11/Volumul 016

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31997D0825

---

L 342/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 24 noiembrie 1997

privind încheierea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării

(97/825/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 130s alineatul (1) coroborat cu articolul 228 alineatul (2) prima teză și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Comisia a participat, în numele Comunității, la negocierile din cadrul unui grup de lucru ad hoc în vederea pregătirii unei convenții privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării;

întrucât această convenție a fost semnată în numele Comunității la Sofia (Bulgaria) la 29 iunie 1994;

întrucât această convenție are ca obiectiv stabilirea unui cadru pentru cooperarea bilaterală sau multilaterală pentru protecția mediului acvatic, pentru prevenirea și controlul poluării Dunării și pentru asigurarea unei utilizări durabile a resurselor de apă ale țărilor riverane;

întrucât Comunitatea adoptă măsuri în domeniul reglementat de convenție; întrucât Comunitatea ar trebui să își asume angajamente pe plan internațional în acest domeniu;

întrucât, în temeiul articolului 130r, politica Comunității în domeniul mediului contribuie la îndeplinirea obiectivelor de conservare, protecție și ameliorare a calității mediului, la protecția sănătății persoanelor și la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale în vederea unei dezvoltări durabile, precum și de promovare pe plan internațional a măsurilor destinate să soluționeze problemele regionale sau mondiale de mediu;

întrucât ansamblul politicii Comunității în domeniul mediului urmărește un nivel ridicat de protecție; întrucât politica se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul corectării, cu prioritate la sursă, a daunelor aduse mediului și pe principiul „poluatorul plătește”;

întrucât, în cadrul competențelor lor, Comunitatea și statele membre cooperează cu țările terțe interesate și organizațiile internaționale;

întrucât încheierea convenției de către Comunitate contribuie la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 130r din tratat și întrucât convenția ar trebui aprobată,

DECIDE:

Articolul 1

Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării este aprobată în numele Comunității.

Textul convenției se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana sau persoanele împuternicite să depună instrumentul de aprobare la Guvernul României, în conformitate cu articolul 26 din convenție.

---

(1)  JO C 288, 1.10.1996, p. 19.

(2)  Aviz emis la 25 octombrie 1996 (JO C 347, 18.11.1996).

(3)  JO C 66, 3.3.1997, p. 1.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

4

---

21997A1212(03)

---

L 342/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

CONVENȚIA

privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării

(Convenția privind protecția Dunării)

CUPRINS

Preambul

Partea I:

Dispoziții generale

Articolul 1:

Definiții

Articolul 2:

Obiective și principii de cooperare

Articolul 3:

Domeniul de aplicare

Articolul 4:

Forme de cooperare

Partea a II-a:

Cooperarea multilaterală

Articolul 5:

Prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier

Articolul 6:

Măsuri specifice de protecție a resurselor de apă

Articolul 7:

Reducerea emisiilor: obiective și criterii de calitate a apei

Articolul 8:

Inventarierea emisiilor, programe de acțiune și rapoarte de progrese

Articolul 9:

Programe de supraveghere

Articolul 10:

Stabilirea obligatorie de rapoarte

Articolul 11:

Consultări

Articolul 12:

Schimbul de informații

Articolul 13:

Protecția informației furnizate

Articolul 14:

Informarea publicului

Articolul 15:

Cercetare și dezvoltare

Articolul 16:

Sisteme de comunicare, de alertă și de alarmă, planuri de urgență

Articolul 17:

Asistență reciprocă

Partea III:

Comisia internațională

Articolul 18:

Constituire, sarcini și competențe

Articolul 19:

Transferul conținutului Declarației de la București

Partea IV:

Dispoziții de procedură și dispoziții finale

Articolul 20:

Statutul anexelor

Articolul 21:

Acorduri existente și suplimentare

Articolul 22:

Conferința părților

Articolul 23:

Modificarea convenției

Articolul 24:

Soluționarea diferendelor

Articolul 25:

Semnarea

Articolul 26:

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Articolul 27:

Intrarea în vigoare

Articolul 28:

Aderarea, participarea

Articolul 29:

Denunțarea

Articolul 30:

Funcțiile depozitarului

Articolul 31:

Texte autentice, depozitarul

Anexa I:

Partea întâi:

Cele mai bune tehnologii disponibile

Partea a doua:

Cele mai bune practici de mediu

Anexa II:

Sectoare industriale și substanțe periculoase

Partea întâi:

Lista sectoarelor și a ramurilor industriale

Partea a doua:

Lista indicativă a substanțelor și a grupurilor de substanțe periculoase

Anexa III:

Orientări pentru realizarea obiectivelor și a criteriilor de calitate a apei

Anexa IV:

Statutul Comisiei internaționale pentru protecția Dunării

Anexa V:

Arbitrajul

PREAMBUL

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

HOTĂRÂTE să își intensifice cooperarea în domeniul resurselor hidraulice în perspectiva unei mai bune protecții și utilizări a apelor;

PREOCUPATE de faptul că modificările stării cursurilor de apă din bazinul Dunării au sau ar putea avea, pe termen scurt sau lung, efecte dăunătoare asupra mediului, economiei și bunăstării statelor dunărene;

SUBLINIIND necesitatea întăririi măsurilor luate la scară națională și internațională pentru prevenirea, controlul și reducerea efectelor transfrontaliere importante și dăunătoare provocate de deversarea de substanțe periculoase și substanțe nutritive în mediul acvatic din bazinul Dunării și în Marea Neagră;

OBSERVÂND cu satisfacție măsurile deja luate în cadrul inițiativelor naționale ale statelor dunărene și la nivelul bilateral și multilateral al cooperării lor, precum și eforturile deja întreprinse în cadrul Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite și al Comunității Europene pentru a încuraja, la nivel bilateral și multilateral, prevenirea și lupta împotriva poluării transfrontaliere, gospodărirea durabilă a apei, utilizarea rațională și prezervarea resurselor de apă;

REAMINTIND Convenția din 17 martie 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, precum și cooperarea bilaterală și multilaterală care există între statele dunărene, care vor rămâne în vigoare și de care cooperarea între statele dunărene va ține cont, și subliniind Convenția din 21 aprilie 1992 privind protecția Mării Negre împotriva poluării;

PREOCUPATE de o ameliorare și o protecție durabilă a Dunării și a apelor din bazinul său, în special dintr-o perspectivă transfrontalieră, precum și de o gospodărire durabilă a acestor ape din perspectiva intereselor statelor dunărene în domeniul utilizării lor, contribuind în același timp la protejarea mediului marin al Mării Negre,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

(a)	„state dunărene” reprezintă statele suverane al căror teritoriu acoperă o parte importantă din bazinul hidrografic al Dunării. Se înțelege prin „parte importantă” o suprafață mai mare de 2 000 km2 din totalul suprafeței bazinului;

(b)	„bazin hidrografic al Dunării” reprezintă bazinul de vărsare, în măsura în care acesta face parte din teritoriul părților contractante;

(c)

„impact transfrontalier” reprezintă orice efect nociv important pe care îl produce asupra mediului riveran o modificare a stării apelor cauzată de o activitate umană și care depășește zona de jurisdicție a unei părți contractante. Acest tip de modificare poate afecta viața și bunurile, securitatea infrastructurii și sistemele acvatice atinse;

(d)	„substanțe periculoase” reprezintă substanțele toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special dacă sunt persistente și au efecte nocive majore asupra organismelor vii;

(e)	„substanțe periculoase pentru apă” reprezintă substanțele care comportă un pericol atât de mare pentru resursele de apă încât manipularea lor implică măsuri speciale de prevenire și protecție;

(f)	„surse punctuale și difuze de poluare a apei” reprezintă sursele de poluanți și nutrimente al căror aport în apă este un rezultat al emisiilor locale precise (surse punctuale) sau al efectelor propagate asupra întregului bazin hidrografic (surse difuze);

(g)

„bilanț hidrologic” reprezintă relația dintre mediul acvatic natural al întregului bazin fluvial și componentele sale (precipitații, evaporări, scurgeri superficiale și subterane). Se ține cont de o componentă suplimentară, și anume efectele antropice actuale care, provocate de utilizarea apei, influențează cantitatea acesteia;

(h)

„date corelative” reprezintă sinteza datelor obținute din bilanțurile hidrologice în amonte, în măsura în care acestea pot contribui în mod util la stabilirea bilanțurilor hidrologice în aval, precum și a unui bilanț hidrologic global al Dunării. În acest context, datele corelative se referă la componentele bilanțului hidrologic al tuturor apelor transfrontaliere importante din bazinul Dunării. Ele se referă la secțiunile transversale ale apelor transfrontaliere care delimitează, depășesc sau sunt situate la frontierele dintre părțile contractante;

(i)	„Comisie internațională” reprezintă organizația înființată în conformitate cu articolul 18 din prezenta convenție.

Articolul 2

Obiective și principii de cooperare

(1)   Părțile contractante au ca obiectiv gospodărirea durabilă și echitabilă a apei, inclusiv, în măsura posibilului, conservarea, ameliorarea și utilizarea rațională a apelor de suprafață și subterane din întregul bazin hidrografic. Părțile contractante depun toate eforturile pentru a controla pericolele reprezentate pentru Dunăre de producerea de accidente cauzate de substanțe periculoase pentru apă, de inundații și de deriva gheții. Ele urmăresc, de asemenea, să contribuie la reducerea încărcăturilor de materii poluante care, provenind din surse situate în bazinul hidrografic, sunt deversate în Marea Neagră.

(2)   În conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, părțile contractante se angajează să coopereze în chestiunile fundamentale de gospodărire a apei și să ia toate măsurile juridice, administrative și tehnice necesare pentru menținerea sau ameliorarea stării actuale a Dunării și a apelor din bazinul său hidrografic în ceea ce privește mediul și calitatea apei și pentru prevenirea și limitarea, pe cât posibil, a modificărilor și a efectelor nocive reale sau potențiale.

(3)   În acest scop, părțile contractante, conștiente de urgența măsurilor destinate să reducă poluarea apei și să conducă la o utilizare rațională și durabilă a acesteia, se angajează să stabilească prioritățile adecvate și să întărească, să armonizeze și să coordoneze măsurile luate sau preconizate la nivel național și internațional în întregul bazin dunărean, în vederea dezvoltării durabile și a protecției ecologice a fluviului. Acest obiectiv vizează în mod special utilizarea durabilă a resurselor de apă în scopuri urbane, industriale și agricole, asigurarea conservării și restaurării ecosistemelor, precum și să răspundă altor exigențe, referitoare în special la sănătatea publică.

(4)   Principul „poluatorul plătește” și principiul precauției constituie fundamentul tuturor măsurilor destinate protecției Dunării și a apelor din bazinul său hidrografic.

(5)   Cooperarea în domeniul gospodăririi apei se axează pe o gospodărire durabilă; cu alte cuvinte, ea se bazează pe criteriile unei dezvoltări stabile, care respectă mediul, orientată în același timp spre:

—	menținerea calității vieții globale;

—	menținerea accesului la resursele naturale;

—	păstrarea prelungită a unei stări corespunzătoare a mediului și protecția ecosistemelor;

—	abordarea preventivă.

(6)   Aplicarea prezentei convenții nu trebuie să provoace o creștere directă sau indirectă majoră a impactului asupra mediului riveran.

(7)   Fiecare dintre părțile contractante are dreptul să adopte și să aplice măsuri mai riguroase decât cele propuse în prezenta convenție.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta convenție se aplică bazinului hidrografic al Dunării în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (b).

(2)   Activitățile programate și măsurile permanente următoare sunt supuse în mod special dispozițiilor convenției în măsura în care au sau pot avea un impact transfrontalier:

(a)	deversarea de ape uzate, nutrimente și substanțe periculoase din surse punctuale sau difuze, precum și emisii termice;

(b)

activitățile și măsurile preconizate în domeniul lucrărilor hidraulice, în special cele care vizează regularizarea cursurilor de apă și controlarea nivelului scurgerilor și acumulărilor, combaterea inundațiilor, reducerea riscurilor legate de ghețurile plutitoare și controlarea efectelor asupra debitului instalațiilor situate pe cursul apei sau pe malul acesteia;

(c)	alte activități sau măsuri preconizate privind utilizarea apei, cum ar fi utilizarea forței hidraulice sau transferul și prelevarea apei;

(d)	funcționarea construcțiilor hidrotehnice, cum ar fi barajele și centralele hidroelectrice; măsuri destinate evitării oricărui impact asupra mediului: deteriorarea situației hidrologice, eroziunea, abraziunea, inundația, sedimentele; măsuri de protecție a ecosistemelor;

(e)	manipularea de substanțe periculoase pentru apă și prevenirea accidentelor.

(3)   Prezenta convenție se aplică pescuitului și navigației interioare dacă există probleme legate de protecția apei împotriva poluării rezultate din aceste activități.

Articolul 4

Forme de cooperare

În general, cooperarea prevăzută în prezenta convenție ia formele următoare:

(a)	consultări și activități comune în cadrul Comisiei internaționale în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții;

(b)	schimb de informații privind acordurile bilaterale și multilaterale, dispozițiile juridice și măsurile luate în materie de gospodărire a apei; schimb de documente juridice, de directive și alte publicații; schimb de informații și experiență sub alte forme.

PARTEA A II-A

COOPERAREA MULTILATERALĂ

Articolul 5

Prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier

(1)   Părțile contractante elaborează, adoptă și aplică măsurile juridice, administrative și tehnice pertinente; ele asigură condițiile și bazele cerute în prealabil la nivel național pentru asigurarea unei protecții eficiente a calității și a unei utilizări durabile a apei și contribuie la prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier.

(2)   În acest scop, părțile contractante iau, individual sau în comun, următoarele măsuri precise:

(a)	stabilirea unei situații a stării resurselor hidraulice naturale din bazinul dunărean prin aplicarea parametrilor cantitativi și calitativi conveniți, inclusiv a metodologiei vizate;

(b)	adoptarea de dispoziții juridice privind exigențele la care trebuie să răspundă deversările de ape uzate, inclusiv perioadele de timp;

(c)	adoptarea de dispoziții juridice privind manipularea de substanțe periculoase pentru apă;

(d)	adoptarea de dispoziții juridice care vizează reducerea aportului de nutrimente sau de substanțe periculoase provenite din surse difuze, în special când este vorba de pesticide și agenți fitosanitari folosiți în agricultură;

(e)	în scopul armonizării acestor norme la un nivel ridicat de protecție și de a asigura punerea în practică coerentă a unor măsuri echivalente, părțile contractante țin cont de rezultatele și propunerile prezentate de Comisia internațională;

(f)	părțile contractante cooperează și iau măsurile adecvate pentru evitarea impactului transfrontalier al deșeurilor și al substanțelor periculoase, provenit în special din transportarea acestora.

Articolul 6

Măsuri specifice de protecție a resurselor de apă

Părțile contractante iau măsuri adecvate pentru a preveni sau a reduce impactul transfrontalier, pentru a asigura o utilizare durabilă și echitabilă a resurselor de apă și pentru a contribui la conservarea resurselor ecologice; ele trebuie în special:

(a)	să repertorieze resursele de apă subterană care fac obiectul unei protecții pe termen lung, precum și zonele care trebuie protejate în vederea aprovizionării actuale și viitoare cu apă potabilă;

(b)	să evite poluarea resurselor de apă subterană, în special a celor rezervate aprovizionării cu apă potabilă pe termen lung, cu nitrați, agenți fitosanitari și pesticide, precum și cu alte substanțe periculoase;

(c)	să reducă la minimum riscurile de poluare accidentală prin măsuri preventive și de control;

(d)	să țină cont de influența pe care o pot avea activitățile programate și măsurile permanente stabilite în articolul 3 alineatul (2) asupra calității apei;

(e)	să evalueze importanța diferitelor elemente ale biotopului pentru ecologia riverană a cursurilor de apă și să propună măsuri pentru ameliorarea stării mediului acvatic și costier.

Articolul 7

Reducerea emisiilor: obiective și criterii de calitate a apei

(1)   Ținând cont de propunerile Comisiei internaționale, părțile contractante fixează limitele emisiilor care se aplică, din punctul de vedere al concentrațiilor și al încărcăturilor poluante, sectoarelor industriale și industriilor specifice, bazate pe tehnologii slab poluante sau fără deșeuri la sursă. În ceea ce privește emisiile de substanțe periculoase, limitele de emisie se bazează pe cele mai bune tehnologii disponibile în materie de reducere la sursă și/sau de purificare a apelor uzate. În domeniul apelor urbane uzate limitele de emisie se bazează pe aplicarea cel puțin a unui tratament biologic sau de nivel echivalent.

(2)   Părțile contractante elaborează dispoziții suplimentare pentru prevenirea sau reducerea emisiilor de substanțe periculoase și îngrășăminte provenind din surse difuze, în special în cazul în care aceste surse sunt în esență agricole, ținând cont de cele mai bune practici de mediu.

(3)   În sensul punerii în practică a alineatelor (1) și (2), în anexa II la prezenta convenție se reia lista sectoarelor industriale și a industriilor, precum și o listă suplimentară de substanțe și grupuri de substanțe periculoase a căror emisie din surse punctuale sau difuze trebuie să fie evitată sau redusă semnificativ. Comisia internațională are sarcina să țină la zi anexa II.

(4)   Pe lângă acestea, părțile contractante definesc, dacă este cazul, obiectivele și criteriile de calitate a apei în scopul prevenirii, controlării și reducerii impactului transfrontalier. Orientările în acest sens sunt prezentate la anexa III; ele se aplică și sunt specificate de către părțile contractante la nivel național și, la nevoie, într-o manieră conjugată.

(5)   Având grijă să limiteze în mod eficient emisiile în zonele care aparțin de jurisdicția lor, părțile contractante se asigură de punerea în practică a condițiilor stabilite în prealabil.

Părțile contractante se asigură că:

(a)	normele naționale în domeniul limitării emisiilor, precum și normele impuse sunt armonizate progresiv, în conformitate cu limitele stabilite în prezenta convenție;

(b)	deversările de ape uzate se efectuează, fără excepție, pe baza unui permis acordat în prealabil de autoritățile competente pe o durată limitată;

(c)	reglementările și autorizațiile stabilite în cadrul măsurilor de prevenire și control pentru instalațiile industriale noi sau modernizate sau, în cazul în care sunt implicate substanțe periculoase, sunt adaptate celor mai bune tehnologii disponibile și aplicate prioritar;

(d)	dispozițiile mai riguroase decât normele, care pot fi, în anumite cazuri, chiar interdicții, sunt impuse în cazul în care natura apelor receptoare și a ecosistemului lor solicită acest lucru, în conformitate cu alineatul (4);

(e)	autoritățile competente controlează modul în care sunt respectate autorizațiile și dispozițiile impuse pentru activitățile care ar putea produce efecte transfrontaliere;

(f)	evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu normele supranaționale și internaționale sau cu alte proceduri valabile în acest domeniu, se efectuează corect;

(g)

în momentul planificării, autorizării și al executării activităților și a măsurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 16 alineatul (2), autoritățile competente țin cont de riscurile de accidente produse de substanțele periculoase pentru apă și impun măsuri preventive și reguli de conduită privind măsurile de intervenție care se aplică în cazul producerii unui accident de acest tip.

Articolul 8

Inventarierea emisiilor, programe de acțiune și rapoarte de progrese

(1)   Părțile contractante inventariază regulat sursele punctuale și difuze pertinente de poluare din bazinul hidrografic al Dunării, precum și măsurile de prevenire și reducere deja luate pentru anumite emisii și eficacitatea reală a acestora, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (a).

(2)   Pe această bază, părțile contractante stabilesc progresiv o listă de noi măsuri de prevenire și reducere care trebuie adoptate în funcție de necesități, în perspectiva realizării obiectivelor prezentei convenții.

(3)   Inventarul emisiilor și lista măsurilor care trebuie luate constituie fundamentul programelor de acțiune comună care trebuie dezvoltate de părțile contractante, respectând prioritățile stabilite în termeni de urgență și eficacitate. Aceste programe de acțiune vizează în special reducerea încărcăturilor și concentrărilor poluante provenite atât din surse punctuale industriale și urbane, cât și din surse difuze. Ele preiau în special măsurile de prevenire și reducere, inclusiv estimarea costurilor și o propunere de program.

(4)   Părțile contractante urmăresc avansarea programelor de acțiune comună prin stabilirea de rapoarte periodice cu acest scop. Rapoartele descriu, pe de o parte, măsurile de protecție aplicate și, pe de altă parte, progresele îndeplinite în ceea ce privește starea cursurilor de apă, pe baza unei evaluări concrete.

Articolul 9

Programe de supraveghere

Pe baza activităților naționale, părțile contractante cooperează în domeniul supravegherii și al evaluării.

1.

În acest scop: — armonizează sau asimilează metodele de supraveghere și evaluare practicate în țările lor, în special în ceea ce privește calitatea cursurilor de apă, controlul emisiilor, prevenirea inundațiilor și bilanțul hidrologic, în vederea obținerii de rezultate comparabile care să fie cuprinse în activitățile comune de supraveghere și evaluare; — pun la punct sisteme concertate sau comune de supraveghere pe baza dispozitivelor fixe sau mobile de măsurare, comunicare și prelucrare a datelor; — elaborează și aplică programe comune de supraveghere a stării cursurilor de apă în bazinul Dunării, în ceea ce privește cantitatea și calitatea apei, sedimentele și ecosistemele fluviale – care sunt utilizate pentru evaluarea impacturilor transfrontaliere cum sunt poluarea transfrontalieră și modificarea debitului cursurilor de apă, bilanțurile hidrologice, inundațiile și riscurile implicate de ghețurile plutitoare; — dezvoltă metode comune sau armonizate pentru supravegherea și evaluarea deversărilor de ape uzate, inclusiv prelucrarea, evaluarea și compilarea datelor, ținând cont de abordarea specializată pe ramuri industriale în ceea ce privește limitarea emisiilor (anexa II partea întâi); — stabilesc inventarul surselor punctuale pertinente, inclusiv al substanțelor poluante deversate (inventarele emisiilor) și evaluează poluarea apei care provine din surse difuze ținând cont de partea a doua din anexa II; modifică aceste documente în funcție de evoluțiile concrete.

2.

Părțile contractante stabilesc regulat punctele precise de supraveghere, caracteristicile calitative și parametrii de poluare care trebuie evaluați pentru Dunăre și frecvența necesară pentru această evaluare în funcție de particularitățile ecologice și hidrologice ale cursului de apă vizat, precum și a tipului de poluanți deversați în bazinul luat în considerare.

3.

Părțile contractante stabilesc, în funcție de o metodă armonizată, bilanțuri hidrologice naționale și un bilanț global pentru întregul bazin dunărean. În acest scop și în măsura necesară, părțile contractante furnizează date corelative comparabile datorită armonizării metodologiei. Pe baza acestor date se pot stabili bilanțurile hidrologice pentru principalii afluenți ai Dunării.

4.	Părțile contractante evaluează regulat starea calitativă a Dunării și progresele realizate ca urmare a măsurilor luate în vederea prevenirii, a controlării și a reducerii impacturilor transfrontaliere. Rezultatele sunt făcute publice în publicațiile corespunzătoare.

Articolul 10

Stabilirea obligatorie de rapoarte

Părțile contractante informează regulat Comisia internațională despre aspectele fundamentale necesare îndeplinirii sarcinilor sale. Rapoartele se referă în special la:

(a)	rapoartele și documentele prevăzute în prezenta convenție sau la cele solicitate de către Comisie;

(b)	informațiile privind existența, încheierea, amendarea și denunțarea acordurilor și a tratatelor bilaterale sau multilaterale referitoare la protecția și gospodărirea apei Dunării sau a apelor aflate în bazinul său hidrografic sau care prezintă interes pentru chestiunile studiate;

(c)	informațiile privind legislațiile, normele și alte dispoziții generale care guvernează la nivel național protecția și gospodărirea apei Dunării și a apelor aflate în bazinul său hidrografic sau care prezintă interes pentru problemele studiate;

(d)	notificarea modalităților, a programului și a cheltuielilor financiare de aplicare a planului național de acțiuni stabilite (recomandări, programe, măsuri etc.), într-un termen stabilit după ce Comisia internațională a luat o hotărâre în acest sens;

(e)	instanțele competente în materie de cooperare desemnate în cadrul prezentei convenții cărora li se pot adresa Comisia internațională și celelalte părți contractante;

(f)	comunicarea activităților programate care, prin natura lor, ar putea avea un impact transfrontalier.

Articolul 11

Consultări

(1)   După un prim schimb de informații, părțile contractante implicate organizează, la cererea uneia sau a mai multor părți contractante, consultări privind activitățile planificate, stabilite la articolul 3 alineatul (2), care ar putea avea impacturi transfrontaliere, cu condiția ca schimbul de informații și consultările să nu fie prevăzute în cadrul unei cooperări bilaterale sau al altei forme de cooperare internațională. În general, consultările au loc în cadrul Comisiei internaționale, cu scopul de a se găsi o soluție.

(2)   Înainte de a lua o decizie privind activitățile planificate, autoritățile competente așteaptă – exceptând cazul unui pericol iminent – rezultatul consultărilor, cu condiția ca acestea să se termine în termen de un an de la data începerii lor.

Articolul 12

Schimbul de informații

(1)   În conformitate cu modalitățile stabilite de Comisia internațională, părțile contractante fac schimb de date disponibile referitoare, inter alia, la:

(a)	starea generală a cursurilor de apă din bazinul hidrografic al Dunării;

(b)	experiența acumulată în aplicarea și exploatarea celor mai bune tehnologii disponibile și rezultatele activităților de cercetare și dezvoltare;

(c)	datele privind emisiile și datele privind supravegherea;

(d)	măsurile luate și măsurile preconizate pentru prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier;

(e)	normele privind deversările de ape uzate;

(f)	accidentele cauzate de substanțe periculoase pentru apă.

(2)   Părțile contractante prevăd schimbul de informații cu privire la normele lor în vederea armonizării limitelor de emisie.

