesională, educație, tratare și reabilitare a toxicomanilor;

—	programe de cercetare;

—	măsuri și proiecte de cooperare destinate încurajării dezvoltării alternative, inclusiv a culturilor alternative;

—	schimburi de informații relevante, inclusiv informații referitoare la spălarea banilor;

—	monitorizarea comerțului cu precursori și produse chimice esențiale;

—	programe de prevenire a abuzului de droguri.

Părțile contractante pot, de comun acord, să extindă cooperarea la alte domenii de activitate.

Articolul 26

Cooperarea în materie de integrare și cooperare regională

Părțile contractante depun toate eforturile necesare pentru a încuraja integrarea regională a țărilor andine.

Se acordă prioritate, în special:

—	asigurării asistenței tehnice în ceea ce privește aspectele tehnice și practice ale integrării;

—	promovării comerțului subregional, regional și internațional;

—	dezvoltării cooperării regionale în materie de mediu;

—	consolidării instituțiilor regionale și sprijinirii aplicării politicilor și activităților comune;

—	încurajării dezvoltării comunicațiilor regionale.

Articolul 27

Cooperarea în domeniul administrației publice

Părțile contractante cooperează în domeniul administrației, al organizării instituționale și al justiției la nivel național, regional și local.

În acest scop, părțile contractante întreprind acțiuni care au ca finalitate:

—	încurajarea schimburilor de informații și cursuri de formare profesională pentru funcționarii publici și personalul contractual din autoritățile administrației publice naționale, regionale și locale;

—	sporirea eficienței autorităților administrației publice.

Articolul 28

Cooperarea în domeniul informației, al comunicării și al culturii

Părțile contractante convin să adopte măsuri comune în domeniile informației și comunicării pentru:

—	a promova o mai bună înțelegere a naturii și a obiectivelor Comunității Europene și ale Pactului Andin;

—	a încuraja Comunitatea și statele membre ale Pactului Andin să consolideze legăturile lor culturale.

Aceste acțiuni se desfășoară sub formă de:

—	schimburi adecvate de informații privind chestiunile de interes comun în domeniile culturii și informației,

—	promovarea schimburilor și evenimentelor culturale,

—	studii pregătitoare și asistență tehnică pentru conservarea patrimoniului cultural.

Articolul 29

Cooperarea în domeniul pescuitului

Părțile contractante recunosc importanța realizării unei convergențe de interese în domeniul pescuitului. În consecință, părțile depun eforturi pentru a consolida și dezvolta cooperarea în acest domeniu prin:

—	elaborarea și punerea în aplicare a unor programe speciale;

—	încurajarea sectorului privat să participe la dezvoltarea acestui sector.

Articolul 30

Cooperarea în domeniul formării profesionale

În cazurile în care o îmbunătățire a formării profesionale poate permite consolidarea cooperării, se pot lua măsuri adecvate în domenii de interes reciproc, ținându-se seama de noile tehnologii în domeniu.

Această cooperare poate să îmbrace următoarele forme:

—	măsuri pentru îmbunătățirea formării profesionale a cadrelor tehnice și a specialiștilor;

—	măsuri cu efect multiplicator considerabil, formarea formatorilor și a cadrelor tehnice care se află deja în poziții de răspundere în întreprinderi din sectoarele public și privat, în administrație, în sectorul serviciilor publice și în serviciile de organizare economică;

—	programe specifice pentru schimburi de experți, de know-how și de tehnici între instituțiile de formare profesională din țările europene și cele andine, în special în sectorul tehnic, științific și cel profesional;

—	programe de alfabetizare în cadrul proiectelor privind sănătatea și dezvoltarea socială.

Articolul 31

Resurse pentru realizarea cooperării

(1) Părțile contractante se angajează să pună la dispoziție, în limita posibilităților lor și prin mecanismele de care dispun, resursele corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor de cooperare prevăzute de prezentul acord, inclusiv resurse financiare. În acest context, se procedează, atunci când este posibil, la o programare multianuală și la stabilirea priorităților, luându-se în considerare necesitățile și nivelul de dezvoltare a țărilor Pactului Andin.

(2) În vederea facilitării cooperării prevăzute de prezentul acord, țările Pactului Andin:

—	acordă experților Comunității garanțiile și facilitățile necesare îndeplinirii misiunilor acestora;

—	scutesc de impozite, taxe și alte contribuții, mărfurile și serviciile importate în scopul proiectelor de cooperare CE-Pactul Andin.

Aceste principii vor fi precizate în acorduri ulterioare, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 32

Comisia mixtă

(1) Părțile contractante hotărăsc să mențină comisia mixtă înființată în temeiul Acordului de cooperare semnat în 1983; de asemenea, ele hotărăsc să mențină subcomisia de știință și tehnologie, subcomisia de cooperare industrială și subcomisia de cooperare comercială.

(2) Comisia mixtă:

—	asigură buna funcționare a prezentului acord;

—	coordonează activitățile, proiectele și operațiunile specifice referitoare la obiectivele acestui acord și propune modalitățile de realizarea a acestora;

—	analizează evoluția comerțului și a cooperării dintre părțile contractante;

—	formulează recomandările necesare pentru a promova extinderea comerțului și pentru a intensifica și diversifica această cooperare;

—	identifică modalitățile adecvate de prevenire a dificultăților care ar putea interveni în domeniile reglementate de prezentul acord.

(3) Părțile contractante stabilesc de comun acord ordinea de zi a ședințelor comisiei mixte. Comisia adoptă dispoziții cu privire la frecvența și locul ședințelor ulterioare, președinția acestora, posibilitatea de a crea alte subcomisii în afară de cele existente deja, precum și în legătură cu alte chestiuni.

Articolul 33

Alte acorduri

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor Tratatelor de instituire a Comunităților Europene, nici prezentul acord, nici orice altă acțiune întreprinsă în temeiul acestuia nu afectează în nici un fel competențele statelor membre ale Comunităților de a desfășura activități bilaterale cu țările Pactului Andin în domeniul cooperării economice sau, dacă este cazul, de a încheia noi acorduri de cooperare cu țările Pactului Andin.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului precedent cu privire la cooperarea economică, dispozițiile prezentului acord înlocuiesc dispozițiile altor acorduri încheiate între statele membre ale Comunității și țările Pactului Andin, în cazul în care aceste dispoziții sunt incompatibile sau identice cu dispozițiile prezentului acord.

Articolul 34

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

Între Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și statele sale membre, pe de o parte și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, pe de altă parte, se încheie un protocol separat.

Articolul 35

Aplicare teritorială

Prezentul acord se aplică teritoriilor în care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și în condițiile prevăzute de acest Tratat, pe de o parte, și teritoriilor în care se aplică Acordul de la Cartagina, pe de altă parte.

Articolul 36

Anexa

Anexa face parte integrantă din prezentul acord.

Articolul 37

Intrarea în vigoare și reînnoirea tacită

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care părțile contractante și-au notificat reciproc îndeplinirea procedurilor necesare în acest scop. Acordul se încheie pe o perioadă de cinci ani. Acesta se reînnoiește tacit în fiecare an dacă nici una dintre părțile contractante nu îl denunță printr-o notificare adresată în scris celeilalte părți cu șase luni înainte de data expirării.

Articolul 38

Texte autentice

Prezentul acord se redactează în dublu exemplar în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză și spaniolă, fiecare text fiind autentic.

Articolul 39

Clauza evolutivă

(1) De comun acord, părțile contractante pot să dezvolte și să îmbunătățească prezentul acord, în vederea atingerii unor niveluri mai înalte de cooperare și a completării acestuia prin acorduri privind sectoare sau activități specifice.

(2) În ceea ce privește aplicarea prezentului acord, fiecare dintre părțile contractante poate să formuleze sugestii în vederea lărgirii sferei de cooperare, luând în considerare experiența acumulată în derularea acestuia.

Selle tõenduseks on nimetatud täievolilised esindajad käesolevale protokollile oma allkirja andnud.

En fe de lo cual, los plenipotenciarios abajo firmantes suscriben el presente Protocolo.

Til bekræftelse heraf har undertegnede befuldmægtigede underskrevet denne protokol.

Zu Urkund dessen haben die unterzeichneten Bevollmächtigten ihre Unterschriften unter dieses Protokoll gesetzt.

Εις πίστωση των ανωτέρω, οι υπογεγραμμένοι πληρεξούσιοι έθεσαν τις υπογραφές τους στο παρόν πρωτόκολλο.

In witness whereof the undersigned Plenipotentiaries have signed this Protocol.

En foi de quoi, les plénipotentiaires soussignés ont apposé leurs signatures au bas du présent protocole.

In fede di che, i plenipotenziari sottoscritti hanno apposto le loro firme in calce al presente protocollo.

Ten blijke waarvan de ondergetekende gevolmachtigden hun handtekening onder dit protocol hebben gesteld.

Em fé do que, os plenipotenciários abaixo-assinados apuseram as suas assinaturas no final do presente protocolo.

Hecho en Copenhague, el veintitrés de abril de mil novecientos noventa y tres.

Udfærdiget i København, dentreogtyvende april nitten hundrede og treoghalvfems.

Geschehen zu Kopenhagen am dreiundzwanzigsten April neunzehnhundertdreiundneunzig.

Έγινε στην Κοπεγχάγη, στις είκοσι τρεις Απριλίου χίλια εννιακόσια ενενήντα τρία.

Done at Copenhagen on the twenty-third day of April in the year one thousand nine hundred and ninety-three.

Fait à Copenhague, le vingt-trois avril mil neuf cent quatre-vingt-treize.

Fatto a Copenaghen, addì ventitré aprile millenovecentonovantatré.

Gedaan te Kopenhagen, de drieëntwintigste april negentienhonderd drieënnegentig.

Feito em Copenhaga, em vinte e três de Abril de mil novecentos e noventa e três.

Por el Consejo de las Comunidades Europeas

For Rådet for De Europæiske Fællesskaber

Für den Rat der Europäischen Gemeinschaften

Για το Συμβούλιο των Ευρωπαϊκών Κοινοτήτων

For the Council of the European Communities

Pour le Conseil des Communautés européennes

Per il Consiglio delle Comunità europee

Voor de Raad van de Europese Gemeenschappen

Pelo Conselho das Comunidades Europeias

Por la Comisión del Acuerdo de Cartagena

Por el Gobierno de la República de Bolivia

Por el Gobierno de la República de Colombia

Por el Gobierno de la República del Ecuador

Por el Gobierno de la República del Perú

Por el Gobierno de la República de Venezuela

Anexă

SCHIMB DE SCRISORI PRIVIND TRANSPORTUL MARITIM

Bruxelles,

Stimate domn,

Vă rog a binevoi să confirmați acordul dumneavoastră cu privire la cele ce urmează:

La semnarea Acordului de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, părțile contractante s-au angajat să abordeze într-un mod corespunzător chestiunile legate de funcționarea transportului maritim, în special când aceasta ar putea da naștere unor bariere în calea dezvoltării schimburilor comerciale. În acest context, urmează să se încerce găsirea de soluții reciproc avantajoase, cu respectarea principiului concurenței libere și loiale pe bază comercială.

De asemenea, s-a convenit ca astfel de chestiuni să fie discutate și în cadrul comisiei mixte.

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

În numele Consiliului

Bruxelles,

Stimate domn,

Am onoarea de a anunța primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi și de a confirma cele ce urmează:

„La semnarea Acordului de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, părțile contractante s-au angajat să abordeze într-un mod corespunzător chestiunile legate de funcționarea transportului maritim, în special când aceasta ar putea da naștere unor bariere în calea dezvoltării schimburilor comerciale. În acest context, urmează să se încerce găsirea de soluții reciproc avantajoase, cu respectarea principiului concurenței libere și loiale pe bază comercială.

De asemenea, s-a convenit ca astfel de chestiuni să fie discutate și în cadrul comisiei mixte.”

Vă rog să acceptați, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Pentru Acordul de la Cartagina

Informații privind intrarea în vigoare a Acordului-cadru de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, Republica Bolivia, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru și Republica Venezuela

Întrucât schimbul de instrumente de notificare a îndeplinirii procedurilor necesare intrării în vigoare a acordului menționat anterior, semnat la Copenhaga la 23 aprilie 1993, a avut loc la 23 aprilie 1998, prezentul acord intră în vigoare, în conformitate cu articolul 37, la 1 mai 1998.

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31998L0029

L 148/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 98/29/CE A CONSILIULUI

din 7 mai 1998

privind armonizarea principalelor dispoziții aplicabile asigurării creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

(1)	întrucât asigurarea creditului la export pe termen mediu și lung are un rol primordial în schimburile internaționale și întrucât reprezintă un instrument esențial al politicii comerciale;

(2)	întrucât asigurarea creditului la export pe termen mediu și lung ocupă un loc important în relațiile comerciale cu țările în curs de dezvoltare și contribuie, în consecință, la integrarea lor în economia mondială, acesta fiind unul din obiectivele politicii comunitare de dezvoltare;

(3)

întrucât diferențele între sistemele publice de asigurare a creditului la export pe termen mediu și lung, cum sunt cele care funcționează în prezent în statele membre din punct de vedere al principalelor elemente constitutive ale garanțiilor, al primelor și politicilor de acoperire pot genera denaturări ale concurenței între întreprinderile din Comunitate;

(4)	întrucât ar trebui ca măsurile prevăzute de prezenta directivă să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de armonizare necesar pentru ca politica de export să se bazeze pe principii unitare și să nu fie denaturată concurența între întreprinderile din Comunitate;

(5)

întrucât, pentru a atenua actualele denaturări ale concurenței este de dorit, în conformitate cu dispozițiile articolului 112 din tratat, ca diferitele sisteme publice de asigurare a creditului la export să fie armonizate în temeiul unor principii unitare și în așa fel încât să facă parte integrantă din politica comercială comună;

(6)

întrucât instituirea de către organele publice (sau de către anumite organisme specializate controlate de acestea) a unor programe de garantare sau de asigurare a creditului la export, cu rate de primă insuficiente pentru a acoperi pe termen lung cheltuielile și pierderile inerente gestionării acestor programe este asimilată subvențiilor la export interzise prin Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, încheiat în cadrul negocierilor multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (1), și în special prin articolul 3 alineatul (1) litera (a) din acest acord, și anexa I litera (j);

(7)	întrucât prima facturată de către asigurătorii de credite ar trebui să corespundă riscului asigurat;

(8)	întrucât o armonizare ar încuraja cooperarea între asigurătorii de credite care acționează în numele sau cu sprijinul statului și ar favoriza colaborarea între întreprinderile din Comunitate, în conformitate cu articolul 130 din tratat;

(9)	întrucât atât armonizarea, cât și cooperarea sunt factori esențiali și decisivi ai competitivității exporturilor comunitare spre piețele din afara Comunității;

(10)	întrucât Cartea albă a Comisiei privind realizarea completă a pieței interne, adoptată de către Consiliul European din iunie 1985, subliniază importanța unui mediu favorabil cooperării între întreprinderile din Comunitate;

(11)	întrucât, prin decizia din 27 septembrie 1960 (2), Consiliul a instituit un grup de coordonare a politicilor referitoare la asigurarea creditelor, garanțiile și creditele financiare;

(12)

întrucât, la 15 mai 1991, grupul de coordonare menționat a desemnat experți din fiecare din statele membre din acea perioadă; întrucât aceștia au prezentat la 27 martie 1992, 11 iunie 1993 și 9 februarie 1994, în calitatea lor de grup de experți ai pieței unice 1992, rapoarte care conțineau o serie de propuneri;

(13)	întrucât prin Decizia 93/112/CEE (3), Consiliul a pus în aplicare în dreptul comunitar Aranjamentul OCDE privind orientările pentru creditele la export care beneficiază de sprijin public;

(14)

întrucât ar trebui să se abroge Directiva 70/509/CEE a Consiliului din 27 octombrie 1970 privind adoptarea unei polițe comune de asigurare a creditului pentru operațiunile pe termen mediu și lung cu cumpărători publici (4) și Directiva 70/510/CEE a Consiliului din 27 octombrie 1970 privind adoptarea unei polițe comune de asigurare a creditului pentru operațiunile pe termen mediu și lung cu cumpărători privați (5);

(15)	întrucât această primă armonizare a dispozitivelor de asigurare a creditului la export trebuie să fie considerată o etapă inițială spre convergența diferitelor sisteme ale statelor membre,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezenta directivă se aplică acoperirii operațiunilor legate de exportul de bunuri și/sau servicii originare dintr-un stat membru, cu condiția ca acest sprijin să fie acordat direct sau indirect, în numele sau cu sprijinul unuia sau mai multor state membre, cu o durată totală de risc de cel puțin doi ani, mai exact durata de rambursare să includă durata de fabricație.

Prezenta directivă nu se aplică acoperirii garanțiilor de ofertă, de restituire a unui acont, de bună executare și de reținere a garanției. De asemenea, nu se aplică nici acoperirii riscurilor legate de echipamentele și materialele de lucrări publice folosite pe plan local pentru a permite executarea contractului comercial.

Articolul 2

Obligațiile statelor membre

Statele membre veghează ca orice organism care acordă direct sau indirect o acoperire sub formă de asigurare, de garanții sau de refinanțare a creditului la export, în numele sau cu sprijinul statului membru, care reprezintă însuși guvernul sau care este controlat de către guvernul care acordă acoperirea sau care acționează sub răspunderea acestuia, denumit în continuare „asigurător”, să acopere, în conformitate cu dispozițiile înscrise în anexă, operațiunile legate de exportul de bunuri și/sau servicii destinate țărilor care nu aparțin Comunității și finanțate de un credit-cumpărător sau de un credit-furnizor sau plătite în numerar.

Articolul 3

Aplicarea deciziilor

Deciziile menționate la punctul (46) din anexă sunt luate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4.

Articolul 4

Comitetul

Comisia este asistată de un comitet compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsuri care sunt aplicabile imediat. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz:

—	Comisia amână aplicarea măsurilor adoptate cu cel mult o lună de la data comunicării acestora;

—	Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termenul prevăzut la prima liniuță.

Articolul 5

Raportul și revizuirea

Înainte de 31 decembrie 2001, Comisia prezintă Consiliului un raport cu privire la experiența dobândită și convergența realizată în cadrul aplicării dispozițiilor stabilite de prezenta directivă.

Articolul 6

Relația cu alte proceduri

Procedurile prevăzute de prezenta directivă le completează pe cele stabilite de Decizia 73/391/CEE (6).

Articolul 7

Abrogarea

Directivele 70/509/CEE și 70/510/CEE se abrogă.

Articolul 8

Transpunerea

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 aprilie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 10

Destinatarii

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 mai 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

M. BECKETT

(1) JO L 336, 23.12.1994, p. 156.

(2) JO 66, 27.10.1960, p. 1339/60.

(3) JO L 44, 22.2.1993, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 97/530/CE (JO L 216, 8.8.1997, p. 77).

(4) JO L 254, 23.11.1970, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(5) JO L 254, 23.11.1970, p. 26. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(6) JO L 346, 17.12.1973, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 76/641/CEE (JO L 223, 16.8.1976, p. 25).

ANEXĂ

PRINCIPII COMUNE APLICABILE ASIGURĂRII CREDITULUI LA EXPORT

CAPITOLUL I: ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE GARANȚIEI

SECȚIUNEA 1: PRINCIPIILE GENERALE ȘI DEFINIȚIILE

1. Domeniul de aplicare a principiilor comune

(a)	Principiile comune definite în prezenta anexă se aplică garantării operațiunilor de credit-furnizor cu cumpărători publici sau privați, precum și garanției operațiunilor de credit-cumpărător cu împrumutați publici sau privați.

(b)	Principiile comune se aplică garantării tuturor riscurilor definite la punctul 4. Totuși, asigurătorul poate decide, de la caz la caz, limitarea garanției la anumite riscuri.

(c)

Atunci când toate obligațiile unui debitor privat sunt integral și în mod necondiționat garantate de către un organism care este considerat public în conformitate cu punctul 5, se aplică principiile comune cu privire la debitorii publici.

Termenul „debitor” folosit în prezenta anexă desemnează fie cumpărătorul, fie împrumutatul menționat la punctul (1) litera (a), fie garantul lor pentru operațiunea asigurată.

2. Caracteristicile creditului-furnizor

(a)

Termenul „credit-furnizor” se aplică unui contract comercial care prevede exportul de bunuri și/sau servicii originare dintr-un stat membru, încheiat între unul sau mai mulți furnizori și unul sau mai mulți cumpărători și în virtutea căruia cumpărătorul (cumpărătorii) se angajează să plătească furnizorului (furnizorilor) în numerar sau pe sistem de credit.

(b)	Regulile de garantare a creditului-furnizor se aplică atunci când această garanție este acordată întreprinderilor stabilite într-un stat membru în conformitate cu articolul 58 din tratat.

(c)	În cazul în care un contract comercial este finanțat printr-un credit-cumpărător sau prin orice altă formulă financiară, garanției acordate exportatorului cu titlu de contract comercial propriu-zis i se aplică regulile care se aplică garanției creditelor-furnizor.

3. Caracteristicile creditului-cumpărător

(a)

Termenul „credit-cumpărător” se raportează la un acord de împrumut încheiat între una sau mai multe instituții financiare și unul sau mai mulți împrumutați, care finanțează un contract comercial de export de bunuri și/sau servicii originare dintr-un stat membru, în temeiul căruia instituția (instituțiile) de împrumut se angajează să plătească în numerar, în numele cumpărătorului (cumpărătorilor)/împrumutatului (împrumutaților), furnizorului (furnizorilor) în cadrul operațiunii respective, în timp ce cumpărătorul (cumpărătorii)/împrumutatul (împrumutații) rambursează suma instituțiilor creditoare la termenul stabilit.

(b)

Regulile de garantare a creditului-cumpărător se aplică atunci când garanția este acordată unor instituții financiare, indiferent de locul unde au fost înființate sau înregistrate, cu condiția ca acest credit-furnizor să constituie un angajament necondiționat al împrumutatului de a-și rambursa datoria, independent de executarea contractului comercial care urmează sa fie finanțat.

(c)

Regulile de garantare a creditului-cumpărător se aplică garanției acordate unei instituții financiare sub forma unor titluri negociabile, deținute legal de această instituție financiară, care urmează să fie plătite de către un cumpărător în conformitate cu orice formulă de finanțare a unui contract comercial.

4. Definirea riscurilor asumate

(a)	Riscul comercial al debitorilor privați este definit la punctele 14-16.

(b)	Riscul politic este definit la punctele 17-22, în ceea ce-i privește pe debitorii privați, și la punctele 15-22 în ceea ce-i privește pe debitorii publici.

(c)	Riscul de fabricație este definit la punctul 6 litera (b).

(d)	Riscul de credit este definit la punctul 6 litera (c).

5. Statutul debitorului

(a)

Orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăși autoritatea publică și care nu poate fi declarată insolvabilă, nici din punct de vedere juridic, nici administrativ, este considerată debitor public. Poate fi vorba fie despre un debitor suveran, adică o entitate care întrupează deplina încredere și girul statului, cum ar fi, de exemplu, Ministerul de Finanțe sau Banca Centrală, fie despre orice altă entitate publică subordonată, cum ar fi o colectivitate regională, municipală, parastatală sau un alt organism public.

(b)

Pentru a aprecia statutul unui debitor, asigurătorul ia în considerare:

—	statutul juridic al debitorului;

—	eficacitatea reală a oricărei acțiuni juridice împotriva debitorului;

—

sursele de finanțare și de venituri ale debitorului; trebuie să se ia în considerare faptul că un debitor public poate, de asemenea, să-și achite datoriile apelând la resurse care nu provin din venituri publice centrale, ci, de exemplu, din venituri provenite din impozitele și taxele locale sau din furnizarea de servicii publice;

—	gradul de influență sau de control pe care îl pot exercita organele centrale ale țării de stabilire asupra debitorului.

(c)	Orice debitor care nu este public în conformitate cu criteriile menționate anterior este, în principiu, considerat privat.

Secțiunea 2: Domeniul de aplicare a garanției

6. Riscurile acoperite

(a)	Riscurile acoperite sunt riscurile de pagubă care rezultă din fabricare și riscurile de credit.

(b)

Paguba care rezultă din riscul de fabricare se realizează atunci când executarea obligațiilor contractuale ale titularului poliței sau fabricarea bunurilor comandate este întreruptă pe o perioadă de șase luni consecutive, cu condiția ca această întrerupere să fie direct și exclusiv cauzată de unul sau mai mulți dintre factorii generatori de pagubă menționați la punctele 14-22.

(c)

Paguba care rezultă din riscul de credit se realizează atunci când titularul poliței se găsește în imposibilitatea de a recupera orice sumă aferentă acestuia în conformitate cu contractul comercial sau acordul de împrumut în cauză în trei luni până la scadență, cu condiția ca această imposibilitate să derive direct și exclusiv din unul sau mai mulți dintre factorii generatori de pagubă menționați la punctele 14-22.

(d)	Atunci când garanția riscului legată de un credit-cumpărător este necondiționată, asigurătorul aplică principiile și procedurile stipulate la punctele 32, 33 și 47 litera (a).

7. Domeniul de aplicare a garanției

(a)

Garantarea riscului de fabricare se referă, în limita valorii contractului, la cheltuielile efectuate de titularul poliței, fie pentru executarea obligațiilor sale contractuale, fie pentru fabricarea bunurilor care fac obiectul contractului, cu condiția ca aceste cheltuieli să fie efectiv imputabile executării contractului.

Garantarea riscului de fabricare nu se referă la:

—	cheltuielile referitoare la bunuri și/sau servicii pentru care acoperirea riscului de credit a produs deja efecte;

—

sumele achitate de către titularul poliței pe motivul asumării unui angajament de cauțiune semnat în cadrul contractului garantat. Această dispoziție nu îl împiedică totuși pe asigurător să acopere acest risc în afara domeniului de aplicare a prezentei directive și sumele corespunzătoare penalităților și daunelor-interese plătite debitorului de către titularul poliței.

(b)

Garantarea riscului de credit se referă la sumele (principal și dobânzi) datorate de către cumpărător în temeiul contractului comercial sau de către împrumutat în temeiul acordului de împrumut, inclusiv dobânzile exigibile după data scadenței (dobânzi moratorii).

Garantarea riscului de credit nu se referă la sumele corespunzătoare penalităților și daunelor-interese plătite debitorului de către titularul poliței.

8. Cota-parte garantată

(a)	Cota-parte garantată și baza care permite determinarea valorii maxime a indemnizației la care asigurătorul poate fi obligat sunt precizate în mod expres în polița de asigurare a creditului eliberată de acest asigurător.

(b)	Asigurătorul care acordă o cotă-parte mai mare de 95 % este obligat să se conformeze principiilor și procedurilor stipulate la punctele 32, 33 și 47 litera (a).

9. Cota-parte negarantată

Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 8 litera (b), titularul poliței suportă orice cotă-parte negarantată. Asigurătorul poate decide să îl autorizeze pe titularul poliței să transfere în totalitate sau parțial această cotă-parte negarantată.

10. Garantarea operațiunilor efectuate în monede străine

În cazul operațiunilor care stipulează o plată sau o finanțare în una sau mai multe monede străine, acoperirea se poate acorda în oricare din aceste monede.

11. Furnizări străine

Subcontractele care provin din unul sau mai multe state membre sunt încorporate în mod automat în garanție, în conformitate cu Decizia 82/854/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1982 privind regimul aplicabil, în domeniile garanțiilor și finanțărilor la export, anumitor subcontracte care provin din alte state membre sau din țări care nu sunt membre ale Comunității Europene (1).

12. Producerea de efecte de către garanție

(a)	În cazul unui credit-cumpărător, garanția produce efecte la data intrării în vigoare a acordului de împrumut, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prealabile stipulate în polița de asigurare a creditului și în acordul de împrumut.

(b)	În cazul unui credit-furnizor, garanția riscului de fabricație produce efecte la data intrării în vigoare a contractului comercial, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prealabile stipulate în polița de asigurare a creditului și în contractul comercial.

Garanția riscului de credit produce efecte la data la care executarea integrală a obligațiilor sale contractuale îi dă titularului poliței un drept la plată, cu condiția să fi fost îndeplinite condițiile prealabile prevăzute în polița de asigurare a creditului și în contractul comercial. Totuși, această garanție a riscului de credit poate produce efecte la data fiecărui export sau a fiecărei livrări parțiale, sub rezerva ca prin condițiile contractului să se acorde titularului poliței dreptul la plata unei sume fixe și definitive corespunzând valorii bunurilor și/sau serviciilor expediate sau livrate.

Secțiunea 3: Factorii generatori de pagubă și exonerarea de răspundere

13. Obligația asigurătorului

Asigurătorul trebuie să-și asume răspunderea pentru pagubele direct și exclusiv datorate unuia sau mai multa dintre factorii generatori menționați la punctele 14-22.

14. Insolvabilitatea

Insolvabilitatea de drept sau de fapt a debitorului privat și, după caz, a garantului său.

15. Neexecutarea

Neexecutarea de către debitor și, după caz, de către garantul său.

16. Rezilierea sau refuzul arbitrar

Decizia cumpărătorului beneficiar al unui credit-furnizor de a suspenda sau de a rezilia contractul comercial sau de a refuza preluarea livrării de bunuri sau de servicii comandate, fără a fi autorizat în acest sens.

17. Decizia unei țări terțe

Orice act sau decizie luată de către guvernul unei țări, alta decât cea a asigurătorului sau cea a titularului poliței, inclusiv orice act sau decizie a autorităților publice, asimilate unei intervenții a guvernului și care împiedică executarea acordului de împrumut sau a contractului comercial, după caz.

18. Moratoriul

Moratoriu general stabilit de către guvernul țării debitorului sau de către cel al unei terțe țări, prin intermediul căreia trebuie efectuată plata datorată în temeiul acordului de împrumut sau contractului comercial.

19. Împiedicarea sau întârzierea

transferului de fonduriEvenimente politice, dificultăți economice sau măsuri legislative sau administrative care survin sau sunt luate în afara țării asigurătorului și care împiedică sau întârzie transferul fondurilor vărsate în temeiul acordului de împrumut sau contractului comercial.

20. Dispozițiile legale adoptate în țara debitorului

Dispozițiile legale adoptate în țara debitorului, care declară liberatorii vărsămintele efectuate de acesta în monedă locală, deși, ca urmare a fluctuațiilor cursului de schimb, aceste vărsăminte, convertite în moneda contractului comercial sau a acordului de împrumut, nu mai acoperă valoarea creanței în momentul transferului de fonduri.

21. Decizia țării asigurătorului sau a titularului poliței

Orice act sau orice decizie luată de către guvernul țării asigurătorului sau a titularului poliței, în special orice act sau decizie a Comunității Europene care vizează comerțul între un stat membru și țări terțe, cum ar fi o interdicție de a exporta, cu condiția ca efectele sale să nu fie acoperite pe alte căi de către guvernul respectiv.

22. Forța majoră

Cazuri de forță majoră care survin în afara țării asigurătorului și care ar putea include războaiele, inclusiv războaiele civile, revoluțiile, revoltele, tulburările sociale, cicloanele, inundațiile, seisme, erupțiile vulcanice, tsunami și accidentele nucleare, cu condiția ca efectele acestora nu fie acoperite în alt mod.

23. Exonerarea de răspundere

Asigurătorul ar trebui să fie abilitat să-și decline răspunderea pentru orice pagubă datorată direct sau indirect următoarelor cauze:

(a)	orice acțiune sau omitere a titularului poliței sau a oricărei alte persoane care acționează în numele acestuia;

(b)	orice dispoziție care restrânge drepturile titularului poliței, inclusă în acordul de împrumut, în contractul comercial sau în orice alt document care face referire la astfel de cazuri, inclusiv cele referitoare la garanțiile sau cauțiunile constituite;

(c)	orice acord încheiat între titularul poliței și debitor după încheierea acordului de împrumut sau a contractului comercial și care împiedică sau întârzie plata creanței;

(d)	cu titlu de credit-furnizor, orice neexecutare din partea subcontractorilor, cocontractanților sau altor prestatori a obligațiilor care le revin, sub rezerva ca această neexecutare să nu se datoreze evenimentelor politice descrise printre factorii generatori de pagubă enumerați la punctele 17-22.

Secțiunea 4: Dispoziții aplicabile indemnizației pentru cazul asigurat

24. Termenul în care se așteaptă plata indemnizației

(a)	Termenul în care se așteaptă plata indemnizației corespunde duratei stabilite pentru ca riscul acoperit să se realizeze, în conformitate cu punctul 6 literele (b) și (c).

(b)

Nu este necesar să se stabilească un termen în care se așteaptă plata indemnizației:

—	atunci când, în cazul unui debitor privat, neplata se datorează insolvabilității de fapt sau de drept a acestuia;

—	în cazul unui acord bilateral de consolidare încheiat între guverne.

25. Indemnizația și cesiunea drepturilor

(a)

Titularul poliței poate invoca dreptul la indemnizație la expirarea termenului în care se așteaptă plata indemnizației definit la punctul 24, sub rezerva respectării condițiilor prealabile asigurării și indemnizației, a valabilității din punct de vedere juridic a creanței care urmează sa fie indemnizată și a administrării riscului de către titular cu diligența necesară.

(b)	Asigurătorul beneficiază de cesiunea drepturilor titularului poliței în temeiul acordului de împrumut sau a contractului comercial, după caz.

26. Obligațiile garantate ale debitorului

În cazul în care obligațiile debitorului față de titularul poliței sunt însoțite cu o garanție, acest titular trebuie să-și fi luat toate măsurile necesare, așa cum sunt ele cerute în cadrul poliței, nu numai pentru a se asigura ca această garanție sau cauțiune să fie valabilă și realizabilă, dar și pentru a o realiza efectiv.

27. Calcularea indemnizației

Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 31, la calcularea indemnizației asigurătorul are grijă să nu plătească titularului poliței o sumă mai mare decât valoarea efectivă a pierderilor totale suferite de acesta, nici mai mare decât valoarea pe care titularul poliței era efectiv îndreptățit să o primească, după caz, fie de la împrumutat în temeiul acordului de împrumut, fie de la cumpărător în temeiul contractului comercial.

28. Plata indemnizației

Indemnizația se plătește fără întârziere, cel mai târziu, totuși, în luna imediat următoare expirării termenului în care se așteaptă plata indemnizației, sub rezerva informării asigurătorului imediat despre producerea cazului asigurat și a primirii în timp util a tuturor informațiilor, tuturor documentelor și tuturor pieselor doveditoare care atestă valabilitatea creanței.

În cazul riscului de fabricație, indemnizația se varsă luna următoare, fie la data expirării termenului în care se așteaptă plata indemnizației, fie la data de predare a raportului stabilit, după caz, de către un expert, fie la data la care titularul poliței și asigurătorul se pun de acord asupra valorii indemnizației, data reținută fiind cea mai târzie dintre cele trei.

29. Contestațiile referitoare la cazul asigurat

În cazul în care pierderile care fac obiectul cererii de indemnizare prezentată de către titularul poliței corespund unor drepturi care sunt contestate, asigurătorul poate amâna plata indemnizației până când contestația se rezolvă în favoarea titularului poliței de către instanța judecătorească sau organismul de arbitraj desemnat în acordul de împrumut sau în contractul comercial, după caz.

30. Acordul bilateral de consolidare încheiat între guverne

(a)

În cazul în care acordul de împrumut sau contractul comercial face obiectul unui acord bilateral de consolidare încheiat între guverne, titularul poliței se conformează condițiilor acestui acord atât în ceea ce privește fracțiunile garantate, cât și cele negarantate ale acordului de împrumut sau contractului comercial. Titularul poliței îi acordă asigurătorului toată asistența dorită pentru a permite executarea acestui acord de consolidare.

(b)	În cazul în care suma asigurată este inclusă într-un acord bilateral de consolidare încheiat între guverne, asigurătorul poate renunța la termenul de o lună prevăzut la punctul 28 după ce acest acord de consolidare produce efecte.

31. Cheltuielile suplimentare

Cheltuielile suplimentare care rezultă din măsurile luate pentru a limita sau a evita pierderea sunt acoperite proporțional cu cotele-părți garantate prevăzute de polița de asigurare a creditului, sub rezerva aprobării lor de către asigurător. Aceste cheltuieli suplimentare le includ, în special, pe cele referitoare la cheltuielile acțiunii în justiție sau la alte cheltuieli judiciare în vederea limitării sau evitării pierderii, dar le exclud pe cele care vizează atestarea valabilității unei creanțe.

În cazul în care totuși aceste cheltuieli se raportează și la sume totale sau scadențe negarantate de către asigurător, ele sunt imputate în mod proporțional sumelor sau scadențelor garantate sau negarantate.

CAPITOLUL II: PRIMA

32. Principiile generale ale stabilirii valorii primei

Primele trebuie să conveargă. În acest scop, prima percepută în cadrul asigurării creditului la export:

—	trebuie să corespundă riscului acoperit (risc de țară, suveran, public și/sau privat);

—	trebuie să reflecte într-un mod corespunzător domeniul de aplicare și calitatea garanției acordate;

—	nu trebuie să fie stabilită la un nivel insuficient pentru a acoperi costurile și pierderile de administrare pe termen lung.

33. Calitatea garanției

La evaluarea calității garanției menționate la punctul 32, asigurătorul ia în considerare în mod corespunzător cota-parte garantată, caracterul condițional al garanției și orice alt element care afectează această calitate.

34. Evaluarea riscului de țară

Nivelul primei care urmează sa fie aplicată fiecărei țări sau fiecărei categorii de țări este stabilit pe baza unei evaluări corecte a riscului de țară.

35. Solvabilitatea debitorului

La stabilirea ratelor de primă, asigurătorul ia în considerare, în mod corespunzător, solvabilitatea debitorului, inclusiv statutul său în conformitate cu punctul 5.

36. Durata riscului

La calcularea primei, asigurătorul ia în considerare durata totală a riscului, precum și tipul rambursării și dobânzile.

37. Baza de calcul a garanției

(a)

Prima este calculată în funcție de baza de calcul a garanției și se bazează, atât cât este posibil, pe primele minime inițiale de referință. Punctele de referință sunt exprimate în procente dintr-o valoare de referință reprezentând acoperirea integrală a primelor la data asigurării sau a garanției; în ceea ce privește riscul de credit, această valoare de referință corespunde cel puțin valorii principalului împrumutului sau fracțiunii (re)finanțate a contractului comercial, după caz, iar în ceea ce privește riscul de fabricație, valorii contractului, aconturile vărsate fiind deduse.

(b)	În cazul riscului de fabricație, baza de calcul a garanției poate fi redusă la pierderea minimă prevăzută.

38. Plata primei

(a)	Valoarea totală a primei se datorează la data poliței de asigurare a creditului sau a garanției sau la data la cere contractul sau a acordul de împrumut produc efecte.

(b)	Plata primei poate fi eșalonată sau efectuată asociat cu rata dobânzii unei marje, cu condiția ca ea să corespundă, în termeni de valoare netă actuală, valorii primei menționate la litera (a).

CAPITOLUL III: POLITICA DE ACOPERIRE LA NIVEL DE ȚARĂ

39. Stabilirea politicii de acoperire la nivel de țară

(a)

Asigurătorul își definește, luând în considerare importanța sa și constrângerile economice structurale, propria politică de acoperire la nivel de țară, pe baza evaluării riscului de țară, a totalului riscurilor existente acoperite pentru fiecare țară și a alcătuirii portofoliului său de riscuri la nivel de țară.

(b)	În momentul definirii politicii sale de acoperire la nivel de țară, asigurătorul ia în considerare clasificarea fiecărei țări debitoare.

(c)	Totuși, asigurătorul are dreptul de a suspenda sau a limita acoperirea operațiunilor efectuate către o anumită țară, indiferent de clasificarea acesteia.

40. Stabilirea totalului riscurilor existente

Totalul riscurilor existente se stabilește, în limitele cotei-părți garantate, în funcție de volumul operațiunilor efectuate pe termen mediu și lung, definit în articolul 1 din directivă.

41. Riscul de țară

(a)	În cadrul politicii sale de acoperire, asigurătorul nu aplică în principiu nici o restricție țărilor care aparțin grupului cu cel mai mic risc.

(b)	Se pot aplica totuși anumite restricții în politica sa de acoperire în ceea ce privește alte țări.

(c)

Un asigurător care, în principiu, nu oferă acoperire unei țări sau unui anumit grup de țări poate totuși garanta în mod excepțional anumite operațiuni pe motive de politică bilaterală sau de interes național sau în cazul în care o sumă suficientă de valută străină liber convertibilă este disponibilă pentru operațiunea respectivă.

(d)

În cazul țărilor menționate la litera (b), asigurătorul poate stabili limite de angajament, individual sau cumulat, de exemplu:

—	cumulul de riscuri la nivelul acestei țări;

—	volumul total al promisiunilor sale de garanție;

—	valoarea noilor contracte care urmează să fie garantate;

—	suma maximă garantată pentru fiecare operațiune.

