07/Volumul 007

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

---

---

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă. În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31999L0023

---

L 104/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/23/CE A COMISIEI

din 9 aprilie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 93/33/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate a vehiculelor cu motor cu două sau cu trei roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea vehiculelor cu motor cu două sau trei roți (1), modificată de Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și Suediei, în special articolul 16,

având în vedere Directiva 93/33/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate a vehiculelor cu motor cu două sau cu trei roți (2), în special articolul 4,

(1)

întrucât Directiva 93/33/CEE este una dintre directivele distincte ale procedurii comunitare de omologare, introduse prin Directiva 92/61/CEE; întrucât dispozițiile Directivei 92/61/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice ale vehiculelor se aplică, în consecință, acestei directive;

(2)

întrucât dezvoltarea tehnologică permite în prezent o adaptare a Directivei 93/33/CEE a Consiliului la progresul tehnic; întrucât, în vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare a sistemului de omologare ca întreg, este necesar, în consecință, să se clarifice sau să se completeze anumite dispoziții ale directivei;

(3)

întrucât, în acest scop, este necesar să se adapteze dispozițiile referitoare la unghiul de blocare al direcției vehiculelor cu motor cu patru roți și cele referitoare la scoaterea cheii din dispozitivele de tip 3, destinate montării pe vehiculele cu motor cu trei și patru roți; întrucât, de asemenea, se consideră necesar să se permită montarea pe vehiculele cu motor cu două și trei roți a unor dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate, care sunt omologate pentru autovehiculele cu patru roți;

(4)	întrucât măsurile prevăzute în această directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic înființat prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3), modificată ultima dată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 93/33/CEE se modifică prin prezenta în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Cu începere de la 1 ianuarie 2000, statele membre, din motive legate de dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate:

—	nu refuză, pentru un tip de vehicul cu două sau trei roți sau pentru un tip de dispozitiv de protecție destinat prevenirii utilizării neautorizate, să acorde omologarea CE;

—	nu interzic înregistrarea, vânzarea sau punerea în exploatare a vehiculelor cu motor cu două sau trei roți sau vânzarea sau punerea în exploatare a dispozitivelor de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate,

dacă dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate respectă cerințele Directivei 93/33/CEE modificată de prezenta directivă.

(2)   Cu începere de la 1 iulie 2000, statele membre refuză să acorde omologarea CE pentru orice tip de vehicul cu motor cu două sau trei roți din motive legate de dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate sau pentru orice tip de dispozitive de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate, dacă cerințele Directivei 93/33/CEE modificată de prezenta directivă, nu sunt respectate.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 decembrie 1999, dispozițiile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2000.

Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre determină modul în care se va face această trimitere.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 225, 10.8.1992, p. 72.

(2)  JO L 188, 29.7.1993, p. 32.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

---

ANEXĂ

1.	La punctul 3.1 se adaugă următorul text: „Dispozitivele de protecție destinate prevenirii utilizării neautorizate omologate pentru autovehiculele din categoriile M1 și N1 în conformitate cu Directiva 74/61/CEE pot fi montate, de asemenea, și pe autovehiculele cu două și trei roți.”

2.

Punctul 3.11 se înlocuiește cu următorul text: „3.11. Dacă este de tipul 1, 2 sau 3 dispozitivul de protecție trebuie proiectat în așa fel încât direcția să poată fi blocată numai la un unghi de 20o spre stânga și/sau spre dreapta față de poziția drept înainte, cu excepția dispozitivelor destinate montării pe autovehicule cu trei și patru roți.”

3.

Punctul 4.1.2 se înlocuiește cu următorul text: „4.1.2. În cazul dispozitivelor de protecție tip 3, trebuie să nu poată fi posibilă preîncărcarea dispozitivului de blocare prin acțiunea utilizatorului vehiculului asupra piesei, combinată cu sau adăugată la rotirea cheii de contact. În afara condițiilor prevăzute la punctul 3.2.3 și cu excepția autovehiculelor cu trei și patru roți, nu trebuie să existe posibilitatea scoaterii cheii după preîncărcarea dispozitivului de blocare.”

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6

---

31999L0024

---

L 104/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/24/CE A COMISIEI

din 9 aprilie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 93/32/CEE a Consiliului privind dispozitivele de susținere pentru pasageri montate pe vehiculele cu motor cu două roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea vehiculelor cu motor cu două sau trei roți (1), modificată de Actul de aderare al Austriei, al Finlandei și al Suediei, în special articolul 16,

având în vedere Directiva 93/32/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivul de susținere pentru pasageri montate pe vehicule cu motor cu două roți (2), în special articolul 3,

(1)	întrucât Directiva 93/32/CEE este una dintre directivele distincte ale procedurii comunitare de omologare introduse prin Directiva 92/61/CEE; întrucât, în consecință, dispozițiile Directivei 92/61/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice ale vehiculelor se aplică acestei directive;

(2)

întrucât progresele tehnologice permit în prezent adaptarea Directivei 93/32/CEE la progresul tehnic; întrucât, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemului de omologare ca întreg, este necesar, în consecință, să se clarifice în continuare sau să se completeze anumite dispoziții ale directivei;

(3)	întrucât, în acest scop, este necesar să se adapteze dispozițiile referitoare la fixarea chingii și, de asemenea, trimiterile din partea B din documentul informativ;

(4)	întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic înființat prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3), modificată ultima dată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ

Articolul 1

Anexa la Directiva 93/32/CEE se modifică prin prezenta în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Cu începere de la 1 ianuarie 2000, din motive legate de dispozitivul de susținere pentru pasageri, statele membre:

—	nu refuză, pentru un tip de vehicul cu două roți sau un tip de dispozitiv de susținere pentru pasageri, să acorde omologarea CE;

—	nu interzic înregistrarea, vânzarea sau punerea în exploatare a vehiculelor cu motor cu două roți sau vânzarea sau punerea în exploatare a dispozitivelor de susținere pentru pasageri,

dacă dispozitivele de susținere pentru pasageri respectă cerințele Directivei 93/32/CEE a Consiliului, modificată de prezenta directivă.

(2)   Cu începere de la 1 iulie 2000, statele membre refuză să acorde omologarea CE pentru orice tip de vehicul cu motor cu două roți din motive legate de dispozitivele de susținere pentru pasageri sau pentru orice tip de dispozitiv de susținere pentru pasageri dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 93/32/CEE, modificată de prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 decembrie 1999, dispozițiile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2000.

La adoptarea de către statele membre a acestor dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre determină modul în care se va face această trimitere.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 225, 10.8.1992, p. 72.

(2)  JO L 188, 29.7.1993, p. 28.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

---

ANEXĂ

1.

Punctul 1.1 este înlocuit cu următorul: „1.1. Chinga Chinga trebuie fixată de șa sau de o altă piesă conectată la cadru, astfel încât ea să poată fi utilizată cu ușurință de către pasager. Chinga și dispozitivul său de fixare trebuie proiectate în așa fel încât să suporte, fără să se rupă, o forță de tracțiune verticală de 2 000 N aplicată static pe centrul suprafeței chingii cu o presiune maximă de 2 Mpa.”

2.	În apendicele 1, partea B a documentului informativ este înlocuită de următorul text: „— Partea B: — 1.4 până la 1.4.2 inclusiv.”

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

9

---

31999L0025

---

L 104/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/25/CE A COMISIEI

din 9 aprilie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 93/34/CEE a Consiliului privind inscripționările legale pentru vehiculele cu motor cu două sau trei roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea vehiculelor cu motor cu două sau trei roți (1), modificată de Actul de aderare al Austriei, al Finlandei și al Suediei, în special articolul 16,

având în vedere Directiva 93/34/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind inscripționările legale pentru vehiculele cu motor cu două sau trei roți (2), în special articolul 3,

(1)

întrucât Directiva 93/34/CEE este una dintre directivele distincte ale procedurii comunitare de omologare, introduse prin Directiva 92/61/CEE; întrucât, în consecință, dispozițiile Directivei 92/61/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice ale vehiculelor se aplică prezentei directive;

(2)

întrucât progresele tehnologice permit în prezent adaptarea Directivei 93/34/CEE la progresul tehnic; întrucât, pentru a asigura funcționarea adecvată a sistemului de omologare ca întreg, este necesar, în consecință, să se clarifice în continuare sau să se completeze anumite dispoziții ale directivei;

(3)	întrucât, în acest scop, este necesar să se adapteze anumite simboluri utilizate și să se clarifice anumite cerințe privind simbolurile și caracterele care urmează să fie utilizate pentru indicarea inscripționărilor legale de pe placa cu datele producătorului;

(4)	întrucât măsurile prevăzute la prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic înființat prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3), modificată ultima dată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ

Articolul 1

Anexa la Directiva 93/34/CEE se modifică prin prezenta în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Cu începere de la 1 ianuarie 2000, din motive legate de inscripționările legale, statele membre:

—	nu refuză, pentru un tip de vehicul cu două sau trei roți, să acorde omologarea CE;

—	nu interzic înregistrarea, vânzarea sau punerea în exploatare a vehiculelor cu motor cu două sau trei roți,

dacă inscripționările legale respectă cerințele Directivei 93/34/CEE a Consiliului, modificată de prezenta directivă.

(2)   Cu începere de la 1 iulie 2000, statele membre refuză să acorde omologare CE pentru orice tip de autovehicul cu două sau trei roți din motive legate de inscripționările legale dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 93/34/CEE, modificată de prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 decembrie 1999, dispozițiile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2000.

La adoptarea de către statele membre a acestor dispoziții, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre determină modul în care se va face această trimitere.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 225, 10.8.1992, p. 72.

(2)  JO L 188, 29.7.1993, p. 38.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

---

ANEXĂ

1.	Punctul 2.1.4 se înlocuiește cu următorul text: „2.1.4. nivelul static al sunetului:… dB(A)… min-1.”

2.

Punctul 3.1.1.2 se înlocuiește cu următorul text: „3.1.1.2. cea de-a doua parte constă din șase caractere (litere sau cifre) în scopul descrierii caracteristicilor generale ale vehiculului (tip, variantă și versiune). Dacă producătorul nu utilizează unul sau mai multe dintre aceste caractere, spațiile neutilizate trebuie completate cu caractere alfanumerice, producătorul având libertatea să le aleagă pentru fiecare vehicul.”

3.

Punctul 3.1.2 se înlocuiește cu următorul text: „3.1.2. numărul de identificare a vehiculului trebuie să ocupe, ori de câte ori este posibil, un singur rând. Începutul și sfârșitul acestui rând trebuie marcate printr-un simbol care să nu fie nici o cifră arabă, nici o majusculă latină și nici să nu poată fi confundat cu oricare dintre aceste caractere. În mod excepțional și din motive tehnice numărul poate să ocupe și două rânduri. Totuși, în acest caz, nu trebuie să existe nici o separare în interiorul oricăreia dintre cele trei părți, iar începutul și sfârșitul fiecărui rând trebuie marcate cu un simbol care să nu fie nici o cifră arabă, nici o majusculă latină și nici să nu poată fi confundat cu oricare dintre aceste caractere. Introducerea simbolului menționat în interiorul unui rând, între cele trei părți (punctul 3.1.1) este, de asemenea, autorizată. Între caractere nu trebuie să existe spații.”

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12

---

31999L0026

---

L 118/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/26/CE A COMISIEI

din 20 aprilie 1999

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 93/94/CEE a Consiliului privind spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate la autovehiculele cu două sau trei roți

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (1), modificată de Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 16,

având în vedere Directiva 93/94/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate la autovehiculele cu două sau trei roți (2), în special articolul 3,

(1)	întrucât Directiva 93/94/CEE este una dintre directivele distincte ale procedurii comunitare de omologare introduse prin Directiva 92/61/CEE; întrucât dispozițiile Directivei 92/61/CEE privind sistemele, componente și unitățile tehnice ale vehiculelor se aplică în consecință și acelei directive;

(2)	întrucât dezvoltarea tehnologică permite acum o adaptare a Directivei 93/94/CEE a Consiliului la progresul tehnic; întrucât, pentru a asigura funcționarea corectă a sistemului de omologare completă, este necesar să se clarifice sau să se completeze anumite dispoziții ale respectivei directive;

(3)

întrucât, în acest sens, este necesară adaptarea dispozițiilor referitoare la condițiile de încărcare ale vehiculelor atunci când se măsoară înclinația și cele referitoare la dimensiunile spațiilor destinate montării plăcuței de înmatriculare din spate la cvadricicluri prevăzute cu o caroserie, precum și pentru alinierea figurii 1 la poziția reală a vehiculelor în timpul testelor și pentru o mai bună menționare a anumitor referințe în formularul descriptiv;

(4)	întrucât măsurile stabilite în această directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic înființat prin articolul 13 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3), modificată ultima dată de Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 93/94/CEE se modifică prin prezenta în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   În ceea ce privește spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate, începând cu 1 ianuarie 2000, statele membre nu pot:

—	refuza să acorde omologarea CE pentru un tip de autovehicul cu două sau trei roți;

—	interzice înmatricularea, vânzarea sau punerea în circulație a autovehiculelor cu două sau trei roți,

dacă spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate respectă cerințele Directivei 93/94/CEE, modificată de prezenta directivă.

(2)   Cu începere de la 1 ianuarie 2000, statele membre refuză să acorde omologarea CE pentru orice fel de autovehicul cu două sau trei roți dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 93/94/CEE, modificată de prezenta directivă, privind spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate.

Articolul 3

(1)   Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la data de 31 decembrie 1999, dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive. Acestea informează imediat Comisia cu privire la acestea.

Statele membre aplică respectivele dispoziții de la 1 ianuarie 2000.

La adoptarea de către statele membre a acestor dispoziții, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modul în care urmează să fie făcută această trimitere.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 225, 10.8.1992, p. 72.

(2)  JO L 311, 14.12.1993, p. 83.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 11, 16.1.1999, p. 25.

---

ANEXA

1.	Punctul 1.1 se înlocuiește cu următorul text: „1.1. Mopede și cvadricicluri ușoare fără caroserie.”

2.	Punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „1.2. Motociclete, tricicluri cu o putere maximă de 15 kW și cvadricicluri, altele decât cele ușoare, fără caroserie.”

3.	Punctul 1.3 se înlocuiește cu următorul text: „1.3. Tricicluri cu o putere maximă mai mare de 15 kW, cvadricicluri ușoare prevăzute cu o caroserie și cvadricicluri, altele decât cele ușoare prevăzute cu o caroserie.”

4.	Punctul 3.1.2 se înlocuiește cu următorul text: „3.1.2. poate să fie înclinată față de verticală cu nu mai mult de 30o, cu vehiculul neîncărcat, atunci când plăcuța de suport a numărului de înmatriculare este orientată în sus;”.

5.	Punctul 3.1.3 se înlocuiește cu următorul text: „3.1.3. poate să fie înclinată față de verticală cu nu mai mult de 15o, cu vehiculul neîncărcat, atunci când plăcuța de suport a numărului de înmatriculare este orientată în jos;”.

6.	Punctul 4.1 se înlocuiește cu următorul text: „4.1. Nici un punct din cadrul spațiului destinat montării plăcuței de înmatriculare nu poate fi cu mai mult de 1,5 m deasupra solului atunci când vehiculul nu este încărcat.”

7.	Punctul 5.1 se înlocuiește cu următorul text: „5.1. Nici un punct din cadrul spațiului destinat montării plăcuței de înmatriculare nu va fi la o înălțime mai mică de 0,20 m sau de raza roții deasupra solului dacă aceasta este mai mică de 0,20 m, atunci când vehiculul nu este încărcat.”

8.	Figura 1 se înlocuiește cu următoarea: „

9.

Apendicele 1 se înlocuiește cu următorul text: „ Apendicele 1 Formular descriptiv privind spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate la un tip de autovehicul cu două sau trei roți (se anexează la cererea pentru omologarea de tip pentru componente atunci când se depune separat față de cererea pentru omologarea de tip pentru vehicul) Comanda nr. (atribuit de solicitant): Cererea pentru omologarea de tip pentru componente privind spațiul destinat montării plăcuței de înmatriculare din spate la un tip de autovehicul cu două sau trei roți trebuie să conțină informațiile stabilite în anexa II la Directiva 92/61/CEE a Consiliului partea A secțiunile: — 0.1; — 0.2; — 0.4-0.6; — 2.2; — 2.2.1; — 9.6; — 9.6.1. ”

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

16

---

31999L0028

---

L 118/53

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/28/CE A COMISIEI

din 21 aprilie 1999

de modificare a anexei la Directiva 92/14/CEE a Consiliului privind limitarea exploatării avioanelor care intră sub incidența anexei 16 volumul 1 capitolul 2 partea a II-a la Convenția privind aviația civilă internațională, ediția a II-a (1988)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/14/CEE a Consiliului din 2 martie 1992 privind limitarea exploatării avioanelor care intră sub incidența anexei 16, volumul 1, capitolul 2, partea a II-a la Convenția privind aviația civilă internațională, ediția a II-a (1988) (1), modificată ultima dată prin Directiva 98/20/CE (2), în special articolul 9a,

(1)	Întrucât articolul 3 din Directiva 92/14/CEE exceptează avioanele enumerate în anexa la această directivă cu condiția, în special, ca acestea să continue să fie utilizate de persoane fizice sau juridice stabilite în țara de înregistrare a perioadei de referință;

(2)	Întrucât articolul 9a din Directiva 92/14/CEE prevede o procedură simplificată ce permite modificarea anexei pentru a se asigura respectarea totală a criteriilor de acordare a acestei exceptări;

(3)	Întrucât unele avioane incluse în anexă au fost distruse, și altele au fost radiate din registrul țării în curs de dezvoltare în care au fost înmatriculate, modificările anexei fiind așadar necesare;

(4)	Întrucât dispozițiile din prezenta directivă sunt în concordanță cu avizul Comitetului de reglementare a siguranței în aviație stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (3)  (4), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2176/96 al Comisiei (5),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 92/14/CEE se modifică prin prezenta în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 1 septembrie 1999. Ele informează de îndată Comisia despre aceasta.

La adoptarea de către statele membre a acestor dispoziții, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 76, 23.3.1992, p. 21.

(2)  JO L 107, 7.4.1998, p. 4.

(3)  JO L 373, 31.12.1991, p. 4.

(4)  Ședința Comitetului de reglementare a siguranței în aviație din 2 februarie 1999.

(5)  JO L 291, 14.11.1996, p. 15.

---

ANEXĂ

Următoarele avioane se elimină din anexă:

EGIPT

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
19843	B-707-336C	SU-PBA	Air Memphis

LIBAN

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
20260	B-707-3B4C	OD-AFE	MEA
19967	B-707-347C	OD-AGV	MEA

LIBERIA

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
45686	DC8F-55	EL-AJQ	Liberia World Airlines

MAROC

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
20471	B727-2B6	CN-CCG	Royal Air Maroc
21214	B737-2B6	CN-RMI	Royal Air Maroc
21215	B737-2B6	CN-RMJ	Royal Air Maroc
21216	B737-2B6	CN-RMK	Royal Air Maroc

NIGERIA

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
19664	B707-338C	5N-VRG	Air Tours

ZIMBABWE

Număr de serie	Tip	Înregistrare	Operator
18930	B707-330B	Z-WKU	Air Zimbabwe
45821	DC8F-55	Z-WMJ	Affretair

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

18

---

31999L0035

---

L 138/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/35/CE A CONSILIULUI

din 29 aprilie 1999

privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranță a serviciilor regulate de feriboturi cu punte ruliu și ambarcațiuni rapide de pasageri

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 189c din tratat (3),

(1)	întrucât, în cadrul politicii comune de transport, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți siguranța în transportul maritim de pasageri;

(2)

întrucât Comunitatea este preocupată în mod serios de accidentele maritime în care sunt implicate feriboturi cu punte ruliu, care au dus la pierderi masive de vieți omenești; întrucât persoanele care utilizează feriboturi cu punte ruliu și ambarcațiuni rapide de pasageri în întreaga Comunitate au dreptul să pretindă și să se poată bizui pe un nivel corespunzător de siguranță;

(3)

întrucât Consiliul a invitat Comisia, în rezoluția acestuia din 22 decembrie 1994 privind siguranța feriboturilor de pasageri roll on/roll off (4), să înainteze propuneri pentru o expertiză obligatorie și un regim de expertiză și control pentru siguranța tuturor feriboturilor de pasageri cu punte ruliu, care operează spre și dinspre porturile comunitare, inclusiv dreptul de investigare a accidentelor maritime;

(4)	întrucât, având în vedere, în special, dimensiunea pieței interne de transport maritim de pasageri, acțiunea la nivel comunitar este modul cel mai eficient de a stabili un nivel minim de siguranță pentru nave în întreaga Comunitate;

(5)

întrucât acțiunea la nivel comunitar este cel mai bun mod de a asigura aplicarea armonizată a unor principii convenite în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI), evitând astfel denaturarea concurenței între diferitele porturi comunitare și între feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri;

(6)

întrucât, având în vedere principiul proporționalității, o directivă a Consiliului este instrumentul juridic corespunzător, deoarece prevede un cadru pentru aplicarea unitară și obligatorie de către statele membre a standardelor comune de siguranță, lăsând în același timp fiecărui stat membru dreptul de a decide care sunt instrumentele de punere în aplicare cele mai potrivite pentru sistemul intern al acestuia;

(7)

întrucât siguranța navelor este în principal responsabilitatea statelor pavilionului; întrucât fiecare stat membru trebuie să asigure respectarea cerințelor de siguranță valabile pentru feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri care arborează pavilionul statului respectiv și pentru companiile care le operează;

(8)

Întrucât controlul statului portului nu prevede expertize și verificări preventive, regulate, detaliate ale feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri; întrucât, de aceea, trebuie să se verifice respectarea de către companii și de către feriboturile și ambarcațiunile acestora a normelor de siguranță convenite în cadrul OMI și, dacă este cazul, la nivel regional, printr-un sistem de inspecții regulate, obligatorii, de către statele gazdă; întrucât companiile trebuie împiedicate să opereze aceste feriboturi și ambarcațiuni, dacă inspecțiile respective dezvăluie o neconformitate periculoasă cu normele de siguranță respective;

(9)