(3)   În cazul în care o parte contractantă îi cere altei părți să-i comunice date sau informații care nu sunt disponibile, aceasta din urma face eforturi pentru a se conforma acestei cereri, dar poate pune condiția ca partea solicitantă să suporte cheltuielile rezonabile făcute pentru colectarea și, dacă este cazul, prelucrarea acestor date sau informații.

(4)   În scopul aplicării prezentei convenții, părțile contractante facilitează schimbul de tehnologii performante disponibile, favorizând: schimbul comercial de tehnologii disponibile; contactele și cooperarea industrială directă, inclusiv asociațiile în participațiune, schimbul de informații și experiențe; furnizarea asistenței tehnice. Părțile contractante elaborează programe comune de formare și organizează seminare și reuniuni necesare.

(5)   Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor părților față de actele cu putere de lege, normele administrative sau practicile juridice naționale și nici față de normele internaționale privind protecția informației referitoare la datele personale, proprietatea intelectuală, secretul comercial și industrial și securitatea națională.

(6)   Totuși, în cazul în care o parte decide să comunice astfel de informații protejate altei părți, aceasta din urmă trebuie să respecte caracterul confidențial al informațiilor primite și să nu le utilizeze decât în scopurile pentru care le-a primit.

Articolul 13

Protecția informației furnizate

În măsura în care, în temeiul prezentei convenții, secrete industriale și comerciale sau alte informații confidențiale sunt comunicate fără a se încălca legislațiile naționale, părțile contractante destinatare trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor, utilizându-le doar în scopul prevăzut în convenție, fără a le publica și fără a le pune la dispoziția terților. Dacă una dintre părțile contractante se consideră incapabilă să respecte obligația de confidențialitate privind informațiile care i-au fost transmise, ea informează fără întârziere partea contractantă care i le-a furnizat și i le înapoiază. Datele personale sunt comunicate părților contractante în conformitate cu legislația națională a părții contractante care le transmite. Beneficiarul nu utilizează datele personale decât în scopurile și condițiile precizate de partea care le comunică.

Articolul 14

Informarea publicului

(1)   Părțile contractante se asigură că autoritățile lor competente pun la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice, în termenul cel mai scurt, informații cu privire la starea sau calitatea ecologică a cursurilor de apă din bazinul Dunării, contra unor taxe rezonabile, ca răspuns la orice solicitare rezonabilă, fără ca persoana interesată să fie obligată să-și justifice interesul.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol și deținute de autoritățile publice pot fi comunicate în formă scrisă, vizuală, verbală sau informatică.

(3)   În conformitate cu sistemul juridic național și normele internaționale care se aplică în acest caz, dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului părților contractante de a refuza accesul la informații, în cazul în care acestea pot aduce atingere:

(a)	caracterului confidențial al lucrărilor autorităților publice, al relațiilor internaționale și al securității naționale;

(b)	securității publice;

(c)	cauzelor care au fost sau sunt încă pe rol la tribunal sau sunt supuse unor anchete, inclusiv investigații disciplinare, sau care fac obiectul procedurilor preliminare;

(d)	secretului comercial și industrial și proprietății intelectuale;

(e)	confidențialității datelor și/sau dosarelor cu caracter personal;

(f)	documentelor comunicate de un terț fără ca acesta să fi fost obligat legal să le comunice;

(g)	documentelor a căror divulgare ar putea mări riscul de prejudiciu adus mediului la care se referă.

(4)   Autoritatea publică răspunde în cel mai scurt timp persoanei care solicită informații. Refuzul de a comunica informațiile solicitate trebuie motivat în scris.

Articolul 15

Cercetare și dezvoltare

(1)   În scopul promovării obiectivelor prezentei convenții, părțile contractante stabilesc programe complementare sau comune de cercetare științifică sau tehnică și, în conformitate cu o procedură care trebuie stabilită de Comisia internațională, comunică acesteia:

(a)	rezultatele programelor de cercetare complementare, comune sau de alt tip la care autoritățile publice au acces liber;

(b)	aspectele utile ale altor programe de cercetare științifică și tehnică.

(2)   Părțile contractante țin cont, în acest context, de programele susținute sau efectuate în acest domeniu de organizațiile și agențiile internaționale implicate.

Articolul 16

Sisteme de comunicare, de alertă și de alarmă, planuri de urgență

(1)   Părțile contractante stabilesc sisteme coordonate sau comune de comunicare, alertă și alarmă în întreg bazinul Dunării, cu condiția ca acestea să fie impuse de necesitatea de a completa sistemele instalate și exploatate la nivel bilateral. Ele se consultă cu privire la căile și mijloacele de armonizare a planurilor de urgență și a sistemelor naționale de comunicare, alertă și alarmă.

(2)   Părțile contractante se informează reciproc, în cadrul Comisiei internaționale, despre autoritățile competente sau punctele de contact desemnate în acest scop în situații de urgență, cum sunt poluarea accidentală, starea critică a apei, inundații, riscuri implicate de ghețurile plutitoare. De asemenea, autoritățile competente cooperează în vederea stabilirii unor planuri de urgență comune, care să completeze, dacă este cazul, planurile deja stabilite la nivel bilateral.

(3)   În cazul în care o autoritate competentă determină o creștere bruscă a substanțelor periculoase în Dunăre sau în apele din bazinul său hidrografic sau în cazul în care este informată despre o catastrofă sau un accident care ar avea un impact major asupra calității apei Dunării și ar viza statele dunărene situate în aval, ea notifică imediat acest lucru punctelor de contact desemnate și Comisiei internaționale, în conformitate cu procedura stabilită.

(4)   În scopul controlării și reducerii riscurilor de inundații, inclusiv a pericolelor legate de deriva ghețurilor, autoritățile competente informează imediat statele din avalul Dunării care ar putea fi afectate, precum și Comisia internațională, despre apariția și extinderea inundațiilor, precum și despre riscurile prevăzute ca urmare a derivei ghețurilor.

Articolul 17

Asistență reciprocă

(1)   În scopul de a întări cooperarea și de a facilita respectarea obligațiilor care rezultă din prezenta convenție, în special în situații critice privind starea cursurilor de apă, părțile contractante își acordă reciproc asistență la cerere.

(2)   Comisia internațională stabilește procedurile de asistență reciprocă referitoare în special la:

(a)	direcționarea, controlul, coordonarea și supervizarea asistenței;

(b)	facilitățile și serviciile care urmează a fi furnizate de către partea contractantă care solicită asistența, inclusiv, dacă este necesar, simplificarea formalităților vamale;

(c)	modalitățile de indemnizare a părții contractante care furnizează asistență și/sau personal, precum și modalitățile de tranzit pe teritoriul părților contractante terțe;

(d)	modalitățile de rambursare a serviciilor de asistență.

PARTEA A III-A

COMISIA INTERNAȚIONALĂ

Articolul 18

Constituire, sarcini și competențe

(1)   În scopul atingerii obiectivelor și aplicării dispozițiilor prezentei convenții se instituie o Comisie internațională pentru protecția Dunării, numită în prezenta convenție „Comisia internațională”. Părțile contractante cooperează în cadrul acestei Comisii. În scopul îndeplinirii obligațiilor care le revin părților contractante în conformitate cu articolele 1-18, Comisia internațională elaborează propuneri și recomandări pentru părțile contractante.

(2)   Structura și procedurile Comisiei internaționale, precum și competențele sale sunt prezentate în detaliu în anexa IV la prezenta convenție și constituie statutul Comisiei internaționale.

(3)   Pe lângă sarcinile care îi sunt încredințate în mod explicit, Comisia internațională poate negocia în orice altă problemă încredințată prin mandat de către părțile contractante în conformitate cu articolul 3 din prezenta convenție.

(4)   Aplicarea deciziilor luate de Comisia internațională se bazează pe obligația părților contractante de a o informa, în temeiul articolului 10, precum și pe dispozițiile convenției referitoare la instaurarea și realizarea cooperării multilaterale pe plan național.

(5)   Comisia internațională examinează periodic experiența acumulată prin aplicarea prezentei convenții și înaintează părților contractante propuneri de amendamente sau modificări ale prezentei convenții sau elaborează bazele pentru noi norme privind protecția și gospodărirea apelor Dunării și a bazinului său hidrografic.

(6)   Comisia internațională decide cooperarea cu organizații naționale și internaționale, cu alte organisme, care participă sau sunt preocupate de protecția și gospodărirea apelor Dunării și a apelor din bazinul său hidrografic sau de probleme mai generale referitoare la protecția și gospodărirea apelor respective. Această cooperare are drept scop ameliorarea coordonării și evitarea dublei utilizări.

Articolul 19

Transferul conținutului Declarației de la București

Contribuțiile părților contractante în cadrul Declarației de cooperare a statelor dunărene, cu privire la problemele gospodăririi apelor Dunării și, în special, de protecție a Dunării contra poluării, semnată la data de 13 decembrie 1985 (Declarația de la București) de grupurile de lucru privind calitatea apei, informațiile și previziunile privitoare la inundații, precum și bilanțul hidrologic sunt preluate în prezenta convenție.

PARTEA A IV-A

DISPOZIȚII DE PROCEDURĂ ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Statutul anexelor

Sub rezerva articolului 23, anexele I-V fac parte integrantă din prezenta convenție.

Articolul 21

Acorduri existente și suplimentare

Pe baza egalității și reciprocității, părțile contractante adaptează, dacă e cazul, acordurile bilaterale sau multilaterale sau alte acorduri existente cu scopul de a elimina eventualele contradicții cu principiile fundamentale ale prezentei convenții și încheie, dacă este necesar, acorduri suplimentare sau alte acorduri.

Articolul 22

Conferința părților

(1)   Părțile contractante se reunesc la recomandarea Comisiei internaționale.

(2)   În cadrul acestor reuniuni, părțile contractante analizează în special strategiile de punere în practică a prezentei convenții pe baza raportului Comisiei internaționale și adoptă recomandările și deciziile corespunzătoare.

(3)   Partea contractantă al cărei șef de delegație îndeplinește funcția de președinte al Comisiei internaționale asigură, alături de acesta, președinția reuniunilor.

(4)   Conferința părților este abilitată să voteze recomandările sau deciziile cu condiția ca, după primirea unei invitații oficiale, să fie prezente delegațiile a cel puțin trei pătrimi din părțile contractante. Cu excepția unor dispoziții contrare din prezenta convenție, conferința părților face tot posibilul pentru a se ajunge la un acord prin consens. Dacă nu se ajunge la un consens, președintele declară că au fost epuizate toate mijloacele de a se ajunge la un acord prin consens. După această declarație se adoptă o recomandare sau o decizie cu o majoritate de patru cincimi a părților prezente și participante la vot.

(5)   Decizia devine executorie în prima zi din a unsprezecea lună de la adoptarea ei de către toate părțile care au votat-o și nu au notificat în scris, în cadrul termenului prevăzut, secretarului executiv imposibilitatea de a accepta decizia respectivă.

Totuși, această notificare poate fi denunțată în orice moment, iar denunțarea intră în vigoare din momentul în care notificarea a fost primită de către secretarul executiv. Pentru oricare altă parte care a notificat în scris secretarului executiv disponibilitatea de acceptare a deciziei, aceasta devine executorie la primirea notificării sau în prima zi din a unsprezecea lună de la adoptarea deciziei, fiind reținută data cea mai îndepărtată.

(6)   Totuși, dacă recomandarea sau decizia are implicații financiare, ea nu poate fi adoptată decât prin consens.

Articolul 23

Modificarea convenției

Convenția se modifică după cum urmează:

(1)	Orice parte contractantă poate propune o modificare la prezenta convenție. Textul modificării propuse, însoțit de o propunere de reunire a conferinței părților, este comunicat în scris părților contractante de către depozitar.

(2)	În cazul în care cel puțin trei pătrimi din părțile contractante susțin propunerea unei reuniuni a conferinței părților, depozitarul convoacă această conferință în termen de șase luni, la sediul Comisiei internaționale.

(3)	Adoptarea unei modificări în cadrul conferinței părților contractante se face prin consens.

(4)	Modificarea adoptată este prezentată de către guvernul depozitar părților contractante pentru ratificare, acceptare sau aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea se notifică în scris guvernului depozitar.

(5)

Modificarea intră în vigoare, în ceea ce privește părțile contractante care au ratificat-o, acceptat-o sau aprobat-o, în a treizecea zi de la primirea de către guvernul depozitar a notificării privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea de către cel puțin patru cincimi din părțile contractante. Modificarea intră apoi în vigoare pentru oricare altă parte contractantă în a treizecea zi de la depunerea de către partea respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare a modificării.

(6)	Anexele I, II și III pot fi modificate de Comisia internațională în conformitate cu articolul 5 din statutul său.

Articolul 24

Soluționarea diferendelor

(1)   În cazul în care apare un diferend între două sau mai multe părți contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, părțile caută să îl soluționeze prin negocieri sau prin orice altă metodă de soluționare considerată acceptabilă, cu ajutorul Comisiei internaționale, dacă este necesar.

(2)

(a) În cazul în care părțile aflate în diferend nu reușesc să îl rezolve în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol într-un termen rezonabil, care nu depășește 12 luni de la notificarea diferendului de către una dintre părți Comisiei internaționale, diferendul este supus spre decizia obligatorie a unuia dintre următoarele mijloace de soluționare pe cale amiabilă: — Curtea Internațională de Justiție; — arbitrajul în conformitate cu anexa V la prezenta convenție. (b) La ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții sau în orice alt moment ulterior, o parte contractantă poate notifica în scris depozitarul că, pentru un diferend care nu a fost soluționat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acceptă unul dintre cele două sau amândouă instrumentele de soluționare a diferendelor menționate la litera (a) din prezentul alineat. (c) În cazul în care părțile aflate în diferend au acceptat ambele instrumente de soluționare a diferendelor stabilite la litera (a) din prezentul alineat, diferendul este supus Curții Internaționale de Justiție, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. (d) În cazul în care părțile aflate în diferend nu au acceptat aceleași instrumente de soluționare a diferendelor, menționate la litera (a) din prezentul alineat, diferendul este supus arbitrajului. (e) Se consideră că o parte contractantă care nu a făcut o declarație, în conformitate cu litera (b) din prezentul alineat, sau a cărei declarație nu mai este în vigoare acceptă arbitrajul.

Articolul 25

Semnarea

Prezenta convenție este deschisă semnării de către statele dunărene care beneficiază de toate drepturile și privilegiile care revin membrilor Organizației Națiunilor Unite în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite, precum și membrilor Comunității Europene și ai oricărei alte organizații de integrare economică regională constituite din state suverane care i-au transferat competența pentru domeniile tratate în prezenta convenție, la data de 29 iunie 1994, la Sofia.

Articolul 26

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare sunt depuse la Guvernul român, care exercită funcția de depozitar al prezentei convenții.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. În ceea ce privește statele sau organizațiile de integrare economică regională care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenție după depunerea celui de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la depunerea de către statul sau organizația de integrare economică regională respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 28

Aderarea, participarea

(1)   Un stat sau o organizație de integrare economică regională menționată la articolul 25 din prezenta convenție poate adera la convenție chiar dacă nu a semnat-o. Instrumentul său de aderare se depune la depozitar.

(2)   Părțile contractante pot, în unanimitate, să invite orice stat sau organizație de integrare economică regională să adere la prezenta convenție sau să participe cu statut consultativ.

Articolul 29

Denunțarea

În orice moment după expirarea unui termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții în ceea ce privește o parte, aceasta poate denunța convenția printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Denunțarea intră în vigoare la un an de la data primirii notificării de către depozitar.

Articolul 30

Funcțiile depozitarului

Guvernul depozitar îndeplinește funcțiile de depozitar al prezentei convenții și informează în special părțile contractante în legătură cu:

(a)	depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, a oricărei notificări de denunțare sau a oricărei alte informații, declarații sau instrument prevăzute în prezenta convenție;

(b)	data intrării în vigoare a prezentei convenții.

Articolul 31

Texte autentice, depozitarul

Originalul prezentei convenții, ale cărei versiuni în limba engleză și în limba germană sunt autentice, este depus la Guvernul României, care transmite părților contractante copii certificate pentru conformitate.

Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat Convenția de cooperare pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării (Convenția privind protecția Dunării).

---

ANEXA I

PARTEA ÎNTÂI

Cele mai bune tehnologii disponibile

1.	Utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile se bazează pe aplicarea de tehnologii curate, în cazul în care acestea există.

2.

Expresia „cele mai bune tehnologii disponibile” desemnează ultimul stadiu de dezvoltare („starea tehnicii”) a procedeelor, echipamentelor sau a metodelor de exploatare care indică aplicarea unei anumite măsuri pentru limitarea deversărilor, emisiilor și deșeurilor. Pentru a se stabili dacă un ansamblu de procedee, echipamente și metode de exploatare constituie cea mai bună tehnologie posibilă, în general sau în cazuri speciale, se iau în considerare, în mod deosebit: (a) procedeele, echipamentele sau metodele de exploatare comparabile care au fost recent experimentate cu succes; (b) progresul tehnologic și evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice; (c) rentabilitatea tehnologiei respective; (d) termenele de folosire a noilor instalații și a celor existente; (e) natura și volumul deversărilor și a emisiilor vizate.

3.	Din precizările anterioare rezultă că pentru un procedeu special „cea mai bună tehnologie disponibilă” evoluează, în timp, în funcție de progresul tehnologic, factorii socioeconomici și evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice.

4.	În cazul în care reducerea deversărilor și a emisiilor ca urmare a aplicării celei mai bune tehnologii disponibile nu dă rezultatele scontate în domeniul mediului, se iau măsuri suplimentare.

5.	Termenul „tehnologii” se referă la tehnica utilizată și modul de concepție, construcție, întreținere, exploatare și demontare a instalației.

PARTEA A DOUA

Cele mai bune practici de mediu

1.	Prin „cele mai bune practici de mediu” se înțelege aplicarea celei mai adecvate combinații de strategii și măsuri sectoriale de protecție a mediului.

2.

Pentru determinarea combinației de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu în mod general sau în cazuri speciale, se iau în considerare mai ales: — principiul precauției; — riscul reprezentat pentru mediu de produs și de fabricarea, utilizarea și eliminarea finală a acestuia (principiul responsabilității); — înlocuirea cu activități sau substanțe mai puțin poluante și economisirea resurselor, inclusiv a resurselor energetice (principiul minimizării); — scara de utilizare; — avantajele sau inconvenientele pe care anumite materiale sau activități le pot prezenta pentru mediu; — progresul și evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice; — termenele de aplicare; — repercusiunile socioeconomice.

3.	Din precizările anterioare rezultă că, pentru o anumită sursă, cea mai bună practică de mediu evoluează, în timp, în funcție de progresul tehnologic, de factorii socioeconomici și de evoluția cunoștințelor și a înțelegerii științifice.

4.	În cazul în care reducerea efectelor ca urmare a aplicării celor mai bune practici de mediu nu dă rezultatele scontate în domeniul mediului, se iau măsuri suplimentare, iar cele mai bune practici de mediu se redefinesc.

---

ANEXA II

SECTOARE INDUSTRIALE ȘI SUBSTANȚE PERICULOASE

PARTEA ÎNTÂI

Lista sectoarelor și a ramurilor industriale

1.

În sectorul producției termice, energetice și extracției de minereuri: (a) tratarea gazelor de combustie și eșapament, a zgurilor și a condensaților care provin din instalațiile de combustie; (b) sistemele de răcire; (c) prepararea cărbunelui, prepararea minereului; (d) ameliorarea calității cărbunelui și recuperarea produselor secundare, fabricarea de brichete; (e) fabricarea lignitului, a cărbunelui activ, a negrului de fum.

2.	În sectorul prelucrării pietrei și pământului, al materialelor de construcție, al sticlei și produselor ceramice: (a) fabricarea cimentului fibros și produse pe baza acestuia; (b) fabricarea și prelucrarea sticlei, a fibrelor de sticlă, a fibrelor minerale; (c) fabricarea de produse ceramice.

3.

În sectorul metalelor: (a) prelucrarea și transformarea metalelor; ateliere de placare, instalații de decapare, instalații de oxidare anodică, instalații de șlefuire, instalații de galvanizare la cald, ateliere de călire, fabricarea de circuite imprimate, fabricarea de baterii, ateliere de emailare, ateliere mecanice, ateliere de șlefuire a glisierelor; (b) fabricarea fierului și a oțelului, inclusiv topitoriile; (c) fabricarea metalelor neferoase, inclusiv topitoriile; (d) fabricarea aliajelor feroase.

4.

În sectorul chimiei anorganice: (a) fabricarea produselor chimice de bază; (b) fabricarea acizilor bazici și a sărurilor minerale; (c) fabricarea de amoniac, de soluții de amoniac și clor prin electroliza clorurii de amoniu; (d) fabricarea de îngrășăminte minerale (cu excepția celor pe bază de potasiu), de săruri pe bază de acid fosforic, de fosfați alimentari; (e) fabricarea de carbonat de sodiu; (f) fabricarea de corindon; (g) fabricarea de pigmenți anorganici și pigmenți minerali; (h) fabricarea de semiconductori, de redresori, de celule fotoelectrice; (i) fabricarea de explozibili, inclusiv pirotehnia; (j) fabricarea de oxizi cu dispersie puternică; (k) fabricarea de compuși ai hidratului de bariu.

5.

În sectorul chimiei organice: (a) fabricarea de produse chimice de bază; (b) fabricarea de coloranți, pigmenți și vopsele; (c) fabricarea și prelucrarea fibrelor artificiale; (d) fabricarea și prelucrarea materialelor plastice, a gumei elastice, a cauciucului; (e) fabricarea de compuși halogenați; (f) fabricarea de combustibili solizi, de explozibili organici; (g) fabricarea de produse auxiliare pentru producția de piele, hârtie și textile; (h) fabricarea de produse farmaceutice; (i) fabricarea de biocizi; (j) fabricarea de materii prime pentru agenții de spălare și curățare; (k) fabricarea de produse cosmetice; (l) fabricarea de gelatină, cleiuri organice, adezivi.

6.

În sectorul uleiurilor minerale și al uleiurilor de sinteză: (a) tratarea uleiurilor minerale, fabricarea și rafinarea produselor pe bază de ulei mineral, fabricarea de hidrocarburi; (b) recuperarea uleiurilor amestecate cu apă, instalații de dezemulsificare, de recuperare și tratare a uleiurilor uzate; (c) fabricarea de uleiuri de sinteză.

7.

În sectoarele imprimerie, imprimare, prelucrarea suprafețelor, fabricarea de folii de plastic, precum și alte forme de prelucrare a rășinilor și materialelor plastice: (a) fabricarea de produse de imprimerie și grafice, ateliere de imprimare; (b) ateliere de imprimare și reproducere; (c) fabricarea de folii, de suporturi vizuale și sonore; (d) fabricarea de materiale impregnate și cu acoperire.

8.	În sectorul lemnului, pastei de hârtie și al hârtiei: (a) fabricarea pastei, a hârtiei și cartonului; (b) acoperirea panourilor din fibre de lemn.

9.	În sectorul textile, pielărie și blănuri: (a) fabricarea și apretarea textilelor; (b) fabricarea și apretarea pielii, fabricarea de înlocuitori de piele, apretarea blănurilor; (c) curățarea chimică, spălătorii, produse de curățare a cârpelor de frecat, produse de curățare a tricotajelor din lână.

10.

Alte sectoare: (a) reciclarea, tratarea, depozitarea, încărcarea, descărcarea și depozitarea deșeurilor și a materiilor reziduale; depozitarea, încărcarea, descărcarea și transferul de produse chimice; (b) cercetare și dezvoltare în domeniul medical și științific, spitale, cabinete medicale, centre de radiologie, laboratoare, săli de încercare; (c) întreprinderi de curățare industrială, curățarea rezervoarelor industriale; (d) ateliere mecanice, instalații de spălare a vehiculelor; (e) tratarea apelor; (f) întreprinderi de vopsire și lăcuire; (g) fabricarea și tratarea extraselor vegetale și animale; (h) fabricarea și tratarea microorganismelor și virușilor cu acizi nucleici recombinați in vitro; (i) sectoare industriale care utilizează substanțe radioactive (industria nucleară).

PARTEA A DOUA

Lista indicativă a substanțelor și a grupurilor de substanțe periculoase

A.

Grupe de substanțe prioritare: (a) metale grele și compușii acestora; (b) compuși organohalogenați; (c) compuși organici ai fosforului și staniului; (d) agenți fitosanitari, pesticide (fungicide, erbicide, insecticide, algicide) și produse chimice utilizate pentru conservarea lemnului, celulozei, hârtiei, a pieilor și textilelor etc.; (e) uleiuri și hidrocarburi de origine petrolieră; (f) alți compuși organici extrem de nocivi pentru mediul acvatic; (g) compuși anorganici ai azotului și fosforului; (h) substanțe radioactive, inclusiv deșeurile.

B.

Substanțe periculoase: Date fiind gradele de periculozitate diferite reprezentate de substanțele din diferite grupe, trebuie puse în evidență cele care pot avea un caracter prioritar în practică.   Substanțe Număr CAS   Substanțe Număr CAS 1. Mercur 7439976 21. Trifluralin 1582098 2. Cadmiu 7440439 22. Endosulfan 115297 3. Cupru 7440508 23. Simazin 122349 4. Zinc n.d. 24. Atrazin 1912249 5. Plumb 7439921 25. Compuși pe bază de tributiletan - 6. Arsen 7440382 26. Compuși pe bază de trifeniletan - 7. Crom n.d. 27. Azinfos-etil 2642719 8. Nichel 7440020 28. Azinfos-metil 86500 9. Bor n.d. 29. Fenitrotion 122145 10. Cobalt n.d. 30. Fention 55389 11. Seleniu 7782492 31. Malation 121755 12. Argint n.d. 32. Paration 56382 13. Drine - 33. Paration-metil 298000 14. HCH 608731 34. Diclorvos 62737 15. DDT 50293 35. Tricloretenă 79016 16. Pentaclorfenol 87865 36. Tetracloretenă 127184 17. Hexaclorbenzen 118741 37. Triclorbenzen - 18. Hexaclorbutadiena 87683 38. 1,2-dicloretan 107062 19. Tetraclorură de carbon 56235 39. Tricloretan 71556 20. Cloroform 67663 40. Dioxine n.d.