Asigurătorul poate, de asemenea, să crească prima aplicabilă.

Sub aceste limite de angajament pentru o anumită țară, nu se aplică, de regulă, nici o restricție în politica de acoperire.

42. Condiții specifice de acoperire la nivel de țară

În orice împrejurare, asigurătorul poate aplica în mod sistematic unei anumite țări, independent de categoria din care face parte, un anumit număr de condiții de acoperire, cum ar fi:

—	garanție de plată sau de transfer de la Banca Centrală sau Ministerul de Finanțe din țara respectivă;

—	scrisoare de credit irevocabilă sau garanție bancară;

—	prelungirea termenului în care se așteaptă plata indemnizației;

—	reducerea cotei-părți garantate;

—	restrângerea acoperirii pentru anumite sectoare de activitate sau anumite tipuri de proiecte.

CAPITOLUL IV: PROCEDURA DE NOTIFICARE

43. Natura procedurilor de notificare

(a)	Asigurătorul aplică procedurile expuse în continuare principiilor comune enunțate în capitolele I, II și III.

(b)	Aceste proceduri le completează pe cele definite de Decizia 73/391/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1973 privind procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării de credite, garanțiilor și creditelor financiare (2).

44. Tipuri de proceduri de notificare

Există patru tipuri de proceduri de notificare destinate Comisiei și altor asigurători:

—	notificarea anuală pentru informare;

—	notificarea pentru decizie;

—	notificarea ex ante pentru informare și

—	notificarea ex post pentru informare.

Datele furnizate nu trebuie divulgate terților.

45. Notificarea anuală pentru informare

(a)

La sfârșitul fiecărui an și în orice caz nu mai târziu de 30 aprilie a anului următor, fiecare asigurător adresează celorlalți asigurători și Comisiei un raport retrospectiv al activității pe care a exercitat-o în cursul anului precedent. Acest raport se referă la toate țările debitoare și precizează, pentru fiecare din aceste țări:

—	valoarea promisiunilor de garanție ale asigurătorului;

—	totalul riscurilor existente acoperite, definit la punctul 40;

—	primele percepute;

—	valoarea reacoperirilor efectuate și

—	valoarea indemnizațiilor vărsate.

(b)

La începutul fiecărui an și cel mai târziu la 31 ianuarie, fiecare asigurător informează ceilalți asigurători și Comisia cu privire la politica de acoperire, inclusiv la natura și nivelul plafoanelor, precum și la condițiile cărora el înțelege să subordoneze în mod sistematic acordarea garanției sale, politică pe care o are în vedere sau pe care o va practica în cursul anului viitor.

46. Notificarea pentru decizie

(a)	În cazul ofertelor concurente ale unor exportatori sau bănci comunitare, asigurătorul implicat răspunde rapid oricărei cereri de informații prezentată de un alt asigurător implicat cu privire la statutul – definit la punctul 5 – debitorului operațiunii respective.

(b)	În eventualitatea unui dezacord asupra statutului debitorului, asigurătorii implicați transmit informația celorlalți asigurători și le propun o înțelegere asupra unui statut convenit de comun acord.

(c)

În cazul în care asigurătorii nu se pot înțelege asupra statutului debitorului în zece zile lucrătoare de la cererea de informații, asigurătorii implicați aduc dosarul și informațiile corespunzătoare în atenția Comisiei, care adoptă o decizie în conformitate cu procedura definită la articolul 4 din prezenta directivă.

47. Notificarea ex ante pentru informare

(a)

Asigurătorul care intenționează să deroge de la dispozițiile prezentei anexe și să acorde condiții de acoperire mai avantajoase în cadrul unei operațiuni izolate sau al unei serii de operațiuni, în unul sau mai multe sectoare, uneia sau mai multor țări sau chiar la nivelul dispozitivului său general, este obligat să notifice intenția sa celorlalți asigurători și Comisiei cu cel puțin șapte zile lucrătoare înainte ca decizia sa să producă efecte, precizând motivele derogării respective – de exemplu, necesitatea de a se alinia la concurența internațională – și nivelul primei pe care intenționează să o aplice.

(b)	Asigurătorul care intenționează să aplice un nivel de primă mai mic decât cel pe care-l notifică anual în conformitate cu punctul 45 litera (b), este obligat să notifice intenția sa celorlalți asigurători și Comisiei cu cel puțin șapte zile lucrătoare înainte ca decizia sa să producă efecte.

(c)

Asigurătorul care, în urma notificării efectuate de un alt asigurător în conformitate cu litera (a) sau (b), intenționează să acorde condiții mai favorabile decât asigurătorul care a făcut această primă notificare, trebuie să notifice intenția sa celorlalți asigurători și Comisiei cu cel puțin șapte zile lucrătoare înainte ca decizia sa să producă efecte, precizând nivelul primei pe care intenționează să o aplice.

(d)

Asigurătorul care, în conformitate cu punctul 41 litera (c), intenționează să acopere anumite operațiuni cu debitori din țări pentru care în mod normal nu acordă acoperire, notifică intenția sa celorlalți asigurători și Comisiei cu cel puțin șapte zile lucrătoare înainte ca decizia sa să producă efecte sale, precizând nivelul primei pe care intenționează să o aplice.

48. Notificarea ex post pentru informare

(a)

Asigurătorul care decide să deroge de la dispozițiile prezentei anexe și să acorde condiții de acoperire mai puțin avantajoase în cadrul unei operațiuni izolate sau al unei serii de operațiuni, în unul sau mai multe sectoare, uneia sau mai multor țări sau chiar la nivelul dispozitivului său general, este obligat să notifice intenția sa celorlalți asigurători și Comisiei, cel mai târziu la 31 ianuarie, pentru anul calendaristic precedent.

(b)	Asigurătorul care decide să ajusteze unul sau mai multe elemente ale politicii sale de acoperire la nivel de țară, comunicată anual în conformitate cu punctul 45 litera (b), notifică imediat aceasta celorlalți asigurători și Comisiei.

(c)	Asigurătorul care, în urma unei notificări efectuate în conformitate cu punctul 47 litera (a) și/sau (b), decide să acorde aceleași condiții ca și asigurătorul care a făcut această primă notificare, notifică imediat aceasta celorlalți asigurători și Comisiei.

(d)	Fiecare asigurător răspunde fără întârziere și în mod detaliat oricărei cereri de precizare sau de informații prezentate de alți asigurători sau de către Comisie în legătură cu activitatea sa.

49. Utilizarea unui sistem de poștă electronică

Toate notificările se efectuează în mod normal prin sistemul de poștă electronică sau, dacă este nevoie, prin orice alt mijloc potrivit de comunicare scrisă instantanee.

(1) JO L 357, 18.12.1982, p. 20.

(2) JO L 346, 17.12.1973, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima data prin Actul de aderare din 1994.

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

41998A0363

L 156/108

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD INTERN

între reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE

REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE ALE COMUNITĂȚII EUROPENE, REUNIȚI ÎN CONSILIU,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât cea de-a patra Convenție ACP-CE, semnată la Lomé la 15 decembrie 1989 (denumită în continuare „convenția”), astfel cum a fost modificată prin Acordul de modificare a celei de-a patra Convenții ACP-CE de la Lomé, semnat în Mauritius la 4 noiembrie 1995, a stabilit suma totală a ajutoarelor comunitare pentru statele ACP pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1 martie 1995, la 14 625 milioane ECU, din care 12 967 milioane ECU provenind de la Fondul European de Dezvoltare și 1 658 milioane ECU provenind de la Banca Europeană de Investiții (în continuare denumită „banca”);

întrucât reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, au convenit să stabilească la 165 milioane ECU nivelul ajutoarelor din partea Fondului European de Dezvoltare pentru țările și teritoriile de peste mări pentru care se aplică partea a patra din tratat (în continuare denumite „TTPM”); întrucât se prevede, de asemenea, ca banca să realizeze din propriile sale resurse operațiuni în valoare de 35 de milioane ECU în TTPM;

întrucât ECU utilizat pentru aplicarea prezentului acord este definit în Regulamentul (CEE) nr. 3180/78 al Consiliului din 18 decembrie 1978 de schimbare a valorii unității de cont utilizate de Fondul European de Cooperare Monetară (1) sau, dacă este cazul, în orice regulament ulterior al Consiliului care definește compoziția ECU;

întrucât pentru a pune în aplicare convenția și decizia de asociere a TTPM (denumită în continuare „decizia”), ar trebui instituit un al optulea Fond European de Dezvoltare și ar trebui stabilită o procedură pentru furnizarea de fonduri și contribuții din partea statelor membre către aceste fonduri;

întrucât ar trebui stabilite regulile de administrare a cooperării financiare, ar trebui determinată procedura de programare, examinare și aprobare a ajutoarelor și ar trebui definite modalitățile de control al utilizării ajutoarelor;

întrucât ar trebui instituit un comitet al reprezentanților guvernelor statelor membre sub auspiciile Comisiei, iar un comitet similar ar trebui instituit sub auspiciile băncii; întrucât ar trebui armonizate lucrările realizate de Comisie și de bancă pentru aplicarea convenției și a dispozițiilor corespunzătoare ale deciziei; întrucât este, în consecință, dezirabil ca, în măsura posibilităților, componența comitetelor instituite sub auspiciile Comisiei și băncii să fie identic;

întrucât Rezoluția Consiliului din 2 decembrie 1993 și concluziile Consiliului din 6 mai 1994 se referă la coordonarea politicilor și a operațiunilor de cooperare din cadrul Comunității; întrucât Rezoluția Consiliului din 1 iunie 1995 reglementează complementaritatea dintre politicile de dezvoltare și operațiunile Uniunii și ale statelor sale membre;

după consultarea Comisiei,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

Articolul 1

(1) Statele membre instituie un al optulea Fond European de Dezvoltare (1995), denumit în continuare „fondul”.

(2)

(a)

Fondul constă în 13 132 milioane ECU, din care:

(i)

12 840

milioane ECU finanțate de statele membre, potrivit următoarelor contribuții:

(în milioane ECU)
Belgia	503
Danemarca	275
Germania	3 000
Grecia	160
Spania	750
Franța	3 120
Irlanda	80
Italia	1 610
Luxemburg	37
Țările de Jos	670
Austria	340
Portugalia	125
Finlanda	190
Suedia	350
Regatul Unit	1 630

(ii)

292 milioane ECU provenind din transferul de resurse nealocate sau neutilizabile din fonduri anterioare, finanțate de statele membre după cum urmează:

—

111 milioane ECU din ajustarea sumei totale a subvențiilor celui de-al șaptelea FED, hotărâte de părțile contractante în temeiul articolului 232 din convenție, conform cheii de repartizare stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Acordul intern privind finanțarea și administrarea celui de-al șaptelea FED;

—

142 milioane ECU din ajustarea sumei totale a subvențiilor celui de-al șaptelea FED care trebuie considerate inutilizabile în sensul ajutorului programabil, conform cheii de repartizare stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Acordul intern privind finanțarea și administrarea celui de-al șaptelea FED;

—	26 milioane ECU din ajustarea sumei totale a subvențiilor nealocate în cadrul celui de-al șaselea FED, conform cheii de repartizare stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Acordul intern privind finanțarea și administrarea celui de-al șaselea FED;

—	13 milioane ECU din ajustarea sumei totale a subvențiilor nealocate în cadrul celui de-al patrulea FED, conform cheii de repartizare stabilite la articolul 1 alineatul (2) din acordul intern privind finanțarea și administrarea celui de-al patrulea FED.

(b)

Alocarea contribuțiilor în temeiul literei (a) punctul (i) poate fi modificată printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate, în cazul în care un nou stat aderă la Uniunea Europeană.

Articolul 2

(1) Suma menționată la articolul 1 se alocă după cum urmează:

(a)

12 967 milioane ECU pentru statele ACP, alocate astfel:

(i)

11 967 milioane ECU sub formă de subvenții, din care:

—	1 400 milioane ECU rezervate special sprijinului pentru ajustări structurale;

—	1 800 milioane ECU sub formă de transferuri, în temeiul parții a treia titlul II capitolul 1 din convenție;

—	575 milioane ECU sub formă de facilitate specială de finanțare, în temeiul parții a treia titlul II capitolul 3 din convenție;

—	260 milioane ECU rezervate ajutorului de urgență și ajutorului pentru refugiați;

—	1 300 milioane ECU rezervate cooperării regionale;

—	370 milioane ECU rezervate finanțării subvențiilor la dobândă, menționate la articolul 235 din convenție;

—	6 262 milioane ECU rezervate finanțării ajutorului programabil național;

(ii)	1 000 milioane ECU sub formă de capital de risc;

(b)

165 milioane ECU pentru TTPM, alocate astfel:

(i)

135 milioane ECU sub formă de subvenții, din care:

—	2,5 milioane ECU sub formă de facilitate specială de finanțare, în temeiul dispozițiilor deciziei cu privire la produsele miniere;

—	5,5 milioane ECU sub formă de transferuri pentru TTPM, în temeiul dispozițiilor deciziei cu privire la sistemul de stabilizare a veniturilor din export;

—	3,5 milioane ECU rezervate ajutorului de urgență și ajutorului pentru refugiați;

—	10 milioane ECU rezervate cooperării regionale;

—	8,5 milioane ECU rezervate finanțării subvențiilor la dobândă, menționate la articolul 157 din decizie;

—	105 milioane ECU rezervate finanțării ajutorului programabil național;

(ii)	30 milioane ECU sub formă de capital de risc.

(2) Atunci când un TTPM care a devenit independent aderă la convenție, sumele indicate la alineatul (1) litera (b) punctul (i) prima, a treia, a patra și a șasea liniuță și la alineatul (1) litera (b) punctul (ii) sunt reduse, iar cele indicate la alineatul (1) litera (a) sunt majorate corespunzător printr-o decizie a Consiliului hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.

În aceste cazuri, țara interesată va continua să fie eligibilă pentru fondurile prevăzute la alineatul (1) litera (b) punctul (i) a doua liniuță, sub rezerva normelor administrative stabilite în partea a treia titlul II capitolul 1 din convenție.

Articolul 3

La suma prevăzută la articolul 1 se adaugă 1 693 milioane ECU sub formă de împrumuturi acordate de bancă din propriile resurse în condițiile stabilite de aceasta în conformitate cu dispozițiile statutului său.

Aceste împrumuturi sunt alocate după cum urmează:

(a)	suma de 1 658 milioane ECU pentru operațiuni de finanțare care urmează să fie realizate în statele ACP;

(b)	suma de 35 milioane ECU pentru operațiuni de finanțare care urmează sa fie realizate în TTPM.

Articolul 4

Partea din sumele rezervate pentru subvențiile la dobândă de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) a șasea liniuță și alineatul (1) litera (b) punctul (i) a cincea liniuță, care nu a fost angajată la sfârșitul perioadei în care sunt acordate împrumuturile băncii, este pusă din nou la dispoziție în temeiul subvențiilor din care provin acestea.

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, elaborată de comun acord cu banca, poate decide în unanimitate să mărească acest plafon.

Articolul 5

Cu excepția împrumuturilor acordate de bancă din propriile resurse, toate operațiunile financiare întreprinse în beneficiul statelor ACP sau TTPM în temeiul convenției sau al deciziei se efectuează în condițiile prevăzute în prezentul acord și sunt imputate fondului.

Articolul 6

(1) În fiecare an, Comisia, ținând cont de estimările băncii cu privire la operațiunile administrate de aceasta, stabilește și comunică Consiliului, înainte de 1 noiembrie, o situație a plăților ce urmează să fie făcute în următorul an bugetar și un calendar al solicitărilor de contribuții. Consiliul hotărăște în această privință cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4). Normele detaliate pentru plata contribuțiilor de către statele membre sunt stabilite în regulamentul financiar menționat la articolul 32.

(2) Împreună cu estimările sale anuale ale contribuțiilor, Comisia trimite Consiliului estimările sale asupra cheltuielilor, inclusiv cele referitoare la fondurile anterioare, pentru fiecare din cei patru ani care urmează anului referitor la solicitarea de contribuții.

(3) În cazul în care contribuțiile se dovedesc insuficiente pentru a răspunde necesităților efective ale fondului din exercițiul financiar respectiv, Comisia prezintă propuneri suplimentare de plăți Consiliului, care hotărăște, în cel mai scurt termen, cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4).

Articolul 7

(1) Orice sold rămas al fondului este utilizat în conformitate cu aceleași reguli stabilite în convenție, decizie și prezentul acord.

(2) La expirarea prezentului acord, statele membre sunt încă obligate să plătească, după cum se prevede la articolul 6 și în regulamentul financiar menționat la articolul 32, partea din contribuțiile acestora nesolicitată încă.

Articolul 8

(1) Statele membre se angajează să acționeze ca garant pentru bancă, renunțând la orice beneficiu de discuțiune și proporțional cu contribuțiile lor la capitalul acesteia, cu privire la toate angajamentele financiare care decurg pentru debitorii săi din contractele de împrumut încheiate de bancă cu resurse proprii în aplicarea atât a articolului 1 din al doilea Protocol financiar anexat la convenție și a dispozițiilor corespunzătoare ale deciziei, cât și, dacă este cazul, a articolelor 104 și 109 din convenție.

(2) Garanția menționată la alineatul (1) se limitează la 75 % din suma totală a creditelor deschise de bancă în baza tuturor contractelor de împrumut; aceasta se aplică pentru acoperirea tuturor riscurilor.

(3) Fără a aduce atingere garanției globale menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, cu privire la angajamentele financiare în temeiul articolelor 104 și 109 din convenție, statele membre pot acționa ca garant pentru bancă, în cazuri specifice și la cererea acesteia din urmă, pentru un procentaj mai mare de 75 % și până la 100 % din creditele deschise de bancă în temeiul contractelor de împrumut corespunzătoare.

(4) Angajamentele statelor membre, care decurg din alineatele (1), (2) și (3), fac obiectul contractelor de garanție dintre fiecare stat membru și bancă.

Articolul 9

(1) Plățile efectuate către bancă în temeiul împrumuturilor speciale acordate statelor ACP, TTPM și departamentelor franceze de peste mări începând cu 1 iunie 1964, împreună cu profiturile și veniturile din operațiunile cu capital de risc efectuate începând cu 1 februarie 1971 în beneficiul acestor state, țări, teritorii și departamente, revin statelor membre proporțional cu contribuțiile acestora la fondul din care provin aceste sume, cu excepția cazului în care Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, să le pună în rezervă sau să le aloce altor operațiuni.

Orice comision datorat băncii pentru gestionarea împrumuturilor și a operațiunilor menționate la primul paragraf sunt deduse în avans din aceste sume.

(2) Fără a aduce atingere articolului 192 din convenție, veniturile provenite din dobânzile la fondurile depuse la agenții de plată din Europa menționate la articolul 319 alineatul (4) din convenție sunt creditate într-unul sau mai multe conturi bancare deschise în numele Comisiei. După ce Comitetul FED menționat la articolul 21, hotărând cu majoritate calificată, emite un aviz, Comisia utilizează aceste venituri:

—	pentru a acoperi costurile administrative și financiare care rezultă din gestiunea numerarului fondului;

—	pentru studii cu buget limitat, pe termen scurt sau servicii de consultanță, în special pentru a-și consolida propriile capacități în domeniul analizei, al diagnosticului și al formulării de politici de ajustare structurală;

—	pentru audituri și evaluări cu buget limitat și pe termen scurt;

—	pentru studii cu buget limitat și pe termen scurt sau servicii de consultanță în cursul finalizării propunerilor de finanțare.

Cu toate acestea, hotărând la propunerea Comisiei, Consiliul poate decide cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4) să utilizeze veniturile menționate la prezentul articol în alte scopuri decât cele prevăzute la alineatul (2).

CAPITOLUL II

Articolul 10

(1) Sub rezerva articolelor 22, 23 și 24 și fără a aduce atingere atribuțiilor băncii în administrarea anumitor forme de ajutor, fondul este administrat de Comisie în conformitate cu normele stabilite în regulamentul financiar menționat la articolul 32.

(2) Sub rezerva articolelor 28 și 29, capitalurile de risc și subvențiile la dobândă finanțate din resursele fondului sunt administrate de bancă în numele Comunității în conformitate cu statutul său și regulile stabilite de regulamentul financiar menționat la articolul 32.

Articolul 11

Comisia se asigură că politica de ajutor definită de Consiliu este pusă în aplicare, la fel ca și liniile directoare în materie de cooperare pentru finanțarea dezvoltării definite de Consiliul de miniștri ACP-CE în conformitate cu articolul 325 din convenție.

Articolul 12

(1) Comisia și banca se informează reciproc și periodic asupra cererilor de finanțare care le sunt prezentate și asupra contactelor preliminare făcute cu acestea, înainte de prezentarea cererilor lor, de către organismele relevante ale statelor ACP, TTPM sau ale altor beneficiari ai ajutoarelor, astfel după cum se prevede la articolul 230 din convenție și în dispozițiile corespunzătoare ale deciziei.

(2) Comisia și banca se informează reciproc cu privire la progresul făcut în evaluarea cererilor de finanțare. Acestea schimbă toate informațiile cu caracter general necesare pentru a promova armonizarea procedurilor administrative și a direcției de urmat în lucrările lor din punctul de vedere al unei politici de dezvoltare, precum și pentru evaluarea cererilor.

Articolul 13

(1) Comisia evaluează proiecte și programe care, în temeiul articolului 233 din convenție și al dispozițiilor corespunzătoare ale deciziei, ar putea fi finanțate cu subvenții din resursele fondului.

De asemenea, Comisia evaluează cererile de transfer prezentate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 1 din convenție și al dispozițiilor corespunzătoare ale deciziei, precum și proiectele și programele eligibile pentru facilitatea specială de finanțare în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din convenție și cu dispozițiile corespunzătoare ale deciziei.

(2) Banca evaluează proiectele și programele care, în conformitate cu statutul său, articolele 233 și 236 din convenție și dispozițiile corespunzătoare ale deciziei, ar putea fi finanțate prin împrumuturi din propriile resurse cu subvenții la dobândă sau prin capital de risc.

(3) Proiectele și programele de producție din sectoarele industriale, agroindustriale, turistice, miniere sau energetice, precum și programele de transport și telecomunicații legate de aceste sectoare sunt prezentate băncii, care examinează dacă acestea sunt eligibile pentru una dintre formele de ajutor pe care le administrează.

(4) În cazul în care, în cursul evaluării unui proiect sau program de către Comisie sau de către bancă, se constată că proiectul sau programul nu ar putea fi finanțat printr-una dintre formele de ajutor administrate de instituția respectivă, aceasta din urmă, după informarea posibilului beneficiar, transmite cererea celeilalte instituții.

Articolul 14

Fără a aduce atingere mandatelor generale pe care banca le primește din partea Comunității pentru recuperarea capitalului și a dobânzilor la împrumuturile speciale și operațiunile din cadrul facilității speciale de finanțare a convențiilor anterioare, Comisia asigură, în numele Comunității, execuția financiară a operațiunilor efectuate din resursele fondului sub formă de subvenții, transferuri sau de facilitate specială de finanțare; aceasta efectuează plăți în conformitate cu regulamentul financiar menționat la articolul 32.

Articolul 15

(1) Banca asigură în numele Comunității execuția financiară a operațiunilor efectuate din resursele fondului sub formă de capitaluri de risc. În acest context, banca acționează în numele și pe riscul Comunității. Aceasta din urmă este titularul oricăror drepturi rezultate, în special al drepturilor în calitate de creditor sau proprietar.

(2) Banca asigură execuția financiară a operațiunilor efectuate prin intermediul unor împrumuturi din propriile resurse combinate cu subvenții la dobândă din resursele fondului.

CAPITOLUL III

Articolul 16

(1) Pentru a asigura transparența și coerența între operațiunile de cooperare și pentru a ameliora complementaritatea între acestea și ajutorul bilateral al statelor membre, Comisia comunică statelor membre și reprezentanților acestora la fața locului fișele de identificare a proiectelor, de îndată ce a fost luată decizia de evaluare a acestora. Comisia actualizează ulterior aceste note și informează statele membre cu privire la aceasta.

(2) Cu același obiectiv al transparenței, al coerenței și al complementarității, statele membre și Comisia își transmit periodic situații actualizate privind ajutorul pentru dezvoltare pe care l-au acordat sau intenționează să îl acorde. În afară de aceasta, în special în domeniile prioritare în care Consiliul adoptă rezoluții specifice privind coordonarea politicilor, statele membre și Comisia realizează schimburi sistematice de informații și opinii cu privire la politicile și strategiile acestora pentru fiecare țară beneficiară și, atunci când este dezirabil și posibil, convin asupra unor orientări sectoriale comune de la țară la țară, prin intermediul unor reuniuni regulate între reprezentanții Comisiei și ai statelor membre la fața locului, al unor contacte bilaterale sau reuniuni ale experților statelor membre și ai Comisiei și în contextul lucrărilor Comitetului FED menționat la articolul 21, care trebuie să joace un rol central în acest proces.

(3) De asemenea, statele membre și Comisia își comunică, prin intermediul unor reuniuni regulate între reprezentanții Comisiei și ai statelor membre la fața locului, prin contacte bilaterale sau reuniuni ale experților statelor membre și ai Comisiei și în contextul lucrărilor Comitetului FED menționat la articolul 21, orice informații pe care le posedă cu privire la alte ajutoare bilaterale, regionale sau multilaterale acordate sau prevăzute pentru statele ACP.

(4) Banca informează în mod regulat și confidențial reprezentanții statelor membre și ai Comisiei desemnați nominal cu privire la orice proiecte în beneficiul statelor ACP pe care intenționează să le evalueze.

Articolul 17

(1) Programarea prevăzută la articolul 281 din convenție este realizată în fiecare stat ACP sub responsabilitatea Comisiei și cu participarea băncii.

(2) Pentru a pregăti programarea, Comisia, în contextul unei coordonări intensificate cu statele membre, în special cele reprezentate la fața locului, și în colaborare cu banca, întreprinde o analiză economică și socială a situației economice și sociale a fiecărui stat ACP, astfel încât constrângerile și perspectivele viabile de dezvoltare să poată fi identificate și, pe această bază, să fie evaluate orientările adecvate.

(3) Analiza menționată la alineatul (2) se referă, de asemenea, la sectoarele în care Comunitatea este activă în mod special și la acelea pentru care poate fi avută în vedere o solicitare de sprijin comunitar, ținându-se seama de prioritățile politicii de cooperare a Comunității, de politicile naționale la nivel macroeconomic și sectorial și eficiența acestora, de intervențiile altor finanțatori, în special din partea statelor membre, de interdependența dintre sectoare, precum și de o evaluare detaliată a ajutorului comunitar anterior și de concluziile trase din aceasta.

(4) În baza analizei menționate la alineatul (2), Comisia pregătește un document sintetic privind strategia sa de cooperare pentru fiecare țară și regiune în care propune o strategie de ajutor comunitar.

Articolul 18

(1) Acest document este examinat de reprezentanții statelor membre, de Comisie și de bancă, în cadrul Comitetului FED menționat la articolul 21, pentru a evalua cadrul general al cooperării Comunității cu fiecare stat ACP și pentru a asigura, în măsura în care este posibil, coerența și complementaritatea între ajutorul comunitar și ajutorul statelor membre. Banca, în ceea ce o privește, indică valoarea totală posibilă a resurselor pe care are în vedere să le aloce către statul ACP.

(2) În baza acestei examinări și a propunerilor făcute de statul ACP interesat, au loc schimburi de opinii între acesta din urmă, Comisie și bancă, pentru partea interesată, în conformitate cu articolul 282 din convenție, în vederea elaborării programului orientativ de ajutor comunitar.

(3) Programul orientativ de ajutor comunitar pentru fiecare stat ACP este transmis statelor membre, astfel încât să poată avea loc un schimb de opinii între reprezentanții statelor membre și ai Comisiei. Acest schimb de opinii are loc în cazul în care este solicitat de Comisie ori de către unul sau mai multe state membre.

(4) Dispozițiile articolului 17 și ale prezentului articol referitoare la programarea națională se aplică, mutatis mutandis, programării regionale în baza articolului 160 din convenție.

Articolul 19

(1) Fără a aduce atingere posibilității prevăzute la articolul 282 alineatul (3) ca statul ACP să ceară o revizuire a programului orientativ, acest program este revizuit în conformitate cu articolul 282 alineatul (3) cel târziu la trei ani de la intrarea în vigoare a celui de-al doilea protocol financiar sau atunci când valoarea totală a deciziilor de finanțare luate în contextul programului orientativ al statului ACP a ajuns la 80 % din prima tranșă a alocării orientative, cu condiția ca acest nivel să fie atins înainte de sfârșitul respectivei perioade de trei ani.

(2) În urma revizuirii la jumătatea perioadei unui program orientativ al unui stat ACP și ținând seama de factorii menționați la articolul 282 alineatul (4) din convenție, Comisia evaluează necesitățile efective ale statului ACP în privința angajamentelor financiare până la sfârșitul perioadei celui de-al doilea Protocol financiar la convenție. Comisia decide, de la caz la caz, cu privire la alocarea și nivelul unei a doua tranșe a programului orientativ în urma unui schimb de opinii cu statele membre ale Comitetului FED în temeiul articolului 23, în baza unui document sintetic al departamentelor Comisiei.

Articolul 20

(1) Dispozițiile Convenției privind sprijinul pentru ajustare sunt puse în aplicare pe baza următoarelor principii:

(a)

la analizarea situației statelor interesate, Comisia, utilizând o metodă de diagnosticare bazată pe indicatorii enumerați la articolul 246 din convenție, evaluează amploarea și eficiența reformelor întreprinse sau planificate în domeniile reglementate de respectivul articol, în special politicile monetare, bugetare și fiscale;

(b)	sprijinul acordat pentru ajustarea structurală trebuie să se refere direct la operațiuni și măsuri adoptate de statul interesat în funcție de această ajustare;

(c)	procedurile aplicate la atribuirea contractelor trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta la procedurile administrative și comerciale normale din statele ACP interesate;

(d)

sub rezerva dispozițiilor de la litera (c), atunci când se aplică programe de import, fiecare program de sprijinire a ajustărilor structurale stabilește, pentru importuri, sistemul de atribuire a contractelor, împreună cu valoarea comenzilor de import care determină alegerea celor două forme de licitație:

—	licitație internațională;

—	atribuire directă.

Cu toate acestea, sunt urmate procedurile normale de licitație pentru importurile statului sau organismelor parapublice;

(e)

la solicitarea statului ACP interesat și după consultarea cu acest stat, se oferă asistență tehnică organismului ACP responsabil pentru punerea în aplicare a programului.

Atunci când este negociată asistența tehnică, Comisia se asigură că această asistență tehnică este responsabilă pentru:

—	supravegherea aspectelor operaționale ale programului;

—	asigurarea efectuării importurilor în cele mai bune condiții calitate/preț în urma celor mai largi consultări posibile cu furnizorii ACP și CE;

—	consilierea importatorilor, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic și justificat din punct de vedere economic, cu privire la modalitățile de extindere a piețelor acestora.

Acest personal de asistență tehnică poate, dacă este necesar, să asiste importatorii care doresc acest lucru la gruparea comenzilor atunci când bunurile ce urmează a fi importate sunt omogene și astfel să obțină un mai bun raport calitate/preț;

(f)

sprijinul bugetar direct trebuie să corespundă în întregime cu cadrul macroeconomic și bugetar ca element al programului general de reformă și trebuie supus excepțiilor uzuale aplicate în cadrul programelor generale și sectoriale de import. În special, asistența nu trebuie utilizată pentru a sprijini cheltuieli în scop militar.

(2) Comisia informează statele membre, în măsura în devine necesar și cel puțin o dată pe an, cu privire la punerea în aplicare a programelor de ajustare structurală și cu privire la orice problemă legată de menținerea eligibilității. Informațiile furnizate, însoțite de toate elementele necesare, inclusiv date statistice, acoperă în special aplicarea corespunzătoare a acordului încheiat cu organismul ACP responsabil de punerea în aplicare a programului, inclusiv dispoziții referitoare la consultările menționate la alineatul (1) litera (e) al doilea paragraf a doua liniuță. În baza acestor informații, a progresului programelor de import și coordonării cu alți donatori, Consiliul, hotărând cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4), la propunerea Comisiei, poate ajusta acordurile de punere în aplicare a programelor specificate la alineatul (1).

CAPITOLUL IV

Articolul 21

(1) Se instituie, sub auspiciile Comisiei, un comitet (denumit în continuare „Comitetul FED”), alcătuit din reprezentanții guvernelor statelor membre, pentru resursele fondului pe care aceasta îl administrează.

Comitetul FED este prezidat de un reprezentant al Comisiei, iar secretariatul său este asigurat de către Comisie.

Un reprezentant al băncii ia parte la lucrările acestuia.

(2) Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă regulamentul de procedură al Comitetului FED.

(3) În cadrul Comitetului FED, voturile statelor membre sunt ponderate după cum urmează.

Belgia	9
Danemarca	5
Germania	50
Grecia	4
Spania	13
Franța	52
Irlanda	2
Italia	27
Luxemburg	1
Țările de Jos	12
Austria	6
Portugalia	3
Finlanda	4
Suedia	6
Regatul Unit	27

(4) Comitetul FED hotărăște cu o majoritate calificată de 145 de voturi, exprimând votul favorabil a cel puțin opt state membre.

(5) Ponderarea prevăzută la alineatul (3) și majoritatea calificată menționată la alineatul (4) sunt modificate, printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate, în cazul menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (b).

Articolul 22

(1) Comitetul FED își concentrează activitatea pe problemele esențiale ale cooperării, de la țară la țară, și urmărește coordonarea corespunzătoare a abordărilor și a operațiunilor Comunității și ale statelor sale membre în interesul coerenței și complementarității.

(2) Sarcinile comitetului acoperă trei niveluri:

—	programarea ajutorului comunitar;

—	monitorizarea punerii în aplicare a ajutorului comunitar, inclusiv aspecte sectoriale;

—	luarea deciziilor.

Articolul 23

În ceea ce privește programarea, scopul examinării menționate la articolul 18 alineatul (1) și al schimburilor de opinii prevăzute la articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (2) este de a ajunge la un consens dezirabil între Comisie și statele membre. Examinarea și schimburile de opinii au loc în cadrul Comitetului FED și se referă la:

—	cadrul general al cooperării comunitare cu fiecare stat ACP, în special domeniile avute în vedere și măsurile prevăzute pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru aceste domenii, precum și orientările generale propuse pentru punerea în aplicare a cooperării regionale;

—	coerența și complementaritatea dintre ajutorul comunitar și ajutorul statelor membre.

În cazul în care nu este posibil să se atingă consensul menționat la primul alineat și la cererea unui stat membru sau a Comisiei, Comitetul FED își va da, de asemenea, avizul, hotărând cu majoritate calificată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21.

Articolul 24

În ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a cooperării, Comitetul FED discută:

—	problemele de politică de dezvoltare și orice problemă de natură generală și/sau sectorială care poate decurge din punerea în aplicare a diverselor proiecte și programe finanțate din resursele administrate de Comisie, ținându-se cont de experiența și operațiunile statelor membre;

—	abordarea Comunității și a statelor membre cu privire la sprijinul de ajustare acordat statelor interesate, inclusiv în privința utilizării fondurilor de contrapartidă;

—	orice schimbări care ar putea părea necesare în cadrul programelor orientative sau în cadrul sprijinului de ajustare;

—	revizuiri la jumătatea perioadei, atunci când sunt cerute de Comitetul FED, la aprobarea propunerilor de finanțare pentru anumite proiecte sau programe;

—	evaluările ajutoarelor comunitare atunci când apar aspecte legate de activitatea Comitetului FED.

Articolul 25

(1) În ceea ce privește procesul decizional, Comitetul FED își dă avizul, cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21, asupra:

(a)	eligibilității statelor ACP pentru resurse de sprijinire a ajustării structurale, cu excepția cazurilor în care, în conformitate cu articolul 246 alineatul (2) din convenție, această eligibilitate este automată;

(b)	propunerilor de finanțare pentru proiecte sau programe cu o valoare mai mare de 2 milioane ECU, în conformitate cu o procedură scrisă sau o procedură standard, ale căror aranjamente detaliate sunt determinate în regulamentul de procedură menționat la articolul 21 alineatul (2);

(c)	propunerilor de finanțare referitoare la sprijinul de ajustare sau la facilitatea specială de finanțare (Sysmin), indiferent de suma implicată;

(d)	propunerilor de finanțare elaborate în temeiul articolului 9 alineatul (2) (utilizarea dobânzii).

(2) Comisia este autorizată să aprobe, fără solicitarea avizului Comitetului FED, operațiuni cu o valoare mai mică de 2 milioane ECU.

(3)

(a)

Comisia este, de asemenea, autorizată în condițiile prevăzute la litera (b) să aprobe, fără solicitarea avizului Comitetului FED, angajamentele suplimentare necesare pentru acoperirea depășirilor anticipate sau efective în cadrul unui proiect sau program menționat la alineatul (1) litera (b) și alineatul (2), pentru acoperirea necesităților suplimentare de finanțare pentru tranșele de ajustare structurală care fac obiectul propunerilor menționate la alineatul (1) litera c, atunci când depășirea sau suma suplimentară necesară nu depășește 20 % din angajamentul inițial fixat de decizia de finanțare.

(b)

Atunci când angajamentul suplimentar menționat la litera (a) este sub 4 milioane ECU, Comitetul FED este informat cu privire la decizia Comisiei. Atunci când angajamentul suplimentar menționat la litera (a) depășește 4 milioane ECU, dar este sub 20 % din angajamentul inițial, avizul Comitetului FED este solicitat în temeiul unor proceduri simplificate și accelerate care urmează a fi stabilite, pe baza propunerilor Comisiei, atunci când este adoptat regulamentul de procedură al Comitetului FED.

(4) Propunerile de finanțare indică în special relevanța proiectelor sau a programelor pentru perspectivele de dezvoltare ale țării sau ale țărilor interesate și cum se armonizează acestea cu politicile sectoriale sau macroeconomice sprijinite de Comunitate. Ele menționează utilizarea dată de aceste țări ajutorului comunitar anterior în același sector și indică orice evaluări ale proiectelor existente în acest sector.

(5) Propunerile de finanțare privind ajustarea structurală specifică, inter alia, elementele cărora le este alocată asistența bugetară, direct sau indirect.

(6) Pentru accelerarea procedurilor, propunerile de finanțare pot acoperi sume globale pentru finanțarea:

(a)

formării;

(b)	cooperării descentralizate;

(c)	microproiectelor;

(d)	promovării și dezvoltării comerțului;

(e)	ansamblurilor de operațiuni de dimensiuni limitate într-un anumit sector;

(f)	cooperării tehnice.

Articolul 26

(1) În cazul în care Comitetul FED solicită schimbări substanțiale ale uneia dintre propunerile menționate la articolul 25 alineatul (1) sau în absența unui aviz favorabil asupra propunerii, Comisia consultă reprezentanții statului sau statelor ACP interesate.

În urma acestor consultări, Comisia comunică rezultatele statelor membre la următoarea reuniune a Comitetului FED.

(2) În urma consultărilor menționate la alineatul (1), Comisia poate transmite o propunere revizuită sau extinsă Comitetului FED, la una dintre reuniunile ulterioare ale acestuia.

(3) În cazul în care Comitetul FED refuză în continuare să emită un aviz favorabil, Comisia informează statul sau statele ACP interesate, care atunci pot solicita:

—	ca această chestiune să fie prezentată Comitetului ministerial ACP-CE menționat la articolul 325 din convenție (denumit în continuare „Comitetul de cooperare pentru finanțarea dezvoltării”) sau

—	ca acesta sau acestea să fie audiate de organismele decizionale ale Comunității, în condițiile stabilite la articolul 27 alineatul (2).

Articolul 27

(1) Propunerile menționate la articolul 25 alineatul (1), împreună cu avizul Comitetului FED, sunt transmise Comisiei pentru luarea unei decizii.

(2) În cazul în care Comisia decide să se îndepărteze de la avizul exprimat de Comitetul FED sau în cazul în care comitetul nu a emis un aviz favorabil, Comisia fie retrage propunerea, fie, în cel mai scurt termen, transmite propunerea Consiliului, care decide asupra acesteia în conformitate cu aceeași procedură de vot ca și Comitetul FED, într-o perioadă care, ca regulă generală, nu poate depăși două luni.

În acest din urmă caz, atunci când este vorba de o propunere de finanțare, statul ACP interesat, în cazul în care nu a decis să transmită chestiunea comitetului de cooperare pentru finanțarea dezvoltării, înaintează Consiliului, în conformitate cu articolul 289 alineatul (3) din convenție, orice informații suplimentare pe care le consideră necesare înainte de luarea deciziei finale și poate fi audiat de președintele și membrii Consiliului.