întrucât prezenta directivă se adresează statelor membre în calitatea lor de state gazdă; întrucât responsabilitățile îndeplinite în această calitate se bazează pe responsabilitățile specifice statului portului, care sunt aliniate în totalitate la Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS) din 1982;

(10)

întrucât, în interesul îmbunătățirii siguranței și evitării denaturării concurenței, trebuie să se aplice tuturor feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri norme comune de siguranță, indiferent de pavilionul pe care îl arborează acestea, care prevăd servicii regulate spre sau dinspre un port din statele membre, atât în cursele internaționale cât și în cele interne, în zonele maritime dincolo de 20 de mile de la o linie de coastă unde pot debarca persoanele naufragiate, lăsând în același timp statelor membre posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al directivei referitoare la feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri, ce operează în curse interne, în zonele maritime până la 20 mile de la o linie de coastă;

(11)	întrucât este necesar ca un stat gazdă să verifice respectarea de către feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri a anumitor cerințe armonizate de certificare și inspecție din partea statului pavilionului;

(12)

întrucât feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri mai trebuie să respecte, în faza de construcție și pe toată durata de viață, standardele de clasificare aplicabile referitoare la construirea și întreținerea carenei, a utilajelor principale și auxiliare, a instalației electrice și a instalației de control ale acestora și trebuie să fie dotate cu un înregistrator al parametrilor de navigație care să respecte cerințele internaționale în domeniu;

(13)

întrucât statele gazdă trebuie să verifice dacă în serviciile oferite de companii, feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri ale acestora sunt operate în condiții care să asigure siguranță maximă; întrucât statele membre interesate, altele decât statul pavilionului, ar trebui să fie abilitate să participe deplin la investigațiile referitoare la un accident maritim;

(14)

întrucât este important să se verifice dacă administrațiile unui stat terț al pavilionului contribuie la angajamentele companiilor de a coopera la investigațiile legate de un accident maritim și de a respecta regulile de clasificare și, dacă este cazul, de certificare ale organizațiilor recunoscute; întrucât aceste administrații trebuie să accepte utilizarea procedurilor armonizate de expertiză și certificare;

(15)

întrucât, pentru a asigura respectarea continuă a cerințelor prezentei directive de către feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri, statul gazdă trebuie să efectueze expertize înainte de începerea unei activități și apoi la intervale regulate și ori de câte ori au loc modificări importante în condițiile de operare;

(16)

întrucât, pentru a nu încărca prea mult companiile, trebuie acordată atenția cuvenită verificărilor și expertizelor anterioare; feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri ar trebui scutite de inspecții, dacă se confirmă că acestea respectă dispozițiile prezentei directive, în cazul operării pe rute similare și atunci când feriboturile și ambarcațiunile rapide de rezervă beneficiază de pe urma unor convenții speciale; întrucât, în cazul în care în urma inspecției statul gazdă se declară satisfăcut, feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri nu trebuie să suporte inspecții ample, în conformitate cu Directiva 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 referitoare la aplicarea, de către navele care fac escală în porturile comunitare și care navighează în apele aflate sub jurisdicția statelor membre, a normelor internaționale privind siguranța navelor, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bordul navei (controlul statului de port) (5);

(17)	întrucât statele membre trebuie să coopereze pentru a-și exercita responsabilitățile de stat gazdă;

(18)

întrucât statele membre ar putea găsi că este util să fie sprijinite în îndeplinirea sarcinilor de către organizații recunoscute, care satisfac cerințele Directivei 94/57/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind regulile și normele comune pentru organizațiile de inspecție și expertiză a navelor și pentru activitățile relevante ale administrațiilor maritime (6);

(19)	întrucât, în planificarea expertizelor, trebuie acordată atenția cuvenită programelor de întreținere și de lucru ale feriboturilor și ambarcațiunilor rapide de pasageri;

(20)

întrucât statele membre trebuie să se asigure că propriile sisteme legale interne ale acestora le abilitează pe acestea ca și pe orice alte state membre profund interesate să participe sau să coopereze la investigații sau să conducă operațiunile de investigare a accidentelor pe baza dispozițiilor din Codul OMI pentru investigarea accidentelor maritime; întrucât rezultatele acestor investigații trebuie făcute publice;

(21)	întrucât un ansamblu de măsuri concomitente în domeniile sistemelor de comandă în navigație, de planificare a cazurilor neprevăzute și de restricționare a operațiilor locale de navigație va îmbunătăți în plus siguranța;

(22)	întrucât, pentru a face posibilă urmărirea aplicării dispozițiilor prezentei directive, este necesar să se elaboreze o bancă de date pe baza informațiile rezultate din expertize;

(23)

întrucât este necesar ca un comitet alcătuit din reprezentanții statelor membre să sprijine Comisia la aplicarea efectivă a dispozițiilor prezentei directive; întrucât Comitetul instituit prin articolul 12 din Directiva 93/75/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993, privind cerințele minime pentru navele având ca destinație porturile comunitare sau plecând din acestea și transportând mărfuri periculoase sau poluante (7), poate întreprinde această activitate;

(24)

întrucât anumite dispoziții ale prezentei directive pot fi adaptate de către Comitet pentru a le alinia cu măsurile comunitare sau OMI și pentru a îmbunătăți regimul acesteia, ținând seama de modificările ulterioare la Convenția Internațională pentru Ocrotirea Vieții Omenești pe Mare din 1974 (SOLAS) care a intrat în vigoare și pentru a asigura o aplicare uniformă a modificărilor la anumite rezoluții OMI, fără a extinde domeniul de aplicare al acesteia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Scop

Scopul prezentei directive este de a stabili un sistem de expertize obligatorii care să ofere o siguranță mai mare în operarea serviciilor regulate cu feriboturi cu punte ruliu și cu ambarcațiuni rapide de pasageri spre și dinspre porturile din statele membre ale Comunității și de a stipula dreptul statelor membre de a conduce, de a participa sau de a coopera în cazul investigațiilor accidentelor sau incidentelor maritime referitoare la aceste servicii.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive și al anexelor acesteia:

(a)	„feribot cu punte ruliu” înseamnă o navă maritimă de pasageri cu facilități care să facă posibilă îmbarcarea și debarcarea vehiculelor rutiere sau feroviare pe propriile roți și care să transporte mai mult de 12 pasageri;

(b)	„ambarcațiune rapidă de pasageri” înseamnă o ambarcațiune rapidă conform definiției date în Regulamentul 1 din capitolul X al Convenției SOLAS din 1974, așa cum a fost modificată la data adoptării prezentei directive, care transportă mai mult de 12 pasageri;

(c)	„pasager” înseamnă orice persoană, alta decât: (i) comandantul navei și membrii echipajului sau alte persoane angajate în orice calitate la bordul unei nave, legată de activitatea navei respective și (ii) un copil mai mic de un an;

(d)	„Convenția SOLAS 1974” înseamnă Convenția Internațională pentru Ocrotirea Vieții Omenești pe Mare, împreună cu protocoalele și modificările aferente, în vigoare la data adoptării prezentei directive;

(e)	„Codul ambarcațiunilor rapide” înseamnă „Codul Internațional pentru Siguranța Ambarcațiunilor Rapide”, conținut în Rezoluția Comitetului OMI pentru Siguranța Maritimă CSM 36 (63) din 20 mai 1994, modificată ultima dată la adoptarea prezentei directive;

(f)

„serviciu regulat” înseamnă o serie de traversări ale feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri operate pentru deservirea traficului între aceleași două sau mai multe porturi sau o serie de curse dinspre și spre același port fără escale: (i) fie conform unui orar publicat; (ii) fie cu traversări atât de regulate și frecvente încât acestea constituie o serie organizată care poate fi recunoscută;

(g)	„zonă maritimă” înseamnă orice zonă inclusă într-o listă constituită în conformitate cu articolul 4 din Directiva 98/18/CE a Consiliului din 17 martie 1998 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (8);

(h)

„certificate” înseamnă: (i) în cazul feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri în curse internaționale, certificatele de siguranță emise în temeiul Convenției SOLAS din 1974 în forma modificată, împreună cu înregistrările relevante ale echipamentului și, dacă este cazul, certificatele de scutire și autorizațiile de navigație; (ii) în cazul feriboturilor și ambarcațiunilor rapide de pasageri în curse interne, certificatele de siguranță emise în conformitate cu Directiva 98/18/CE împreună cu înregistrările relevante ale echipamentului și, dacă este cazul, certificatele de scutire și autorizațiile de navigație;

(i)	„certificat de scutire” înseamnă orice certificat emis în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul I B/12(a)(vi) al Convenției SOLAS din 1974;

(j)	„administrația statului pavilionului” înseamnă autoritățile competente ale statului care acordă feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri dreptul de a arbora pavilionul acestora;

(k)	„stat gazdă” înseamnă un stat membru spre și dinspre porturile căruia este angajat în servicii regulate un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri;

(l)	„cursă internațională” înseamnă o călătorie pe mare de la un port al unui stat membru până la un port din afara statului membru respectiv sau invers;

(m)	„cursă internă” înseamnă o călătorie în zonele maritime de la un port al unui stat membru la același sau un alt port din statul membru respectiv;

(n)	„organizație recunoscută” înseamnă o organizație recunoscută în conformitate cu articolul 4 din Directiva 94/57/CE;

(o)

„companie” înseamnă o companie care operează unul sau mai multe feriboturi cu punte ruliu, pentru care s-a emis un document de conformitate, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 3051/95 al Consiliului din 8 decembrie 1995 privind asigurarea siguranței pe feriboturile roll on/roll off de călători (feriboturi cu punte ruliu) (9) sau o companie care operează ambarcațiuni rapide de pasageri, pentru care s-a emis un document de conformitate potrivit articolului 4 al Regulamentului IX al Convenției SOLAS din 1974, modificat la data adoptării prezentei directive;

(p)	„Cod pentru investigarea accidentelor maritime” înseamnă Codul pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime, adoptat de către OMI prin Rezoluția A.849 (20) a Reuniunii din 27 noiembrie 1997;

(q)	„expertiză specifică” înseamnă o expertiză a statului gazdă conform specificațiilor de la articolele 6 și 8;

(r)

„inspector calificat” înseamnă un angajat din sectorul public sau o altă persoană pe deplin autorizată de către autoritatea competentă a unui stat membru să efectueze expertize și inspecții referitoare la certificate și care să îndeplinească criteriile de calificare și independență specificate în Anexa V;

(s)	„deficiență” înseamnă o condiție care se constată că nu respectă cerințele prezentei directive.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică tuturor feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri care operează servicii regulate spre sau dinspre un port al unui stat membru, indiferent de pavilionul acestora, dacă sunt angajate în curse internaționale sau în curse interne în zonele maritime prevăzute la Clasa A menționată la articolul 4 din Directiva 98/18/CE.

(2)   Statele membre pot aplica prezenta directivă feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri angajate în curse interne, în alte zone maritime decât acelea menționate la alineatul (1). În aceste situații, regulile din domeniu se aplică tuturor feriboturilor cu punte ruliu sau ambarcațiunilor rapide de pasageri care operează în aceleași condiții, fără discriminare în privința pavilionului, a naționalității sau a locului de stabilire a companiei.

Articolul 4

Verificările inițiale necesare în cazul feriboturilor cu punte ruliu și al ambarcațiunilor rapide de pasageri

(1)   Înainte de a începe să desfășoare un serviciu regulat cu un feribot cu punte ruliu sau cu o ambarcațiune rapidă de pasageri sau în termen de 12 luni de la data menționată în articolul 19 alineatul (1) pentru un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri care desfășoară deja un serviciu regulat la data respectivă, statele gazdă trebuie să verifice dacă feriboturile cu punte ruliu sau ambarcațiunile rapide de pasageri îndeplinesc condițiile următoare:

(a)	posedă certificate valabile, emise de către administrația statului pavilionului sau de către o organizație recunoscută care funcționează în numele său;

(b)

au fost supuse expertizei pentru eliberarea certificatelor în conformitate cu procedurile din domeniu și orientările anexate la Rezoluția A. 746 (18) a Reuniunii OMI privind orientările pentru expertiză potrivit sistemului armonizat de expertiză și certificare, stabilit de aceștia la data adoptării prezentei directive sau cu procedurile stabilite în acest scop;

(c)	respectă standardele specificate de clasificare după regulile unei organizații recunoscute sau după regulile acceptate ca echivalente de către administrația statului pavilionului pentru construcția și întreținerea corpului navei, a utilajelor și a instalației electrice și de control;

(d)

sunt utilate cu înregistrator al parametrilor de navigație (VDR) în scopul oferirii de informații pentru investigarea accidentelor maritime. VDR trebuie să corespundă standardelor de performanță ale Rezoluției A.861(20) a Reuniunii OMI din 27 noiembrie și să respecte standardele de testare elaborate de către Comisia Internațională de Electrotehnică (CIE), respectiv standardul nr. 61996. Totuși, în cazul VDR-urilor montate la bordul feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, pot fi acordate derogări de la respectarea anumitor cerințe. Derogările respective și condițiile în care pot fi acordate se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16.

(e)

respectă cerințele specifice de stabilitate adoptate la nivel regional, transpuse în legislația națională a acestora în conformitate cu procedura de notificare stabilită în Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 care prevede o procedură pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și normelor privind serviciile societăților de informații (10), dacă în regiunea respectivă se desfășoară un serviciu reglementat de legislația internă, cu condiția ca cerințele respective să nu le depășească pe acelea specificate în anexa la Rezoluția 14 (Cerințe de Stabilitate ale acordului) a Conferinței SOLAS din 1995 și să fi fost comunicate secretarului general al OMI, în conformitate cu procedurile specificate la punctul 3 din rezoluția respectivă.

(2)   Alineatul (1) litera (e) se aplică ambarcațiunilor rapide de pasageri doar dacă este cazul.

Articolul 5

Verificările inițiale necesare în cazul companiilor și statelor pavilionului

Înainte de a începe să desfășoare un serviciu regulat cu un feribot cu punte ruliu sau cu o ambarcațiune rapidă de pasageri sau în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 19 alineatul (1) pentru un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri care desfășoară deja un serviciu regulat la data respectivă, statele gazdă trebuie:

1.

să verifice dacă acele companii care desfășoară sau intenționează să desfășoare servicii regulate cu feribotul sau ambarcațiunea respectivă: (a) să ia măsurile necesare pentru a asigura aplicarea cerințelor specifice stabilite în Anexa I și să dovedească statelor gazdă implicate în servicii regulate respectarea dispozițiilor prezentului alineat și ale articolului 4; (b) să consimtă anticipat că statele gazdă și oricare alt stat membru profund interesat pot conduce, participa în întregime sau coopera în cazul oricărei investigări a unui accident sau incident maritim, în conformitate cu articolul 12 și să permită accesul acestora la informațiile obținute de la VDR al feribotului sau ambarcațiunii acestora, implicat(ă) în accidentul sau incidentul respectiv;

2.	să verifice dacă, în cazul feribotului sau ambarcațiunii respective care arborează alt pavilion decât acela al unui stat membru, există acordul statului pavilionului respectiv privind angajamentul companiei de a respecta cerințele prezentei directive.

Articolul 6

Expertize specifice inițiale

(1)   Înainte de a începe să desfășoare un serviciu regulat cu un feribot cu punte ruliu sau cu o ambarcațiune rapidă de pasageri sau în termen de 12 luni de la data menționată în articolul 19 alineatul (1) pentru un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri care desfășoară deja un serviciu regulat la data respectivă, statele gazdă trebuie să efectueze o expertiză specifică inițială, în conformitate cu Anexele I și III, pentru a se convinge că feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri îndeplinește cerințele pentru operarea în siguranță a unui serviciu regulat.

(2)   Dacă dispozițiile prezentului articol se aplică înaintea începerii operării, statele gazdă stabilesc o dată pentru expertiza specifică inițială care să nu fie mai târziu de o lună de la primirea probelor necesare pentru finalizarea verificării conform articolelor 4 și 5.

Articolul 7

Dispoziții speciale

(1)   Dacă un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri urmează să se angajeze într-un alt serviciu regulat, un nou stat gazdă ține cont în cel mai înalt grad de verificările și expertizele efectuate anterior la feribotul sau ambarcațiunea respectivă pentru operarea unui serviciu regulat anterior, reglementat prin prezenta directivă. În cazul când noul stat gazdă este satisfăcut de verificările și expertizele anterioare respective și acestea sunt relevante pentru noile condiții de navigație, dispozițiile articolelor 4, 5 și 6 nu mai trebuie aplicate feribotului cu punte ruliu sau ambarcațiunii rapide de pasageri care începe să opereze în noul serviciu regulat.

(2)   Articolele 4, 5 și 6 nu se aplică dacă un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri, care respectă dispozițiile prezentei directive și operează deja un serviciu regulat reglementat prin prezenta directivă, trece la un alt serviciu regulat reglementat prin prezenta directivă sau trece la un alt serviciu regulat la care caracteristicile traseului sunt aprobate de către statele membre relevante ca fiind similare și toate statele gazdă sunt de acord că feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri îndeplinește toate condițiile de operare în siguranță în serviciul respectiv.

La solicitarea unei companii, statele gazdă respective pot confirma anticipat acordul lor referitor la caracteristicile similare ale rutelor.

(3)   În cazul în care, ca urmare a unor împrejurări neprevăzute, trebuie să se introducă rapid un feribot de rezervă cu punte ruliu sau o ambarcațiune de rezervă rapidă de pasageri pentru a asigura continuitatea serviciului și alineatele (1) și (2) nu se pot aplica, statul gazdă poate permite feribotului sau ambarcațiunii rapide să înceapă operarea, cu condiția ca:

(a)	o inspecție vizuală și verificarea documentelor să nu ridice probleme legate de îndeplinirea cerințelor necesare pentru operarea în siguranță a feribotului cu punte ruliu sau a ambarcațiunii rapide de pasageri și

(b)	statul gazdă să finalizeze verificările și expertizele conform articolelor 4, 5 și 6 în termen de o lună.

Articolul 8

Expertize specifice periodice și alte expertize

(1)   Statele gazdă trebuie să efectueze, la fiecare 12 luni, următoarele:

—	o expertiză specifică, în conformitate cu Anexa III și

—	o expertiză în timpul serviciului regulat, care să cuprindă destule articole enumerate în Anexele I, III și IV, pentru ca statul membru să fie convins că feribotul sau ambarcațiunea îndeplinește toate condițiile de operare în siguranță.

O expertiză specifică inițială în conformitate cu articolul 6 este considerată expertiză specifică în sensul prezentului articol.

(2)   Un stat gazdă efectuează o expertiză specifică, în conformitate cu Anexa III, de fiecare dată când feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri suferă reparații, defecțiuni sau modificări importante sau dacă se schimbă conducerea sau pavilionul sau trece la altă clasă. Totuși, în cazul în care se schimbă conducerea sau pavilionul sau trece la altă clasă, statul gazdă poate să scutească feribotul sau ambarcațiunea de expertiza specifică cerută la acest alineat, după ce ia în considerație verificările și expertizele efectuate anterior la feribot sau ambarcațiune, cu condiția ca schimbarea respectivă sau transferul respectiv să nu afecteze operarea în siguranță a feribotului sau ambarcațiunii.

(3)   Dacă expertizele menționate la alineatul (1) confirmă sau dezvăluie deficiențe legate de cerințele prezentei directive, care să justifice interzicerea operării, toate costurile legate de expertize în orice perioadă contabilă normală sunt suportate de către companie.

Articolul 9

Notificarea

Statele membre informează companiile prompt, în scris, despre rezultatele verificărilor și expertizelor conform articolelor 4, 5, 6 și 8.

Articolul 10

Interzicerea operării

(1)   Un stat gazdă interzice operarea unui feribot cu punte ruliu sau a unei ambarcațiuni rapide de pasageri în serviciu regulat:

(a)	dacă acesta sau aceasta nu poate confirma respectarea cerințelor de la articolele 4 și 5;

(b)	ori de câte ori se găsesc deficiențe în timpul expertizelor menționate la articolele 6 și 8, care pun în pericol imediat viața, feribotul sau ambarcațiunea, echipajul și pasagerii;

(c)	dacă se constată că nu se reușește respectarea instrumentelor comunitare prezentate în Anexa II, ceea ce constituie un pericol imediat pentru viață, pentru feribot sau ambarcațiune, pentru echipaj sau pasageri;

(d)	ori de câte ori nu a fost consultat de către statul de pavilion în problemele menționate la articolul 13 alineatul (1) sau (5),

până ce statul gazdă stabilește că pericolul este eliminat și că sunt îndeplinite cerințele prezentei directivei.

Statul gazdă informează, în scris, compania cu privire la decizia de interzicere a operării feribotului cu punte ruliu sau a ambarcațiunii rapide de pasageri, expunând detaliat motivele.

(2)   Totuși, dacă feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri operează deja un serviciu regulat și se descoperă deficiențe, statele gazdă solicită companiei să ia măsurile necesare pentru corectarea lor promptă sau într-o perioadă de timp bine definită și rezonabilă, cu condiția ca acestea să nu prezinte un pericol imediat pentru siguranța feribotului sau ambarcațiunii, a echipajului sau pasagerilor. După corectarea deficiențelor, statele gazdă respective constată dacă această corectare îi satisface în întregime. În caz contrar, ele interzic operarea sa.

(3)   Statele membre stabilesc și mențin, în conformitate cu legislația internă, procedurile corespunzătoare care reglementează calea de atac a unei companii împotriva unei decizii prin care se interzice operarea. Căile de atac trebuie rezolvate expeditiv. O cale de atac nu determină suspendarea automată a deciziei.

Autoritatea competentă informează în timp util compania cu privire la dreptul de a ataca decizia.

(4)   În cazurile în care articolele 4, 5 și 6 sunt aplicate înainte ca un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri să înceapă operarea în serviciu regulat, trebuie luată o decizie pentru a interzice operarea navei în perioada de o lună de la expertiza specifică inițială și aceasta trebuie comunicată companiei imediat.

Articolul 11

Proceduri referitoare la expertizele specifice inițiale și regulate

(1)   Feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri care au făcut obiectul expertizelor specifice în beneficiul statului/statelor gazdă interesat/interesate sunt scutite de statul/statele gazdă respectiv/respective de inspecțiile extinse menționate la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 95/21/CE și de expertizele extinse justificate prin faptul că acestea aparțin categoriei de nave de pasageri menționate la articolul 7 alineatul (1) și în Anexa V.A.3 la directiva respectivă.