---

ANEXA III

Orientări pentru realizarea obiectivelor și a criteriilor de calitate a apei (1)

Obiectivele și criteriile de calitate a apei definite pentru anumite tronsoane ale Dunării și pentru apele de suprafață din bazinul său hidrografic:

(a)	iau în considerare voința de a păstra și, la nevoie, de a ameliora calitatea actuală a apei;

(b)	urmăresc reducerea concentrațiilor poluante și a încărcăturilor poluante medii (în special substanțe periculoase) la un nivel anumit într-un termen dat;

(c)	iau în considerare exigențele specifice în materie de calitate a apei (apa brută folosită ca apă potabilă, irigații etc.);

(d)	iau în considerare exigențele specifice în ceea ce privește apele sensibile și protejate, în mod special, și împrejurimile lor: lacuri, zone de protecție a apelor filtrate la nivelul malurilor, mlaștini;

(e)	se bazează pe folosirea metodelor de clasificare biologică și indici chimici pentru reexaminarea pe termen mediu și lung a păstrării și ameliorării calității apei;

(f)	iau în considerare gradul de realizare a obiectivelor și a măsurilor suplimentare de protecție care se pot dovedi necesare în anumite cazuri particulare.

---

(1)  În general, obiectivele și criteriile de calitate a apei sunt elaborate individual și adaptate fiecărei situații din punctul de vedere al ecosistemului, al resurselor de apă și al utilizării acestora. În cadrul prezentei convenții părților contractante le sunt adresate doar orientări.

---

ANEXA IV

---

ANEXA V

ARBITRAJUL

1.	Procedura de arbitraj prevăzută la articolul 24 din prezenta convenție se derulează în conformitate cu dispozițiile de la punctele 2-10 de mai jos.

2.

(a) În cazul unui diferend supus arbitrajului, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din prezenta convenție, se constituie un tribunal arbitral la cererea adresată de către una dintre părțile la diferend celeilalte părți. În cererea de arbitraj se precizează obiectul solicitării, inclusiv articolele din prezenta convenție a căror interpretare sau aplicare se află la originea diferendului. (b) Partea solicitantă informează Comisia internațională că a cerut constituirea unui tribunal arbitral, precizând numele celeilalte părți la diferend și articolele din prezenta convenție a căror interpretare sau aplicare se află, în opinia sa, la originea diferendului. Partea reclamantă și cea pârâtă pot fi formate din mai multe părți contractante. Comisia transmite informațiile primite tuturor părților contractante la prezenta convenție.

3.

Tribunalul arbitral este compus din trei membri; partea sau părțile reclamante și cealaltă sau celelalte părți la diferend numesc un arbitru în termen de două luni; cei doi arbitri numiți desemnează de comun acord, în termen de două luni, al treilea arbitru care este președintele tribunalului arbitral. Acesta nu poate fi resortisant al vreuneia dintre părțile la diferend, nu poate avea reședința obișnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părți, nu poate fi în serviciul uneia dintre ele și nu trebuie să se fi ocupat deja de acest caz în nici o calitate.

4.

(a) În cazul în care una dintre părțile la diferend nu numește arbitrul în termen de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte poate informa despre acest lucru președintele Curții Internaționale de Justiție care desemnează președintele tribunalului arbitral într-un nou termen de două luni. Imediat după numirea sa, președintele tribunalului arbitral cere părții care nu a numit arbitrul să o facă în termen de două luni. În cazul în care la expirarea termenului arbitrul nu a fost aprobat, președintele tribunalului arbitral informează președintele Curții Internaționale de Justiție, care numește arbitrul într-un nou termen de două luni. (b) În cazul în care președintele tribunalului arbitral nu a fost desemnat în termen de două luni de la numirea celui de al doilea arbitru, președintele Curții Internaționale de Justiție îl desemnează, la cererea uneia sau alteia dintre părți, într-un nou termen de două luni.

5.

(a) Tribunalul arbitral pronunță sentința în conformitate cu dreptul internațional și, în special, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. (b) Orice tribunal arbitral constituit în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe hotărăște propriile reguli de procedură. (c) În cazul unui diferend privind competența tribunalului arbitral, tribunalul arbitral este cel care hotărăște.

6.

(a) Deciziile tribunalului arbitral privind chestiunile de procedură și de fond sunt luate cu majoritatea membrilor. (b) Tribunalul arbitral poate lua toate măsurile pentru stabilirea faptelor. La cererea uneia dintre părți el poate să recomande măsurile conservatoare indispensabile. (c) În cazul în care două sau mai multe tribunale arbitrale, constituite în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe, primesc cereri al căror obiect este identic sau similar, ele pot să se informeze asupra procedurilor de stabilire a faptelor și, în măsura posibilului, să țină cont de acestea. (d) Părțile la diferend facilitează, în măsura posibilului, derularea eficientă a procedurii. (e) Absența uneia dintre părțile la diferend nu împiedică derularea procedurii.

7.	Cu excepția unei decizii diferite, datorate unor circumstanțe deosebite referitoare la caz, cheltuielile de judecată, inclusiv remunerarea membrilor săi, sunt suportate în părți egale de părțile la diferend. Tribunalul întocmește o evidență a cheltuielilor și o furnizează părților în forma finală.

8.	Tribunalul arbitral pronunță sentința în termen de cinci luni de la data la care a fost constituit, cu excepția cazului în care consideră necesară prelungirea acestui termen cu o perioadă de maximum cinci luni.

9.

Orice parte contractantă care are, referitor la obiectul diferendului, un interes de ordin juridic ce poate fi afectat de decizia luată poate interveni în cursul procedurii cu acordul tribunalului. Sentința tribunalului arbitral devine executorie pentru partea care intervine, la fel ca și pentru părțile la diferend.

10.

(a) Sentința tribunalului arbitral este însoțită de o expunere de motive. Sentința este definitivă și obligatorie pentru toate părțile la diferend. Tribunalul arbitral comunică sentința părților la diferend și Comisiei internaționale. Aceasta transmite informațiile primite tuturor părților la prezenta convenție. (b) Orice diferend care intervine între părți cu privire la interpretarea sau executarea sentinței poate fi supus de una dintre părți tribunalului de arbitraj care a pronunțat-o sau, în cazul în care acesta nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit în același scop și în același mod ca și primul.

---

ACTUL FINAL

Conferința pentru semnarea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării a avut loc la Sofia, la data de 29 iunie 1994.

Guvernele următoarelor state au fost reprezentate: Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Germania, Moldova, România, Republica Slovacă, Slovenia, Ucraina și Ungaria. Un reprezentant al Comunității Europene a asistat la conferință.

Unitatea de coordonare a programului de protecție a mediului Dunării a asistat la conferință în calitate de observator.

Se alătură lista delegațiilor.

Excelența sa Evgeni Matinchev, viceprim-ministru al Republicii Bulgare, s-a adresat participanților cu prilejul ședinței de deschidere.

Conferința l-a ales ca președinte pe domnul doctor Valentin Bossevsky, ministrul mediului din Republica Bulgaria.

Au fost făcute declarații de către șefii delegațiilor Austriei, Bulgariei, Croației, Germaniei, Moldovei, României, Republicii Slovace, Sloveniei, Ucrainei, Ungariei și Comunității Europene.

Conferința a studiat și adoptat, la data de 29 iunie 1994, Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a Dunării. Convenția a fost deschisă pentru semnare în aceeași zi și a fost semnată de către Austria, Bulgaria, Croația, Germania, Moldova, România, Republica Slovacă, Ucraina, Ungaria și Comunitatea Europeană.

Conferința a fost informată de faptul că guvernele Republicii Slovacia, respectiv Sloveniei, nu au încheiat procedura legislativă care le permite să semneze convenția și de voința lor de a o semna cât mai repede cu putință.

Conferința adoptă o declarație privitoare la anumite aspecte ale aplicării temporare a convenției, al cărei text este anexat la prezentul act final.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

29

---

31997R2519

---

L 346/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 2519/97 AL COMISIEI

din 16 decembrie 1997

de stabilire a normelor generale privind mobilizarea produselor livrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1292/96 al Consiliului cu titlu de ajutor alimentar comunitar

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1292/96 al Consiliului din 27 iunie 1996, privind politica și administrarea ajutorului alimentar și acțiuni speciale de sprijin al securității alimentare (1), în special articolul 22,

întrucât, având în vedere experiența dobândită, este oportună modificarea Regulamentului (CEE) nr. 2200/87 al Comisiei din 8 iulie 1987 de stabilire a normelor generale privind mobilizarea în Comunitate a produselor livrate cu titlu de ajutor alimentar comunitar (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 790/91 (3); întrucât, din rațiuni de simplificare, Regulamentul (CEE) nr. 2200/87 ar trebui reformat;

întrucât este oportun să se reafirme importanța egalității accesului operatorilor la operațiile de livrare; întrucât o procedură de licitație asigură aceleași garanții în acest domeniu ca o procedură de atribuire a contractelor;

întrucât trebuie să se includă într-un cadru reglementar, mobilizarea produselor în afara Comunității; întrucât în vederea acestei includeri, este oportun să se indice faptul că, ținând seama de obligațiile specifice, chiar derogatorii de la practicile comerciale uzuale, nu se face trimitere în mod general la INCOTERMS;

întrucât este oportun să se prevadă posibilitatea de a se încredința organizațiilor internaționale și non-guvernamentale, ele însele beneficiare ale ajutorului, achiziționarea produselor care urmează să fie livrate cu titlu de ajutor, atât în Comunitate, cât și în afara ei;

întrucât este oportun să se prevadă posibilitatea de a mandata o întreprindere sau un organism să execute în totalitate sau parțial acțiunile de ajutor alimentar;

întrucât este oportun să se prevadă posibilitatea de a se recurge la procedura atribuirii contractului prin negociere directă în circumstanțe speciale justificate;

întrucât este necesar să se prevadă că produsele care trebuie livrate franco destinație, pot, în anumite cazuri, să fie transportate numai pe cale terestră având în vedere noile țări beneficiare ale ajutorului alimentar, în special țările din Caucaz și din Asia centrală;

întrucât pentru anumiți beneficiari ai ajutorului alimentar, poate fi oportună livrarea franco uzină sau franco cărăuș;

întrucât este oportun ca procedurile de mobilizare să devină cât mai suple și mai flexibile posibil, astfel încât să țină seama de diferitele condiții pe care trebuie să le îndeplinească ajutorul alimentar comunitar;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru securitate alimentară și ajutor alimentar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Atunci când s-a decis să se recurgă la o mobilizare de produse, în vederea executării unei operațiuni comunitare în temeiul acțiunilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1292/96, se aplică modalitățile prevăzute de prezentul regulament.

(2)   Prezentul regulament se aplică livrărilor care urmează să fie efectuate:

—	fie franco uzină, fie franco cărăuș;

—	fie în portul de încărcare convenit;

—	fie în portul de destinație convenit;

—	fie franco destinație.

(3)   Atunci când achizițiile se efectuează chiar în țările beneficiare, Comisia poate adopta dispoziții speciale stabilite în anunțul de participare prevăzut la articolul 6, pentru a ține cont de uzanțele țărilor și ale operatorilor acestora.

Articolul 2

(1)   Participarea la procedurile de licitație prevăzute în cadrul prezentului regulament este deschisă, în condiții egale, oricărei persoane fizice și juridice, denumită în continuare „întreprindere”:

—	din Comunitate, în temeiul articolului 58 din tratat;

—	dintr-un stat membru, stabilită în afara Comunității, sau o companie maritimă stabilită în afara Comunității și controlată de către resortisanții unui stat membru, în cazul în care navele lor sunt înregistrate în statul membru respectiv în conformitate cu legislația acestuia;

—	dintr-o țară beneficiară inclusă în lista anexată la Regulamentul (CE) nr. 1292/96;

—	din țara în care se efectuează mobilizarea, în condițiile stabilite la articolele 11 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1292/96.

(2)   Comisia poate decide să restrângă, cu titlu temporar sau definitiv, participarea la procedurile de licitație a întreprinderilor atunci când s-a stabilit că acestea au încălcat în mod grav una din obligațiile lor în executarea unei acțiuni de ajutor alimentar sau unei alte operațiuni finanțate de către Comunitate.

Articolul 3

(1)   Comisia poate autoriza organizațiile internaționale și neguvernamentale care sunt beneficiare ale ajutorului comunitar să achiziționeze ele însele produsele care urmează să fie livrate cu titlu de ajutor și să execute mobilizarea acestora. În acest caz, Comisia stabilește modalitățile și condițiile care sunt aplicabile.

(2)   Comisia poate încredința, fie total fie parțial, mobilizarea produselor cu titlu de ajutor comunitar unei întreprinderi sau unui organism mandatat în acest scop. În acest caz, Comisia stabilește modalitățile și condițiile care sunt aplicabile în acest caz.

(3)   Comisia stabilește modalitățile și condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1292/96 și în temeiul dispozițiilor prezentului regulament.

Articolul 4

(1)   În conformitate cu condițiile stabilite pentru fiecare livrare, produsul care urmează să fie livrat este achiziționat în Comunitate, în țara beneficiară sau într-o țară în curs de dezvoltare care este menționată în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1292/96 aparținând, în cazul în care este posibil, aceleiași regiuni geografice, și în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din regulamentul menționat mai sus.

(2)   Cu titlu de excepție și în conformitate cu modalitățile stabilite la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1292/96, achiziționarea poate fi efectuată pe piața unei alte țări, decât cele prevăzute la alineatul (1).

(3)   Atunci când achiziția se efectuează în Comunitate, produsul poate fi achiziționat de pe piață, prin intermediul unei agenții de intervenție desemnate în anunțul de participare la licitație sau poate fi fabricat dintr-un produs achiziționat prin intermediul unei asemenea agenții. În cazul unei achiziții printr-o agenție de intervenție, achiziția se efectuează în cadrul unei vânzări la preț fix, în conformitate cu dispozițiile reglementării comunitare agricole în vigoare.

(4)   Atunci când achiziția se efectuează în afara Comunității, Comisia poate indica țara de origine a produselor care urmează să fie livrate în temeiul unei operațiuni specifice.

Articolul 5

Caracteristicile produselor care urmează să fie mobilizate și cerințele referitoare la ambalare și la marcaj se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale adoptate dacă este cazul de către Comisie, și indicate în anunțul de participare.

CAPITOLUL II

Procedurile de atribuire

Articolul 6

(1)   Contractele de livrare se atribuie prin una din următoarele proceduri:

(a)	licitație deschisă;

(b)	licitație restrânsă;

(c)	atribuire directă.

(2)   În cazul unei licitații deschise, este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene un anunț de participare, în conformitate cu anexa I, în 15 zile înainte de expirarea termenului pentru prezentarea ofertelor.

(3)   În cazul unei licitații restrânse, un anunț de participare este transmis la cel puțin trei întreprinderi prin scrisoare sau prin telecomunicație scrisă.

Atunci când mobilizarea se efectuează în Comunitate, întreprinderile invitate sunt alese dintre acelea care au participat la licitațiile menționate la alineatul (2).

Atunci când mobilizarea se realizează în afara Comunității, întreprinderile invitate sunt acelea înregistrate în acest scop la Comisie.

Se poate recurge la licitația restrânsă în următoarele cazuri:

(a)	atunci când mobilizarea se realizează în afara Comunității;

(b)	atunci când livrarea se efectuează în temeiul unei decizii de alocare adoptată în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1292/96;

(c)	atunci când operațiunea de livrare este decisă ca urmare a rezilierii unui contract anterior de livrare;

(d)	atunci când operațiunea de livrare devine urgentă ulterior deciziei de alocare.

(4)   În cazul unei proceduri de atribuire a contractului prin negociere directă, o singură întreprindere este invitată să prezinte o ofertă.

Se poate recurge la o procedură de atribuire a contractului prin negociere directă atunci când caracteristicile specifice ale unei livrări o justifică și, în special, în cazul în care este vorba de o livrare efectuată cu titlu experimental.

(5)   Licitația poate presupune livrarea, fie a unei cantități stabilite, fie a unei cantități maxime din produsul respectiv pentru o sumă de bani determinată.

(6)   O singură licitație poate regrupa livrarea mai multor loturi. Un lot poate fi subdivizat în mai multe părți sau poate viza mai multe numere de acțiuni.

Articolul 7

(1)   Ofertanții participă la procedura de licitație fie trimițând o ofertă scrisă, prin scrisoare recomandată serviciului Comisiei indicat în anunțul de participare, fie depunând oferta scrisă, la același serviciu, cu confirmare de primire. Ofertele trebuie să fie prezentate în plic cu indicația „ajutor alimentar” și numărul de referință al licitației respective.Acest plic trebuie să fie sigilat și introdus, la rândul lui, într-un plic cu adresa menționată în anunțul de participare.

De asemenea, ofertele pot fi, transmise prin telecomunicație scrisă la numerele de apel indicate în anunțul de participare. Faptul că numerele de apel sunt ocupate, nu poate fi invocat pentru nerespectarea termenului pentru prezentarea ofertelor.

Ofertele trebuie să ajungă sau să fie depuse în întregime înainte de expirarea termenului stabilit în anunțul de participare.

(2)   Se poate prezenta o singură ofertă pentru fiecare lot. Oferta este valabilă numai în cazul în care privește întregul lot. Atunci când un lot este subdivizat în mai multe părți, oferta se stabilește ca o medie a acestora.

Atunci când invitația de participare la licitație se referă la livrarea mai multor loturi, se introduce o ofertă separată pentru fiecare lot. Ofertantul nu este obligat să prezinte o ofertă pentru toate loturile.

Ofertele se prezintă în conformitate cu modelul prevăzut la anexa II.A și se ține seama de precizările ce figurează la anexa II.B.

(3)   Oferta trebuie să indice:

(a)	numele și adresa ofertantului;

(b)	numerele de referință ale licitației, ale lotului, precum și numărul de acțiune;

(c)	greutatea netă a lotului sau, în aplicarea literei (e), suma de bani stabilită la care se raportează oferta;

(d)	suma propusă, exprimată în ECU pe tonă metrică de produs net, sau în orice altă unitate de măsură precizată în anunțul de participare, la care se angajează ofertantul în vederea efectuării livrării în condițiile stabilite, cu excepția cazului în care se aplică dispoziția de la litera (e);

(e)	cantitatea netă din produsul propus atunci când licitația se referă la atribuirea unui contract de livrare a unei cantități maxime din produsul oferit, pentru o sumă forfetară determinată.

Oferta se stabilește ținându-se seama, pe de o parte, de condițiile de mobilizare menționate la articolul 4 și determinate pentru livrarea respectivă și, pe de altă parte de rambursarea sau de taxa aplicabilă la export, precum și de celelalte sume compensatorii stabilite de reglementarea privind schimbul de produse agricole.

Licitația poate prevedea că oferta trebuie să includă sumele care se restituie, menționate mai sus sau alte sume.

Dispozițiile celui de-al doilea și celui de-al treilea paragraf se aplică mutatis mutandis atunci când sunt aplicabile dispozițiile primului paragraf litera (e).

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în caz de livrare franco uzină sau franco destinație numai pe cale terestră, oferta indică maxim două adrese de încărcare. In caz de livrare franco cărăuș, adresa de încărcare este indicată în anunțul de participare; Comisia recurge la această condiție de livrare numai în circumstanțe speciale, justificate în mod corespunzător.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul de livrare în portul de destinație convenit sau franco destinație pe cale maritimă, oferta indică un singur port de încărcare. Cu toate acestea, se pot indica două porturi în ofertă atunci când încărcarea nu poate fi efectuată în totalitate în primul port în temeiul configurației acestuia și trebuie să fie completată pe aceeași navă în cel de-al doilea port.

(6)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul de livrare în portul de încărcare convenit, oferta indică un singur port accesibil navelor transoceanice susceptibil să permită livrarea în condițiile stabilite. Cu toate acestea, se pot indica în ofertă două porturi atunci când lotul este subdivizat în mai multe părți care au locuri de destinație diferite.

În cazul livrărilor care nu depășesc 3 000 tone net pe lot pentru o singură destinație, portul de încărcare este ales în funcție de posibilitatea unei legături maritime, cu țara de destinație cu maxim o transbordare într-un port situat în afara Comunității, pe o navă de linie sau pe un cargobot încărcat parțial în perioada de livrare stabilită. În acest caz, oferta este valabilă numai în cazul în care este însoțită de o atestare a unei companii maritime sau a agentului acesteia cu privire la existența unei asemenea legături.

În cazul livrărilor de produse transformate, inclusiv orez, atunci când mobilizarea se efectuează în Comunitate, legătura maritimă respectivă poate presupune o transbordare într-un alt port european al Comunității care îndeplinește condițiile stabilite mai sus; de asemenea, acest port trebuie să fie indicat în ofertă. Cheltuielile privind transbordarea sunt în sarcina furnizorului.

În circumstanțe speciale, portul de încărcare poate fi specificat în anunțul de participare.

(7)   Atunci când se aplică litera (d) de la alineatul (3), oferta este prezentată după cum urmează:

(a)	în caz de livrare franco uzină sau franco cărăuș, ofertantul prezintă o singură ofertă care include toate costurile de încărcare și de arimare a produselor în mijloacele de transport puse la dispoziție de către beneficiar;

(b)	în caz de livrare în portul de încărcare convenit, ofertantul prezintă o singură ofertă care include toate costurile referitoare la condiția de livrare indicată în anunțul de participare;

(c)

în caz de livrare în portul de destinație convenit, ofertantul stabilește simultan două sume: (i) prima pentru condiția de livrare prevăzută. Oferta indică în mod clar și separat costurile corespunzătoare transportului maritim propriu-zis; (ii) a doua pentru condiția de livrare alternativă în portul de încărcare convenit, menționat în anunțul de participare;

(d)

în caz de livrare franco destinație pe cale maritimă, ofertantul stabilește simultan două sume: (i) prima pentru condiția de livrare prevăzută. Oferta indică în mod clar și separat costurile corespunzătoare transportului continental peste mări, pe de o parte, și transportului maritim propriu-zis, pe de altă parte; (ii) a doua pentru condiția de livrare alternativă în portul de încărcare convenit, menționat în anunțul de participare;

(e)

în caz de furnizare franco destinație numai pe cale terestră, ofertantul stabilește simultan două sume: (i) prima pentru condiția de livrare prevăzută. Oferta indică în mod clar și separat costurile corespunzătoare transportului terestru propriu-zis; (ii) a doua pentru condiția de livrare alternativă franco uzină.

(8)   Atunci când se aplică litera (e) de la alineatul (3), anunțul de participare precizează modul de prezentare a ofertei.

(9)   Oferta este valabilă numai în cazul în care este însoțită de proba constituirii garanției menționate la articolul 8. Garanția se comunică în condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Nu este admisă simpla trimitere la o garanție stabilită pentru același lot cu ocazia unei oferte anterioare.

(10)   O ofertă care nu este prezentată în conformitate cu dispozițiile prezentului articol sau care conține rezerve sau alte condiții decât cele stabilite pentru licitație, nu este valabilă.

(11)   O ofertă nu poate fi nici modificată, nici retrasă după primirea ei, cu excepția cazului menționat la articolul 9 alineatul (4).

Articolul 8

Pentru fiecare lot complet se constituie o garanție de participare la licitație, exprimată în ECU. Valoarea garanției este stabilită în anunțul de participare. Perioada de validitate este de cel puțin o lună, și poate fi reînnoită la cererea Comisiei. Garanția trebuie să menționeze expres că este constituită în conformitate cu prezentul articol și ca include indicațiile menționate la articolul 7 alineatul (3) literele (a) și (b). Un singur document poate regrupa garanțiile privind mai multe loturi cu condiția ca sumele să fie individualizate pe fiecare lot.

Garanția este constituită în favoarea Comisiei, sub forma unei cauțiuni date de o instituție de credit agreată de către un stat membru. În caz de mobilizare în afara Comunității, garanția poate fi constituită de către o instituție de credit situată în afara Comunității și acceptată de către Comisie. Garanția trebuie să fie irevocabilă și executabilă la prima cerere. Liberarea garanției se poate face numai la inițiativa Comisiei. Garanția este liberată sau executată în conformitate cu articolul 22. Nu este prevăzută nici o confirmare de primire.

În caz de mobilizare în însăși țara beneficiară a ajutorului alimentar, Comisia poate defini în anunțul de participare alte modalități pentru garanție ținând cont de uzanțele țării.

Articolul 9

(1)   Livrarea este atribuită într-un termen de maxim de trei zile lucrătoare pentru achizițiile în Comunitate și de patru zile lucrătoare pentru achizițiile în afara Comunității de la data expirării termenului pentru prezentarea ofertelor, ofertantului care a prezentat oferta cea mai avantajoasă care respectă toate condițiile licitației și mai ales caracteristicile produselor destinate mobilizării (denumit în continuare „furnizorul”).

(2)   Atunci când oferta cea mai avantajoasă este prezentată simultan de mai mulți ofertanți, atribuirea livrării se realizează prin tragere la sorți.

(3)   În cazul unei livrări prevăzute în condițiile portul de destinație convenit sau franco destinație, atribuirea contractului poate fi totuși realizată pentru o livrare care urmează să fie efectuată în condiția alternativă menționată în anunțul de participare, fie în portul de încărcare convenit, fie franco uzină.

(4)   Atunci când contractul este atribuit, atât furnizorul cât și ofertantul care nu a fost declarat câștigător sunt notificați, în mod corespunzător, prin scrisoare sau telecomunicație scrisă în termenul menționat la alineatul (1). În cazul în care notificarea cu privire la atribuire este adresată furnizorului după acest termen, acesta are dreptul să-și retragă oferta în prima zi lucrătoare care urmează.