Articolul 28

(1) Se instituie sub auspiciile băncii un comitet (în continuare denumit „comitetul articolului 28”) alcătuit din reprezentanți ai guvernelor statelor membre.

Comitetul articolului 28 este prezidat de reprezentantul statului membru care prezidează în prezent Consiliul guvernatorilor băncii; secretariatul acestuia este asigurat de către bancă.

Un reprezentant al Comisiei ia parte la lucrările sale.

(2) Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă regulamentul de procedură al comitetului articolului 28.

(3) Ponderarea voturilor statelor membre și majoritatea calificată aplicabilă comitetului articolului 28 sunt cele care rezultă din aplicarea articolului 21 alineatele (3), (4) și (5).

Articolul 29

(1) Comitetul articolului 28 emite un aviz cu majoritate calificată cu privire la cererile de împrumuturi cu subvenții la dobândă și cu privire la propunerile de finanțare cu capital de risc care sunt transmise acestuia de către bancă.

Reprezentantul Comisiei poate prezenta în ședință evaluarea făcută de Comisie asupra acestor propuneri. Această evaluare se referă la conformitatea proiectelor cu politica de ajutor pentru dezvoltare a Comunității, cu obiectivele cooperării financiare și tehnice stabilite de convenție și cu orientările generale adoptate de Consiliul de miniștri ACP-CE.

De asemenea, comitetul, la cererea băncii sau cu acordul său, la cererea unuia sau a mai multor state membre:

—	examinează chestiuni cu privire la politica de dezvoltare, în măsura în care sunt direct legate de activitățile băncii în cadrul proiectului;

—	realizează schimburi de opinii cu privire la ideile practice ale băncii și ale statelor membre cu privire la finanțarea proiectelor, din perspectiva coordonării;

—	discută chestiuni care decurg din evaluările activităților băncii, prevăzute la articolul 30 alineatul (6).

(2) Documentul transmis comitetului articolului 28 de către bancă explică în special relevanța proiectului pentru perspectivele de dezvoltare ale țării sau ale țărilor interesate și, după caz, indică situația cu privire la ajutorul rambursabil acordat de Comunitate și participațiile dobândite de aceasta, cât și cu privire la utilizarea ajutorului anterior în același sector; sunt atașate orice evaluări existente ale proiectelor privind acest sector.

(3) Atunci când acest comitet al articolului 28 emite un aviz favorabil pentru o cerere de împrumut cu subvenție la dobândă, cererea, împreună cu avizul motivat al comitetului și, atunci când este cazul, evaluarea reprezentantului Comisiei, este prezentată pentru emiterea unei decizii Consiliului guvernatorilor băncii, care hotărăște în conformitate cu statutul băncii.

În absența unui aviz favorabil al comitetului, banca retrage cererea sau decide să și-o mențină. În acest din urmă caz, cererea, împreună cu avizul motivat al comitetului și, după caz, cu evaluarea dată de reprezentantul Comisiei, este prezentată pentru emiterea unei decizii Consiliului de administrație al băncii, care hotărăște în conformitate cu statutul băncii.

(4) Atunci când comitetul articolului 28 emite un aviz favorabil pentru o propunere de finanțare cu capital de risc, propunerea este prezentată pentru emiterea unei decizii Consiliului de administrație al băncii, care hotărăște în conformitate cu statutul băncii.

În absența unui aviz favorabil al comitetului, banca, în conformitate cu articolul 289 alineatele (2) și (3) din convenție, informează reprezentanții statului sau statelor ACP interesate, care pot cere:

—	ca această chestiune să fie înaintată comitetului de cooperare pentru finanțarea dezvoltării sau

—	ca aceștia să fie audiați de organismul competent al băncii.

La sfârșitul audierii, banca:

—	poate decide să nu urmeze propunerea sau

—	poate cere ca statul membru care prezidează comitetul articolului 28 să transmită chestiunea către Consiliu în cel mai scurt termen.

În acest din urmă caz, propunerea este prezentată Consiliului împreună cu avizul comitetului articolului 28 și, după caz, cu evaluarea reprezentantului Comisiei, cât și orice alte informații pe care statul ACP în cauză consideră că sunt necesare Consiliului.

Consiliul hotărăște în conformitate cu aceeași procedură de vot ca și comitetul articolului 28.

În cazul în care Consiliul confirmă poziția comitetului articolului 28, banca își retrage propunerea.

În cazul în care, dimpotrivă, Consiliul este de acord cu propunerea băncii, aceasta pune în aplicare procedurile prevăzute în statutul său.

Articolul 30

(1) Comisia și banca evaluează, fiecare în măsura în care este interesată, modul în care statele ACP, TTPM și orice alți beneficiari folosesc ajutorul comunitar administrat de acestea.

(2) De asemenea, Comisia și banca evaluează, fiecare în măsura în care este interesată și în strânsă colaborare cu autoritățile responsabile ale țării sau țărilor interesate, modul în care proiectele finanțate cu ajutor comunitar sunt folosite de către beneficiari.

(3) La evaluarea modului în care sunt utilizate ajutorul și proiectele comunitare prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia și banca examinează măsura în care au fost atinse obiectivele menționate la articolele 220 și 221 din convenție și din dispozițiile corespunzătoare ale deciziei.

(4) Banca transmite în mod regulat Comisiei toate informațiile referitoare la punerea în aplicare a proiectelor finanțate din resursele fondului pe care îl administrează.

(5) Comisia și banca informează Consiliul, la expirarea protocolului financiar anexat la convenție, cu privire la constatările acestora în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3). Raportul Comisiei și al băncii conține, de asemenea, o evaluare a impactului ajutorului comunitar asupra dezvoltării economice și sociale a țărilor beneficiare.

(6) Consiliul este informat periodic cu privire la rezultatele lucrărilor Comisiei și băncii privind evaluarea proiectelor desfășurate sau finalizate, în special în raport cu obiectivele de dezvoltare stabilite.

CAPITOLUL V

Articolul 31

(1) Sumele transferurilor Stabex menționate în partea a treia titlul II capitolul 1 din convenție și în dispozițiile corespunzătoare ale deciziei sunt exprimate în ECU.

(2) Plățile sunt efectuate în ECU.

(3) În fiecare an Comisia elaborează un raport succint pentru statele membre cu privire la funcționarea sistemului de stabilizare a veniturilor din export și cu privire la utilizarea de către statele ACP a fondurilor transferate.

Raportul indică în special efectele transferurilor efectuate asupra dezvoltării sectoarelor cărora le-au fost alocate.

(4) De asemenea, alineatul (3) se aplică și în ceea ce privește TTPM.

CAPITOLUL VI

Articolul 32

Dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord fac obiectul unui regulament financiar adoptat, la intrarea în vigoare a Acordului de modificare a celei de-a patra Convenții ACP-CE, de către Consiliu, hotărând cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4), pe baza unui proiect al Comisiei, după emiterea unui aviz de către bancă cu privire la dispozițiile de interes pentru aceasta și de către Curtea de Conturi instituită în temeiul articolului 188a și următoarelor din tratat.

Articolul 33

(1) La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, Comisia adoptă contul de venituri și cheltuieli și bilanțul fondului.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (5), Curtea de Conturi își exercită, de asemenea, competențele în privința operațiunilor fondului. Condițiile în care Curtea își exercită competențele sunt stabilite în regulamentul financiar menționat la articolul 32.

(3) Descărcarea de gestiune financiară a fondului este dată Comisiei de către Parlamentul European la recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4).

(4) Comisia pune la dispoziția Curții de Conturi informațiile menționate la articolul 30 alineatul (4) astfel încât aceasta, pe baza documentelor justificative, să poată desfășura controale cu privire la ajutorul furnizat din resursele fondului.

(5) Operațiunile finanțate din resursele fondului administrate de bancă fac obiectul procedurii de control și descărcare stabilite prin statutul băncii pentru toate operațiunile sale. În fiecare an, banca transmite Comisiei și Consiliului un raport cu privire la execuția operațiunilor finanțate din resursele fondului administrate de bancă.

(6) Comisia elaborează periodic, de comun acord cu banca, liste ale informațiilor pe care le primește de la aceasta din urmă pentru a evalua modul în care banca își îndeplinește mandatul și pentru a încuraja o strânsă coordonare între Comisie și bancă.

Articolul 34

(1) Fără a aduce atingere transferurilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (ii):

—	soldul fondului instituit în temeiul Acordului intern din 1975 privind finanțarea și administrarea ajutorului comunitar continuă să fie administrat în condițiile prevăzute în acest acord și în conformitate cu reglementările în vigoare la 28 februarie 1980;

—	soldul fondului instituit în temeiul Acordului intern din 1979 privind finanțarea și administrarea ajutorului comunitar continuă să fie administrat în condițiile prevăzute în acest acord și în conformitate cu reglementările în vigoare la 28 februarie 1985;

—	soldul fondului instituit în temeiul Acordului intern din 1985 privind finanțarea și administrarea ajutorului comunitar continuă să fie administrat în condițiile prevăzute în acest acord și în conformitate cu reglementările în vigoare la 28 februarie 1990;

—	soldul fondului instituit în temeiul Acordului intern din 1990 privind finanțarea și administrarea ajutorului comunitar continuă să fie administrat în condițiile prevăzute în acest acord și în conformitate cu reglementările în vigoare la 28 februarie 1995.

(2) În cazul în care finalizarea cu succes a proiectelor finanțate din fondurile menționate la alineatul (1) este periclitată de o lipsă a resurselor datorată utilizării soldului, Comisia poate prezenta propuneri suplimentare de finanțare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21.

Articolul 35

(1) Prezentul acord este aprobat de fiecare stat membru în conformitate cu propriile sale norme constituționale. Guvernul fiecărui stat membru notifică Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) Prezentul acord se încheie pe aceeași durată ca al doilea protocol financiar anexat la convenție. Cu toate acestea, rămâne în vigoare atât timp cât este necesar pentru îndeplinirea în întregime a tuturor operațiunilor finanțate în temeiul convenției și al protocolului menționat.

Articolul 36

Prezentul acord, redactat într-un singur exemplar original în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind în egală măsură autentic, este depozitat în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, care transmite o copie certificată fiecăruia dintre guvernele statelor semnatare.

En fe de lo cual, los representantes de los Gobiernos de los Estados miembros, reunidos en el seno del Consejo, abajo firmantes, suscriben el presente Acuerdo.

Til bekræftelse heraf har repræsentanterne for Det Europæiske Fællesskabs medlemsstater, forsamlet i Rådet, underskrevet denne aftale.

Zu Urkund dessen haben die unterzeichneten Bevollmächtigten der im Rat vereinigten Regierungen der Mitgliedstaaten ihre Unterschriften unter dieses Abkommen gesetzt.

Σε πίστωση των οποίων, οι υπογράφοντες αντιπρόσωποι των κυβερνήσεων των κρατών μελών, συνελθόντες στα πλαίσια του Συμβουλίου, έθεσαν την υπογραφή τους κάτω από την παρούσα συμφωνία.

In witness whereof, the undersigned representatives of the Governments of the Member States, meeting within the Council, have hereunto set their hands.

En foi de quoi, les représentants des gouvernements des États membres, réunis au sein du Conseil, soussignés, ont apposé leurs signatures au bas du présent accord.

In fede di che i sottoscritti rappresentanti dei governi degli Stati membri, riuniti in sede di Consiglio, hanno apposto le loro firme in calce al presente accordo.

Ten blijke waarvan de ondergetekende vertegenwoordigers van de regeringen van de ondertekenende lidstaten, in het kader van de Raad bijeen, hun handtekening onder dit Akkoord hebben gesteld.

Em fé do que, os representantes dos Governos dos Estados-membros, reunidos no Conselho, apuseram as suas assinaturas no final do presente acordo.

Tämän vakuudeksi alia mainitut neuvostossa kokoontuneet jäsenvaltioiden hallitusten edustajat ovat allekirjoittaneet tämän sopimuksen.

Till bevis harpå har företrädarna för medlemsstaternas regeringar, församlade i rådet, undertecknat detta avtal.

Hecho en Bruselas,el veinte de diciembre de mil novecientos noventa y cinco.

Udfærdiget i Bruxelles, den tyvende december nitten hundrede og femoghalvfems.

Geschehen zu Brüssel am zwanzigsten Dezember neunzehnhundertfünfundneunzig.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις είκοσι Δεκεμβρίου χίλια εννιακόσια ενενήντα πέντε.

Done at Brussels on the twentieth day of December in the year one thousand nine hundred and ninety-five.

Fait à Bruxelles, le vingt décembre mil neuf cent quatre-vingt-quinze.

Fatto a Bruxelles, addì venti dicembre millenovecentonovantacinque.

Gedaan te Brussel, de twintigste december negentienhonderd vijfennegentig.

Feito em Bruxelas, em vinte de Dezembro de mil novecentos e noventa e cinco.

Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenä päivänä joulukuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäviisi.

Som skedde i Bryssel den tjugonde december nittonhundranittiofem.

Pour le Royaume de Belgique

Voor het Koninkrijk België

Für das Königreich Belgien

På Kongeriget Danmarks vegne

Für die Bundesrepublik Deutschland

Για την Ελληνική Δημοκρατία

Por el Reino de España

Pour la République française

Thar ceann na hÉireann

For Ireland

Per la Repubblica italiana

Pour le Grand-Duché de Luxembourg

Voor het Koninkrijk der Nederlanden

Für die Republik Österreich

Pela República Portuguesa

Suomen tasavallan puolesta

För Konungariket Sverige

For the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

(1) JO L 379, 30.12.1978, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1971/89 (JO L 189, 4.7.1989, p. 1).

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21998A0615(01)

L 169/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

între Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind comerțul cu produse textile

(parafat la Bruxelles, 28 martie 1998)

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

pe de o parte și

FEDERAȚIA RUSĂ

pe de altă parte,

în continuare numite „părțile”, DORIND să promoveze, în vederea unei cooperări permanente și în condiții care să asigure previzibilitatea schimburilor comerciale, expansiunea reciprocă și dezvoltarea sistematică și echitabilă a comerțului cu produse textile între Comunitatea Europeană (denumită în continuare „Comunitatea”) și Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”),

DECISE să țină seama în cea mai mare măsură de problemele economice și sociale importante cu care se confrunta în prezent industria textilă atât din Comunitate, cât și din Rusia,

AVÂND ÎN VEDERE obiectivele și dispozițiile Acordului de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora și Federația Rusă (denumit în continuare „Acordul de parteneriat și cooperare”) care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997,

LUÂND ÎN CONSIDERARE procesul de aderare a Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC),

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

GUVERNUL FEDERAȚIEI RUSE

AU CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

(1) Părțile validează aplicarea dispozițiilor Acordului de parteneriat și cooperare în domeniul comerțului cu produsele textile și de îmbrăcăminte (în continuare numite „produse textile”) enumerate în anexa I, cu excepția cazului în care prezentul acord cuprinde dispoziții speciale referitoare la aceste produse.

(2) Cooperarea dintre industriile textilă și de îmbrăcăminte din Comunitate și din Rusia și eliminarea restricțiilor cantitative la schimburile comerciale cu produse textile și de îmbrăcăminte reprezintă obiectivul fundamental al prezentului acord.

(3) Toate restricțiile cantitative care se aplică în prezent comerțului cu produse textile originare din oricare dintre părți sunt eliminate la data de 1 mai 1998.

(4) Părțile convin prin prezentul acord să nu introducă noi restricții cantitative privind comerțul dintre Comunitate și Rusia cu produsele textile și de îmbrăcăminte enumerate în anexa I, dacă prin prezentul acord nu se prevede altfel.

Articolul 2

(1) Clasificarea produselor reglementate de prezentul acord și importate în Comunitate se face în baza Nomenclaturii Tarifare și Statistice a Comunității (denumită în continuare „Nomenclatura Combinată” sau, în forma abreviată, „NC”) și a modificărilor acesteia. În cazul importurilor de produse în Rusia, la clasificarea mărfurilor se utilizează Tariful vamal din Rusia.

(2) Părțile convin că introducerea de modificări, cum ar fi modificările efectuate cu privire la practici, norme, proceduri și categorii utilizate pentru produsele textile, inclusiv modificările aferente Sistemului Armonizat și Nomenclaturii Combinate și Tariful vamal din Rusia, cu privire la produsele prevăzute în anexa I, nu trebuie să afecteze echilibrul între drepturile și obligațiile părților care decurg din prezentul acord, să afecteze negativ accesul unei părți; nu trebuie să împiedice utilizarea deplină a acestui acces sau să întrerupă schimburile comerciale în temeiul prezentului acord. Partea care inițiază orice fel de modificări informează cealaltă parte înainte de intrarea în vigoare a acestora.

(3) Originea produselor reglementate de prezentul acord și importate în Comunitate se determină în conformitate cu regulile de origine în vigoare în Comunitate. Originea produselor reglementate de prezentul acord și importate în Rusia se determină în conformitate cu regulile de origine în vigoare în Federația Rusă.

Părțile își notifică reciproc modificările la regulile de origine respective.

Articolul 3

(1) Fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 4, se pot efectua importuri de produse textile de pe teritoriul oricăreia din părți doar sub rezerva restricțiilor cantitative prevăzute la articolul 17 din Acordul de parteneriat și cooperare.

(2) Pentru o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord:

—

nivelul restricțiilor cantitative la importurile de produse textile stabilite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) se stabilește la o valoare care nu trebuie să fie mai mică decât valoarea reală a exporturilor sau importurilor efectuate de partea în cauză, pe o perioadă de 12 luni, încheiată cu două luni înaintea lunii în care a fost solicitată consultarea sau de la data la care au fost introduse măsurile;

—

în cazul categoriilor de produse textile care au făcut anterior obiectul unor limite cantitative și prevăzute în anexa II, restricțiile cantitative stabilite în temeiul dispozițiilor alineatului (1) pentru categoria de produse se stabilesc la o valoare care să nu fie mai mică decât valoarea contingentului din 1997 pentru categoria în cauză și nu se va începe aplicarea acestora până când importurile produselor de origine rusească din această categorie în Comunitate nu vor fi ajuns la 5 % din totalul importurilor din această categorie în Comunitate.

(3) Părțile convin să se consulte de manieră aprofundată, în conformitate cu articolul 5, în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 4

(1) Eludarea prin transbordare, schimbarea rutei, declarație falsă privind țara sau locul de origine și prin falsificarea documentelor oficiale aduc atingere funcționării eficiente a prezentului acord. În consecință, părțile vor stabili normele și/sau procedurile administrative necesare pentru abordarea și combaterea acestor practici de eludare. Părțile vor coopera în vederea soluționării tuturor problemelor privind practicile de eludare, în conformitate cu legislația și procedurile interne.

(2) În cazul în care o parte consideră că prezentul acord este eludat prin transbordare, schimbarea rutei, prin declarație falsă privind țara sau locul de origine sau prin falsificarea documentelor oficiale și că nu se aplică măsuri care se adresează acestor practici și/sau pentru a acționa împotriva lor sau că măsurile aplicate sunt inadecvate, aceasta trebuie să se consulte cu cealaltă parte în vederea căutarii unei soluții reciproc satisfăcătoare. Aceste consultări trebuie să aibă loc cu promptitudine și în termen de 30 zile, dacă este posibil.

(3) Părțile vor lua măsurile necesare, potrivit legislației și procedurilor interne, pentru prevenirea, investigarea și, după caz, luarea de măsuri legislative și/sau administrative împotriva practicilor de eludare pe teritoriul lor. Părțile convin să coopereze în toate problemele, potrivit legislației și procedurilor interne, în cazurile de eludare efectivă sau de prezumție de eludare a prezentului acord, pentru a stabili faptele privind locurile de import, export și, după caz, de transbordare. Această cooperare, în conformitate cu legislația și procedurile interne, va include: investigarea practicilor de eludare care măresc volumul exporturilor restricționate spre teritoriul părții care impune aceste restricții; schimbul de documente, corespondență, rapoarte și alte informații relevante în măsura în care acestea sunt disponibile și facilitarea vizitelor la fabrici și a contactelor, la cerere și de la caz la caz. Partea respectivă trebuie să se străduiască să clarifice circumstanțele în oricare din aceste cazuri de eludare efectivă sau prezumată, inclusiv rolurile exportatorilor sau importatorilor implicați.

(4) În cazul în care, în urma investigației, există probe suficiente cu privire la existența unei eludări (de ex. în cazul în care există probe referitoare la țara sau locul de origine reală și la circumstanțele acestei eludări), părțile iau măsurile adecvate pentru soluționarea problemei. De asemenea, în cazul în care există probe de implicare a teritoriului oricăreia din părți, pe care au fost transbordate mărfurile, aceste măsuri pot să includă introducerea de restricții referitoare la partea în cauză. Toate aceste măsuri, împreună cu calendarul și scopul acestora, pot fi puse în aplicare după consultările care au loc în scopul ajungerii la o soluție reciproc satisfăcătoare pentru părți. La consultare, părțile pot conveni asupra altor soluții de remediere.

(5) De asemenea, declarațiile false cu privire la conținutul fibros, la cantități, la descrierea sau clasificarea mărfii aduce atingere îndeplinirii obiectivelor prezentului acord. În cazul în care există dovezi că aceste declarații false au fost făcute în scopul eludării, părțile vor lua măsurile corespunzătoare, în conformitate cu legislația și procedurile interne, împotriva exportatorilor sau importatorilor implicați. În cazul în care oricare dintre părți consideră că a fost eludat prezentul acord prin aceste declarații false și că nu se aplică măsuri administrative pentru îndreptarea și/sau combaterea acestor practici sau măsurile aplicate sunt inadecvate, respectiva parte trebuie să se consulte prompt cu cealaltă, în vederea căutării unei soluții reciproc satisfăcătoare. Prezenta prevedere nu urmărește să împiedice părțile să adopte măsuri de ordin tehnic, în cazul în care s-au produs inadvertențe din eroare în declarații.

(6) Pentru a facilita cooperarea prevăzută de prezentul articol, Rusia se angajează să elibereze licențe de export automate, în conformitate cu legislația internă în domeniu, pentru exporturile de produse textile care fac obiectul restricțiilor cantitative și sunt prevăzute în anexa II.

Autoritățile competente din Comunitate vor elibera autorizații de import pentru categoriile care fac obiectul licențelor de export numai la prezentarea licențelor de export eliberate de către autoritățile competente din Rusia.

Rusia se angajează să transmită, săptămânal, informații referitoare la cantitățile specificate în licențele de export automate menționate mai sus. Acest lucru se poate realiza printr-o conexiune electronică între autoritățile competente din Rusia și Sistemul Integrat de Gestionare a Licențelor (în continuare numit „SIGL”), astfel cum s-a stabilit de către Comunitate. Comunitatea va asigura asistență tehnică și financiară pentru instalarea acestei conexiuni, în cadrul programului Tacis.

În cazul unor discrepanțe semnificative și nejustificate între informațiile primite prin conexiune electronică cu SIGL și autorizațiile de export înaintate autorităților competente din Comunitate, oricare din părți poate solicita consultări în conformitate cu articolul 5 din acord, pentru a identifica motivul acestor discrepanțe. În cazul în care aceste discrepanțe sunt cauzate de transbordarea frauduloasă a produselor care nu sunt originare din Rusia, părțile vor conveni asupra măsurilor corespunzătoare pentru a evita repetarea acestora.

Acest sistem de dublu control se menține o perioadă de timp convenită de ambele părți.

(7) La solicitarea uneia dintre părți, cealaltă parte pune la dispoziție, lunar, datele cu privire la exporturile acesteia din anumite categorii de produse textile exportate către partea solicitantă.

Articolul 5

(1) În cazul în care nu este prevăzut altfel, procedurile speciale de consultare menționate de prezentul acord este reglementat de dispozițiile următoare:

—	orice solicitare pentru consultări se notifică în scris celeilalte părți;

—	solicitarea pentru consultare este urmată, în termen de 15 zile de la notificare, de o declarație care să precizeze motivele și circumstanțele care, după părerea părții solicitante, justifică înaintarea unei astfel de solicitări;

—	părțile încep consultările în termen de cel mult o lună de la notificarea solicitării, pentru a ajunge la un acord sau la o concluzie reciproc acceptabilă în termen de încă o lună cel târziu.

(2) În cazul în care este necesar, la solicitarea oricăreia dintre părți, se țin consultări referitoare la orice problemă ce apare ca urmare a aplicării prezentului acord. Consultările ținute în temeiul prezentului articol au loc în spirit de cooperare și din dorința de reconciliere a divergențelor dintre părți.

Articolul 6

(1) Prezentul acord se aplică în mod provizoriu de la data semnării și intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care părțile își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor necesare în acest scop.

(2) Prezentul acord este în vigoare pe durata Acordului de parteneriat și cooperare.

(3) Oricare dintre părți poate să propună, în orice moment, inițierea de consultări în temeiul articolului 5, pentru a conveni asupra modificărilor la prezentul acord.

(4) Fără a aduce atingere eliminării restricțiilor prevăzute la articolul 1, funcționarea prezentului acord va fi reexaminată în eventualitatea în care Rusia devine membru al OMC pe perioada de valabilitate a prezentului acord.

(5) Oricare din părți poate să denunțe prezentul acord, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată celeilalte părți. Aplicabilitatea prezentului acord încetează la șase luni de la data acestei notificări.

(6) Anexele la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

Articolul 7

Prezentul acord se întocmește în două exemplare în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, suedeză și rusă, fiecare dintre aceste texte fiind autentice în aceeași măsură.

Pentru Federația Rusă

Pentru Consiliul Uniunii Europene

ANEXA I

PRODUSELE MENȚIONATE LA ARTICOLUL I

1.	În cazul în care nu este specificat materialul din care sunt fabricate produsele din categoriile 1 până la 114, se consideră că aceste produse sunt realizate exclusiv din lână sau din păr fin, din bumbac sau din fibre artificiale.

2.	Articolele de îmbrăcăminte care nu pot fi recunoscute ca fiind îmbrăcăminte pentru bărbați sau băieți, sau îmbrăcăminte pentru femei sau fete, se clasifică în cea de a doua categorie.

3.	În cazul în care se utilizează expresia „îmbrăcăminte pentru sugari”, aceasta reprezintă îmbrăcămintea până la și inclusiv mărimea comercială 86.

GRUPA I A

Categoria

Descrierea mărfurilor

Cod NC 1997

Tabel de echivalență

bucăți/kg

g/bucată

(1)

(2)

(3)

(4)

Fire de bumbac, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5204 11 00

5204 19 00

5205 11 00

5205 12 00

5205 13 00

5205 14 00

5205 15 10

5205 15 90

5205 21 00

5205 22 00

5205 23 00

5205 24 00

5205 26 00

5205 27 00

5205 28 00

5205 31 00

5205 32 00

5205 33 00

5205 34 00

5205 35 10

5205 35 90

5205 41 00

5205 42 00

5205 43 00

5205 44 00

5205 46 00

5205 47 00

5205 48 00

5206 11 00

5206 12 00

5206 13 00

5206 14 00

5206 15 10

5206 15 90

5206 21 00

5206 22 00

5206 23 00

5206 24 00

5206 25 10

5206 25 90

5206 31 00

5206 32 00

5206 33 00

5206 34 00

5206 35 10

5206 35 90

5206 41 00

5206 42 00

5206 43 00

5206 44 00

5206 45 10

5206 45 90

ex 5604 90 00

Țesături din bumbac, altele decât tifon, frotir, panglici, țesături plușate, țesături tip „Chenille”, tul și alte țesături cu ochiuri înnodate

5208 11 10

5208 11 90

5208 12 11

5208 12 13

5208 12 15

5208 12 19

5208 12 91

5208 12 93

5208 12 95

5208 12 99

5208 13 00

5208 19 00

5208 21 10

5208 21 90

5208 22 11

5208 22 13

5208 22 15

5208 22 19

5208 22 91

5208 22 93

5208 22 95

5208 22 99

5208 23 00

5208 29 00

5208 31 00

5208 32 11

5208 32 13

5208 32 15

5208 32 19

5208 32 91

5208 32 93

5208 32 95

5208 32 99

5208 33 00

5208 39 00

5208 41 00

5208 42 00

5208 43 00

5208 49 00

5208 51 00

5208 52 10

5208 52 90

5208 53 00

5208 59 00

5209 11 00

5209 12 00

5209 19 00

5209 21 00

5209 22 00

5209 29 00

5209 31 00

5209 32 00

5209 39 00

5209 41 00

5209 42 00

5209 43 00

5209 49 10

5209 49 90

5209 51 00

5209 52 00

5209 59 00

5210 11 10

5210 11 90

5210 12 00

5210 19 00

5210 21 10

5210 21 90

5210 22 00

5210 29 00

5210 31 10

5210 31 90

5210 32 00

5210 39 00

5210 41 00

5210 42 00

5210 49 00

5210 51 00

5210 52 00

5210 59 00

5211 11 00

5211 12 00

5211 19 00

5211 21 00

5211 22 00

5211 29 00

5211 31 00

5211 32 00

5211 39 00

5211 41 00

5211 42 00

5211 43 00

5211 49 10

5211 49 90

5211 51 00

5211 52 00

5211 59 00

5212 11 10

5212 11 90

5212 12 10

5212 12 90

5212 13 10

5212 13 90

5212 14 10

5212 14 90

5212 15 10

5212 15 90

5212 21 10

5212 21 90

5212 22 10

5212 22 90

5212 23 10

5212 23 90

5212 24 10

5212 24 90

5212 25 10

5212 25 90

ex 5811 00 00

ex 6308 00 00

2 (a)

Din care: altele decât cele nealbite sau albite

5208 31 00

5208 32 11

5208 32 13

5208 32 15

5208 32 19

5208 32 91

5208 32 93

5208 32 95

5208 32 99

5208 33 00

5208 39 00

5208 41 00

5208 42 00

5208 43 00

5208 49 00

5208 51 00

5208 52 10

5208 52 90

5208 53 00

5208 59 00

5209 31 00

5209 32 00

5209 39 00

5209 41 00

5209 42 00

5209 43 00

5209 49 10

5209 49 90

5209 51 00

5209 52 00

5209 59 00

5210 31 10

5210 31 90

5210 32 00

5210 39 00

5210 41 00

5210 42 00

5210 49 00

5210 51 00

5210 52 00

5210 59 00

5211 31 00

5211 32 00

5211 39 00

5211 41 00

5211 42 00

5211 43 00

5211 49 10

5211 49 90

5211 51 00

5211 52 00

5211 59 00

5212 13 10

5212 13 90

5212 14 10

5212 14 90

5212 15 10

5212 15 90

5212 23 10

5212 23 90

5212 24 10

5212 24 90

5212 25 10

5212 25 90

ex 5811 00 00

ex 6308 00 00

Țesături din fibre sintetice (discontinue sau deșeuri), altele decât panglicile, țesăturile plușate (inclusiv frotir) și țesăturile tip „chenille”

5512 11 00

5512 19 10

5512 19 90

5512 21 00

5512 29 10

5512 29 90

5512 91 00

5512 99 10

5512 99 90

5513 11 10

5513 11 30

5513 11 90

5513 12 00

5513 13 00

5513 19 00

5513 21 10

5513 21 30

5513 21 90

5513 22 00

5513 23 00

5513 29 00

5513 31 00

5513 32 00

5513 33 00

5513 39 00

5513 41 00

5513 42 00

5513 43 00

5513 49 00

5514 11 00

5514 12 00

5514 13 00

5514 19 00

5514 21 00

5514 22 00

5514 23 00

5514 29 00

5514 31 00

5514 32 00

5514 33 00

5514 39 00

5514 41 00

5514 42 00

5514 43 00

5514 49 00

5515 11 10

5515 11 30

5515 11 90

5515 12 10

5515 12 30

5515 12 90

5515 13 11

5515 13 19

5515 13 91

5515 13 99

5515 19 10

5515 19 30

5515 19 90

5515 21 10

5515 21 30

5515 21 90

5515 22 11

5515 22 19

5515 22 91

5515 22 99

5515 29 10

5515 29 30

5515 29 90

5515 91 10

5515 91 30

5515 91 90

5515 92 11

5515 92 19

5515 92 91

5515 92 99

5515 99 10

5515 99 30

5515 99 90

5803 90 30

ex 5905 00 70

ex 6308 00 00

3(a)

Din care: altele decât cele nealbite sau albite

5512 19 10

5512 19 90

5512 29 10

5512 29 90

5512 99 10

5512 99 90

5513 21 10

5513 21 30

5513 21 90

5513 22 00

5513 23 00

5513 29 00

5513 31 00

5513 32 00

5513 33 00

5513 39 00

5513 41 00

5513 42 00

5513 43 00

5513 49 00

5514 21 00

5514 22 00

5514 23 00

5514 29 00

5514 31 00

5514 32 00

5514 33 00

5514 39 00

5514 41 00

5514 42 00

5514 43 00

5514 49 00

5515 11 30

5515 11 90

5515 12 30

5515 12 90

5515 13 19

5515 13 99

5515 19 30

5515 19 90

5515 21 30

5515 21 90

5515 22 19

5515 22 99

5515 29 30

5515 29 90

5515 91 30

5515 91 90

5515 92 19

5515 92 99

5515 99 30

5515 99 90

ex 5803 90 30

ex 5905 00 70

ex 6308 00 00

GRUPA I B

(1)

(2)

(3)

(4)

Cămăși, tricouri, pulovere cu guler colant sau polo din tricot fin, ușor și flanele (altele decât cele din lână sau din păr fin de animale), flanele de corp și altele asemănătoare, tricotate sau croșetate

6105 10 00

6105 20 10

6105 20 90

6105 90 10

6109 10 00

6109 90 10

6109 90 30

6110 20 10

6110 30 10

6,48

154

Jerseuri, pulovere cu mâneci, pulovere fără mâneci, veste, seturi din jachetă și bluză, veste cu mâneci lungi „cardigan”, jachete și flanele de noapte (altele decât jachete și blazere), hanorace, impermeabile, bluzoane și altele asemănătoare, tricotate sau croșetate

6101 10 90

6101 20 90

6101 30 90

6102 10 90

6102 20 90

6102 30 90

6110 10 10

6110 10 31

6110 10 35

6110 10 38

6110 10 91

6110 10 95

6110 10 98

6110 20 91

6110 20 99

6110 30 91

6110 30 99

4,53

221

Chiloți, pantaloni scurți, șorturi și alții decât cei pentru înot și pantaloni largi (inclusiv pantaloni marinărești) din țesături, pentru bărbați sau băieți; pantaloni și pantaloni marinărești din țesături din fibre de lână, bumbac și artificiale, pentru femei sau fete; părțile inferioare ale treningurilor căptușite, altele decât cele din categoria 16 sau 29, din fibre de bumbac sau artificiale

6203 41 10

6203 41 90

6203 42 31

6203 42 33

6203 42 35

6203 42 90

6203 43 19

6203 43 90

6203 49 19

6203 49 50

6204 61 10

6204 62 31

6204 62 33

6204 62 39

6204 63 18

6204 69 18

6211 32 42

6211 33 42

6211 42 42

6211 43 42

1,76

568

Bluze, cămăși și bluze-cămăși fie că sunt sau nu tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, pentru femei sau fete

6106 10 00

6106 20 00

6106 90 10

6206 20 00

6206 30 00

6206 40 00

5,55

180

Cămăși pentru bărbați sau băieți, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6205 10 00

6205 20 00

6205 30 00

4,60

217

GRUPA II A

(1)

(2)

(3)

(4)

Țesături buclate tip buret „eponge” și țesături buclate similare din bumbac; lenjerie de toaletă și lenjerie de bucătărie, alta decât cea tricotată sau croșetată, din țesături buclate de tip buret „eponge” sau țesături buclate, din bumbac

5802 11 00

5802 19 00

ex 6302 60 00

Lenjerie de pat, alta decât cea tricotată sau croșetată

6302 21 00

6302 22 90

6302 29 90

6302 31 10

6302 31 90

6302 32 90

6302 39 90

Fire din fibre sintetice discontinue sau deșeuri, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5508 10 11

5508 10 19

5509 11 00

5509 12 00

5509 21 10

5509 21 90

5509 22 10

5509 22 90

5509 31 10

5509 31 90

5509 32 10

5509 32 90

5509 41 10

5509 41 90

5509 42 10

5509 42 90

5509 51 00

5509 52 10

5509 52 90

5509 53 00

5509 59 00

5509 61 10

5509 61 90

5509 62 00

5509 69 00

5509 91 10

5509 91 90

5509 92 00

5509 99 00

22 (a)

Din care acrilice

ex 5508 10 19

5509 31 10

5509 31 90

5509 32 10

5509 32 90

5509 61 10

5509 61 90

5509 62 00

5509 69 00

Fire din fibre artificiale discontinue sau deșeuri, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5508 20 10

5510 11 00

5510 12 00

5510 20 00

5510 30 00

5510 90 00

Plușuri și țesături tip „chenille” (altele decât prosopul plușat sau tricoturile plușate din bumbac și țesăturile înguste) și suprafețe textile plușate din fibre textile de lână, de bumbac sau artificiale

5801 10 00

5801 21 00

5801 22 00

5801 23 00

5801 24 00

5801 25 00

5801 26 00

5801 31 00

5801 32 00

5801 33 00

5801 34 00

5801 35 00

5801 36 00

5802 20 00

5802 30 00

32 (a)

Din care: catifea din bumbac reiată

5801 22 00

Lenjerie de masă, lenjerie de toaletă și de bucătărie, alta decât cea din țesături buclate de tip buret („eponge”) sau țesături buclate similare, tricotată sau croșetată, din bumbac

6302 51 10

6302 51 90

6302 53 90

ex 6302 59 00

6302 91 10

6302 91 90

6302 93 90

ex 6302 99 00

GRUPA II B

(1)

(2)

(3)

(4)

Ciorapi damă și dresuri, ciorapi lungi, sub-ciorapi, șosete trei sferturi, apărătoarele de ciorapi, ciorapi de protecție și alte articole de acest fel, tricotate sau croșetate, altele decât cele pentru sugari, inclusiv ciorapi pentru varice, alții decât cei din categoria 70

6115 12 00

6115 19 10

6115 19 90

6115 20 11

6115 20 90

6115 91 00

6115 92 00

6115 93 10

6115 93 30

6115 93 99

6115 99 00

24,3

perechi

Slipuri și indispensabili pentru bărbați și băieți, slipuri și chiloți pentru femei sau fete, tricotați sau croșetați, din fibre de lână, bumbac sau artificiale

6107 11 00

6107 12 00

6107 19 00

6108 21 00

6108 22 00

6108 29 00

Paltoane, pelerine de ploaie și alte haine bărbătești, pelerine și pelerine cu glugă pentru bărbați sau băieți, din țesături din fibre de lână, de bumbac sau artificiale (altele decât canadiene)(din categoria 21)

6201 11 00

ex 6201 12 10

ex 6201 12 90

ex 6201 13 10

ex 6201 13 90

6210 20 00

0,72

1 389

Paltoane, pelerine de ploaie și alte haine, pelerine și pelerine cu glugă pentru femei sau fete; jachete și blazere, din țesături din fibre de lână, bumbac sau artificiale (altele decât canadiene)(din categoria 21)

6202 11 00

ex 6202 12 10

ex 6202 12 90

ex 6202 13 10

ex 6202 13 90

6204 31 00

6204 32 90

6204 33 90

6204 39 19

6210 30 00

0,84

1 190

Costume și compleuri, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, bumbac sau artificiale, exclusiv costumele de schi, pentru bărbați și băieți; treninguri căptușite cu fața din unul și același material textil, din fibre de bumbac sau artificiale, pentru bărbați sau băieți

6203 11 00

6203 12 00

6203 19 10

6203 19 30

6203 21 00

6203 22 80

6203 23 80

6203 29 18

6211 32 31

6211 33 31

0,80

1 250

Jachete și blazere, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, pentru bărbați și băieți

6203 31 00

6203 32 90

6203 33 90

6203 39 19

1,43

700

Flanele de corp, chiloți, indispensabili, slipuri, cămăși de noapte, pijamale, halate de baie, halate de casă și articole similare, altele decât cele tricotate sau croșetate, pentru bărbați sau băieți

6207 11 00

6207 19 00

6207 21 00

6207 22 00

6207 29 00

6207 91 10

6207 91 90

6207 92 00

6207 99 00

Flanele de corp, furouri, combinezoane, chiloți, jupoane, slipuri, cămăși de noapte, pijamale, neglijeuri, halate de baie, halate de casă și articole similare, altele decât cele tricotate sau croșetate, pentru femei sau fete

6208 11 00

6208 19 10

6208 19 90

6208 21 00

6208 22 00

6208 29 00

6208 91 11

6208 91 19

6208 91 90

6208 92 10

6208 92 90

6208 99 00

Batiste, altele decât cele tricotate sau croșetate

6213 20 00

6213 90 00

Canadiene, hanorace, impermeabile, bluzoane și altele asemănătoare, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale; părțile superioare ale treningurilor căptușite, altele decât cele din categoria 16 sau 29, din fibre de bumbac sau artificiale

ex 6201 12 10

ex 6201 12 90

ex 6201 13 10

ex 6201 13 90

6201 91 00

6201 92 00

6201 93 00

ex 6202 12 10

ex 6202 12 90

ex 6202 13 10

ex 6202 13 90

6202 91 00

6202 92 00

6202 93 00

6211 32 41

6211 33 41

6211 42 41

6211 43 41

2,3

435

Cămăși de noapte, pijamale, halate de baie, halate de casă și alte articole similare, tricotate sau croșetate, pentru bărbați sau băieți