(2)   Administrațiile a două sau mai multor state gazdă implicate într-o expertiză specifică a aceleași nave sau ambarcațiuni cooperează între ele. Expertizele specifice se efectuează de către o echipă compusă din inspectorii calificați ai statului/statelor gazdă. Oriunde este necesară o evaluare calitativă a îndeplinirii dispozițiilor referitoare la clasă, statele gazdă asigură includerea în echipă a experților necesari, dacă este cazul prin includerea unui supraveghetor dintr-o organizație recunoscută. Inspectorii raportează la administrațiile statelor gazdă deficiențele constatate. Statul gazdă comunică aceste informații statului pavilionului, dacă statul respectiv nu este un stat gazdă implicat în expertiză.

(3)   Un stat gazdă implicat poate aproba efectuarea unei expertize la solicitarea unui alt stat gazdă implicat.

(4)   La cererea companiilor, statele gazdă invită administrația statului pavilionului care nu este un stat gazdă să fie reprezentată în orice expertiză specifică, conform dispozițiilor prezentei directive.

(5)   În planificarea unei expertize în conformitate cu articolele 6 și 8, statele gazdă acordă atenția cuvenită programului de navigație și de întreținere a feribotului sau ambarcațiunii.

(6)   Constatările expertizelor specifice se trec într-un raport al cărui format se stabilește în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16.

(7)   În cazul unui dezacord persistent între statele gazdă cu privire la îndeplinirea cerințelor articolelor 4 și 5 alineatul (1), administrația oricărui stat gazdă implicat într-o expertiză specifică notifică la Comisie motivele dezacordului.

(8)   Comisia începe imediat procedurile pentru a lua o decizie în conformitate cu procedura stabilită în articolul 16.

Articolul 12

Investigarea accidentelor

(1)   În cadrul sistemelor juridice interne respective, statele membre definesc un regim juridic, prin care acestea sau orice alte stat membru profund interesat să fie abilitate să participe, să coopereze la sau, dacă este prevăzut în Codul pentru investigarea accidentelor maritime, să conducă o cercetare a accidentului sau incidentului maritim în care este implicat(ă) un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri.

(2)   „Stat profund interesat”, „stat care conduce investigația” și „accident maritim” trebuie să aibă aceeași semnificație ca în Codul pentru investigarea accidentelor maritime.

(3)   Dacă un feribot cu punte ruliu sau o ambarcațiune rapidă de pasageri este implicat(ă) într-un accident maritim, procedura de investigare este lansată de către statul în care are loc accidentul sau incidentul sau, dacă acesta are loc în alte ape, de către ultimul stat membru vizitat de către feribot sau ambarcațiune. Statul respectiv răspunde de investigare și de coordonarea cu alte state profund interesate până în momentul în care se stabilește de comun acord care va fi statul care conduce investigația.

(4)   Statele membre care conduc, participă la sau cooperează la investigațiile respective garantează definitivarea cercetărilor în modul cel mai eficient și în cel mai scurt timp posibil, ținând seama de Codul pentru investigarea accidentelor maritime.

(5)   Statele membre garantează că rapoartele rezultate din investigarea respectivă sunt făcute publice în conformitate cu punctul 12.3 din Codul pentru investigarea accidentelor maritime și sunt comunicate Comisiei.

Articolul 13

Măsuri însoțitoare

(1)   Statele membre care emit sau recunosc un certificat de scutire lucrează împreună cu statul gazdă implicat sau cu administrația statului al cărui pavilion îl arborează nava pentru a rezolva orice dezacord privind oportunitatea scutirii înaintea expertizei specifice inițiale.

(2)   Statele membre trebuie să opereze sisteme de coastă pentru comanda navigației și alte scheme de informații în conformitate cu Rezoluția A. 795 (19) a OMI pentru a sprijini feriboturile cu punte ruliu și ambarcațiunile rapide de pasageri în operarea în siguranță a serviciilor regulate sau, ca parte din aceasta, pentru securitatea de care sunt responsabile.

(3)   Fiecare stat membru pune la dispoziția comisiei copii ale rapoartelor de expertiză menționate la articolul 11 alineatul (6), cu numărul de identificare OMI, dacă este cazul. Comisia poate decide, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, asupra mijloacelor corespunzătoare pentru alocarea unui număr de identificare altor nave. Dacă două sau mai multe state gazdă sunt implicate în serviciul regulat, datele pot fi furnizate de unul din statele membre respective. Comisia creează și păstrează o bancă de date conținând informațiile furnizate. Condițiile de acces la banca de date se decid în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16.

(4)   Statele membre garantează menținerea și implementarea unui sistem integrat de planificare a situațiilor neprevăzute, în cazul avariilor la bordul navei, de către companiile care operează feriboturi cu punte ruliu sau ambarcațiuni rapide de pasageri în servicii regulate spre sau dinspre porturile acestora. În acest scop, statele respective folosesc cadrul oferit de Rezoluția A.852(20) a Reuniunii OMI privind orientările privind o structură de sistem integrat pentru situații neprevăzute. Dacă două sau mai multe state sunt implicate în calitate de stat gazdă în serviciu regulat, ele stabilesc în comun un plan pentru rute diferite.

(5)   Statele membre garantează că sunt pe deplin implicate, în calitate de state gazdă, de către administrația statului pavilionului, înaintea eliberării autorizației de navigație a ambarcațiunii rapide, în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (1.9.3) din Codul Ambarcațiunilor Rapide. Ele garantează stabilirea și menținerea restricțiilor de navigație cerute de situațiile locale, necesare pentru a proteja viața, resursele naturale și activitățile de coastă și iau măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a acestor restricții.

Articolul 14

Cooperarea între statele gazdă

Statele gazdă implicate în același serviciu regulat stabilesc o legătura între ele la aplicarea dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 15

Măsuri de susținere

Statele membre informează statele terțe, care au fie responsabilitățile statului pavilionului, fie responsabilități similare cu acelea ale statului gazdă în cazul feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri reglementate prin prezenta directivă și care operează între un port al unui stat membru și un port al unui stat terț, cu privire la cerințele impuse de către prezenta directivă oricărei companii care oferă un serviciu regulat spre și dinspre un port al Comunității.

Articolul 16

Comitetul de reglementare

(1)   Comisia este sprijinită de comitetul înființat în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 93/75/CEE.

(2)   Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri ce urmează a fi adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din comitet sunt determinate în conformitate cu dispozițiile stabilite la articolul respectiv. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea corespund avizului comitetului. (b) Dacă măsurile preconizate nu corespund avizului comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul decide cu majoritate calificată. Dacă, la expirarea a opt săptămâni de la data înaintării la Consiliu, acesta nu se pronunță, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 17

Procedura de modificare

In conformitate cu procedura stabilită la articolul 16:

(a)

Anexele;

(b)	definițiile;

(c)	trimiterile la instrumentele comunitare;

(d)	trimiterile la rezoluțiile OMI,

pot fi modificate în măsura necesară pentru a le alinia cu măsurile comunitare sau OMI care au intrat în vigoare, dar fără a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive.

Anexele pot fi, de asemenea, modificate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, dacă este necesar să fie îmbunătățite convențiile stabilite prin prezenta directivă, dar fără a extinde domeniul de aplicare al acesteia.

Articolul 18

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sistemul de sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor respective. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și preventive.

Articolul 19

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 1 decembrie 2000 și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Dispozițiile articolului 4 alineatul (1) litera (d) se aplică în termen de maxim 30 luni de la data publicării normei IEC nr. 61996 sau până la 1 ianuarie 2001, oricare din aceste date survine mai târziu.

(3)   Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre reglementează modalitatea de realizare a acestei trimiteri.

(4)   Statele membre comunică imediat Comisiei toate dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 20

Evaluarea aplicării

La trei ani de la data menționată la articolul 19 alineatul (1), Comisia evaluează, pe baza informațiilor ce trebuie să fie furnizate de către statele membre în conformitate cu articolul 13, aplicarea prezentei directive.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 22

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 108, 7.4.1998, p. 122.

(2)  JO C 407, 28.12.1998, p. 106.

(3)  Avizul Parlamentului European din 7 octombrie 1998 (JO C 328, 26.10.1998, p. 82), Poziția comună a Consiliului din 21 decembrie 1998 (JO C 49, 22.2.1999, p. 15) și Decizia Parlamentului European din 10 februarie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO C 379, 31.12.1994, p. 8.

(5)  JO L 157, 7.7.1995, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/42/CE a Comisiei (JO L 184, 27.6.1998, p. 40).

(6)  JO L 319, 12.12.1994, p. 20. Directivă modificată de Directiva 97/58/CE a Comisiei (JO L 274, 7.10.1997, p. 8).

(7)  JO L 247, 5.10.1993, p. 19. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/74/CE a Comisiei (JO L 276, 13.10.1998, p. 7).

(8)  JO L 144, 15.5.1998, p. 1.

(9)  JO L 320, 30.12.1995, p. 14. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 179/98 al Comisiei (JO L 19, 24.1.1998, p. 35).

(10)  JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18).

---

ANEXA I

Cerințe specifice care trebuie îndeplinite de către companii

[menționate la articolul 5 alineatul (1) și articolele 6 și 8]

Companiile trebuie să garanteze că la bordul feriboturilor cu punte ruliu și ambarcațiunilor rapide de pasageri:

1.

comandantul dispune, înainte ca feribotul sau ambarcațiunea să-și înceapă cursa, de informațiile corespunzătoare privind existența sistemelor de coastă pentru controlul navigației și de alte sisteme de informații care să-l sprijine în dirijarea în siguranță a curselor și utilizează comanda de navigație și sistemele de informații stabilite de către statele membre;

2.	sunt respectate dispozițiile relevante de la alineatele (2)-(6) din MSC/Circulara 699, privind orientările revizuite pentru instrucțiunile de securitate a pasagerilor;

3.	este plasat, într-un loc ușor accesibil, un tabel cu programul de lucru la bordul navei, care conține: (a) programul de serviciu pe mare și serviciu în port și (b) numărul maxim de ore de lucru sau numărul minim de ore de odihnă necesare pentru ofițerii de cart;

4.	comandantul nu este împiedicat să ia orice decizie pe care o consideră necesară din punct de vedere profesional pentru navigarea și operarea în siguranță a navelor, în special în condiții meteorologice grele și mare foarte agitată;

5.	comandatul ține evidența activităților și incidentelor de navigație care sunt importante pentru siguranța navigației;

6.

orice defecțiune la, sau defectarea permanentă a porților de operare laterală însoțită de bordaj exterior, care poate afecta integritatea feribotului sau ambarcațiunii, precum și orice deficiențe în sistemele de comandă și control pentru închiderea acestor porți, sunt aduse prompt la cunoștința atât a administrației statului pavilionului cât și a statului gazdă și sunt reparate prompt spre satisfacția acestora;

7.

se poate procura un orar actualizat al curselor înaintea plecării în cursă a feribotului cu punte ruliu sau a ambarcațiunii rapide de pasageri. La elaborarea orarului curselor, trebuie să se țină seama în întregime de orientările stabilite în Rezoluția MSC.…(70), privind orientările referitoare la planificarea curselor.

8.	sunt aduse la cunoștința pasagerilor informații generale referitoare la asistența pentru persoanele în vârstă și infirme aflate la bord și care pot fi procurate în formate potrivite pentru persoanele cu deficiențe de vedere.

---

ANEXA II

Lista instrumentelor comunitare

[menționată la articolul 10 alineatul (1c)]

—

Directiva 93/75/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind cerințele minime pentru navele cu destinația sau care pleacă din porturile comunitare și care transportă mărfuri periculoase sau poluante (JO L 247, 5.10.1993, p. 19). Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/74/CE a Comisiei (JO L 276, 13.10.1998, p. 7);

—	Directiva 94/58/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind nivelul minim de pregătire a navigatorilor (JO L 319, 12.12.1994, p. 28). Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/35/CE (JO L 172, 17.6.1998, p. 1), unde este cazul;

—	Regulamentul (CE) nr. 3051/95 al Consiliului din 8 decembrie 1995 privind administrarea în siguranță a feriboturilor de pasageri roll on/roll off (feriboturi cu punte ruliu) (JO L 320, 30.12.1995, p. 14). Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 179/98 al Comisiei (JO L 19, 24.1.1998, p. 35).

---

ANEXA III

Procedurile privind expertizele specifice

(menționate la articolele 6 și 8)

1.

Expertizele specifice trebuie să asigure că cerințele legale, în special cele referitoare la construcție, compartimentare și stabilitate, utilaje și instalații electrice, încărcare, stabilitate, protecție contra incendiilor, numărul maxim de pasageri, dispozitive de salvare și transportul mărfurilor periculoase, radiocomunicații și navigație sunt îndeplinite și corespund scopului și să includă, după caz, cel puțin următoarele: — pornirea generatorului de rezervă; — o verificare a iluminatului de rezervă; — o verificare a sursei electrogene de rezervă pentru stațiile-radio; — o încercare a instalației de radioficare; — o instruire PCI, care să includă o demonstrație de mânuire a echipamentelor pentru stingerea incendiilor; — operarea unei pompe de incendiu de rezervă cu două furtunuri de incendiu conectate la principala conductă de incendiu în funcțiune; — încercarea telecomenzii de oprire în caz de avarie a alimentării cu combustibil la cazane, motoarele principale și auxiliare și la ventilatoare; — încercarea comenzilor de la distanță și locale pentru închiderea detectoarelor de metan; — încercarea sistemelor de detectare a incendiilor și de alarmă; — încercarea închiderii corespunzătoare a ușilor antifoc; — operarea pompelor de santină; — închiderea ușilor pereților etanși, atât prin comandă locală cât și prin telecomandă; — o demonstrație care să arate că membrii importanți ai echipajului sunt familiarizați cu planul pentru serviciul de siguranță al navei; — coborârea cel puțin a unei bărci de căutare și a unei bărci de salvare la apă, pornirea și verificarea sistemului lor de propulsie și de cârmă și recuperarea lor din apă în poziție stivuită la bord; — verificarea inventarului tuturor bărcilor de salvare și bărcilor de căutare; — încercarea transmisiei de cârmă a navei sau ambarcațiunii și a transmisiei de cârmă secundare.

2.	Expertizele specifice includ verificarea sistemului de întreținere planificată de la bord.

3.

Expertizele specifice trebuie să se concentreze asupra familiarizării membrilor echipajului cu procedurile de protecție, procedurile în caz de urgență, tehnicile de întreținere și de lucru, siguranța pasagerilor, procedurile de punte și operațiile legate de transportul mărfurilor și vehiculelor, precum și asupra eficienței acestora în procedurile respective. Se verifică capacitatea navigatorilor de a-și însuși și de a da, după caz, ordine și instrucțiuni și de a le reda în limbaj de specialitate, așa cum sunt trecute în jurnalul de bord. Se verifică documentele care atestă că membrii echipajului au urmat cu succes o pregătire specială, în mod deosebit cele referitoare la: — pregătirea în conducerea maselor; — pregătirea de familiarizare; — pregătirea privind protecția personalului care asigură asistență directă de protecție în caz de avarie pasagerilor în spațiile pentru pasageri, în special persoanelor în vârstă și infirme; — pregătirea pentru conducerea în situații de criză și cea de comportament uman. Expertiza specifică trebuie să includă o evaluare a modului de întocmire a tabelului de serviciu, pentru a constata dacă acesta provoacă o oboseală nejustificată, în special în rândul personalului de cart

4.	Brevetele membrilor echipajului emise de statele terțe sunt recunoscute doar în situația în care acestea respectă Regulamentul I/10 din Convenția internațională privind standardele de pregătire, certificare și efectuare a serviciului de cart pentru navigatori (Convenția STCW), revizuită, 1978.

---

ANEXA IV

Orientări indicative pentru inspectorii calificați ce efectuează expertize neplanificate în timpul unei traversări regulate

[menționate la articolul 8 alineatul (1)]

1.   Informații cu privire la pasageri

Mijloacele utilizate pentru a se asigura că nu este depășit numărul de pasageri pentru care există certificarea feribotului cu punte ruliu sau ambarcațiunii rapide de pasageri (denumite în continuare „navă”). De asemenea, că sistemul de înregistrare a informațiilor referitoare la pasageri respectă legislația și este eficient. Modalitatea în care informațiile referitoare la numărul total de pasageri sunt transmise comandantului și, dacă este cazul, modalitatea prin care pasagerii care efectuează o traversare dublă fără a debarca sunt incluși în numărul total la cursa de întoarcere.

2.   Informații privind încărcarea și stabilitatea

Dacă sunt instalate indicatoare de pescaj fiabile și dacă acestea sunt utilizate. Se iau măsuri pentru a se asigura că nava nu este supraîncărcată și că linia de încărcare a compartimentelor nu se află sub nivelul apei. Dacă determinarea încărcării și a stabilității se efectuează corespunzător. Dacă vehiculele cu mărfuri și altă încărcătură se cântăresc unde trebuie și cifrele sunt transmise navei pentru a fi utilizate la determinarea încărcării și stabilității. Dacă planurile pentru controlul avariilor sunt expuse în permanență și dacă sunt prevăzute broșuri cu informații despre controlul avariilor pentru ofițerii de pe navă.

3.   Securitatea pe mare

Procedura pentru a garanta că nava întrunește toate condițiile de securitate pentru a naviga înainte să părăsească dana, care ar trebui să includă o procedură de raportare pozitivă, privind faptul că toate porțile de operare laterală etanșe la apă și intemperii sunt închise. Dacă toate porțile punților cu vehicule sunt închise înainte ca nava să părăsească dana sau rămân deschise doar atâta timp cît să permită închiderea vizorului provei, sistemele de închidere a porților de la provă, pupă și laterale, înzestrarea lor cu indicatoare luminoase și supraveghere TV care să indice situația acestora pe puntea de navigație. Trebuie constatate și semnalate toate dificultățile legate de funcționarea indicatoarelor luminoase, în special a întrerupătoarelor de la porți.

4.   Anunțurile pentru măsuri de siguranță

Forma anunțurilor curente de măsuri de protecție și expunerea instrucțiunilor și a orientărilor în cazul procedurilor de urgență în limba/limbile corespunzătoare. Dacă anunțurile curente de protecție se fac la începutul călătoriei și pot fi auzite în spațiile publice, incluzând punțile deschise, la care au acces pasagerii.

5.   Înregistrările în jurnalul de bord

Se examinează jurnalul de bord pentru a se asigura că s-au efectuat înregistrări referitoare la închiderea porților de la provă, pupă și altor porți etanșe la apă și la intemperii, testarea ușilor de compartimentare etanșe la apă, încercarea transmisiei la cârmă etc. De asemenea, dacă se înregistrează pescajele, bordul liber și stabilitatea, precum și limba de lucru comună pentru echipaj.

6.   Mărfuri periculoase

Dacă orice încărcătură de mărfuri periculoase sau poluante este transportată în conformitate cu legislația relevantă, în special dacă există o declarație privind mărfurile periculoase sau poluante, împreună cu o listă cu încărcătură sau de stivuire, care să indice localizarea acestora la bord, dacă transportul încărcăturii speciale este autorizat pe nave de pasageri și dacă mărfurile periculoase și poluante sunt marcate, etichetate, stivuite, fixate și despărțite corespunzător.

Dacă vehiculele care transportă mărfurile periculoase și poluante sunt afișate și fixate corect. Dacă, atunci când se transportă mărfuri periculoase și poluante, există la țărm o copie valabilă a listei încărcăturii sau de stivuire. Dacă cerințele de notificare conform Directivei 93/75/CEE și toate instrucțiunile privind procedurile de urgență ce trebuie urmate și cele de acordare a primului ajutor în cazul unui incident care implică mărfuri periculoase sau poluanți marini sunt cunoscute de către comandant. Dacă dispozitivele de ventilație a punților cu vehicule se utilizează tot timpul, utilizarea lor fiind mai intensă atunci când motoarele vehiculelor sunt în funcțiune și dacă există un indicator pe punte care să arate că ventilația punților de vehicule este în funcțiune.

7.   Fixarea vehiculelor de marfă

Modul în care sunt fixate vehiculelor de marfă, de exemplu, dacă sunt stivuite în bloc sau sunt legate individual. Dacă sunt disponibile puncte suficient de puternice. Sistemele de fixare a vehiculelor de marfă, în cazul în care are loc sau se preconizează schimbarea vremii. Metode pentru fixarea autocarelor sau motocicletelor, dacă există. Dacă nava posedă un manual pentru fixarea încărcăturii.

8.   Punțile pentru vehicule

Dacă spațiile pentru încărcătură de categorie specială și punte ruliu sunt patrulate și supravegheate continuu printr-un sistem de supraveghere TV, astfel încât să se poată observa deplasarea vehiculelor în caz de vreme nefavorabilă și intrarea neautorizată a pasagerilor. Dacă porțile de evacuare în caz de incendiu și intrările se mențin închise și dacă sunt afișate anunțuri prin care să se interzică accesul pasagerilor la punțile cu vehicule în timp ce nava se află pe mare.

9.   Închiderea porților etanșe la apă

Dacă este respectată politica stabilită în instrucțiunile de funcționare a navei pentru ușile de compartimentare etanșe la apă. Dacă se efectuează instruirile necesare. Dacă se menține controlul „local” al porților etanșe la apă de pe punte, atunci când este posibil. Dacă porțile sunt ținute închise în caz de vizibilitate redusă și orice situație primejdioasă. Dacă echipajele sunt instruite în mod corect pentru operarea porților și cunosc pericolele utilizării greșite a acestora.

10.   Patrulele contra incendiilor

Trebuie să fie confirmat că se menține o patrulare eficientă, astfel încât să se poată detecta imediat orice izbucnire de foc. Aceasta trebuie să includă spații speciale care nu sunt prevăzute cu un sistem fix de detecție a focului și de alarmă, consemnând că aceste spații pot fi patrulate conform celor menționate la alineatul (8).