(5)   Orice licitație cuprinde două termene distincte, pentru prezentarea ofertelor, indicate în anunțul de participare. Atunci când contractul nu este atribuit la expirarea primului termen, Comisia poate amâna atribuirea în funcție de cel de-al doilea termen stabilit pentru prezentarea ofertelor. Ofertanții sunt informați cu privire la aceasta prin scrisoare sau prin telecomunicație scrisă, în termenul menționat la alineatul (1).

Cel de-al doilea termen pentru prezentarea ofertelor poate, dacă este cazul, să stabilească condiții noi privind livrarea.

(6)   Comisia poate decide să nu atribuie contractul la expirarea primului și a celui de-al doilea termen de prezentare a ofertelor, în special atunci când ofertele prezentate nu se situează în gama prețurilor practicate în mod normal pe piață. Comisia nu este obligată să facă cunoscut motivul deciziei sale. Ofertanții sunt informați cu privire la decizia de neatribuire a contractului prin telecomunicație scrisă, în termenul menționat la alineatul (1).

(7)   Atunci când mobilizarea se realizează în Comunitate, rezultatele licitațiilor se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

Rezultatele principalelor licitații în afara Comunității se publică periodic în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

CAPITOLUL III

Obligațiile furnizorului și condițiile privind livrarea produselor

Articolul 10

(1)   Furnizorul își execută obligațiile în conformitate cu condițiile prevăzute în anunțul de participare, precum și cu respectarea angajamentelor prevăzute de prezentul regulament, inclusiv cele ce rezultă din oferta sa.

Se consideră că furnizorul a luat cunoștință de toate condițiile generale și speciale aplicabile și că le-a acceptat.

(2)   Pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor sale, furnizorul prezintă Comisiei o garanție pentru livrare, în termen de zece zile lucrătoare de la notificarea atribuirii contractului. Această garan ție exprimată în ECU reprezintă 10 % din valoarea ofertei pentru lot. Perioada de validitate a acestei garanții trebuie să fie de minim un an și poate fi reînnoită la cererea Comisiei. Ea se constituie în conformitate cu dispozițiile articolului 8, paragraful al doilea și al treilea. Garanția trebuie să menționeze expres că este constituită în conformitate cu prezentul articol și să cuprindă indicațiile menționate la articolul 7 alineatul (3) literele (a) și (b). Pe lângă aceasta, ea indică țara sau organizația beneficiară a ajutorului.

(3)   În termen de zece zile lucrătoare de la notificarea atribuirii contractului, furnizorul comunică în scris organismului menționat la articolul 11:

(a)

numele și adresa fabricantului, ale celui care ambalează sau ale celui care stochează produsele destinate livrării, cu datele aproximative de fabricație sau de ambalare. În cazul livrării unui produs transformat, furnizorul comunică, cu trei zile lucrătoare înainte, data de începere a fabricației sau ambalării;

(b)	numele reprezentantului său la locul de livrare.

(4)   Drepturile și obligațiile ce decurg din atribuirea contractului nu sunt transmisibile.

Articolul 11

De îndată ce contractul este atribuit Comisia indică furnizorului organismul care este însărcinat cu controalele prevăzute la articolul 16, cu emiterea certificatului de conformitate, a certificatului de livrare, dacă este cazul, și, în general, cu coordonarea ansamblului operațiunilor aferente livrării (denumit în continuare „organism de monitorizare”).

În caz de dezacord între organismul de monitorizare și furnizor, în cursul executării livrării, Comisia ia măsurile corespunzătoare.

Comisia poate desemna organisme de monitorizare distincte pentru diferitele etape ale livrării.

Articolul 12

(1)   Dispozițiile alineatelor (2)-(8) se aplică în caz de livrare franco uzină sau franco cărăuș. Condiția de livrare este stabilită în anunțul de participare.

(2)   Furnizorul încheie un acord scris cu beneficiarul sau cu reprezentantul său cu privire la data de livrare a produselor la adresa de încărcare indicată în oferta sa sau în anunțul de participare și trimite o copie organismului de monitorizare. Organismul de monitorizare furnizează asistența necesară încheierii unui asemenea acord.

O livrare fracționată se poate efectua numai cu acordul beneficiarului și al Comisiei. În acest caz, costurile suplimentare referitoare la control sunt puse în sarcina furnizorului de către Comisie.

(3)   Furnizorul notifică în scris, în cel mai scurt termen, organismul de monitorizare cu privire la data și locul de livrare convenite sau, dacă este cazul, cu privire la absența acordului cu beneficiarul. În acest caz, absența acordului cu beneficiarul trebuie să fie notificată cu zece zile înainte de termenul perioadei de livrare stabilite în anunțul de participare, astfel încât să permită Comisiei să ia măsurile corespunzătoare.

(4)   Livrarea trebuie să fie efectuată înainte de termenul stabilit în anunțul de participare. Atunci când livrarea nu se poate efectua înaintea acestui termen, Comisia poate prelungi această perioadă, la cererea scrisă a beneficiarului însoțită de justificările corespunzătoare, cu termenul necesar pentru a permite livrarea în 30 de zile. Furnizorul este obligat să accepte o asemenea prelungire.

Atunci când livrarea nu se poate efectua în termenul prelungit, din motive care nu-i sunt imputabile, furnizorul poate fi scutit, la cerere, de obligațiile sale.

(5)   Livrarea se realizează atunci când toate produsele au fost efectiv încărcate și arimate în mijloacele de transport puse la dispoziție de către beneficiar.

(6)   Furnizorul suportă toate riscurile, în special cel de pierdere sau de deteriorare, la care sunt supuse produsele, până în momentul în care livrarea este realizată și constatată de către organismul de monitorizare în certificatul final de conformitate menționat la articolul 16.

(7)   Furnizorul efectuează formalitățile de obținere a certificatului de export și de vămuire; acesta suportă costurile și taxele aferente acestora.

(8)   În caz de neconcordanță între datele și cantitățile înscrise în certificatul de recepție menționat la articolul 17 și în certificatul final de conformitate, Comisia poate recurge la verificări complementare care pot conduce la emiterea de noi documente.

Articolul 13

(1)   Dispozițiile alineatelor (2)-(8) se aplică în caz de livrare în portul de încărcare convenit. Condiția de livrare este menționată în anunțul de participare.

(2)   Furnizorul încheie un acord scris cu beneficiarul sau cu reprezentantul său cu privire la data de livrare a produselor în portul de încărcare indicat în oferta sa, precum și cu privire la cheiul de acostare și, dacă este cazul, cu privire la ritmul de încărcare a navei, și trimite o copie organismului de monitorizare. Organismul de monitorizare furnizează asistența necesară încheierii unui asemenea acord. În absența unui asemenea acord, Comisia ia măsurile corespunzătoare pe baza unui raport al organismului de monitorizare.

La cererea scrisă a furnizorului și cu acordul beneficiarului, Comisia poate autoriza o schimbare a portului de încărcare cu condiția ca eventualele costuri care rezultă din această schimbare să fie suportate de către furnizor.

O livrare fracționată se poate efectua numai cu acordul beneficiarului și al Comisiei. În acest caz, costurile suplimentare privind controlul sunt puse în sarcina furnizorului de către Comisie.

(3)   Furnizorul notifică în scris, în cel mai scurt termen, organismului de monitorizare și Comisiei cu privire la data și locul de livrare convenite sau, dacă este cazul, cu privire la absența acordului cu beneficiarul. În acest caz, absența acordului trebuie să fie notificată într-un interval de zece zile înainte de termenul perioadei de livrare stabilite în anunțul de participare astfel încât să permită Comisiei să ia măsurile corespunzătoare.

(4)   În cazul în care livrarea nu a putut fi efectuată înainte de termenul perioadei stabilite în anunțul de participare ca urmare a inexistenței unei legături maritime, Comisia ia măsurile corespunzătoare pe baza unui raport al organismului de monitorizare.Aceste măsuri pot consta în special în prelungirea din oficiu a termenului de livrare, în autorizarea schimbării portului, în rezilierea contractului de livrare sau, chiar în transportarea produselor de o navă propusă de către furnizor sau de către organismul de monitorizare, în cazul în care navlul și cheltuielile de încărcare sunt considerate ca acceptabile. Costurile rezultate din aceste măsuri pot fi puse în sarcina furnizorului în cazul în care atestarea menționată la articolul 7, alineatul (6) se dovedește a fi incorectă.

(5)   Cu excepția cazului prevăzut la alineatul (4), livrarea trebuie să fie efectuată înaintea termenului perioadei stabilite în anunțul de participare. Atunci când livrarea nu se poate efectua înaintea acestui termen, Comisia poate prelungi această perioadă, la cererea scrisă a beneficiarului însoțită de justificările corespunzătoare, cu termenul necesar pentru a permite livrarea într-un interval lde 30 de zile. Furnizorul este obligat să accepte o asemenea prelungire.

Atunci când livrarea nu se poate realiza în termenul prelungit, din motive care nu-i sunt imputabile, furnizorul poate fi scutit, la cerere, de obligațiile sale.

(6)   Atunci când operațiunile de încărcare sunt în sarcina furnizorului, acesta din urmă încarcă produsele la bordul navei în funcție de ritmul de încărcare a navei sau, după caz, în funcție de instalațiile portuare, și ținând seama de uzanțele portului.

Atunci când este vorba de produse livrate în condiția FOB arimat, toate operațiunile subsecvente de arimare și de echilibrare, în cazul livrării în vrac, sunt în sarcina furnizorului.

(7)   Livrarea se realizează atunci când toate produsele au fost efectiv livrate în condiția prevăzută în anunțul de participare.

(8)   Articolul 12 alineatele (6), (7) și (8) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 14

(1)   Dispozițiile alineatelor (2)-(14) se aplică în cazul livrării în portul de destinație convenit.

Condiția de livrare este menționată în anunțul de participare.

(2)   Furnizorul organizează executarea transportului pe calea cea mai potrivită, pe propria cheltuială, având în vedere termenul menționat la alineatul (14), din portul de încărcare indicat în oferta sa, până în portul de destinație menționat în anunțul de participare.

Cu toate acestea, la cererea scrisă a furnizorului, Comisia poate autoriza o schimbare a portului de încărcare, cu condiția ca furnizorul să suporte eventualele costuri care rezultă din această schimbare.

(3)   Furnizorul organizează executarea transportului maritim pe o navă care a obținut cea mai înaltă clasă din partea societăților comunitare sau internaționale de clasificare și care prezintă toate garanțiile sanitare pentru transportul de produse alimentare. Pentru încărcările în Comunitate, societățile de clasificare trebuie să îndeplinească normele și standardele, astfel cum au fost definite prin Directiva 94/57/CE (4) a Consiliului.

Transportul maritim se efectuează în conformitate cu dispozițiile referitoare la prevenirea denaturării concurenței libere și loiale pe o bază comercială, astfel cum a fost definită prin Regulamentele (CEE) nr. 954/79 (5), (CEE) nr. 4055/86 (6), (CEE) nr. 4056/86 (7), (CEE) nr. 4057/86 (8) și (CEE) nr. 4058/86 (9) ale Consiliului privind politica comunitară în materie de transporturi maritime. Transportul nu se efectuează de către companiile maritime ale căror practici au prejudiciat armatorii din Comunitate sau a căror țară de stabilire a limitat accesul liber la traficul maritim al companiilor maritime din statele membre sau al navelor înmatriculate într-un stat membru în conformitate cu legislația sa, în special pe durata de valabilitate a unei decizii a Consiliului în aplicarea articolului 11 din Regulamentul (CEE) nr. 4057/86 și a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 4058/86.

Furnizorul transmite organismului de monitorizare atestarea potrivit căreia nava utilizată îndeplinește cerințele sanitare, precum și copia certificatelor de clasificare ale navei.

(4)   Furnizorul subscrie în favoarea sa o asigurare maritimă sau prezintă o poliță abonament. Această poliță, subscrisă cel puțin la valoarea ofertei, acoperă toate riscurile asociate cu transportul și orice altă activitate a furnizorului referitoare la livrare inclusiv în condiția de livrare menționată. De asemenea, aceasta acoperă toate costurile de sortare, recondiționare, de reparare sau de distrugere a produselor avariate, de reîmpachetare și de analiză a produselor a căror avariere nu împiedică acceptarea acestora de către beneficiar.

Asigurarea începe să producă efecte de îndată ce produsele asigurate părăsesc antrepozitele furnizorului și își încetează efectele atunci când livrarea este realizată în condiția de livrare indicată în anunțul de participare și este constatată de către organismul de monitorizare în certificatul final de conformitate.

Pe lângă aceasta, polița trebuie să menționeze în mod expres că acoperirea se acordă în conformitate cu prezentul articol.

(5)   Furnizorul comunică în scris beneficiarului și organismului de monitorizare, numele navei și pavilionul acesteia, data încărcării, data estimată a sosirii în portul de descărcare, precum și orice eveniment survenit în cursul transportului produselor, de îndată ce ia cunoștință de acestea.

Furnizorul confirmă beneficiarului și organismului de monitorizare data estimată a sosirii navei în portul de descărcare sau îl însărcinează pe căpitan sau pe corespondentul companiei maritime să îi informeze cu zece zile, apoi în cinci zile, apoi în trei zile, apoi cu patruzeci și opt de ore înainte.

(6)   O livrare fracționată între mai multe nave poate fi efectuată numai cu acordul Comisiei. În acest caz, costurile suplimentare privind controlul sunt puse în sarcina furnizorului de către Comisie.

(7)   Furnizorul încarcă pe cheltuiala sa produsele la bordul navei în portul de încărcare și suportă navlul.

Pentru o livrare în condiția franco navă nedescărcată (ex ship), costurile de descărcare și costurile eventuale cu contrastaliile în portul de descărcare nu sunt în sarcina furnizorului, cu condiția ca acesta să nu împiedice descărcarea. Anunțul de participare poate prevedea obligația pentru furnizor de a plăti Comisiei primele de rapiditate (despatch money). O copie a statement-ului of facts, precum și a calcului staliilor (laytime) trebuie să fie prezentată în acest scop cu ocazia prezentării cererii de plată.

Pentru o livrare în condiția franco chei (ex quai), furnizorul suportă costurile de descărcare în portul de descărcare, inclusiv costurile de aducere pe chei de-a lungul navei și, dacă este cazul, costurile de ușurare, inclusiv navlul, remorcarea și descărcarea șalandelor, precum și eventualele contrastalii ale navei și dacă este cazul ale șalandelor.

Pentru o livrare în condiția franco antrepozit portuar, furnizorul suportă, pe lângă costurile prevăzute la paragraful al treilea, costurile de manipulare și de transfer al produselor din condiția franco chei până la, și inclusiv, arimarea în antrepozitul portuar.

Pentru o livrare în containere, aceasta se realizează fie în condiția terminal de containere, fie în condiția franco antrepozit portuar. În acest caz, perioada de scutire de drepturi vamale a containerelor trebuie să fie de 15 zile și să fie clar indicată în conosament. În cazul de livrare în condiția franco antrepozit portuar, costurile de descărcare a containerelor și de arimare în antrepozit sunt suportate de către furnizor în cazul în care acesta a luat inițiativa utilizării containerelor atunci când acest lucru nu era cerut în anunțul de participare, acesta suportă toate costurile care decurg din aceasta.

În toate cazurile, furnizorul suportă pe lângă aceasta taxele de chei (wharfage) sau cheltuieli similare, atunci când regulamentul portuar le pune în sarcina navei.

(8)   Furnizorul îndeplinește formalitățile de obținere a certificatului de export și de vămuire; el suportă costurile și taxele aferente. Formalitățile de obținere a licenței de import, precum și formalitățile vamale de import nu trebuie îndeplinite de către furnizor, costurile și impozitele aferente nu sunt suportate de către acesta.

(9)   De îndată ce a fost realizată încărcarea, furnizorul transmite beneficiarului, și în copie organismului de monitorizare, următoarele documente:

(a)	o factură pro forma care menționează că este vorba de un ajutor comunitar cu titlu gratuit;

(b)	o copie a certificatului provizoriu de conformitate prevăzut la articolul 16;

(c)	orice document necesar vămuirii și recepționării de către beneficiar;

(d)	orice alt document prevăzut în anunțul de participare.

Pentru o livrare în condiția franco navă nedescărcată, acesta trimite, de asemenea, următoarele documente:

(a)	originalul conosamentului pentru portul de destinație sau orice document echivalent care permite vămuirea și descărcarea de către beneficiar;

(b)	dacă este cazul, contractul de navlosire, booking note-ul sau orice document echivalent care menționează în special timpul de stalii;

(c)	pentru încărcăturile complete, o notă tehnică indicând pescajul prevăzut la sosirea în apă sărată și, pentru acest pescaj, numărul de tone corespunzătoare unei scufundări de un centimetru (TPC) precum și planul de încărcare.

Pentru o livrare în condițiile franco chei sau franco antrepozit portuar, acesta trimite, de asemenea, următoarele documente:

(a)	o copie a conosamentului, precum și, dacă este cazul, o listă de colisaj pentru livrarea în containere;

(b)	o dispoziție de livrare care să permită vămuirea și ridicarea produselor de către beneficiar.

(10)   Conosamentul trebuie să indice întotdeauna cărăușul și să fie stabilit la ordinul reprezentantului furnizorului în portul de descărcare. Cu toate acestea, la cererea scrisă a beneficiarului, furnizorul trebuie să menționeze beneficiarul sau reprezentantul său ca destinatar, numai pentru a permite îndeplinirea formalităților vamale de import.

Cu excepția livrărilor franco navă nedescărcată, desemnarea beneficiarului ca destinatar nu poate avea drept consecință suportarea sau prefinanțarea de către acesta a costurilor de descărcare, în totalitate sau parțial. Numele beneficiarului și al întreprinderii însărcinate cu controlul în portul de descărcare trebuie să figureze întotdeauna în căsuța de notificare, numită notify.

(11)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (14), livrarea este realizată, după caz, atunci când toate produsele au fost efectiv:

(a)	livrate în cala navei în condiția franco navă nedescărcată menționată la alineatul (7) paragraful al doilea;

(b)	puse pe chei în condiția franco chei menționată la alineatul (7) paragraful al treilea;

(c)	arimate în antrepozitul portuar sau la terminalul de containere, de la caz la caz, menționate la alineatul (7) paragraful al patrulea și al cincilea.

(12)   Furnizorul suportă toate riscurile, în special riscul de pierdere sau de deteriorare, la care sunt supuse produsele, până în momentul în care se realizează livrarea și aceasta este constatată de către organismul de monitorizare în certificatul final de conformitate în condiția de livrare definită la alineatul (7).

(13)   În caz de neconcordanță între datele și cantitățile înscrise în certificatul de recepție și în certificatul final de conformitate, Comisia poate recurge la verificări complementare care pot conduce la emiterea de noi documente.

(14)   Toate produsele trebuie să ajungă în portul de descărcare înaintea termenului stabilit în anunțul de participare. Atunci când, pentru același lot, anunțul de participare menționează mai multe porturi de descărcare și un singur termen de livrare, produsele trebuie să ajungă în diferitele porturi de descărcare înaintea termenului stabilit.

Înregistrarea navei efectuată de către autoritățile portuare din portul de descărcare constituie proba datei de sosire în acest port. În cazul în care este imposibilă obținerea acestei probe sub forma unei înregistrări, data de sosire se stabilește printr-un extras din jurnalul de bord, confirmat de către organismul de monitorizare.

Anunțul de participare poate prevedea, dacă este cazul, o perioadă de livrare înaintea căreia orice livrare este considerată prematură și se sancționează în conformitate cu articolul 22, alineatul (4) litera (c).

(15)   Atunci când livrarea nu se poate realiza înaintea termenului stabilit în anunțul de participare, Comisia, la cererea scrisă a beneficiarului însoțită de justificările corespunzătoare, poate prelungi acest termen cu perioada necesară efectuării livrării, în limita de 30 de zile, sau poate rezilia contractul. Furnizorul este obligat să accepte o asemenea prelungire sau reziliere.

Atunci când livrarea nu se poate realiza în termenul prelungit, din motive care nu-i sunt imputabile, furnizorul poate fi scutit, la cerere, de obligațiile sale.

Articolul 15

(1)   Dispozițiile alineatelor (2)-(11) se aplică în cazul unei livrări franco destinație, fie pe cale maritimă și terestră, fie numai pe cale terestră.

(2)   Furnizorul organizează executarea transportului, pe cheltuiala proprie, pe calea cea mai potrivită în vederea respectării termenului prevăzut la alineatul (9), din portul de încărcare sau de la cheiul de încărcare indicat în oferta sa până la locul final de destinație menționat în anunțul de participare.

Cu toate acestea, la cererea scrisă a furnizorului, Comisia poate autoriza schimbarea portului de încărcare sau a cheiului de încărcare, cu condiția ca furnizorul să suporte eventualele costuri care rezultă din această schimbare.

Furnizorul suportă toate costurile până în momentul în care produsele sunt puse la dispoziție la intrarea în antrepozitul de destinație.

În cazul în care livrarea se realizează în containere, furnizorul suportă toate costurile de închiriere, transport, punere la dispoziție la intrarea în antrepozit și trimiterea containerelor goale. Cu excepția cazului în care containerele au fost utilizate la inițiativa furnizorului, deși acest lucru nu era menționat în anunțul de participare, furnizorul nu suportă taxele de deținere peste termenul de scutire de cincisprezece zile care curge de la de la data punerii la dispoziție la intrarea în antrepozit.

(3)   Dispozițiile articolului 14 alineatele (3), (4), (6) și (8) se aplică mutatis mutandis.

(4)   Anunțul de participare poate menționa un port de descărcare sau un punct de trecere pentru transportul livrării.

(5)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (9), livrarea este realizată atunci când toate produsele sunt puse efectiv la dispoziție la antrepozitul de destinație; descărcarea mijloacelor de transport nu cade în sarcina furnizorului.

(6)   Furnizorul suportă toate riscurile, în special riscul de pierdere sau de deteriorare, la care sunt supuse produsele, până în momentul în care se realizează livrarea în condiția de furnizare definită la alineatul (2) și aceasta este constatată de către organismul de monitorizare în certificatul final de conformitate.

(7)   În caz de neconcordanță între datele și cantitățile prevăzute în certificatul de recepție și în certificatul final de conformitate, Comisia poate proceda la verificări complementare care pot conduce la emiterea de noi documente.

(8)   Furnizorul comunică în scris, în cel mai scurt termen, beneficiarului și organismului de monitorizare, mijloacele de transport utilizate, datele de încărcare, data estimată a sosirii la destinație precum și orice eveniment survenit în cursul transportului produselor.

Furnizorul confirmă cu 5 zile înainte, pe cea mai rapidă cale, beneficiarului și organismului de monitorizare data estimată a sosirii la destinație.

(9)   Toate produsele trebuie să ajungă la locul de destinație înaintea termenului stabilit în anunțul de participare. Atunci când, pentru același lot, anunțul de participare menționează mai multe locuri de destinație și un singur termen de livrare, produsele trebuie să ajungă în fiecare loc înaintea termenului stabilit. Anunțul de participare poate prevedea, dacă este cazul, o perioadă de livrare înaintea căreia orice livrare este considerată prematură și se sancționează în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) litera (c).

(10)   Articolul 14 alineatul (15) se aplică.

(11)   De îndată ce s-a realizat încărcarea, furnizorul trimite beneficiarului, și în copie organismului de monitorizare, următoarele documente:

(a)	în caz de transport maritim, o copie a conosamentului cu indicarea cărăușului;

(b)	o dispoziție de livrare care să permită vămuirea produselor de către beneficiar;

(c)	o copie a certificatului provizoriu de conformitate;

(d)	o factură pro forma în care se menționează că este vorba de un ajutor comunitar cu titlu gratuit;

(e)	lista de colisaj în cazul livrării în containere;

(f)	foaia de parcurs, în cazul livrării pe cale terestră;

(g)	orice document necesar vămuirii și recepționării de către beneficiar;

(h)	orice alt document prevăzut în anunțul de participare.

Articolul 16

(1)   Pentru orice livrare, organismul de monitorizare efectuează un control al calității, al cantității, al ambalajului și al marcajului produselor care urmează să fie livrate.

Controlul definitiv se efectuează în condiția de livrare stabilită. În cazul livrării în portul de destinație convenit sau franco destinație, se efectuează, de asemenea, un control provizoriu, la încărcare sau la fabrică.

(2)   Controlul se efectuează într-un moment și în condiții care permit obținerea tuturor rezultatelor analizelor și, dacă este cazul, a contraexpertizei, înaintea punerii la dispoziție sau a începerii încărcării. Cu toate acestea, în circumstanțe speciale, în special, în cazul unui risc de substituire a produsului care intervine în cursul livrării după realizarea controalelor menționate, organismul de monitorizare poate, cu autorizația Comisiei, să efectueze un control suplimentar, de aceeași natură, în timpul operațiunilor de încărcare. Toate consecințele financiare care decurg din constatarea neconformității în urma acestui ultim control, și în special eventualele contrastalii, sunt suportate de către furnizor.

(3)   Cu ocazia controlului definitiv, organismul de monitorizare eliberează furnizorului un certificat final de conformitate care precizează, în special, data de realizare a livrării, precum și cantitatea netă livrată, însoțit de rezerve, dacă este cazul.

(4)   De îndată ce organismul de monitorizare constată o neconformitate, acesta trebuie să notifice de îndată în scris, furnizorul și Comisia. Acest notificare se numește „notificarea rezervelor”. Furnizorul poate contesta rezultatele la organismul de monitorizare și la Comisie în termen de două zile lucrătoare de la trimiterea acestei notificări.

(5)   Cu ocazia controlului provizoriu, organismul de monitorizare eliberează beneficiarului un certificat provizoriu de conformitate, însoțit de rezerve, dacă este cazul. Organismul de monitorizare precizează dacă aceste rezerve sunt de natură să facă inacceptabile produsele în condiția de livrare. Comisia poate decide, în funcție de rezervele emise, să nu efectueze plata avansului menționat la articolul 18 alineatul (4).