6107 21 00

6107 22 00

6107 29 00

6107 91 10

6107 91 90

6107 92 00

ex 6107 99 00

Cămăși de noapte, pijamale, neglijeuri, halate de baie, halate de casă și alte articole similare, tricotate sau croșetate, pentru femei sau fete

6108 31 10

6108 31 90

6108 32 11

6108 32 19

6108 32 90

6108 39 00

6108 91 10

6108 91 90

6108 92 00

6108 99 10

3,9

257

Rochii, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, pentru femei sau fete

6104 41 00

6104 42 00

6104 43 00

6104 44 00

6204 41 00

6204 42 00

6204 43 00

6204 44 00

3,1

323

Fuste, inclusiv fuste pantalon, pentru femei sau fete

6104 51 00

6104 52 00

6104 53 00

6104 59 00

6204 51 00

6204 52 00

6204 53 00

6204 59 10

2,6

385

Pantaloni, salopete cu bretele, pantaloni scurți și șorturi (alții decât cei pentru înot), tricotați sau croșetați, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6103 41 10

6103 41 90

6103 42 10

6103 42 90

6103 43 10

6103 43 90

6103 49 10

6103 49 91

6104 61 10

6104 61 90

6104 62 10

6104 62 90

6104 63 10

6104 63 90

6104 69 10

6104 69 91

1,61

620

Costume și compleuri, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, exclusiv costumele de schi, pentru femei sau fete; treninguri căptușite cu fața din unul și același material, din fibre de bumbac sau artificiale, pentru femei sau fete

6204 11 00

6204 12 00

6204 13 00

6204 19 10

6204 21 00

6204 22 80

6204 23 80

6204 29 18

6211 42 31

6211 43 31

1,37

730

Sutiene, țesute, tricotate sau croșetate

6212 10 00

18,2

Articole de îmbrăcăminte și accesorii pentru acestea, exclusiv mănușile, mănușile fără degetele și cele cu două degete din categoriile 10 și 87, pentru sugari, ciorapi, șosete trei-sferturi și ciorapi de protecție, pentru sugari, altele decât cele tricotate sau croșetate din categoria 88

6111 10 90

6111 20 90

6111 30 90

ex 6111 90 00

ex 6209 10 00

ex 6209 20 00

ex 6209 30 00

ex 6209 90 00

Treninguri din textile tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6112 11 00

6112 12 00

6112 19 00

1,67

600

Îmbrăcăminte de lucru sau industrială pentru bărbați sau băieți, alta decât cea tricotată sau croșetată

6203 22 10

6203 23 10

6203 29 11

6203 32 10

6203 33 10

6203 39 11

6203 42 11

6203 42 51

6203 43 11

6203 43 31

6203 49 11

6203 49 31

6211 32 10

6211 33 10

Șorțuri, halate de lucru și altă îmbrăcăminte de lucru sau industrială pentru femei sau fete, alta decât cea tricotată sau croșetată

6204 22 10

6204 23 10

6204 29 11

6204 32 10

6204 33 10

6204 39 11

6204 62 11

6204 62 51

6204 63 11

6204 63 31

6204 69 11

6204 69 31

6211 42 10

6211 43 10

Costume de schi, altele decât cele tricotate sau croșetate

ex 6211 20 00

Articole de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croșetate, exclusiv articolele de îmbrăcăminte din categoriile 6, 7, 8, 14, 15, 16, 17, 18, 21, 26, 27, 29, 68, 72, 76 și 77

6203 41 30

6203 42 59

6203 43 39

6203 49 39

6204 61 80

6204 61 90

6204 62 59

6204 62 90

6204 63 39

6204 63 90

6204 69 39

6204 69 50

6210 40 00

6210 50 00

6211 31 00

6211 32 90

6211 33 90

6211 41 00

6211 42 90

6211 43 90

Paltoane, jachete, blazere și alte articole de îmbrăcăminte, inclusiv costume de schi, tricotate sau croșetate, exclusiv articolele de îmbrăcăminte din categoriile 4, 5, 7, 13, 24, 26, 27, 28, 68, 69, 72, 73, 74, 75

6101 10 10

6101 20 10

6101 30 10

6102 10 10

6102 20 10

6102 30 10

6103 31 00

6103 32 00

6103 33 00

ex 6103 39 00

6104 31 00

6104 32 00

6104 33 00

ex 6104 39 00

6112 20 00

6113 00 90

6114 10 00

6114 20 00

6114 30 00

GRUPA IIIA

(1)

(2)

(3)

(4)

Țesături din fire din filamente sintetice obținute din bandă sau ceva asemănător din polietilenă sau polipropilenă, cu lățimea de maximum 3 m

5407 20 11

Saci și pungi, de tipul celor utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, netricotați(te) sau croșetați(te), obținuți(te) din benzi sau ceva asemănător

6305 32 81

6305 32 89

6305 33 91

6305 33 99

Țesături din fire din filamente sintetice obținute din bandă sau articole asemănătoare din polietilenă sau polipropilenă, cu lățimea de 3 m sau mai mare

5407 20 19

Țesături din fibre sintetice (continue), altele decât cele pentru anvelope din categoria 114

5407 10 00

5407 20 90

5407 30 00

5407 41 00

5407 42 00

5407 43 00

5407 44 00

5407 51 00

5407 52 00

5407 53 00

5407 54 00

5407 61 10

5407 61 30

5407 61 50

5407 61 90

5407 69 10

5407 69 90

5407 71 00

5407 72 00

5407 73 00

5407 74 00

5407 81 00

5407 82 00

5407 83 00

5407 84 00

5407 91 00

5407 92 00

5407 93 00

5407 94 00

ex 5811 00 00

ex 5905 00 70

35(a)

Din care: altele decât cele nealbite sau albite

ex 5407 10 00

ex 5407 20 90

ex 5407 30 00

5407 42 00

5407 43 00

5407 44 00

5407 52 00

5407 53 00

5407 54 00

5407 61 30

5407 61 50

5407 61 90

5407 69 90

5407 72 00

5407 73 00

5407 74 00

5407 82 00

5407 83 00

5407 84 00

5407 92 00

5407 93 00

5407 94 00

ex 5811 00 00

ex 5905 00 70

Țesături din fibre artificiale continue, altele decât cele pentru anvelope din categoria 114

5408 10 00

5408 21 00

5408 22 10

5408 22 90

5408 23 10

5408 23 90

5408 24 00

5408 31 00

5408 32 00

5408 33 00

5408 34 00

ex 5811 00 00

ex 5905 00 70

36(a)

Din care: altele decât cele nealbite sau albite

ex 5408 10 00

5408 22 10

5408 22 90

5408 23 10

5408 23 90

5408 24 00

5408 32 00

5408 33 00

5408 34 00

ex 5811 00 00

ex 5905 00 70

Țesături din fibre artificiale discontinue

5516 11 00

5516 12 00

5516 13 00

5516 14 00

5516 21 00

5516 22 00

5516 23 10

5516 23 90

5516 24 00

5516 31 00

5516 32 00

5516 33 00

5516 34 00

5516 41 00

5516 42 00

5516 43 00

5516 44 00

5516 91 00

5516 92 00

5516 93 00

5516 94 00

5803 90 50

ex 5905 00 70

37(a)

Din care: altele decât cele nealbite sau albite

5516 12 00

5516 13 00

5516 14 00

5516 22 00

5516 23 10

5516 23 90

5516 24 00

5516 32 00

5516 33 00

5516 34 00

5516 42 00

5516 43 00

5516 44 00

5516 92 00

5516 93 00

5516 94 00

ex 5803 90 50

ex 5905 00 70

38 A

Material tricotat sau croșetat din fire sintetice pentru perdele, inclusiv țesăturile cu ochiuri înnodate

6002 43 11

6002 93 10

38 B

Perdele din țesături cu ochiuri înnodate, altele decât cele tricotate sau croșetate

ex 6303 91 00

ex 6303 92 90

ex 6303 99 90

Perdele țesute (inclusiv draperii, storuri interioare, perdele și draperii de pat și alte articole pentru decorațiuni interioare), altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

ex 6303 91 00

ex 6303 92 90

ex 6303 99 90

6304 19 10

ex 6304 19 90

6304 92 00

ex 6304 93 00

ex 6304 99 00

Fire din filamente sintetice (continue), necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul, altele decât monofilamentele netexturate, nerăsucite sau cu maximum 50 de răsuciri pe metru

5401 10 11

5401 10 19

5402 10 10

5402 10 90

5402 20 00

5402 31 00

5402 32 00

5402 33 00

5402 39 10

5402 39 90

5402 49 10

5402 49 91

5402 49 99

5402 51 00

5402 52 00

5402 59 10

5402 59 90

5402 61 00

5402 62 00

5402 69 10

5402 69 90

ex 5604 20 00

ex 5604 90 00

Fire din fibre artificiale continue, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5401 20 10

Fire din fibre artificiale; fire din filamente artificiale necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul, altele decât monofilamentele de rayon viscoză nerăsucite sau cu maximum 250 de răsuciri pe metru și monofilament netexturat din acetat de celuloză

5403 10 00

5403 20 10

5403 20 90

ex 5403 32 00

5403 33 90

5403 39 00

5403 41 00

5403 42 00

5403 49 00

ex 5604 20 00

Fire din filamente sintetice și artificiale, fire din filamente artificiale discontinue, fire din bumbac, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5204 20 00

5207 10 00

5207 90 00

5401 10 90

5401 20 90

5406 10 00

5406 20 00

5508 20 90

5511 30 00

Lână de oaie sau de miel cardată sau pieptănată sau alt păr fin de animal

5105 10 00

5105 21 00

5105 29 00

5105 30 10

5105 30 90

Fire din lână de oaie sau de miel cardată (fir de lână) sau din păr fin cardat de animal, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5106 10 10

5106 10 90

5106 20 11

5106 20 19

5106 20 91

5106 20 99

5108 10 10

5108 10 90

Fire din lână de oaie sau de miel pieptănată (fire de lână pieptănată) sau din păr fin pieptănat de animal, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5107 10 10

5107 10 90

5107 20 10

5107 20 30

5107 20 51

5107 20 59

5107 20 91

5107 20 99

5108 20 10

5108 20 90

Fire din lână de oaie sau de miel sau din păr fin de animal, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5109 10 10

5109 10 90

5109 90 10

5109 90 90

Țesături din lână de oaie sau de miel sau din păr fin de animal

5111 11 11

5111 11 19

5111 11 91

5111 11 99

5111 19 11

5111 19 19

5111 19 31

5111 19 39

5111 19 91

5111 19 99

5111 20 00

5111 30 10

5111 30 30

5111 30 90

5111 90 10

5111 90 91

5111 90 93

5111 90 99

5112 11 10

5112 11 90

5112 19 11

5112 19 19

5112 19 91

5112 19 99

5112 20 00

5112 30 10

5112 30 30

5112 30 90

5112 90 10

5112 90 91

5112 90 93

5112 90 99

Bumbac, cardat sau pieptănat

5203 00 00

Pânză rară din bumbac (tifon)

5803 10 00

Fibre artificiale discontinue, inclusiv deșeuri, cardate, pieptănate sau prelucrate pentru filatură

5507 00 00

Fibre sintetice discontinue, inclusiv deșeuri, cardate, pieptănate sau prelucrate pentru filatură

5506 10 00

5506 20 00

5506 30 00

5506 90 10

5506 90 91

5506 90 99

Fire din fibre sintetice discontinue (inclusiv deșeuri), condiționate pentru vânzarea cu amănuntul

5508 10 90

5511 10 00

5511 20 00

Covoare, covorașe și carpete, cu noduri (confecționate sau nu)

5701 10 10

5701 10 91

5701 10 93

5701 10 99

5701 90 10

5701 90 90

Covoare și alte acoperitoare pentru podele din materiale textile, altele decât covoarele de la categoria 58

5702 10 00

5702 31 10

5702 31 30

5702 31 90

5702 32 10

5702 32 90

5702 39 10

5702 41 10

5702 41 90

5702 42 10

5702 42 90

5702 49 10

5702 51 00

5702 52 00

ex 5702 59 00

5702 91 00

5702 92 00

ex 5702 99 00

5703 10 10

5703 10 90

5703 20 11

5703 20 19

5703 20 91

5703 20 99

5703 30 11

5703 30 19

5703 30 51

5703 30 59

5703 30 91

5703 30 99

5703 90 10

5703 90 90

5704 10 00

5704 90 00

5705 00 10

5705 00 31

5705 00 39

ex 5705 00 90

Tapiserii manuale, de tipul Gobelins, Flandra, Aubusson, Beauvais și altele asemănătoare și tapiserii brodate manual (de exemplu, cusătură „petit point” și cusătură „în cruciulițe”) confecționate manual sub formă de panouri sau alte forme asemănătoare

5805 00 00

Panglici și țesături înguste (bolduc) constituite din urzeală fără bătătură, asamblate cu ajutorul unui adeziv, altele decât etichetele și articolele similare din categoria 62. Materiale elastice și găitane (netricotate sau croșetate), realizate din materiale textile asamblate din fir de cauciuc

ex 5806 10 00

5806 20 00

5806 31 10

5806 31 90

5806 32 10

5806 32 90

5806 39 00

5806 40 00

Fire tip chenille (inclusiv fire plușate tip chenille), fire groase pentru cusut pe margini (altele decât firele metalizate și firele din păr de cal)

5606 00 91

5606 00 99

Tul și alte textile țesute cu ochiuri înnodate, exclusiv țesăturile, textilele tricotate sau croșetate, dantela realizată manual sau mecanic, sub formă de bucăți, benzi sau în motive

5804 10 11

5804 10 19

5804 10 90

5804 21 10

5804 21 90

5804 29 10

5804 29 90

5804 30 00

Etichete, ecusoane și altele de acest fel din materiale textile, fără broderie, sub formă de bucăți, benzi sau tăiate la formă și dimensiune, țesute

5807 10 10

5807 10 90

Șnururi și borduri decorative sub formă de bucăți; ciucuri, pompoane și altele de acest fel

5808 10 00

5808 90 00

Broderii, sub formă de bucăți, benzi sau motive

5810 10 10

5810 10 90

5810 91 10

5810 91 90

5810 92 10

5810 92 90

5810 99 10

5810 99 90

Materiale tricotate sau croșetate din fibre sintetice conținând fire elastomerice în proporție de 5 % în greutate sau mai mult și textile tricotate sau croșetate din fibre sintetice conținând fir de cauciuc în proporție de 5 % în greutate sau mai mult

5906 91 00

ex 6002 10 10

6002 10 90

ex 6002 30 10

6002 30 90

Dantelă Raschel și textile cu fir lung, din fibre sintetice

ex 6001 10 00

6002 20 31

6002 43 19

Materiale tricotate sau croșetate, din lână, bumbac sau fibre artificiale, altele decât cele de la categoria 38 A și 63

5606 00 10

ex 6001 10 00

6001 21 00

6001 22 00

6001 29 10

6001 91 10

6001 91 30

6001 91 50

6001 91 90

6001 92 10

6001 92 30

6001 92 50

6001 92 90

6001 99 10

ex 6002 10 10

6002 20 10

6002 20 39

6002 20 50

6002 20 70

ex 6002 30 10

6002 41 00

6002 42 10

6002 42 30

6002 42 50

6002 42 90

6002 43 31

6002 43 33

6002 43 35

6002 43 39

6002 43 50

6002 43 91

6002 43 93

6002 43 95

6002 43 99

6002 91 00

6002 92 10

6002 92 30

6002 92 50

6002 92 90

6002 93 31

6002 93 33

6002 93 35

6002 93 39

6002 93 91

6002 93 99

Pleduri și cuverturi, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6301 10 00

6301 20 91

6301 20 99

6301 30 90

ex 6301 40 90

ex 6301 90 90

GRUPA III B

(1)

(2)

(3)

(4)

Mănuși și mitene, tricotate sau croșetate

6111 10 10

6111 20 10

6111 30 10

ex 6111 90 00

6116 10 20

6116 10 80

6116 91 00

6116 92 00

6116 93 00

6116 99 00

perechi

Accesorii tricotate sau croșetate pentru îmbrăcăminte, altele decât cele pentru sugari; textile de uz casnic de toate tipurile, tricotate sau croșetate; perdele (inclusiv draperii) și storuri interioare, draperii de pat și alte articole pentru decorațiuni interioare, tricotate sau croșetate; pleduri și cuverturi tricotate sau croșetate, alte articole tricotate sau croșetate, inclusiv părți de articole de îmbrăcăminte sau accesorii pentru îmbrăcăminte

5807 90 90

6113 00 10

6117 10 00

6117 20 00

6117 80 10

6117 80 90

6117 90 00

6301 20 10

6301 30 10

6301 40 10

6301 90 10

6302 10 10

6302 10 90

6302 40 00

ex 6302 60 00

6303 11 00

6303 12 00

6303 19 00

6304 11 00

6304 91 00

ex 6305 20 00

6305 32 11

ex 6305 32 90

6305 33 10

ex 6305 39 00

ex 6305 90 00

6307 10 10

6307 90 10

67 (a)

Din care:

Saci și pungi utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, realizați(te) din benzi de polietilenă sau polipropilenă

6305 32 11

6305 33 10

Furouri și jupoane pentru femei sau fete, tricotate sau croșetate

6108 11 10

6108 11 90

6108 19 10

6108 19 90

7,8

128

Ciorapi damă și dresuri din fibre sintetice, cu măsura firului de maximum 67 decitex (6,7 tex)

6115 11 00

6115 20 19

Toată gama de galanterie de damă, din fibre sintetice

6115 93 91

30,4 perechi

Articole de înot, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6112 31 10

6112 31 90

6112 39 10

6112 39 90

6112 41 10

6112 41 90

6112 49 10

6112 49 90

6211 11 00

6211 12 00

9,7

103

Costume și compleuri tricotate sau croșetate pentru femei sau fete, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, exclusiv costumele de schi

6104 11 00

6104 12 00

6104 13 00

ex 6104 19 00

6104 21 00

6104 22 00

6104 23 00

ex 6104 29 00

1,54

650

Costume și ansambluri tricotate sau croșetate pentru bărbați sau băieți, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale, exclusiv costumele de schi

6103 11 00

6103 12 00

6103 19 00

6103 21 00

6103 22 00

6103 23 00

6103 29 00

0,80

1 250

Șaluri, eșarfe, fulare, mantile, voaluri și altele de acest tip, altele decât cele tricotate sau croșetate, din fibre de lână, de bumbac sau artificiale

6214 20 00

6214 30 00

6214 40 00

6214 90 10

Cravate, papioane și fulare netricotate sau croșetate, din fibre de lână, bumbac sau artificiale

6215 20 00

6215 90 00

17,9

Corsete, centuri, portjartiere, bretele, jartiere și altele de acest tip și componente ale acestora, fie că sunt sau nu tricotate sau croșetate

6212 20 00

6212 30 00

6212 90 00

8,8

114

Mănuși și mitene, tricotate sau croșetate

ex 6209 10 00

ex 6209 20 00

ex 6209 30 00

ex 6209 90 00

6216 00 00

Ciorapi, șosete, ciorapi de protecție, netricotate sau tricotate; altele decât accesoriile pentru îmbrăcăminte, părți din îmbrăcăminte sau accesorii pentru îmbrăcăminte, altele decât cele pentru sugari, altele decât cele tricotate sau croșetate

ex 6209 10 00

ex 6209 20 00

ex 6209 30 00

ex 6209 90 00

6217 10 00

ex 6217 90 00

Sfori, parâme, funii și cabluri din fibre sintetice, împletite sau nu

5607 41 00

5607 49 11

5607 49 19

5607 49 90

5607 50 11

5607 50 19

5607 50 30

5607 50 90

Corturi

6306 21 00

6306 22 00

6306 29 00

Saci și pungi, de tipul celor utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, din țesături, altele decât cele din benzi de polietilenă sau polipropilenă

ex 6305 20 00

ex 6305 32 90

ex 6305 39 00

Vată și materiale textile din aceasta; fibre textile, cu lungimea de maximum 5 mm (puf), pudră și măcinătură textilă

5601 10 10

5601 10 90

5601 21 10

5601 21 90

5601 22 10

5601 22 91

5601 22 99

5601 29 00

5601 30 00

Pâslă impregnată sau nu sau cu strat de acoperire și articole din aceasta, alta decât cea pentru podele

5602 10 19

5602 10 31

5602 10 39

5602 10 90

5602 21 00

5602 29 90

5602 90 00

ex 5807 90 10

ex 5905 00 70

6210 10 10

6307 90 91

Materiale nețesute impregnate, acoperite, stratificate sau nu, precum și articole din acestea

5603 11 10

5603 11 90

5603 12 10

5603 12 90

5603 13 10

5603 13 90

5603 14 10

5603 14 90

5603 91 10

5603 91 90

5603 92 10

5603 92 90

5603 93 10

5603 93 90

5603 94 10

5603 94 90

ex 5807 90 10

ex 5905 00 70

6210 10 91

6210 10 99

ex 6301 40 90

ex 6301 90 90

6302 22 10

6302 32 10

6302 53 10

6302 93 10

6303 92 10

6303 99 10

ex 6304 19 90

ex 6304 93 00

ex 6304 99 00

ex 6305 32 90

ex 6305 39 00

6307 10 30

ex 6307 90 99

Plase și împletituri realizate din sfoară, parâme sau funii și plase de pescuit confecționate din fire, sfoară, parâme sau funii

5608 11 11

5608 11 19

5608 11 91

5608 11 99

5608 19 11

5608 19 19

5608 19 31

5608 19 39

5608 19 91

5608 19 99

5608 90 00

Alte articole realizate din fire, sfoară, parâme sau funii, altele decât materiale textile, articole realizate din aceste materiale textile și articole din categoria 97

5609 00 00

5905 00 10

Materiale textile cu strat de acoperire din cauciuc sau substanțe amilacee, de tipul celor utilizate la coperți exterioare pentru cărți și altele de acest fel; pânză de calc; canava preparată pentru pictură; pânză groasă de legătorie și materiale textile rigidizate asemănătoare, de tipul celor utilizate la întărituri pentru pălării

5901 10 00

5901 90 00

Linoleum, croit sau nu; materiale pentru podele, alcătuite dintr-un strat de acoperire aplicat pe un suport textil, croite sau nu

5904 10 00

5904 91 10

5904 91 90

5904 92 00

Materiale textile cauciucate, netricotate sau croșetate, exclusiv cele pentru anvelope

5906 10 10

5906 10 90

5906 99 10

5906 99 90

Materiale textile altfel impregnate sau acoperite; canava pentru pictură utilizată la decoruri de teatru, fundale de studio sau altele de acest tip, altele decât cele din categoria 100

5907 00 10

5907 00 90

100

Țesături impregnate,căptușite, acoperite sau laminate cu preparate de derivați de celuloză sau alte materiale plastice artificiale

5903 10 10

5903 10 90

5903 20 10

5903 20 90

5903 90 10

5903 90 91

5903 90 99

101

Sfori, parâme, funii și cabluri, împletite sau nu, altele decât cele din fibre sintetice

ex 5607 90 00

109

Prelate, vele, tende și copertine

6306 11 00

6306 12 00

6306 19 00

6306 31 00

6306 39 00

110

Saltele pneumatice din țesături

6306 41 00

6306 49 00

111

Articole de camping, din țesături, altele decât saltelele pneumatice și corturile

6306 91 00

6306 99 00

112

Alte articole textile confecționate, din țesături, exclusiv cele de la categoriile 113 și 114

6307 20 00

ex 6307 90 99

113

Cârpe pentru podele, cârpe de vase și de praf, altele decât cele tricotate sau croșetate

6307 10 90

114

Țesături și articole de uz tehnic

5902 10 10

5902 10 90

5902 20 10

5902 20 90

5902 90 10

5902 90 90

5908 00 00

5909 00 10

5909 00 90

5910 00 00

5911 10 00

ex 5911 20 00

5911 31 11

5911 31 19

5911 31 90

5911 32 10

5911 32 90

5911 40 00

5911 90 10

5911 90 90

GRUPA IV

(1)

(2)

(3)

(4)

115

Fire de in sau ramie

5306 10 11

5306 10 19

5306 10 31

5306 10 39

5306 10 50

5306 10 90

5306 20 11

5306 20 19

5306 20 90

5308 90 11

5308 90 13

5308 90 19

117

Țesături din in sau ramie

5309 11 11

5309 11 19

5309 11 90

5309 19 10

5309 19 90

5309 21 10

5309 21 90

5309 29 10

5309 29 90

5311 00 10

5803 90 90

5905 00 31

5905 00 39

118

Lenjerie de masă, lenjerie de toaletă și lenjerie de bucătărie din in sau ramie, alta decât cea tricotată sau croșetată

6302 29 10

6302 39 10

6302 39 30

6302 52 00

ex 6302 59 00

6302 92 00

ex 6302 99 00

120

Perdele (inclusiv draperii), storuri interioare, draperii pentru pat și alte articole pentru decorațiuni interioare netricotate sau croșetate, din in sau ramie

ex 6303 99 90

6304 19 30

ex 6304 99 00

121

Sfori, parâme, funii și cabluri, împletite sau nu, din in sau ramie

ex 5607 90 00

122

Saci și pungi, de tipul celor utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, folosiți(te), din in, altele decât cele tricotate sau croșetate

ex 6305 90 00

123

Plușuri țesute și țesături tip „Chenille” din in sau ramie, altele decât țesăturile înguste

5801 90 10

Șaluri, eșarfe, fulare, mantile, voaluri și altele de acest tip, din in sau ramie, altele decât cele tricotate sau croșetate

ex 6214 90 90

GRUPA V

(1)

(2)

(3)

(4)

124

Fibre sintetice discontinue

5501 10 00

5501 20 00

5501 30 00

5501 90 00

5503 10 11

5503 10 19

5503 10 90

5503 20 00

5503 30 00

5503 40 00

5503 90 10

5503 90 90

5505 10 10

5505 10 30

5505 10 50

5505 10 70

5505 10 90

125 A

Fire din filamente sintetice (continue), necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul, altele decât firele din categoria 41

5402 41 10

5402 41 30

5402 41 90

5402 42 00

5402 43 10

5402 43 90

125 B

Monofilamente, benzi și forme similare (pai artificial) și imitații de catgut, din materiale sintetice și artificiale

5404 10 10

5404 10 90

5404 90 11

5404 90 19

5404 90 90

ex 5604 20 00

ex 5604 90 00

126

Fibre textile artificiale discontinue

5502 00 10

5502 00 40

5502 00 80

5504 10 00

5504 90 00

5505 20 00

127 A

Fire din filamente artificiale (continuu), necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul, altele decât firele din categoria 42

5403 31 00

ex 5403 32 00

5403 33 10

127 B

Monofilamente, benzi și forme similare (pai artificial) și imitații de catgut din materiale textile artificiale

5405 00 00

ex 5604 90 00

128

Păr gros de animale, cardat sau pieptănat

5105 40 00

129

Fir gros de animale sau păr de cal

5110 00 00

130 A

Fire de mătase, altele decât firele filate din deșeuri de mătase

5004 00 10

5004 00 90

5006 00 10

130 B

Fire de mătase, altele decât cele din categoria 130 A; păr de Mesina (păr de Florența)

5005 00 10

5005 00 90

5006 00 90

ex 5604 90 00

131

Fire din alte fibre textile vegetale

5308 90 90

132

Fibră de hârtie

5308 30 00

133

Fire din cânepă veritabilă

5308 20 10

5308 20 90

134

Fire metalizate

5605 00 00

135

Țesături din păr gros de animale sau păr de cal

5113 00 00

136

Țesături din mătase sau deșeuri de mătase

5007 10 00

5007 20 11

5007 20 19

5007 20 21

5007 20 31

5007 20 39

5007 20 41

5007 20 51

5007 20 59

5007 20 61

5007 20 69

5007 20 71

5007 90 10

5007 90 30

5007 90 50

5007 90 90

5803 90 10

ex 5905 00 90

ex 5911 20 00

137

Plușuri țesute și țesături tip „Chenille” și țesături înguste din mătase sau din deșeuri de mătase

ex 5801 90 90

ex 5806 10 00

138

Țesături din fibră de hârtie și alte fibre textile, altele decât ramia

5311 00 90

ex 5905 00 90

139

Țesături din fire metalice sau din fir metalizat

5809 00 00

140

Material textil tricotat sau croșetat, din altceva decât lână sau păr fin de animale, bumbac sau fibre artificiale

ex 6001 10 00

6001 29 90

6001 99 90

6002 20 90

6002 49 00

6002 99 00

141

Pleduri și cuverturi din material textil, altul decât lâna sau păr fin de animale, bumbac sau fibre artificiale

ex 6301 90 90

142

Covoare și alte materiale textile pentru podele, din sisal, din alte fibre din familia Agave sau din cânepă de Manila

ex 5702 39 90

ex 5702 49 90

ex 5702 59 00

ex 5702 99 00

ex 5705 00 90

144

Pâslă din păr gros de animale

5602 10 35

5602 29 10

145

Sfori, parâme, funii și cabluri, împletite sau nu, din abaca (cânepă de Manila) sau cânepă veritabilă

5607 30 00

ex 5607 90 00

146 A

Sfoară pentru mașinile de legat snopi și baloturi, din sisal sau alte fibre din familia Agave

ex 5607 21 00

146 B

Sfori, parâme, funii și cabluri din sisal sau alte fibre din familia Agave, altele decât produsele din categoria 146 A

ex 5607 21 00

5607 29 10

5607 29 90

146 C

Sfori, parâme, funii și cabluri, împletite sau nu, din iută sau alte fibre textile libere de la poziția nr. 5303

5607 10 00

147

Deșeuri de mătase (inclusiv gogoșile de mătase necorespunzătoare pentru depănare), deșeuri de fire și material fibros garnetat, altele decât cele necardate sau pieptănate

5003 90 00

148 A

Fire de iută sau alte fibre textile liberiene de la poziția nr. 5303

5307 10 10

5307 10 90

5307 20 00

148 B

Fibră de nucă de cocos

5308 10 00

149

Țesături din iută sau alte fibre textile liberiene, cu lățimea de minimum 150 cm

5310 10 90

ex 5310 90 00

150

Țesături din iută sau alte fibre textile libere, cu lățimea de minimum 150 cm;

5310 10 10

ex 5310 90 00

Saci și pungi de tipul celor utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, din iută sau alte fibre textile libere, alții(tele) decât cei(le) folosiți(te)

5905 00 50

6305 10 90

151 A

Materiale textile pentru podele, din fibre de nucă de cocos

5702 20 00

151 B

Covoare și alte textile pentru podele, din iută sau alte fibre textile liberiene, altele decât cele buclate sau plușate

ex 5702 39 90

ex 5702 49 90

ex 5702 59 00

ex 5702 99 00

152

Pâslă interțesută, din iută sau alte fibre textile liberiene, neimpregnate sau acoperite, altele decât pentru acoperirea solului

5602 10 11

153

Saci și pungi folosiți(te), de tipul celor utilizați(te) la ambalarea mărfurilor, din iută sau alte fibre textile liberiene, de la poziția nr. 5303

6305 10 10

154

Gogoși de viermi de mătase, corespunzătoare pentru depănare

5001 00 00

Mătase naturală brută (borangic) ( nerăsucită)

5002 00 00

Deșeuri de mătase (inclusiv gogoși de viermi de mătase improprii pentru depănare), deșeuri de fir și material fibros garnetat, necardat sau pieptănat

5003 10 00

Lână necardată sau pieptănată

5101 11 00

5101 19 00

5101 21 00

5101 29 00

5101 30 00

Păr fin sau gros de animale, necardat sau pieptănat

5102 10 10

5102 10 30

5102 10 50

5102 10 90

5102 20 00

Deșeuri de lână sau de păr fin sau gros de animale, inclusiv deșeuri de fire, exclusiv material fibros garnetat

5103 10 10

5103 10 90

5103 20 10

5103 20 91

5103 20 99

5103 30 00

Material fibros garnetat din lână sau din păr fin sau gros de animale

5104 00 00

In, brut sau prelucrat, dar nefilat: fibră în stare brută și deșeuri (inclusiv deșeuri de fibră și material fibros garnetat)

5301 10 00

5301 21 00

5301 29 00

5301 30 10

5301 30 90

Ramie și alte fibre textile vegetale brute sau prelucrate, dar nefilate: fibră brută, pieptănătură și deșeuri, altele decât fibrele din nucă de cocos și abaca de la poziția nr. 5304

5305 91 00

5305 99 00

Bumbac, necardat sau pieptănat

5201 00 10

5201 00 90

Deșeuri de bumbac (inclusiv deșeuri de fir și material fibros garnetat)

5202 10 00

5202 91 00

5202 99 00

Cânepă veritabilă (Canabis sativa L.), brută sau prelucrată, dar nefilată: fibră brută și deșeuri de cânepă veritabilă (inclusiv deșeuri de fir și material fibros garnetat)

5302 10 00

5302 90 00

Abaca (cânepă de Manila sau Musa textilis Nee), fibră brută sau prelucrată, dar nefilată, pieptănături și deșeuri de abaca (inclusiv deșeuri de fir și material fibros garnetat)

5305 21 00

5305 29 00

Iută și alte fibre textile liberiene (exclusiv in, cânepă veritabilă și ramie), brute sau prelucrate, dar nefilate: fibră brută și deșeuri de cânepă veritabilă (inclusiv deșeuri de fire și material fibros garnetat)

5303 10 00

5303 90 00

Alte fibre textile vegetale, crude sau prelucrate, dar nefilate: pieptănătură și deșeuri din aceste fibre (inclusiv deșeuri de fire și material fibros garnetat)

5304 10 00

5304 90 00

5305 11 00

5305 19 00

5305 91 00

5305 99 00

156

Bluze și flanele tricotate sau croșetate din mătase sau deșeuri de mătase, pentru femei sau fete

6106 90 30

ex 6110 90 90

157

Articole de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate, altele decât cele din categoriile 1 la 123 și din categoria 156

6101 90 10

6101 90 90

6102 90 10

6102 90 90

ex 6103 39 00

6103 49 99

ex 6104 19 00

ex 6104 29 00

ex 6104 39 00

6104 49 00

6104 69 99

6105 90 90

6106 90 50

6106 90 90

ex 6107 99 00

6108 99 90

6109 90 90

6110 90 10

ex 6110 90 90

ex 6111 90 00

6114 90 00

159

Rochii, bluze și bluze-cămăși, netricotate sau croșetate, din mătase sau deșeuri de mătase

6204 49 10

6206 10 00

Șaluri, eșarfe, fulare, mantile, voaluri și altele de acest tip, netricotate sau croșetate, din mătase sau deșeuri de mătase

6214 10 00

Cravate, papioane și fulare din mătase sau deșeuri de mătase

6215 10 00

160

Batiste din mătase sau deșeuri de mătase

6213 10 00

161

Articole de îmbrăcăminte, netricotate sau croșetate, altele decât cele din categoriile 1 la 123 și din categoria 159

6201 19 00

6201 99 00

6202 19 00

6202 99 00

6203 19 90

6203 29 90

6203 39 90

6203 49 90

6204 19 90

6204 29 90

6204 39 90

6204 49 90

6204 59 90

6204 69 90

6205 90 10

6205 90 90

6206 90 10

6206 90 90

ex 6211 20 00

6211 39 00

6211 49 00

ANEXA II

(Descrierile complete ale categoriilor enumerate în prezenta anexă se vor regăsi în anexa I la prezentul acord)

Categoriile: 1, 2, 2(a), 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 15, 16, 20, 21, 22, 24, 29, 33, 37, 39, 50, 74, 83, 90, 115, 117 și 118.

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

131

21998A0817(01)

L 229/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

între Comunitatea Europeană și Australia privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje

COMUNITATEA EUROPEANĂ și GUVERNUL AUSTRALIEI, denumite în continuare „părți”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile tradiționale de prietenie care există între ele,

AVÂND ÎN VEDERE că ambele s-au angajat să promoveze ameliorarea calității produselor pentru păstrarea sănătății, siguranței și a mediului resortisanților lor,

DORIND să încheie un acord privind recunoașterea reciprocă a procedurilor lor respective de evaluare a conformității necesare pentru accesul pe piață pe teritoriul părților,

LUÂND ÎN CONSIDERARE ameliorarea condițiilor de comerț între părți care va duce la recunoașterea reciprocă a rapoartelor de încercare și a certificatelor de conformitate,

CONȘTIENTE de efectele pozitive pe care le poate avea recunoașterea reciprocă, prin favorizarea unei mai bune armonizări internaționale a standardelor și a reglementărilor,

CONSTATÂND relațiile strânse între Australia și Noua Zeelandă, confirmate de „Australian and New Zealand Closer Economic Relations Trade Agreement” și de „Trans-Tasman Mutual Recognition Arrangement”, precum și de nivelul tot mai mare de integrare a infrastructurilor de evaluare a conformității în Australia și în Noua Zeelandă datorită „Agreement concerning the establishment of the Council of the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)”,

CONSTATÂND relațiile strânse între Comunitatea Europeană și Islanda, Lichtenstein și Norvegia instituite de Acordul privind Spațiul Economic European care fac să fie oportună încheierea unui acord paralel privind recunoașterea reciprocă între Australia și aceste țări, echivalent cu prezentul acord,

CONȘTIENTE de calitatea lor de părți contractante la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului și, în special, de obligațiile care le revin în temeiul Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului al Organizației Mondiale a Comerțului,

COHVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

(1) Termenii generali utilizați în prezentul acord și în anexele sale au același înțeles ca și în definițiile din Ghidul ISO/CEI 2 (1991) „Termenii generali și definițiile lor privind standardizarea și activitățile conexe” și din EN 45020 (ediția din 1993), cu excepția cazului în care contextul impune un alt înțeles. De asemenea, în sensul prezentului acord se aplică termenii și definițiile următoare:

„evaluarea conformității” este examinarea sistematică menită să determine în ce măsură un produs, un proces sau un serviciu răspunde cerințelor specifice;

„organismul de evaluare a conformității” este organismul ale cărui activități și expertiză includ realizarea integrală sau parțială a procedurii de evaluare a conformității;

„desemnarea” este autorizația acordată de autoritatea responsabilă cu desemnarea unui organism de evaluare a conformității de a realiza activități de evaluare a conformității; termenul „desemnat” are o semnificație corespunzătoare;

„autoritatea responsabilă cu desemnarea” este autoritatea împuternicită să desemneze organismele de evaluare a conformității care se află sub jurisdicția sa sau să suspende sau să retragă desemnarea acestora.

(2) Expresiile „organism de evaluare a conformității” și „autoritate responsabilă cu desemnarea” se aplică mutatis mutandis organismelor și autorităților cu funcții corespunzătoare menționate în anumite anexe sectoriale.

Articolul 2

Obligații generale

(1) Guvernul australian acceptă atestările de conformitate, inclusiv rapoartele de încercare, certificatele, autorizațiile și mărcile de conformitate solicitate prin actele cu putere de lege și actele administrative menționate în anexele sectoriale eliberate de către organismele desemnate de evaluare a conformității în Comunitatea Europeană, în conformitate cu prezentul acord.

(2) Comunitatea Europeană acceptă atestările de conformitate, inclusiv rapoartele de încercare, certificatele, autorizațiile și mărcile de conformitate solicitate prin actele cu putere de lege și actele administrative menționate în anexele sectoriale eliberate de către organismele desemnate de evaluare a conformității în Australia, în conformitate cu prezentul acord.

(3) Prezentul acord nu atrage după sine acceptarea reciprocă a standardelor sau normelor tehnice ale părților sau recunoașterea reciprocă a echivalenței acestor standarde sau norme tehnice.

Articolul 3

Reglementarea sectorială

(1) Prezentul acord vizează procedurile de evaluare a conformității menite să răspundă cerințelor imperative prevăzute în anexele sectoriale.

(2) În general, anexele sectoriale conțin următoarele informații:

(a)	o declarație privind domeniul de aplicare și de reglementare al anexei;

(b)	cerințele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative privind procedurile de evaluare a conformității (capitolul I);

(c)	o listă a organismelor desemnate de evaluare a conformității (capitolul II);

(d)	autoritățile responsabile cu desemnarea (capitolul III);

(e)	ansamblul procedurilor de desemnare a organismelor de evaluare a conformității (capitolul IV);

(f)	dispoziții suplimentare, după caz (capitolul V).