11.   Comunicațiile în caz de avarie

Dacă există suficienți membri ai echipajului, conform listei de responsabilități, care să ajute pasagerii în caz de avarie și dacă aceștia pot fi identificați repede și pot să comunice cu pasagerii în caz de avarie, luând în considerație o combinație corespunzătoare și adecvată de oricare din următorii factori:

(a)	limba sau limbile corespunzătoare principalelor naționalități de pasageri transportați pe o anumită rută;

(b)	probabilitatea ca o abilitate în folosirea vocabularului elementar al limbii engleze pentru instrucțiunile de bază să poată oferi un mijloc de comunicare cu un pasager care are nevoie de ajutor, indiferent dacă pasagerul și membrii echipajului folosesc o limbă comună sau nu;

(c)

necesitatea de a comunica în timpul unei avarii prin alte mijloace (de exemplu, atenționarea prin demonstrații, gesturi sau atenționare asupra locului instrucțiunilor, a posturilor de apel, dispozitivelor de salvare a vieților omenești sau a căilor de evacuare, atunci când comunicarea verbală este impracticabilă);

(d)	măsura în care le sunt oferite pasagerilor instrucțiuni complete de protecție în limba sau limbile materne ale acestora;

(e)	limbile în care pot fi difuzate anunțurile prin radio în timpul unei avarii sau exercițiu, pentru a transmite o orientare esențială pasagerilor și a facilita sprijinul acordat pasagerilor de către membrii echipajului.

12.   Limba de lucru comună între membrii echipajului

Se verifică dacă s-a stabilit o limbă de lucru pentru a asigura o reacție eficientă a echipajului în probleme de siguranță și dacă această limbă de lucru este trecută în jurnalul de bord al navei.

13.   Echipamentul de protecție

Dacă sunt menținute dispozitive pentru salvarea de vieți și contra incendiilor, incluzând ușile contra incendiu și alte articole de protecție structurală contra incendiilor, care pot fi repede inspectate. Dacă sunt expuse în permanență planuri pentru stingerea incendiilor sau sunt prevăzute broșuri cu informații echivalente pentru informarea ofițerilor echipajului. Dacă vestele de salvare sunt stocate corespunzător și dacă stocul de veste de salvare pentru copii se poate identifica repede. Dacă încărcătura vehiculelor nu împiedică acționarea dispozitivelor de localizare a incendiilor, întreruperilor de urgență, dispozitivelor de control pentru supapele de furtună etc., care se pot afla pe punțile cu vehicule.

14.   Echipamentul de navigație și radio

Dacă echipamentul de navigație și de comunicații radio, incluzând radiofarurile pentru localizarea avariilor, funcționează.

15.   Indicatoarele luminoase suplimentare pentru avarii

Dacă sunt prevăzute indicatoare luminoase suplimentare pentru avarii, conform regulamentelor, și dacă se ține o evidență a deficiențelor.

16.   Mijloacele de salvare

Marcajul, conform cerințelor aplicabile, și indicatoarele luminoase, alimentate atât de la generatorul principal cât și de la cel de rezervă, pentru mijloacele de salvare. Măsurile luate pentru ca vehiculele să nu încurce căile de salvare, în cazul în care căile de salvare traversează sau trec pe punțile cu vehicule. Dacă ieșirile, în special cele de la magazinele scutite de taxe vamale, care au fost găsite blocate de mărfuri în exces, sunt menținute libere.

17.   Registrul de operații

Dacă sunt prevăzute copii ale registrului de operații pentru comandant și fiecare ofițer de grad superior și dacă există copii disponibile pentru toți membrii echipajului. De asemenea, dacă există liste de control care să cuprindă pregătirea pentru mare și alte operații.

18.   Curățenia în compartimentul mașinilor

Dacă în compartimentul mașinilor este păstrată curățenia legată de procedurile de întreținere.

19.   Evacuarea gunoiului

Dacă amenajările pentru manipularea și evacuarea gunoiului sunt satisfăcătoare.

20.   Planificarea întreținerii

Toate companiile trebuie să aibă ordine permanente specifice, cu un sistem de întreținere planificată, pentru toate locurile legate de protecție incluzând ușile de la provă și pupă și porțile laterale, împreună cu sistemele lor de închidere, dar care să includă și întreținerea compartimentului mașinilor și echipamentului de protecție. Trebuie să existe planuri pentru verificarea periodică a tuturor articolelor, astfel încât normele de protecție să fie menținute la cel mai înalt nivel. Trebuie să existe proceduri pentru evidența deficiențelor și confirmarea rectificării lor corespunzătoare, astfel încât comandantul și persoana desemnată de pe uscat din structura administrației companiei să aibă cunoștință de deficiențe și să fie înștiințată de rectificarea acestora într-un timp determinat. Verificările periodice ale sistemelor de comandă și control pentru închiderea porților interioare și exterioare de la provă trebuie să includă indicatoarele, echipamentul de supraveghere și toate orificiile de scurgere a apei de pe punte din spațiile dintre vizorul provei și poarta interioară, în special mecanismele de închidere și sistemele hidraulice ale acestora.

21.   Efectuarea unei curse

Atunci când se efectuează o cursă, trebuie să se profite de ocazie pentru a verifica supraaglomerarea, inclusiv disponibilitatea locurilor și blocarea culoarelor, scărilor și evacuărilor în caz de avarii cu bagaje și pasageri care nu-și găsesc locurile. De asemenea, trebuie să se verifice dacă pasagerii sunt evacuați de pe puntea cu vehicule înaintea ieșirii navei în larg și dacă aceștia nu revin decât imediat înainte de andocare.

---

ANEXA V

Criterii de calificare și independență pentru inspectorii calificați

[menționate la articolul 2 litera (r)]

1.	Inspectorul calificat trebuie să fie autorizat de către autoritatea competentă a statului membru să efectueze expertizele specifice menționate la articolul 6.

2.

Inspectorul calificat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: — să aibă minimum un an vechime în serviciul autorității competente a unui stat membru, în calitate de inspector al statului pavilionului care se ocupă de expertize și certificare, în conformitate cu Convenția SOLAS din 1974 — și să posede: (a) un brevet de comandant, care să-i permită persoanei respective să preia comanda unei nave de 1 600 tonaj brut sau mai mult (vezi STCW, Regulamentul II/2) sau (b) un brevet de inginer șef care să-i permită acestuia să îndeplinească funcția respectivă la bordul unei nave al cărei generator principal are o putere de 3 000 kW (vezi STCW, Regulamentul III/2) sau (c) să fi luat, într-un stat membru, examenul de arhitect naval, inginer mecanic sau inginer legat de domeniile maritime și să fi lucrat în calitatea respectivă cel puțin cinci ani, — în afară de cele menționate la literele (a) și (b), trebuie să fi fost angajat cel puțin cinci ani pe mare ca ofițer pe punte, respectiv la compartimentul mașinilor, sau: — să fie absolvent al unei facultăți de specialitate sau echivalente dintr-un stat membru și — să fie pregătit și calificat la o școală de inspectori pentru siguranța navelor dintr-un stat membru și — să fi fost angajat cel puțin doi ani de către autoritatea competentă a unui stat membru ca inspector al statului pavilionului care se ocupă de expertize și certificare conform Convenției SOLAS din 1974.

3.	Inspectorii calificați trebuie să aibă capacitatea de a comunica oral sau în scris cu navigatorii în limba vorbită cel mai mult pe mare.

4.	Inspectorii calificați trebuie să cunoască în mod corespunzător dispozițiile Convenției SOLAS 1974 și dispozițiile relevante din prezenta directivă.

5.

Inspectorii calificați care efectuează expertize specifice nu trebuie să aibă nici un interes comercial, nici în compania respectivă sau orice altă companie care operează servicii regulate spre și dinspre statul gazdă implicat nici în feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri inspectat(ă). Inspectorii calificați trebuie să nu fie angajați de organizațiile neguvernamentale și să nu desfășoare activități în numele organizațiilor neguvernamentale care efectuează expertize prevăzute de lege sau expertize de clasificare sau care eliberează certificate pentru feribotul cu punte ruliu sau ambarcațiunea rapidă de pasageri.

6.	Și inspectorii care nu îndeplinesc criteriile de mai sus sunt acceptați, dacă au fost angajați de către autoritatea competentă pentru expertize prevăzute de lege sau pentru inspecții de control în statul portului la data adoptării Directivei 95/21/CE.

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37

---

31999L0036

---

L 138/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/36/CE A CONSILIULUI

din 29 aprilie 1999

privind echipamentele sub presiune transportabile

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 75 alineatul (1) litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189c din tratat (3),

(1)	întrucât, în cadrul politicii comune de transport, trebuie adoptate măsuri suplimentare pentru a asigura siguranța transportului;

(2)

întrucât fiecare stat membru solicită în acest moment ca echipamentele transportabile, ce urmează a fi utilizate pe teritoriul său, să fie supuse certificării și inspecției, inclusiv inspecții periodice, efectuate de către organismele desemnate de acesta; întrucât această practică, ce necesită numeroase aprobări, dacă echipamentele urmează a fi utilizate în mai multe state în cursul unei operațiuni de transport, constituie un obstacol pentru dispozițiile pentru oferirea de servicii de transport în cadrul Comunității; întrucât, pentru a facilita utilizarea echipamentelor sub presiune transportabile pe teritoriul unui alt stat membru, în contextul unei operațiuni de transport, acțiunea de armonizare a procedurilor de aprobare întreprinsă de Comunitate este justificată;

(3)	întrucât trebuie adoptate măsuri pentru instituirea treptată a unei piețe unice în sectorul transporturilor, în special pentru libera deplasare a echipamentelor sub presiune transportabile;

(4)

întrucât acțiunea la nivelul Comunității este singura modalitate posibilă de realizare a unei asemenea armonizări, deoarece statele membre, ce acționează independent sau prin acorduri internaționale, nu pot stabili același nivel de armonizare la aprobările pentru acest tip de echipament; întrucât, în prezent, recunoașterea aprobărilor acordate în diferite state membre nu este satisfăcătoare datorită libertății de a decide;

(5)	întrucât o directivă a Consiliului este instrumentul juridic corespunzător pentru a spori siguranța acestor echipamente, deoarece ea asigură statelor membre un cadru pentru aplicarea uniformă și obligatorie a procedurilor de aprobare;

(6)	întrucât Directivele 94/55/CE (4) și 96/49/CE (5) ale Consiliului au extins aplicarea dispozițiilor ADR (6) și RID (7) pentru reglementarea traficului național, în vederea armonizării condițiilor de transport rutier și feroviar al mărfurilor periculoase pe tot teritoriul Comunității;

(7)

întrucât Directivele 94/55/CE și 96/49/CE prevăd opțiunea de aplicare a procedurilor de evaluare a conformității, pe baza unor module în concordanță cu Decizia 93/465/CEE (8), la anumite echipamente sub presiune transportabile noi; întrucât această opțiune trebuie înlocuită cu o obligație extinsă, astfel încât să cuprindă toate echipamentele sub presiune transportabile noi utilizate la transportul mărfurilor periculoase și care sunt reglementate prin Directivele 94/55/CE și 96/49/CE;

(8)	întrucât Directiva 97/23/CE (9) stabilește cerințele generale pentru libera circulație și siguranța echipamentelor sub presiune;

(9)	întrucât dozatoarele cu aerosoli și buteliile de gaz pentru aparatele respiratoare nu trebuie reglementate prin prezenta directivă, deoarece libera circulație și siguranța acestora sunt reglementate prin Directiva 75/324/CEE (10) și Directiva 97/23/CE;

(10)

întrucât recunoașterea certificatelor de aprobare emise de către organismele de inspecție, desemnate de autoritățile competente ale statele membre, în urma procedurilor de evaluare și reevaluare a conformității și în urma procedurilor de inspecție periodică, contribuie la înlăturarea obstacolelor în calea liberei furnizări a serviciilor de transport; întrucât un asemenea obiectiv nu poate fi atins în mod satisfăcător la alt nivel de către statele membre; întrucât, pentru a elimina acționarea discreționară, este necesar să se stabilească clar care proceduri trebuie respectate;

(11)

întrucât este necesar să se adopte o legislație comună, pentru a stabili recunoașterea organismelor de inspecție desemnate în conformitate cu Directivele 94/55/CE și 96/49/CE; întrucât această legislație comună are ca efect eliminarea costurilor și procedurilor administrative inutile legate de aprobarea echipamentului și eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului;

(12)

întrucât, pentru a nu împedica activitățile de transport dintre un stat membru și o țară terță, prezenta directivă nu trebuie să reglementeze echipamentele sub presiune transportabile, utilizate exclusiv în activități de transport al mărfurilor periculoase între teritoriul Comunității și acela al țărilor terțe;

(13)

întrucât statele membre trebuie să numească organisme de inspecție împuternicite să efectueze procedurile de evaluare și reevaluare a conformității și inspecțiile periodice; întrucât acestea trebuie să se asigure că aceste organisme sunt suficient de independente, eficiente și capabile profesional să ducă la îndeplinire sarcinile stabilite;

(14)	întrucât, pentru a evalua conformitatea noilor ventile și a altor accesorii utilizate în transport, trebuie să fie introduse proceduri speciale;

(15)	întrucât trebuie introduse dispoziții privind reevaluarea echipamentului existent, conform Anexei IV, Partea II; pentru a permite prezentei directive să reglementeze acest tip de echipament;

(16)

întrucât trebuie să se arate că dispozițiile tehnice din anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE pentru noile echipamente sunt respectate prin proceduri de evaluare a conformității stabilite în Anexa IV, Partea I; întrucât se vor efectua inspecții periodice ale echipamentelor existente, potrivit procedurilor stabilite în Anexa IV, Partea III;

(17)	întrucât echipamentele menționate în prezenta directivă trebuie să poarte un marcaj, pentru a indica respectarea cerințelor Directivei 94/55/CE sau 96/49/CE și ale prezentei directive, în vederea lansării pe piață, a umplerii, utilizării și reumplerii conform scopului prevăzut;

(18)

întrucât statele membre trebuie să permită libera circulație pe teritoriul lor a echipamentelor sub presiune transportabile, care poartă marcajul menționat în Anexa VII, pentru a fi plasate pe piață, pentru a fi utilizate în cursul unei activități de transport sau pentru a fi utilizate conform scopului prevăzut, fără o evaluare suplimentară sau fără a mai respecta alte cerințe tehnice;

(19)	întrucât este potrivit ca un stat membru, în cazul în care a informat Comisia, să poată lua măsuri pentru a limita sau interzice plasarea pe piață și utilizarea echipamentelor, dacă acestea prezintă un risc deosebit pentru siguranță;

(20)	întrucât trebuie urmată o procedură a comitetului pentru modificarea anexelor la prezenta directivă și pentru amânarea datei de aplicare a prezentei directive la anumite echipamente sub presiune transportabile;

(21)	întrucât trebuie adoptate măsuri pentru adaptări tranzitorii, pentru ca echipamentele sub presiune, fabricate în conformitate cu legislația internă în vigoare înaintea aplicării prezentei directive, să poată fi plasate pe piață și puse în funcțiune;

(22)	întrucât Directivele 84/525/CEE (11), 84/526/CEE (12) și 84/527/CEE (13) privind buteliile de gaz stipulează o procedură diferită de aceea prevăzută în prezenta directivă; întrucât trebuie stabilită o procedură unică pentru toate echipamentele sub presiune transportabile;

(23)	întrucât trebuie stabilită o procedură de inspecție periodică pentru buteliile de gaz existente, în conformitate cu Directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1)   Scopul prezentei directive este de a spori siguranța cu privire la echipamentele sub presiune transportabile aprobat pentru transportul interior, rutier sau feroviar, al mărfurilor periculoase și de a asigura libera circulație a acestor echipamente în interiorul Comunității, inclusiv plasarea pe piață, punerea repetată în funcțiune și aspecte privind utilizarea repetată.

(2)   Prezenta directivă se aplică:

(a)	în scopul plasării pe piață: noile echipamente sub presiune transportabile, menționate la articolul 2;

(b)	în scopul reevaluării conformității: echipamentelor sub presiune transportabile existente, menționate la articolul 2 care respectă cerințele tehnice prevăzute în Directivele 94/55/CE și 96/49/CE;

(c)	în cazul utilizării repetate și al inspecțiilor periodice: — echipamentelor sub presiune transportabile menționate la literele (a) și (b); — buteliilor de gaz existente cu marcaj de conformitate prevăzut în Directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE.

(3)   Echipamentele sub presiune transportabile care au fost plasate pe piață până la 1 iulie 2001 sau, potrivit articolului 18, în termen de doi ani de la această dată și care nu au fost reevaluate, pentru a se vedea dacă mai corespund cerințelor Directivelor 94/55/CE și 96/49/CE, nu intră sub incidența prezentei directive.

(4)   Echipamentele sub presiune transportabile, utilizate exclusiv pentru transportul mărfurilor periculoase între teritoriul Comunității și teritoriul țărilor terțe, executate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 din Directiva 94/55/CE sau cu articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 96/49/CE, nu intră sub incidența prezentei directive.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

1.

„echipamente sub presiune transportabile” înseamnă: — toate recipientele (cilindri, tuburi, cilindri sub presiune, recipiente criogenice, mănunchiuri de cilindri, conform definițiilor din Anexa A la Directiva 94/55/CE); — toate rezervoarele, inclusiv rezervoarele demontabile, containerele rezervoare (rezervoare transportabile), rezervoarele vagoanelor-cisternă, rezervoarele sau recipientele vehiculelor cu baterii sau vagoanelor cu baterii, rezervoarele auto-cisternelor, utilizate pentru transportul gazelor din clasa a 2-a, potrivit anexelor la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE și pentru transportul unor substanțe periculoase din alte clase indicate în Anexa VI la prezenta directivă, inclusiv ventilele și alte accesorii utilizate la transport. Această definiție nu cuprinde echipamentele supuse principiilor de scutire generale, care sunt valabile pentru cantitățile mici și pentru cazurile speciale prevăzute în anexa A la Directiva 94/55/CE și în anexa la Directiva 96/49/CE, precum și dozatoarele cu aerosoli (număr ONU 1950) și buteliile de gaz pentru aparatele respiratoare;

2.	„marcaj” înseamnă simbolul menționat la articolul 10;

3.	„proceduri de evaluare a conformității” înseamnă acele proceduri stabilite în Anexa IV, Partea I;

4.

„reevaluarea conformității” înseamnă procedura pentru o evaluare ulterioară, la cererea proprietarului sau a reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau a deținătorului, a conformității echipamentului sub presiune transportabil fabricat și pus în funcțiune până la 1 iulie 2001 sau, potrivit articolului 18, în termen de doi ani de la această dată;

5.	„organism notificat” înseamnă un organism de inspecție desemnat de către autoritatea națională competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 8 și care îndeplinește criteriile din Anexele I și II.

6.	„organism autorizat” înseamnă un organism de inspecție desemnat de către autoritatea națională competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 9 și care îndeplinește criteriile din Anexele I și III.

Articolul 3

Evaluarea conformității sau plasarea pe piața Comunității a noilor echipamente sub presiune transportabile

(1)   Noile recipiente și noile rezervoare trebuie să respecte dispozițiile relevante ale Directivelor 94/55/CE și 96/49/CE. Conformitatea unor asemenea echipamente sub presiune transportabile cu aceste dispoziții se stabilește de către un organism notificat, exclusiv în conformitate cu procedurile de evaluare a conformității stabilite în Anexa IV, Partea I și specificate în Anexa V.

(2)   Noile ventile și alte accesorii utilizate la transport trebuie să respecte dispozițiile relevante din anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE.

(3)   Ventilele și alte accesorii având funcție de siguranță directă în echipamentele sub presiune transportabile, în special ventilele de siguranță, ventilele de umplere și golire și ventilele buteliilor, sunt supuse unei procedurii de evaluare a conformității, cel puțin la fel de severă ca cea aplicată recipientelor și rezervoarelor la care sunt montate.

Astfel de ventile și alte accesorii utilizate la transport pot fi supuse unei proceduri de evaluare a conformității diferită de aceea utilizată în cazul recipientelor și rezervoarelor.

(4)   Dacă Directivele 94/55/CE și 96/49/CE nu conțin dispoziții tehnice detaliate pentru ventilele și accesoriile menționate la alineatul 3, aceste ventile și accesorii trebuie să respecte cerințele Directivei 97/23/CE și, conform acestei directive, să fie supuse unei proceduri de evaluare a conformității din categoriile II, III sau IV, stabilite în articolul 10 din Directiva 97/23/CE în funcție de categoria 1, 2 sau 3 din care fac parte recipientele sau rezervoarele conform anexei V la prezenta directivă.

(5)   Nici un stat membru nu interzice, limitează sau împiedică plasarea pe piață sau punerea în funcțiune pe teritoriul său a echipamentelor sub presiune transportabile, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a), care respectă prezenta directivă și poartă marca relevantă prevăzută la articolul 10 alineatele (1) și (2).

Articolul 4

Evaluarea conformității la plasarea pe piața națională a noilor echipamente sub presiune transportabile

(1)   Prin derogare de la articolul 3, statele membre pot autoriza plasarea pe piață, transportul și punerea în funcțiune pe teritoriul lor, de către utilizatori, a recipientelor - inclusiv a ventilelor și a altor accesorii ale acestora utilizate la transport - reglementate prin articolul 1 alineatul (2) litera (a), a căror conformitate a fost evaluată de către un organism autorizat.

(2)   Echipamentul sub presiune transportabil a cărui conformitate a fost evaluată de către un organism autorizat poate să nu poarte marcajul descris la articolul 10 alineatul (1).

(3)   Organismul autorizat activează în exclusivitate pentru grupul al cărui membru este.

(4)   Procedurile care se aplică la evaluarea conformității de către organismele autorizate sunt modulele A1, C1, F și G, descrise în Anexa IV, Partea I.

(5)   Comisia urmărește și evaluează aplicarea dispozițiilor prezentului articol începând cu data de 1 iulie 2004. În acest scop, statele membre transmit Comisiei orice informații utile privind punerea în aplicare a prezentului articol. Dacă este necesar, evaluarea este însoțită de o propunere de modificare a prezentei directive.

Articolul 5

Reevaluarea conformității la echipamentele sub presiune transportabile existente

(1)   Conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) cu dispozițiile relevante din anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE se stabilește de către un organism notificat, în conformitate cu procedura de reevaluare a conformității stabilită în Anexa IV, Partea II la prezenta directivă.