(6)   Furnizorul suportă toate consecințele financiare și, în special, cheltuielile cu navlul mort sau cu contrastaliile care decurg din defectele calitative ale produselor sau din punerea la dispoziție tardivă a produselor pentru a fi supuse controalelor.

(7)   Reprezentanții furnizorului și ai beneficiarului sun invitați în scris de către organismul de monitorizare să asiste la operațiunile de control, în special la operațiunea de prelevare a mostrelor destinate analizelor; prelevarea mostrelor se efectuează în conformitate cu practicile profesionale.

Atunci când sunt prelevate mostre, organismul de monitorizare efectuează două prelevări suplimentare pe care le păstrează sigilate la dispoziția Comisiei pentru a permite un al doilea eventual control, precum și în caz de contestație formulată de către beneficiar sau furnizor.

Costul produselor prelevate cu titlu de mostre se suportă de către furnizor.

(8)   În cazul în care furnizorul sau beneficiarul contestă rezultatelor controlului provizoriu sau definitiv efectuat în conformitate cu alineatul (2), organismul de monitorizare, cu autorizația Comisiei, poate proceda la o contraexpertiză, care implică, în funcție de natura contestației, o a doua prelevare de mostre, o a doua analiză, un al doilea control al greutății sau al ambalajului.

Contraexpertiza se efectuează de către un serviciu sau un laborator desemnat de comun acord de către furnizor, beneficiar și organismul de monitorizare. În cazul în care nu se ajunge la nici un acord cu privire la acest aspect în termen de două zile lucrătoare de la notificarea contestației, Comisia desemnează din oficiu serviciul sau laboratorul.

(9)   Furnizorul are obligația să înlocuiască produsele în cazul în care nu s-a eliberat nici un certificat final de conformitate cu ocazia controalelor sau contraexpertizei.

(10)   Costurile privind controalele menționate la alineatul (2) sunt suportate de către Comisie.

Costurile privind controlul produselor de înlocuire sau al livrărilor suplimentare menționate, respectiv la alineatul (9) și la articolul 17 alineatul (1) sunt suportate de către furnizor.

Costurile privind contraexpertiza menționate la alineatul (8) sunt suportate de către partea care a pierdut.

(11)   În cazul unor perturbări care afectează grav, din motive care nu îi sunt imputabile furnizorului, o livrare în portul de destinație convenit sau franco destinație, Comisia poate decide ca organismul de monitorizare să elibereze, înainte ca livrarea să fie realizată, un certificat final de conformitate, după efectuarea unui control corespunzător cu privire la cantitatea și calitatea produselor.

(12)   Furnizorul poate solicita organismului de monitorizare să elibereze un certificat provizoriu sau final de conformitate cu privire la cantitățile parțiale.

Cu toate acestea, nu pot fi eliberate mai mult de trei certificate parțiale pentru un singur lot. Orice certificat parțial trebuie să se refere la o cantitate de 2500 de tone nete pentru cereale netransformate și 100 de tone nete pentru celelalte produse cu excepția cazului în care respectivul certificat vizează soldul unui lot. În toate aceste cazuri, costurile suplimentare privind controlul sunt puse în sarcina furnizorului de către Comisie. Cu toate acestea, această ultima dispoziție nu se aplică atunci când este vorba de un lot subdivizat în mai multe părți cu locuri de destinație diferite.

Articolul 17

(1)   Pentru o livrare de produse în vrac, se acceptă o toleranță de greutate de 3 % sub cantitatea solicitată. Pentru o livrare de produse ambalate, toleranța este de 1 %. Cantitățile luate ca mostre de către organismul de monitorizare se adaugă toleranțelor.

Atunci când toleranțele sunt depășite, Comisia poate solicita furnizorului să efectueze o livrare suplimentară în aceleași condiții financiare ca cele reținute pentru livrarea inițială, într-un al doilea termen stabilit de către Comisie. Articolul 22 alineatele (4), (5) și (7) se aplică, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de recepție sau certificatul de livrare stabilesc cantitatea netă efectiv livrată.

(3)   Un certificat de recepție care conține indicațiile stabilite la anexa III este eliberat de către beneficiar pentru furnizor. Acest certificat este eliberat fără întârziere după punerea la dispoziție a produsului în condiția de livrare stabilită și după ce furnizorul remite beneficiarului originalul certificatului final de conformitate, precum și certificatul de origine, factura pro forma care stabilește valoarea produsului și cedarea cu titlu gratuit către beneficiar, și, dacă este cazul, a documentelor menționate la articolele 14 și 15.

Organismul de monitorizare acordă asistența necesară în vederea obținerii certificatului menționat.

(4)   În absența eliberării certificatului de recepție de către beneficiar în termen de 15 zile de la primirea documentelor menționate la alineatul (3), organismul de monitorizare eliberează furnizorului la cererea scrisă și justificată a acestuia și în acord cu Comisia, în termen de cinci zile lucrătoare, un certificat de livrare care conține indicațiile stabilite la anexa III.

CAPITOLUL IV

Condiții de plată și de liberare a garanțiilor

Articolul 18

(1)   Suma care urmează să fie plătită furnizorului nu poate fi mai mare decât aceea din ofertă, la care se adaugă, dacă este cazul, costurile prevăzute la articolul 19 și din care se scad, dacă este cazul, rabaturile prevăzute la alineatul (3), sumele executate prevăzute la articolul 22 alineatul (8), costurile suplimentare privind controlul, cum sunt cele prevăzute la articolele 12-16 sau costurile care rezultă din măsurile menționate la articolul 13 alineatul (4).

Atunci când licitația se referă la livrarea unor cantități maxime dintr-un produs dat, suma care urmează să fie plătită nu poate fi mai mare decât suma prevăzută în anunțul de participare, fără a aduce atingere aplicării rabaturilor, executării costurilor sau cheltuielilor sus-menționate sau plății costurilor menționate la articolul 19.

(2)   Plata se efectuează pentru cantitatea netă menționată în certificatul de recepție sau în certificatul de livrare. Cu toate acestea, în caz de neconcordanță între certificatul de recepție și certificatul final de conformitate, ultimul document prevalează și servește ca bază pentru plată.

(3)   Atunci când se constată în condiția de livrare că ambalajul, calitatea produselor sau marcajul acestora nu corespunde cu prescripțiile stabilite, dar nu împiedică recepția produselor sau eliberarea unui certificat de livrare, Comisia poate aplica rabaturi cu ocazia determinării sumei de plătit. Aplicarea rabaturilor față de un furnizor poate determina aplicarea articolului 2 alineatul (2).

(4)   În caz de livrare în portul de destinație convenit sau franco destinație, la cererea furnizorului, se poate plăti un avans de maxim 90 % din valoarea ofertei, după cum urmează:

(a)	fie proporțional cu cantitățile parțiale recunoscute ca fiind conforme, pentru care organismul de monitorizare a eliberat un certificat provizoriu de conformitate;

(b)	fie pentru întreaga cantitate pentru care organismul de monitorizare a eliberat un certificat provizoriu de conformitate.

Oricare ar fi numărul de avansuri parțiale plătite pentru un lot determinat, Comisia nu plătește decât un singur sold pe lot, cu excepția circumstanțelor excepționale recunoscute de către Comisie.

(5)   Suma care urmează să fie plătită se varsă la cererea furnizorului, prezentată în două exemplare:

Cererea de plată a întregii sume sau a soldului este însoțită de următoarele documente:

(a)	o factură emisă pentru suma solicitată;

(b)	originalul certificatului de recepție sau al certificatului de livrare;

(c)	o copie a certificatului final de conformitate.

Cererea de plată a unui avans este însoțită de următoarele documente:

(a)	o factură emisă pentru suma solicitată;

(b)	o copie a certificatului provizoriu de conformitate;

(c)	o copie a conosamentului, a contractului de navlosire sau a foii de parcurs;

(d)	o copie a certificatului de asigurare.

Nici un avans nu poate depăși 90 % din valoarea ofertei. Avansul nu este acordat decât la prezentarea unei garanții pentru avans constituită, în favoarea Comunității, pentru o valoare egală cu valoarea avansului majorată cu 10 %. Această garanție se constituie în conformitate cu articolul 8 paragrafele al doilea și al treilea. Perioada de valabilitate a acestei garanții trebuie să fie de un an, reînnoită la cererea Comisiei.

Orice copie trebuie să fie certificată pentru conformitate cu originalul și semnată de către furnizor.

(6)   Orice cerere de plată a întregii sume sau a soldului este depusă la Comisie în termen de 3 luni de la data eliberării certificatului de recepție sau a certificatului de livrare. Cu excepția cazului de forță majoră, o cerere depusă după acest termen atrage o reținere de 10 % din plata ce trebuie efectuată.

(7)   Orice plată se efectuează într-un termen de 60 de zile de la data primirii de către Comisie a cererii complete depuse în conformitate cu dispozițiile alineatului (5).

O plată efectuată după termenul menționat mai sus, nejustificată prin expertize sau anchete suplimentare, determină plata de penalități de întârziere la rata lunară aplicată de către Institutul Monetar European, astfel cum a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C. Rata care se utilizează este aceea din luna în care se situează ziua care urmează după expirarea termenului prevăzut la primul paragraf. În cazul în care se întârzie mai mult de o lună, se aplică o medie ponderată a numărului de zile în care se aplică fiecare rată.

Articolul 19

(1)   Furnizorul suportă toate costurile ocazionate de livrarea produselor în condiția menționată. Cu toate acestea, Comisia poate rambursa furnizorului, la cererea scrisă a acestuia, anumite costuri suplimentare pe care le evaluează pe baza documentelor justificative pertinente, de îndată ce s-a eliberat un certificat de recepție sau de livrare fără rezerve privind natura costurilor solicitate.

(2)   Cu excepția oricăror costuri administrative, costurile suplimentare acoperă costurile de antrepozitare, de asigurare și de finanțare plătite efectiv de către furnizor, după caz:

(a)	în urma prelungirii perioadei de livrare, acordată la cererea beneficiarului;

(b)	în urma întârzierilor care depășesc treizeci de zile între, pe de o parte, data de livrare și pe de altă parte, eliberarea certificatului de recepție sau de livrare sau chiar certificatul final de conformitate, în cazul în care acesta este eliberat ulterior.

(3)   Costurile de antrepozitare și de asigurare acceptate sunt rambursate în ECU prin convertirea sumei exprimate în moneda în care s-au efectuat cheltuielile la cursul de schimb aplicat de către Comunitate.

Costurile acceptate nu pot depăși un plafon de:

—	1 ECU pe tonă de produse în vrac și 2 ECU pe tonă de produse ambalate, pe săptămână, pentru costurile de antrepozitare;

—	0,75 % pe an din valoarea produselor pentru cheltuielile de asigurare.

Costurile de finanțare se calculează după cum urmează:

unde

A = suma care rămâne de plătit în temeiul articolului 18, la data la care s-a produs evenimentul care a generat plata costurilor de finanțare; n = numărul de zile care s-a scurs în cazul prelungirii menționate la alineatul (2) litera (a) sau numărul de zile de întârziere menționat la alineatul (2) litera (b); i = rata menționată la articolul 18 alineatul (7).

(4)   În cazuri excepționale Comisia poate rambursa furnizorului, la cererea scrisă a acestuia, anumite cheltuieli neprevăzute cu condiția ca aceste cheltuieli să nu decurgă din viciul propriu al produselor, dintr-o ambalaj insuficient sau necorespunzător, dintr-o întârziere în realizarea livrării imputabilă furnizorului, dintr-o congestie portuară sau din cauza unui subcontractor.

(5)   Comisia indemnizează furnizorul la cererea scrisă a acestuia, atunci când acesta a fost scutit de obligațiile sale în special în temeiul articolului 12 alineatul (4), al articolului 13 alineatul (5), al articolului 14 alineatul (15), al articolului 15 alineatul (10) și al articolului 20 paragraful al doilea.

Cu excepția tuturor costurilor administrative, indemnizațiile acoperă, pe de o parte, cheltuielile de antrepozitare, de asigurare și de finanțare, evaluate în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol, și pe de altă parte, o indemnizație compensatorie stabilită de comun acord, limitată în toate cazurile la 3 % din valoarea ofertei.

(6)   Orice cerere de plată a costurilor suplimentare și a cheltuielilor neprevăzute trebuie să fie separată de cea privind plata livrării și prezentată în două exemplare în termenul stabilit la articolul 18 alineatul (6). După acest termen, se aplică o reținere de 10 %.

Articolul 20

În cazul în care după atribuirea contractului, Comisia indică o adresă de încărcare, un port de încărcare, un port de descărcare sau un loc de destinație final altele decât cele menționate inițial, sau o altă condiție de livrare, furnizorul livrează produsele la noua adresă de încărcare, în noul port sau în noul loc de destinație final sau în noua condiție de livrare. Comisia ajunge la un acord cu furnizorul în ceea ce privește diminuarea sau creșterea eventuală a costurilor prevăzute inițial.

Cu toate acestea, furnizorul poate, prin prezentarea unei cereri motivate în mod corespunzător, să fie scutit de obligațiile sale.

Articolul 21

Cu excepția cazului de forță majoră, în cazul în care din motive care nu sunt imputabile beneficiarului ci furnizorului, livrarea nu se efectuează într-un termen de 30 de zile care curge de la termenul de livrare stabilit, toate consecințele financiare determinate de neefectuarea livrării, în tot sau în parte, sunt suportate de către furnizor. Consecințele financiare pot include în special costurile direct legate de neexecutarea livrării, suportate de către beneficiar, cum ar fi contrastaliile sau navlurile moarte privind transportul maritim sau continental, costurile de închiriere a antrepozitelor sau zonelor de depozitare și cheltuielile de asigurare aferente.

În afară de aceasta, în circumstanțele menționate la primul paragraf, Comisia constată absența livrării și ia măsurile adecvate.

Articolul 22

(1)   Garanțiile constituite în conformitate cu articolul 8, cu articolul 10 alineatul (2) și cu articolul 18 alineatul (5) sunt, după caz, liberate sau executate în condițiile prevăzute la alineatele (2)-(8).

(2)   Garanția de participare la licitație este liberată:

(a)	printr-o scrisoare sau telecomunicație scrisă de către Comisie, atunci când oferta nu este valabilă sau nu a fost selectată, sau atunci când contractul nu a fost atribuit;

(b)	atunci când ofertantul, desemnat ca furnizor a constituit garanția de livrare sau și-a retras oferta, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

Garanția este executată în cazul în care furnizorul nu a prezentat garanția pentru livrare în termen de zece zile lucrătoare de la atribuirea contractului și de asemenea, în cazul în care participantul își retrage oferta în conformitate cu articolul 7 alineatul (11).

(3)   Garanția pentru livrare este eliberată integral printr-o scrisoare sau telecomunicație scrisă de către Comisie atunci când furnizorul:

(a)	a prezentat garanția pentru avans prevăzută la articolul 18 alineatul (5) paragraful al treilea;

(b)	a efectuat livrarea respectându-și toate obligațiile;

(c)	a fost scutit de obligațiile sale în conformitate cu articolul 12 alineatul (4), cu articolul 13 alineatul (5), cu articolul 14 alineatul (15), cu articolul 15 alineatul (10) și cu articolul 20 paragraful al doilea;

(d)	nu a efectuat livrarea din motive de forță majoră recunoscută de către Comisie.

(4)   Cu excepția cazului de forță majoră, garanția pentru livrare este executată parțial în mod cumulativ, în următoarele cazuri, fără a aduce atingere aplicării alineatului (8):

(a)	10 % din valoarea cantităților nelivrate, fără a aduce atingere toleranțelor menționate la articolul 17 alineatul (1);

(b)	20 % din costul total al transportului maritim indicat în ofertă, atunci când nava navlosită de către furnizor nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 14 alineatul (3);

(c)	0,2 % din valoarea cantităților livrate după expirarea termenului, pe zi de întârziere, sau, dacă este cazul, și cu condiția ca acest lucru să fie prevăzut în anunțul de participare, 0,1 % pe zi de livrare prematură.

Reținerile menționate la literele (a) și (c) nu se aplică atunci când neîndeplinirea obligațiilor constatată nu este imputabilă furnizorului.

(5)   Garanția pentru avans este liberată integral în același mod ca și garanția pentru livrare în cazurile prevăzute la alineatul (3) literele (b) și (c) din acest articol.

Ea face obiectul unor rețineri parțiale prin aplicarea mutatis mutandis a dispozițiilor alineatului (4).

(6)   Garanția pentru livrare sau pentru avans este executată integral atunci când Comisia constată absența livrării, în temeiul articolului 21.

(7)   Garanția pentru livrare sau pentru avans este eliberată proporțional cu cantitățile pentru care s-a stabilit dreptul la plata soldului. Ea este executată pentru celelalte cantități.

(8)   Comisia deduce valoarea garanțiilor care urmează să fie executate în conformitate cu alineatele (4), (5) și (6) din suma finală care trebuie plătită. Garanția pentru livrare sau pentru avans este, prin urmare, liberată simultan și integral.

CAPITOLUL V

Dispoziții finale

Articolul 23

Comisia apreciază cazurile de forță majoră care pot fi la originea absenței livrării sau nerespectării uneia dintre obligațiile ce incumbă furnizorului.

Costurile care rezultă dintr-un caz de forță majoră recunoscut de către Comisie sunt suportate de către Comisie.

Articolul 24

Curtea de Justiție a Comunităților Europene este competentă pentru a se pronunța asupra oricărui litigiu care rezultă din executarea, neexecutarea sau interpretarea normelor care reglementează operațiunile de livrare efectuate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 25

Legislația belgiană se aplică pentru orice aspect nereglementat prin prezentul regulament.

Articolul 26

Regulamentul (CEE) nr. 2200/87 se abrogă.

Cu toate acestea, el continuă să se aplice livrărilor în cazul cărora publicarea anunțului de participare este anterioară intrării în vigoare a prezentului regulament.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 27

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 166, 5.7.1996, p. 1.

(2)  JO L 204, 25.7.1987, p. 1.

(3)  JO L 81, 28.3.1991, p. 108.

(4)  JO L 319, 12.12.1994, p. 20.

(5)  JO L 121, 17.5.1979, p. 1.

(6)  JO L 378, 31.12.1986, p. 1.

(7)  JO L 378, 31.12.1986, p. 4.

(8)  JO L 378, 31.12.1986, p. 14.

(9)  JO L 378, 31.12.1986, p. 21.

---

ANEXA I

ANUNȚ DE PARTICIPARE

1.	Acțiunea nr. (dacă este cazul, mai multe numere pe lot)

2.	Beneficiarul (după caz, o țară sau o organizație)

3.	Reprezentantul beneficiarului

4.	Țara de destinație

5.	Produsul care urmează să fie mobilizat

6.	Cantitatea totală (tone nete)

7.	Numărul de loturi (dacă este cazul, cantitatea pe lot și/sau lot parțial)

8.	Caracteristicile și calitatea produsului (în conformitate cu cele publicate în temeiul articolului 5)

9.	Ambalarea (în conformitate cu cele publicate în temeiul articolului 5)

10.	Etichetarea sau marcajul (în conformitate cu cele publicate în temeiul articolului 5) — limba utilizată pentru marcaj — mențiuni suplimentare

11.	Modul de mobilizare a produsului (piața comunitară sau stocul de intervenție și, în acest caz, organismul deținător al stocului și prețul de vânzare fixat, sau piața din afara Comunității)

12.	Condiția de livrare prevăzută

13.	Condiția de livrare alternativă [în temeiul articolului 9 alineatul (3)]

14.	(a) Portul de încărcare [a se vedea articolul 7 alineatele (4) și (6)] (b) Adresa de încărcare

15.	Portul de descărcare

16.	Locul de destinație (adresa antrepozitului pentru condiția franco destinație) — port sau antrepozit de tranzit — cale de transport terestru [a se vedea articolul 15 alineatul (4)]

17.	Perioada sau data limită de livrare în condiția prevăzută — primul termen — al doilea termen [a se vedea articolul 9 alineatul (5)]

18.	Perioada sau data limită de livrare în condiția alternativă — primul termen — al doilea termen [a se vedea articolul 9 alineatul (5)]

19.	Termenul pentru prezentarea ofertelor (la ora 12, ora Bruxelles-ului) — primul termen — al doilea termen [a se vedea articolul 9 alineatul (5)]

20.	Valoarea garanției de participare

21.	Adresa pentru trimiterea ofertelor și a garanțiilor de participare

22.	Rambursarea la export

---

ANEXA II.A

MODEL DE OFERTĂ

---

ANEXA II.B

---

ANEXA III

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

47

---

31997D0836

---

L 346/78

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 27 noiembrie 1997

în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

(„Acordul revizuit din 1958”)

(97/836/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 100a și 113, coroborat cu articolul 228 alineatul (2), prima teză, articolul 228 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 228 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul conform al Parlamentului European (2),

(1)

întrucât, în decizia sa din 23 octombrie 1990, Consiliul a autorizat Comisia să participe la negocierile privind revizuirea Acordului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE) privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor adoptat la Geneva pe 20 martie 1958;

(2)	întrucât acordul din 1958 a fost revizuit;

(3)	întrucât, ca urmare a negocierilor menționate anterior, Comunitatea are opțiunea de a deveni parte contractantă a acordului revizuit în calitatea sa de organizație pentru integrare economică regională, împuternicită de statele membre pentru domeniul reglementat de acord;

(4)

întrucât aderarea la acordul revizuit constituie scopul politicii comune în domeniul comerțului în conformitate cu articolul 113 din Tratat de eliminare a barierelor tehnice în calea comerțului cu autovehicule între părțile contractante; întrucât implicarea Comunității aduce un plus de importanță activităților de armonizare desfășurate în temeiul acordului și, ca urmare, permite accesul mai ușor către piețele țărilor terțe; întrucât această implicare trebuie să conducă la stabilirea unei concordanțe între instrumentele denumite „regulamente” adoptate în conformitate cu acordul revizuit și legislația comunitară în domeniu;

(5)

întrucât omologarea autovehiculelor și armonizarea tehnică se desfășoară în baza unor directive privind sistemele vehiculului, componente și unități tehnice separate, în temeiul articolului 100a din Tratat privind stabilirea și funcționarea pieței interne; întrucât de la 1 ianuarie 1996, pentru vehiculele din categoria M1 armonizarea este totală și obligatorie în sensul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor lor (3) precum și a directivelor specifice privind această categorie de vehicule;

(6)	întrucât aderarea Comunității la acordul revizuit implică modificări la instrumentele adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din Tratat; întrucât, ca urmare, este necesar acordul Parlamentului European;

(7)

întrucât actele denumite „regulamente” adoptate de organisme în temeiul acordului revizuit sunt obligatorii pentru Comunitate la sfârșitul perioadei de șase luni ce urmează notificării, dacă aceasta nu și-a exprimat opoziția față de ele; întrucât trebuie, ca urmare, stipulat că votul Comunității privind astfel de instrumente trebuie să fie precedat de o decizie adoptată în conformitate cu aceeași procedură ca și cea care se aplică pentru aderarea la acordul revizuit, dacă acele acte nu constituie doar adaptări la progresul tehnic;

(8)	întrucât, totuși, în cazul în care adoptarea unui regulament de acest tip constituie de fapt o adaptare la progresul tehnic, votul Comunității poate fi decis în conformitate cu procedura utilizată pentru adaptările tehnice la directivele privind omologarea vehiculelor;

(9)	întrucât este oportună stabilirea modalităților practice privind implicarea Comunității și a statelor membre ale acordului revizuit;

(10)	întrucât acordul revizuit prevede o procedură simplificată pentru modificarea sa; întrucât trebuie instituită o formă de adoptare a deciziilor la nivelul Comunității care să țină cont de restricțiile acestei proceduri;

(11)

întrucât, în conformitate cu dispozițiile acordului revizuit, orice nouă parte contractantă are opțiunea, atunci când depune instrumentele de aderare, să declare concomitent că nu intenționează să respecte anumite regulamente CEE-ONU pe care trebuie să le precizeze în detaliu; întrucât Comunitatea dorește să facă uz de această dispoziție pentru a avea acces imediat la lista regulamentelor considerate a fi esențiale pentru funcționarea corectă a sistemului de omologare a vehiculelor, definit anterior în Directivele 70/156/CEE, 74/150/CEE (4) și 92/61/CEE (5) precum și să examineze de la caz la caz posibilitatea de aderare la alte regulamente, având în vedere importanța acestora pentru omologarea vehiculelor la nivel comunitar cât și la nivel internațional;

(12)

întrucât această aderare nu aduce atingere opțiunii de încetare a aplicării regulamentelor CEE-ONU expuse în lista acceptată de Comunitate, astfel cum se prevede la articolu 1 alineatul (6) din acordul revizuit; întrucât aceasta încetare a aplicării vizează în special situațiile în care Comunitatea adoptă valori limită mai stricte pentru emisiile poluante și sonore, iar regulamentele corespunzătoare CEE-ONU nu sunt modificate corespunzător;

(13)

întrucât, în măsura în care Comunitatea nu aderă la toate regulamentele CEE-ONU, ci doar la o listă definită de astfel de regulamente considerate esențiale pentru buna funcționare a procedurii de omologare a vehiculelor, acelor state membre care agreează astfel de regulamente la care Comunitatea nu aderă, trebuie să li se permită să continue să utilizeze și să dezvolte aceste regulamente;

(14)	întrucât, în conformitate cu articolul 234 din Tratat, statele membre trebuie să se asigure că nu există în prezent nici o incompatibilitate între regulamentele CEE-ONU semnate anterior, dar la care Comunitatea nu aderă, și legislația actuală corespunzătoare a Comunității;

(15)

întrucât semnarea de către statele membre a regulamentelor CEE-ONU nu trebuie să fie incompatibilă cu dispozițiile Directivelor 70/156/CEE, 74/150/CEE și 92/61/CEE, și că trebuie luate în considerare procedurile Directivei 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (6);

(16)	întrucât, în conformitate cu normelor comunitare, revine statelor membre să îndeplinească obligațiile ce rezultă din articolele 2, 4 și 5 din acordul revizuit,

DECIDE:

Articolul 1

Comunitatea aderă la acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite pe vehiculele cu roți, precum și condițiile de recunoaștere reciprocă a omologărilor acordate în baza acestor specificații, denumit în continuare „acordul revizuit”.