Articolul 4

Originea

(1) Prezentul acord se aplică produselor originare din statele părți la acord în conformitate cu normele de origine nepreferențiale.

(2) În caz de conflict de norme, normele nepreferențiale ale părții pe teritoriul căreia sunt comercializate mărfurile sunt determinante.

(3) În măsura în care produsele menționate la alineatul (1) sunt reglementate de asemenea de o anexă sectorială la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, prezentul acord se aplică de asemenea produselor de origine neozeelandeză.

(4) În măsura în care produsele menționate la alineatul (1) sunt reglementate de asemenea de o anexă sectorială la un acord privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității între Australia și statele părți în același timp la Convenția Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), prezentul acord se aplică de asemenea produselor originare din aceste state AELS.

Articolul 5

Organismele de evaluare a conformității

În conformitate cu anexa și anexele sectoriale, fiecare parte recunoaște că organismele de evaluare a conformității desemnate de cealaltă parte îndeplinesc condițiile de eligibilitate pentru evaluarea conformității, ținând seama de cerințele lor prevăzute în anexele sectoriale. La momentul desemnării acestor organisme, părțile precizează sfera activităților de evaluare a conformității pentru care au fost desemnate.

Articolul 6

Autoritățile responsabile cu desemnarea

(1) Părțile procedează astfel încât autoritățile responsabile cu desemnarea organismelor de evaluare a conformității desemnate în anexele sectoriale să dispună de atribuțiile și competențele necesare pentru a desemna sau a suspenda aceste organisme, pentru a ridica suspendarea lor sau a retrage desemnarea lor.

(2) Procedând la aceste desemnări și retrageri, autoritățile responsabile cu desemnarea, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare prevăzute în anexele sectoriale, urmează procedurile de desemnare menționate la articolul 12 și în anexă.

(3) În cazul în care o desemnare este suspendată sau această suspendare este ridicată, autoritatea responsabilă cu desemnarea a părții respective informează de îndată cealaltă parte și comitetul mixt. Evaluarea conformității realizată înainte de suspendare de către un organism de evaluare a conformității suspendat rămâne valabilă, cu excepția cazului în care autoritatea responsabilă cu desemnarea sa decide altfel.

Articolul 7

Verificarea procedurilor de desemnare

(1) Părțile fac schimb de informații privind procedurile utilizate pentru a se asigura că organismele de evaluare a conformității desemnate sub responsabilitatea lor și menționate în anexele sectoriale respectă cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative precizate în anexele sectoriale și cerințele de competență specificate în anexă.

(2) Părțile compară metodele utilizate pentru a verifica dacă organismele de evaluare a conformității respectă cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative precizate în anexele sectoriale și cerințele de competență specificate în anexă. Pot fi utilizate pentru aceste comparații sistemele de acreditare a organismelor de evaluare a conformității existente în cele două părți.

(3) O astfel de comparație se efectuează în conformitate cu procedurile pe care le va determina comitetul mixt instituit în temeiul articolului 12.

Articolul 8

Verificarea organismelor de evaluare a conformității

(1) Fiecare parte se asigură că organismele de evaluare a conformității desemnate de o autoritate responsabilă cu desemnarea sunt disponibile pentru verificarea competențelor lor tehnice și a respectării altor cerințe relevante.

(2) Fiecare parte are dreptul să conteste competența tehnică și conformarea organismelor de evaluare a conformității care se află sub jurisdicția celeilalte părți. Acest drept este exercitat numai în circumstanțe excepționale.

(3) Contestația menționată trebuie justificată în mod obiectiv și argumentată printr-o scrisoare adresată celeilalte părți și președintelui comitetului mixt.

(4) Atunci când comitetul mixt decide că este necesar să se verifice competența tehnică sau conformarea, această verificare se efectuează în comun de către părți într-un termen rezonabil, cu participarea autorităților respective responsabile cu desemnarea.

(5) Concluziile verificării fac obiectul unei dezbateri în cadrul comitetului mixt în vederea găsirii unei soluții la problema respectivă în cel mai scurt timp.

(6) În lipsa unei decizii contrare a comitetului mixt, organismul de evaluare a conformității contestat, atunci când este prevăzut în capitolul II dintr-o anexă sectorială, este suspendat de către autoritatea responsabilă cu desemnarea sa, din momentul în care este constatat un dezacord în comitetul mixt și până în momentul în care se ajunge la un acord în cadrul acestui comitet mixt privind statutul organismului respectiv.

Articolul 9

Schimbul de informații

(1) Părțile fac schimb de informații privind aplicarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative menționate în anexele sectoriale.

(2) În conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul Acordului Organizației Mondiale a Comerțului privind barielele tehnice în calea comerțului, fiecare parte informează cealaltă parte cu privire la modificările pe care intenționează să le aducă actelor cu putere de lege și actelor administrative privind domeniile care fac obiectul prezentului acord și, cu excepția cazului în care considerentele care țin de securitate, sănătate, protecția mediului justifică o acțiune mai urgentă, informează cealaltă parte cu privire la noile dispoziții cu cel puțin șaizeci de zile înainte de intrarea lor în vigoare.

Articolul 10

Uniformitatea procedurilor de evaluare a conformității

În vederea unei aplicări uniforme a procedurilor de evaluare a conformității prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative ale părților, organismele de evaluare a conformității desemnate participă, în măsura necesităților, la exerciții de coordonare și de comparare efectuate sub conducerea fiecăreia dintre părți în domeniile reglementate de anexele sectoriale.

Articolul 11

Acordurile cu alte țări

Părțile convin că acordurile de recunoaștere reciprocă încheiate de o parte cu o țară care nu este parte la prezentul acord nu creează în nici un caz obligația pentru cealaltă parte de a accepta rapoartele de încercare, certificatele, autorizațiile și mărcile de conformitate eliberate de organismele de evaluare a conformității din aceste țări terțe, cu excepția cazului în care părțile și-au manifestat în mod expres acordul.

Articolul 12

Comitetul mixt

(1) Se instituie un comitet mixt compus din reprezentanții celor două părți. Acest comitet este responsabil pentru buna funcționare a acordului.

(2) Comitetul mixt își adoptă regulamentul de procedură. El își adoptă deciziile și recomandările prin consens. El poate decide să delege anumite sarcini specifice unor subcomitete.

(3) Comitetul mixt se reunește cel puțin o dată pe an, cu excepția unei decizii contrare. În cazul în care buna funcționare a acordului o impune sau la cererea uneia sau celeilalte părți, se organizează una sau mai multe reuniuni suplimentare.

(4) Comitetul mixt poate examina toate aspectele legate de funcționarea prezentului acord. El este responsabil în special cu:

(a)	modificarea anexelor sectoriale pentru punerea în aplicare a deciziei unei autorități responsabile cu desemnarea care desemnează un anumit organism de evaluare a conformității;

(b)	modificarea anexelor sectoriale pentru punerea în aplicare a deciziei unei autorități responsabile cu desemnarea de retragere a desemnării unui anumit organism de evaluare a conformității;

(c)	schimbul de informații privind procedurile utilizate de fiecare parte cu scopul de a se asigura că organismele de evaluare a conformității prevăzute în anexele sectoriale își păstrează nivelul de competență necesar;

(d)	desemnarea, în conformitate cu articolul 8, a uneia sau mai multor echipe mixte de experți pentru a verifica competența tehnică a unui organism de evaluare a conformității și conformarea acestuia cu alte cerințe relevante;

(e)	schimbul de informații și informarea părților cu privire la modificările aduse actelor cu putere de lege și actelor administrative prevăzute în anexele sectoriale, inclusiv cele care necesită o modificare a anexelor menționate;

(f)	rezolvarea tuturor aspectelor legate de punerea în aplicare a prezentului acord și a anexelor sale sectoriale;

(g)	facilitarea extinderii prezentului acord la alte sectoare.

(5) Orice modificare adusă anexelor sectoriale în conformitate cu dispozițiile prezentului articol este adusă la cunoștința fiecărei părți, în scris și în cel mai scurt termen, de către președintele comitetului mixt.

(6) Pentru a înscrie un organism de evaluare a conformității într-o anexă sectorială sau pentru a-l retrage din aceasta, se aplică următoarea procedură:

(a)

partea care propune modificarea unei anexe sectoriale pentru punerea aplicare a unei decizii a unei autorități responsabile cu desemnarea care desemnează un organism de evaluare a conformității sau retrage desemnarea unui astfel de organism prezintă propunerea sa în scris celeilalte părți, anexând la aceasta documentele care susțin cererea sa;

(b)	o copie a propunerii și a documentelor anexate se adresează președintelui comitetului mixt;

(c)	în cazul în care cealaltă parte acceptă propunerea sau în cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție la expirarea unui termen de șaizeci de zile, înscrierea organismului de evaluare a conformității în anexa sectorială sau retragerea sa din anexă produce efecte;

(d)

în cazul în care, în conformitate cu articolul 8, cealaltă parte contestă competența tehnică sau conformarea unui organism de evaluare a conformității în termenul menționat anterior de șaizeci de zile, comitetul mixt poate decide să întreprindă o verificare a organismului respectiv, în conformitate cu acest articol.

(7) În cazul în care un organism de evaluare a conformității desemnat este retras dintr-o anexă sectorială, evaluarea conformității realizată de acest organism înainte de data la care această retragere produce efecte rămâne valabilă, cu excepția unei decizii contrare a comitetului mixt. În caz de înscriere a unui nou organism de evaluare a conformității, evaluarea conformității realizată de acest organism este valabilă de la data la care părțile convin să îl înscrie în anexa sectorială.

(8) În cazul în care o parte adoptă proceduri noi sau suplimentare de evaluare a conformității pentru un sector reglementat de o anexă sectorială, comitetul mixt, cu excepția unei decizii contrare a părților, integrează aceste proceduri în mecanismele de aplicare a recunoașterii reciproce instituite de prezentul acord.

Articolul 13

Aplicarea teritorială

Prezentul acord se aplică, pe de-o parte, teritoriilor cărora li se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și în condițiile stabilite de acest tratat și, pe de altă parte, teritoriului Australiei.

Articolul 14

Intrarea în vigoare și durata

(1) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile și-au notificat îndeplinirea procedurilor lor respective pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) Fiecare parte poate denunța prezentul acord adresând în scris celeilalte părți un preaviz de șase luni.

Articolul 15

Dispoziții finale

(1) Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta.

(2) Orice modificare adusă prezentului acord necesită acordul reciproc al părților.

(3) Părțile încheie anexe sectoriale cărora li se aplică articolul 2 și care conțin dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord.

(4) Modificările aduse anexelor sectoriale sunt adoptate de către părți prin intermediul comitetului mixt.

(5) Prezentul acord și anexele sectoriale sunt redactate în două exemplare originale în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă și suedeză, toate textele fiind în egală măsură autentice.

Hecho en Canberra, el veinticuatro de junio de mil novecientos noventa y ocho.

Udfærdiget i Canberra den fireogtyvende juni nitten hundrede og otteoghalvfems.

Geschehen zu Canberra am vierundzwanzigsten Juni neunzehnhundertachtundneunzig.

Έγινε στην Καμπέρα, στις είκοσι τέσσερις Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα οκτώ.

Done at Canberra on the twenty-fourth day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-eight.

Fait à Canberra, le vingt-quatre juin mil neuf cent quatre-vingt-dix-huit.

Fatto a Canberra, addì ventiquattro giugno millenovecentonovantotto.

Gedaan te Canberra, de vierentwintigste juni negentienhonderd achtennegentig.

Feito em Camberra, em vinte e quatro de Junho de mil novecentos e noventa e oito.

Tehty Canberrassa kahdentenakymmenentenäneljäntenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhat-yhdeksänsataayhdeksänkymmentäkahdeksan.

Som skedde i Canberra den tjugofjärde juni nittonhundranittioåtta.

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Por Australia

For Australien

Für Australien

Για την Αυστραλία

For Australia

Pour l'Australie

Per l'Australia

Voor Australië

Pela Austrália

Australian puolesta

För Australien

ANEXĂ

PROCEDURILE DE DESEMNARE ȘI DE CONTROL AL ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

A. CONDIȚII ȘI CERINȚE GENERALE

1.	Autoritățile competente desemnează ca organisme de evaluare a conformității numai entități identificabile din punct de vedere juridic.

Autoritățile competente desemnează numai organisme de evaluare a conformității care sunt în măsură să facă dovada că înțeleg cerințele și procedurile de evaluare a conformității prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative ale celeilalte părți pentru care sunt desemnate, că au experiența acestor cerințe și proceduri și că sunt competente pentru a le aplica.

Dovada competenței tehnice se întemeiază pe:

—	cunoașterea tehnică a produselor, procedeelor sau serviciilor relevante;

—	înțelegerea standardelor tehnice și a cerințelor generale de protecție împotriva riscurilor pentru care se solicită desemnarea;

—	experiența care corespunde dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative aplicabile;

—	capacitatea fizică de a desfășura activitatea relevantă de evaluare a conformității;

—	gestionarea adecvată a activităților de evaluare a conformității respective;

—	orice alte circumstanțe indispensabile pentru a garanta că activitatea de evaluare a conformității se va desfășura continuu în mod corespunzător.

4.	Criteriile de competență tehnică se întemeiază pe documente acceptate internațional completate de documente specifice de interpretare întocmite atunci când este nevoie.

Părțile încurajează armonizarea procedurilor de desemnare și de evaluare a conformității datorită cooperării între autoritățile responsabile cu desemnarea și organismele de evaluare a conformității, și aceasta prin intermediul unor reuniuni de coordonare, prin participarea la mecanismele de recunoaștere reciprocă și prin reuniuni ale grupurilor de lucru. În cazul în care organismele de acreditare participă la procesul de desemnare, ele trebuie încurajate să participe la mecanismele de recunoaștere reciprocă.

B. SISTEMUL DE DETERMINARE A COMPETENȚEI ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Autoritățile responsabile cu desemnări pot să aplice următoarele proceduri pentru determinarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității. După caz, una dintre părți va indica autorității responsabile cu desemnări modalitățile de prezentare a dovezii privind competența.

(a)

Acreditarea

Acreditarea constituie o prezumție a competenței tehnice în funcție de cerințele celeilalte părți atunci când:

(i)	procedura de acreditare se desfășoară în conformitate cu documentele internaționale în domeniu (EN 45000 sau Ghidurile ISO/CEI) și:

(ii)

fie organismul de acreditare participă la mecanisme de recunoaștere reciprocă supus unei evaluări de către organisme omoloage, ceea ce implică o evaluare a competenței organismelor de acreditare și a organismelor de evaluare a conformității acreditate de către acestea, efectuată de persoane care dețin o expertiză recunoscută în domeniul evaluării respective;

(iii)

fie organismele de acreditare care își desfășoară activitatea sub tutela autorității responsabile cu desemnările participă, în conformitate cu proceduri care urmează a fi stabilite, la programe de comparare și de schimburi de experiență tehnică pentru ca organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității să poată continua să beneficieze de încrederea care li se acordă. Aceste programe pot să se prezinte sub forma unor evaluări comune, a unor programe speciale de cooperare sau a unor evaluări de către organisme omoloage.

Când un organism de evaluare a conformității este acreditat doar pentru a evalua conformitatea unui produs, proces sau ale unui serviciu cu specificații tehnice speciale, desemnarea trebuie să se limiteze la aceste specificații tehnice.

Când un organism de evaluare a conformității dorește să obțină o desemnare pentru a evalua conformitatea unui produs, proces sau serviciu special cu cerințele esențiale, procedura de acreditare include elemente care permit evaluarea capacității organismului de evaluare a conformității de a evalua conformitatea cu cerințele esențiale respective (cunoștințele tehnice și înțelegerea cerințelor generale de protecție împotriva riscurilor generate de produs, de proces sau de serviciu sau de utilizarea lor).

(b)

Alte mijloace

Când nu se poate recurge la acreditare sau atunci când apar circumstanțe speciale, autoritățile responsabile cu desemnările solicită organismelor de evaluare a conformității să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, printre care:

—	participarea la mecanisme de recunoaștere reciprocă sau la sisteme de certificare regionale/internaționale;

—	evaluări periodice de către organisme omoloage;

—	testări de aptitudini;

—	comparații între organismele de evaluare a conformității.

C. EVALUAREA SISTEMULUI DE DESEMNARE

Odată ce fiecare parte își adoptă sistemul de evaluare a competenței organismelor de evaluare a conformității, cealaltă parte poate să verifice, consultându-se cu autoritățile responsabile cu desemnările, dacă sistemul conține suficiente garanții că desemnarea organismelor de evaluare a conformității respectă propriile sale cerințe.

D. DESEMNAREA OFICIALĂ

Autoritățile responsabile cu desemnările consultă organismele de evaluare a conformității aflate sub jurisdicția lor pentru a stabili dacă acestea doresc să fie desemnate în condițiile prezentului acord. Această consultare trebuie extinsă la organismele de evaluare a conformității care nu fac obiectul cerințelor actelor cu putere de lege sau actelor administrative ale propriei țări, dar care ar putea dori să lucreze în conformitate cu cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale celeilalte părți și ar fi capabile să o facă.

Autoritățile responsabile cu desemnările informează reprezentanții părții lor în cadrul comitetului mixt instituit în temeiul articolului 12 din prezentul acord cu privire la organismele de evaluare a conformității care trebuie înscrise în capitolul II al anexelor sectoriale sau care trebuie retrase din acestea. Desemnarea, suspendarea sau retragerea desemnării organismelor de evaluare a conformității au loc în conformitate cu dispozițiile prezentului acord și cu regulamentul comitetului mixt.

10.

Atunci când autoritatea responsabilă cu desemnări informează reprezentantul părții sale în cadrul comitetului mixt instituit în temeiul prezentului acord cu privire la organismele de evaluare a conformității care trebuie înscrise în anexele sectoriale, autoritatea responsabilă cu desemnările furnizează pentru fiecare dintre organismele respective următoarele informații:

(a)

numele;

(b)	adresa poștală;

(c)	numărul de fax;

(d)	gama de produse, procese, standarde sau servicii pe care este autorizat să le evalueze;

(e)	procedurile de evaluare a conformității pe care este autorizat să le aplice;

(f)	procedura de desemnare utilizată pentru a determina competența sa.

E. CONTROLUL

11.

Autoritățile responsabile cu desemnările efectuează sau dispun efectuarea unui control permanent asupra organismelor de evaluare a conformității prin intermediul unor evaluări sau al unor activități de audit periodice. Frecvența și natura acestor activități sunt conforme cu bunele practici internaționale sau sunt stabilite de către comitetul mixt.

12.	Autoritățile responsabile cu desemnările solicită organismelor de evaluare a conformității să participe la testări de aptitudini sau la alte exerciții de comparare adecvate, atunci când asemenea exerciții sunt realizabile din punct de vedere tehnic cu costuri rezonabile.

13.

Autoritățile responsabile cu desemnările consultă, în funcție de necesități, omologii lor pentru a păstra încrederea în procedurile de evaluare a conformității. Această consultare poate să includă participarea comună la activități de audit referitoare la evaluările conformității sau la alte evaluări ale organismelor de evaluare a conformității, atunci când această participare este adecvată și posibilă din punct de vedere tehnic cu costuri rezonabile.

14.	Autoritățile responsabile cu desemnările consultă, în funcție de necesități, autoritățile de reglementare competente ale celeilalte părți pentru a se asigura că toate cerințele de reglementare sunt identificate și respectate în mod corespunzător.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND INSPECȚIA BPF A MEDICAMENTELOR ȘI CERTIFICAREA LOTURILOR LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale reglementează toate medicamentele fabricate industrial în Australia și în Comunitatea Europeană și cărora li se aplică cerințele bunelor practici de fabricație (BPF).

În ceea ce privește medicamentele reglementate de prezenta anexă sectorială, fiecare parte recunoaște concluziile inspecțiilor producătorilor efectuate de serviciile de inspecție competente ale celeilalte părți și autorizațiile de fabricație eliberate de autoritățile competente ale celeilalte părți.

De asemenea, certificarea de către producător a conformității fiecărui lot cu specificațiile sale este recunoscută de cealaltă parte care se abține de la efectuarea unui nou control la import.

Prin „medicamente” se înțeleg toate produsele reglementate de legislația farmaceutică în Comunitatea Europeană și în Australia menționate în apendicele la prezenta anexă. Definiția medicamentelor include toate produsele de uz uman și veterinar, în special produsele farmaceutice, imunologice și radiofarmaceutice chimice și biologice, medicamentele derivate din sânge și plasmă umană, preamestecuri pentru fabricarea alimentelor medicamentoase pentru animale și, după caz, vitaminele, mineralele, plantele medicinale și medicamentele homeopate.

„BPF” constituie elementul de asigurare a calității care garantează că medicamentele sunt fabricate și controlate în mod coerent, în conformitate cu standardele de calitate adaptate utilizării lor și cu cerințele autorizației de introducere pe piață eliberate de partea care le importă. În sensul prezentei anexe sectoriale, aceasta presupune sistemul în conformitate cu care producătorul primește specificația produsului și/sau a procesului titularului sau solicitantului autorizației de introducere pe piață și garantează că medicamentul este fabricat în conformitate cu această specificație (echivalentul certificării de către o persoană calificată în Comunitatea Europeană).

Fiind vorba de medicamente reglementate de legislația uneia dintre părți, dar nu și de cea a celeilalte părți, producătorul poate solicita, în sensul prezentului acord, să se efectueze o inspecție de către serviciul de inspecție competent la nivel local. Această dispoziție se aplică, între altele, fabricării de substanțe farmaceutice active, de produse intermediare și de produse destinate unor teste clinice, precum și inspecțiilor convenite anterioare introducerii pe piață. Dispozițiile operaționale în acest sens figurează în capitolul III punctul 3 litera (b).

Certificarea producătorilor

La cererea unui exportator, a unui importator sau a unei autorități competente a celeilalte părți, autoritățile responsabile cu eliberarea autorizațiilor de fabricare și cu controlul producției de medicamente certifică faptul că producătorul:

—	este autorizat în mod corespunzător pentru a fabrica medicamentul respectiv sau pentru a efectua respectiva operațiune de fabricare specificată;

—	este supus periodic unor inspecții din partea autorităților;

—

respectă cerințele naționale BPF recunoscute ca fiind echivalente de către cele două părți și enumerate în apendicele 1 la prezenta anexă sectorială. În caz de trimitere la cerințe BPF diferite [în conformitate cu prevederile capitolului III punctul 3 litera (b)], acest lucru trebuie menționat în certificat.

Certificatele identifică, de asemenea, locul sau locurile de fabricație (și, după caz, laboratoarele de încercări cu care s-a contractat). Modelul certificatului este anexat la apendicele 2; el poate fi modificat de către comitetul mixt menționat la articolul 12 din acord.

Certificatele se întocmesc repede, într-un termen care nu trebuie să depășească treizeci de zile calendaristice. În mod excepțional, în special în cazul în care trebuie efectuată o nouă inspecție, acest termen poate fi prelungit până la șaizeci de zile.

Certificarea loturilor

Fiecare lot exportat trebuie să fie însoțit de un certificat de lot întocmit de producător (autocertificare), după o analiză calitativă completă, o analiză cantitativă a tuturor principiilor active și după ce s-au efectuat toate încercările sau controalele necesare pentru a garanta calitatea produsului în conformitate cu cerințele autorizației de introducere pe piață. Certificatul trebuie să ateste că lotul respectă specificațiile și trebuie să fie păstrat de către importatorul lotului. Certificatul se prezintă la cererea autorității competente.

La întocmirea unui certificat, producătorul trebuie să țină cont de dispozițiile sistemului actual de certificare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind calitatea produselor farmaceutice care fac obiectul unor schimburi internaționale. Certificatul trebuie să detalieze specificațiile convenite ale produsului, să indice metodele și rezultatele analizei. El conține o declarație în conformitate cu care documentele referitoare la prelucrarea și ambalarea lotului au fost examinate și considerate conforme cu BPF. Certificatul lotului este semnat de către persoana care poate autoriza vânzarea sau acordarea liberului de vamă lotului, adică, în Comunitatea Europeană, „persoana calificată” menționată la articolul 21 din a doua Directivă 75/319/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la produsele medicamentoase brevetate. În Australia, controalele calității sunt prevăzute în „Therapeutic Goods Act 1989” și la articolul 19 litera (b) din Therapeutic Goods Regulation.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Sub rezerva „dispozițiilor operaționale” ale capitolului III, inspecțiile generale BPF se efectuează în conformitate cu cerințele BPF ale părții exportatoare. Cerințele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative sunt enumerate în apendicele 1.

Cu toate acestea, cerințele de calitate de referință ale produselor care urmează a fi exportate, inclusiv metodele de fabricare și specificațiile lor, sunt cele care figurează pe autorizația corespunzătoare de introducere pe piață eliberată de partea importatoare.

CAPITOLUL II

SERVICIILE OFICIALE DE INSPECȚIE

PENTRU AUSTRALIA:

Therapeutic Goods Administration (TGA)

Department of Health and Family Services

PO Box 100

Woden ACT 2606

Avstralia

Tel.: 61-6-232 8632

Fax: 61-6-232 8659

PENTRU COMUNITATEA EUROPEANĂ:

BELGIA

Inspection générale de la pharmacie

Algemene Farmaceutische Inspectie

DANEMARCA

Lægemiddelstyrelsen

GERMANIA

Bundesministerium für Gesundheit

GRECIA

Εθνικός Οργανισμός Φαρμάκου

Ministry of Health and Welfare

National Drug Organisation (EOF)

SPANIA

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministerio de Sanidad y Consumo

Subdirección General de Control Farmacéutico

Pentru medicamentele de uz veterinar:

Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentación (MAPA)

Dirección General de la Producción Agraria

FRANȚA

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministerio de Sanidad y Consumo

Agence du médicament

Pentru medicamentele de uz veterinar:

CNEVA, Agence nationale du médicament vétérinaire, unité inspections

Pentru produsele cosmetice:

Ministère de l'emploi et de la solidarité

Direction générale de la santé

Sous direction pharmacie

IRLANDA

Irish Medicines Board

ITALIA

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministero della Sanità

Dipartimento Farmaci e Farmacovigilanza

Pentru medicamentele de uz veterinar

Ministero della Sanità

Dipartimento alimenti e nutrizione e sanità pubblica veterinaria — Div. IX

LUXEMBURG

Division de la pharmacie et des médicaments

ȚĂRILE DE JOS

Staat der Nederlanden

AUSTRIA

Bundesministerium für Arbeit, Gesundheit und Soziales

PORTUGALIA

Pentru produse de uz uman și veterinar (nonimunologice):

Instituto Nacional da Farmácia e do Medicamento — INFARMED

Pentru produse imunologice de uz veterinar:

Direcção-Geral de Veterinaria

FINLANDA

Lääkelaitos/Läkemedelsverket

National Agency for Medicines

SUEDIA

Läkemedelsverket — Medicinal Products Agency

REGATUL UNIT

Pentru produse de uz uman și veterinar (nonimunologice):

Medicines Control Agency

Pentru produse imunologice de uz veterinar:

Veterinary Medicines Directorate

COMUNITATEA EUROPEANĂ

Comisia Comunităților Europene

Agenția Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor (AEEM)

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII OPERAȚIONALE

1. Transmiterea rapoartelor de inspecție

În urma unei cereri justificate, serviciile de inspecție competente adresează o copie a ultimului raport de inspecție privind locul de fabricație sau de control, în cazul analizelor subcontractate. Cererea poate să facă referire fie la un „raport de inspecție complet”, fie la un „raport detaliat” (a se vedea punctul 2 de mai jos). Fiecare parte utilizează acest raport de inspecție în conformitate cu gradul de confidențialitate cerut de partea de origine.

În cazul în care operațiunile de fabricare a medicamentului respectiv nu au făcut obiectul unei inspecții recente, adică atunci când ultima inspecție datează de mai mult de doi ani sau atunci când s-a constatat că este nevoie în mod special de o inspecție, se poate solicita o inspecție specifică și detaliată. Părțile se asigură că rapoartele de inspecție sunt transmise în cel mult treizeci de zile calendaristice, acest termen putând fi prelungit până la șaizeci de zile dacă este nevoie de efectuarea unei noi inspecții.

2. Rapoartele de inspecție

Un „raport complet de inspecție” cuprinde un dosar principal privind locul de fabricație, întocmit de producător sau de serviciul de inspecție, și un raport descriptiv întocmit de serviciul de inspecție. Un „raport detaliat” răspunde la întrebările specifice ridicate de cealaltă parte privind o întreprindere.

3. BPF de referință

(a)	Producătorii fac obiectul unei inspecții în conformitate cu BPF în vigoare ale părții exportatoare (a se vedea apendicele 1).

(b)

În ceea ce privește medicamentele reglementate de legislația farmaceutică a părții importatoare, dar nu de cea a părții exportatoare, serviciul de inspecție competent la nivel local care dorește să întreprindă o inspecție a operațiunilor de fabricare o face în conformitate cu propriile sale BPF sau, în absența unor BPF specifice, în conformitate cu BPF în vigoare ale părții importatoare. Se procedează astfel, de asemenea, atunci când BPF aplicabile la nivel local nu sunt considerate echivalente cu BPF ale părții importatoare, în ceea ce privește garanția calității produsului finit.

Echivalența cerințelor BPF pentru anumite produse sau categorii de produse specifice (de exemplu medicamente radiofarmaceutice, materii prime) este determinată în conformitate cu o procedură stabilită de comitetul mixt.

4. Natura inspecțiilor

(a)	Inspecțiile de rutină destinate să determine respectarea de către producător a BPF se numesc inspecții generale BPF (sau inspecții periodice sau de rutină).

(b)

Inspecțiile referitoare la „produse sau procese” (care pot fi, de asemenea, inspecții „prealabile introducerii pe piață”) vizează în principal unul sau o serie de produse sau procese și includ o evaluare a validării și a respectării procesului specific sau a aspectelor controlului descris în autorizația de introducere pe piață. În cazul în care este necesar, se pun la dispoziția inspecției, cu titlu confidențial, informații privind produsul (dosarul calitate al unei cereri sau dosarul de autorizare).

5. Cheltuielile de inspecție/de stabilire

Regimul cheltuielilor de inspecție/de stabilire este determinat de locul de fabricație. Nu se percepe nici o taxă de la producătorii stabiliți pe teritoriul celeilalte părți pentru produsele reglementate de prezentul acord, în afară de cele prevăzute la punctul 6 de mai jos.

6. Clauza de salvgardare pentru inspecții

Fiecare parte își rezervă dreptul de a întreprinde propria sa inspecție din motivele indicate celeilalte părți. Aceste inspecții trebuie notificate în prealabil celeilalte părți care are posibilitatea să participe la ele. Recurgerea la această clauză de salvgardare trebuie să fie excepțională. În cazul în care trebuie să aibă loc o astfel de inspecție, cheltuielile cu ea pot fi recuperate.

7. Schimbul de informații între autorități și apropierea cerințelor de calitate

În conformitate cu dispozițiile generale ale acordului, părțile își comunică toate informațiile necesare pentru recunoașterea reciprocă a inspecțiilor.

De asemenea, autoritățile competente din Australia și din Comunitatea Europeană se informează reciproc cu privire la orice linii directoare sau proceduri de inspecție noi. Fiecare parte se consultă cu cealaltă parte înainte de a adopta o astfel de procedură și face eforturi pentru a promova apropierea lor.

8. Acordarea oficială a liberului de vamă pentru un lot

Procedura oficială de acordare a liberului de vamă pentru un lot constă într-o verificare suplimentară a siguranței și eficacității medicamentelor imunologice (vaccinuri) și a derivaților din sânge efectuată de autoritățile competente înainte de distribuirea fiecărui lot de produs. Prezentul acord nu se aplică acestei recunoașteri reciproce a acordărilor oficiale a liberului de vamă pentru loturi. Cu toate acestea, atunci când se aplică o procedură oficială de acordare a liberului de vamă pentru loturi, producătorul furnizează, la cererea părții importatoare, certificatul de acordare oficială a liberului de vamă pentru lot în cazul în care lotul respectiv a fost testat de către autoritățile de control ale părții exportatoare.

În ceea ce privește Comunitatea Europeană, procedura oficială de acordare a liberului de vamă pentru lotul pentru medicamentele de uz uman este prevăzută în documentul intitulat „Administrative EC Batch Release Procedure III/3859/92”, precum și în diferite proceduri specifice de acordare a liberului de vamă pentru loturi. Pentru Australia, procedura oficială de acordare a liberului de vamă pentru loturi este descrisă în documentul „WHO Technical Report Series, No 822, 1992”.

9. Formarea inspectorilor

În conformitate cu dispozițiile generale ale acordului, seminariile de formare pentru inspectori organizate de către autorități sunt accesibile inspectorilor celeilalte părți. Părțile la acord se informează reciproc cu privire la aceste seminarii.

10. Inspecțiile comune

În conformitate cu dispozițiile generale ale acordului și cu acordul comun al părților, pot fi autorizate inspecții comune. Aceste inspecții sunt menite să dezvolte o înțelegere și o interpretare comună a practicilor și a cerințelor. Organizarea acestor inspecții și forma lor sunt convenite prin proceduri aprobate de comitetul mixt.

11. Sistemul de alertă

Părțile stabilesc puncte de contact pentru a permite autorităților competente și producătorilor să informeze autoritățile celeilalte părți în modul cel mai operativ cu putință în caz de defect de calitate, de retragere a lotului, de contrafacere sau în legătură cu orice altă problemă privind calitatea care ar putea necesita controale suplimentare sau suspendarea distribuției lotului. Se va conveni asupra unei proceduri detaliate de alertă.

Părțile se informează, în cel mai scurt termen cu putință, cu privire la orice suspendare sau retragere (totală sau parțială) a unei autorizații de fabricație întemeiată pe nerespectarea bunelor practici de fabricare, care ar putea afecta protecția sănătății publice.

12. Punctele de contact

În sensul prezentului acord, punctele de contact pentru orice problemă tehnică, precum schimbul de rapoarte de inspecție, seminariile de formare a inspectorilor, cerințele tehnice, sunt:

PENTRU AUSTRALIA:

Pentru medicamentele de uz uman:

The Chief GMP Auditor

Therapeutic Goods Administration

Department of Health and Family Services

PO Box 100

Woden ACT 2606

Avstralia

Tel.: 61-6-232 8632

Fax: 61-6-232 8659

Pentru medicamente de uz veterinar:

The GMP Licensing Scheme Manager

National Registration Authority

PO BOX E 240

Parkes ACT 2600

Avstralija

Tel.: 61-6-272 5158

Fax: 61-6-272 4753

PENTRU COMUNITATEA EUROPEANĂ:

The Director of the European Agency for the Evaluation of Medecinal Products 7 Westferry CircusCanary Wharf

London E14 4HB

United Kingdom

Tel.: 44-171 418 8400

Fax: 44-171 418 8416

13. Divergențele de opinii

Cele două părți depun toate eforturile necesare pentru a depăși divergențele de opinii în ceea ce privește, printre altele, respectarea cerințelor de către producători și concluziile rapoartelor de inspecție. În cazul în care divergențele persistă, cauza este deferită comitetului mixt.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII TRANZITORII PENTRU MEDICAMENTE DE UZ VETERINAR

Părțile iau la cunoștință că cerințele BPF actuale în ceea ce privește medicamentele de uz veterinar în Australia nu sunt echivalente cu cele care se aplică în Comunitatea Europeană. Acesta este motivul pentru care producătorii australieni de medicamente de uz veterinar sunt supuși inspecțiilor din partea „Therapeutic Goods Administration” (TGA) în numele Veterinary National Registration Authority, în conformitate cu BPF de referință ale TGA și cu BPF suplimentare relevante ale Comunității Europene pentru medicamentele de uz veterinar.

Pe durata unei perioade tranzitorii de doi ani, rapoartele de inspecție ale TGA vor fi adresate din oficiu părții importatoare care le poate accepta sau poate decide să întreprindă ea însăși o inspecție. În caz de acceptare, Comunitatea Europeană va recunoaște certificările de conformitate ale loturilor producătorilor australieni.

La doi ani după intrarea în vigoare a acordului și sub rezerva verificării satisfăcătoare a programului de inspecție BPF al Australiei, Comunitatea Europeană va recunoaște concluziile inspecțiilor efectuate de TGA și certificările de conformitate ale loturilor producătorilor australieni.

În cazul în care National Registration Authority (NRA) întreprinde ea însăși inspecții, rapoartele de inspecție vor fi transmise de asemenea din oficiu părții importatoare până în momentul în care va exista o verificare satifăcătoare a programului de inspecție BPF al NRA.

Apendicele 1

Lista actelor cu putere de lege și a actelor administrative aplicabile

Pentru Comunitatea Europeană:

Directiva 65/65/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la produsele medicamentoase brevetate, astfel cum a fost extinsă și modificată

A doua Directivă 75/319/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la produsele medicamentoase brevetate, astfel cum a fost extinsă și modificată

Directiva 81/851/CEE a Consiliului din 28 septembrie 1981 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele medicamentoase veterinare

Directiva 91/356/CEE a Comisiei din 13 iunie 1991 de stabilire a principiilor și orientărilor de bună practică de fabricare pentru produsele medicamentoase de uz uman

Directiva 91/412/CEE a Comisiei din 23 iulie 1991 de stabilire a principiilor și orientărilor de bună practică de fabricare pentru produsele medicamentoase veterinare

Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea produselor medicamentoase de uz uman și de uz veterinar și de înființare a unei Agenții europene pentru evaluarea produselor medicamentoase

Directiva 92/25/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind distribuția en gros a medicamentelor de uz uman

Ghidul privind bunele practici de distribuție (94/C 63/03);

Versiunea actuală a Ghidului privind bunele practici de fabricație a medicamentelor, normele de reglementare a medicamentelor în Comunitatea Europeană, volumul IV

Pentru Australia:

Pentru medicamentele de uz uman:

Therapeutic Goods Act 1989 și normele de aplicare (Regulations, Orders and Determinations) care stabilesc, în special, standarde pentru etichetare și principii de fabricație

—	Therapeutic Goods Act 1989,

—	Therapeutic Goods Regulations,

—	Therapeutic Goods (Charges) Act 1989,

—	Therapeutic Goods (Charges) Regulations,

—	Therapeutic Goods (Excluded Goods) Order No. 1 of 1992,

—	Therapeutic Goods (Goods that are not Therapeutic Devices) Order No. 1 of 1992,

—	Therapeutic Goods (Manufacturing Principles) Determinations,

—

Australian Code of Good Manufacturing Practice for Therapeutic Goods – Medicinal Products, August 1990, inclusiv:

—	Appendix A: Guidelines for Sterilisation by Irradiation, October 1993,

—	Appendix C: Guidelines on Tests for Sterility, July 1991,

—	Appendix D: Guidelines for Laboratory Instrumentation, November 1991,

—	Appendix E: Guidelines for Industrial Ethylene Oxide Sterilisation of Therapeutic Goods, April 1986,

—	Appendix F: Guidelines for Estimation of Microbial Count in Process Water, August 1990,

—	Appendix G: Guidelines for Good Manufacturing Practice for Investigational Medicinal Products, June 1993,

—	Australian Code of Good Manufacturing Practice – Blood and Blood products (sealhulgas tehnilised liited 1–7), July 1992

—	Australian Code of Good Manufacturing Practice for Therapeutic Goods – Sunscreen Products, February 1994

—	Australian Code of Good Manufacturing Practice for Therapeutic Goods – Medicinal Gases, July 1992.

Pentru medicamentele de uz veterinar:

Legislație — Commonwealth:

—	Agricultural and Veterinary Chemicals (Administration) Act, 1992,

—	Agricultural and Veterinary Chemicals Act, 1993,

—	Agricultural and Veterinary Chemicals Code Act, 1993,

—	Agricultural and Veterinary Chemicals (Consequential Amendments) Act, 1993.

Legislație — Noua Galie de Sud:

—	Stock Foods and Medicines Act, 1940,

—	Public Health Act, 1961,

—	Poison Act, 1966,

—	Pesticides and Allied Chemicals Act, 1979.

Legislație — Victoria

—	Animal Preparations Act, 1987,

—	Health Act, 1958,

—	Drugs, Poisons and Controlled Substances Act, 1981.

Legislație — Queensland:

—	Agricultural Standards Act, 1952–1981,

—	Stock Act, 1915–1976,

—	Health Act, 1937–1987.

Legislație — Australia meridională:

—	Stock Medicines Act, 1939–1978,

—	Stock Foods Act, 1941,

—	Dangerous Drugs Act, 1986,

—	Controlled Substances Act, 1984,

—	Stock Diseases Act, 1934

Legislație — Australia occidentală:

—	Veterinary Preparations and Animal Feeding Stuffs Act, 1976–1982,

—	Poisons Act, 1964–1981,

—	Health (Pesticides) Regulations, 1956.

Legislație — Tasmania

—	Veterinary Medicines Act, 1987,

—	Poisons Act, 1971,

—	Public Health Act, 1962,

—	Pesticides Act, 1968.