Dacă aceste echipamente au fost fabricate în serie, statele membre pot autoriza reevaluarea conformității cu privire la recipiente, inclusiv ventilele și alte accesorii ale acestora utilizate la transport, reevaluare ce va fi efectuată de către un organism autorizat, cu condiția ca un organism notificat să reevalueze conformitatea tipului.

(2)   Nici un stat membru nu trebuie să interzică, să limiteze sau să împiedice plasarea pe piață sau punerea în funcțiune pe teritoriul său a echipamentelor sub presiune transportabile, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), care respectă prezenta directivă și poartă marcajul relevant prevăzut la articolul 10 alineatul (1).

Articolul 6

Inspecția periodică și utilizarea repetată

(1)   Inspecțiile periodice ale recipientelor, inclusiv ale ventilelor și altor accesorii ale acestora utilizate la transport, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) sunt programate de către un organism notificat sau de către un organism autorizat, în conformitate cu procedura stabilită în Anexa IV, Partea III. Inspecția periodică a rezervoarelor, inclusiv a ventilelor și altor accesorii ale acestora utilizate la transport, este programată de către un organism notificat în conformitate cu procedura stabilită în Anexa IV Partea III modulul 1.

Totuși, statele membre pot permite efectuarea de inspecții periodice ale rezervoarelor utilizate pe teritoriul lor de către organismele autorizate care au fost recunoscute pentru efectuarea de inspecții periodice ale rezervoarelor și care funcționează sub conducerea unui organism notificat, conform procedurii prevăzute în Anexa IV Partea III modulul 2, cu privire la inspecția periodică prin asigurarea calității.

(2)   Echipamentele sub presiune transportabile, menționate la articolul 1 alineatul (2), pot fi supuse inspecției periodice în orice stat membru.

(3)   Nici un stat membru nu poate, din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare, să interzică, să limiteze sau să împiedice utilizarea (inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea), pe teritoriul lor, a următoarelor echipamente sub presiune transportabile:

—	echipamentele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) și articolul 1 alineatul (2) litera (c) prima liniuță, care corespund dispozițiilor prezentei directive și poartă marcajul corespunzător;

—	buteliile de gaz existente, purtând marcajul prevăzut în Directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE, precum și marcajul și numărul de identificare menționat la articolul 10 alineatul (3) din prezenta directivă, care indică efectuarea unei inspecții periodice.

(4)   Statele membre pot stabili cerințe interne pentru depozitarea sau utilizarea echipamentelor sub presiune transportabile, dar nu pentru echipamentul sub presiune transportabil ca atare sau pentru accesoriile necesare în timpul transportului. Totuși, statele membre pot să mențină cerințe interne pentru dispozitivele de conectare, codurile de culoare și temperaturile de referință, în temeiul articolului 7.

Articolul 7

Dispoziții de drept intern

(1)   Un stat membru poate să mențină dispozițiile de drept intern referitoare la dispozitivele prevăzute pentru conectarea la alt echipament și la codurile de culoare aplicabile pentru echipamentele sub presiune transportabile până la data la care standardele europene de utilizare se adaugă la anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE.

Totuși, dacă apar probleme de siguranță la transportul sau utilizarea anumitor tipuri de gaz, poate fi permisă o perioadă scurtă de tranziție, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 15, pentru ca statele membre să poată menține dispozițiile de drept intern chiar și după adăugarea standardelor europene la anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE.

(2)   Un stat membru în care temperatura mediului ambiant este de obicei mai mică de - 20 °C poate impune standarde mai severe cu privire la temperatura de funcționare a substanțelor prevăzute a fi utilizate în transportul național al mărfurilor periculoase pe teritoriul său, până la includerea în anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE a dispozițiilor referitoare la temperaturile de referință corespunzătoare pentru anumite zone climatice.

Articolul 8

Organisme notificate

(1)   Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre lista organismelor notificate stabilite în Comunitate, pe care le desemnează să efectueze proceduri de evaluare a conformității nolilor echipamente sub presiune transportabile, în conformitate cu Anexa IV Partea I, să reevalueze conformitatea tipurilor existente de echipament cu dispozițiile anexelor la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE conform Anexei IV Partea II și să efectueze inspecții periodice conform Anexei IV Partea III modulul 1, precum și să efectueze supravegherea conform Anexei IV Partea III modulul 2. De asemenea, acestea comunică numerele de identificare atribuite anticipat de către Comisie.

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o listă a organismelor notificate, cu numerele de identificare ale acestora și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.

(2)   Statele membre aplică criteriile, stabilite în Anexele I și II, de desemnare a organismelor notificate. Fiecare organism comunică statului membru care dorește să-l desemneze informații complete referitoare la respectarea criteriilor din Anexele I și II, precum și dovada acestora.

(3)   Un stat membru care a notificat un organism trebuie să retragă această notificare în cazul în care consideră că organismul nu mai respectă criteriile menționate la alineatul (2).

Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre despre retragerea notificării.

Articolul 9

Organisme autorizate

(1)   Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre lista organismelor autorizate stabilite în Comunitate, pe care le recunoaște în conformitate cu criteriile de la alineatul (2), pentru a efectua inspecții periodice ale recipientelor - inclusiv a ventilelor și altor accesorii ale acestora utilizate la transport - menționate la articolul 2 alineatul (1) prima liniuță sau pentru reevaluarea conformității recipientelor existente - inclusiv a ventilelor și altor accesorii utilizate la transport - care corespund uni tip reevaluat de către un organism notificat, pentru a asigura respectarea permanentă a dispozițiilor relevante din Directivele 94/55/CE și 96/49/CE în conformitate cu procedurile stabilite în Anexa IV Partea III modulul 1. Ele comunică, de asemenea, numerele de identificare repartizate anticipat de către Comisie.

Statele membre care se folosesc de opțiunea prevăzută la articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf, transmit Comisiei și celorlalte state membre lista organismelor autorizate stabilite pe teritoriul Comunității, pe care le-au recunoscut în scopul efectuării de inspecții periodice ale rezervoarelor.

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o listă a organismelor autorizate recunoscute, cu numărul de identificare al acestora și sarcinile pentru care au fost recunoscute. Comisia asigură actualizarea listei.

(2)   Statele membre aplică criteriile stabilite în Anexele I și III pentru recunoașterea organismelor autorizate. Fiecare organism comunică statului membru care dorește să-l recunoască informații complete referitoare la respectarea criteriilor din aceste anexe, precum și dovada acestora.

(3)   Un stat membru care recunoaște un organism trebuie să retragă autorizația, dacă el consideră că organismul nu mai respectă criteriile menționate la alineatul (2).

Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre despre retragerea autorizației.

Articolul 10

Marcarea

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor pentru marcarea recipientelor și rezervoarelor stabilite în Directivele 94/55/CE și 96/49/CE, recipientele și rezervoarele care respectă dispozițiile articolului 3 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (1) trebuie să aibă un marcaj aplicat pe ele, în conformitate cu Anexa IV Partea I. Forma marcajului care trebuie utilizat este stabilită în Anexa VII. Acest marcaj trebuie să fie aplicat vizibil și în așa fel încât să nu se desprindă și trebuie să fie însoțit de numărul de identificare al organismului notificat care a aplicat procedura de evaluare a conformității la recipiente și rezervoare. În cazul unei reevaluări, acest marcaj trebuie însoțit de numărul de identificare al organismului notificat sau autorizat.

În cazul echipamentelor sub presiune transportabile în conformitate cu articolul 7 alineatul (2), numărul de identificare al organismului notificat sau autorizat trebuie să fie urmat de mențiunea „- 40 °C”.

(2)   Ventilele și alte accesorii noi, care au o funcție directă de siguranță, trebuie să poarte fie marcajul prevăzut în Anexa VII la prezenta directivă, fie pe acela prevăzut în Anexa VI la Directiva 97/23/CE. Aceste marcaje nu trebuie să fie însoțite de numărul de identificare al organismului notificat care efectuează evaluarea de conformitate la ventilele și celelalte accesorii utilizate la transport.

Celelalte ventile și accesorii nu trebuie să satisfacă cerințe speciale de marcare.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor pentru marcarea recipientelor și rezervoarelor, stabilite în Directivele 94/55/CE și 96/49/CE, în scopul inspecțiilor periodice, toate echipamentele sub presiune transportabile menționate la articolul 6 alineatul (1) trebuie să poarte numărul de identificare al organismului care a efectuat controlul periodic al echipamentului, pentru a indica posibilitatea de utilizare în continuare a acestora.

În privința buteliilor de gaz reglementate prin Directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE, dacă prima inspecție periodică se efectuează conform prezentei directive, numărul de identificare menționat mai înainte trebuie să fie precedat de marcajul descris în Anexa VII.

(4)   Atât în cazul evaluării și reevaluării conformității, cât și al inspecțiilor periodice, numărul de identificare al organismului notificat sau autorizat trebuie să fie aplicat vizibil și astfel încât să nu se desprindă, pe propria răspundere, fie de către organismul însuși sau de către producător, fie de către reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate, fie de proprietar sau de reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate, fie de către deținător.

(5)   Este interzisă aplicarea marcajelor pe echipamentele sub presiune transportabile care ar putea să inducă în eroare părțile terțe, în privința semnificației sau a graficii marcajului menționat în prezenta directivă. Se poate aplica orice alt marcaj, cu condiția ca vizibilitatea și claritatea marcării din Anexa VII să nu fie reduse.

Articolul 11

Clauza de siguranță

(1)   Dacă un stat membru găsește că echipamentul sub presiune transportabil poate, în cazul în care este întreținut corect și utilizat în scopul prevăzut, să pună în pericol sănătatea și/sau securitatea persoanelor și, dacă este cazul, a animalelor domestice și a proprietății, în timpul transportului și/sau al utilizării, în ciuda faptului că poartă un marcaj, acesta poate limita sau interzice plasarea pe piață, transportul sau utilizarea echipamentului respectiv sau îl poate retrage de pe piață sau din circulație. El trebuie să informeze imediat Comisia despre orice asemenea măsură, expunând motivele deciziei sale.

(2)   Comisia începe fără întârziere consultația cu părțile interesate. Dacă, după această consultare, Comisia consideră, că măsura este justificată, ea informează de îndată statul membru care a avut inițiativa și celelalte state membre.

Dacă, după această consultare, Comisia consideră că măsura nu este justificată, ea informează de îndată statul membru care a avut inițiativa și pe proprietar sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau pe deținător sau pe producător sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate.

(3)   Dacă echipamentul sub presiune transportabil care nu este conform poartă marcajul prevăzut la articolul 10, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare împotriva persoanei(lor) care a(u) aplicat marcajul și informează Comisia și celelalte state membre.

(4)   Comisia asigură informarea permanentă a statelor membre cu privire la desfășurarea și rezultatul acestei proceduri.

Articolul 12

Marcarea necorespunzătoare

Fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care un stat membru constată că marcajul descris în Anexa VII este aplicat necorespunzător, acesta obligă pe proprietar sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau pe deținător sau pe producător sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate să aducă echipamentul sub presiune transportabil în forma în care să respecte dispozițiile referitoare la marcare și să pună capăt încălcării legislației statului membru.

Dacă neconformitatea persistă, statul membru informează imediat Comisia și ia toate măsurile corespunzătoare pentru a limita sau interzice plasarea pe piață, transportul sau utilizarea echipamentului vizat sau pentru a asigura retragerea sa de pe piață sau din circulație, conform procedurii stabilite la articolul 11.

Articolul 13

Decizii care duc la respingere sau restricție

Orice decizie luată în conformitate cu prezenta directivă, care are ca efect limitarea plasării pe piață, a transportului sau a utilizării sau care necesită retragerea de pe piață sau din circulație a echipamentului sub presiune transportabil, trebuie să precizeze motivul exact care stă la baza acesteia. Decizia respectivă este adusă imediat la cunoștință părții interesate, care este informată în același timp cu privire la căile legale de atac pe care le are la dispoziție conform legislației din statul membru interesat și termenele în care trebuie formulate căile respective de atac.

Articolul 14

Comitetul

Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 15.

Articolul 15

(1)   În cazul în care se face trimitere la procedura prevăzută în prezentul articol, Comisia este sprijinită de un comitet pentru transportul mărfurilor periculoase instituit în conformitate cu articolul 9 din Directiva 94/55/CE, numit în continuare „comitetul”, alcătuit din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează a fi adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din comitet sunt ponderate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea corespund cu avizul comitetului.

Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul decide cu o majoritate calificată.

Dacă, într-o perioadă de trei luni de la data la care a fost înaintată propunerea, Consiliul nu decide, măsurile propuse se adoptă de către Comisie.

Articolul 16

Adoptarea și publicarea

(1)   Statele membre adoptă și publică, cel tîrziu până la 1 decembrie 2000, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre reglementează modalitatea de realizare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică la Comisie textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre adoptă până cel târziu la 1 iulie 2001 dispozițiile adoptate în conformitate cu prezenta directivă referitoare la echipamentele sub presiune transportabile.

(2)   Data menționată la alineatul 1 este amânată pentru un anumit tip de echipament sub presiune transportabil, pentru care nu există specificații tehnice detaliate sau pentru care anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE nu au fost completate cu o trimitere adecvată la standardele europene.

Echipamentul vizat de o asemenea amânare și data de la care prezenta directivă se aplică pentru acesta se determină în conformitate cu procedura stabilită la articolul 15.

Articolul 18

Convenții intermediare

Statele membre autorizează plasarea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor sub presiune transportabile care respectă reglementările în vigoare pe teritoriul lor până la 1 iulie 2001, în termen de 24 luni de la această dată și autorizează punerea ulterioară în funcțiune a unui astfel de echipament lansat pe piață înaintea acestei date.

Articolul 19

Sancțiuni

Statele membre stabilesc un sistem de sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sancțiuni. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și descurajatoare.

Statele membre notifică la Comisie dispozițiile relevante până cel târziu la 1 decembrie 2000 și o informează cu privire la orice modificări ulterioare în termenul cel mai scurt.

Articolul 20

Aplicabilitatea dispozițiilor altor directive

Cu începere de la 1 iulie 2001 sau, în cazul articolului 18, în termen de doi ani de la această dată, singurele dispoziții ale Directivelor 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE care rămân în vigoare sunt cele de la articolul 1 și cele din Anexa I Părțile 1 - 3, ale fiecăreia din aceste directive.

Dispozițiile Directivei 76/767/CEE (14) nu se mai aplică de la 1 iulie 2001 sau, în cazul articolului 18, în termen de doi ani de la această dată, echipamentelor sub presiune transportabile reglementate de prezenta directivă.

Cu toate acestea, certificatele de aprobare de tip CE pentru cilindri, emise în conformitate cu Directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE și 84/527/CEE sunt recunoscute ca fiind echivalente cu certificatele de examinare tip CE prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 21

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 22

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 95, 24.3.1997, p. 2 și

JO C 186, 16.6.1998, p. 11.

(2)  JO C 296, 29.9.1997, p. 6.

(3)  Avizul Parlamentului European din 19 februarie 1998 (JO C 80, 16.3.1998, p. 217), Poziția comună a Consiliului din 30 noiembrie 1998 (JO C 18, 22.1.1999, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 10 martie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind apropierea legislației statelor membre în domeniul transportului rutier al mărfurilor periculoase (JO L 319, 12.12.1994, p. 7).

(5)  Directiva 94/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind apropierea legislației statelor membre în domeniul transportului feroviar al mărfurilor periculoase (JO L 235, 17.9.1996, p. 25).

(6)  ADR: Acordul European privind transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase.

(7)  RID: Regulamentele privind transportul feroviar internațional de mărfuri periculoase, stabilite în versiunea modificată a Convenției cu privire la transportul feroviar internațional de mărfuri (COTIF), Anexa I, Apendice B.

(8)  Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind planurile pentru diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformității și regulile pentru aplicarea și utilizarea marcajului de conformitate CE, ce sunt prevăzute a fi utilizate în directiva de armonizare tehnică (JO L 220, 30.8.1993, p. 23).

(9)  Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 privind apropierea legislației statelor membre în domeniul echipamentului sub presiune (JO L 181, 9.7.1997, p. 1).

(10)  Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislației statelor membre în domeniul dozatoarelor cu aerosoli (JO L 147, 9.6.1975, p. 40). Directivă modificată prin Directiva 94/1/CE (JO L 23, 28.1.1994, p. 28).

(11)  Directiva 84/525/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul buteliilor de gaz din oțel, fără sudură (JO L 300, 19.11.1984, p. 1).

(12)  Directiva 84/526/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul buteliilor de gaz din aluminiu nealiat și din aliaje de aluminiu, fără sudură (JO L 300, 19.11.1984, p. 20).

(13)  Directiva 84/527/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1984 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul buteliilor de gaz din oțel nealiat sudate (JO L 300, 19.11.1984, p. 48).

(14)  Directiva-cadru 76/767/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitor la dispozițiile comune pentru vasele sub presiune și metodele pentru inspectarea acestora (JO L 262, 27.9.1976, p. 153). Directivă modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

---

ANEXA I

CRITERII MINIME CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CĂTRE ORGANISMELE NOTIFICATE SAU AUTORIZATE, MENȚIONATE LA ARTICOLELE 8 ȘI 9

1.	Un organism de inspecție notificat sau un organism de inspecție autorizat, care face parte dintr-o organizație implicată în alte activități decât cea de inspecție, trebuie să fie identificabil în cadrul respectivei organizații.

2.

Organismul de inspecție și personalul său nu trebuie să se angajeze în activități care pot fi incompatibile cu libertatea lor de judecată și integritatea lor în activitățile de inspecție. În special personalul organismului de inspecție nu trebuie să fie supus la presiuni de natură comercială, financiară sau de alt tip, care i-ar putea afecta judecata, în special din partea persoanelor sau organizațiilor din exteriorul organismului de inspecție care sunt interesate de rezultatele inspecțiilor efectuate. Trebuie garantată imparțialitatea personalului de inspecție al organismului.

3.

Organismul de inspecție trebuie să aibă la dispoziția sa personalul necesar și să posede facilitățile necesare pentru a-și îndeplini, în mod corespunzător, sarcinile tehnice și administrative legate de operațiile de inspecție și verificare. Acesta trebuie, de asemenea, să aibă acces la echipamentul necesar pentru a executa verificări speciale.

4.

Personalul organismului de inspecție, care răspunde de inspecție, trebuie să aibă calificările potrivite, un înalt grad de specializare profesională și tehnică și cunoștințe satisfăcătoare despre cerințele inspecțiilor care trebuie efectuate și o experiență adecvată în asemenea operații. Pentru a garanta un nivel înalt de siguranță, organismul de inspecție trebuie să fie în situația de a asigura expertiza în domeniul securității echipamentelor sub presiune transportabile. Personalul trebuie să aibă capacitatea de a face aprecieri profesionale în conformitate cu cerințele generale, utilizând rezultatele examinării și să raporteze asupra acestora. Acesta mai trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a întocmi certificate, înregistrări și rapoarte prin care să demonstreze că inspecțiile au fost efectuate.

5.

Personalul trebuie, de asemenea, să dețină cunoștințe pertinente cu privire la tehnologia utilizată la fabricarea echipamentului sub presiune transportabil, inclusiv accesoriile, pe care-l inspectează, cu privire la modul în care echipamentul supus inspecției este utilizat sau se preconizează a fi utilizat și cu privire la defectele care pot apărea în timpul utilizării sau funcționării acestuia.

6.

Organismul de inspecție și personalul său trebuie să efectueze evaluări și verificări la cel mai înalt grad de integritate profesională și competență tehnică. Organismul de inspecție trebuie să asigure confidențialitatea informațiilor obținute în cursul activităților sale de inspecție. Trebuie protejate drepturile de proprietate.

7.	Remunerarea persoanelor angajate în activități de inspecție nu trebuie să depindă direct de numărul de inspecții efectuate și nici într-un caz de rezultatele inspecțiilor respective.

8.	Organismul de inspecție trebuie să aibă asigurarea corespunzătoare a răspunderii, cu excepția situației în care responsabilitatea sa este asumată de către stat, în conformitate cu legislația națională, sau de către organizația din care face parte.

9.

În mod normal, organismul de inspecție trebuie să efectueze el însuși inspecțiile pe care se angajează să le facă. Dacă un organism de inspecție încheie un subcontract pentru o parte a inspecției, el trebuie să garanteze și să poată demonstra că subcontractantul său este competent pentru a efectua serviciul în discuție și trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru subcontractare.

---

ANEXA II

CRITERII SUPLIMENTARE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CĂTRE ORGANISMELE NOTIFICATE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 8

1.

Un organism notificat trebuie să fie independent de părțile implicate și prin urmare să ofere servicii de inspecții de tipul „parte terță”. Organismul notificat și personalul său, care răspund de efectuarea inspecției, nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul, achizitorul, proprietarul, deținătorul, utilizatorul sau întreținătorul echipamentului sub presiune transportabil, inclusiv al accesoriilor, pe care organismul respectiv îl inspectează, nici reprezentantul autorizat al oricăreia din aceste părți. Acesta nu trebuie să fie direct implicat în proiectarea, fabricarea, comercializarea sau întreținerea echipamentului sub presiune transportabil, inclusiv accesoriile, nici să reprezinte părțile angajate în aceste activități. Aceasta nu exclude posibilitatea schimburilor de informații tehnice între producătorul echipamentului sub presiune transportabil și organismul de inspecție.

2.	Toate părțile interesate trebuie să aibă acces la serviciile organismului de inspecție. Nu trebuie să existe condiții financiare sau de altă natură nepotrivite. Organismul trebuie să aplice procedurile de operare într-un mod nediscriminatoriu.

---

ANEXA III

CRITERII SUPLIMENTARE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CĂTRE ORGANISMELE AUTORIZATE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 9

1.	Organismul autorizat trebuie să constituie o parte separată și identificabilă a organizației implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, utilizarea sau întreținerea articolelor pe care le inspectează.

2.	Organismul autorizat nu trebuie să se implice direct în proiectarea, fabricarea, furnizarea, sau utilizarea echipamentului sub presiune transportabil inspectat, inclusiv accesoriile, sau a articolelor competitive similare.

3.

Trebuie să existe o diferențiere clară a responsabilităților personalului de inspecție de cele ale personalului angajat în alte funcții, diferențiere care trebuie stabilită prin identificare organizațională și metodele de raportare ale organismului de inspecție în cadrul organizației din care provine.

---

ANEXA IV

PARTEA I

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Modulul A (controlul intern al producției)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate, care îndeplinește obligațiile prevăzute la punctul 2, garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil satisface cerințele directivei care-l reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație de conformitate scrisă.

2.   Producătorul trebuie să întocmească documentația tehnică descrisă la punctul 3, iar producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să o țină la dispoziția autorităților naționale relevante, în scopuri de inspecție, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil.

Dacă nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu este stabilit în Comunitate, obligația de a ține documentația tehnică disponibilă revine persoanei care plasează echipamentul sub presiune transportabil pe piața Comunității.

3.   Documentația tehnică trebuie să permită efectuarea unei evaluări a conformității echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele directivei care-l reglementează. Ea trebuie, în măsura în care este relevant pentru respectiva evaluare, să se refere la proiectul, fabricarea și funcționarea echipamentului sub presiune transportabil și să conțină:

—	o descriere generală a echipamentului sub presiune transportabil;

—	schițe și diagrame conceptuale și de fabricație ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului sub presiune transportabil;

—	o descriere a soluțiilor adoptate pentru a satisface cerințele directivei;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor efectuate etc.;

—	buletinele de analiză.

4.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să păstreze o copie a declarației de conformitate cu documentația tehnică.

5.   Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricație prevede ca echipamentul sub presiune transportabil fabricat să respecte documentația tehnică menționată la punctul 2 și cerințele directivei care-l reglementeză.

Modulul A1 (verificări interne ale fabricației cu urmărirea evaluării finale)

Pe lângă cerințele de la modulul A, mai sunt valabile cele ce urmează.

Evaluarea finală trebuie efectuată de către producător și urmărită, prin vizite inopinate, de către un organism notificat ales de către producător.

În timpul acestor vizite, organismul notificat trebuie: — să se asigure că producătorul efectuează în realitate evaluarea finală; — să ia mostre de echipament sub presiune transportabil de la locurile de producție sau depozitare, pentru a efectua verificări. Organismul notificat determină numărul de articole de echipament pe care le ia ca mostre și hotărăște dacă este necesar să efectueze, sau să dispună efectuarea, total sau parțial, a evaluării finale a mostrelor de echipament.

Dacă unul sau mai multe din articolele de echipament sub presiune transportabil nu sunt conforme, organismul notificat trebuie să ia măsurile corespunzătoare.

Pe responsabilitatea organismului notificat, producătorul trebuie să aplice numărul de identificare al acestui organism pe fiecare articol de echipament sub presiune transportabil.

Modulul B (examinarea de tip CE)

1.   Acest modul descrie partea de procedură prin care un organism notificat constată și atestă că un exemplar reprezentativ din producția analizată respectă dispozițiile directivei care o reglementează.

2.   Cererea pentru examinarea de tip CE trebuie depusă de producător sau de reprezentantul autorizat al aceastuia stabilit în Comunitate, la un singur organism notificat ales de acesta.

Cererea trebuie să includă:

—	numele și adresa producătorului și, dacă cererea este făcută de reprezentantul autorizat stabilit în Comunitate, inclusiv numele și adresa acestuia;

—	o declarație scrisă că același solicitant nu a depus o cerere la alt organism notificat;

—	documentația tehnică descrisă la punctul 3.

Solicitantul trebuie să pună la dispoziția organismului notificat un exemplar reprezentativ din producția analizată, denumit în continuare „tip”. Dacă programul de încercări o cere, organismul notificat poate solicita și alte exemplare.

Un tip poate cuprinde câteva variante ale echipamentului sub presiune transportabil, cu condiția ca diferențele dintre variante să nu afecteze gradul de siguranță.

3.   Documentația tehnică trebuie permită efectuarea unei evaluări a conformității echipamentului sub presiune transportabil cu dispozițiile directivei care-l reglementează. Ea trebuie, în măsura în care este relevant pentru respectiva evaluare, să se refere la proiectarea, fabricarea și funcționarea echipamentului sub presiune transportabil și să conțină:

—	o descriere generală a tipului;

—	schițe și diagrame conceptuale și de fabricație ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului sub presiune transportabil;

—	o descriere a soluțiilor adoptate pentru a satisface cerințele esențiale ale directivei;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor efectuate etc.;

—	buletinele de analiză;

—	informații referitoare la încercările prevăzute în procesul de fabricație;

—	informații referitoare la calificări sau atestări.

Organismul notificat trebuie:

4.1.   să examineze documentația tehnică, să verifice dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu aceasta și să identifice componentele proiectate în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei.

Organismul notificat trebuie, în special:

—	să examineze documentația tehnică referitoare la procedurile de proiectare și fabricație;

—	să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei și să verifice certificatul emis de către producătorul materialelor;

—	să aprobe procedurile pentru asamblarea permanentă a componentelor echipamentului sub presiune sau să verifice dacă acestea au fost avizate anterior;

—	să verifice dacă personalul care efectuează asamblarea permanentă a componentelor echipamentului sub presiune și încercările nedistructive este calificat sau atestat;

4.2.   să efectueze sau să dispună să se efectueze examinările corespunzătoare și încercările necesare pentru a stabili dacă soluțiile adoptate de către producător respectă dispozițiile directivei;

4.3.   să efectueze sau să dispună să se efectueze examinările corespunzătoare și încercările necesare pentru a stabili dacă au fost aplicate dispozițiile relevante ale directivei;

4.4.   să fixeze, de acord cu solicitantul, locul unde se vor efectua examinările și încercările necesare.

5.   Dacă tipul respectă dispozițiile directivei care-l reglementează, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat CE de examinare de tip. Certificatul, care trebuie să fie valabil timp de 10 ani și să poată fi reînoit, trebuie să conțină numele și adresa producătorului, concluziile examinării și datele necesare pentru identificarea tipului aprobat.

La certificat trebuie anexată o listă cu părțile relevante ale documentației tehnice, iar o copie se păstrează de către organismul notificat.

Dacă organismul notificat refuză să elibereze producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate un certificat CE de examinare de tip, organismul respectiv trebuie să prezinte motivele detaliate ale acestui refuz. Trebuie stabilite măsuri pentru o procedură de apel.

6.   Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care deține documentația tehnică, referitoare la certificatul CE de examinare de tip despre toate modificările aduse echipamentului sub presiune transportabil aprobat; aceste modificări sunt supuse unei aprobări suplimentare, dacă pot afecta conformitatea cu cerințele directivei sau cu condițiile prescrise pentru utilizarea echipamentului. Această aprobare suplimentară trebuie acordată sub forma unei anexe la certificatul original CE de examinare de tip.

7.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante referitoare la certificatele CE de examinare de tip pe care le-a retras și, la cerere, la cele eliberate.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice și celorlalte organisme notificate informații relevante referitoare la certificatele CE de examinare de tip pe care le-a retras sau refuzat.

8.   Celelalte organisme notificate pot primi copii ale certificatelor de examinare de tip CE și/sau anexele acestora. Anexele la aceste certificate trebuie ținute la dispoziția celorlalte organisme notificate.

9.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să păstreze împreună cu documentația tehnică copii ale certificatelor CE de examinare de tip și anexele acestora, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil.

Dacă nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu este stabilit în Comunitate, obligația de a păstra disponibilă documentația tehnică îi revine persoanei care plasează produsul pe piața Comunității.

Modulul B1 (examinarea CE a proiectului)

1.   Acest modul descrie partea de procedură prin care un organism notificat constată și atestă că proiectul unui articol de echipament sub presiune transportabil respectă dispozițiile directivei care-l reglementează.

2.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să depună o cerere CE de examinare a proiectului la un singur organism notificat.

Cererea trebuie să includă:

—	numele și adresa producătorului și, dacă cererea este făcută de reprezentantul autorizat stabilit în Comunitate, inclusiv numele și adresa acestuia;

—	o declarație scrisă că același solicitant nu a depus o cerere la alt organism notificat;

—	documentația tehnică descrisă la punctul 3.

Cererea poate cuprinde câteva variante ale echipamentului sub presiune transportabil, cu condiția ca diferențele dintre variante să nu afecteze gradul de siguranță.

3.   Documentația tehnică trebuie să permită efectuarea unei evaluări a conformității echipamentului sub presiune transportabil cu dispozițiile directivei care-l reglementează. Ea trebuie, în măsura în care este relevant pentru respectiva evaluare, să se refere la proiectarea, fabricarea și funcționarea echipamentului sub presiune transportabil și să conțină:

—	o descriere generală a echipamentului vizat;

—	schițe și diagrame conceptuale de proiectare și fabricație ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului;

—	o descriere a soluțiilor adoptate pentru a corespunde cerințelor directivei;

—	dovada necesară pentru a susține că soluțiile de proiectare au fost juste; această dovadă trebuie să includă rezultatele încercărilor efectuate de laboratorul adecvat al producătorului sau în numele său;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinările efectuate etc.;

—	informații referitoare la calificări sau atestări.

Organismul notificat trebuie:

4.1.   să examineze documentația tehnică și să identifice componentele proiectate în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei.

Organismul notificat trebuie, în special:

—	să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei;

—	să aprobe procedurile pentru asamblarea permanentă a componentelor echipamentului sau să verifice dacă acestea au fost avizate anterior;

—	să verifice dacă personalul care efectuează asamblarea permanentă a componentelor echipamentului sub presiune și încercările nedistructive este calificat sau atestat;

4.2.   să efectueze examinările necesare pentru a stabili dacă soluțiile adoptate de către producător respectă dispozițiile directivei;

4.3.   să efectueze examinările necesare pentru a stabili dacă au fost aplicate în realitate dispozițiile relevante ale directivei;

5.   Dacă proiectul respectă dispozițiile directivei care-l reglementează, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat CE de examinare de tip. Certificatul trebuie să conțină numele și adresa solicitantului, concluziile examinării, condițiile pentru a fi valabil și datele necesare pentru identificarea proiectului aprobat.

La certificat trebuie anexată o listă cu părțile relevante ale documentației tehnice, iar o copie trebuie să fie păstrată de organismul notificat.

Dacă organismul notificat refuză să elibereze producătorului sau reprezentantului autorizat al aceastuia stabilit în Comunitate un certificat CE de examinare de tip, organismul respectiv trebuie să prezinte motivele detaliate ale acestui refuz. Trebuie stabilite măsuri pentru o procedură de apel.

6.   Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat că deține documentația tehnică, referitoare la certificatul de examinare de tip CE, a tuturor modificărilor aduse la proiectul aprobat; acestea sunt supuse unei aprobări suplimentare, dacă pot afecta conformitatea cu cerințele directivei sau cu condițiile prescrise pentru utilizarea echipamentului. Această aprobare suplimentară trebuie acordată sub forma unei anexe la certificatul original CE de examinare de tip.

7.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante referitoare la certificatele CE de examinare de tip pe care le-a retras și, la cerere, la cele eliberate.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice și celorlalte organisme notificate informații relevante referitoare la certificatele CE de examinare de tip pe care le-a retras sau refuzat.

8.   Celelalte organisme notificate pot să obțină, la cerere, informații relevante referitoare la:

—	certificatele CE de examinare a proiectului și anexele admise

—	certificatele CE de examinare a proiectului și anexele retrase.

9.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să păstreze împreună cu documentația tehnică, menționată la punctul 3, copii după certificatele CE de examinare a proiectului și anexele acestora, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil.

Dacă nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu este stabilit în Comunitate, obligația de a păstra disponibilă documentația tehnică îi revine persoanei care plasează produsul pe piața Comunității.

Modulul C1 (conformitatea cu tipul)

1.   Acest modul descrie acea parte din procedură prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil este în conformitate cu tipul descris în certificatul CE de examinare de tip și satisface cerințele directivei care-l reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație de conformitate scrisă.

2.   Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricație prevede ca echipamentul sub presiune transportabil fabricat să fie în conformitate cu tipul descris în certificatul CE de examinare de tip și cu cerințele directivei care-l reglementeză.

3.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să păstreze o copie a declarației de conformitate timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil.

Dacă nici producătorul nici reprezentantul autorizat al acestuia nu este stabilit în Comunitate, obligația de a păstra documentația tehnică disponibilă îi revine persoanei care plasează echipamentul sub presiune transportabil pe piața Comunității.

4.   Evaluarea finală trebuie urmărită de către un organism notificat ales de către producător, prin vizite inopinate.

În timpul acestor vizite, organismul notificat trebuie:

—	să se asigure că producătorul efectuează în realitate evaluarea finală;

—

să ia mostre de echipament sub presiune transportabil de la sediul de producție sau depozitare pentru a efectua verificări. Organismul notificat determină numărul de articole de echipament pe care le ia ca mostre și hotărăște dacă este necesar să efectueze sau să dispună să se efectueze, total sau parțial, evaluarea finală a mostrelor de echipament.

Dacă unul sau mai multe din articolele de echipament sub presiune transportabil nu sunt conforme, organismul notificat trebuie să ia măsurile corespunzătoare.

Producătorul trebuie să atașeze numărul de identificare al organismului notificat pe fiecare articol de echipament sub presiune transportabil, pe răspunderea acestui organism.

Modulul D (asigurarea calității producției)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul care satisface obligațiile de la punctul 2 garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil vizat este în conformitate cu tipul descris în certificatul de CE examinare de tip și satisface cerințele directivei care-l reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să atașeze marcajul Π pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație de conformitate scrisă. Marcajul Π trebuie să fie însotiț de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supravegherea din partea Comunității, așa cum se specifică la punctul 4.

2.   În faza de producție, la inspecția finală și la încercări, producătorul trebuie să aplice un sistem al calității aprobat, descris la punctul 3 și să se supună supravegherii, așa cum se specifică la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la un organism de notificare ales de el.

Cererea trebuie să cuprindă:

—	toate informațiile relevante privind echipamentul sub presiune transportabil vizat;

—	documentația privind sistemul calității;

—	documentația tehnică pentru tipul aprobat și o copie a certificatului CE de examinare de tip.

3.2.   Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea echipamentului sub presiune transportabil cu tipul descris în certificatul CE de examinare de tip și cu cerințele directivei care-l reglementează.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie să fie documentate într-un mod sistematic și ordonat, sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor și evidențelor privind calitatea.

Aceasta trebuie să conțină în special o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și atribuțiile managementului cu privire la calitatea echipamentului sub presiune transportabil;

—	procesul de fabricație, tehnicile, procesele și măsurile sistematice pentru controlul calității și asigurarea calității ce vor fi utilizate, în special procedurile folosite;

—	examinările și încercările care vor fi efectuate înaintea, în timpul și după fabricație, precum și frecvența cu care vor fi efectuate;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat;

—	mijloacele de monitorizare a realizării calității cerute și funcționarea eficace a sistemului calității.

3.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 3.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil în discuție. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul producătorului.

Decizia trebuie notificată producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea. Trebuie stabilite măsuri pentru procedura de apel.

3.4.   Producătorul trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la 3.2. sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

4.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

4.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

4.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la sediile de producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

4.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și să ofere producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât să se efectueze o reevaluare completă la fiecare trei ani.

4.4   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare și frecvența acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor operat de organismul notificat. În sistemul de control al vizitelor trebuie să se aibă în vedere, în mod special, următorii factori:

—	categoria echipamentului;

—	rezultatele vizitelor anterioare de supraveghere;

—	necesitatea de a urmări o acțiune corectivă;

—	dacă este cazul, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificările importante în organizarea, politica sau tehnicile producției.

Dacă este necesar, în timpul acestor vizite organismul notificat poate să efectueze încercări sau să dispună efectuarea lor, pentru a verifica dacă sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere producătorului un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

5.   Producătorul trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 3.1 liniuța a doua;

—	adaptările menționate la punctul 3.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat, menționate la punctul 3.3 ultimul paragraf, punctul 3.4 ultimul paragraf, punctul 4.3 și 4.4.

6.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras și, la cerere, cu privire la cele eliberate.

De asemenea, fiecare organism notificat trebuie să comunice și celorlaltor organisme notificate informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras sau refuzat.

Modulul D1 (asigurarea calității producției)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul care satisface obligațiile de la punctul 3 garantează și declară că articolele de echipament sub presiune transportabil vizat satisfac cerințele directivei care le reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație de conformitate scrisă. Marcajul Π trebuie să fie însotiț de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supravegherea din partea Comunității, așa cum se specifică la punctul 5.

2.   Producătorul trebuie să întocmească documentația tehnică descrisă în continuare.

Documentația tehnică trebuie să permită efectuarea unei evaluări a conformității echipamentului sub presiune transportabil cu dispozițiile directivei care-l reglementează. Aceasta trebuie, în măsura în care este relevant pentru respectiva evaluare, să se refere la proiectarea, fabricarea și funcționarea echipamentului sub presiune transportabil și să conțină:

—	o descriere generală a echipamentului în discuție;

—	schițe și diagrame conceptuale de proiectare și de fabricație ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului sub presiune transportabil;

—	o descriere a soluțiilor adoptate pentru a satisface cerințele directivei;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor efectuate etc.;

—	buletinele de analiză.

3.   Producătorul trebuie să aplice în procesul de producție, la inspecția finală și la încercări un sistem al calității aprobat, descris la punctul 4, și să se supună supravegherii, așa cum este descris la punctul 5.

4.   Sistemul calității

4.1.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la un organism de notificare ales de el.

Cererea trebuie să cuprindă:

—	toate informațiile relevante privind echipamentul sub presiune transportabil respectiv;

—	documentația privind sistemul calității;

4.2.   Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele directivei care-l reglementează.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie să fie documentate într-un mod sistematic și ordonat, sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor și evidențelor privind calitatea.

Aceasta trebuie să conțină în special o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și atribuțiile managementului cu privire la calitatea echipamentului sub presiune transportabil;

—	fabricația, tehnicile pentru controlul calității și asigurarea calității, procesele și măsurile sistematice ce vor fi utilizate;

—	examinările și încercările care vor fi efectuate înaintea, în timpul și după fabricație, precum și frecvența cu care vor fi efectuate;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat;

—	mijloacele de monitorizare a obținerii calității cerute și funcționării eficace a sistemului calității.

4.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 4.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil vizat. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul producătorului.

Decizia trebuie notificată producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea. Trebuie stabilite măsuri pentru procedura de apel.

4.4.   Producătorul trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la punctul 4.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată a evaluării.

5.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

5.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

5.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la sediile de producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

5.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și să ofere producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât să se efectueze o reevaluare completă la fiecare trei ani.

5.4   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare și frecvența acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor operat de organismul notificat. În sistemul de control al vizitelor, trebuie să se aibă în vedere, în mod special, următorii factori:

—	categoria echipamentului;

—	rezultatele vizitelor anterioare de supraveghere;

—	necesitatea de a urmări o acțiune corectivă;

—	dacă este cazul, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificările importante în organizarea, politica sau tehnicile producției.

Dacă este necesar, în timpul acestor vizite organismul notificat poate să efectueze încercări sau să dispună efectuarea lor, pentru a verifica dacă sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere producătorului un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

6.   Producătorul trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 2;

—	documentația menționată la punctul 4.1 a doua liniuță;

—	adaptările menționate la punctul 4.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat, menționate la punctul 4.3 ultimul paragraf, punctul 4.4 ultimul paragraf, punctul 5.3 și 5.4.

7.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras și, la cerere, cu privire la cele eliberate.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlaltor organisme notificate informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras sau refuzat.

Modulul E (asigurarea calității produsului)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul care satisface obligațiile de la punctul 2 garantează și declară că articolul de echipament sub presiune transportabil este în conformitate cu tipul descris în certificatul CE de examinare de tip și satisface cerințele directivei care-l reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe fiecare produs și să întocmească o declarație de conformitate scrisă. Marcajul Π trebuie să fie însotiț de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supravegherea din partea Comunității, așa cum se specifică la punctul 4.

2.   Producătorul trebuie să aplice în procesul de producție, la inspecția finală și la încercări un sistem al calității aprobat, descris la punctul 3, și să se supună supravegherii, așa cum este descris la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la un organism de notificare ales de el.

Cererea trebuie să cuprindă:

—	toate informațiile relevante privind echipamentul sub presiune transportabil vizat;

—	documentația privind sistemul calității;

—	documentația tehnică pentru tipul aprobat și o copie a certificatului CE de examinare de tip.

3.2.   În cadrul sistemului calității, trebuie examinat fiecare articol de echipament sub presiune transportabil și trebuie efectuate încercările corespunzătoare pentru a se asigura conformitatea acestuia cu dispozițiile directivei care-l reglementează. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie să fie documentate într-un mod sistematic și ordonat, sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor și evidențelor privind calitatea.

Aceasta trebuie să conțină în special o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și atribuțile managementului cu privire la calitatea echipamentului sub presiune transportabil;

—	examinările și încercările care vor fi efectuate după fabricație;

—	mijloacele de monitorizare a funcționării eficace a sistemului calității.

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat.

3.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 3.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil vizat. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul producătorului.

Decizia trebuie notificată producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată a evaluării. Trebuie stabilite măsuri pentru procedura de apel.

3.4.   Producătorul trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la 3.2. sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

4.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

4.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

4.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la sediile de producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	documentația tehnică;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

4.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și să ofere producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât să se efectueze o reevaluare completă la fiecare trei ani.

4.4   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare și frecvența acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor operat de organismul notificat. În sistemul de control al vizitelor, trebuie să se aibă în vedere, în mod special, următorii factori:

—	categoria echipamentului;

—	rezultatele vizitelor anterioare de supraveghere;

—	necesitatea de a urmări o acțiune corectivă;

—	dacă este cazul, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificările importante în organizarea, politica sau tehnicile producției.

Dacă este necesar, în timpul acestor vizite organismul notificat poate să efectueze încercări sau să dispună efectuarea lor, pentru a verifica dacă sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere producătorului un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

5.   Producătorul trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 3.1 liniuța a doua;

—	adaptările menționate la punctul 3.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat menționate la punctul 3.3 ultimul paragraf, punctul 3.4 ultimul paragraf, punctul 4.3 și punctul 4.4.

6.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras și, la cerere, cu privire la cele eliberate.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlaltor organisme notificate informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras sau refuzat.

Modulul E1 (asigurarea calității producției)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul care satisface obligațiile de la punctul 3, garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil satisface cerințele directivei care le reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe fiecare articol de echipament sub presiune transportabil și să întocmească o declarație de conformitate scrisă. Marcajul Π trebuie să fie însotiț de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supravegherea din partea Comunității, așa cum se specifică la punctul 5.

2.   Producătorul trebuie să întocmească documentația tehnică descrisă în continuare.

Documentația tehnică trebuie să permită efectuarea unei evaluări a conformității echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele directivei care-l reglementează. Aceasta trebuie, în măsura în care este relevant pentru respectiva evaluare, să se refere la proiectarea, fabricarea și funcționarea echipamentului sub presiune transportabil și să conțină:

—	o descriere generală a echipamentului vizat;

—	schițe și diagrame conceptuale de proiectare și fabricare ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului;

—	o descriere a soluțiilor adoptate pentru a corespunde cerințelor directivei;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinările efectuate etc.;

—	buletinele de analiză.

3.   Producătorul trebuie să aplice, la inspecția finală și la încercările echipamentului sub presiune transportabil, un sistem al calității aprobat, descris la punctul 4, și să se supună supravegherii, așa cum este descris la punctul 5.

4.   Sistemul calității

4.1.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la un organism de notificare ales de el.

Cererea trebuie să cuprindă:

—	toate informațiile relevante privind echipamentul sub presiune transportabil vizat;

—	documentația privind sistemul calității.

4.2   În cadrul sistemului calității, trebuie examinat fiecare articol de echipament sub presiune transportabil și trebuie efectuate încercările corespunzătoare pentru a se asigura conformitatea acestuia cu dispozițiile directivei aplicabile. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie să fie documentate într-un mod sistematic și ordonat, sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor și evidențelor privind calitatea.

Aceasta trebuie să conțină în special o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și posibilitățile gestionării cu privire la calitatea echipamentului sub presiune transportabil;

—	tehnicile utilizate pentru montarea componentelor;

—	examinările și încercările care vor fi efectuate după fabricație;

—	mijloacele de monitorizare a funcționării eficace a sistemului calității;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat.

4.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 4.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil în discuție. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul producătorului.

Decizia trebuie notificată producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată a evaluării Trebuie stabilite măsuri pentru procedura de apel.

4.4.   Producătorul trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la 4.2. sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

5.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

5.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

5.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la sediile de producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	documentația tehnică;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

5.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și să ofere producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât să se efectueze o reevaluare completă la fiecare trei ani.

5.4   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare și frecvența acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor operat de organismul notificat. În sistemul de control al vizitelor trebuie să se aibă în vedere, în mod special, următorii factori:

—	categoria echipamentului;

—	rezultatele vizitelor anterioare de supraveghere;

—	necesitatea de a urmări o acțiune corectivă;

—	dacă este cazul, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificările importante în organizarea, politica sau tehnicile producției.

Dacă este necesar, în timpul acestor vizite organismul notificat poate să efectueze încercări sau să dispună efectuarea lor, pentru a verifica dacă sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere producătorului un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

6.   Producătorul trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 2;

—	documentația menționată la punctul 4.1 a treia liniuță;

—	adaptările menționate la punctul 4.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat menționate la punctul 4.3 ultimul paragraf, punctul 4.4 ultimul paragraf, punctul 5.3 și 5.4.

7.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras și, la cerere, cu privire la cele pe care le-a acordat.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlaltor organisme notificate informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras sau refuzat.

Modulul F (verificarea produsului)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil, supus dispozițiilor de la punctul 3, este în conformitate cu tipul descris:

—	în certificatul CE de examinare de tip sau

—	în certificatul CE de examinare a proiectului

și satisface cerințele directivei aplicabile.

2.   Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricație necesită ca echipamentul sub presiune transportabil să fie conform cu tipul descris:

—	în certificatul CE de examinare de tip sau

—	în certificatul CE de examinare a proiectului

și satisface cerințele directivei aplicabile.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație de conformitate.

3.   Organismul notificat trebuie să efectueze examinările și încercările corespunzătoare pentru a verifica dacă echipamentul sub presiune transportabil este conform cu cerințele relevante ale directivei, prin examinarea și încercarea fiecărui produs în parte, potrivit punctul 4.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să păstreze o copie a declarației de conformitate timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil.

4.   Verificarea prin examinarea și încercarea fiecărui articol de echipament sub presiune transportabil

4.1.   Fiecare articol de echipament sub presiune transportabil trebuie examinat individual și trebuie să fie supus unor examinări și încercări corespunzătoare pentru a verifica dacă este conform tipului și cerințelor directivei care-l reglementează.

Organismul notificat trebuie, în mod special:

—	să verifice dacă personalul care efectuează montarea permanentă a componentelor și testele nedistructive este calificat sau atestat;

—	să verifice certificatul emis de către producătorul materialelor;

—	să efectueze inspecția finală și încercarea de verificare sau să să dispună efectuarea lor și, dacă este cazul, să examineze dispozitivele de siguranță.

4.2.   Organismul de notificare trebuie să aplice numărul său de identificare sau să dispună aplicarea sa la fiecare articol de echipament sub presiune transportabil și să întocmească un certificat de conformitate scris referitor la încercările efectuate.

4.3.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să garanteze că certificatele de conformitate emise de către organismul notificat pot fi puse la dispoziție.

Modulul G (verificarea unității CE)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil care a fost pus în circulație cu certificatul menționat la punctul 4.1 satisface cerințele directivei care-l reglementează. Producătorul sau reprezentantul autorizat al aceastuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe echipament și să întocmească o declarație de conformitate.

2.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru verificarea unitară la un organism notificat ales de el.

Cererea trebuie să conțină:

—	numele și adresa producătorului, precum și localizarea echipamentului sub presiune transportabil;

—	o declarație scrisă că același solicitant nu a depus o cerere la alt organism notificat;

—	documentația tehnică.

3.   Documentația tehnică trebuie să permită efectuarea evaluării conformității echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele directivei care-l reglementează și înțelegerea proiectului, fabricației și funcționării echipamentului sub presiune transportabil.

Documentația tehnică trebuie să conțină:

—	o descriere generală a echipamentului vizat;

—	schițe și diagrame conceptuale de proiectare și fabricare ale componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.;

—	descrierile și explicațiile necesare pentru înțelegerea schițelor și diagramelor amintite și a funcționării echipamentului;

—	rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor efectuate etc.;

—	buletinele de analiză;

—	detaliile corespunzătoare referitoare la aprobarea procedurilor de fabricare și încercare și la calificările și atestările personalului implicat.

Organismul notificat trebuie să examineze proiectul și construcția fiecărui articol de echipament sub presiune transportabil și să efectueze încercările corespunzătoare în timpul fabricației, pentru a asigura conformitatea acestuia cu cerințele directivei care-l reglementează.

4.1.   Organismul notificat trebuie să aplice numărul său de identificare sau să dispună aplicarea sa la echipamentul sub presiune transportabil și să întocmească un certificat de conformitate pentru încercările efectuate. Acest certificat trebuie păstrat timp de 10 ani.

4.2.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să garanteze că declarația de conformitate și certificatul de conformitate emise de către organismul notificat pot fi puse la dispoziție, la cerere.

Organismul notificat trebuie, în mod special:

—	să examineze documentația tehnică referitoare la tehnicile de proiectare și fabricație;

—	să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei și să verifice certificatele emise de către producătorul materialelor;

—	să aprobe procedurile pentru montarea permanentă a elementelor echipamentului sub presiune;

—	să verifice calificările sau atestările necesare;

—	să efectueze inspecția finală, să efectueze încercarea de verificare sau să dispună efectuarea sa și să examineze dispozitivele de siguranță, dacă este cazul.

Modulul H (asigurarea totală a calității)

1.   Acest modul descrie procedura prin care producătorul care satisface obligațiile de la punctul 2 garantează și declară că echipamentul sub presiune transportabil în discuție satisface cerințele directivei aplicabile. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să aplice marcajul Π pe fiecare articol de echipament sub presiune și să întocmească o declarație de conformitate scrisă. Marcajul Π trebuie să fie însoțit de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supravegherea din partea Comunității, așa cum se specifică la punctul 4.

2.   Producătorul trebuie să aplice în proiectare, în fabricație, la inspecția finală și la încercări un sistem al calității aprobat, descris la punctul 3, și să se supună supravegerii, așa cum este descris la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Producătorul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate la un organism de notificare ales de el.

Cererea trebuie să cuprindă:

—	toate informațiile relevante privind echipamentul sub presiune transportabil în discuție;

—	documentația privind sistemul calității.

3.2.   Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele directivei care-l reglementează.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie să fie documentate într-un mod sistematic și ordonat sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare potrivită a măsurilor procedurale și de calitate, cum ar fi programele, planurile, manualele și evidențele.

Aceasta trebuie să conțină în special o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și atribuțiile managementului cu privire la calitatea proiectului și calitatea produsului;

—	specificațiile tehnice de proiectare, inclusiv standardele, care vor fi aplicate;

—	tehnicile de control a proiectului și de verificare a proiectului, procesele și măsurile sistematice ce vor fi utilizate în proiectarea echipamentului sub presiune transportabil;

—	tehnicile corespunzătoare pentru fabricație, controlul calității și asigurarea calității și măsurile sistematice ce vor fi utilizate;

—	examinările și încercările care vor fi efectuate înaintea, în timpul și după fabricație și frecvența cu care acestea vor fi efectuate;

—	înregistrările calității, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat;

—	mijloacele de monitorizare a obținerii nivelului necesar al proiectului și calității echipamentului sub presiune transportabil și a funcționării eficace a sistemului calității;

3.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 3.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil în discuție. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul producătorului.

Decizia trebuie notificată producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea. Trebuie stabilite măsuri pentru procedura de apel.

3.4.   Producătorul trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la 3.2. sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

4.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

4.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

4.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la locurile de proiectare, producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	evidențele privind calitatea prevăzute în partea de proiectare a sistemului calității, de ex. rezultatele analizelor, calculelor, încercărilor etc.;

—	evidențele privind calitatea prevăzute în partea de fabricație a sistemului calității, de ex. rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

4.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și să ofere producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie astfel stabilită încât să se efectueze o reevaluare completă la fiecare trei ani.

4.4   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare și frecvența acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor operat de organismul notificat. În sistemul de control al vizitelor trebuie să se aibă în vedere, în mod special, următorii factori:

—	categoria echipamentului;

—	rezultatele vizitelor anterioare de supraveghere;

—	necesitatea de a urmări o acțiune corectivă;

—	dacă este cazul, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

—	modificările importante în organizarea, politica sau tehnicile fabricației.

Dacă este necesar, în timpul acestor vizite organismul notificat poate să efectueze încercări sau dispună efectuarea lor, pentru a verifica dacă sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere producătorului un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

5.   Producătorul trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la fabricarea ultimului echipament sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 3.1 liniuța a doua;

—	adaptările menționate la punctul 3.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat menționate la punctul 3.3 ultimul paragraf, punctul 3.4 ultimul paragraf, punctul 4.3 și punctul 4.4.

6.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice statelor membre informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras și, la cerere, cu privire la cele eliberate.

Fiecare organism notificat trebuie să comunice și celorlaltor organisme notificate informațiile relevante cu privire la aprobările sistemelor de calitate pe care le-a retras sau refuzat.

Modulul H1 (asigurarea totală a calității, cu examinarea proiectului și supravegherea specială a încercării finale)

1.   Pe lângă cerințele de la modulul H, mai sunt valabile următoarele:

(a)	producătorul trebuie să depună la organismul notificat o cerere pentru examinarea proiectului;

(b)

cererea trebuie să permită înțelegerea proiectului, fabricației și funcționării echipamentului sub presiune transportabil și evaluarea conformității cu cerințele relevante ale directivei. Aceasta trebuie să includă: — specificațiile tehnice ale proiectului, inclusiv standardele, care au fost aplicate; — dovada necesară pentru demonstarea caracterului adecvat al acestora. Această dovadă trebuie să includă rezultatele încercărilor efectuate de către un laborator corespunzător al producătorului sau în numele său;

(c)

organismul notificat trebuie să examineze aplicarea și, dacă proiectul satisface cerințele directivei care-l reglementează, să elibereze solicitantului un certificat CE de examinare a proiectului. Certificatul trebuie să conțină concluziile examinării, condițiile pentru valabilitatea sa, datele necesare pentru identificarea proiectului aprobat și, dacă este oportun, o descriere a funcționării echipamentului sub presiune transportabil;

(d)

solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care a eliberat certificatul CE de examinare a proiectului despre toate modificările aduse la proiectul aprobat. Modificările la proiectul aprobat trebuie să primească o aprobare suplimentară de la organismul notificat care a eliberat certificatul CE de examinare a proiectului, dacă acestea pot afecta conformitatea cu cerințele directivei sau cu condițiile prescrise pentru utilizarea echipamentul sub presiune transportabil. Această aprobare suplimentară trebuie acordată sub forma unei anexe la certificatul original CE de examinare a proiectului;

(e)	fiecare organism notificat trebuie să comunice și celorlaltor organisme notificate informațiile relevante referitoare la certificatele CE de examinare a proiectului, pe care le-a retras sau refuzat.

2.   Evaluarea finală este supusă unei supravegheri sporite, sub forma unor vizite inopinate ale organismului notificat. În cursul acestor vizite, organismul notificat trebuie să efectueze examinări ale echipamentului sub presiune transportabil.

PARTEA II

PROCEDURA DE REEVALUARE A CONFORMITĂȚII

1.   Această procedură descrie metoda prin care se asigură că echipamentul sub presiune transportabil plasat pe piață conform descrierii de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) corespunde dipozițiilor relevante din Directivele 94/55/CE și 96/49/CE.

2.   Utilizatorul trebuie să pună la dispoziția unui organism notificat informațiile referitoare la echipamentul sub presiune transportabil plasat pe piață, astfel încât organismul să poată identifica cu precizie echipamentul (originea, regulile de proiectare și, în cazul buteliilor de acetilenă, masa poroasă). Utilizatorul trebuie, dacă este cazul, să notifice orice restricții prescrise privind utilizarea și să înainteze note referitoare la orice posibilă deteriorare sau la reparațiile care au fost efectuate.

De asemenea, organismul notificat trebuie să verifice dacă ventilele și alte accesorii care au o funcție de securitate directă asigură un grad de securitate la nivelul aceluia definit în conformitate cu articolul 3 al prezentei directive.

3.   Organismul notificat trebuie să verifice dacă echipamentul sub presiune transportabil, care a fost lansat pe piață, oferă cel puțin același grad de securitate ca echipamentul sub presiune transportabil menționat în Directivele 94/55/CE și 96/49/CE. Verificarea trebuie să fie efectuată pe baza documentelor prezentate în conformitate cu punctul 2 și, dacă este cazul, a altor inspecții.

4.   Dacă rezultatele verificărilor de mai sus sunt satisfăcătoare, echipamentul sub presiune transportabil trebuie să fie supus la inspecțiile periodice prevăzute în Anexa IV, Partea III.

5.   În cazul recipientelor fabricate în serie, inclusiv ventilele și alte accesorii ale acestora utilizate la transport, pot fi efectuate operații relevante de reevaluare a conformității în cadrul inspecțiilor individuale ale echipamentului, conform indicațiilor de la punctul 3 și 4 de mai sus, de către un organism autorizat, cu condiția ca un organism notificat să fi efectuat anterior operațiile relevante de reevaluare a conformității indicate la punctul 3.

PARTEA III

PROCEDURILE PENTRU INSPECȚIA PERIODICĂ

Modulul 1 (inspecția periodică a produselor)

1.   Acest modul descrie procedura prin care un proprietar sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul garantează că echipamentul sub presiune transportabil supus procedurii de la punctul 3 continuă să satisfacă cerințele prezentei directive.

2.   Pentru a satisface cerințele menționate la punctul 1, proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul trebuie să ia toate măsurile, pentru a garanta că în condițiile de utilizare și întreținere se asigură conformitatea continuă a echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele prezentei directive, în special astfel încât:

—	echipamentul sub presiune transportabil să fie utilizat în scopul prevăzut;

—	să fie umplut în centre de umplere corespunzătoare;

—	să se efectueze orice operație de întreținere sau reparare;

—	să se efectueze inspecțiile periodice necesare.

Toate măsurile întreprinse trebuie înregistrate în documente și ținute la dispoziția autorităților naționale de către proprietar sau reprezentantul autorizat al aceastuia stabilit în Comunitate sau de către deținător.

Organismul de inspecție trebuie să efectueze examinările și încercările corespunzătoare, pentru a verifica conformitatea echipamentului sub presiune transportabil cu dispozițiile relevante ale directivei, prin examinarea și încercarea fiecărui produs.

3.1.   Toate echipamentele sub presiune transportabile trebuie examinate în mod individual și trebuie efectuate încercările corespunzătoare, stabilite în anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE, pentru a verifica dacă acesta satisface cerințele directivelor respective.

3.2.   Organismul de inspecție trebuie să aplice numărul său de identificare sau să dispună aplicarea sa pe fiecare produs inspectat periodic imediat după data inspecției periodice și să elaboreze un certificat de inspecție periodică scris. Certificatul se poate referi la un număr de articole de echipament (certificat de grup).

3.3.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul trebuie să păstreze certificatul de inspecție periodică necesar conform punctul 3.2, precum și documentele necesare conform punctul 2, cel puțin până la următoarea inspecție periodică.

Modulul 2 (inspecția periodică prin asigurarea calității)

1.   Acest modul descrie următoarele proceduri:

—

procedura prin care proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul, care satisfac obligațiile de la punctul 2, asigură și declară că echipamentul sub presiune transportabil continuă să satisfacă cerințele prezentei directive. Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul trebuie să aplice data inspecției periodice pe toate echipamentele sub presiune transportabile și să întocmească o declarație scrisă de conformitate. Data inspecției periodice trebuie să fie însoțită de numărul de identificare al organismului notificat responsabil cu supravegherea, conform specificației de la punctul 4;

—

procedura prin care, în cazul inspecției rezervoarelor efectuate de către organismul autorizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), organismul autorizat care satisface obligațiile de la punctul 2 ultimul paragraf certifică faptul că echipamentul sub presiune transportabil continuă să satisfacă cerințele prezentei directive. Organismul autorizat trebuie să aplice data inspecției periodice pe tot echipamentul sub presiune transportabil și să elaboreze un certificat de inspecție periodică.

Data inspecției periodice trebuie însoțită de numărul de identificare al organismului autorizat.

2.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul trebuie să ia toate măsurile necesare, pentru a garanta că în condițiile de utilizare și întreținere existente se asigură conformitatea permanentă a echipamentului sub presiune transportabil cu cerințele prezentei directive, în special astfel încât:

—	echipamentul sub presiune transportabil să fie utilizat în scopul prevăzut;

—	să fie umplut în centre de umplere corespunzătoare;

—	să se efectueze orice operație de întreținere sau reparare;

—	să se efectueze inspecțiile periodice necesare.

Toate măsurile întreprinse trebuie înregistrate în documente și ținute la dispoziția autorităților naționale de către proprietar sau de către reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau de către deținător.

Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul trebuie să garanteze că are la dispoziție personalul calificat și facilitățile necesare, conform specificațiilor din Anexa I, punctul 3 - 6, pentru inspecțiile periodice.

Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să folosească un sistem al calității aprobat pentru inspecțiile și încercările periodice ale echipamentului, specificat la punctul 3, și să se supună supravegherii, conform specificațiilor de la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului său de calitate pentru echipamentul sub presiune transportabil, la un organism notificat ales de el.

Cererea trebuie să conțină:

—	informații importante referitoare la echipamentul sub presiune transportabil supus inspecției periodice;

—	documentația referitoare la sistemul calității.

3.2.   În cadrul sistemului calității, trebuie examinat fiecare articol de echipament sub presiune transportabil și trebuie efectuate încercări pentru a asigura conformitatea sa cu cerințele stabilite în anexele la Directivele 94/55/CE și 96/49/CE. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de către producător trebuie documentate într-un mod sistematic și ordonat, sub formă de politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația sistemului calității trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor și evidențelor privind calitatea.

Aceasta trebuie să conțină, în special, o descriere adecvată privind:

—	obiectivele calității și structura organizațională, responsabilitățile și atribuțiile managementului cu privire la calitatea echipamentului sub presiune transportabil;

—	examinările și încercările ce trebuie efectuate la o inspecție periodică;

—	mijloacele de monitorizare a funcționării eficace a sistemului calității;

—	evidențele privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat.

3.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a hotărî dacă acesta satisface cerințele menționate la 3.2.

Echipa de audit trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea echipamentului sub presiune transportabil vizat. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspecție la sediul proprietarului sau al reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau al deținătorului sau al organismului autorizat.

Decizia trebuie notificată proprietarului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorului sau organismului autorizat. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

3.4.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să ofere garanția că îndeplinește obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat și să asigure că acesta rămâne satisfăcător și eficient.

Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calității despre orice adaptare intenționată a sistemului calității.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface cerințele menționate la 3.2. sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta trebuie să notifice decizia sa proprietarului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorului sau organismului autorizat. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia întemeiată privind evaluarea.

4.   Supravegherea în atribuția organismului notificat

4.1.   Scopul supravegherii este de a se asigura că proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat îndeplinește în totalitate obligațiile ce decurg din sistemul calității aprobat.

4.2.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să permită organismului notificat accesul în scopuri de inspecție la sediile de producție, inspecție, încercare și depozitare și să pună la dispoziția acestuia toate informațiile necesare, în special:

—	documentația sistemului calității;

—	documentația tehnică;

—	evidențele privind calitatea, de ex. rapoartele de inspecție și datele din încercările efectuate, datele de etalonare, rapoartele privind calificările și atestările personalului implicat etc.

4.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat menține și aplică sistemul calității și să ofere proprietarului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorului sau organismului autorizat un raport de audit.

4.4.   În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate la proprietar sau la reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau la deținător sau la organismul autorizat. În timpul acestor vizite, organismul notificat poate, dacă este necesar, să efectueze încercări sau dispună efectuarea lor, pentru a verifica, dacă este necesar, că sistemul calității funcționează corect. Organismul notificat trebuie să ofere proprietarului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorului sau organismului autorizat un raport al vizitei și, dacă s-a efectuat o încercare, un buletin de analiză.

5.   Proprietarul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate sau deținătorul sau organismul autorizat trebuie să țină la dispoziția autorităților naționale, timp de 10 ani de la data ultimei inspecții periodice a echipamentul sub presiune transportabil, următoarele:

—	documentația menționată la punctul 3.1 al doilea paragraf;

—	adaptările menționate la punctul 3.4 al doilea paragraf;

—	deciziile și rapoartele de la organismul notificat menționate la punctul 3.3 ultimul paragraf, punctul 3.4 ultimul paragraf, punctul 4.3 și punctul 4.4.

---

ANEXA V

MODULELE CE TREBUIE URMĂRITE PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂȚII

Următoarele tabele arată care din modulele de evaluare a conformității, descrise la Anexa IV Partea I, trebuie urmărite în cazul echipamentelor sub presiune transportabile definite la articolul 2 alineatul (1).

Categoria echipamentului sub presiune transportabil	Modulele
1.Recipiente la care produsul dintre presiunea de încercare și capacitate nu depășește 100 MPa x litru (1 000 bari x litru)	A1; sau B în combinație cu C1
2.Recipiente la care produsul dintre presiunea de încercare și capacitate depășește 100, dar este mai mic decât 300 MPa x litru (1 000, respectiv 3 000 bari x litru)	H; sau B în combinație cu E; sau B în combinație cu C1
3.Recipiente la care produsul dintre presiunea de încercare și capacitate depășește 300 MPa x litru (3 000 bari x litru) și rezervoarele	G; sau H1; sau B în combinație cu D; sau B în combinație cu F

1.

Echipamentul sub presiune transportabil trebuie să fie supus, la alegerea producătorului, la una din procedurile de evaluarea a conformității stabilite pentru categoria în care este clasificat. În cazul recipientelor sau a ventilelor sau a altor accesorii ale acestora utilizate la transport, producătorul mai poate opta pentru aplicarea uneia din procedurile stabilite pentru categoriile superioare.

2.

Ca parte a procedurilor de asigurare a calității, organismul notificat trebuie, atunci când face vizite inopinate, să ia o mostră de echipament de la locul de fabricație sau de depozitare, în scopul efectuării unei verificări sau să dispună efectuarea verificării, în conformitate cu cerințele prezentei directive. În acest sens, producătorul trebuie să informeze organismul notificat despre programul de producție planificat. Organismul notificat trebuie să facă cel puțin două vizite în primul an de fabricație. Frecvența vizitelor ulterioare se va stabili de către organismul notificat pe baza criteriilor stabilite la punctul 4.4 al modulelor relevante din Anexa IV Partea I.

---

ANEXA VI

LISTA SUBSTANȚELOR PERICULOASE, ALTELE DECÂT CELE DIN CLASA 2 MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2

Numărul ONU	Clasa	Cifrele ADR/RID	Substanțe periculoase
1051	6.1	1	Acid cianhidric stabilizat
1052	8	6	Acid fluorhidric anhidru
1790	8	6	Acid fluorhidric

---

ANEXA VII

MARCA DE CONFORMITATE

Marca de conformitate trebuie să aibă forma următoare:

Dacă marca este micșorată sau mărită, trebuie respectate proporțiile desenului de mai sus.

Diferitele componente ale mărcii trebuie să aibă în mare măsură aceleași dimensiuni verticale, care nu trebuie să fie mai mici de 5 mm.

În cazul dispozitivelor mici, se poate renunța la această dimensiune minimă.

---

07/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

74

---

31999L0037

---

L 138/57

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 1999/37/CE A CONSILIULUI

din 29 aprilie 1999

privind documentele de înmatriculare pentru vehicule

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 75 alineatul (1) litera (d),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189c din tratat (3),

(1)	întrucât Comunitatea adoptă un anumit număr de măsuri destinate să creeze o piață internă constând dintr-o zonă fără frontiere în interiorul căreia libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și a capitalului este garantată în conformitate cu dispozițiile tratatului;

(2)	întrucât toate statele membre solicită conducătorului unui vehicul înregistrat într-un alt stat membru să dețină certificatul de înmatriculare corespunzător acelui vehicul, pentru a permite acestuia folosirea căilor rutiere de pe teritoriul lor;

(3)	întrucât armonizarea formei și a conținutului certificatului de înmatriculare va ușura înțelegerea acestuia, ajutând în acest fel la libera circulație, pe căile rutiere de pe teritoriul altor state membre, a vehiculelor înregistrate într-un stat membru;

(4)

întrucât conținutul certificatului de înmatriculare trebuie să ofere posibilitatea verificării faptului că posesorul unui permis de conducere eliberat după intrarea în vigoare a Directivei 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (4) conduce doar acele categorii de vehicule pentru care este autorizat; întrucât o astfel de verificare ajută la îmbunătățirea siguranței rutiere;

(5)	întrucât, ca o condiție prealabilă pentru înregistrarea vehiculului care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru, toate statele membre solicită un document care să certifice acea înmatriculare și caracteristicile tehnice ale vehiculului;

(6)	întrucât armonizarea certificatului de înmatriculare va facilita reintrarea în serviciu a vehiculelor care au fost înmatriculate în prealabil într-un alt stat membru și va contribui la funcționarea corespunzătoare a pieței interne;

(7)	întrucât statele membre folosesc un certificat de înmatriculare care constă fie dintr-o singură parte, fie din două părți separate, și întrucât este indicat în mod curent să se permită ca ambele sisteme să coexiste;

(8)

întrucât între statele membre rămân deosebiri cu privire la interpretarea datelor cuprinse în certificatul de înmatriculare; întrucât, în interesul bunei funcționări a pieței interne și a liberei circulații cât și a verificărilor pe care acestea le implică, este indicat să se specifice în ce calitate persoanele nominalizate în certificat pot folosi vehiculul pentru care acest certificat a fost eliberat;

(9)	întrucât, în scopul facilitării acelor verificări special destinate să combată frauda și comerțul ilegal cu vehicule furate, este indicat să se stabilească o cooperare strânsă între statele membre, bazată pe schimbul efectiv de informații;

(10)	întrucât este indicat să se prevadă o procedură simplificată pentru adaptarea aspectelor tehnice cuprinse în anexele I și II,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică documentelor emise de statele membre în momentul înmatriculării vehiculelor.

Aceasta nu aducere atingere dreptului statelor membre de a folosi, pentru înmatriculări temporare ale vehiculelor, documente care pot să nu satisfacă din toate punctele de vedere cerințele formulate în prezenta directivă.

Articolul 2

În înțelesul prezentei directive:

(a)

„vehicul” înseamnă orice vehicul așa cum este definit la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la omologarea de tip pentru autovehicule și remorci (5) și la articolul 1 din Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 referitoare la omologarea de tip pentru autovehicule cu două sau trei roți (6);

(b)	„înmatriculare” înseamnă autorizarea administrativă pentru înscrierea unui vehicul în traficul rutier, fapt care implică identificarea acestuia din urmă și eliberarea pentru acesta a unui număr de serie, care să fie cunoscut ca număr de înmatriculare;

(c)	„certificat de înmatriculare” înseamnă documentul care certifică faptul că vehiculul este înmatriculat într-un stat membru;

(d)	„posesor al certificatului de înmatriculare” înseamnă persoana pe numele căreia s-a înmatriculat vehiculul.

Articolul 3

(1)   Statele membre eliberează un certificat de înmatriculare pentru vehiculele supuse înmatriculării în temeiul legislației interne. Acest certificat constă fie dintr-o singură parte, în conformitate cu anexa I, fie din două părți, în conformitate cu anexele I și II.

Statele membre pot autoriza serviciile pe care le desemnează în acest scop, în special pe cele ale producătorilor, să completeze rubricile tehnice ale certificatului de înmatriculare.

(2)   Dacă se emite un certificat de înmatriculare nou pentru un vehicul înmatriculat anterior punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre folosesc modelul de certificare definit în prezenta directivă și pot limita specificațiile cuprinse în acesta la datele solicitate care sunt disponibile.

(3)   Datele cuprinse în certificatul de înmatriculare, în conformitate cu anexele I și II, sunt reprezentate de codurile armonizate ale Comunității prezentate în respectivele anexe.

Articolul 4

În sensul prezentei directive, certificatul de înmatriculare emis de un stat membru este recunoscut de celelalte state membre pentru identificarea vehiculului în traficul internațional sau pentru re-înmatricularea acestuia în alt stat membru.

Articolul 5

(1)   În vederea identificării unui vehicul în traficul rutier, statele membre pot solicita conducătorului auto să aibă asupra sa partea I din certificatul de înmatriculare.

(2)   În vederea re-înmatriculării unui vehicul înmatriculat anterior în alt stat membru, autoritățile competente solicită prezentarea în orice situație a părții I din certificatul de înmatriculare și prezentarea părții II în cazul în care aceasta a fost emisă. Aceste autorități retrag partea (părțile) din certificatul de înmatriculare înaintat anterior și îl păstrează pe cel din urmă pe o perioadă de cel puțin șase luni. În decurs de două luni, acestea informează autoritățile din statele membre care au emis certificatul privind retragerea acestuia. La cerere, acestea înapoiază în termen de șase luni, către autoritățile respective, certificatul retras.

Dacă certificatul de înmatriculare constă din părțile I și II, iar partea II lipsește, autoritățile competente din statele membre în care s-a solicitat noua înmatriculare pot decide, în cazuri excepționale, re-înmatricularea vehiculului, dar numai după ce au obținut din partea autorităților competente din statele membre în care vehiculul a fost înmatriculat anterior, confirmarea, în scris sau prin mijloace electronice, a faptului că solicitantul este îndreptățit să re-înmatriculeze vehiculul în alt stat membru.

Articolul 6

Orice modificări necesare adaptării anexelor din prezenta directivă la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7.

Articolul 7

(1)   Atunci când se face trimitere la procedura prevăzută în prezentul articol, Comisia va fi asistată de comitetul instituit prin articolul 8 din Directiva 96/96/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la testele de bună stare de funcționare pentru autovehicule și remorci (7), în continuare denumit „comitetul”, care este format din reprezentanții statelor membre și este prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri ce trebuie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt determinate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)

(a) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea corespund cu avizul comitetului. (b) Dacă măsurile preconizate nu corespund cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, în termen de trei luni de la înaintarea propunerii, Consiliul nu a luat încă o hotărâre, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 8

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iunie 2004. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

La adoptarea de către statele membre a acestor dispoziții, acestea includ o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de realizare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Comisia comunică statelor membre toate modelele de certificate de înmatriculare utilizate de administrația națională.

Articolul 9

Statele membre își acordă reciproc asistență la punerea în aplicare a prezentei directive. Statele membre pot face schimb de informații atât la nivel bilateral cât și, în special, la nivel multilateral în scopul de a verifica, înaintea înmatriculării vehiculului, statutul legal al acestuia din urmă, acolo unde este necesar, în statul membru în care a fost înmatriculat anterior. O astfel de verificare poate include, în special, utilizarea unei rețele electronice.

Articolul 10

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 202, 2.7.1997, p. 13 și

JO C 301, 30.9.1998, p. 8.

(2)  JO C 19, 21.1.1998, p. 17.

(3)  Avizul Parlamentului European din 28 mai 1998 (JO C 195, 22.6.1998, p. 21), Poziția comună a Consiliului din 3 noiembrie 1998 (JO C 388, 14.12.1998, p. 12) și Decizia Parlamentului European din 25 februarie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 237, 24.8.1991, p. 1, directivă modificată ultima dată de Directiva 97/26/CE (JO L 150, 7.6.1997, p. 41).

(5)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1, directivă modificată ultima dată de Directiva 98/14/CE a Comisiei (JO L 91, 25.3.1998, p. 1).

(6)  JO L 225, 10.8.1992, p. 72, directivă modificată de Actul de aderare din 1994.

(7)  JO L 46, 17.2.1997, p. 1.

---

ANEXA I

PARTEA I DIN CERTIFICATUL DE ÎNMATRICULARE (1)

I.	Dimensiunile certificatului de înmatriculare nu vor fi mai mari decât un format A4 (210 × 297 mm) sau un dosar de format A4.

II.	Hârtia utilizată pentru partea I din certificatul de înmatriculare este protejată împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin două dintre următoarele tehnici: — grafică; — filigran; — fibre fluorescente; — întipărire fluorescentă.

III.	Partea I din certificatul de înmatriculare poate fi constituită din câteva pagini. Statele membre stabilesc numărul de pagini în conformitate cu informațiile cuprinse în document și în configurația acestuia.

IV.

Prima pagină a părții I din certificatul de înmatriculare conține: — numele statului membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare; — marca distinctivă a statului membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare, și anume: B Belgia DK Danemarca D Germania GR Grecia E Spania F Franța IRL Irlanda I Italia L Luxemburg NL Țările de Jos A Austria P Portugalia FIN Finlanda S Suedia UK Regatul Unit — numele autorității competente; — cuvintele „Partea I din certificatul de înmatriculare” sau, dacă certificatul constă dintr-o singură parte, cuvintele „Certificat de înmatriculare”, tipărite cu caractere mari în limba sau limbile statelor membre care emit certificatul de înmatriculare; acestea apar totodată, după un spațiu potrivit, cu caractere mici în celelalte limbi ale Comunității Europene; — cuvintele „Comunitatea Europeană”, tipărite în limba sau limbile din statul membru care emite partea I din certificatul de înmatriculare; — numărul documentului.

V.

Partea I din certificatul de înmatriculare conține totodată următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității: (A) număr de înmatriculare (B) data primei înmatriculări a vehiculului (C) date personale (C.1) posesorul certificatului de înmatriculare (C.1.1) nume de familie sau denumirea firmei (C.1.2) alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul) (C.1.3) adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului. (C.4) Atunci când datele specificate la punctul VI cod C.2 nu sunt incluse în certificatul de înmatriculare, se face referire la faptul că posesorul certificatului de înmatriculare: (a) este proprietarul vehiculului (b) nu este proprietarul vehiculului (c) nu este identificat prin certificatul de înmatriculare ca fiind proprietarul vehiculului. (D) vehicul (D.1) marcă (D.2) tip — variantă (dacă este disponibilă) — versiune (dacă este disponibilă) (D.3) descriere comercială (E) numărul de identificare al vehiculului (F) masa: (F.1) masa încărcată maxim admisă din punct de vedere tehnic, cu excepția motocicletelor (G) masa vehiculului în serviciu cu caroseria și cu dispozitiv de cuplare în cazul unui vehicul de tractare în exploatare, din orice altă categorie în afară de M1 (H) perioada de valabilitate, dacă nu este nelimitată (I) data înmatriculării la care se referă acest certificat (K) numărul omologării de tip (dacă este disponibil) (P) motorul (P.1) capacitatea (în cm3) (P.2) puterea netă maximă (în kW) (dacă este disponibilă) (P.3) tipul de combustibil sau sursa de putere (Q) raportul putere/greutate (în kW/kg) (numai pentru motociclete) (S) numărul de locuri (S.1) număr de locuri, inclusiv locul șoferului (S.2) număr de locuri în picioare (acolo unde este cazul)

VI.

Partea I din certificatul de înmatriculare poate, în plus, să conțină următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității: (C) date personale (C.2) proprietarul vehiculului (C.2.1) numele de familie sau denumirea firmei (C.2.2) alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul) (C.2.3) adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului (C.3) persoana fizică sau juridică care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate (C.3.1) numele de familie sau denumirea firmei (C.3.2) alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul) (C.3.3) adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului. (C.5), (C.6), (C.7), (C.8) atunci când modificarea datelor personale cuprinse la punctele V cod C.1, VI cod C.2 și/sau VI cod C.3 nu justifică emiterea unui certificat de înmatriculare nou, datele personale noi corespunzătoare acestor puncte pot fi incluse la codurile C.5, C.6, C.7 sau C.8; în acest caz ele sunt defalcate în conformitate cu referirile de la punctele V cod C.1, VI cod C.2, VI cod C.3 și V cod C.4 (F) masa (F.2) masa încărcată maxim admisă a vehiculului în exploatare în statul membru în care s-a făcut înmatricularea (F.3) masa încărcată maxim admisă a întregului vehicul în exploatare în statul membru în care s-a făcut înmatricularea (J) categoria vehiculului (L) numărul de osii (M) distanța între osii (în mm) (N) pentru vehiculele cu o masă mai mare de 3 500 kg, distribuția masei încărcate maxim admisibile din punct de vedere tehnic pe osii: (N.1) osia 1 (în kg) (N.2) osia 2 (în kg), acolo unde este cazul (N.3) osia 3 (în kg), acolo unde este cazul (N.4) osia 4 (în kg), acolo unde este cazul (N.5) osia 5 (în kg), acolo unde este cazul (O) masa de remorcare maxim admisă din punct de vedere tehnic a remorcii: (O.1) cu frână (în kg) (O.2) fără frână (în kg) (P) motorul (P.4) viteza estimată (în min-1) (P.5) numărul de identificare al motorului (R) culoarea vehiculului (T) viteza maximă (în km/oră) (U) nivelul de zgomot: (U.1) staționar [în dB(A)] (U.2) viteza motorului (în min-1) (U.3) în mers [în dB(A)] (V) gaze de eșapament: (V.1) CO (în g/km sau g/kWh) (V.2) HC (în g/km sau g/kWh) (V.3) NOx (în g/km sau g/kWh) (V.4) HC + NOx (în g/km) (V.5) particule pentru motoare diesel (în g/km sau g/kWh) (V.6) coeficientul de absorbție corectat pentru motoare diesel (în min-1) (V.7) CO2 (în g/km) (V.8) consumul de combustibil combinat (în L/100 km) (V.9) indicații privind categoria de mediu a omologării de tip CE; referire la versiunea aplicabilă în conformitate cu Directiva 70/220/CEE (2) sau cu Directiva 88/77/CEE (3). (W) capacitatea rezervorului (rezervoarelor) de combustibil (în litri).

VII.	Statele membre pot include informații suplimentare (în Partea I a certificatului de înmatriculare); în mod special, așa cum se prevede la punctele V și VI, pot adăuga coduri naționale adiționale între paranteze la codurile de identificare.

---

(1)  Certificatul care constă dintr-o singură parte va purta denumirea de „Certificat de înmatriculare” și, în text, nu se va face nici o referire la „Partea I”.

(2)  Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva poluării aerului cu gaze emanate de motoarele cu aprindere forțată ale autovehiculelor (JO L 76, 6.4.1970, p. 1), directivă modificată ultima dată de Directiva 96/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 282, 1.11.1996, p. 64).

(3)  Directiva 88/77/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1987 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de gaze poluante de motoarele diesel la utilizarea vehiculelor (JO L 36, 9.2.1988, p. 33), directivă modificată ultima dată de Directiva 96/1/CE (JO L 40, 17.2.1996, p. 1).

---

ANEXA II

PARTEA II A CERTIFICATULUI DE ÎNMATRICULARE (1)

I.	Dimensiunile totale ale certificatului de înmatriculare nu vor fi mai mari decât un format A4 (210x297 mm) sau un dosar de format A4.

II.	Hârtia utilizată pentru partea II din certificatul de înmatriculare este protejată împotriva falsificării prin utilizarea a cel puțin două dintre următoarele tehnici: — grafică; — filigran; — fibre fluorescente; — întipărire fluorescentă.

III.	Partea II din certificatul de înmatriculare poate fi constituită din câteva pagini. Statele membre stabilesc numărul de pagini în conformitate cu informațiile cuprinse în document și în configurația acestuia.

IV.

Prima pagină a părții II din certificatul de înmatriculare conține: — numele statului membru care emite partea II din certificatul de înmatriculare; — marca distinctivă a statului membru care emite partea II din certificatul de înmatriculare, și anume: B Belgia D Danemarca D Germania EL Grecia E Spania F Franța IRL Irlanda I Italia L Luxemburg NL Olanda A Austria P Portugalia FIN Finlanda S Suedia UK Regatul Unit — numele autorității competente; — cuvintele „Partea II din certificatul de înmatriculare”, tipărite cu caractere mari în limba sau limbile statelor membre care emit certificatul de înmatriculare; acestea apar totodată, după un spațiu potrivit, cu caractere mici în celelalte limbi ale Comunității Europene; — cuvintele „Comunitatea Europeană”, tipărite în limba sau limbile din statul membru care emite partea II din certificatul de înmatriculare; — numărul documentului.

V.

Partea II din certificatul de înmatriculare conține totodată următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității: (A) număr de înmatriculare (B) data primei înmatriculări a vehiculului (D) vehicul (D.1) marcă (D.2) tip — variantă (dacă este disponibilă) — versiune (dacă este disponibilă) (D.3) descriere comercială (E) numărul de identificare al vehiculului (K) numărul omologării de tip (dacă este disponibil)

VI.

Partea II din certificatul de înmatriculare poate, în plus, să conțină următoarele date, precedate de codurile corespunzătoare armonizate ale Comunității: (C) date personale (C.2) proprietarul vehiculului (C.2.1) numele de familie sau denumirea firmei (C.2.2) alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul) (C.2.3) adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului (C.3) persoana fizică sau juridică care poate folosi vehiculul în temeiul unei prevederi legale, alta decât cea de proprietate (C.3.1) numele de familie sau denumirea firmei (C.3.2) alt(e) nume sau inițiala (inițialele) (acolo unde este cazul) (C.3.3) adresa din statul membru în care s-a făcut înmatricularea la data emiterii documentului (C.5), (C.6) atunci când modificarea datelor personale cuprinse la punctul VI cod C.2 și/sau punctul VI cod C.3 nu justifică emiterea unei noi părți II din certificatul de înmatriculare, datele personale noi corespunzătoare acestor puncte pot fi incluse la codurile C.5 sau C.6; ele sunt defalcate în conformitate cu punctul VI cod C.2 și punctul VI cod C.3. (J) categoria vehiculului

VII.	Statele membre pot include informații suplimentare (în partea II a certificatului de înmatriculare); în mod special, așa cum este prevăzut la punctele V și VI, pot adăuga codurile naționale adiționale, între paranteze la codurile de identificare.

---

(1)  Această anexă se referă numai la certificatele de înmatriculare constând din părțile I și II.

---