Textul acordului revizuit este prezentat ca anexa I la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită să depună instrumentul de aderare, după cum se precizează în articolul 6 alineatul (3) din acordul revizuit și să facă notificarea conținută în anexa IV la prezenta decizie.

Articolul 3

(1)   În temeiul articolului 1 alineatul (5) din acordul revizuit, Comunitatea stabilește că aderarea sa se limitează la punerea în aplicare a regulamentelor CEE-ONU prezentate în anexa II la prezenta decizie.

(2)   În temeiul articolului 1 alineatul (6) din acordul revizuit, Comunitatea poate, în conformitate cu procedura stabilită în cea de-a doua liniuță a articolului 4 alineatul (2) din prezenta decizie, să decidă încetarea aplicării unui regulament CEE-ONU care a fost acceptat anterior.

(3)   În temeiul articolului 1 alineatul (7) din acordul revizuit, Comunitatea poate, în conformitate cu procedura stabilită în cea de-a doua liniuță a articolului 4 alineatul (2) din prezenta decizie, să decidă asupra aplicării unuia, unora, sau a tuturor regulamentelor CEE-ONU la care nu a aderat în momentul aderării la acordul revizuit.

Articolul 4

(1)   Modalitățile practice privind implicarea Comunității și a statelor membre în ceea ce privește activitatea CEE-ONU sunt prezentate în anexa III.

Contribuția Comunității cu privire la prioritățile programului de lucru CEE-ONU este stabilită în conformitate cu procedura prezentată în anexa III, punctul 1.

(2)   Comunitatea votează în favoarea adoptării unui proiect de regulament CEE-ONU sau a unui proiect de modificare a unui regulament:

—	în cazul în care un regulament existent la care a aderat este adaptat la progresul tehnic, proiectul a fost aprobat în conformitate cu procedura prezentată în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE;

—	în toate celelalte cazuri, acolo unde pe baza unei propuneri de la Comisie și cu acordul Parlamentului European, Consiliul aprobă proiectul cu majoritate calificată.

(3)   În cazul în care un regulament CEE-ONU sau o modificare a unui regulament CEE-ONU se adoptă fără votul favorabil al Comunității, Comunitatea formulează o obiecție în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din acordul revizuit.

(4)   În cazul în care Comunitatea votează în favoarea unui regulament CEE-ONU sau a unei modificări la un regulament CEE-ONU, decizia stabilește, de asemenea, dacă respectivul regulament devine parte a întregului sistem CE de omologare pentru vehicule și dacă înlocuiește o legislația existentă în Comunitate.

(5)   Regulamentele CEE-ONU și modificările la regulamentele CEE-ONU care sunt obligatorii pentru Comunitate sunt publicate în limbile oficiale ale Comunității în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de a intra în vigoare.

Articolul 5

(1)   Modificările propuse la acordul revizuit înaintat părților contractante în numele Comunității sunt adoptate de Consiliu cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și cu avizul Parlamentului European.

(2)   Decizia de a ridica sau nu o obiecție la propunerile de modificare a acordului revizuit prezentată de o altă parte contractantă este luată în conformitate cu procedura aplicată pentru aderarea la acord. În cazul în care procedura nu a fost terminată cu o săptămână înainte de termenul stabilit în articolul 13 alineatul (2) din acordul revizuit, Comisia ridică în numele Comunității o obiecție la modificare înainte de expirarea termenului.

Articolul 6

Acele state membre care acceptă sau au acceptat regulamentele CEE-ONU care nu sunt obligatorii pentru Comunitate pot să continue aplicarea și dezvoltarea acelor regulamente, adoptând modificările care reflectă progresul tehnic și asigurându-se în același timp că:

—	acceptarea acestor regulamente nu este incompatibilă cu dispozițiile Directivelor 70/156/CEE, 74/150/CEE și 92/61/CEE și

—	procedurile Directivei 83/189/CEE sunt respectate.

---

(1)  JO C 69, 7.3.1996, p. 4.

(2)  Avizul adoptat la 21 noiembrie 1997 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directiva modificată ultima dată de Directiva 96/27/CE (JO L 169, 8.7.1996, p. 1).

(4)  JO L 84, 24.3.1974, p. 10. Directiva modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.

(5)  JO L 255, 10.8.1992, p. 72. Directiva modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.

(6)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8. Directiva modificată ultima dată de Decizia 96/139/CE a Comisiei (JO L 32, 10.2.1996, p. 31).

---

ANEXA I

COMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA

COMITETUL PENTRU TRANSPORT INTERN

 

---

ANEXA II

1.

La data aderării la acordul revizuit privind vehiculele cu roți, echipamente și componente, Comunitatea Europeană intenționează să limiteze aderarea sa la recunoașterea și aprobarea regulamentelor CEE-ONU, stabilite în lista de mai jos, cu modificările indicate, în măsura în care acestea sunt în vigoare la data aderării. Regulament CEE-ONU nr. Serii de modificări Obiect 1 01 faruri (inclusiv faruri R2 și/sau HS1) 3 02 catadioptri 4 - lămpi de iluminare a plăcii de înmatriculare spate 5 02 faruri (bloc optic capsulat) 6 01 indicatoare de direcție 7 02 indicatoare de gabarit/lateral față/lateral spate/lămpi de stop 8 04 faruri (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8 și/sau HIR1) 10 02 eliminarea interferenței radio 11 02 încuietori și balamale de portiere 12 03 comportamentul elementelor de direcție la impact 13 09 sistemul de frânare 14 04 punct de ancorare al centurilor de siguranță 16 04 centuri de siguranță 17 06 rezistența scaunelor 18 02 sistemul antifurt 19 02 lămpi de ceață-față 20 02 faruri (H4) 21 01 amenajarea interioară 22 04 viziere și căști de protecție 23 - lămpi de mers înapoi 24 03 emisii ale motoarelor diesel 25 04 rezemătoare de cap 26 02 proeminențe exterioare 27 03 triunghiuri de presemnalizare 28 - avertizoare sonore 30 02 anvelope (autovehicule și remorcile lor) 31 02 faruri (cu bloc optic capsulat cu halogen) 34 01 pericole de incendiu 37 03 becuri cu incandescență destinate utilizării la echipamente de iluminat omologate 38 - lămpi de ceață-spate 39 - vitezometru 43 - geam securizat 44 03 dispozitiv de reținere pentru copii 45 01 ștergătoare pentru faruri 46 01 oglinzi retrovizoare 48 01 dispozitive de iluminare și semnalizare luminoasă 49 02 emisii ale motoarelor diesel 50 - lămpi de poziție sau de frânare față/spate, lămpi indicatoare de direcție, lămpi de iluminare a plăcii înmatriculare spate (mopeduri/motociclete) 51 02 nivele de sunet 53 - instalarea dispozitivelor de iluminare și semnalizare luminoasă (motociclete) 54 - anvelope (vehicule comerciale și remorcile lor) 56 - faruri (mopeduri) 57 01 faruri (motociclete) 58 01 dispozitive de protecție spate 59 - amortizoare de zgomot de înlocuire 60 - comenzi acționate de șofer (mopeduri/motociclete) 62 - dispozitiv antifurt (mopeduri/motociclete) 64 - anvelope (folosire temporară, roți de rezervă/anvelope) 66 - rezistența superstructurii (autobuze) 69 01 plăci de avertizare spate pentru vehicule care se mișcă încet 70 01 plăcuțe de avertizare spate pentru vehicule lungi și grele 71 - câmp de vizibilitate, tractoare agricole 72 - faruri (faruri HS1) (motociclete) 73 - protecție laterală 74 - dispozitive de iluminare și semnalizare luminoasă (mopeduri) 75 - anvelope (motociclete/mopeduri) 77 - lămpi de parcare 78 02 sistem de frânare (categoria L) 79 01 echipament de direcție 80 01 rezistența scaunelor (autobuze) 81 - oglinzi retrovizoare laterale (mopeduri/motociclete) 82 - faruri (HS2) (mopeduri) 83 03 emisii 85 - puterea motorului 86 - dispozitive de iluminare și semnalizare luminoasă la tractoare agricole 87 - faruri de zi 89 - dispozitive de limitare a vitezei 90 01 garnitură de frână de înlocuire 91 - lămpi de poziție laterale 93 - dispozitive antiîmpănare față 96 - emisii ale motoarelor diesel (tractoare agricole) 97 - sisteme de alarmă 98 - faruri cu lămpi cu descărcare în gaz 99 - lămpi cu descărcare în gaz 100 - siguranța electrică 101 - emisia de CO2/consumul de combustibil 102 - dispozitiv de cuplare scurt 103 - catalizatori de înlocuire Regulamentele CEE-ONU menționate anterior devin alternative la anexele tehnice ale directivelor CE speciale corespondente, în cazul în care cele din urmă au același domeniu de aplicare și în cazul în care pentru regulamentele menționate există directive CE speciale. Totuși, dispozițiile suplimentare ale directivei, cum ar fi cele privind cerințele de montaj sau procedura de omologare, rămân în vigoare. În cazul în care este clar că regulamentele CEE-ONU diferă de directivele corespondente, Comunitatea poate decide să se sustragă obligației de recunoaștere reciprocă în acest domeniu prin denunțarea regulamentului (regulamentelor) CEE-ONU vizat(e), în conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din acordul revizuit și articolul 3 din prezenta decizie.

2.	Regulamentele CEE-ONU menționate, pentru care la data aderării nu există directive CE speciale corespondente, devin alternative la directivele speciale corespondente, în conformitate cu alineatul (1) de mai sus, în momentul în care aceste directive devin aplicabile.

3.

În conformitate cu dispozițiile tratatului, Regulamentul CEE-ONU nr. 22 nu se aplică Regatului Unit înainte de 1 iulie 2000 sau, în cazul în care această aplicare trebuia să intervină mai devreme, nu înainte de aderarea Comunității la un regulament CEE-ONU modificat privind căștile și vizierele de protecție, care prevede pentru astfel de căști și viziere standarde egale sau superioare celor aplicabile în Regatul Unit la data adoptării prezentei decizii.

---

ANEXA III

MODALITĂȚI PRACTICE PRIVIND PARTICIPAREA COMUNITĂȚII ȘI A STATELOR MEMBRE LA ACORDUL REVIZUIT

Comunitatea Europeană și statele membre participă în calitate de părți contractante la acordul revizuit în conformitate cu următoarele reguli.

1.

Negocierile și lucrările pregătitoare privind programul de lucru al CEE-ONU și lucrările care precedă adoptarea regulamentelor sau a modificărilor la regulamentele existente la care aderă Comunitatea Contribuția Comunității în ceea ce privește prioritățile programului de lucru se stabilește după caz, în concordanță cu procedura stabilită în articolul 228 alineatul (1) din tratat. Reprezentanții Comisiei și ai statelor membre participă la lucrările pregătitoare ale grupurilor de experți pentru a facilita adoptarea unei propuneri de regulament CEE-ONU nou sau de modificare a unui regulament CEE-ONU existent. Pe durata acestor lucrări pregătitoare, experții statelor membre pot prezenta avize tehnice și pot participa din plin la discuțiile tehnice doar pe baza experienței lor tehnice, fără să angajeze autoritățile naționale sau Comunitatea. După această fază pregătitoare, Comisia reprezintă Comunitatea în cadrul Comitetului de administrație înființat în conformitate cu articolul 1 din acordul revizuit ca purtător de cuvânt al Comunității, în conformitate cu articolul 113 din tratat. Poziția definitivă a Comunității cu privire la adoptarea unui nou regulament CEE-ONU sau a unei modificări la un regulament CEE-ONU existent se hotărăște în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezenta decizie. În toate stadiile acestei proceduri, Comisia informează Parlamentul European cu privire la elaborarea programului de lucru și orientarea și rezultatele lucrărilor pregătitoare. În plus, Comisia înaintează Parlamentului în timp util proiectele de regulamente și de modificare a regulamentelor CEE-ONU.

2.

Adoptarea regulamentelor CEE-ONU și a modificărilor la regulamentele existente Comisia își exercită dreptul de vot în numele Comunității în cadrul organismelor înființate în temeiul acordului revizuit. Statele membre nu votează, cu excepția cazurilor în care s-a decis că un regulament CEE-ONU nu este obligatoriu pentru Comunitate. Instituțiile comunitare se obligă să accelereze procedurile cât de mult posibil pentru a nu întârzia în mod inutil votul în cadrul CEE. În acest sens, Comisia își prezintă propunerea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din decizie, de îndată ce toate componentele esențiale ale proiectului de regulament CEE-ONU au fost puse la dispoziție.

3.	Modificări la acordul revizuit Doar Comunitatea poate propune modificări la acordul revizuit. Statele membre își aliniază poziția cu cea exprimată de Comunitate cu privire la modificările expuse de alte părți contractante în conformitate cu articolul 13 din acordul revizuit.

4.

În cazul în care un stat membru este implicat într-o procedură de soluționare a unui litigiu în sensul articolului 10 din acordul revizuit, poziția statului membru cu privire la punctele de interpretare a acordului în această procedură este adoptată în coordonare cu Comisia în urma consultării cu celelalte state membre.

---

ANEXA IV

NOTIFICĂRI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 2 DIN DECIZIE

Comunitatea Europeană declară că articolul 10 din acordul revizuit nu i se aplică, iar articolele 2, 4 și 5 sunt aplicate în toate cazurile numai de statele membre individual. Comunitatea Europeană declară că Regulamentul CEE-ONU nr. 22 nu se aplică Regatului Unit.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

64

---

31997D0838

---

L 347/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 28 noiembrie 1997

privind încheierea, în numele Comunității Europene, în domeniile sale de competență, a rezultatelor negocierilor OMC pentru serviciile de telecomunicații de bază

(97/838/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 57, 66, 90, 99, 100, 100a și 113, coroborate cu articolul 228 alineatul (2) și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât Acordul de la Marrakesh de constituire a Organizației Mondiale a Comerțului și acordurile sale conexe, deciziile și declarațiile ministeriale inclusiv Decizia ministerială cu privire la negocierile privind telecomunicațiile de bază, precum și anexa privind telecomunicațiile și anexa cu privire la negocierile privind telecomunicațiile de bază au fost aprobate prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 (3);

întrucât angajamentele generale referitoare la serviciile de telecomunicații de bază negociate de către Comisie, în numele Comunității Europene și al statelor membre, constituie un rezultat satisfăcător și echilibrat;

întrucât, la 30 aprilie 1996, Consiliul a autorizat Comisia să aprobe, în numele Comunității Europene și al statelor membre, Decizia Grupului de negocieri pentru telecomunicațiile de bază și a Consiliului pentru comerțul cu servicii al OMC de adoptare a celui de-al patrulea protocol la Acordul General privind Comerțul cu Servicii și Decizia Consiliului pentru comerțul cu servicii privind angajamentele în domeniul telecomunicațiilor de bază;

întrucât, la 14 februarie 1997, Consiliul a autorizat Comisia să prezinte OMC lista finală de angajamente în numele Comunității Europene și al statelor membre;

întrucât competența Comunității de a încheia acorduri internaționale nu decurge numai din abilitarea explicită a tratatului, ci și din alte dispoziții prevăzute în tratat și din alte acte adoptate de către instituțiile Comunității în temeiul respectivelor dispoziții;

întrucât, în cazul în care normele comunitare au fost adoptate pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor tratatului, statele membre nu sunt autorizate, în afara cadrului instituțiilor comune, să își asume angajamente care pot aduce atingere respectivelor norme sau sferei lor de aplicare;

întrucât unele angajamente pentru serviciile de telecomunicații de bază intră în domeniul de competență al Comunității în conformitate cu articolul 113 din tratat; întrucât, în plus, alte angajamente în domeniul serviciilor de telecomunicații de bază aduc atingere normelor comunitare adoptate în temeiul articolelor 57, 66, 90, 99, 100 și 100a și, prin urmare, numai Comisia și le poate asuma;

întrucât invocarea articolului 100 din tratat ca temei juridic pentru prezenta decizie este justificată, de asemenea, de faptul că angajamentele pentru serviciile de telecomunicații de bază menționate anterior sunt susceptibile de a aduce atingere Directivei 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizările, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (4) și Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (5), care se bazează pe articolul 100 din tratat;

întrucât Acordul de constituire a Organizației Mondiale a Comerțului și protocoalele la Acordul General privind Comerțul cu Servicii nu pot fi invocate în mod direct, prin natura lor, în fața instanțelor comunitare sau ale statelor membre,

DECIDE:

Articol unic

(1)   Se aprobă prin prezenta, în numele Comunității Europene, al patrulea protocol la Acordul General privind Comerțul cu Servicii referitor la serviciile de telecomunicații de bază pentru domeniile de competență ale Comunității europene.

(2)   Textul celui de-al patrulea protocol se anexează la prezenta decizie, precum și:

—	lista angajamentelor specifice ale Comunității și ale statelor membre, care face parte din ansamblul general de angajamente luate în cadrul OMC la 15 februarie 1997;

—	Decizia Consiliului pentru comerțul cu servicii privind angajamentele în domeniul telecomunicațiilor de bază și

—	Raportul Grupului pentru telecomunicații de bază din 15 februarie 1997 către Consiliul pentru comerțul cu servicii.

(3)   Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să semneze al patrulea protocol la Acordul General privind Comerțul cu Servicii prin care Comunitatea își asumă obligații privind sectorul din protocolul menționat care intră în domeniul său de competență.

---

(1)  JO C 267, 3.9.1997, p. 80.

(2)  JO C 339, 10.11.1997.

(3)  JO C 336, 23.12.1994, p. 1.

(4)  JO L 225, 20.8.1990, p. 1.

(5)  JO L 225, 20.8.1990, p. 6.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66

---

31997R2623

---

L 354/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 2623/97 AL CONSILIULUI

din 19 decembrie 1997

privind aplicarea articolului 6 din Regulamentele (CE) nr. 3281/94 și (CE) nr. 1256/96 privind sistemele multianuale de preferințe tarifare generalizate pentru anumite produse industriale și agricole originare din țările în curs de dezvoltare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât Regulamentele (CE) nr. 3281/94 (3) și (CE) nr. 1256/96 (4) prevăd, la articolul 6, că țările beneficiare cele mai dezvoltate sunt excluse de la dreptul de a beneficia de regulamentele respective începând cu 1 ianuarie 1998, pe baza unor criterii obiective și clar definite;

întrucât pentru excluderea țărilor celor mai dezvoltate trebuie reținut drept prag de referință cel mai scăzut nivel al venitului pe locuitor din statele membre, prin trimitere la indexul de dezvoltare prezentat la anexa II partea 2 la Regulamentele (CE) nr. 3281/94 și (CE) nr. 1256/96, luându-se în considerare faptul că acest prag poate fi modificat pentru a se ține cont de necesitatea anumitor țări de a-și dezvolta exporturile de produse manufacturiere;

întrucât această abordare este obiectivă și clară, în măsura în care include indicatorul cel mai puțin contestabil și cel mai reprezentativ al situației țărilor beneficiare, permițând în egală măsură menținerea unuia dintre obiectivele sistemului de preferințe generalizate (SPG), și anume de a asigura diversificarea exporturilor din țările beneficiare;

întrucât excluderea țărilor de la dreptul de a beneficia de preferințele tarifare generalizate nu trebuie să conducă la privarea țărilor membre ale grupărilor regionale, din care fac parte și țările excluse, de avantajele pe care le-au obținut anterior prin utilizarea în procesele de fabricare proprii, în contextul cumulării regionale, a produselor originare din respectivele țări excluse; întrucât întreruperea acestei facilități este în contradicție cu obiectivul articolului 6 din respectivele regulamente, care este de a opera o redistribuire a avantajelor sistemului către țările mai puțin dezvoltate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Criteriile prevăzute la articolul 6 din Regulamentele (CE) nr. 3281/94 și (CE) nr. 1256/96 sunt următoarele:

—	produs național brut pe locuitor mai mare de 8 210 dolari americani pentru anul 1995, în temeiul datelor celor mai recente de la Banca Mondială;

—	index de dezvoltare, calculat după formula și pe baza datelor care figurează la anexa II partea 2 la Regulamentele (CE) nr. 3281/94 și (CE) nr. 1256/96, mai mare decât –1.

Aceste criterii sunt aplicabile cumulativ.

Articolul 2

Retragerea unei țări sau unui teritoriu de pe lista țărilor sau teritoriilor beneficiare de preferințe generalizate, în temeiul criteriilor prevăzute la articolul 1, nu afectează posibilitatea de a utiliza produse originare din această țară în cadrul mecanismului cumulării regionale aplicabile grupărilor regionale menționate la articolul 72 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (5), cu condiția ca acest stat să fi fost membru al grupului regional respectiv de la intrarea în vigoare a sistemului multianual de preferințe aplicabile pentru produsul în cauză și cu condiția ca respectiva țară să nu fie considerată țară de origine a produsului final, în sensul articolului 72a din Regulamentul (CE) nr. 2454/93.

Articolul 3

În temeiul criteriilor vizate la articolul 1, țările și teritoriile următoare sunt retrase de pe lista țărilor și teritoriilor beneficiare de preferințe generalizate figurând la anexa III la Regulamentele (CE) nr. 3281/94 și (CE) nr. 1256/96:

—	Coreea de Sud;

—	Hong Kong;

—	Singapore.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 mai 1998.

---

(1)  Aviz emis la 16 decembrie 1997 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Aviz emis la 10 decembrie 1997 (neapărut încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 348, 31.12.1994, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 998/97 (JO L 144, 4.6.1997, p. 13).

(4)  JO L 160, 29.6.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2448/96 (JO L 333, 21.12.1996, p. 12).

(5)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 89/97 (JO L 17, 21.1.1997, p. 28).

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

68

---

31998R0077

---

L 008/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 77/98 AL CONSILIULUI

din 9 ianuarie 1998

privind unele proceduri de punere în aplicare a Acordului de cooperare între Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât Consiliul a încheiat un Acord de cooperare între Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1), în continuare denumit „acordul”;

întrucât este necesar să se stabilească procedurile pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale acordului;

întrucât acordul stipulează că anumite produse originare din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pot fi importate în Comunitate, în limitele contingentelor tarifare sau a plafoanelor tarifare sau în cadrul unor cantități de referință, cu drepturi vamale reduse sau zero; întrucât acordul specifică deja produsele cărora li se pot aplica aceste măsuri tarifare, volumul și creșterea anuală a acestuia, drepturile vamale, perioadele și orice alt criteriu de eligibilitate; întrucât modificările aduse Nomenclaturii Combinate și codurilor TARIC și adaptările decurgând din încheierea unor acorduri, a unor protocoale sau a unor schimburi de scrisori între Comunitate și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu implică modificări de fond; întrucât, pentru a simplifica, Comisia, asistată de Comitetul Codului Vamal, trebuie să adopte regulamentele de punere în aplicare privind deschiderea și gestionarea contingentelor și plafoanelor tarifare, să instituie sistemul comunitar de supraveghere statistică a importurilor în cadrul cantităților de referință, și să opereze modificările și adaptările tehnice necesare la anexele regulamentelor de punere în aplicare;

întrucât acordul prevede posibilitatea Comunității de a înlocui o cantitate de referință cu un plafon tarifar echivalent în cazul în care o cantitate de referință este depășită; întrucât, în aceste condiții, trebuie să se prevadă posibilitatea Comisiei de a adopta măsurile necesare;

întrucât, de îndată ce un plafon tarifar este atins, Comunitatea poate reintroduce, până la sfârșitul anului calendaristic, drepturile vamale aplicabile statelor terțe cu privire la produsul respectiv; întrucât, pentru a proteja interesele producătorilor comunitari, astfel de măsuri trebuie să fie adoptate foarte repede; întrucât acordul prevede posibilitatea Comunității de a suspenda un plafon tarifar în cazul în care, pe parcursul a doi ani consecutivi, importurile unuia dintre produsele enumerate de anexa C la acord, au reprezentat mai puțin de 80 % din volumul plafonului; întrucât acordul prevede, de asemenea, posibilitatea Comisiei de a prelungi cu un an plafonul sau plafoanele fixate pentru anul precedent în cazul în care consideră potrivit să reporteze creșterea anuală de 5 % a volumului plafonului; întrucât trebuie să se prevadă adoptarea rapidă a acestor măsuri de către Comisie,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Dispozițiile de aplicare a articolului 15 alineatul (2) din acord referitoare la animale vii din speciile bovine, ovine și caprine, precum și la carnea de vită, carnea de oaie, carnea de capră și dispozițiile referitoare la vișine se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 din 27 iunie 1968 al Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (2) sau de dispozițiile corespunzătoare ale altor regulamente care instituie o organizare comună a piețelor agricole.

Articolul 2

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1, dispozițiile pentru aplicarea contingentelor tarifare, a plafoanelor tarifare și a cantităților de referință prevăzute în anexele C și D la acord și în anexa I la Protocolul privind stabilirea unor aranjamente adiționale privind comerțul cu anumite produse siderurgice, inclusiv înlocuirea cantităților de referință prin plafoane tarifare, în temeiul articolului 15 alineatul (5) din acord, precum și modificările și adaptările tehnice determinate de modificările intervenite în Nomenclatura Combinată și codurile Taric sau care decurg din încheierea unor acorduri, protocoale sau schimburi de scrisori între Comunitate și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, se adoptă de către Comisie, asistată de Comitetul Codului Vamal în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi luate. Comitetul își dă avizul privind acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili, în funcție de caracterul urgent al chestiunii respective. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din comitet sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsuri care sunt de imediată aplicare. Totuși, în cazul în care nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt comunicate, de îndată, Consiliului de către Comisie. În acest caz:

(a)	Comisia poate să amâne aplicarea măsurilor adoptate cu cel mult o lună de la data comunicării acestora;

(b)	Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termenul prevăzut la litera (a).

(3)   Comitetul poate examina orice chestiune, care este ridicată de președintele acestuia, fie din proprie inițiativă, fie la cererea unui stat membru, privind aplicarea contingentelor tarifare, a plafoanelor tarifare și a cantităților de referință.

Articolul 3

(1)   De îndată ce un plafon tarifar este atins, Comisia poate adopta un regulament de restabilire, până la sfârșitul anului calendaristic, a drepturilor vamale aplicabile statelor terțe cu privire la importurile produselor în cauză.

(2)   În cazul în care, pe parcursul a doi ani consecutivi, importurile produselor enumerate în anexa C la acord au reprezentat mai puțin de 80 % din cantitatea prevăzută, Comisia poate adopta un regulament de suspendare a plafonului tarifar respectiv.

(3)   Comisia poate adopta un regulament care să prelungească cu un an plafonul sau plafoanele tarifare fixate pentru anul precedent, în cazul în care consideră potrivit să se amâne creșterea anuală cu 5 % a volumului plafonului tarifar.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a acordului. Această dată va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 348, 18.12.1997, p. 2.

(2)  JO L 148, 28.6.1968, p. 24. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2321/97 (JO L 322, 25.11.1997, p. 25).

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

70

---

31998D0118

---

L 033/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 16 decembrie 1997

cu privire la încheierea Protocolului de aderare a Principatului de Monaco la Convenția privind protecția Alpilor

(98/118/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 130s alineatul (1), coroborate cu articolul 228 alineatul (2) și articolul 228 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât Comunitatea Europeană este parte contractantă la Convenția privind protecția Alpilor (Convenția alpină) (3);

întrucât protecția Alpilor reprezintă un obiectiv major pentru toate statele membre datorită caracterului transfrontalier al problemelor de mediu, economice și sociale ale zonei alpine;

întrucât Comunitatea a luat parte la negocierile privind Protocolul de aderare a Principatului de Monaco la Convenția privind protecția Alpilor și a semnat acest protocol la 20 decembrie 1994;

întrucât acordul de a se obliga prin Convenția alpină, presupune de asemenea acordul de a se obliga prin Protocol, care extinde suprafața geografică la care Convenția se aplică;

întrucât extinderea Convenției alpine asupra Principatului de Monaco permite îmbunătățirea protejării Alpilor în toată zona alpină;

întrucât este necesar ca, în consecință, Comunitatea să aprobe Protocolul,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Protocolul de aderare a Principatului de Monaco la Convenția privind protecția Alpilor este aprobat în numele Comunității Europene.

Textul Protocolului este atașat prezentei decizii.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele abilitate să depună, în numele Comunității, instrumentul de aprobare în Republica Austria în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Convenție.

---

(1)  JO C 347, 18.11.1997, p. 7.

(2)  JO C 339, 10.11.1997.

(3)  JO L 61, 12.3.1996, p. 31.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

71

---

21998A0207(01)

---

L 033/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

PROTOCOLUL DE ADERARE

al Principatului Monaco la Convenția privind protecția Alpilor

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

PRINCIPATUL LIECHTENSTEIN,

REPUBLICA SLOVENIA,

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ,

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

Semnatari ai Convenției privind protecția Alpilor (Convenția alpină),

pe de o parte,

și PRINCIPATUL MONACO,

pe de altă parte,

ÎNTRUCÂT Principatul Monaco a solicitat să devină parte contractantă la Convenția alpină,

ÎN DORINȚA LOR de a asigura protecția Alpilor în întreaga zonă alpină,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Principatul Monaco devine parte contractantă la Convenția privind protecția Alpilor, modificată de prezentul protocol de aderare.

Articolul 2

Cuvintele „Principatul Monaco” se adaugă la preambul.

Articolul 3

Anexa care prezintă și descrie regiunea alpină căreia i se aplică Convenția alpină se modifică după cum urmează:

(a)	la lista unităților administrative ale zonei alpine se adaugă următoarele: — Principatul Monaco;

(b)	harta din anexa la Convenția alpină se înlocuiește cu harta anexată la prezentul protocol de aderare.

Articolul 4

(1)   Acordul asupra caracterului obligatoriu al prezentului protocol de aderare poate fi exprimat prin:

—	semnarea nesupusă ratificării, acceptării sau aprobării. Statul care se prevalează de această posibilitate notifică depozitarului, în momentul semnării, faptul că semnătura sa este echivalentă consimțământului asupra caracterului obligatoriu al prezentului protocol de aderare;

—	semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la depozitar.

(2)   Prezentul protocol de aderare intră în vigoare la trei luni după data la care sunt îndeplinite următoarele trei condiții:

—	Convenția alpină a intrat în vigoare;

—	părțile contractante la Convenția alpină și-au exprimat acordul asupra caracterului obligatoriu al prezentul protocol de aderare;

—	Principatul Monaco și-a exprimat acordul asupra caracterului obligatoriu al prezentului protocol de aderare.

(3)   Pentru statele semnatare care nu sunt încă părți contractante la Convenția alpină, consimțământul privind caracterul obligatoriu al prezentului protocol de aderare intră în vigoare numai la data la care Convenția alpină intră în vigoare în ceea ce le privește.

Articolul 5

De la data semnării prezentului protocol de aderare, nici un stat nu-și mai poate declara consimțământul privind caracterul obligatoriu al Convenției alpine fără să-și fi declarat, în prealabil, sau fără să-și declare, simultan, consimțământul privind caracterul obligatoriu al prezentului protocol de aderare.

Articolul 6

Prezentul protocol de aderare poate fi denunțat numai prin denunțarea Convenției alpine.

Articolul 7

Depozitarul notifică fiecărei părți contractante și semnatare:

—	orice semnătură, specificând dacă este supusă sau nu ratificării, acceptării sau aprobării;

—	depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

—	orice dată de intrare în vigoare, în conformitate cu articolul 4;

—	orice notificare a denunțării și data la care aceasta intră în vigoare.

---

 

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

74

---

31998D0142

---

L 042/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 ianuarie 1998

privind încheierea unui Acord privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime între Comunitatea Europeană, Canada și Federația Rusă, precum și a unui proces-verbal agreat între Canada și Comunitatea Europeană privind semnarea acordului în cauză

(98/142/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 113 și 100a coroborate cu teza introductivă de la articolul 228 alineatul (2) și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere Decizia Consiliului din iunie 1996 de adoptare a directivelor de negociere și de autorizare a Comisiei să negocieze cu Canada, Federația Rusă, Statele Unite ale Americii și cu orice altă țară terță interesată un acord privind standardele pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime,

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3254/91 din 4 noiembrie 1991 de interzicere a utilizării capcanei cu pedală în Comunitate și de introducere în Comunitate a blănurilor și a produselor prelucrate de la anumite specii de animale sălbatice originare din țări care le capturează folosind capcana cu pedală sau alte metode în dezacord cu normele internaționale de vânătoare cu capcane fără cruzime (3), în special articolul 3 alineatul (1) a doua liniuță, face referire la standardele pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime convenite la nivel internațional, la care metodele de vânătoare utilizate de țările terțe care nu au interzis capcanele cu pedală ar trebui să se conformeze pentru a putea exporta blănuri și alte produse din anumite specii în Comunitate;

întrucât, la 1 ianuarie 1996, nu era stabilit nici un standard internațional pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime; întrucât această situație însemna că țările terțe nu dispuneau de nici o modalitate de a garanta că metodele folosite pe teritoriile lor pentru a captura speciile enumerate la anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3254/91 erau în conformitate cu standardele convenite la nivel internațional pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime;

având în vedere propunerea de regulament de modificare a Regulamentului (CEE) 3254/91, comunicată Consiliului la 12 ianuarie 1996;

întrucât acordul anexat la prezenta decizie este în conformitate cu directivele de negociere menționate anterior; întrucât, prin urmare, se conformează conceptului de standarde pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime convenite la nivel internațional, menționate la articolul 3 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 3254/91;

întrucât acordul are ca obiective esențiale stabilirea unor norme tehnice armonizate care să permită atingerea unui nivel suficient de protecție a bunăstării animalelor capturate și care să se aplice atât producerii, cât și utilizării de capcane și să faciliteze comerțul între părți cu capcane, blănuri și produse confecționate din speciile incluse de prezentul acord;

întrucât punerea în aplicare a acordului necesită instituirea unui calendar pentru testarea conformității capcanelor cu standardele definite de acord în vederea certificării și pentru înlocuirea capcanelor necertificate;

întrucât, până la intrarea în vigoare a acordului între cele trei părți, este necesar ca acordul să fie pus în aplicare cât mai curând posibil între Canada și Comunitatea Europeană;

întrucât ar trebui aprobate Acordul privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime între Comunitatea Europeană, Canada și Federația Rusă și procesul-verbal convenit între Canada și Comunitatea Europeană privind semnarea acordului,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă Acordul privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime între Comunitatea Europeană, Canada și Federația Rusă și procesul-verbal agreat între Canada și Comunitatea Europeană privind semnarea acordului.

Textele acordului și procesului-verbal agreat sunt anexate la prezenta decizie și însoțite de declarațiile care trebuie depuse la semnarea acordului.

Articolul 2

Președintele Consiliului depune instrumentul de încheiere prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din acord.

---

(1)  JO C 207, 8.7.1997, p. 14.

(2)  JO C 14, 19.1.1998.

(3)  JO L 308, 9.11.1991, p. 1.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

76

---

21998A0214(01)

---

L 042/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

PROCES-VERBAL AGREAT

între Canada și Comunitatea Europeană privind semnarea Acordului privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime

CANADA ȘI COMUNITATEA EUROPEANĂ,

LUÂND ÎN CONSIDERARE dorința lor de a semna Acordul privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime (denumit în continuare „acordul”), prezentat în anexa la prezentul proces-verbal, dintre Canada, Comunitatea Europeană și Federația Rusă în versiune autentificată,

RECUNOSCÂND contribuția inestimabilă a Federației Ruse la negocierile trilaterale și la încheierea cu succes a acordului și

CONVINSE de necesitatea aplicării acordului, în cel mai scurt timp posibil, dintre Canada și Comunitatea Europeană,

DORIND ca Federația Rusă să participe în cel mai scurt timp posibil ca parte la acord,

PRIN PREZENTA:

INVITĂ Federația Rusă să semneze acordul în cel mai scurt timp posibil și

CONVIN că:

—

până la intrarea în vigoare a acordului dintre cele trei părți, acesta se aplică bilateral între Canada și Comunitatea Europeană începând cu o dată care urmează a fi stabilită de cele două părți în termen de 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare, încheiere sau adoptare de Canada și de Comunitatea Europeană;

—	versiunea rusă a acordului devine autentică numai de la data intrării în vigoare a acordului dintre cele trei părți.

---

11/Volumul 16

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

77

---

21998A0214(02)

---

L 042/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

ACORD

privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime, încheiat între Comunitatea Europeană, Canada și Federația Rusă

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

GUVERNUL CANADEI

și

GUVERNUL FEDERAȚIEI RUSE,

părți la prezentul acord (denumite în continuare „părțile”),

REAMINTIND angajamentul lor ferm pentru elaborarea unor standarde internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime, fundamentate pe cercetare științifică, precum și pe elemente empirice și practice;

REAFIRMÂND că, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, fiecare parte are dreptul suveran de a exploata propriile resurse în conformitate cu politicile proprii în domeniul mediului și al dezvoltării și că fiecare parte este responsabilă de conservarea diversității sale biologice și de utilizarea resurselor sale biologice în mod durabil;

RECUNOSCÂND că utilizarea durabilă a animalelor sălbatice pentru beneficiul uman este compatibilă cu principiile Strategiei mondiale de conservare, ale Comisiei mondiale pentru mediu și dezvoltare și ale Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea;

LUÂND ÎN CONSIDERARE angajamentul, asumat și de statele membre ale Uniunii internaționale pentru conservarea naturii și a resurselor naturale (UICN), cu ocazia celei de-a 18-a Adunări generale, în Rezoluția 18.25, de a elimina, de îndată ce este posibil, utilizarea capcanelor cu cruzime;

CONSTATÂND că procesul de elaborare a standardelor internaționale pentru capcanele fără cruzime destinate mamiferelor inițiat de ISO, Organizația Internațională de Standardizare, în 1987, nu este încă încheiat;

RECUNOSCÂND că scopul principal al oricărui standard tehnologic internațional este, printre altele, să îmbunătățească comunicarea și să faciliteze schimburile comerciale;

RECUNOSCÂND cercetările considerabile realizate, în special în Canada, în Statele Unite ale Americii, în Federația Rusă și în Comunitatea Europeană, pentru a elabora metode cât mai mult lipsite de cruzime de prindere în capcane;

SUBLINIIND efortul considerabil depus de grupul de lucru pentru elaborarea standardelor internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime, alcătuit din experți din Canada, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă și Comunitatea Europeană;

CONȘTIENTE că, în ciuda absenței standardelor internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime, numeroase jurisdicții au urmat diferite abordări și au adoptat dispoziții legislative vizând ameliorarea metodelor de vânătoare cu capcane și a bunăstării animalelor sălbatice și

RECUNOSCÂND că regulile constituționale și instituționale proprii fiecărei părți determină autoritatea principală de aplicare a standardelor pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime din jurisdicția lor,

CONVIN ASUPRA URMĂTOARELOR DISPOZIȚII:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

„Capcane” înseamnă dispozitivele mecanice de ucidere sau de captură, după caz.

„Metodele de vânătoare cu capcane” înseamnă condițiile de utilizare a capcanelor (de exemplu: speciile vizate, amplasare, nada, momeala și condițiile naturale de mediu).

„Metode de vânătoare cu capcane” fără cruzime înseamnă utilizarea, în condițiile specificate de producător, a capcanelor omologate de autoritățile competente și conforme cu standardele pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime (denumite în continuare „standardele”, prezentate în anexa I la prezentul acord).

Articolul 2

Obiective

Obiectivele prezentului acord sunt:

(a)	stabilirea unor standarde privind metode de vânătoare cu capcane fără cruzime;

(b)	îmbunătățirea comunicării și a cooperării între părți în vederea aplicării și dezvoltării acestor standarde și

(c)	facilitarea schimburilor comerciale între părți.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezentul acord se aplică metodelor de vânătoare cu capcane și omologării capcanelor pentru vânătoare cu capcane a mamiferelor sălbatice terestre sau semiacvatice enumerate în anexa I pentru:

(a)	administrarea faunei sălbatice, inclusiv controlul dăunătorilor;

(b)	obținerea de blănuri, piei sau carne și

(c)	capturarea mamiferelor în scopul conservării.

Articolul 4

Obligații decurgând din alte acorduri internaționale

(1)   Nici un element din prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) ce decurg din Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului.

(2)   Pentru părțile care nu sunt membre ale OMC, nici un element din prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor acestora ce decurg din acordurile bilaterale între părți enumerate în anexa II.

Articolul 5

Măsuri existente

Părțile pot continua să interzică folosirea, pe teritoriul propriu, a capcanelor a căror folosire este interzisă la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 6

Cooperare internațională

Fără a aduce atingere articolului 9, părțile convin:

(a)	să coopereze direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente în privința problemelor de interes mutual din domeniul de aplicare a prezentului acord și

(b)	să dezvolte și să extindă cooperarea multilaterală în domeniul metodelor de vânătoare cu capcane fără cruzime, pe bază de beneficii reciproce și din dorința de a facilita schimburile comerciale.

Articolul 7

Angajamentul părților

Fiecare parte adoptă măsurile necesare, conform graficului prezentat în anexa I, pentru a se asigura că autoritățile sale competente:

(a)	stabilesc procesele adecvate pentru omologarea capcanelor conform standardelor;

(b)	veghează la conformitatea metodelor de vânătoare cu capcane de pe teritoriile lor cu standardele;

(c)	interzic utilizarea capcanelor neomologate conform standardelor (1) și

(d)	instituie obligativitatea pentru producători de a defini capcanele omologate și de a oferi instrucțiuni pentru montarea lor corespunzătoare, pentru funcționarea lor în condiții de siguranță și pentru întreținerea adecvată.

Articolul 8

Aplicarea standardelor

În aplicarea standardelor, fiecare autoritate competentă a părților trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că:

(a)	s-au stabilit procedurile corespunzătoare pentru: (i) acordarea și retragerea autorizațiilor de folosire a capcanelor și (ii) respectarea legislației privind metode de vânătoare cu capcane fără cruzime;

(b)	vânătorii sunt instruiți pentru utilizarea sigură și eficientă a metodelor de vânătoare cu capcane fără cruzime, inclusiv a noilor metode pe măsură ce acestea sunt elaborate și

(c)	orientările pentru testarea capcanelor prezentate în anexa I sunt luate în considerare în stabilirea procedurilor de omologare naționale.

Articolul 9

Dezvoltarea continuă a standardelor

Părțile:

(a)	convin să promoveze și să încurajeze cercetarea în scopul dezvoltării continue a standardelor și

(b)	reevaluează și actualizează anexa I, prima dată la trei ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, folosind în special rezultatele cercetărilor menționate la litera (a).

Articolul 10

Derogări

(1)   Autoritățile competente pot acorda derogări de la angajamentele cuprinse în articolul 7, de la caz la caz, cu condiția ca aplicarea acestora să nu compromită realizarea obiectivelor prezentului acord, în oricare dintre următoarele scopuri:

(a)	sănătatea și siguranța publică;

(b)	protecția proprietății publice și private;

(c)	cercetarea, educația, repopularea, reintroducerea, reproducerea sau protejarea faunei și florei și

(d)	utilizarea capcanelor tradiționale din lemn, esențială pentru conservarea moștenirii culturale a comunităților indigene.

(2)   Derogările acordate în temeiul alineatului (1) trebuie să fie însoțite de justificări și condiții scrise.

(3)   Părțile notifică în scris comitetului mixt de gestionare derogările acordate în temeiul alineatului (1) și justificările și condițiile scrise menționate la alineatul (2).

Articolul 11

Notificarea și schimbul de informații

(1)   Părțile fac schimb de informații în mod regulat cu privire la toate chestiunilor legate de aplicarea acestui acord. Ele se informează reciproc asupra progresului lucrărilor de evaluare a capcanelor efectuate în cadrul aplicării graficului stabilit în anexa I, asupra cercetărilor conexe și asupra capcanelor omologate.

(2)   Părțile își comunică reciproc numele autorităților competente însărcinate cu aplicarea prezentului acord.

Articolul 12

Recunoașterea reciprocă

(1)   O parte poate autoriza utilizarea pe teritoriul său a capcanelor omologate de altă parte. Orice refuz trebuie justificat în scris.

(2)   Fiecare parte recunoaște metodele de vânătoare cu capcane ale celorlalte părți ca fiind echivalente dacă sunt conforme standardelor.

Articolul 13

Comerțul între părți cu blănuri și produse din blană

(1)   Fără a aduce atingere articolului 15 și alineatului (2) din prezentul articol și prevederilor relevante ale Convenției de la Washington privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatică pe cale de dispariție (CITES), semnată la 3 martie 1973, nici o parte nu poate impune măsuri restrictive asupra comerțului cu blănuri și produse din blană provenind de la alte părți.

(2)   La punctul de import pe teritoriul său vamal, partea poate solicita un certificat de origine care:

(a)	să ateste că blănurile sau blănurile incorporate în produsele care urmează a fi importate au fost obținute de la animale capturate sau crescute pe teritoriul altei părți și

(b)	să includă o trimitere la documentația privind originea emisă de autoritățile competente.

Articolul 14

Comitetul mixt de gestionare

(1)   Părțile creează un Comitet mixt de gestionare (denumit în continuare „comitetul”) format din reprezentanți ai părților. Comitetul poate analiza orice problemă legată de prezentul acord.

(2)   Comitetul se reunește în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Comitetul se reunește periodic după această dată sau la cererea unei părți. De asemenea, comitetul poate studia probleme prin corespondență, între reuniuni. Comitetul își adoptă regulamentul de procedură cu ocazia primei ședințe.

(3)   Deciziile comitetului se adoptă prin consens.

(4)   Comitetul poate, după caz, să creeze grupuri de lucru ad-hoc compuse din experți științifici și tehnici pentru a face recomandări comitetului privind:

(a)	orice chestiune științifică sau tehnică;

(b)	probleme de interpretare ridicate de părți și

(c)	recomandări privind soluționarea dezacordurilor.

(5)   Comitetul poate propune părților modificări la prezentul acord, luând în considerare, după caz, recomandările relevante înaintate de grupurile de lucru specializate.

Articolul 15

Soluționarea litigiilor

(1)   Părțile se străduiesc să ajungă prin negociere la o soluționare reciproc satisfăcătoare a oricărei probleme care poate afecta funcționarea prezentului acord. În cazul în care părțile în cauză nu ajung la o soluționare a diferendelor, se convoacă comitetul, la cererea uneia dintre părți, pentru dezbaterea soluțiilor posibile. Comitetul, în scopul analizării problemei aduse în atenția sa, poate crea, după caz, un grup de lucru ad-hocștiințific și/sau tehnic, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din prezentul acord.

(2)   În cazul în care comitetul nu reușește să soluționeze litigiul în termen de 90 de zile, la cererea părții reclamante, se creează o instanță arbitrală conform anexei III.

(3)   Instanța arbitrală poate emite decizii în privința oricărui litigiu legat de interpretarea și aplicarea prezentului acord de către partea împotriva căreia s-a formulat plângerea.

(4)   Instanța arbitrală nu își depășește mandatul convenit de părți și nu poate adopta o decizie în afara domeniului de competență definit în prezentul articol.

(5)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis cazurilor în care există mai multe părți reclamante sau pârâte.

Articolul 16

Aderarea

Orice țară poate adera la prezentul acord, sub rezerva termenilor și condițiilor convenite între țara respectivă și părți.

Articolul 17

Dispoziții finale

(1)   Anexele constituie parte integrantă din prezentul acord.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare la 60 zile de la data depunerii ultimului instrument de ratificare, încheiere sau adoptare, conform normelor aplicabile fiecărei părți.

(3)   Prezentul acord nu este direct aplicabil. Fiecare parte onorează angajamentele și obligațiile ce decurg din prezentul acord conform procedurilor sale interne.

(4)   Modificări ale acordului pot fi propuse de comitet sau de orice parte în orice moment. Orice modificare convenită de părți intră în vigoare în ziua următoare depunerii ultimului instrument de ratificare, încheiere sau adoptare a modificării convenite, conform normelor aplicabile fiecărei părți.

(5)   O parte se poate retrage de la prezentul acord prin darea unui preaviz scris de minimum șase luni. În acest caz, obligațiile ce decurg din prezentul acord și revin părții care se retrage de la acord încetează la expirarea perioadei de preaviz.

(6)   Prezentul acord este redactat în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, suedeză și rusă, toate textele fiind deopotrivă autentice. Prezentul acord se depune la arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, care transmite câte un exemplar certificat pentru conformitate fiecărei părți.

---

(1)  Părțile convin că articolul 7 nu împiedică persoanele să construiască și să utilizeze capcane, cu condiția ca acestea să corespundă proiectelor aprobate de autoritatea competentă relevantă.

---

ANEXE LA ACORDUL PRIVIND STANDARDELE INTERNAȚIONALE PENTRU VÂNĂTOAREA CU CAPCANE FĂRĂ CRUZIME

ANEXA I

PARTEA I:   STANDARDELE

1.	OBIECTIVE, PRINCIPII ȘI CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND STANDARDELE

1.1.	Obiective Obiectivul standardelor este asigurarea unui nivel suficient de bunăstare a animalelor prinse în capcane și de îmbunătățire continuă a acestuia.

1.2.

Principii

1.2.1.

În scopul stabilirii gradului de cruzime al unei metode de vânătoare cu capcane, este necesară evaluarea bunăstării animalului prins în capcană.

1.2.2.

Criteriul lipsei de cruzime a metodelor de vânătoare este conformitatea cu cerințele minime stabilite în secțiunile 2 și 3.

1.2.3.

Standardele se bazează pe principiul că o capcană trebuie să fie selectivă, eficientă și conformă cu cerințele fiecărei părți în domeniul siguranței persoanelor.

1.3.	Considerații generale

1.3.1.

O măsură a bunăstării animalelor este dată de ușurința sau dificultatea cu care se adaptează la mediu și gradul de succes sau de eșec al adaptării lor la mediu. Strategiile de adaptare la mediu ale animalelor variază în funcție de specii, drept care trebuie folosite o serie de măsuri pentru a le evalua bunăstarea. Indicatorii de bunăstare a animalelor prinse în capcană includ factorii fiziologici, comportamentali și rănile. Deoarece unii dintre acești indicatori nu au fost studiați la anumite specii, sunt necesare studii științifice suplimentare pentru a stabili pragurile în cadrul standardelor, după caz. Cu toate că bunăstarea poate înregistra importante variații, termenul „fără cruzime” se aplică numai metodelor de vânătoare cu capcane care mențin un nivel suficient de bunăstare a animalelor, deși se recunoaște că, în cazul capcanelor destinate uciderii, nivelul bunăstării poate fi redus pentru o scurtă perioadă de timp.

1.3.2.

Pragurile stabilite în standarde pentru certificarea capcanelor sunt următoarele: (a) pentru capcanele de captură: nivelul indicatorilor dincolo de care bunăstarea animalului prins în capcană este considerată insuficientă și (b) pentru capcanele destinate uciderii: perioada de inconștiență și insensibilitate și păstrarea acestei stări până la moartea animalului.

1.3.3.

Fără a aduce atingere cerințelor prezentate la secțiunile 2.4 și 3.4 pe care trebuie să le îndeplinească metodele de vânătoare cu capcane, este util să se continue eforturile de îmbunătățire a proiectării și montării capcanelor, în special pentru: (a) îmbunătățirea bunăstării animalelor prinse în capcane de captură pe durata capturii; (b) declanșarea rapidă a stării de inconștiență și insensibilitate a animalelor prinse în capcane destinate uciderii și (c) minimizarea capturării animalelor nevizate.

2.	CERINȚE APLICABILE METODELOR DE PRINDERE ÎN CAPCANĂ PENTRU CAPTURĂ

2.1.	Definiție „Metodele de prindere în capcană pentru captură” se referă la capcanele proiectate și montate cu intenția de a nu ucide animalul prins în capcană, ci de a-i împiedica mișcările suficient pentru a facilita contactul unui om cu animalul capturat.

2.2.

Parametri

2.2.1.

În scopul evaluării unei metode de prindere în capcană pentru captură sub aspectul conformității cu standardele, este necesară evaluarea bunăstării animalului prins în capcană.

2.2.2.

Parametrii trebuie să includă indicatori de comportament și rănile enumerate la punctele 2.3.1 și 2.3.2.

2.2.3.

Trebuie evaluată amploarea răspunsurilor obținute la fiecare parametru.

2.3.	Indicatori

2.3.1.

Indicatorii de comportament recunoscuți ca indicatori ai unei bunăstări insuficiente la animalele prinse în capcană sunt: (a) mușcături autoadministrate care conduc la răni grave (automutilare); (b) imobilitate excesivă și lipsă de reacție.

2.3.2.

Rănile recunoscute ca indicatori ai unei bunăstări insuficiente la animalele prinse în capcană sunt: (a) fractura; (b) luxația articulară proximală a carpului sau a tarsului; (c) ruptură de tendon sau de ligament; (d) abraziune periostală majoră; (e) hemoragie externă severă sau hemoragie într-o cavitate internă; (f) degenerescență gravă a mușchilor locomotori; (g) ischemie a unui membru; (h) fractură a unui dinte permanent care expune pulpa dentară; (i) leziune oculară, inclusiv ruptura corneei; (j) leziune a măduvei spinării; (k) leziune gravă a unui organ intern; (l) degenerescență a miocardului; (m) amputare; (n) moarte.

2.4.

Praguri O metodă de prindere în capcană pentru captură este conformă standardelor dacă: (a) datele sunt obținute pe un eșantion de minimum 20 de subiecți din aceeași specie țintă și (b) cel puțin 80 % dintre aceste animale nu prezintă nici unul dintre indicatorii enumerați la punctele 2.3.1 și 2.3.2.

3.	CERINȚE APLICABILE METODELOR DE VÂNĂTOARE CU CAPCANE DESTINATE UCIDERII

3.1.	Definiție „Metodele de vânătoare cu capcane destinate uciderii” înseamnă capcanele proiectate și montate cu intenția de a ucide un animal din specia țintă prins în capcană.

3.2.

Parametri

3.2.1.

Perioada de timp până la survenirea inconștienței și a insensibilității produsă de tehnica de ucidere trebuie determinată, iar menținerea acestei stări până la moarte trebuie verificată (adică până la încetarea ireversibilă a funcționării inimii).

3.2.2.

Inconștiența și insensibilitatea trebuie monitorizate prin controlul reflexelor corneene și palpebrale sau a oricăror altor parametri corespunzători dovediți științific (1).

3.3.	Indicatori și durate maxime Durată maximă până la pierderea reflexelor corneene și palpebrale Specii 45 de secunde Mustela erminea 120 de secunde Martes americana Martes zibellina Martes martes 300 de secunde (2) Restul speciilor enumerate la punctul 4.1.

3.4.

Praguri O metodă de prindere în capcană destinată uciderii este conformă standardelor dacă: (a) datele sunt obținute de la un eșantion de minimum 12 de subiecți din aceeași specie țintă și (b) minimum 80 % dintre aceste animale sunt inconștiente și insensibile la expirarea duratei maxim admisibile și rămân în această stare până la moarte.

PARTEA II:   LISTA SPECIILOR ȘI GRAFICUL DE APLICARE

4.	LISTA SPECIILOR LA CARE FACE TRIMITERE ARTICOLUL 3 DIN ACORD ȘI GRAFICUL DE APLICARE

4.1.

Lista speciilor Standardele se aplică următoarelor specii: Denumire comună Specie Coiot Canis latrans Lup Canis lupus Castor american Castor canadensis Castor european Castor fiber Râs roșcat Felix rufus Vidră americană Lutra canadensis Vidră europeană Lutra lutra Râs american Lynx canadensis Râs european Lynx lynx Jder american Martes americana Jderul lui Pennat Martes pennanti Samur Martes zibellina Jder de pădure Martes martes Viezure european Meles meles Hermină Mustela erminea Câine enot Nyctereutes procyonoides Bizam Ondatra zibethicus Raton Procyon lotor Bursuc american Taxidea taxus Se vor include specii ulterior, după caz.

4.2.	Grafic de aplicare

4.2.1.

Conform mențiunilor din articolul 7 din acord, metodele de prindere în capcană trebuie testate pentru a demonstra conformitatea acestora cu standardele și trebuie certificate ca fiind conforme de autoritățile competente ale părților: (a) pentru metodele de prindere în capcană pentru captură, de la trei până la cinci ani de la data intrării în vigoare a acordului, în funcție de prioritățile de testare și de disponibilitatea instalației de testare și (b) pentru metode de prindere în capcană destinată uciderii, la cinci ani de la data intrării în vigoare a acordului.

4.2.2.

În conformitate cu articolul 7 din acord, în maximum trei ani de la expirarea perioadelor menționate la punctul 4.2.1, autoritățile competente din statele părți la acord interzic folosirea capcanelor necertificate conform cu prezentele standarde.

4.2.3.

În cazul în care o autoritate stabilește că rezultatele testării capcanelor nu permit certificarea capcanelor pentru anumite specii sau anumite condiții de mediu, autoritatea competentă poate permite în continuare utilizarea acestor capcane cu titlu provizoriu pe durata continuării cercetărilor pentru selecționarea unor capcane înlocuitoare. Autoritatea competentă notifică, în prealabil, celorlalte părți la acord capcanele autorizate pentru utilizare temporară și stadiul programului de cercetare.

PARTEA III:   LINII DIRECTOARE

5.

LINII DIRECTOARE PENTRU TESTAREA CAPCANELOR ȘI CERCETĂRI PRIVIND DEZVOLTAREA CONTINUĂ A METODELOR DE PRINDERE ÎN CAPCANĂ Pentru a asigura exactitatea și fiabilitatea și pentru a demonstra că metodele de prindere în capcană îndeplinesc cerințele stabilite de standarde, testele metodelor de prindere în capcană trebuie să respecte principiile generale ale bunelor practici experimentale. În cazul în care procedurile de testare sunt definite de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) și aceste proceduri sunt relevante pentru evaluarea conformității metodelor de prindere în capcană cu toate sau o parte dintre cerințele standardelor, procedurile ISO se utilizează în mod corespunzător.

5.1.	Linii directoare generale

5.1.1.

Testele trebuie realizate în conformitate cu protocoale de studiu detaliate.

5.1.2.

Funcționarea mecanismului capcanei trebuie testată.

5.1.3.

Testarea capcanelor pe teren se realizează în special pentru evaluarea selectivității. Testul poate fi folosit și pentru colectarea datelor privind eficiența de prindere și a siguranței utilizatorului.

5.1.4.

Capcanele pentru captură trebuie testate într-un perimetru închis, în special pentru a evalua parametri comportamentali și fiziologici. Capcanele destinate uciderii trebuie testate într-un perimetru închis, în special pentru a identifica inconștiența.

5.1.5.

În cazul testelor efectuate pe teren, capcanele trebuie verificate zilnic.

5.1.6.

Eficiența capcanelor destinate uciderii de a declanșa inconștiența și moartea animalului vizat trebuie evaluată pe animale conștiente și libere, în laborator sau într-un perimetru închis, și prin măsurători pe teren. Trebuie evaluată capacitatea unei capcane de a atinge un organ vital al animalului vizat.

5.1.7.

Este posibilă schimbarea ordinii procedurilor de testare pentru a asigura cea mai eficientă evaluare a capcanelor care fac obiectul testării.

5.1.8.

Capcanele nu trebuie să expună operatorul unor riscuri excesive în condiții de utilizare normală.

5.1.9.

Dacă este cazul, se poate verifica o gamă mai largă de parametri în cadrul testării capcanelor. Testarea pe teren trebuie să includă studii ale efectelor prinderii atât a animalelor din specii vizate, cât și a celor din specii nevizate.

5.2.	Situații de studiu

5.2.1.

Capcana trebuie montată și folosită în conformitate cu instrucțiunile producătorilor sau ale terților.

5.2.2.

Pentru testarea în perimetre închise, se folosește un perimetru care asigură un mediu adecvat pentru animalele din specia vizată, care le permite să se miște și să se ascundă liber și să se comporte normal. Trebuie să permită montarea de capcane și monitorizarea animalelor prinse. Capcana trebuie montată în așa fel încât să poată fi realizată înregistrarea audio-video a întregului episod al prinderii.

5.2.3.

Pentru testarea pe teren, trebuie alese amplasamente reprezentative ale celor folosite în practica vizată. Deoarece selectivitatea capcanei și orice efecte adverse posibile ale capcanei asupra speciilor nevizate sunt motive importante pentru a efectua o testare pe teren, amplasamentele pentru testarea pe teren trebuie alese în habitate diferite în care există probabilitatea întâlnirii speciilor nevizate. Se fac fotografii ale fiecărei capcane, ale montării și mediului general al acesteia. Numărul de identificare al fiecărei capcane trebuie să fie inclus în înregistrarea fotografică înainte și după declanșarea capcanei.

5.3.	Personalul însărcinat cu studiile

5.3.1.

Personalul însărcinat cu studiile trebuie să fie calificat și instruit corespunzător.

5.3.2.

Printre membrii personalului de testare trebuie să existe cel puțin o persoană cu experiență în folosirea capcanelor și capabilă să prindă animalele folosite la testare, precum și cel puțin o persoană cu experiență în fiecare dintre metodele de evaluare a bunăstării pentru capcanele de captură și a inconștienței pentru capcanele destinate uciderii. De exemplu, evaluarea răspunsurilor comportamentale la prinderea în capcană și în special a aversiunii trebuie realizate de o persoană cu instruire corespunzătoare, familiarizată cu interpretarea acestui tip de date.

5.4.	Animalele folosite la testarea capcanelor

5.4.1.

Animalele folosite pentru testarea în perimetre închise trebuie să fie sănătoase și reprezentative pentru cele care pot fi întâlnite în natură. Animalele folosite nu trebuie să fi avut experiențe anterioare cu capcana testată.

5.4.2.

Înaintea testării capcanelor, animalele trebuie adăpostite în condiții corespunzătoare și trebuie să li se ofere hrană și apă adecvate. Animalele nu trebuie adăpostite într-un mod care aduce atingere bunăstării lor.

5.4.3.

Animalele trebuie să se aclimatizeze cu incinta de testare înaintea începerii testării.

5.5.	Observații

5.5.1.

Comportament

5.5.1.1.

Observațiile privind comportamentul trebuie efectuate de o persoană instruită, în special cu privire la cunoașterea etologiei speciilor.

5.5.1.2.

Aversiunea poate fi evaluată prin prinderea unui animal într-o situație determinată, apoi prin reexpunerea animalului la capcana respectivă și evaluarea comportamentului său.

5.5.1.3.

Trebuie avut grijă să se diferențieze răspunsurile la stimuli suplimentari de răspunsurile la capcană sau la situația în cauză.

5.5.2.

Fiziologie

5.5.2.1.

Unele animale trebuie dotate cu dispozitive de înregistrare telemetrică (ritm cardiac, frecvență respiratorie) înainte de testare. Montarea dispozitivului trebuie să aibă loc cu mult timp înainte de prinderea animalului, pentru a permite acestuia să se recupereze după tulburările suferite în această operațiune.

5.5.2.2.

Trebuie luate toate măsurile de precauție pentru a limita observațiile inadecvate sau subiective, în special cele datorate interferenței umane în procesul de colectare a datelor.

5.5.2.3.

Recoltarea probelor biologice (de sânge, urină, salivă) trebuie să se realizeze în momentele oportune în raport cu prinderea și cu evoluția în timp a parametrilor care fac obiectul evaluării. De asemenea, trebuie colectate și date de control obținute de la animale ținute în alte locuri în condiții bune și pentru activități diferite, date de bază dinainte de prinderea în capcană și unele date de referință după stimulări extreme (cum ar fi un test de declanșare cu hormonul adrenocorticotrofic).

5.5.2.4.

Toate probele biologice trebuie prelevate și stocate conform celor mai bune cunoștințe, pentru a asigura conservarea înaintea analizei.

5.5.2.5.

Metodele analitice folosite trebuie validate.

5.5.2.6.

Pentru capcanele destinate uciderii, în cazul unor examene neurologice folosind reflexe (precum durere sau ochi) efectuate în combinație cu EEG și/sau VER sau SER, acestea se efectuează de un expert, pentru a oferi informații relevante privind starea de conștiență a unui animal sau eficacitatea tehnicii de ucidere.

5.5.2.7.

Atunci când animalele nu sunt inconștiente sau insensibile pe durata descrisă în protocolul de testare, trebuie ucise într-un mod care să implice o suferință minimă.

5.5.3.

Răni și patologie

5.5.3.1.

Fiecare animal care este supus testării trebuie examinat cu atenție pentru a i se evalua orice rană. Examenele radiografice trebuie realizate pentru a confirma posibile fracturi.

5.5.3.2.

Trebuie realizate examene patologice detaliate ulterioare asupra animalelor decedate. Examenele post-mortem trebuie realizate conform practicilor de examinare veterinară, de către un medic veterinar cu experiență.

5.5.3.3.

Organele și/sau regiunile afectate trebuie examinate macroscopic și histologic, după caz.

5.6.

Raport

5.6.1.

Raportul de studiu trebuie să conțină informațiile relevante privind condițiile, materialele și metodele și, în special: (a) descrierea tehnică a proiectării capcanei, inclusiv materialele de construcție; (b) instrucțiunile de utilizare ale producătorului; (c) descrierea condițiilor de testare; (d) condițiile meteorologice, în special temperatura și grosimea stratului de zăpadă; (e) personalul de testare; (f) numărul de animale și de capcane utilizate pentru testare; (g) numărul total de animale capturate din specii vizate și nevizate și abundența lor relativă, clasificată ca rară, comună sau abundentă în zona respectivă; (h) selectivitatea; (i) detalii ale dovezilor de declanșare a capcanelor și de rănire a unui animal care nu a fost prins; (j) observații comportamentale; (k) valori ale fiecărui parametru fiziologic măsurat și a metodologii; (l) descrierea rănilor și examene post-mortem; (m) timpul scurs până la pierderea cunoștinței și a sensibilității și (n) analize statistice.

PARTEA IV:   CERCETAREA

6.

PROGRAMELE DE CERCETARE ÎN SCOPUL ÎMBUNĂTĂȚIRII STANDARDELOR O gamă adecvată de parametri care indică nivelul de bunăstare a animalelor prinse trebuie evaluată în cursul testării sistemelor de prindere. În timp ce astfel de parametri, în special parametri comportamentali și fiziologici suplimentari, nu au fost dezvoltați și utilizați pentru o diversitate de specii, utilizarea lor în prezentele standarde pentru speciile luate în considerare trebuie verificată prin studii științifice realizate pentru a determina nivelul de bază, intervalele de răspuns și alte măsuri relevante.

6.1.

Obiective Cercetările promovate și încurajate de părți în temeiul articolului 9 trebuie direcționate, în special, spre stabilirea unui nivel de bază și a datelor de referință necesare pentru stabilirea pragurilor parametrilor suplimentari sau pentru evaluarea relevanței măsurării altor parametri ai bunăstării, neincluși în prezent în domeniul de aplicare a secțiunii 2.3 din prezentele standarde, inclusiv numeroși indicatori comportamentali și fiziologici.

6.2.

Programe de cercetare specifice pentru anumite specii Pentru a îmbunătăți cunoștințele științifice în domeniul evaluării bunăstării animalelor prinse cu capcane, fiecare parte promovează cercetarea continuă pentru speciile enumerate în următorul tabel, care urmează să fie completat în termenul definit după intrarea în vigoare a acordului. Specii Parte responsabilă Termen Ondatra zibethicus Comunitatea Europeană 3 ani Procyon lotor Canada 3 ani Martes zibellina Rusia 3 ani

6.3.	Parametri speciali de studiat

6.3.1.

Parametrii care trebuie studiați includ, în special: (a) răspunsuri comportamentale după prindere, inclusiv vocalizări, panică extremă, întârzieri înainte de întoarcerea la comportamentul normal după eliberarea din capcană și aversiunea. La testarea aversiunii trebuie evaluată intensitatea evitării sau a opunerii la apropierea de situația de prindere în capcană trăită anterior și (b) parametri fiziologici, inclusiv ritmul cardiac și aritmia, precum și parametri biochimici (măsuri ale sângelui, urinei sau salivei) în funcție de specie, inclusiv concentratiile de glucocorticoizi si de prolactina, activitatea creatinkinazei, lactatdehidrogenaza (LDH) (și, eventual, izoenzima 5) și nivelele de beta-endorfina (dacă există teste).

6.3.2.

Amploarea răspunsului în cazul parametrilor fiziologici se referă la niveluri de bază și extreme, în funcție de timp.

6.3.3.

Nivelul de bază se referă la cantitatea, concentrația sau rata variabilei fiziologice respective în cazul în care animalul nu este tulburat de condițiile de mediu. Pentru variabilele fiziologice care se modifică în câteva secunde sau minute, acest nivel de bază trebuie să se refere la o activitate dată, de exemplu poziția culcat, în picioare, în mers, în fugă sau în săritură. Nivelul extrem se referă la apropierea de nivelul maxim sau minim pentru aceste animale. Răspunsurile fiziologice menționate anterior se pot observa la toate mamiferele, însă nivelurile exacte de bază și extreme și modelul de modificare între ele trebuie determinat pentru fiecare specie testată.

6.3.4.

Măsura răspunsurilor fiziologice care indică un nivel insuficient de bunăstare se realizează în cazul în care valoarea obținută se îndepărtează mult de nivelul normal pe o perioadă semnificativă de timp.

6.4.	Monitorizarea programelor de cercetare Comitetul monitorizează și coordonează cercetările promovate și încurajate de părți în temeiul articolului 9.

---

(1)  În cazurile în care se impun teste suplimentare pentru a stabili dacă metodele de prindere sunt conforme standardelor, se pot efectua electroencefalograme (EEG), răspunsuri evocate vizuale (VER) și răspunsuri evocate auditive (SER).

(2)  Comitetul evaluează durata maximă în cadrul evaluării făcute la 3 ani de la intrarea în vigoare menționată în articolul 9 litera (b), în cazul în care datele justifică o asemenea măsură, în vederea adaptării duratei maxime cerute în funcție de specie și pentru reducerea duratei maxime de 300 de secunde la 180 de secunde și definirea unui termen rezonabil de aplicare.

---

ANEXA II

1.

Acordul interimar privind comerțul și măsurile conexe între Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, încheiat la Bruxelles, la 17 iulie 1995, intră în vigoare la 1 februarie 1996.

2.	Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, încheiat la Corfu, la 24 iunie 1994.

3.	Acordul privind comerțul și relațiile comerciale între Federația Rusă și Canada, intrat în vigoare la 29 decembrie 1992.

---

ANEXA III

INSTANȚA DE ARBITRAJ

Articolul 1

Partea reclamantă notifică comitetului dorința de a supune litigiul arbitrajului, în temeiul articolului 15 din acord. Notificarea trebuie să includă subiectul arbitrării și, în special, dispozițiile acordului care fac obiectul interpretării sau aplicării în cazul respectiv.

Articolul 2

(1)   Instanța de arbitraj este formată din trei membri.

(2)   În litigiile dintre două părți, fiecare dintre acestea desemnează un arbitru. În litigiile dintre mai mult de două părți, părțile care au aceleași interese desemnează în comun, prin consens, un arbitru. În orice caz, cei doi arbitri astfel desemnați numesc prin consens un al treilea arbitru ca președinte al instanței de arbitraj.

(3)   Președintele instanței de arbitraj nu trebuie:

(a)	să fie un resortisant al părților la litigiu;

(b)	să aibă legătură cu una dintre părțile la litigiu sau

(c)	să se fi ocupat deja cu litigiul în cauză într-o altă calitate.

(4)   Orice post vacant în instanța de arbitraj trebuie ocupat conform procedurii prevăzute pentru numirea inițială.

Articolul 3

În cazul în care, în termen de 60 de zile de la numirea arbitrilor de către părți, președintele instanței de arbitraj nu a fost numit, oricare dintre părți poate solicita numirea acestuia de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

Articolul 4

(1)   Instanța de arbitraj adoptă decizii în strictă conformitate cu dispozițiile acordului, cu dreptul internațional și cu mandatul următor:

(2)   Instanța de arbitraj trebuie să se asigure că reclamația este bine fondată de fapt și de drept.

Articolul 5

(1)   Cu excepția cazului în care părțile la litigiu ajung la un acord în sens contrar, instanța de arbitraj își adoptă regulamentul de procedură.

(2)   Regulamentul de procedură al instanței de arbitraj trebuie să fie, în orice caz, în conformitate cu prezenta anexă, cu domeniul de aplicare al deciziilor instanței de arbitraj și cu principiile de echitate procedurală din dreptul și jurisprudența internaționale.

Articolul 6

Părțile în litigiu facilitează munca instanței de arbitraj prin toate mijloacele care le stau la dispoziție și, în special:

(a)	îi furnizează toate documentele, informațiile și facilitățile relevante, respectând reglementările legale și administrative naționale și

(b)	îi permit, în cazul în care este necesar, să cheme martori sau experți și să accepte dovezile furnizate de aceștia.

Articolul 7

Părțile în litigiu și arbitrii păstrează confidențialitatea informațiilor primite cu acest titlu în cadrul procedurii de arbitrare.

Articolul 8

Părțile în litigiu suportă costurile procedurilor de arbitrare, inclusiv onorariile arbitrilor și costurile de călătorie, pe cele legate de serviciile de traducere și de secretariat și alte costuri, în părți egale.

Articolul 9

Instanța de arbitraj poate audia și decide asupra cererilor reconvenționale ce decurg direct din obiectul litigiului.

Articolul 10

Instanța de arbitraj adoptă decizii atât în ceea ce privește procedura, cât și asupra fondului, cu votul majorității membrilor săi. Distribuirea voturilor este secretă.

Articolul 11

(1)   Instanța de arbitraj adoptă decizii la maximum 180 de zile de la data numirii președintelui.

(2)   Cu condiția acordului părților la litigiu, instanța de arbitraj poate amâna, în unanimitate, adoptarea unei decizii.

Articolul 12

(1)   Adoptarea unei decizii de către instanța de arbitraj trebuie să fie însoțită de o expunere în scris a concluziilor și motivelor pe care se bazează aceasta.

(2)   Litigiile privind interpretarea sau modalitatea de aplicare a deciziei instanței de arbitraj pot fi supuse de fiecare parte la litigiu instanței de arbitraj care adoptă decizia.

Articolul 13

Deciziile instanței arbitrale sunt definitive, obligatorii pentru părțile la litigiu și nu pot face obiectul unei căi de atac.

---

ANEXA IV

DECLARAȚIILE PĂRȚILOR

Declarația Guvernului Canadei privind o perioadă de eliminare accelerată a capcanelor metalice convenționale de picior cu dinți

Luând în considerare obiectivele Acordului privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime (denumit în continuare „acordul”) și în temeiul articolului 7 din acord, Canada declară că:

1.	Folosirea capcanelor metalice de picior cu dinți se interzice în Canada pentru următoarele specii începând cu data intrării în vigoare a acordului: Martes americana Mustela erminea Castor canadensis Ondatra zibethicus Martes pennanti Taxidea taxus Lutra canadensis

2.

(a) Pe baza rezultatelor testelor disponibile, folosirea capcanelor metalice de picior cu dinți se interzice pentru restul speciilor canadiene enumerate în anexa I la acord, după cum urmează: Canis latrans Felis rufus Procyon lotor Canis lupus Lynx canadensis (b) Interdicția intră în vigoare: (i) la sfârșitul sezonului de teste pe teren care începe în octombrie 1999 sau (ii) la sfârșitul perioadei necesare pentru testare și aplicare, conform definiției de la litera (c). (c) „Perioada necesară pentru testare și aplicare”, menționată la punctul 2 litera (b) punctul (ii), este de două sezoane complete de testare pe teren plus un an după încheierea celui de-al doilea sezon de testare pe teren, începând cu încheierea finală a acordului de către Consiliul Uniunii Europene. (d) Pentru Canada, un sezon de testare pe teren [menționat la punctul 2 litera (b) punctul (i) și la punctul 2 litera (c)] începe la 1 octombrie și se încheie la 31 martie.

3.

Luând în considerare punctul 2 litera (b), prezenta declarație produce efecte în perioada dintre încheierea finală a acordului de către Consiliul Uniunii Europene și intrarea în vigoare a acordului, sub rezerva aplicării acordului (inclusiv, pentru mai multă siguranță, a declarațiilor anexate) în conformitate cu condițiile prevăzute în textul său, de către Comunitatea Europeană.

Declarația Comunității Europene

Comunitatea Europeană consideră că semnarea Acordului privind standardele internaționale pentru vânătoarea cu capcane fără cruzime constituie un progres important în asigurarea unui nivel suficient de bunăstare pentru animalele prinse în capcană.

Prin urmare, Comunitatea Europeană confirmă că nu va lua nici o măsură de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3254/91 al Consiliului pe perioada necesară în mod rezonabil pentru ratificarea acordului și, după ratificare, atât timp cât acordul rămâne în vigoare și este aplicat conform dispozițiilor sale.

---