Legislație — Teritoriul de Nord:

—	Poisons and Dangerous Drugs Act, 1983,

—	Therapeutic Goods and Cosmetics Act, 1986,

—	Stock Diseases Act, 1954.

Apendicele 2

Certificat destinat producătorilor de medicamente în cadrul Acordului dintre Australia și Comunitatea Europeană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje, anexă sectorială privind inspecția BPF a medicamentelor și certificarea loturilor

La solicitarea autorităților competente australiene/… (1) la data de …/…/…

(referința: …), autoritatea competentă … confirmă următoarele:

Societatea …

cu sediul în: …

a fost autorizată, în temeiul Therapeutic Goods Act 1989/articolul 16 din Directiva 75/319/CEE și articolul 24 din Directiva 81/851/CEE, transpusă în legislația națională din … (1),

cu numărul de referință …

reglementând următoarele locuri de fabricație (și laboratoarele de încercări cu care s-a contractat, după caz):

…

să efectueze următoarele operațiuni de fabricație:

+ fabricație completă (2)

+ fabricație parțială (2), adică (detalii privind operațiunile de fabricație autorizate): …

…

pentru următorul medicament: …

de uz uman/veterinar (2).

Ținând seama de cele constatate în cursul inspecțiilor producătorului, ultima având loc la data de …/…/…, se consideră că societatea respectă cerințele de bune practici de fabricație menționate în Acordul dintre Australia și Comunitatea Europeană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje.

…/…/… (data)

Pentru autoritatea competentă

…

(numele și semnătura funcționarului responsabil)

(1) Introduceți statul membru al Comunității Europene sau Comunitatea Europeană.

(2) A se tăia mențiunea inutilă.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND DISPOZITIVELE MEDICALE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA DE RECUNOAȘTERE RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produse destinate exportului în Comunitatea Europeană

Produse destinate exportului în Australia

Toate dispozitivele medicale supuse procedurilor de evaluare a conformității ale unei părți terțe care vizează atât produsul, cât și sistemul de calitate, prevăzute de Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile și Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale,

dar cu excepția următoarelor produse:

—	materiale radioactive în măsura în care acestea pot fi considerate dispozitive medicale și

—

dispozitive medicale care conțin țesuturi de origine animală.

Cu toate acestea, dispozitivele medicale:

(a)	care conțin derivați rafinați de ceară animală, de heparină și de gelatină conforme cu standardele farmacopeei și de hidroxiapatită sinterizată sau

(b)	care conțin țesuturi de origine animală, atunci când dispozitivul este conceput pentru a intra în contact numai cu pielea intactă, sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei anexe sectoriale.

Toate dispozitivele medicale supuse, în temeiul Australian Therapeutic Goods Act 1989 și Therapeutic Goods Regulations, unor proceduri de evaluare a conformității ale unei părți terțe care vizează atât produsul, cât și sistemul de calitate,

dar cu excepția următoarelor produse:

—	materiale radioactive în măsura în care acestea pot fi considerate dispozitive medicale și

—

dispozitive medicale care conțin țesuturi de origine animală.

Cu toate acestea, dispozitivele medicale:

(a)	care conțin derivați rafinați de ceară animală, de heparină și de gelatină în conformitate cu standardele farmacopeei și de hidroxiapatită sinterizată sau

(b)	care conțin țesuturi de origine animală, atunci când dispozitivul este conceput pentru a intra în contact numai cu pielea intactă, sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei anexe sectoriale.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia vor evalua conformitatea

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

—	Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, astfel cum a fost modificată

—	Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale, astfel cum a fost modificată

—	Therapeutic Goods Act 1989

—	Therapeutic Goods (Charges) Act 1989

—	Therapeutic Goods Regulations

—	Therapeutic Goods (Charges) Regulations

—	Therapeutic Goods (Excluded Goods) Order No 1 of 1992

—	Therapeutic Goods (Goods that are not therapeutic devices) Order No 1 of 1992

—	Therapeutic Goods (Manufacturing Principles) Determinations — European Standard EN 46001: 1993, specification for Application of EN 29001 (BS 5750: Part 1) to the manufacture of medical devices

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru evaluarea produselor în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru evaluarea produselor în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Australiei

Therapeutic Goods Administration din cadrul Department of Health and Family Services pentru procedurile de evaluare a conformității cerute de legislația comunitară menționată în capitolul I, pentru toate dispozitivele medicale și pentru toate modulele diferitelor faze ale procedurilor de evaluare a conformității aplicabile acestor dispozitive

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

—	Department of Health and Family Services

—	Belgia Ministère de la santé publique, de l'environnement et de l'intégration sociale Ministerie van Volksgezondheid, Leefmilieu en Sociale Integratie

—	Danemarca Sundhedsministeriet

—	Germania Bundesministerium für Gesundheit

—	Grecia Υποζργείο Υγείας καί πρόνοιας Ministry of Health

—	Spania Ministerio de Sanidad y Consume

—	Franța Ministère de l'emploi et de la solidarité Direction des hôpitaux Bureau des dispositifs médicaux Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secretariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Health

—	Italia Ministero della Sanità

—	Luxemburg Ministère de la santé

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für Arbeit, Gesundheit und Soziales

—	Portugalia Ministério de saúde

—	Finlanda Sosiaali- ja terveysministeriö/ Social- och hälsovårdsministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Health

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele australiene

Organismele de evaluare a conformității prevăzute la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate la capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa I la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă de către:

—	organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau cu Ghidurile ISO 28 sau 40;

—	organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau cu Ghidul ISO 62;

—	organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau cu Ghidul ISO 39.

Organismele de evaluare a conformității sunt desemnate în conformitate cu procedurile definite în anexa la acord. Cu toate acestea, organismele de evaluare a conformității care sunt organisme notificate în sensul anexei XI la Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale sau al anexei VIII la Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, coroborate cu Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, sunt considerate competente pentru a efectua evaluarea conformității cu cerințele australiene pentru dispozitivele și procedurile pentru care au fost notificate de către autoritățile lor competente în Europa.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

1. Perioada tranzitorie pentru anumite dispozitive cu risc ridicat

1.1. O perioadă tranzitorie, destinată să consolideze încrederea în sistemele de desemnare ale fiecărei părți, se va aplica dispozitivelor medicale prevăzute în lista nr. 3 din Therapeutic Goods Regulations și în directivele referitoare la dispozitivele medicale (90/385/CEE și 93/42/CEE), și anume:

—	dispozitivele active implantabile;

—	dispozitivele contraceptive intrauterine;

—	proteze valvulare cardiace;

—	lentile intraoculare;

—	lichide vâsco-elastice intraoculare;

—	pompe de perfuzie;

—	proteze mamare implantabile (altele decât cele care conțin doar o soluție salină sau apă);

—	dispozitive contraceptive mecanice (altele decât prezervativele);

—	substanțele dezinfectante de calitate pentru instrumente.

1.2. Părțile vor stabili un program detaliat în acest sens, cu concursul Therapeutic Goods Administration și al autorităților competente ale Comunității Europene.

1.3. Această perioadă de consolidare a încrederii se va încheia în termen de optsprezece luni de la intrarea în vigoare a acordului.

2. Dispozitivele medicale care încorporează substanțe medicale

2.1. Pentru a respecta cerințele Comunității Europene, se aplică următoarele proceduri dispozitivelor medicale care conțin substanțe medicale în sensul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale:

(a)

în cazul în care un dispozitiv medical incorporează o substanță cu acțiune curativă auxiliară care este deja descrisă în monografiile Farmacopeei Europene, consultarea solicitată în temeiul anexei II sau III la Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale se efectuează cu concursul autorităților competente australiene;

(b)

în cazul în care un dispozitiv medical incorporează o substanță cu acțiune curativă auxiliară alta decât cea descrisă în Farmacopeea Europeană, Therapeutic Goods Administration efectuează această consultare cu autoritățile competente ale Comunității Europene responsabile cu autorizarea introducerii pe piață a medicamentelor.

2.2. Pentru a respecta cerințele australiene, se aplică următoarele proceduri dispozitivelor medicale care incorporează substanțe curative menționate la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale:

(a)

(b)	în cazul în care un dispozitiv medical incorporează o substanță cu acțiune curativă auxiliară alta decât cea descrisă în Farmacopeea Europeană, înainte de a fi luată o decizie are loc o consultare cu Department of Health and Family Services.

3. Procedurile de înregistrare și de întocmire a listelor

3.1. Părțile recunosc că procedurile australiene menționate în Therapeutic Goods Act pentru înregistrarea sau întocmirea listelor de produse în scopul supravegherii pieței și procedurile corespunzătoare ale Comunității Europene nu sunt afectate de prezentul acord.

3.2. În cadrul prezentului acord, Australian Regulatory Authority înregistrează un produs al Comunității Europene în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri însoțite de taxa datorată fără a întreprinde o nouă evaluare a produsului.

3.3. Taxele legate de înregistrarea de către o parte sau alta acoperă exclusiv costul înregistrării dispozitivului medical și al activităților de punere în aplicare și de supraveghere ulterioară introducerii pe piață a părților în acest sector.

4. Schimbul de informații

Părțile convin să se informeze cu privire la orice incident survenit în cadrul procedurii de vigilență privind dispozitivele medicale sau în ceea ce privește siguranța produselor și desemnează puncte de contact în acest scop.

5. Pentru a facilita aplicarea prezentei anexe sectoriale, părțile vor elabora un ghid de proceduri și cerințe echivalente în temeiul legislațiilor celor două părți, precum și modalități apte să faciliteze înregistrarea.

6. Noua legislație

Părțile iau act de faptul că Australia poate adopta o nouă legislație privind dispozitivele medicale și convin că orice mecanism nou va respecta principiile pe care se întemeiază acordul de recunoaștere reciprocă, în special articolul 2.

7. Divergențele de opinii

Cele două părți depun toate eforturile necesare pentru a rezolva divergențele de opinii privind respectarea cerințelor de către producători și concluziile rapoartelor de evaluare a conformității. În cazul în care divergențele de opinii persistă, ele sunt deferite comitetului mixt.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTELE TERMINALE DE TELECOMUNICAȚII LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produsele destinate exportului în Comunitatea Europeană

Produsele destinate exportului în Australia

Toate produsele reglementate de Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații de sol pentru comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor.

În mod general, această directivă a Consiliului reglementează:

(a)	echipamentele terminale destinate a fi conectate la rețele publice de telecomunicații. Echipamentele terminale pot fi conectate direct sau indirect la capătul unei rețele publice de telecomunicații;

(b)

echipamentele stațiilor terestre de comunicație prin satelit care pot fi utilizate numai pentru a transmite sau pentru a transmite și a recepționa sau numai pentru a recepționa semnale de radiocomunicații prin intermediul sateliților sau al altor sisteme spațiale. Cu toate acestea, sunt excluse echipamentele stațiilor terestre de comunicații prin satelit destinate a fi utilizate ca parte a rețelei publice de telecomunicații.

Lista grupelor de produse poate fi extinsă pentru a include alte reglementări tehnice comune ale Comunității Europene în acest sector pe măsura adoptării lor.

Toate produsele definite ca echipamente pentru utilizatori în Telecommunications Act 1997.

În general, este vorba de echipamente ai căror parametri sunt definiți în standardele tehnice ale autorităților australiene competente în materie de comunicații, adoptate în temeiul legii menționate anterior. Aceste cerințe sunt stabilite în Telecommunications Labelling (Customer Equipment and Customer Cabling) Notice No 2 of 1997.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

—	Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații de sol pentru comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor

—	Decizia 95/290/CE a Comisiei din 17 iulie 1995 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele în materie de receptoare pentru sistemul paneuropean de teleapel public terestru în Comunitate (ERMES)

—	Decizia 95/525/CE a Comisiei din 28 noiembrie 1995 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile echipamentelor terminale destinate aplicațiilor cu profil de acces public (PAP) ale standardului european de telecomunicație digitală fără fir (DECT)

—	Decizia 96/629/CE a Comisiei din 23 octombrie 1996 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale referitoare la aplicațiile de telefonie pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (faza II)

—	Decizia 96/630/CE a Comisiei din 23 octombrie 1996 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II

—	Decizia 97/346/CE a Comisiei din 20 mai 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua digitală cu integrare de servicii (ISDN) paneuropene în modul de acces de bază

—	Decizia 97/347/CE a Comisiei din 20 mai 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua digitală cu integrare de servicii (ISDN) paneuropene în modul de acces primar

—	Decizia 97/486/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate analogice cu două fire destinate furnizării unei rețele deschise (ONP)

—	Decizia 97/487/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate analogice cu patru fire destinate furnizării unei rețele deschise (ONP)

—	Decizia 97/520/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate digitale nestructurate ONP de 2 048 kbit/s (amendamentul 1)

—	Decizia 97/521/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale structurate ONP de 2 048 kbit/s

—	Decizia 97/522/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la linii închiriate digitale structurate ONP de 64 kbit/s nerestricționate (amendamentul 1)

—	Decizia 97/523/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile echipamentelor terminale la standardul european de telecomunicație digitală fără fir (DECT) (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/524/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele referitoare la aplicațiile de telefonie pentru racordarea la rețeaua standardului european de telecomunicație digitală fără fir (DECT) (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/525/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare pentru echipamentele terminale destinate aplicațiilor cu profil de acces generic (GAP) ale standardului european de telecomunicație digitală fără fir (DECT)

—	Decizia 97/526/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/527/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor de telefonie pentru racordarea la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/528/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile stațiilor mobile destinate a fi utilizate cu rețelele publice de telecomunicații digitale celulare faza II în bandă DCS 1800

—	Decizia 97/529/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor de telefonie pentru stațiile mobile destinate a fi utilizate cu rețelele publice de telecomunicații digitale celulare faza II în bandă DCS 1800

—	Decizia 97/544/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind echipamentele terminale destinate conectării la rețelele publice de date cu circuite comutate și la circuite închiriate ONP folosind o interfață de tipul celei din Recomandarea X.21 a CCITT

—

Decizia 97/545/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile echipamentelor terminale de date (ETD) pentru conectare la rețelele publice de date cu comutare de pachete (RPDCP), cu ofertă de interfețe de tipul celei din Recomandarea X.25 a CCITT

—	Decizia 97/639/CE a Comisiei din 19 septembrie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale structurate și nestructurate de 34 Mbit/s

—	Decizia 97/751/CE a Comisiei din 31 octombrie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale structurate și nestructurate de 140 Mbit/s

—	Telecommunications Act 1997

—	Radiocommunications Act 1997

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Australiei

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE LA CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului australian:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ);

(b)

pentru laboratoarele de încercări și pentru organismele de inspecție:

—	the National Association of Testing Authorities, Australia (NATA).

—	Belgia Institut belge des services postaux et des télécommunications Belgisch instituut voor postdiensten en telecommunicatie

—	Danemarca Telestyrelsen

—	Germania Bundesministerium für Wirtschaft

—	Grecia Υποζργείο Μεταφορών και Επικοινωνιών Ministry of Transport and Communications

—	Spania Ministerio de Fomento

—

Franța

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'État à l'industrieSecrétariat d'État à l'industrie

Direction des postes et télécommunications

Service des télécommunications

Ministére de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'État à l'industrie

Direction générale des stratégies industrielles

Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Transport, Energy and Communications

—	Italia Ispettorato Generale TLC

—	Luxemburg Administration des postes et télécommunications

—	Țările de Jos De Minister van Verkeer en Waterstaat

—	Austria Bundesministerium für Wissenschaft und Verkehr

—	Portugalia Institute das Comunicações de Portugal

—	Finlanda Liikenneministeriö/Trafikministeriet Telehallintokeskus/Teleförvaltningscentralen

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Australiei

Organismele de evaluare a conformității prevăzute la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate la capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă după cum urmează:

(a)

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40, și

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu principiile și procedurile prevăzute în anexa la acord.

(a)

Laboratoarele de încercări:

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

—	acreditarea de către un organism de acreditare semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări;

—	capacitatea de a face dovada competenței în temeiul unui sistem echivalent de acreditare.

(b)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau Ghidul ISO 62, și:

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(c)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45001 sau Ghidul ISO 25, și:

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

(b)

Organismele de certificare:

Următoarele proceduri sunt considerate a fi conforme cu cele din anexa la acord:

—	acreditarea de către un organism semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea certificării;

—	acreditarea de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	capacitatea de a aduce dovada competenței în temeiul unui sistem echivalent de acreditare.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

În conformitate cu partea 21 din Telecommunications Act 1997, autoritatea australiană competentă în materie de comunicații [Australian Communications authority (ACA)] este obligată să autorizeze un producător sau un importator să aplice o etichetă pe echipamentul destinat utilizatorilor înainte de introducerea pe piața australiană.

În cadrul prezentului acord, ACA va depune toate eforturile pentru a elibera această autorizație în termen de cinci zile lucrătoare sau, în orice caz, cel târziu în termen de zece zile lucrătoare în conformitate cu procedurile stabilite în Telecommunications Labelling (Customer Equipment and Customer Cabling) Notice No 2 of 1997.

Cele două părți convin că directivele relevante ale Consiliului și cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene permit recunoașterea reciprocă a elementelor distincte ale procedurii de evaluare a conformității. În consecință, fiecare parte va accepta rapoartele de încercare întocmite de organismele de evaluare a conformității desemnate de cealaltă parte ca respectând propriile sale cerințe.

Atunci când actele cu putere de lege sau actele administrative ale uneia sau celeilalte părți o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze exclusiv cu laboratoarele de încercare acreditate în conformitate cu capitolul IV litera (a) de mai sus.

În ceea ce privește echipamentele terminale de telecomunicații reglementate de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și de Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se vor aplica dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

Standarde tehnice ACA

TS 001	TS 0014
TS 002	TS 0015
TS 003	TS 0016
TS 004	TS 0018
TS 005	TS 0019
TS 006	TS 0020
TS 007	TS 0021.1
TS 008	TS 0021.2
TS 009	TS 0021.3
TS 0012	TS 0023
TS 0013.1	TS 0024
TS 0013.2	TS 0028

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTUL DE JOASĂ TENSIUNE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor tipuri de echipament de joasă tensiune:

—	toate produsele reglementate de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune;

—	echipamentul electric reglementat de legislația australiană privind siguranța echipamentului electric de joasă tensiune.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune, astfel cum a fost modificată

Noua Galie de Sud

—	Electricity Act 1945

—	Electricity (Equipment Safety) Regulation 1994

Victoria

—	State Electricity Commission Act 1958

—	Electricity Industry Act 1993

Queensland

—	Electricity Act 1994

—	Electricity Regulation 1994

Australia occidentală

—	Electricity Act 1945

—	Electricity Act Regulations 1947

Australia meridională

—	Electrical Products Act 1988

Tasmania

—	Hydro Electric Commission Act 1944

Teritoriul capitalei australiene

—	Electricity Act 1971

Teritoriul de Nord

—	Power and Water Authority Act 1987

—	Electricity By-Laws

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru a evalua produsele în funcție de cerințele, actele cu putere de lege și actele administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele, actele cu putere de lege și actele administrative ale Australiei

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului australian:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ);

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the National Association of Testing Authorities, Australia (NATA).

—	Belgia Ministère des affaires économiques Ministerie van Economische Zaken

—	Danemarca Boligministeriet

—	Germania Bundesministerium für Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Ζπονργείο Ανάπινξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secretariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Institute Português da Qualidade

—	Finlanda Sosiaali- ja terveysministeriö/ Social- och hälsovårdsministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Australiei

Organismele de evaluare a conformității enumerate la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în următorul mod:

(a)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39, și

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45001 sau Ghidul ISO 25, și:

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu procedurile prevăzute în anexa la acord:

(a)

laboratoarele de încercări:

—	acreditate de organismele semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări,

—	recunoscute de sistemul IECEE CB sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem echivalent de acreditare.

(b)

organismele de certificare:

—	acreditate de organismele semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea certificării,

—	membre ale sistemului IECEE, CB

—	acreditate de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței în temeiul unui sistem echivalent de acreditare.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

În conformitate cu legislația australiană menționată la capitolul I din prezenta anexă, anumite tipuri de echipament electric (lista articolelor declarate) sunt supuse înregistrării înainte de a putea fi introduse pe piață.

În cadrul prezentului acord, autoritățile de reglementare australiene vor înregistra un produs din Comunitatea Europeană în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri însoțite de taxa datorată, fără a întreprinde o nouă evaluare a produsului.

Taxa datorată este proporțională cu costul înregistrării echipamentului electric și al activității de aplicare și de supraveghere ulterioare introducerii pe piață a autorităților de reglementare australiene.

Părțile iau la cunoștință că trebuie să fie instituită în Australia, în august 1996, o marcă reglementară de conformitate (RCM). Adoptarea acestei mărci RCM, coroborată cu modificările care aduc atingere cerințelor de reglementare australiene, poate determina la un moment dat suprimarea dispozițiilor descrise la punctul 1 de mai sus. Toate condițiile de utilizare a mărcii RCM vor respecta principiile Acordului de recunoaștere reciprocă, în special articolul 2.

Atunci când actele cu putere de lege sau actele administrative ale uneia sau celeilalte părți o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze numai laboratoarelor de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV litera (a) de mai sus.

În caz de contestație în Comunitatea Europeană în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune, rapoartele de încercare întocmite de organismele desemnate de evaluare a conformității în Australia vor fi acceptate de autoritățile Comunității Europene în același mod ca și rapoartele provenite de la organismele notificate ale Comunității Europene. Aceasta înseamnă că organismele de evaluare a conformității în Australia vor fi recunoscute în temeiul articolului 11 din această directivă a Consiliului în calitate de „organism care întocmește un raport în conformitate cu dispozițiile articolului 8”.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND COMPATIBILITATEA ELECTROMAGNETICĂ LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică:

—

compatibilității electromagnetice a echipamentelor, astfel cum este definită în Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, dar cu excepția echipamentelor de radiocomunicații care nu sunt racordate la rețelele publice de telecomunicații

și

—	compatibilității electromagnetice a echipamentului reglementat de Australian Radiocommunications Act 1992.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia vor evalua conformitatea	Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea
Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, astfel cum a fost modificată	— Radiocommunications Act 1992

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Australiei

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului australian:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the National Association of Testing Authorities, Australia (NATA).

—	Belgia Ministère des affaires économiques Ministerie von Economische Zaken

—	Danemarca Pentru echipamentele de telecomunicații: Telestyrelsen Pentru alt tip echipament: Danmarks Elektriske Materielkontrol (DEMKO)

—	Germania Bundesministerium für Wirtschaft

—	Grecia Υποζργειο Μεταφορών και Επικοινωνιών Ministry of Transport and Communications

—	Spania Pentru echipamentele de telecomunicații: Ministerio de Fomento Pentru alt tip echipament: Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'État a l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Transport, Energy and Communications

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministere des transports

—	Țările de Jos De Minister van Verkeer en Waterstaat

—	Austria Pentru echipamentele de telecomunicații: Bundesministerium für Wissenschaft und Verkehr Pentru alt tip echipament: Bundesministerium für wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Institute das Comunicações de Portugal

—	Finlanda Pentru echipamentele de telecomunicații: Liikenneministeriö/Trafikministeriet Pentru alt tip echipament: Kauppa- ja teollisuusministeriö/Handels- och industriministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Australiei

Organismele de evaluare a conformității enumerate la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa la acord. Dovada celor enunțate mai sus poate fi adusă în următorul mod:

(a)

în sensul articolului 10 alineatul (5) din Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39, și:

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

pentru organismele competente în sensul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45001 sau Ghidul ISO 25, și:

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu procedurile din anexa la acord:

(a)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 25 sau EN 45001, și

—	acreditate de organismele semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem echivalent de acreditare;

(b)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 39 sau EN 45004, și:

—	acreditate de organismele semnatare ale unui acord multilateral european sau

—	în măsură să facă dovada competenței în temeiul unui sistem echivalent de acreditare.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Comunitatea Europeană și Australia convin asupra următoarelor dispoziții:

1.	Rapoartele și certificatele întocmite de organismele competente ale Comunității Europene sunt acceptate de către autoritățile de reglementare australiene.

2.	Rapoartele și certificatele întocmite de organismele desemnate de evaluare a conformității în Australia sunt acceptate de asemenea de către autoritățile Comunității Europene pe aceeași bază ca și rapoartele și certificatele întocmite de organismele competente ale Comunității Europene.

Atunci când actele cu putere de lege sau actele administrative ale uneia sau celeilalte părți o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze exclusiv cu laboratoarele de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV litera (a) de mai sus.

Părțile iau la cunoștință că Australia solicită ca aceste organisme competente să fie membre ale Australian Association of Competent Bodies, și că pentru moment Comisia ia în considerare înaintarea unei propuneri de instituire a unui secretariat tehnic al organismelor notificate și al organismelor competente în sensul Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică pentru a promova activitățile de coordonare ale acestor organisme în temeiul aceleiași directive.

Părțile iau la cunoștință, de asemenea, intenția Comisiei Europene de a încuraja organismele competente să participe la activități de coordonare.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND UTILAJELE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică produselor enumerate în anexa IV la Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje, precum și la macarale-turn și la macarale mobile.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

—	Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje, astfel cum a fost modificată

—

Directivele care stabilesc cerințele în materie de limitare a emisiilor sonore pentru macaralele-turn:

—	Directiva 79/113/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la determinarea emisiilor sonore ale instalațiilor și utilajelor de construcții, astfel cum a fost modificată

—	Directiva 84/532/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la dispozițiile comune pentru instalații și utilaje de construcții, astfel cum a fost modificată

—	Directiva 84/534/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la nivelul admisibil al puterii acustice a macaralelor-turn, astfel cum a fost modificată

Următoarele cerințe ale actelor cu putere de lege și actelor administrative reglementează procedurile de evaluare a conformității pentru utilizarea produselor reglementate de prezenta anexă.

Noua Galie de Sud

Victoria

—	Occupational Health and Safety Act 1985 (1)

—	Occupational Health and Safety (Plant) Regulations 1995 (1)

—	Code of Practice for Plant 1995 (1)

—	Equipment (Public Safety) Act 1994 (1)

—	Equipment (Public Safety) (General) Regulations 1995 (1)

Queensland

—	Workplace Health and Safety Act 1995

—	Workplace Health and Safety Regulation 1995

—	Workplace Health and Safety (Plant) Code of Practical Approval Notice 1993

Australia occidentală

—	Occupational Safety and Health Regulations 1996

Australia meridională

—	Occupational Health, Safety & Welfare Act 1986

—	Occupational Health, Safety & Welfare Regulations 1995

Tasmania

—	Workplace Health and Safety Act 1995

Teritoriul capitalei australiene

Teritoriul de Nord

—	Work Health Act

—	Work Health (Occupational Health and Safety) Regulations

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Australiei

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului australian:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the National Association of Testing Authorities, Australia (NATA)

—	Belgia Ministère de l'économie Ministerie van Economic

—	Danemarca Direktoratet für Arbejdstilsynet

—	Germania Bundesministerium für Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Υπουργείο Ανάπτυξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'emploi et de la solidarité Direction des relations du travail Bureau CT5 Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto Português da Qualidade

—	Finlanda Sosiaali- ja terveysministeriö/Social- och hälsovårdsministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Australiei

Organismele de evaluare a conformității enumerate la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor din anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în felul următor:

(a)

în sensul Directivei 89/392/CEE din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la mașini:

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39, și:

—	acreditate de NATA sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa 1;

(b)

în sensul directivelor de stabilire a cerințelor în materie de limitare a emisiilor sonore pentru macaralele-turn:

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40, și:

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	— în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

În conformitate cu cerințele prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative menționate la capitolul I și atunci când aceste dispoziții prevăd obligația de conformitate a echipamentelor cu standardele australiene, organismele de evaluare a conformității indicate la capitolul II sunt desemnate de autoritățile prevăzute la capitolul III în conformitate cu următoarele criterii:

—	verificarea proiectelor pentru a stabili conformitatea lor cu standardele tehnice nu poate fi solicitată în temeiul tuturor dispozițiilor enumerate la capitolul I;

—

în cazul în care se solicită verificarea proiectelor, aceasta trebuie efectuată de către un verificator care nu a fost implicat în proiectarea mașinii și care a dobândit, prin formarea, calificarea și experiența sa sau prin combinarea acestor mijloace, cunoștințele teoretice și practice care să îi permită să-și îndeplinească sarcina.

Atunci când proiectantul și verificatorul sunt angajați sau au contractat cu aceeași persoană, ansamblul procesului de proiectare trebuie, în cazul în care legislația o impune:

(a)

să se înscrie într-un sistem de calitate care respectă cerințele ISO 9001 și să fie certificat de un organism de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 62 sau EN 45012 și:

—	acreditat de către un organism semnatar al Acordului multilateral privind cooperarea europeană pentru acreditarea (EA) certificării sau

—	acreditat de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă și

(b)	să fie conform cu EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și acreditat de un organism care respectă cerințele Ghidului ISO 58 sau EN 45002/3.

Pentru statul Victoria nu există cerințe imperative de evaluare a conformității în temeiul dispozițiilor legislative enumerate la capitolul I, cu excepția cazului în care proiectul trebuie verificat de către o persoană care nu a participat la proiectarea echipamentului supus verificării.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Pentru mașinile reglementate de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul anumitor limite de tensiune și de Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se aplică dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

Din momentul aplicării dispozițiilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante care provin de la motoare cu combustie internă destinate autovehiculelor nerutiere, care face în prezent obiectul propunerii Comisiei Europene COM(95) 350, organismele australiene desemnate pentru a acorda omologări în conformitate cu directiva respectivă vor proceda, fie direct, fie prin intermediul autorității competente responsabile cu desemnarea lor, la notificare și se vor achita de alte obligații care revin autorităților responsabile pentru omologare în temeiul dispozițiilor relevante ale directivei menționate.

Se observă, de asemenea, că această propunere de directivă face trimitere la cerințele de evaluare a conformității din Directiva 92/53/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de modificare a Directivei 70/156/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora. Se recunoaște faptul că, în temeiul dispozițiilor directivei menționate, un constructor nu poate fi acreditat în calitate de laborator de încercări. Cu toate acestea, un laborator de încercări poate utiliza echipamente externe, sub rezerva aprobării de către autoritatea responsabilă cu desemnarea.

(1) Nu există cerințe imperative de evaluare a conformității în temeiul acestei legislații.

ANEXĂ SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTELE SUB PRESIUNE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produse destinate exportului în Comunitatea Europeană	Produse destinate exportului în Australia
Produsele reglementate de Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune	Produsele reglementate de Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune și supuse cerințelor actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene indicate în capitolul I din prezenta anexă sectorială

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune, astfel cum a fost modificată

Următoarele cerințe ale actelor cu putere de lege și actelor administrative reglementează procedurile de evaluare a conformității pentru utilizarea produselor reglementate de prezenta anexă sectorială

Noua Galie de Sud

Victoria

—	Occupational Health and Safety Act 1985 (1)

—	Occupational Health and Safety (Plant) Regulations 1995 (1)

—	Code of Practice for Plant 1995 (1)

—	Equipment (Public Safety) Act 1994 (1)

—	Equipment (Public Safety) (General) Regulations 1995 (1)

Queensland

—	Workplace Health and Safety Act 1995 (1)

—	Workplace Health and Safety Regulation 1995 (1)

—	Relevant Compliance Standards

—	Relevant Advisory Standards

Australia occidentală

—	Occupational Safety and Health Regulations 1996

Australia meridională

—	Occupational Health, Safety & Welfare Act 1986

—	Occupational Health, Safety & Welfare Regulations 1995

Tasmania

—	Workplace Health & Safety Act 1995

Teritoriul capitalei australiene

Teritoriul de Nord

—	Work Health Act

—	Work Health (Occupational Health and Safety) Regulations

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actele cu putere de lege și actele administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Australiei

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului australian:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the National Association of Testing Authorities, Australia (NATA)

—	Belgia Ministère de l'économie Ministerie van Economie

—	Danemarca Direktoratet for Arbejdstilsynet

—	Germania Bundesministerium fur Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Υπουργείο Ανάπτυξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—

Franța

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'État à l'industrie

Direction de l'action régionale de de la petite et moyenne Industrie

Sous direction de la sécurité industrielle

Ministere de l'economie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'Etat à l'industrie

Direction générale des stratégies industrielles

Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto Português da Qualidade

—	Finlanda Kauppa- ja teollisuusministerio/Handels- och industriministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Australiei

Organismele de evaluare a conformității enumerate la capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate la capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor prevăzute în anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în următorul mod:

(i)

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40, și

(a)	acreditate de JAS-ANZ sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(ii)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau Ghidul ISO 62 și:

(a)	acreditate de JAS-ANZ sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(iii)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și:

(a)	acreditate de NATA sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative enumerate la capitolul I impun conformitatea cu AS 3920.1 și cu standardele australiene aplicabile echipamentelor sub presiune, organismele de evaluare a conformității menționate la capitolul II sunt desemnate de autoritățile prevăzute la capitolul III în conformitate cu următoarele criterii:

(i)

organismele de verificare a proiectelor care se conformează AS 3920.1 și:

(a)

care funcționează în cadrul unui sistem de calitate care respectă cerințele ISO 9001 și certificate de un organism de certificare a sistemelor de calitate în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 62 sau EN 45012, și:

—	acreditate de un organism semnatar al Acordului multilateral privind cooperarea europeană pentru acreditarea (EA) certificării sau

—	acreditate de un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem echivalent de acreditare și

(b)	care funcționează în conformitate cu EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și acreditate de către un organism care respectă cerințele Ghidului ISO 58 sau EN 45002/3;

(ii)

organismele de inspecție care se conformează AS 3920.1 și care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 39 sau EN 45004 și:

(a)	acreditate de un organism semnatar al unui acord multilateral european sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem de acreditare echivalent;

(iii)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 25 sau EN 45001 și:

(a)	acreditate de un organism semnatar al Acordului multilateral european de cooperare pentru acreditarea laboratoarelor (EAL) sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem de acreditare echivalent;

(iv)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care se conformează AS 3920.1 și care funcționează în conformitate cu cerințele Ghidului ISO 62 sau EN 45012 și:

(a)	acreditate de un organism semnatar al Acordului multilateral privind cooperarea europeană pentru acreditarea (EA) certificării sau

(b)	acreditate de un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

(c)	în măsură să facă dovada competenței lor în temeiul unui sistem de acreditare echivalent.

Atunci când AS 3920.1 nu este obligatoriu, adică atunci când se poate face trimitere la acesta într-un cod de practică sau într-un standard consultativ ca la un mijloc de punere în conformitate cu dispozițiile legislative menționate la capitolul I, un proiectant sau un producător poate să aleagă să urmeze procedura descrisă la punctul 1 de mai sus. Proiectantul sau producătorul poate să aleagă, de asemenea, alte proceduri de evaluare a conformității care vor garanta faptul că echipamentele sub presiune sunt conforme cu criteriile de performanță prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile.

Se observă că echipamentele sub presiune care sunt conforme cu Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune și care au făcut obiectul unei proceduri de evaluare a conformității în temeiul directivei menționate pot să îndeplinească obligațiile referitoare la proiectanți și producători prevăzute de dispozițiile legislative menționate în capitolul I.

3.	Pentru statul Victoria, nu există cerințe imperative de evaluare a conformității în temeiul dispozițiilor legislative enumerate în capitolul I, cu excepția cazului în care proiectul trebuie verificat de către o persoană care nu a participat la proiectarea echipamentului supus verificării.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Pentru echipamentele sub presiune reglementate de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul anumitor limite de tensiune și de Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se aplică dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

(1) Nu există cerințe imperative de evaluare a conformității în temeiul acestor dispoziții legislative

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND PIESELE ȘI COMPONENTELE AUTO LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-AUSTRALIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

În conformitate cu prezenta anexă, Australia recunoaște și acceptă rezultatele procedurilor de încercări, de conformitate și de omologare efectuate în conformitate cu reglementările adoptate în contextul acordului CEE-ONU din 1958 (regulamentul CEE-ONU), considerat echivalent cu directivele CE, realizate în Comunitatea Europeană, atunci când aceste reglementări sunt în mare măsură echivalente cu reglementările australiene.

În conformitate cu prezenta anexă, Comunitatea Europeană acceptă rezultatele procedurilor de încercări și de conformitate realizate în Australia în conformitate cu directivele Consiliului pentru care există un regulament CEE-ONU pus în aplicare de către Australia integral sau parțial sau condiționat și considerat în mare măsură echivalent cu anexa IV partea 2 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, astfel cum a fost modificată.

În conformitate cu prezenta anexă, părțile recunosc și acceptă rezultatele procedurilor de încercări și de conformitate întreprinse de cealaltă parte în conformitate cu cerințele acestei părți în domeniile în care este stabilit că dispozițiile de reglementare ale ambelor părți sunt în mare parte echivalente.

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică autovehiculelor și componentelor autovehiculelor prevăzute în următoarele regulamente ale Comisiei Economice pentru Europa: 1, 3-8, 11, 12, 13 pentru vehiculele din categoriile N și O, 14, 16-21, 23-25, 30, 37, 38, 43, 46, 48, 49, 51 și 83, în ultima lor versiune aplicabilă, precum și în directivele CE-ADR referitoare la sistemele de limitare a vitezei, de dejivrare și de dezaburire și la dispozitivele de ștergere și de spălare a parbrizului, astfel cum au fost modificate ultima dată.

Domeniul de aplicare și de reglementare a prezentei anexe sectoriale va fi adoptat în funcție de schimbările privind echivalența semnificativă între regulamentele CEE-ONU și actele de reglementare în vigoare în Australia și în Comunitatea Europeană.

CAPITOLUL I

CERINȚELE DE REGLEMENTARE

Cerințele de reglementare ale Comunității Europene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia vor evalua conformitatea

Cerințele de reglementare australiene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

Procedurile de încercare și de conformitate a producției în sensul prezentei anexe sunt definite în următoarele directive ale Consiliului, astfel cum au fost modificate:

Procedurile de încercare, de conformitate și de omologare în sensul prezentei anexe sunt definite în actele cu putere de lege, actele administrative și normele Australiei în versiunea lor cea mai recentă:

—	Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora

—	Motor Vehicles Standards Act 1989 a

—	Motor Vehicles Standards Regulations

—	Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și sistemul de evacuare al autovehiculelor

—	Australian Design Rule 28/01 External noise of motor vehicles of 30 March 1994

—	Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenind de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor

—	Australian Design Rule 37/00 Emission control for light vehicles of 30 March 1994

—	Australian Design Rule 37/01 Emission control for light vehicles of 12 December 1995

—	Australian Design Rule 70/00 Exhaust emission control for diesel engined vehicles of 29 December 1993

—	Directiva 70/387/CEE a Consiliului din 27 iulie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ușile autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 2/00 Side door latches and hinges of 20 May 1992

—	Directiva 71/127/CEE a Consiliului din 1 martie 1971 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la oglinzile retrovizoare ale autovehiculelor

—	Australian Design Rule 14/02 Rear vision mirrors of 20 May 1992

—	Directiva 71/320/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de frânare ale unor categorii de autovehicule și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 35/00 Commercial vehicle braking systems of 30 June 1993

—	Australian Design Rule 38/00 Trailer brake systems of 17 July 1991

—	Australian Design Rule 38/01 Trailer brake systems of 22 September 1994

—	Directiva 72/306/CEE a Consiliului din 2 august 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva emisiilor de poluanți provenind de la motoarele diesel destinate propulsiei vehiculelor

—	Australian Design Rule 30/00 Diesel engine exhaust smoke emission of 20 May 1991

—

Directiva 74/60/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul caroseriei sau acoperișul culisant, spătarul și partea din spate a scaunelor)

—	Australian Design Rule 11/00 Internal sun visors of 20 May 1992

—	Directiva 74/61/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a autovehiculelor

—	Australian Design Rule 25/02 Anti-theft lock of 29 March 1995

—	Directiva 74/297/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (comportarea sistemului de direcție în caz de impact)

—	Australian Design Rule 10/01 Steering column of 16 December 1992

—	Directiva 74/408/CEE a Consiliului din 22 iulie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interiorului autovehiculelor (rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora)

—	Australian Design Rule 3/01 Seat anchorages of 20 May 1992

—	Australian Design Rule 3/02 Seats and seat anchorages of 29 September 1993

—	Directiva 76/115/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor

—	Australian Design Rule 5/02 Anchorages for seat belts and child restraints of 30 June 1993

—	Australian Design Rule 5/03 Anchorages for seat belts of 21 December 1994

—	Directiva 76/756/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 13/00 Installations of lighting and light-signalling devices on other than L-group vehicles of 12 December 1995

—	Directiva 76/757/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la catadioptrii autovehiculelor și ai remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 47/00 Reflex reflectors of 21 May 1992

—	Directiva 76/758/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de gabarit, lămpile de poziție față, lămpile de poziție spate și lămpile de stop ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 49/00 Front & rear position (side) lamps, stop lamps & end-outline marker lamps of 20 May 1992

—	Directiva 76/759/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile indicatoare de direcție ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 6/00 Direction indicator lamps of 20 May 1992

—	Directiva 76/760/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate a autovehiculelor și a remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 48/00 Rear registration plate illuminating devices of 20 May 1992

—	Directiva 76/761/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la proiectoarele pentru autovehicule care asigură funcționarea fazei de drum și/sau a fazei de întâlnire, precum și la lămpile cu incandescență pentru aceste proiectoare

—	Australian Design Rule 46/00 Headlamps of 20 May 1992

—	Australian Design Rule 51/00 Filament globes of 12 December 1995

—	Directiva 76/762/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață față pentru autovehicule și la becurile pentru aceste lămpi

—	Australian Design Rule 50/00 Front fog lamps of 20 May 1992

—	Directiva 77/538/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de ceață spate ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 52/00 Rear fog lamps of 20 May 1992

—	Directiva 77/539/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la lămpile de marșarier ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 1/00 Reversing lamps of 20 May 1992

—	Directiva 77/541/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor

—	Australian Design Rule 4/01 Seat belts of 30 March 1994

—	Australian Design Rule 4/02 Seat belts of 21 December 1994

—	Directiva 78/317/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de dejivrare și de dezaburire a suprafețelor de geam ale autovehiculelor

—	Australian Design Rule 15/01 Demisting of windscreen of 20 May 1992

—	Directiva 78/318/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de ștergere și de spălare a parbrizului autovehiculelor

—	Australian Design Rule 16/01 Windscreen wipers and washers of 20 May 1992

—	Directiva 78/932/CEE a Consiliului din 16 octombrie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la tetierele scaunelor autovehiculelor

—	Australian Design Rule 22/00 Head restraints of 12 December 1995

—	Directiva 88/77/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele diesel utilizate la vehicule

—	Australian Design Rule 70/00 Exhaust emission control for diesel engined vehicles of 29 September 1993

—	Directiva 92/22/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind geamurile securizate și materialele pentru geamurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora

—	Australian Design Rule 8/00 Safety glazing material of 20 May 1992

—	Australian Design Rule 8/01 Safety glazing material of 12 December 1995

—	Directiva 92/23/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și montarea lor

—	Australian Design Rule 23/01 Passenger car tyres of 12 December 1995

—	Directiva 92/24/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind dispozitivele limitatoare de viteză sau sistemele similare de limitare a vitezei montate pe diferite categorii de autovehicule

—	Australian Design Rule 65/00 Maximum road speed limiting for heavy goods vehicles and vehicle omnibuses of 18 July 1990

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia pentru evaluarea produselor prin raportare la cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Federal Office of Road Safety

PO Box 594

Canberra ACT 2601

Australia

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Australia

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Administrator of Vehicle Standards împuternicit de ministrul australian al transporturilor în temeiul dispozițiilor Motor Vehicle Standards Act 1989

—	Belgia Ministère des communications et de l'infrastructure Ministerie van Verkeer en Infrastructur

—	Danemarca Færdselsstyrelsen

—	Germania Bundesministerium für Verkehr

—	Grecia Υπουργείο Μεταφορών Ministry of Transport

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère d'équipment, des transports et du logement Direction de la sécurité et de la circulation routière Sous direction de la réglementation technique des véhicules

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dei Trasporti

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Dienst Wegverkeer (RDW Centrum voor Voertuigtechniek en Informatie)

—	Austria Bundesministerium für Wissenschaft und Verkehr

—	Portugalia Direcção-Geral de Viação

—	Finlanda Liikenneministeriö/Trafikministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen för ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Vehicle Certification Agency

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Australia pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative australiene

Principiile enunțate în anexa la acord

Pentru laboratoarele de încercări:

—	Administrator of Vehicle Standards poate să autorizeze funcționarii din cadrul Federal office of Road Safety să supravegheze încercările de componente și sisteme pentru autovehicule prevăzute în capitolul I din prezenta anexă sectorială;

—	Administrator of Vehicle Standards, urmând avizul National Association of Testing Authorities, Australia (NATA) poate desemna laboratoarele de încercări responsabile să întreprindă încercări ale vehiculelor și componentelor prevăzute în capitolul I din prezenta anexă sectorială.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu procedurile din anexa la acord:

—

serviciile tehnice responsabile, în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, modificată de Directiva 92/53/CEE, cu efectuarea încercărilor prevăzute în Design Rules for Motor Vehicles and Trailers australiene;

—	laboratoarele acreditate în temeiul sistemelor naționale de acreditare sau agreate în conformitate cu dispozițiile Acordului multilateral privind cooperarea europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări;

—	organismele în măsură să facă dovada competenței lor și desemnate de autoritățile menționate în capitolul III.

Conformitatea producției:

Pentru laboratoarele de încercări:

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu procedurile din anexa la acord:

—

Administrator of Vehicle Standards poate să autorizeze funcționari calificați ai Federal office of Road Safety să întreprindă evaluări ale conformității fabricării de componente de autovehicule cu cerințele anexei X la Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora;

—

de asemenea, Administrator of Vehicle Standards poate desemna organismele de evaluare a conformității acreditate de Joint Accreditation System din Australia și Noua Zeelandă (JAS-ANZ) să întreprindă evaluări în conformitate cu cerințele anexei X la Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora.

—

un organism de certificare conform cu standardul armonizat EN 45012 este fie calificat ca atare de către autoritatea responsabilă pentru omologare a unui stat membru, fie acreditat ca atare de un organism național de acreditare a unui stat membru și recunoscut de autoritatea responsabilă cu omologarea a statului membru pentru a întreprinde evaluări în funcție de standardul de gestionare a calității ISO 9001 în conformitate cu definiția din Administrator's Circular 0-13-2.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

1. Lămpile

Părțile iau la cunoștință că pentru anumite Design Rules australiene referitoare la lămpile autovehiculelor prevăzute în capitolul I din prezenta anexă sectorială și anume Design Rules 49/00, 6/00, 48/00, 50/00, 52/00 și 1/00, este obligatoriu să se întreprindă încercări cu becuri cu incandescență conforme cu Design Rule australiană 51/00, considerată echivalentă cu Regulamentul CEE-ONU 37.

2. Status-quo

În domeniile reglementate de anexa sectorială, părțile convin să nu aducă alte modificări sistemelor lor de certificare decât cele introduse de prezentul acord, care ar face ca aceste sisteme să aibă efecte mai puțin favorabile în comparație cu cele ce se aplică în prezent.

3. Revizuirea

Prezenta anexă sectorială va face obiectul unei revizuiri după doi ani de la intrarea sa în vigoare, ținând seama de evoluțiile în domeniul standardizării internaționale privind vehiculele și componentele lor, în special în ceea ce privește Australia și Comunitatea Europeană.

4. Extinderea

Părțile se vor sfătui reciproc cu privire la adoptarea unor cerințe inspirate din regulamentele Comisiei Economice pentru Europa. Din momentul notificării adoptării de către Australia și Comunitatea Europeană a unui regulament CEE-ONU, comitetul mixt va adopta modificările necesare în vederea includerii lor în lista din capitolul I din prezenta anexă sectorială.

ACTUL FINAL

Plenipotențiarii

COMUNITĂȚII EUROPENE, denumită în continuare „Comunitate”,

pe de-o parte, și

plenipotențiarul AUSTRALIEI,

pe de altă parte,

reuniți pentru a semna Acordul dintre Comunitatea Europeană și Australia privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, denumit în continuare „acord”, au adoptat următoarele texte:

acordul, inclusiv anexa sa, și anexele sectoriale referitoare la:

1.	inspecția BPF a medicamentelor și certificarea loturilor;

2.	dispozitivele medicale;

3.	echipamentele terminale de telecomunicații;

4.	echipamentul de joasă tensiune;

5.	compatibilitatea magnetică;

6.	utilajele;

7.	echipamentele sub presiune;

8.	piesele și componentele auto.

Plenipotențiarii Comunității și plenipotențiarul Australiei au adoptat declarațiile comune menționate în continuare și anexele la prezentul act final:

—	declarația comună referitoare la viitoarele lucrări privind dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord;

—	declarația comună privind recunoașterea reciprocă voluntară;

—	declarația comună privind evoluția armonizării reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

—	declarația comună privind revizuirea articolului 4 din acord.

Hecho en Canberra, el veinticuatro de junio de mil novecientos noventa y ocho.

Udfærdiget i Canberra den fireogtyvende juni nitten hundrede og otteoghalvfems.

Geschehen zu Canberra am vierundzwanzigsten Juni neunzehnhundertachtundneunzig.

Έγινε στην Καμπέρα, στις είκοσι τέσσερις Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα οκτώ.

Done at Canberra on the twenty-fourth day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-eight.

Fait à Canberra, le vingt-quatre juin mil neuf cent quatre-vingt-dix-huit.

Fatto a Canberra, addì ventiquattro giugno millenovecentonovantotto.

Gedaan te Canberra, de vierentwintigste juni negentienhonderd achtennegentig.

Feito em Camberra, em vinte e quatro de Junho de mil novecentos e noventa e oito.

Tehty Canberrassa kahdentenakymmenentenäneljäntenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhat-yhdeksänsataayhdeksänkymmentäkahdeksan.

Som skedde i Canberra den tjugofjärde juni nittonhundranittioåtta.

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Por Australia

For Australien

Für Australien

Για την Αυστραλία

For Australia

Pour l'Australie

Per l'Australia

Voor Australië

Pela Austrália

Australian puolesta

För Australien

ANEXĂ

Declarația comună referitoare la viitoarele lucrări privind dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord

1 Echipamentele sub presiune

Părțile vor extinde sfera de aplicare a anexei sectoriale referitoare la echipamentele sub presiune și vor începe negocieri în acest sens, atunci când va intra în vigoare noua directivă în acest domeniu, care face în prezent obiectul unei examinări în cadrul Consiliului Uniunii Europene și la Parlamentul European pe baza unei propuneri a Comisiei Europene.

2 Certificarea aeronavelor și reînnoirea certificatelor de navigabilitate

Părțile își confirmă intenția de a continua negocierile în vederea completării anexei sectoriale privind certificarea aeronavelor și reînnoirea certificatelor de navigabilitate pentru a face din aceasta un instrument de aplicare a prezentului acord cel târziu la doi ani de la intrarea în vigoare a acestuia din urmă.

3 Includerea altor anexe sectoriale

Pentru a completa prezentul acord, Australia și Comunitatea Europeană vor începe negocieri privind evoluția reglementării sectoriale a acordului la doi ani de la data intrării în vigoare a acestuia din urmă.

Declarația comună privind recunoașterea reciprocă voluntară

Părțile își vor încuraja organismele, altele decât cele publice, să coopereze pentru a institui acorduri privind recunoașterea reciprocă voluntară.

Declarația comună privind evoluția armonizării reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității

Părțile vor prevedea, în funcție de necesități și dacă este conformă bunelor practici în materie de reglementare, consolidarea armonizării sau a echivalenței reglementărilor lor tehnice și a procedurilor lor respective de evaluare a conformității. Părțile recunosc că ar putea, în special, să își stabilească obiectivul de a realiza, în cazul în care este posibil, o procedură unică de prezentare și de evaluare pentru produsele reglementate de acord, care să se aplice ambelor părți.

Declarația comună privind revizuirea articolului 4 din acord

Părțile vor prevedea extinderea dispozițiilor articolului 4 pentru a include în acesta alte țări de îndată ce vor fi încheiat acorduri privind recunoașterea reciprocă echivalente în materie de evaluare a conformității în aceleași sectoare cu aceste alte țări.

11/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

190

21998A0817(02)

L 229/62

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

ACORD

între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje

COMUNITATEA EUROPEANĂ și GUVERNUL NOII ZEELANDE, denumite în continuare „părți”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile tradiționale de prietenie care există între ele,

AVÂND ÎN VEDERE că ambele s-au angajat să promoveze ameliorarea calității produselor pentru păstrarea sănătății, siguranței și a mediului resortisanților acestora,

DORIND să încheie un acord privind recunoașterea reciprocă a procedurilor lor respective de evaluare a conformității necesare pentru accesul pe piață pe teritoriul părților,

LUÂND ÎN CONSIDERARE ameliorarea condițiilor de comerț între părți care va duce la recunoașterea reciprocă a rapoartelor de încercare și a certificatelor de conformitate,

CONȘTIENTE de efectele pozitive pe care le poate avea recunoașterea reciprocă prin favorizarea unei mai bune armonizări internaționale a standardelor și a reglementărilor,

CONSTATÂND relațiile strânse între Noua Zeelandă și Australia, confirmate de „Australian and New Zealand Closer Economic Relations Trade Agreement” și de „Trans-Tasman Mutual Recognition Arrangement”, precum și de nivelul tot mai mare de integrare a infrastructurilor de evaluare a conformității în Noua Zeelandă și în Australia datorită „Agreement concerning the establishment of the Council of the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)”,

CONSTATÂND relațiile strânse între Comunitatea Europeană și Islanda, Lichtenstein și Norvegia instituite de Acordul privind Spațiul Economic European care fac să fie oportună încheierea unui acord paralel privind recunoașterea reciprocă între Noua Zeelandă și aceste țări, echivalent cu prezentul acord,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

„evaluarea conformității” este examinarea sistematică menită să determine în ce măsură un produs, un proces sau un serviciu răspunde cerințelor specifice;

„organismul de evaluare a conformității” este organismul ale cărui activități și expertiză includ realizarea integrală sau parțială a procedurii de evaluare a conformității;

Articolul 2

Obligații generale

(1) Guvernul neozeelandez acceptă atestările de conformitate, inclusiv rapoartele de încercare, certificatele, autorizațiile și mărcile de conformitate solicitate prin actele cu putere de lege și actele administrative menționate în anexele sectoriale eliberate de către organismele desemnate de evaluare a conformității în Comunitatea Europeană, în conformitate cu prezentul acord.

(3) Prezentul acord nu atrage după sine acceptarea reciprocă a standardelor sau normelor tehnice ale părților sau recunoașterea reciprocă a echivalenței acestor standarde sau norme tehnice.

Articolul 3

Reglementarea sectorială

(1) Prezentul acord vizează procedurile de evaluare a conformității menite să răspundă cerințelor imperative prevăzute în anexele sectoriale.

(2) În general, anexele sectoriale conțin următoarele informații:

(a)	o declarație privind domeniul de aplicare și de reglementare al anexei;

(b)	cerințele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative privind procedurile de evaluare a conformității (capitolul I);

(c)	o listă a organismelor desemnate de evaluare a conformității (capitolul II);

(d)	autoritățile responsabile cu desemnarea (capitolul III);

(e)	ansamblul procedurilor de desemnare a organismelor de evaluare a conformității (capitolul IV);

(f)	dispoziții suplimentare, după caz (capitolul V).

Articolul 4

Originea

(1) Prezentul acord se aplică produselor originare din statele părți la acord în conformitate cu normele de origine nepreferențiale.

(2) În caz de conflict de norme, normele nepreferențiale ale părții pe teritoriul căreia sunt comercializate mărfurile sunt determinante.

(3) În măsura în care produsele menționate la alineatul (1) sunt reglementate de asemenea de o anexă sectorială la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Australia privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, prezentul acord se aplică de asemenea produselor de origine australiană.

(4) În măsura în care produsele menționate la alineatul (1) sunt reglementate de asemenea de o anexă sectorială la un acord de recunoaștere reciprocă în materie de evaluare a conformității între Noua Zeelandă și statele părți în același timp la Convenția Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), prezentul acord se aplică de asemenea produselor originare din aceste state AELS.

Articolul 5

Organismele de evaluare a conformității

Articolul 6

Autoritățile responsabile cu desemnarea

(1) Părțile procedează astfel încât autoritățile responsabile cu desemnarea organismelor de evaluare a conformității desemnate în anexele sectoriale să dispună de atribuțiile și competențele necesare pentru a desemna sau suspenda aceste organisme, pentru a ridica suspendarea lor sau a retrage desemnarea lor.

(2) Procedând la aceste desemnări și retrageri, autoritățile responsabile cu desemnarea, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare prevăzute în anexele sectoriale, urmează procedurile pentru desemnare menționate la articolul 12 și în anexă.

(3) În cazul în care o desemnare este suspendată sau această suspendare este ridicată, autoritatea responsabilă cu desemnarea părții respective informează de îndată cealaltă parte și comitetul mixt. Evaluarea conformității realizată înainte de suspendare de către un organism de evaluare a conformității suspendat rămâne valabilă, cu excepția cazului în care autoritatea responsabilă cu desemnarea sa decide altfel.

Articolul 7

Verificarea procedurilor de desemnare

(1) Părțile fac schimb de informații privind procedurile utilizate pentru a se asigura că organismele de evaluare a conformității desemnate sub responsabilitatea lor și menționate în anexele sectoriale respectă cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative prevăzute în anexele sectoriale și cerințele de competență prevăzute în anexă.

(3) O astfel de comparație se efectuează în conformitate cu procedurile pe care le va determina comitetul mixt instituit în temeiul articolului 12.

Articolul 8

Verificarea organismelor de evaluare a conformității

(3) Contestația menționată trebuie justificată în mod obiectiv și argumentată printr-o scrisoare adresată celeilalte părți și președintelui comitetului mixt.

(5) Concluziile verificării fac obiectul unei dezbateri în cadrul comitetului mixt în vederea găsirii unei soluții la problema respectivă în cel mai scurt timp.

(6) În lipsa unei decizii contrare a comitetului mixt, organismul de evaluare a conformității contestat, atunci când este prevăzut în capitolul II dintr-o anexă sectorială, este suspendat de către autoritatea responsabilă cu desemnarea sa din momentul în care este constatat un dezacord în comitetul mixt și până în momentul în care se ajunge la un acord în cadrul acestui comitet mixt privind statutul organismului respectiv.

Articolul 9

Schimbul de informații

(1) Părțile fac schimb de informații privind aplicarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative menționate în anexele sectoriale.

(2) În conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul Acordului Organizației Mondiale a Comerțului privind barierele tehnice în calea comerțului, fiecare parte informează cealaltă parte cu privire la modificările pe care intenționează să le aducă actelor cu putere de lege și actelor administrative privind domeniile care fac obiectul prezentului acord și, cu excepția cazului în care considerentele care țin de securitate, sănătate, protecția mediului justifică o acțiune mai urgentă, informează cealaltă parte cu privire la noile dispoziții cu cel puțin șaizeci de zile înainte de intrarea lor în vigoare.

Articolul 10

Uniformitatea procedurilor de evaluare a conformității

În vederea unei aplicări uniforme a procedurilor de evaluare a conformității prevăzute de actele cu putere de lege si actele administrative ale părților, organismele de evaluare a conformității desemnate participă, în măsura necesităților, la exerciții de coordonare și de comparare efectuate sub conducerea fiecăreia dintre părți în domeniile reglementate de anexele sectoriale.

Articolul 11

Acordurile cu alte țări

Părțile convin că acordurile de recunoaștere reciprocă încheiate de o parte cu o țară care nu este parte la prezentul acord nu creează în nici un caz obligația pentru cealaltă parte de a accepta rapoartele de încercare, certificatele, autorizațiile și mărcile de conformitate eliberate de organismele de evaluare a conformității din această țară terță, cu excepția cazului în care părțile și-au manifestat în mod expres acordul.

Articolul 12

Comitetul mixt

(1) Se instituie un comitet mixt compus din reprezentanții celor două părți. Acest comitet este responsabil pentru buna funcționare a acordului.

(2) Comitetul mixt își adoptă regulamentul de procedură. El își adoptă deciziile și recomandările prin consens. El poate decide să delege anumite sarcini specifice unor subcomitete.

(4) Comitetul mixt poate examina toate aspectele legate de funcționarea prezentului acord. El este responsabil în special cu:

(a)	modificarea anexelor sectoriale pentru punerea în aplicare a deciziei unei autorități responsabile cu desemnarea care desemnează un anumit organism de evaluare a conformității;

(b)	modificarea anexelor sectoriale pentru punerea în aplicare a deciziei unei autorități responsabile cu desemnarea de retragere a desemnării unui anumit organism de evaluare a conformității;

(c)	schimbul de informații privind procedurile utilizate de fiecare parte cu scopul de a se asigura că organismele de evaluare a conformității prevăzute în anexele sectoriale își păstrează nivelul de competență necesar;

(d)	desemnarea, în conformitate cu articolul 8, a unei sau mai multor echipe mixte de experți pentru a verifica competența tehnică a unui organism de evaluare a conformității și conformarea acestuia cu alte cerințe relevante;

(e)	schimbul de informații și informarea părților cu privire la modificările aduse actelor cu putere de lege și actelor administrative prevăzute în anexele sectoriale, inclusiv cele care necesită o modificare a anexelor menționate;

(f)	rezolvarea tuturor aspectelor legate de punerea în aplicare a prezentului acord și a anexelor sale sectoriale;

(g)	facilitarea extinderii prezentului acord la alte sectoare.

(6) Pentru a înscrie un organism de evaluare a conformității într-o anexă sectorială sau pentru a-l retrage din aceasta, se aplică următoarea procedură:

(a)

partea care propune modificarea unei anexe sectoriale pentru punerea în aplicare a unei decizii a unei autorități responsabile cu desemnarea care desemnează un organism de evaluare a conformității sau retrage desemnarea unui astfel de organism prezintă propunerea sa în scris celeilalte părți, anexând la aceasta documentele care susțin cererea sa;

(b)	o copie a propunerii și a documentelor anexate se adresează președintelui comitetului mixt;

(c)	în cazul în care cealaltă parte acceptă propunerea sau în cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție la expirarea unui termen de șaizeci de zile, înscrierea organismului de evaluare a conformității în anexa sectorială sau retragerea sa din anexă se produce;

(d)

(7) În cazul în care un organism de evaluare a conformității desemnat este retras dintr-o anexă sectorială, evaluarea conformității realizată de acest organism înainte de data la care această retragere se produce rămâne valabilă, cu excepția unei decizii contrare a comitetului mixt. În caz de înscriere a unui nou organism de evaluare a conformității, evaluarea conformității realizată de acest organism este valabilă de la data la care părțile convin să îl înscrie în anexa sectorială.

Articolul 13

Aplicarea teritorială

Prezentul acord se aplică, în ceea ce privește Comunitatea Europeană, teritoriilor cărora li se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și în condițiile stabilite de acest tratat și în ceea ce privește Noua Zeelandă, prezentul acord nu se aplică arhipelagului Tokelau, cu excepția cazului în care părțile au făcut schimb de note pentru a conveni asupra modalităților acestei aplicări.

Articolul 14

Intrarea în vigoare și durata

(2) Fiecare parte poate denunța prezentul acord adresând în scris celeilalte părți un preaviz de șase luni.

Articolul 15

Dispoziții finale

(1) Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta.

(2) Orice modificare adusă prezentului acord necesită acordul reciproc al părților.

(3) Părțile încheie anexe sectoriale cărora li se aplică articolul 2 și care conțin dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord.

(4) Modificările aduse anexelor sectoriale sunt adoptate de către părți prin intermediul comitetului mixt.

Hecho en Wellington, el veinticinco de junio de mil novecientos noventa y ocho.

Udfærdiget i Wellington den femogtyvende juni nitten hundrede og otteoghalvfems.

Geschehen zu Wellington am fünfundzwanzigsten Juni neunzehnhundertachtundneunzig.

Έγινε στο Ουέλλιγκτον, στις είκοσι πέντε Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα οκτώ.

Done at Wellington on the twenty-fifth day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-eight.

Fait à Wellington, le vingt-cinq juin mil neuf cent quatre-vingt-dix-huit.

Fatto a Wellington, addì venticinque giugno millenovecentonovantotto.

Gedaan te Wellington, de vijfentwintigste juni negentienhonderd achtennegentig.

Feito em Wellington, em vinte e cinco de Junho de mil novecentos e noventa e oito.

Tehty Wellingtonissa kahdentenakymmenentenäviidentenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäkahdeksan.

Som skedde i Wellington den tjugofemte juni nittonhundranittioåtta.

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Por Nueva Zelanda

For New Zealand

Für Neuseeland

Για τη Νέα Ζηλανδία

For New Zealand

Pour la Nouvelle-Zélande

Per la Nuova Zelanda

Voor Nieuw-Zeeland

Pela Nova Zelândia

Uuden-Seelannin puolesta

För Nya Zeeland

ANEXĂ

PROCEDURILE DE DESEMNARE ȘI DE CONTROL AL ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

A. CONDIȚII ȘI CERINȚE GENERALE

1.	Autoritățile competente desemnează ca organisme de evaluare a conformității numai entități identificabile din punct de vedere juridic.

Dovada competenței tehnice se întemeiază pe:

—	cunoașterea tehnică a produselor, proceselor sau serviciilor relevante;

—	înțelegerea standardelor tehnice și a cerințelor generale de protecție împotriva riscurilor pentru care se solicită desemnarea;

—	experiența care corespunde dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative aplicabile;

—	capacitatea fizică de a desfășura activitatea relevantă de evaluare a conformității;

—	o gestionare adecvată a activităților de evaluare a conformității respective;

—	orice alte circumstanțe indispensabile pentru a garanta că activitatea de evaluare a conformității se va desfășura continuu în mod corespunzător.

4.	Criteriile de competență tehnică se întemeiază pe documente acceptate la nivel internațional completate de documente specifice de interpretare întocmite atunci când este nevoie.

Părțile încurajează armonizarea procedurilor de desemnare și de evaluare a conformității datorită cooperării între autoritățile responsabile cu desemnarea și organismele de evaluare a conformității, și aceasta prin intermediul unor reuniuni de coordonare, prin participarea la mecanismele de recunoaștere reciprocă și prin reuniuni ale grupurilor de lucru. În cazul în care organismele de acreditare participă la procesul pentru desemnare, ele trebuie încurajate să participe la mecanismele de recunoaștere reciprocă.

B. SISTEMUL DE DETERMINARE A COMPETENȚEI ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Autoritățile responsabile cu desemnările pot să aplice următoarele proceduri pentru determinarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității. După caz, una dintre părți va indica autorității responsabile cu desemnările modalitățile de prezentare a dovezii privind competența.

(a)

Acreditarea

Acreditarea constituie o prezumție a competenței tehnice în funcție de cerințele celeilalte părți atunci când:

(i)	procedura de acreditare se desfășoară în conformitate cu documentele internaționale în domeniu (EN 45000 sau Ghidurile ISO/CEI) și:

(ii)

(iii)

fie organismele de acreditare, care își desfășoară activitatea sub tutela autorității responsabile cu desemnările, participă, în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite, la programe de comparare și de schimburi de experiență tehnică pentru ca organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității să poată continua să beneficieze de încrederea care li se acordă. Aceste programe pot să se prezinte sub forma unor evaluări comune, a unor programe speciale de cooperare sau a unor evaluări de către organisme omoloage.

Când un organism de evaluare a conformității dorește să obțină o desemnare pentru a evalua conformitatea unui produs, procedeu sau serviciu special cu cerințele esențiale, procedura de acreditare include elemente care permit evaluarea capacității organismului de evaluare a conformității de a evalua conformitatea cu cerințele esențiale respective (cunoștințele tehnice și înțelegerea cerințelor generale de protecție împotriva riscurilor generate de produs, proces sau serviciu sau de utilizarea lor).

(b)

Alte mijloace

Când nu se poate recurge la acreditare sau dacă apar circumstanțe speciale, autoritățile responsabile cu desemnările solicită organismelor de evaluare a conformității să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, printre care:

—	participarea la mecanisme de recunoaștere reciprocă sau la sisteme de certificare regionale/internaționale;

—	evaluări periodice de către organisme omoloage;

—	testări de aptitudini;

—	comparații între organismele de evaluare a conformității.

C. EVALUAREA SISTEMULUI DE DESEMNARE

D. DESEMNAREA OFICIALĂ

Autoritățile responsabile cu desemnările consultă organismele de evaluare a conformității aflate sub jurisdicția lor pentru a stabili dacă acestea doresc să fie desemnate în condițiile prezentului acord. Această consultare trebuie extinsă la organismele de evaluare a conformității care nu fac obiectul cerințelor actelor cu putere de lege și actelor administrative ale propriei țări, dar care ar putea dori să lucreze în conformitate cu cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale celeilalte părți și ar fi capabile să o facă.

10.

(a)

numele;

(b)	adresa poștală;

(c)	numărul de fax;

(d)	gama de produse, procese, standarde sau servicii pe care este autorizat să le evalueze;

(e)	procedurile de evaluare a conformității pe care este autorizat să le aplice;

(f)	procedura de desemnare utilizată pentru a determina competența sa.

E. CONTROLUL

11.

12.	Autoritățile responsabile cu desemnările solicită organismelor de evaluare a conformității să participe la testări de aptitudini sau la alte exerciții de comparare adecvate, atunci când asemenea exerciții sunt realizabile din punct de vedere tehnic cu costuri rezonabile.

13.

Autoritățile responsabile cu desemnările consultă, în funcție de necesități, omologii lor pentru a păstra încrederea în procedurile de evaluare a conformității. Această consultare poate să includă participarea comună la activități de audit referitoare la evaluările conformității sau alte evaluări ale organismelor de evaluare a conformității, atunci când această participare este adecvată și posibilă din punct de vedere tehnic cu costuri rezonabile.

14.	Autoritățile responsabile cu desemnările consultă, în funcție de necesități, autoritățile de reglementare competente ale celeilalte părți pentru a se asigura că toate cerințele de reglementare sunt identificate și respectate în mod corespunzător.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND INSPECȚIA BPF A MEDICAMENTELOR ȘI CERTIFICAREA LOTURILOR LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ-NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale reglementează toate medicamentele fabricate industrial în Noua Zeelandă și în Comunitatea Europeană și cărora li se aplică cerințele bunelor practici de fabricație (BPF).

Prin „medicamente” se înțeleg toate produsele reglementate de legislația farmaceutică în Comunitatea Europeană și în Noua Zeelandă menționate în apendicele la prezenta anexă. Definiția medicamentelor include toate produsele de uz uman și veterinar, în special produsele farmaceutice, imunologice și radiofarmaceutice chimice și biologice, medicamentele derivate din sânge și plasmă umană, preamestecurile pentru fabricarea alimentelor medicamentoase pentru animale și, după caz, vitaminele, mineralele, plantele medicinale și medicamentele homeopate.

Certificarea producătorilor

—	este autorizat în mod corespunzător pentru a fabrica medicamentul respectiv sau pentru a efectua respectiva operațiune de fabricare specificată;

—	este supus periodic unor inspecții din partea autorităților;

—

Certificarea loturilor

La întocmirea unui certificat, producătorul trebuie să țină cont de dispozițiile sistemului actual de certificare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind calitatea produselor farmaceutice care fac obiectul unor schimburi internaționale. Certificatul trebuie să detalieze specificațiile convenite ale produsului, să indice metodele și rezultatele analizei. El conține o declarație în conformitate cu care documentele referitoare la prelucrarea și ambalarea lotului au fost examinate și considerate conforme cu BPF. Certificatul lotului este semnat de către persoana care poate autoriza vânzarea sau acordarea liberului de vamă lotului, adică, în Comunitatea Europeană, „persoana calificată” menționată la articolul 21 din a doua Directivă 75/319/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la produsele medicamentoase brevetate. În Noua Zeelandă, persoanele responsabile sunt:

—	pentru medicamentele de uz uman: persoana autorizată responsabilă cu asigurarea calității al cărei nume figurează pe licența producătorului (Medicines Act 1981) și

—	pentru medicamentele de uz veterinar: persoana autorizată responsabilă cu asigurarea calității al cărei nume figurează pe licența producătorului (Agricultural Compounds and Veterinary Medicines Act 1997).

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Sub rezerva „dispozițiilor operaționale” ale capitolului III, inspecțiile generale BPF se efectuează în conformitate cu cerințele BPF ale părții exportatoare. Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative sunt prevăzute în apendicele 1.

CAPITOLUL II

SERVICIILE OFICIALE DE INSPECȚIE

PENTRU NOUA ZEELANDĂ:

Pentru medicamentele de uz uman

Ministry of Health

Therapeutics Section

PO Box 5013

Wellington

New Zealand

Tel.: 64-4-496 2000

Fax: 64-4-496 2340

Pentru medicamentele de uz veterinar

Ministry of Agriculture and Forestry

Agricultural Compounds and Veterinary Medicines Group

PO Box 40063

Upper Hutt

New Zealand

Tel.: 64-4-528 4794

Fax: 64-4-528 6089

PENTRU COMUNITATEA EUROPEANĂ:

BELGIA

Inspection générale de la Pharmacie

Algemene Farmaceutische Inspectie

DANEMARCA

Lćgemiddelstyrelsen

GERMANIA

Bundesministerium für Gesundheit

GRECIA

Εθνικός Οργανισμός Φαρμάκου

Ministry of Health and Welfare

National Drug Organisation (EOF)

SPANIA

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministerio de Sanidad y Consumo

Subdirección General de control Farmaceutico

Pentru medicamentele de uz veterinar:

Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentación (MAPA)

Dirección General de la Producción Agraria

FRANȚA

Pentru medicamentele de uz uman:

Agence du Médicament

Pentru medicamentele de uz veterinar:

CNEVA, Agence nationale du médicament vétérinaire, unité inspections

IRLANDA

Irish Medicines Board

ITALIA

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministero della Sanità

Dipartimento Farmaci e Farmacovigilanza

Pentru medicamentele de uz veterinar:

Ministero della Sanità

Dipartimento alimenti e nutrizione e sanità pubblica veterinaria – Div. IX

LUXEMBURG

Division de la Pharmacie et des Médicaments

ȚĂRILE DE JOS

Staat der Nederlanden

AUSTRIA

Bundesministerium für Arbeit, Gesundheit und Soziales

PORTUGALIA

Instituto Nacional da Farmacia e do Medicamento – INFARMED

FINLANDA

Lääkelaitos/Läkemedelsverket

National Agency for Medicines

SUEDIA

Läkemedelsverket – Medicinal Products Agency

REGATUL UNIT

Pentru produse de uz uman și veterinar (nonimunologice):

Medicines Control Agency

Pentru produse imunologice de uz veterinar:

Veterinary Medicines Directorate

COMUNITATEA EUROPEANĂ

Agenția Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor (AEEM)

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII OPERAȚIONALE

1. Transmiterea rapoartelor de inspecție

În urma unei cereri justificate, serviciile de inspecție competente adresează o copie a ultimului raport de inspecție privind locul de fabricație sau de control, în cazul analizelor subcontractate. Cererea poate să facă referire fie la un „raport de inspecție complet”, fie la un „raport detaliat” (vezi punctul 2 de mai jos). Fiecare parte utilizează acest raport de inspecție în conformitate cu gradul de confidențialitate cerut de partea de origine.

2. Rapoartele de inspecție

3. BPF de referință

(a)	Producătorii fac obiectul unei inspecții în conformitate cu BPF în vigoare ale părții exportatoare (va se vedea apendicele 1).

(b)

4. Natura inspecțiilor

(a)	Inspecțiile de rutină destinate să determine respectarea de către producător a BPF se numesc inspecții generale BPF (sau inspecții periodice sau de rutină).

(b)

5. Cheltuielile de inspecție/de stabilire

6. Clauza de salvgardare pentru inspecții

7. Schimbul de informații între autorități și apropierea cerințelor de calitate

În conformitate cu dispozițiile generale ale acordului, părțile își comunică toate informațiile necesare pentru recunoașterea reciprocă a inspecțiilor.

De asemenea, autoritățile competente din Noua Zeelandă și din Comunitatea Europeană se informează reciproc cu privire la orice linii directoare sau proceduri de inspecție noi. Fiecare parte se consultă cu cealaltă parte înainte de a adopta o astfel de procedură și face eforturi pentru a promova apropierea lor.

8. Acordarea oficială a liberului de vamă pentru un lot

În ceea ce privește Comunitatea Europeană, procedura oficială de acordare a liberului de vamă pentru lotul pentru medicamentele de uz uman este prevăzută în documentul intitulat „Administrative EC Batch Release Procedure III/3859/92”, precum și în diferite proceduri specifice de acordare a liberului de vamă pentru loturi. Pentru Noua Zeelandă, procedura oficială de acordare a liberului de vamă pentru loturi este descrisă în documentul „WHO Technical Report Series, No 822, 1992”.

9. Formarea inspectorilor

10. Inspecțiile comune

11. Sistemul de alertă

12. Punctele de contact

În sensul prezentului acord, punctele de contact pentru orice problemă tehnică, precum schimbul de rapoarte de inspecție, seminariile de formare a inspectorilor, cerințele tehnice, sunt:

PENTRU NOUA ZEELANDĂ:

Pentru medicamentele de uz uman:

Ministry of Health

Therapeutics Section

PO Box 5013

Wellington

New Zealand

Tel.: 64-4-496 2000

Fax: 64-4-496 2340

Pentru medicamentele de uz veterinar:

Ministry of Agriculture and Forestry

Agricultural Compounds and Veterinary Medicines Group

PO Box 40063

Upper Hutt

New Zealand

Tel.: 64-4-528 4794

Fax: 64-4-528 6089

PENTRU COMUNITATEA EUROPEANĂ:

The Director of the European Agency for the Evaluation of Medicinal Products

7 Westferry Circus

Canary Wharf London E14 4HB

United Kingdom

Tel.: 44-171-418 8400

Fax: 44-171-418 8416

13. Divergențele de opinii

Cele două părți depun toate eforturile necesare pentru a depăși divergențele de opinii în ceea ce privește, printre altele, respectarea cerințelor de către producător și concluziile rapoartelor de inspecție. În cazul în care divergențele persistă, cauza este deferită comitetului mixt.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII TRANZITORII PENTRU MEDICAMENTE DE UZ VETERINAR

În ceea ce privește medicamentele de uz veterinar, sub rezerva verificării satisfăcătoare, a programului de inspecție BPF al Noii Zeelande, Comunitatea Europeană va recunoaște concluziile inspecțiilor BPF și certificările de conformitate ale loturilor producătorilor neozeelandezi la trei ani după intrarea în vigoare a acordului. Sub rezerva verificării satisfăcătoare a programului de inspecție BPF al Comunității Europene, Noua Zeelandă va recunoaște concluziile inspecțiilor Comunității Europene și certificările de conformitate ale loturilor producătorilor din Comunitatea Europeană la trei ani după intrarea în vigoare a acordului. Pe parcursul perioadei de trei ani, pot fi autorizate inspecții comune, realizate în conformitate cu capitolul III punctul 10 din prezenta anexă sectorială, în vederea stabilirii unui climat de încredere între părți în ceea ce privește aplicarea și interpretarea cerințelor lor respective.

Condițiile stabilite prin eventualele acorduri privind recunoașterea aflate în vigoare în prezent și care privesc importurile în Noua Zeelandă se vor aplica pe parcursul acestei perioade de trei ani.

Apendicele 1

Lista actelor cu putere de lege și a actelor administrative aplicabile

Pentru Comunitatea Europeană:

Directiva 81/851/CEE a Consiliului din 28 septembrie 1981 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele medicamentoase veterinare;

Directiva 91/356/CEE a Comisiei din 13 iunie 1991 de stabilire a principiilor și orientărilor de bună practică de fabricare pentru produsele medicamentoase de uz uman;

Directiva 91/412/CEE a Comisiei din 23 iulie 1991 de stabilire a principiilor și orientărilor de bună practică de fabricare pentru produsele medicamentoase veterinare;

Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea produselor medicamentoase de uz uman și veterinar și de înființare a unei Agenții europene pentru evaluarea produselor medicamentoase;

Directiva 92/25/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind distribuția en gros a medicamentelor de uz uman

Ghidul privind bunele practici de distribuție (94/C 63/03);

Versiunea actuală a Ghidului privind bunele practici de fabricație a medicamentelor, normele de reglementare a medicamentelor în Comunitatea Europeană, volumul IV.

Pentru Noua Zeelandă:

Medicines Act 1981

Medicines Regulations 1984

New Zealand Code of Good Manufacturing Practice for Manufacture and Distribution of Therapeutic Goods, Parts 1, 2, 4 and 5

Agricultural Compounds and Veterinary Medicines Act 1997

Animal Remedies Regulations 1980

Code of GMP for Animal Remedies 1994

Apendicele 2

Certificat destinat producătorilor de medicamente în cadrul Acordului dintre Noua Zeelandă și Comunitatea Europeană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, anexă sectorială privind inspecția BPF a medicamentelor și certificarea loturilor

La solicitarea autorităților competente neozeelandeze/… (1) la data de …/…/…

(referința: …), autoritatea competentă … confirmă următoarele:

Societatea …

cu sediul în: …

…

a fost autorizată, în temeiul Medicines Act 1981 și Medicines Regulations 1984/articolul 16 din Directiva 75/319/CEE și articolul 24 din Directiva 81/851/CEE, transpusă în legislația națională din … (1),

cu numărul de referință …

reglementând următoarele locuri de fabricație (și laboratoarele de încercări cu care s-a contractat, după caz):

…

să efectueze următoarele operațiuni de fabricație:

+	fabricație completă (2)

+	fabricație parțială (2), adică (detalii privind operațiunile de fabricație autorizate): … … …

pentru următorul medicament: …

de uz uman/veterinar (2).

Ținând seama de cele constatate în cursul inspecțiilor producătorului, ultima având loc la data de …/…/…, se consideră că societatea respectă cerințele de bune practici de fabricație menționate în Acordul dintre Noua Zeelandă și Comunitatea Europeană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje.

…/…/… (data)

Pentru autoritatea competentă,

…

(numele și semnătura funcționarului responsabil)

(1) Introduceți statul membru al Comunității Europene sau Comunitatea Europeană.

(2) A se tăia mențiunea inutilă.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND DISPOZITIVELE MEDICALE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ - NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produse destinate exportului în Comunitatea Europeană

Produse destinate exportului în Noua Zeelandă

Toate dispozitivele medicale supuse procedurilor de evaluare a conformității ale unei părți terțe, care vizează atât produsul, cât și sistemul de calitate, prevăzute de Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile și Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale,

Toate dispozitivele medicale definite ca atare de legislația neozeelandeză menționată în capitolul I din prezenta anexă sectorială, cărora li se aplică proceduri de evaluare a conformității ale unei părți terțe care vizează atât produsul, cât și sistemul de calitate,

dar cu excepția următoarelor produse:

—	materiale radioactive, în măsura în care acestea pot fi considerate dispozitive medicale și

—	dispozitive medicale care conțin țesuturi de origine animală.

dar cu excepția următoarelor produse:

—	materiale radioactive, în măsura în care acestea pot fi considerate dispozitive medicale și

—	dispozitive medicale care conțin țesuturi de origine animală.

Cu toate acestea, dispozitivele medicale:

(a)	care conțin derivați rafinați de ceară animală, de heparină și de gelatină conforme cu standardele farmacopeei și de hidroxiapatită sinterizată sau

(b)	care conțin țesuturi de origine animală, atunci când dispozitivul este conceput pentru a intra în contact numai cu pielea intactă,

sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei anexe sectoriale.

Cu toate acestea, dispozitivele medicale:

(a)	care conțin derivați rafinați ai acestor țesuturi sau

(b)	care conțin țesuturi de origine animală, atunci când dispozitivul este conceput pentru a intra în contact numai cu pielea intactă,

sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei anexe sectoriale.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă vor evalua conformitatea

Cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze în funcție de care organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană vor evalua conformitatea

—	Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, astfel cum a fost modificată

—	Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale, astfel cum a fost modificată

—	Radiocommunications Act 1989

—	Radiocommunications (Radio) Regulations 1993

—	Electricity Act 1992

—	Electricity Regulations 1997

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă pentru evaluarea produselor în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

—	Ministry of Health

—	Belgia Ministère de la Santé publique, de l'Environnement et de l'Intégration sociale Ministerie van Volksgezondheid, Leefmilieu en Sociale Integratie

—	Danemarca Sundhedsministeriet

—	Germania Bundesministerium für Gesundheit

—	Grecia Υπουργείο Υγείας και Πρόνοιας Ministry of Health

—	Spania Ministerio de Sanidad y Consumo

—	Franța Ministère de l'emploi et de la solidarité Direction des hôpitaux Bureau des dispositifs médicaux Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Health

—	Italia Ministero della Sanità

—	Luxemburg Ministère de la Santé

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für Arbeit, Gesundheit und Soziales

—	Portugalia Ministerio da Saúde

—	Finlanda Sosiaali- ja terveysministeriö/ Social- och hälsovardsministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Health

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE PENTRU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

Organismele de evaluare a conformității prevăzute în capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa I la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă de către:

(a)

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 sau 40, și:

—	acreditate de Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ) sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau Ghidul ISO 62, și

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(c)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39, și

—	acreditate de „Testing Laboratory Registration Council of New Zealand” sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

1.	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme principiilor și procedurilor din anexa I la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

(a)

organismele de certificare:

—	acreditate de către organismele semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea (EA) certificării;

—	membre ale sistemului IECEE CB;

—	acreditate de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

laboratoarele de încercări:

—	acreditate de către organisme semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea EA în materie de calibrare și încercări;

—	recunoscute de sistemul IECEE CB sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

1. Dispozitivele medicale care încorporează substanțe medicale

Pentru a respecta cerințele Comunității Europene, se aplică următoarele proceduri dispozitivelor medicale care incorporează substanțe medicale în sensul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale:

(a)

(b)

în cazul în care un dispozitiv medical incorporează o substanță cu acțiune curativă auxiliară alta decât cea descrisă în Farmacopeea Europeană, Therapeutic Goods Administration efectuează această consultare cu una din autoritățile competente ale Comunității Europene responsabile cu autorizarea introducerii pe piață a medicamentelor.

2. Noua legislație

Părțile iau act de faptul că Noua Zeelandă poate adopta o nouă legislație privind dispozitivele medicale și convin că orice mecanism nou va respecta principiile pe care se întemeiază acordul privind recunoașterea reciprocă, în special articolul 2.

3. Schimbul de informații

(i)	Noua Zeelandă:

The manager

Therapeutics Section

Ministry of Health

PO Box 5013

Wellington

New Zealand

Tel.: (64-4) 496 20 81

Fax: (64-4) 496 22 29

and

The Chief Electrical Engineer

Ministry of Commerce

PO Box 1473

Wellington

New Zealand

Tel.: (64-4) 472 00 30

Fax: (64-4) 471 05 00

(ii)	Comisia Europeană:

European Commission

Directorate-General Industry

The Head of Unit III.D.2

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Brussels

Tel. (32-2) 299 11 11

Fax (32-2) 296 70 13

4. Subcontractarea

În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative neozeelandeze o impun, organismele de evaluare ale Comunității Europene care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze exclusiv laboratoarelor de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV punctul 2 din prezenta anexă sectorială.

5. Înregistrarea omologărilor

În afară de cerințele impuse de anexa la acord, la desemnarea unui organism de evaluare a conformității, autoritatea competentă în acest scop a Comunității Europene comunică Noii Zeelande normele de aplicare a metodei pe care aceasta intenționează să o adopte pentru a înregistra faptul că o omologare a fost acordată în sensul reglementării 90 din „Electricity Regulations 1997”.

6. Divergențele de opinii

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTELE TERMINALE DE TELECOMUNICAȚII LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ – NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produsele destinate exportului în Comunitatea Europeană

Produsele destinate exportului în Noua Zeelandă

În mod general, această directivă a Consiliului reglementează:

(a)	echipamentele terminale destinate a fi conectate la rețele publice de telecomunicații. Echipamentele terminale pot fi conectate direct sau indirect la capătul unei rețele publice de telecomunicații;

(b)

Lista grupelor de produse poate fi extinsă pentru a include alte reglementări tehnice comune ale Comunității Europene în acest sector pe măsura adoptării lor.

Toate produsele destinate a fi conectate la rețele publice și specializate exploatate de Telecom New Zealand Limited și filialele sale.

În general, gama de produse cuprinde:

(a)	TTE unilinie și multilinie destinate a fi conectate la rețeaua publică comutată de telecomunicații sau la linii închiriate pentru transmiterea parolei sau a datelor, inclusiv PA BX și sistemele de comutare analoage;

(b)	accesul de bază ISDN (conexiunea la interfața S/T);

(c)	accesul primar ISDN (conexiunea la interfața S/T);

(d)	telefoanele celulare AMPS și D-AMPS;

(e)	telefoanele fără fir CT-1, CT-2 și CT-3;

(f)	sistemele de gestionare a lățimii benzii;

(g)	rețelele cu resurse radioelectrice partajate;

(h)	sursele de alimentare (furnizate separat și destinate a fi utilizate cu TTE);

(i)	TTE telex;

(j)	jackpoint și cablurile lor corespunzătoare și hardware-ul utilizat în locuințe.

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale pot fi extinse astfel încât să includă produsele altor exploatanți de rețele desemnați în conformitate cu „Telecommunications Act 1987” la cererea guvernului neozeelandez.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

—	Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații de sol pentru comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor

—	Decizia 95/290/CE a Comisiei din 17 iulie 1995 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele în materie de receptoare pentru sistemul paneuropean de teleapel public terestru în Comunitate (ERMES)

—	Decizia 95/525/CE a Comisiei din 28 noiembrie 1995 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile echipamentelor terminale destinate aplicațiilor cu profil de acces public (PAP) ale standardului european de telecomunicație digitală fără fir (DECT)

—	Decizia 96/629/CE a Comisiei din 23 octombrie 1996 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale referitoare la aplicațiile de telefonie pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (faza II)

—	Decizia 96/630/CE a Comisiei din 23 octombrie 1996 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II

—	Decizia 97/346/CE a Comisiei din 20 mai 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua digitală cu integrare de servicii (ISDN) paneuropene în modul de acces de bază

—	Decizia 97/347/CE a Comisiei din 20 mai 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua digitală cu integrare de servicii (ISDN) paneuropene în modul de acces primar

—	Decizia 97/486/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate analogice cu două fire destinate furnizării unei rețele deschise (ONP)

—	Decizia 97/487/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate analogice cu patru fire destinate furnizării unei rețele deschise (ONP)

—	Decizia 97/520/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale nestructurate ONP de 2 048 kbit/s (amendamentul 1)

—	Decizia 97/521/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale structurate ONP de 2 048 kbit/s

—	Decizia 97/522/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectarea la liniile închiriate digitale ONP de 64 kbit/s nerestricționate (amendamentul 1)

—	Decizia 97/523/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile echipamentelor terminale în cazul standardului european de telecomunicație digitală fără fir (DECT) (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/524/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor de telefonie pentru racordarea la rețeaua standardului european de radiocomunicație digitală fără fir (DECT) (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/525/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare pentru echipamentele terminale destinate aplicațiilor cu profil de acces generic (GAP) ale standardului european de radiocomunicație digitală fără fir (DECT)

—	Decizia 97/526/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/527/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor de telefonie pentru racordarea la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene (ediția a 2-a)

—	Decizia 97/528/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare aplicabile stațiilor mobile destinate a fi utilizate cu rețelele publice de telecomunicații digitale celulare faza II în bandă DCS 1800

—	Decizia 97/529/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor de telefonie pentru stațiile mobile destinate a fi utilizate cu rețelele publice de telecomunicații digitale celulare faza II în bandă DCS 1800

—	Decizia 97/544/CE a Comisiei din 9 iulie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind echipamentele terminale destinate conectării la rețelele publice de date cu circuite comutate și la circuite închiriate ONP folosind o interfață de tipul celei din Recomandarea X.21 a CCITT

—

—	Decizia 97/639/CE a Comisiei din 19 septembrie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate digitale structurate și nestructurate de 34 Mbit/s

—	Decizia 97/751/CE a Comisiei din 31 octombrie 1997 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele de racordare aplicabile interfeței echipamentelor terminale pentru conectare la liniile închiriate digitale structurate și nestructurate de 140 Mbit/s

—	Telecommunications Act 1987

—	Telecom New Zealand Limited Permit to Connect (PTC) and Telecom Network Advisory (TNA) specifications

—	Radiocommunications Act 1989

—	Radiocommunications (Radio) Regulations 1993

—	Electricity Act 1992

—	Electricity Regulations 1997

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității Europene

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului neozeelandez:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ); și

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the Testing Laboratory Registration Council of New Zealand.

—	Belgia Institut belge des services postaux et des télécommunications Belgisch instituut voor postdiensten en telecommunicatie

—	Danemarca Telestyrelsen

—	Germania Bundesministerium für Wirtschaft –

—	Grecia Υπουργείο Μεταφορών και Επικοινωνιών Ministry of Transport and Communications

—	Spania Ministerio de Fomento

—

Franța

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Direction des postes et télécommunication

Service des télécommunications

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'État à l'industrie

Direction générale des stratégies industrielles

Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Transport, Energy and Communications

—	Italia Ispettorato Genérale TLC

—	Luxemburg Administration des Postes et Télécommunications

—	Țările de Jos De Minister van Verkeer en Waterstaat

—	Austria Bundesministerium für Wissenschaft und Verkehr

—	Portugalia Instituto das Comunicações de Portugal

—	Finlanda Liikenneministeriö/Trafikministeriet Telehallintokeskus/Teleförvaltningscentralen

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile pentru evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

(a)

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40, și:

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau Ghidul ISO 62, și:

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(c)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45001 sau Ghidul ISO 25, și:

—	acreditate de Testing Laboratory Registration Council of New Zealand sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

1.	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu principiile și procedurile din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

(a)

laboratoarele de încercări:

—	acreditate de un către organism de acreditare semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

organismele de certificare:

—	acreditate de un către organism de acreditare semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea (EA) certificării;

—	acreditate de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Părțile iau cunoștință de faptul că, în conformitate cu dispozițiile Telecommunications Act 1987, nimeni nu poate să conecteze o linie suplimentară, un aparat sau un echipament suplimentar la o parte oarecare a unei rețele sau să stabilească vreo conexiune cu o linie, un aparat sau cu un echipament care este conectat la o parte a unei rețele care aparține unui operator de rețea fără acordul respectivului operator de rețea. În temeiul dispozițiilor Telecommunications Act, operatorii de rețea au dreptul de a specifica condițiile în care echipamentele terminale de telecomunicații pot fi racordate la rețeaua lor.

Echipamentele terminale de telecomunicații comercializate pentru a fi conectate la rețeaua Telecom New Zealand Limited („Telecom”) trebuie să poarte o etichetă „Telepermit” care conține o marcă înregistrată Telecom, conformă cu formatul specificat de Telecom, și care indică, de asemenea, marca și modelul produsului, precum și numărul atribuit acestuia din urmă. Etichetele „Telepermit” pot fi aplicate de către producătorul din țara de origine.

3.	Producătorul sau importatorul neozeelandez solicită Telecom-ului un „Telepermit” și dreptul de a eticheta produsele conforme; el se angajează față de Telecom să continue să furnizeze numai produse conforme cu cerințele Telecom.

Părțile iau cunoștință de faptul că furnizorii de echipamente sunt obligați să prezinte Telecom-ului o copie a certificatului de conformitate și rapoarte de încercare corespunzătoare atunci când produsul este introdus pe piață. Conformitatea cu cerințele Telecom poate fi verificată de către Telecom prin intermediul supravegherii posterioare introducerii pe piață.

5.	Atunci când actele cu putere de lege și actele administrative neozeelandeze o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări pot subcontracta exclusiv laboratoarelor de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV punctul 2 de mai sus.

În ceea ce privește echipamentele terminale de telecomunicații care fac obiectul dispozițiilor Directivei 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și al Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se vor aplica dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTUL DE JOASĂ TENSIUNE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ – NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor tipuri de echipament de joasă tensiune:

Produsele destinate exportului în Comunitatea Europeană	Produsele destinate exportului în Noua Zeelandă
Toate produsele reglementate de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune	Echipamentul electric care reprezintă un „articol declarat” în sensul Reglementării 90 din „New Zealand Electricity Regulations 1997”.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

— Electricity Act 1992

— Electricity Regulation 1997

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze

Organismele de evaluare a conformității desemnate sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele de evaluare a conformității desemnate sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului neozeelandez:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ) și

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the Testing Laboratory Registration Council of New Zealand.

—	Belgia Ministère des affaires économiques Ministerie van Economische Zaken

—	Danemarca Boligministeriet

—	Germania Bundesministerium für Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Υπουργείο Ανάπτυξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für Wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto Portugués da Qualidade

—	Finlanda Kauppa- ja teollisuusministeriö/ Handels- och industriministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

Organismele de evaluare a conformității enumerate în capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor definite în anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în următorul mod:

(a)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și

—	acreditate de „Testing Laboratory Registration Council of New Zealand” sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

laboratoarele de încercări care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45001 sau Ghidul ISO 25 și:

—	acreditate de „Testing Laboratory Registration Council of New Zealand” sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

1.	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu cele din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele prevăzute în anexa la acord.

Laboratoarele de încercări:

—	acreditate de către organisme semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări sau

—	recunoscute în cadrul sistemului IECEE CB sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Atunci când actele cu putere de lege și actele administrative ale Noii Zeelande o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze numai laboratoarelor de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV punctul 2 de mai sus.

Aceasta înseamnă că organismele de evaluare a conformității în Noua Zeelandă vor fi recunoscute în temeiul articolului 11 din această directivă a Consiliului în calitate de „organisme care întocmesc un raport în conformitate cu dispozițiile articolului 8”.

În plus față de cerințele impuse de anexa la acord, la desemnarea unui organism de evaluare a conformității, autoritatea Comunității Europene responsabilă cu desemnarea comunică Noii Zeelande normele de aplicare a metodei pe care aceasta intenționează să o adopte pentru a înregistra faptul că s-a acordat o omologare în sensul Reglementării 90 din „Electricity Regulations 1997”.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND COMPATIBILITATEA ELECTROMAGNETICĂ LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ – NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produsele destinate exportului în Comunitatea Europeană	Produsele destinate exportului în Noua Zeelandă
Compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor, astfel cum este definită în Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, dar cu excepția echipamentelor de radiocomunicații care nu sunt racordate la rețelele publice de telecomunicații.	Compatibilitatea electromagnetică a echipamentului reglementat de legislația neozeelandeză menționată în capitolul I.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, astfel cum a fost modificată

—	Radiocommunications Act 1989

—	Radiocommunications (Radio) Regulations 1993

—	Electricity Act 1992

—	Electricity Regulations 1997

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

Organismele desemnate pentru evaluarea conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se inserează alte nume, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului neozeelandez:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ)

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the Testing Laboratory Registration Council of New Zealand

—	Belgia Ministère des Affaires Economiques Ministerie van Economische Zaken

—	Danemarca Pentru echipamentele de telecomunicații: Telestyrelsen Pentru alt tip de echipament: Danmarks Elektriske Materielkontrol (DEMKO)

—	Germania Bundesministerium für Wirtschaft

—	Grecia Υπουργείο Μεταφορών και Επικοινωνιών Ministry of Transport and Communications

—	Spania Pentru echipamentele de telecomunicații: Ministerio de Fomento Pentru alt tip de echipament: Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'État à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Transport, Energy and Communications

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e del'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Ministerie van Verkeer en Waterstaat

—	Austria Pentru echipamentele de telecomunicații: Bundesministerium für Wissenschaft und Verkehr Pentru alt tip de echipament: Bundesministerium für Wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto das Comunicacöes de Portugal

—	Finlanda Pentru echipamentele de telecomunicații: Liikenneministeriö/Trafikministeriet Pentru alt tip de echipament: Kauppa- ja teollisuusministeriö/ Handels- och industriministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

(a)

—	acreditate de Testing Laboratory Registration Council of New Zealand sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

—	acreditate de „Testing Laboratory Registration Council of New Zealand” sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

1.	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu cele din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu procedurile din anexa la acord:

laboratoarele de încercări:

—	acreditate de către organisme semnatare ale Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare EA în materie de calibrare și de încercări sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

Atunci când actele cu putere de lege și actele administrative ale Noii Zeelande o impun, organismele de evaluare a conformității care subcontractează toate sau o parte din încercări trebuie să subcontracteze exclusiv cu laboratoarele de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV litera (a) de mai sus.

ANEXA SECTORIALĂ PRIVIND UTILAJELE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ – NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produsele destinate exportului în Comunitatea Europeană

Produsele destinate exportului în Noua Zeelandă

—	Toate produsele prevăzute în anexa IV la Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje;

—	macarale-turn și

—	macarale mobile.

Toate produsele reglementate de Health and Safety in Employment Act 1992.

Pentru a nu exista nici o îndoială, prezenta anexă sectorială va include macaralele-turn, macaralele portuare cu container și macaralele mobile, inclusiv cele montate pe autocamion, cu o capacitate de ridicare de peste cinci (5) tone și care sunt utilizate pentru a încărca și descărca vehiculul.

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

—	Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje, astfel cum a fost modificată

—

Directivele care stabilesc cerințele în materie de limitare a emisiilor sonore pentru macaralele-turn:

—	Directiva 79/113/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la determinarea emisiilor sonore ale instalațiilor și utilajelor de construcții, astfel cum a fost modificată;

—	Directiva 84/532/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la dispozițiile comune pentru instalații și utilaje de construcții, astfel cum a fost modificată;

—	Directiva 84/534/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la nivelul admisibil al puterii acustice a macaralelor-turn, astfel cum a fost modificată.

—	Health and Safety in Employment Act 1992

—	Health and Safety in Employment Regulations 1995

—	Health and Safety in Employment (Pressure Equipment, Cranes and Passenger Ropeways) Regulations 199[6] in respect to tower cranes, port type container cranes and mobile cranes (1)

—	Health and Safety in Employment (Tractor Safety Frames) Regulations 199[6] in respect of safety frames fitted to agricultural tractors (1)

—	Health and Safety in Employment (Mining Control) Regulations 199[6] (1)

—	Health and Safety in Employment (Petroleum) Regulations 199[6] (1)

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului neozeelandez:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ) și

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the Testing Laboratory Registration Council of New Zealand.

—	Belgia Ministère de l'Economie Ministerie van Economie

—	Danemarca Direktoratet for Arbejdstilsynet

—	Germania Bundesministerium für Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Υπουργείο Ανάπτυξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—	Franța Ministère de l'emploi et de la solidarité Direction des relations du travail Bureau CT5 Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie Secrétariat d'Etat à l'industrie Direction générale des stratégies industrielles Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto Portugués da Qualidade

—	Finlanda Sosiaali- ja terveysministeriö/ Social- och hälsovardsministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

Organismele de evaluare a conformității enumerate în capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor din anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în felul următor:

(a)

în sensul Directivei 89/392/CEE din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje:

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și:

—	acreditate de Testing Laboratory Registration Council of New Zealand sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace, în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(b)

în sensul directivelor Consiliului de stabilire a cerințelor în materie de limitare a emisiilor sonore pentru macaralele-turn:

organismele de certificare a produselor care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40 și:

—	acreditate de JAS-ANZ sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

(1)	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu principiile și procedurile din anexa la acord.

(2)

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

(a)

Pentru macarale:

Pentru verificarea proiectelor, organismele de evaluare a conformității:

—	vor funcționa în conformitate cu EN 45004 sau cu Ghidul ISO 39 și

—	vor exploata un sistem de calitate conform cu ISO 9001 și

—	vor recurge la verificatori care, datorită calificărilor, formării și experienței lor, pot dovedi că dispun de capacitățile și de aptitudinile necesare pentru a înțelege și a aplica integral cerințele legislației și ale standardelor de referință în funcție de care certifică conformitatea.

În ceea ce privește organismele de inspecție, organismele de evaluare a conformității:

—	vor funcționa în conformitate cu EN 45004 sau cu Ghidul ISO 39 și

—	vor exploata un sistem de calitate conform cu ISO 9001 sau ISO 9002 și

—	vor recurge la ingineri care, datorită calificărilor, formării și experienței lor, pot dovedi că dispun de capacitățile și de aptitudinile necesare pentru a înțelege și a aplica integral cerințele legislației și ale standardelor de referință în funcție de care certifică conformitatea.

Pentru organismele de certificare, următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

—	acreditarea de către un organism semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea (EA) certificării sau

—	acreditarea de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

Pentru laboratoarele de încercări:

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

—	acreditarea de către un organism semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditare (EA) în materie de calibrare și de încercări sau

—	în măsură să facă dovada competenței prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

(b)

Pentru utilajele, altele decât macaralele:

—

notificarea în calitate de organisme de evaluare a conformității în Comunitatea Europeană în conformitate cu cerințele anexei VII la Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la utilaje, coroborată cu Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică și enumerarea în lista de la capitolul II din prezenta anexă sectorială;

—	proceduri care pot garanta că utilajele respectă cerințele de protecție împotriva riscurilor întemeiate pe performanțele legislației neozeelandeze.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

1.	În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative neozeelandeze o impun, organismele europene de evaluare a conformității trebuie să recurgă la laboratoarele de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV punctul 2 din prezenta anexă sectorială.

Pentru echipamentele care fac obiectul dispozițiilor Directivei 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și ale Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se aplică dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

Din momentul aplicării dispozițiilor directivei Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante care provin de la motoare cu combustie internă destinate autovehiculelor nerutiere, care face în prezent obiectul propunerii Comisiei Europene COM(95) 350, organismele neozeelandeze desemnate pentru a acorda omologări în conformitate cu directiva respectivă vor proceda, fie direct, fie prin intermediul autorității competente responsabile cu desemnarea lor, la notificare și se vor achita de alte obligații care revin autorităților responsabile pentru omologare în temeiul dispozițiilor relevante ale directivei menționate.

(1) Aceste regulamente trebuie integrate în legislația Noii Zeelande.

ANEXĂ SECTORIALĂ PRIVIND ECHIPAMENTELE SUB PRESIUNE LA ACORDUL COMUNITATEA EUROPEANĂ – NOUA ZEELANDĂ PRIVIND RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN MATERIE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII, DE CERTIFICATE ȘI DE MARCAJE

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DE REGLEMENTARE

Dispozițiile prezentei anexe sectoriale se aplică următoarelor produse:

Produse destinate exportului în Comunitatea Europeană	Produse destinate exportului în Noua Zeelandă
Produsele reglementate de Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune	Echipamentele sub presiune supuse procedurilor de evaluare a conformității ale unei părți terțe în temeiul legilor și reglementărilor neozeelandeze menționate în capitolul I din prezenta anexă sectorială

CAPITOLUL I

CERINȚELE ACTELOR CU PUTERE DE LEGE ȘI ACTELOR ADMINISTRATIVE

Directiva 87/404/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune, astfel cum a fost modificată

—	Health and Safety in Employment Act 1992

—	Health and Safety in Employment Regulations 1995

—	Health and Safety in Employment (Pressure Equipment, Cranes and Passenger Ropeways) Regulations 199[6] (1)

CAPITOLUL II

ORGANISMELE DESEMNATE DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană pentru a evalua produsele în funcție de cerințele actelor cu putere de lege și actelor administrative neozeelandeze

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

Organismele desemnate de evaluare a conformității sunt:

(Se inserează numele și detalii)

(Notă: se adaugă alte nume și detalii, după caz)

CAPITOLUL III

AUTORITĂȚILE RESPONSABILE CU DESEMNAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII MENȚIONATE ÎN CAPITOLUL II

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Noua Zeelandă

Pentru organismele de evaluare a conformității desemnate de Comunitatea Europeană

Sub autoritatea guvernului neozeelandez:

(a)

pentru organismele de certificare:

—	the Joint Accreditation System of Australia and New Zealand (JAS-ANZ) și

(b)

pentru laboratoarele de încercări și organismele de inspecție:

—	the Testing Laboratory Registration Council of New Zealand

—	Belgia Ministère de l'Economie Ministerie van Economie

—	Danemarca Direktoratet for Arbejdstilsynet

—	Germania Bundesministerium für Arbeit und Sozialordnung

—	Grecia Υπουργείο Ανάπτυξης Ministry of Development

—	Spania Ministerio de Industria y Energía

—

Franța

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'Etat à l'industrie

Direction de l'action régionale et de la petite et moyenne industrie

Sous direction de la sécurité industrielle

Ministère de l'économie, des finances et de l'industrie

Secrétariat d'Etat à l'industrie

Direction générale des stratégies industrielles

Sous direction de la qualité et de la normalisation

—	Irlanda Department of Enterprise and Employment

—	Italia Ministero dell'Industria, del Commercio e dell'Artigianato

—	Luxemburg Ministère des transports

—	Țările de Jos Staat der Nederlanden

—	Austria Bundesministerium für Wirtschaftliche Angelegenheiten

—	Portugalia Sub autoritatea Guvernului Portugaliei: Instituto Portugués da Qualidade

—	Finlanda Kauppa- ja teollisuusministeriö/Handels- och industriministeriet

—	Suedia Sub autoritatea Guvernului Suediei: Styrelsen for ackreditering och teknisk kontroll (SWEDAC)

—	Regatul Unit Department of Trade and Industry

CAPITOLUL IV

PROCEDURILE DE DESEMNARE A ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Procedurile de urmat de către Noua Zeelandă pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele Comunității Europene

Procedurile de urmat de către Comunitatea Europeană pentru desemnarea organismelor de evaluare a conformității responsabile cu evaluarea produselor în funcție de cerințele neozeelandeze

Organismele de evaluare a conformității enumerate în capitolul II trebuie să respecte cerințele directivelor menționate în capitolul I, ținând seama de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică, și a fi desemnate în temeiul procedurilor prevăzute în anexa la acord. Dovada acestui fapt poate fi adusă în următorul mod:

(i)

organismele de certificare a produselor, care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45011 sau Ghidurile ISO 28 și 40 și

(a)	acreditate de JAS-ANZ sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(ii)

organismele de certificare a sistemelor de calitate care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45012 sau Ghidul ISO 62 și:

(a)	acreditate de JAS-ANZ sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord;

(iii)

organismele de inspecție care funcționează în conformitate cu cerințele EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și:

(a)	acreditate de Testing Laboratory Registration Council of New Zealand sau

(b)	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

1.	Procedurile de desemnare a organismelor de evaluare a conformității vor fi conforme cu principiile și procedurile din anexa la acord.

Următoarele proceduri sunt considerate conforme cu cele din anexa la acord:

(a)

verificarea proiectelor:

pentru verificarea proiectelor, organismele de evaluare a conformității:

—	vor funcționa în conformitate cu EN 45004 sau Ghidul ISO 39 și

—	vor exploata un sistem de calitate conform cu ISO 9001 și

—	vor recurge la verificatori care, datorită calificărilor, formării și experienței lor, pot dovedi că dispun de capacitățile și de aptitudinile necesare pentru a înțelege și a aplica integral cerințele legislației și ale standardelor de referință în funcție de care certifică conformitatea;

(b)

organismele de inspecție:

în ceea ce privește organismele de inspecție, organismele de evaluare a conformității:

—	vor funcționa în conformitate cu EN 45004 tipul A sau Ghidul ISO 39 și

—	vor exploata un sistem de calitate conform cu ISO 9001 sau ISO 9002 și

—	vor recurge la ingineri care, datorită calificărilor, formării și experienței lor, pot dovedi că dispun de capacitățile și de aptitudinile necesare pentru a înțelege și a aplica integral cerințele legislației și ale standardelor de referință în funcție de care certifică conformitatea.

(c)

organismele de certificare

pentru organismele de certificare, organismele de evaluare a conformității vor fi:

—	acreditate de către un organism semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea certificării (EA) sau

—	acreditate de către un organism cu care JAS-ANZ a semnat un acord de recunoaștere reciprocă sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

(d)

laboratoarele de încercări:

pentru laboratoarele de încercări, organismele de evaluare a conformității vor fi:

—	acreditate de către un organism semnatar al Acordului multilateral de cooperare europeană pentru acreditarea (EA) certificării sau

—	în măsură să facă dovada competenței lor prin alte mijloace în conformitate cu secțiunile A și B din anexa la acord.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE

1.	În cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative neozeelandeze o impun, organismele europene de evaluare a conformității trebuie să recurgă la laboratoarele de încercări acreditate în conformitate cu capitolul IV punctul 2 din prezenta anexă sectorială.

Pentru echipamentele sub presiune care fac obiectul dispozițiilor Directivei 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune și ale Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică, se aplică dispozițiile relevante ale anexelor sectoriale privind echipamentele de joasă tensiune și, respectiv, compatibilitatea electromagnetică.

3.	În conformitate cu cerințele anexei la acord, la desemnarea unui organism de evaluare a conformității, autoritatea competentă va preciza Noii Zeelande dacă respectivul organism întreprinde verificări ale proiectelor sau inspecții ale produselor sau amândouă.

(1) Aceste regulamente trebuie integrate în legislația neozeelandeză.

ACTUL FINAL

Plenipotențiarii

COMUNITĂȚII EUROPENE, denumită în continuare „Comunitate”,

pe de-o parte, și

plenipotențiarul NOII ZEELANDE,

pe de altă parte,

reuniți pentru a semna Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, denumit în continuare „acord”, au adoptat următoarele texte:

acordul, inclusiv anexa sa, și anexele sectoriale referitoare la:

1.	inspecția BPF a medicamentelor și certificarea loturilor;

2.	dispozitivele medicale;

3.	echipamentele terminale de telecomunicații;

4.	echipamentul de joasă tensiune;

5.	compatibilitatea magnetică;

6.	utilajele;

7.	echipamentele sub presiune.

Plenipotențiarii Comunității și plenipotențiarul Noii Zeelande au adoptat declarațiile comune menționate mai jos și anexate la prezentul act final:

—	declarația comună referitoare la viitoarele lucrări privind dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord;

—	declarația comună privind recunoașterea reciprocă voluntară;

—	declarația comună privind evoluția armonizării reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

—	declarația comună privind revizuirea articolului 4 din acord.

Hecho en Wellington, el veinticinco de junio de mil novecientos noventa y ocho.

Udfærdiget i Wellington den femogtyvende juni nitten hundrede og otteoghalvfems.

Geschehen zu Wellington am fünfundzwanzigsten Juni neunzehnhundertachtundneunzig.

Έγινε στο Ουέλλιγκτον, στις είκοσι πέντε Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα οκτώ.

Done at Wellington on the twenty-fifth day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-eight.

Fait à Wellington, le vingt-cinq juin mil neuf cent quatre-vingt-dix-huit.

Fatto a Wellington, addì venticinque giugno millenovecentonovantotto.

Gedaan te Wellington, de vijfentwintigste juni negentienhonderd achtennegentig.

Feito em Wellington, em vinte e cinco de Junho de mil novecentos e noventa e oito.

Tehty Wellingtonissa kahdentenakymmenentenäviidentenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäkahdeksan.

Som skedde i Wellington den tjugofemte juni nittonhundranittioåtta.

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Por Nueva Zelanda

For New Zealand

Für Neuseeland

Για τη Νέα Ζηλανδία

For New Zealand

Pour la Nouvelle-Zélande

Per la Nuova Zelanda

Voor Nieuw-Zeeland

Pela Nova Zelândia

Uuden-Seelannin puolesta

För Nya Zeeland

ANEXĂ

Declarația comună referitoare la viitoarele lucrări privind dispozițiile de punere în aplicare a prezentului acord

1. Echipamentele sub presiune

2. Certificarea aeronavelor și reînnoirea certificatelor de navigabilitate

3. Includerea altor anexe sectoriale

Pentru a completa prezentul acord, părțile vor începe negocieri privind evoluția reglementării sectoriale a acordului la doi ani de la data intrării în vigoare a acestuia din urmă.

Declarația comună privind recunoașterea reciprocă voluntară

Părțile își vor încuraja organismele, altele decât cele publice, să coopereze pentru a institui acorduri privind recunoașterea reciprocă voluntară.

Declarația comună privind evoluția armonizării reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității

Declarația comună privind revizuirea articolului 4 din acord

Descrierea produselor	Cod SA/NC	Contingente (bază anuală)
Încălțăminte	ex 6402 99 (1)	39 151 481 perechi
	6403 51 6403 59	2 795 000 perechi
	ex 6403 91 (1) ex 6403 99 (1)	12 120 000 perechi
	ex 6404 11 (2)	18 228 780 perechi
	6404 19 10	31 897 716 perechi
Veselă sau ustensile de bucătărie, din porțelan	6911 10	48 090 tone
Veselă sau ustensile de bucătărie, altele decât din porțelan	6912 00	36 383 tone

Descrierea produselor	Coduri SA/NC
Clorură de amoniu	2827 10
Alți polialcooli	2905 49 90
Acid citric	2918 14
Tetracicline și derivate ale acestora	ex 2941 30
Cloramfenicol	ex 2941 40
Coloranți bazici și preparate pe baza acestor coloranți	3204 13
Coloranți de cadă și preparate pe baza acestor coloranți	3204 15
Articole pentru focuri de artificii, rachete de semnalizare sau contra grindinei și articole similare, petarde și alte articole pirotehnice	3604
Alcooli polivinilici	3905 30
Mănuși	4203 29 91 4203 29 99
Încălțăminte	6402 19 ex 6402 99 (1) 6403 19 ex 6403 91 (1) ex 6403 99 (1) ex 6404 11 (2)
Obiecte ornamentale din porțelan	6913 10
Articole din sticlă	ex 7013 (3)
Biciclete	8712 00
Jucării	9503 30 9503 41 9503 49
Jocuri de puzzle	9503 60
Jucării	9503 90
Cărți de joc	9504 40
Articole care fac obiectul codurilor SA/NC	9603 29 9603 30 9603 40 9603 90

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
1998	L 097	1		31998D0238
			Decizia Consiliului și a Comisiei din 26 ianuarie 1998 privind încheierea unui Acord euro-mediteraneean de constituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Tunisia, pe de altă parte		3
1998	L 104	1		31998D0249
			Decizia Consiliului din 7 octombrie 1997 privind încheierea Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est		4
1998	L 104	2		21998A0403(01)
			Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est		5
1998	L 127	10		31998D0278
			Decizia Consiliului din 7 aprilie 1998 privind încheierea unui Acord-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, Republica Bolivia, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru și Republica Venezuela		25
1998	L 127	11		21998A0429(01)
			Acord-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Acordul de la Cartagina și statele sale membre, Republica Bolivia, Republica Columbia, Republica Ecuador, Republica Peru și Republica Venezuela		26
1998	L 128	18		31998R0905
			Regulamentul (CE) nr. 905/98 al Consiliului din 27 aprilie 1998 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene		41
1998	L 148	22		31998L0029
			Directiva 98/29/CE a Consiliului din 7 mai 1998 privind armonizarea principalelor dispoziții aplicabile asigurării creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung		43
1998	L 156	108		41998A0363
			Acord intern între reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în temeiul celui de-al doilea Protocol financiar la cea de-a patra Convenție ACP-CE		54
1998	L 159	1		31998R1138
			Regulamentul (CE) nr. 1138/98 al Consiliului din 28 mai 1998 de modificare a anexelor II și III la Regulamentul (CE) nr. 519/94 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe		71
1998	L 169	1		31998D0379
			Decizia Consiliului din 11 mai 1998 privind aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind comerțul cu produse textile		74
1998	L 169	2		21998A0615(01)
			Acord între Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind comerțul cu produse textile (parafat la Bruxelles, 28 martie 1998)		75
1998	L 181	1		31998D0401
			Decizia Consiliului și a Comisiei din 28 mai 1998 privind încheierea Acordului de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte		101
1998	L 184	1		31998R1340
			Regulamentul (CE) nr. 1340/98 al Consiliului din 24 iunie 1998 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3290/94 privind adaptările și măsurile tranzitorii necesare în sectorul agricol în vederea aplicării acordurilor încheiate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale ale Rundei Uruguay		103
1998	L 202	64		31998D0461
			Decizia Consiliului din 13 iulie 1998 privind finanțarea costurilor fixe ale sistemului de gestionare a asistenței tehnice pentru țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) și pentru țările și teritoriile de peste mări (TTPM)		104
1998	L 219	24		31998D0487
			Decizia Consiliului din 13 iulie 1998 privind încheierea unui acord internațional sub formă de proces-verbal agreat între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind standardele pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime		105
1998	L 219	26		21998A0807(01)
			Proces-verbal agreat		107
1998	L 222	1		31998D0491
			Decizia Consiliului din 20 iulie 1998 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind comerțul cu produse textile, parafat la 28 martie 1998		119
1998	L 225	2		31998R1766
			Regulamentul (CE) nr. 1766/98 al Consiliului din 30 iulie 1998 privind aderarea Comunității Europene și a Comunității Europene a Energiei Atomice, acționând ca o singură parte, la Acordul de înființare a unui Centru pentru Știință și Tehnologie în Ucraina, încheiat la 25 octombrie 1993 între Canada, Suedia, Ucraina și Statele Unite ale Americii		120
1998	L 225	5		21998A0812(01)
			Acord de înființare a unui Centru pentru Știință și Tehnologie în Ucraina		122
1998	L 225	10		21998A0812(02)
			Protocol de modificare a Acordului de înființare a unui Centru pentru Știință și Tehnologie în Ucraina		127
1998	L 229	1		31998D0508
			Decizia Consiliului din 18 iunie 1998 privind încheierea unui Acord privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje între Comunitatea Europeană și Australia		129
1998	L 229	3		21998A0817(01)
			Acord între Comunitatea Europeană și Australia privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje		131
1998	L 229	61		31998D0509
			Decizia Consiliului din 18 iunie 1998 privind încheierea unui Acord privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă		189
1998	L 229	62		21998A0817(02)
			Acord între Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității, de certificate și de marcaje		190

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor