DD-RO

(3) JO L 219, 4.8.1992, p. 9.

(4) JO L 112, 29.4.1997, p. 10.

ANEXA I

ANEXA II

ANEXA III

ANEXA IV

METODELE DE CONTROL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1)

Nota bene: Prezentele metode de control sunt fondate pe dispozițiile ghidului de aplicare a controlului calității fructelor și legumelor proaspete adoptat de către Grupul de standardizare a mărfurilor perisabile și îmbunătățirea calității al CEE-ONU (Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite).

1. Definiții

(a) Control de conformitate

Controlul efectuat pentru verificarea conformității fructelor și legumelor cu standardele de comercializare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(b) Inspector

Persoana abilitată în mod corespunzător de către organismul de control competent, care posedă o formare profesională adecvată și permanentă pentru efectuarea operațiunilor de control de conformitate.

Cantitatea de produs destinată comercializării de către același comerciant, prezentă în momentul controlului și definită printr-un document. Expedierea se poate compune dintr-unul sau din mai multe tipuri de produse: ea poate conține unul sau mai multe loturi de fructe și legume proaspete.

(d) Lot

Cantitatea de produse care, în momentul controlului, este prezentată ca având aceleași caracteristici privind:

—	identitatea ambalatorului și/sau a expeditorului;

—	țara de origine;

—	natura produsului;

—	categoria produsului;

—	calibrul (în cazul în care produsul se clasează în funcție de calibrul său);

—	varietatea sau tipul comercial (după prescripțiile corespunzătoare ale standardului);

—	tipul selecției și prezentarea.

Cu toate acestea, în cazul în care în timpul controlului este dificil de identificat loturile și/sau nu este posibilă prezentarea loturilor distincte, toate loturile unei expedieri vor putea fi considerate, în acest caz particular, ca formând un același lot dacă prezintă caracteristici uniforme în privința tipului produsului, a expeditorului, a țării de origine, a categoriei și, în cazul în care acestea sunt prevăzute de standard, a varietății sau a tipului comercial.

(e) Eșantionare

Acțiunea de a efectua o prelevare temporară a unei anumite cantități din produs (denumit eșantion) în timpul unui control de conformitate.

(f) Eșantion elementar

Colet prelevat dintr-un lot sau, în cazul unui produs prezentat în vrac, o cantitate prelevată dintr-o parte a lotului.

(g) Eșantion global

Mai multe eșantioane elementare reprezentative pentru lot prelevate în cantitate suficientă pentru a permite evaluarea lotului în funcție de toate criteriile.

(h) Eșantion redus

Cantitate reprezentativă pentru produs prelevată din eșantionul global, cu un volum suficient pentru a permite evaluarea în funcție de un număr de criterii. Dintr-un eșantion global pot fi prelevate mai multe eșantioane reduse.

2. Punerea în aplicare a controlului de conformitate

(a) Remarci generale

Controlul de conformitate se efectuează prin evaluarea eșantionului global prelevat la întâmplare în diferite puncte ale loturilor ce trebuie controlate. În principiu, eșantionul global se presupune a fi reprezentativ pentru lot.

(b) Prezentarea produselor

Inspectorul desemnează coletele pe care dorește să le examineze. Acestea trebuie să îi fie apoi prezentate de către o persoană autorizată în mod corespunzător în acest scop sau de către reprezentantul său. Astfel, operațiunea constă în a prezenta eșantionul global și în a furniza toate informațiile necesare identificării expedierii sau a loturilor.

În cazul în care eșantionul redus este necesar, inspectorul îl alege din eșantionul global.

Identificarea loturilor se efectuează în funcție de marcajul acestora sau de alte criterii cum ar fi mențiunile stabilite în conformitate cu Directiva 89/396/CEE a Consiliului (1). În cazul expedierilor compuse din mai multe loturi, inspectorul trebuie să aibă o impresie de ansamblu asupra expedierii prin intermediul documentelor însoțitoare sau a declarațiilor. Acesta determină atunci, pe baza controlului efectuat, gradul de conformitate al loturilor prin intermediul indicațiilor prevăzute de aceste documente.

În cazul în care produsele trebuie să fie sau au fost încărcate într-o mașină de transport, indicațiile cu privire la acesta trebuie să servească la identificarea expedierii.

(d) Verificarea lotului

—

Evaluarea ambalării și a prezentării cu ajutorul eșantioanelor elementare

Conformitatea și curățenia ambalării, inclusiv aceea a materialelor utilizate la ambalare, trebuie să fie verificate în funcție de perspectivele privind conformitatea cu standardele. În cazul în care numai anumite moduri de ambalare sunt permise, inspectorul verifică dacă au fost bine utilizate. Atunci când standardul aplicabil unei cantități determinate cuprinde prevederi cu privire la prezentare, conformitatea prezentării trebuie de asemenea verificată.

—

Verificarea marcajului cu ajutorul eșantioanelor elementare

În primul rând, este bine să se determine dacă marcajul produselor este conform cu standardele de comercializare. În cursul verificării, inspectorul determină dacă caracteristicile marcajului sunt corecte și/sau dacă acestea trebuie modificate.

—

Verificarea conformității produselor

Inspectorul determină importanța eșantionului global care i-ar putea permite evaluarea loturilor. Acesta alege la întâmplare coletele ce trebuie verificate sau, în cazul produselor în vrac, punctele din lot din care se va face prelevarea eșantioanelor elementare.

Coletele deteriorate nu vor putea fi utilizate pentru a face parte din eșantionul global. Ele vor trebui puse deoparte și vor face obiectul, după caz, al unui examen și al unui raport separat.

În cazul în care trebuie să ia pronunțe o decizie de neconformitate, eșantioanele trebuie să reliefeze cel puțin caracteristicile enumerate în continuare:

Produse ambalate
Numărul coletelor cuprinse în lot	Numărul coletelor ce trebuie prelevate (eșantioane elementare)
Până la 100	5
Între 101 și 300	7
Între 301 și 500	9
Între 501 și 1 000	10
Peste 1 000	15 (minimum)

Produse în vrac
Masa lotului, în kg sau în număr de unități cuprinse în lot	Masa în kg a eșantioanelor elementare sau numărul unităților ce trebuie prelevate
Până la 200	10
Între 201 și 500	20
Între 501 și 1 000	30
Între 1 001 și 5 000	60
Peste 5 000	100 (minimum)

În cazul fructelor și legumelor proaspete voluminoase (mai mult de 2 kg pe bucată) în vrac, eșantioanele elementare trebuie să se constituie din cel puțin cinci bucăți.

În cazul în care, în urma unui control, inspectorul estimează că nu este în măsură să ia o hotărâre, acesta poate efectua un nou control exprimând global media aritmetică în procente a celor două controale.

Conformitatea în privința anumitor criterii ce implică prezența sau absența defectelor interne poate fi verificată cu ajutorul eșantioanelor reduse. Este vorba în special de cazul în care operațiunile de control antrenează distrugerea produsului. Volumul acestor eșantioane trebuie limitată la cantitatea minimă absolut necesară pentru evaluarea lotului. În cazul în care se constată sau se bănuiește existența unor defecte, volumul eșantionului redus nu poate depăși 10 % din volumul eșantionului global care a fost stabilit inițial pentru inspecție.

(e) Controlul produsului

Produsul ce urmează a fi controlat trebuie să fie complet scos din ambalajul său. Inspectorul poate renunța să mai facă acest lucru în cazul în care tipul și natura ambalării permite să se verifice conținutul fără a se desface produsul. Verificarea omogenității, a caracteristicilor minime, a categoriilor de calitate și a calibrului trebuie să se facă cu ajutorul eșantionului global. Atunci când produsul prezintă defecte, inspectorul determină procentajul după numărul sau greutatea produsului neconformă cu standardul.

(f) Rapoarte privind rezultatele controlului

Documentele prevăzute la articolul 9 alineatele (2) și (3) sunt eliberate după caz.

În caz de neconformitate, comerciantul sau reprezentantul său trebuie să fie informat asupra motivelor ce au antrenat-o. În cazul în care este posibilă conformitatea produsului cu standardul prin modificarea marcajului, comerciantul sau reprezentantul său trebuie informat cu privire la aceasta.

În cazul în care produsul prezintă defecte, procentajul produsului considerat neconform cu standardul poate fi indicat, acest lucru nefiind necesar în cazul în care este posibilă conformitatea produsului cu standardul prin modificarea marcajului.

(g) Diminuarea valorii produsului în urma unui control de conformitate

La efectuarea controlului, eșantionul global este pus la dispoziția persoanei autorizate în mod corespunzător sau a reprezentantului său.

Organismul de control nu este obligat să restituie elementele eșantionului global care au fost distruse în timpul efectuării controlului.

În cazul în care controlul de conformitate a fost limitat la minimul indispensabil, nu se poate cere nici o despăgubire departamentului respectiv în cazul diminuării valorii comerciale a produsului.

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 21.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1192

L 162/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1192/2001 AL COMISIEI

din 18 iunie 2001

de modificare a Regulamentul (CEE) nr. 2219/92 de stabilire a normelor de aplicare a aranjamentelor de aprovizionare specifice pentru Insulele Madeira în ceea ce privește produsele lactate și de stabilire a balanței prognozate de aprovizionare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1600/92 al Consiliului din 15 iunie 1992 privind unele măsuri specifice pentru Insulele Azore și Madeira în ceea ce privește anumite produse agricole (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (2), în special articolul 10,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CEE) nr. 1696/92 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 2596/93 (4), stabilește în special normele de aplicare a aranjamentelor specifice pentru aprovizionarea Insulelor Azore și Madeira cu anumite produse agricole.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2219/92 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2001 (6) stabilește în special normele de aplicare a aranjamentelor specifice pentru aprovizionarea Insulelor Madeira cu anumite produse agricole și instituie balanța prognozată de aprovizionare a Insulelor Madeira pentru perioada 1 iulie 2000 – 30 iunie 2001.

(3)

Această balanță de aprovizionare poate fi revizuită dacă este necesar, iar cantitățile de produse adaptate în cursul anului din cantitatea totală stabilită în conformitate cu nevoile regiunii în cauză. Pentru a satisface nevoile de produse lactate ale Insulelor Madeira, cantitățile estimate ale acestor produse din balanța prognozată de aprovizionare trebuie adaptate. Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2219/92 ar trebui, prin urmare, modificată în mod corespunzător.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și produselor lactate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2219/92 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 173, 27.6.1992, p. 1.

(3) JO L 179, 1.7.1992, p. 6.

(4) JO L 238, 23.9.1993, p. 24.

(5) JO L 218, 1.8.1992, p. 75.

(6) JO L 144, 30.5.2001, p. 3.

ANEXĂ

„ANEXA I

Balanța de aprovizionare a Insulelor Madeira cu produse lactate pentru perioada 1 iulie 2000 – 30 iunie 2001

(tone)
Codul NC	Descriere	Cantitate
0401	Lapte și smântână, neconcentrate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori	12 000
ex 0402	Lapte praf degresat	800
ex 0402	Lapte praf integral	700
0405	Unt și alte substanțe grase provenite din lapte; paste lactate pentru tartine	1 200
0406	Brânză	1 650”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001L0036

L 164/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2001/36/CE A COMISIEI

din 16 mai 2001

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/28/CE a Comisiei (2), în special articolul 18 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Anexele IIB și IIIB la Directiva 91/414/CEE stabilesc condițiile pentru dosarul pe care trebuie să îl prezinte un solicitant în vederea includerii unei substanțe active alcătuite din microorganisme sau virusuri în anexa I la această directivă și, respectiv, în vederea autorizării unui produs fitosanitar pe bază de preparate din microorganisme sau virusuri.

(2)

În anexele IIB și IIIB este necesar să se indice solicitantului, cât se poate de precis, detalii privind informațiile solicitate, de exemplu, circumstanțele, condițiile și protocoalele tehnice în conformitate cu care trebuie produse anumite date; se recomandă ca aceste dispoziții să se introducă de îndată ce sunt disponibile, pentru a permite solicitanților să le utilizeze în pregătirea dosarelor.

(3)

În anumite privințe, este de dorit să se diferențieze datele solicitate pentru substanțele chimice și cele solicitate pentru microorganisme, deoarece unele cerințe, cum ar fi cele privind evoluția și comportamentul în mediul înconjurător și reziduurile, sunt specifice substanțelor chimice, în timp ce altele, cum ar fi cele privind infectivitatea, sunt specifice microorganismelor.

(4)	Este posibil acum să se solicite date mai precise datorită experienței câștigate în timpul evaluării câtorva substanțe active noi constituite din microrganisme. În special domenii ca medicina muncii, expunerea consumatorilor și riscul pentru mediu au suferit modificări importante.

(5)

Comitetul științific pentru plante și-a dat avizul cu privire la principiile legate de utilizarea microorganismelor în calitate de produse fitosanitare și a făcut o serie de comentarii asupra unui proiect anterior privind cerințele de date. Comisia a ținut seama de recomandările făcute de Comitet în aviz (3), inclusiv de modificările propuse la textul proiectului privind datele solicitate.

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu măsurile prevăzute la anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Anexa III la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu măsurile prevăzute la anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pâna la 1 mai 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre hotărăsc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 mai 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 113, 24.4.2001, p. 5.

(3) Comitetul Științific pentru Plante SCP/MICR/006 final.

ANEXA I

Anexa II la Directiva 91/414/CEE se modifică după cum urmează:

Următorul punct 2.4 se adaugă la introducere:

2.4. Prin derogare de la punctul 2.1, referitor la substanțele active constituite din microorganisme sau virusuri, este posibil ca testele și analizele efectuate pentru a obține date privind proprietățile și/sau siguranța în raport cu alte aspecte decât sănătatea oamenilor, să fi fost realizate de laboratoare de testare sau organizații oficiale sau oficial recunoscute, care satisfac cel puțin condițiile de la punctele 2.2 și 2.3 din introducerea la anexa III.”

Partea B se înlocuiește cu următoarele:

„PARTEA B

Introducere

(i)

Substanțele active sunt definite la articolul 2 alineatul (4) și cuprind substanțe chimice și microorganisme, inclusiv virusuri.

Prezenta parte prevede cerințele de date pentru substanțele active constituite din microorganisme, inclusiv virusuri.

În sensul anexei II partea B, se utilizează termenul «microorganism» având următoarea definiție:

«O entitate microbiologică, celulară sau necelulară, care are capacitatea de replicare sau de transfer al materialului genetic».

Definiția se aplică bacteriilor, ciupercilor, protozoarelor, virusurilor și viroizilor, dar nu se limitează la acestea.

(ii)

Pentru toate microorganismele specificate în cerere, ar trebui să se prezinte toate cunoștințele relevante și informațiile existente în literatura de specialitate.

Informațiile cele mai importante și instructive se obțin prin caracterizarea și identificarea unui microorganism. Aceste informații se găsesc la secțiunile 1-3 (identitatea, proprietățile biologice și alte informații), pe baza cărora se poate realiza evaluarea efectelor asupra sănătății oamenilor și asupra mediului.

Se solicită, de obicei, datele obținute recent din experimente toxicologice și/sau patologice pe animale de laborator, cu excepția cazului în care solicitantul poate să justifice, pe baza informațiilor anterioare, că utilizarea microorganismului, în condițiile propuse, nu are efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor și animalelor sau asupra apei freatice sau o influență inacceptabilă asupra mediului înconjurător.

(iii)

Până la acceptarea liniilor directoare specifice la nivel internațional, informațiile solicitate se obțin prin utilizarea orientărilor existente cu privire la teste, acceptate de autoritatea competentă [de exemplu, îndrumarul USEPA (1)]; după caz, liniile directoare cu privire la teste, descrise la anexa II partea A, ar trebui să fie adaptate, astfel încât să corespundă microorganismelor. Se recomandă ca testele să includă microorganisme viabile și, atunci când este cazul, neviabile, precum și o probă martor.

(iv)

În cazul în care s-a efectuat testarea, trebuie prezentată o descriere amănunțită (specificație) a materialului utilizat și a impurităților acestuia, în conformitate cu dispozițiile de la secțiunea 1 punctul 1.4. Materialul supus testării trebuie să fie în conformitate cu specificația ce se va utiliza în cursul fabricării preparatelor ce urmează a fi autorizate.

În cazul în care în studiile efectuate se utilizează microorganisme produse în laborator sau într-o instalație pilot, studiile trebuie repetate cu microorganismele rezultate din producție, cu excepția cazului în care se poate demonstra că materialul utilizat la testări este în esență același în sensul testării și evaluării.

(v)

În cazul în care microorganismul a fost modificat genetic, în conformitate cu definiția din Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind eliberarea intenționată în mediul înconjurător a organismelor modificate genetic (2), trebuie să se prezinte o copie a evaluării datelor privind riscul pentru mediu, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE.

(vi)

În cazul în care este relevant, se recomandă analizarea datelor prin metode statistice corespunzătoare. Ar trebui să se prezinte toate detaliile analizei statistice (de exemplu, ar trebui date toate estimările punctuale cu intervalele de încredere, valorile p exacte, mai degrabă decât specificația semnificativ/nesemnificativ).

(vii)

Pentru studiile în care administrarea se întinde pe o perioadă de timp, administrarea ar trebui făcută, de preferință, prin utilizarea unui singur lot de microorganisme, în cazul în care stabilitatea permite aceasta.

În cazul în care în studii nu se utilizează un singur lot de microorganisme, trebuie să se precizeze similaritatea diferitelor loturi.

Ori de câte ori studiul implică administrarea de doze diferite, trebuie să se semnaleze relația dintre doză și efectele adverse.

(viii)

În cazul în care se cunoaște că acțiunea fitosanitară se datorează efectului remanent al unei toxine/metabolit sau în cazul în care se anticipează reziduuri importante de toxine/metaboliți, fără legătură cu efectul substanței active, trebuie să se prezinte un dosar pentru toxină/metabolit, în conformitate cu condițiile din anexa II partea A.

1. IDENTITATEA MICROORGANISMULUI

Procesul de identificare și caracterizare a microorganismului oferă cele mai importante informații și este un punct cheie în luarea deciziilor.

1.1. Solicitantul

Trebuie să se specifice numele și adresa solicitantului (adresa comunitară permanentă), precum și numele, funcția, numărul de telefon și de fax al persoanei de contact indicate.

În cazul în care, în plus, solicitantul are un birou, agent sau reprezentant în statul membru în care este prezentată cererea de includere în anexa I și/sau în statul membru raportor desemnat de Comisie, trebuie să se specifice numele și adresa biroului local, a agentului sau a reprezentantului, precum și numele, funcția, numărul de telefon și de fax al persoanei de contact indicate.

1.2. Producătorul

Trebuie să se specifice numele și adresa producătorului sau producătorilor de microorganisme, precum și numele și adresa fiecărei instalații de producere a microorganismului. Trebuie să se specifice un sediu de contact (de preferință un sediu central de contact, cu nume, număr de telefon și de fax), în vederea oferirii informațiilor actualizate și pentru a răspunde la problemele ce pot apărea cu privire la tehnologia de producție, prelucrarea și calitatea produsului (inclusiv, după caz, la loturile individuale). În cazul în care, în urma includerii microorganismului în anexa I, există modificări ale sediului sau numărului producătorilor, informațiile solicitate trebuie notificate din nou Comisiei și statelor membre.

1.3. Descrierea numelui și speciei, caracterizarea tulpinii

(i)	Se recomandă ca microorganismul să fie depus într-o colecție de culturi recunoscută pe plan internațional și să i se aloce un număr de acces, informații care trebuie prezentate.

(ii)

Fiecare microorganism specificat în cerere ar trebui să fie identificat și denumit la nivel de specie. Trebuie să se specifice denumirea științifică și grupa taxonomică, adică familia, genul, specia, tulpina, serotipul, patovarul sau orice altă denumire relevantă pentru organism.

Trebuie să se specifice dacă microorganismul:

—	este caracteristic sau nu speciei pentru domeniul de aplicare prevăzut;

—	este tulpină sălbatică;

—	este rezultatul unei mutații spontane sau induse;

—	a fost modificat prin utilizarea metodelor descrise la anexa IA partea 2 și anexa IB la Directiva 90/220/CEE.

În ultimele două cazuri, trebuie să se specifice toate diferențele dintre micoorganismul modificat și tulpina sălbatică parentală.

(iii)

Se recomandă utilizarea celor mai bune tehnologii existente pentru identificarea și caracterizarea microorganismului la nivel de tulpină. Trebuie să se specifice metodele de testare și criteriile utilizate pentru identificare (de exemplu, identificarea morfologică, biochimică, serologică, moleculară).

(iv)	Trebuie să se precizeze denumirea comună sau cea alternativă și denumirile ieșite din uz, precum și numele de cod utilizate în timpul dezvoltării, în cazul în care există.

(v)	Trebuie să se indice afinitățile cu agenții patogeni cunoscuți.

1.4. Specificarea materialului utilizat la fabricarea produselor preparate

1.4.1. Conținutul de microorganism

Trebuie să se precizeze conținutul minim și maxim de microorganism din materialul utilizat le fabricarea produselor formulate. Conținutul ar trebui să se exprime în unități specifice, de exemplu, numărul de unități active/unitate de volum sau greutate sau în alt mod relevant pentru microorganism.

În cazul în care informațiile oferite se referă la un sistem pilot de producție, informațiile solicitate trebuie prezentate din nou Comisiei și statelor membre după stabilirea metodelor și normelor de producție la scară industrială, în cazul în care modificările din procesul de producție conduc la modificarea purității specificate.

1.4.2. Identitatea și conținutul de impurități și aditivi care contaminează microorganismele

Este de dorit ca produsele fitosanitare să nu conțină contaminanți (inclusiv microorganisme contaminante), dacă acest lucru este posibil. Se recomandă ca autoritatea competentă să aprecieze nivelul și natura contaminanților acceptabili, pentru evaluarea riscului.

În cazul în care este posibil sau oportun, trebuie să se precizeze identitatea și conținutul maxim al tuturor microorganismelor contaminante, exprimate în unități specifice. Acolo unde este posibil, trebuie să se ofere informații privind identitatea microorganismelor contaminante, conform dispozițiilor de la anexa II partea B secțiunea 1 punctul 1.3.

Se recomandă ca, în diferite stări sau etape de dezvoltare a microorganismelor, să se identifice și să se caracterizeze metaboliții sensibili produși de acestea (adică susceptibili că ar prezenta un risc pentru sănătatea oamenilor și/sau pentru mediul înconjurător) [anexa IIB, introducere punctul (viii)].

Dacă este relevant, trebuie să se prezinte informații amănunțite cu privire la toate componentele cum ar fi condensatele, mediul de cultură etc.

În cazul impurităților chimice care pot afecta sănătatea oamenilor și/sau mediul înconjurător, trebuie să se specifice identitatea și conținutul maxim, exprimat în unități specifice.

În cazul aditivilor, trebuie să se precizeze identitatea și conținutul în g/kg

Trebuie să se prezinte informațiile referitoare la identitatea substanțelor chimice folosite ca aditivi, conform dispozițiilor de la anexa II partea A secțiunea 1 punctul 1.10.

1.4.3. Caracterizarea analitică a lotului

În cazul în care este relevant, trebuie să se prezinte datele prevăzute la anexa II partea A secțiunea 1 punctul 1.11, exprimate în unități specifice.

2. PROPRIETĂȚILE BIOLOGICE ALE MICROORGANISMULUI

2.1. Istoricul microorganismului și al utilizărilor acestuia. Prezența în natură și răspândirea geografică

Ar trebui să se prezinte în ce constă buna cunoaștere a microorganismului, adică disponibilitatea unor cunoștințe adecvate cu privire la acesta.

2.1.1. Istoric

Trebuie să se prezinte istoricul micoorganismului și al utilizării acestuia (proiecte de testare/cercetare sau utilizare comercială).

2.1.2. Originea și răspândirea în natură

Trebuie să se precizeze regiunea geografică și locul în ecosistem (de exemplu, planta gazdă, animalul gazdă sau solul din care a fost izolat microorganismul). Ar trebui să se semnaleze metoda de izolare a microorganismului. Se prezintă răspândirea naturală a microorganismului în mediul relevant, la nivel de tulpină, dacă este posibil.

În cazul unui mutant sau a unui microorganism modificat genetic (conform definițiilor de la anexa IA partea a doua și de la anexa IB la Directiva 90/220/CEE), ar trebui să se ofere informații detaliate cu privire la producerea și izolarea acestuia și la mijloacele prin care acesta se poate distinge clar de tulpina sălbatică parentală.

2.2. Informații cu privire la organismul(ele) țintă

2.2.1. Descrierea organismului(elor) țintă

După caz, trebuie să se prezinte detalii despre organismele dăunătoare împotriva cărora este asigurată protecția.

2.2.2. Modul de acțiune

Ar trebui indicat modul principal de acțiune. În legătură cu modul de acțiune, ar mai trebui să se precizeze dacă microorganismul produce o toxină cu efect rezidual asupra organismului țintă. În acest caz, ar trebui să se descrie modul de acțiune al toxinei.

Dacă este relevant, ar trebui să se ofere informații cu privire la locul de infectare și modul de intrare în organismul țintă și fazele susceptibile ale acestuia. Trebuie să se prezinte rezultatele tuturor studiilor experimentale.

Ar trebui să se precizeze modul în care poate avea loc asimilarea microorganismului sau a metaboliților acestuia (în special a toxinelor) (de exemplu, prin contact, prin ingestie, prin inhalare). Ar mai trebui specificat dacă microorganismul sau metaboliții acestuia sunt translocați sau nu în plantă și, după caz, modul în care are loc această translocare.

În cazul producerii unui efect patogen asupra organismului țintă, se indică doza infectantă (doza necesară pentru a provoca infectarea speciilor țintă, cu efectul dorit) și capacitatea de transmitere [posibilitatea de răspândire a microorganismului în populația țintă, dar și de la o specie țintă la altă specie (țintă)] după utilizarea în condițiile propuse.

2.3. Intervalul de specificitate al gazdei și efectele asupra speciilor, altele decât organismul țintă dăunător

Se prezintă toate informațiile disponibile cu privire la efectele asupra organismelor nețintă din aria posibilă de răspândire. Se indică răspândirea organismelor nețintă care sunt fie strâns înrudite cu specia țintă fie sunt expuse în mod special.

Se specifică orice constatare cu privire la efectul toxic al substanței active sau al produselor sale metabolice asupra oamenilor sau animalelor, cu privire la capacitatea organismului de a coloniza sau invada oameni sau animale (inclusiv indivizi cu imunodepresie) și cu privire la gradul de patogenitate. Se specifică orice constatare cu privire la posibilitatea ca substanța sau produșii acesteia să irite pielea, ochii sau organele respiratorii ale oamenilor sau ale animalelor și să fie alergenică în contact cu pielea sau când este inhalată.

2.4. Etapele de dezvoltare/ciclul biologic al microorganismului

Trebuie să se prezinte informațiile privind ciclul biologic al microorganismului, simbioza, parazitismul, concurenții, prădătorii descriși etc., inclusiv organismele gazdă, precum și vectorii pentru virusuri.

Trebuie să se precizeze timpul de generare și tipul reproducerii microorganismului.

Trebuie oferite informațiile privind perioadele de inactivitate și perioada de supraviețuire a microorganismului, virulența și potențialul său infecțios.

Trebuie să se indice potențialul microorganismului de a produce metaboliți, inclusiv toxine, care prezintă risc pentru sănătatea oamenilor și/sau pentru mediul înconjurător, în diferite etape de dezvoltare a acestuia după eliberare.

2.5. Infecțiozitate, răspândire și colonizare

Trebuie să se prezinte persistența microorganismului și informațiile referitoare la ciclul biologic al acestuia în condițiile tipice ale mediului de utilizare. În afară de aceasta, trebuie să se precizeze sensibilitățile speciale ale microorganismului la anumite componente ale mediului (de exemplu, lumina UV, solul, apa).

Trebuie să se specifice condițiile de mediu (temperatura, pH, umiditatea, condiții de hrană etc.) necesare pentru supraviețuirea, reproducerea, colonizarea și eficacitatea microorganismului, precum și pentru capacitatea sa distructivă (inclusiv asupra țesuturilor umane). Trebuie să se indice prezența factorilor de virulență specifici.

Trebuie să se determine intervalul de temperaturi în care se dezvoltă microorganismul, care să includă temperaturile minimă, maximă și optimă. Aceste informații au o valoare deosebită în inițierea studierii efectelor asupra sănătății oamenilor (secțiunea 5).

Mai trebuie să se precizeze efectele posibile asupra stabilității toxinelor respective ale unor factori ca temperatura, lumina UV, pH și ale prezenței anumitor substanțe.

Trebuie să se prezinte informații cu privire la căile posibile de răspândire a microorganismului (pe calea aerului sub formă de particule de praf sau aerosoli, cu organismele gazdă drept vectori etc.), în condiții tipice de mediu relevante pentru utilizare.

2.6. Afinitățile cu agenții patogeni ai plantelor, animalelor sau oamenilor

Trebuie să se indice existența posibilă a uneia sau mai multor specii din genul microorganismelor active și/sau, după caz, contaminante, cunoscute a fi agenți patogeni pentru oameni, animale, culturi sau alte specii nețintă și tipul maladiei provocate de acestea. Se precizează dacă se poate diferenția clar microorganismul activ de speciile patogene și, dacă acest lucru este posibil, metodele prin care se poate realiza diferențierea.

2.7. Stabilitatea genetică și factorii care o afectează

După caz, trebuie să se prezinte informații cu privire la stabilitatea genetică (de exemplu, rata mutației trăsăturilor aferente modului de acțiune sau de asimilare a materialului genetic exogen) în condițiile de mediu pentru utilizarea propusă.

Mai trebuie oferite informații cu privire la capacitatea microorganismului de a transfera materialul genetic la alte organisme, precum și la capacitatea acestuia de a fi patogen pentru plante, animale sau om. În cazul în care microorganismul poartă elemente genetice suplimentare relevante, ar trebui să se indice stabilitatea trăsăturilor codificate.

2.8. Informații cu privire la producerea metaboliților (în special a toxinelor)

În cazul în care se cunoaște că alte tulpini, care aparțin aceleiași specii microbiene ca și tulpina specificată în cerere, produc metaboliți (în special toxine) cu efecte inacceptabile asupra sănătății oamenilor și/sau asupra mediului în timpul utilizării și după utilizare, trebuie să se prezinte natura și structura acestei substanțe, prezența acesteia în interiorul sau în exteriorul celulei și stabilitatea acesteia, modul de acțiune al acesteia (inclusiv factorii interni și externi ai microorganismului, necesari acțiunii acestuia), precum și efectele acesteia asupra oamenilor, animalelor și altor specii nețintă.

Trebuie să se descrie condițiile în care microorganismul produce metabolitul(ții) [în special toxina(ele)].

Se recomandă prezentarea informațiilor disponibile cu privire la mecanismul prin care microorganismele reglează producerea acestui(or) metabolit(ți).

Se recomandă prezentarea informațiilor disponibile cu privire la influența metaboliților produși asupra modului de acțiune al microorganismului.

2.9. Antibiotice și alți agenți antimicrobieni

Multe microorganisme produc substanțe antibiotice. Trebuie să se evite interferența cu antibioticele utilizate în medicina umană și veterinară în toate etapele de dezvoltare a unui produs microbian fitosanitar.

Trebuie să se ofere informații cu privire la rezistența sau sensibilitatea microorganismului la antibiotice sau alți agenți antimicrobieni, în special stabilitatea genelor care codifică rezistența la antibiotice, cu excepția cazului în care se poate demonstra că microorganismul nu are efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor sau animalelor sau că acesta nu poate să-și transfere rezistența față de antibiotice sau alți agenți antimicrobieni.

3. ALTE INFORMAȚII CU PRIVIRE LA MICROORGANISM

INTRODUCERE

(i)	Informațiile prezentate trebuie să descrie utilizările curente și prevăzute pentru preparatele ce conțin microorganismul, precum și doza și modul de utilizare pentru acestea.

(ii)	Informațiile oferite trebuie să specifice metodele uzuale și precauțiile ce trebuie urmate la manipularea, depozitarea și transportul microorganismului.

(iii)

Studiile, datele și informațiile prezentate trebuie să demonstreze că măsurile propuse pentru situații de urgență sunt corespunzătoare.

(iv)	Informațiile și datele menționate sunt necesare pentru fiecare microorganism, cu excepția cazului în care există alte dispoziții.

3.1. Funcția

Trebuie să se specifice funcția biologică dintre următoarele:

—	controlul bacteriilor;

—	controlul ciupercilor;

—	controlul insectelor;

—	controlul acarienilor;

—	controlul moluștelor;

—	controlul nematodelor;

—	controlul buruienilor;

—	altele (trebuie specificate).

3.2. Domeniul de utilizare prevăzut

Pentru preparatele ce conțin microorganismul, trebuie să se specifice domeniul(iile) de utilizare propus(e), dintre următoarele:

—	utilizarea pe câmp: agricultură, horticultură, silvicultură și viticultură;

—	culturi protejate (de exemplu, sere);

—	culturi ornamentale;

—	controlul buruienilor pe suprafețe necultivate;

—	grădinărit de casă;

—	plante de casă;

—	produse depozitate;

—	altele (se specifică).

3.3. Culturi sau produse protejate sau tratate

Trebuie să se prezinte utilizările existente și prevăzute pentru culturi, loturi de culturi, plante sau produse din plante protejate.

3.4. Procesul de producție și controlul calității

Trebuie să se prezinte informații complete cu privire la procesul de producție în vrac a microorganismului.

Solicitantul trebuie să asigure un control permanent al calității atât pentru procedeul/procesul de producție, cât și pentru produs. Se recomandă monitorizarea, în special, a apariției unor modificări spontane ale caracteristicilor importante ale microorganismului și a prezenței/absenței unor contaminanți semnificativi. Ar trebui prezentate criteriile de asigurare a calității producției.

Trebuie să se descrie și să se precizeze metodele utilizate pentru asigurarea unui produs uniform și metodele de analiză pentru standardizarea, întreținerea și puritatea microorganismului (de exemplu, analiza de risc și puncte de control decisiv).

3.5. Informații referitoare la apariția sau posibilitatea apariției rezistenței organismului(elor) țintă.

Trebuie să se prezinte informațiile disponibile cu privire la posibilitatea apariției rezistenței sau a rezistenței încrucișate a organismului(elor) țintă. În cazul în care acest lucru este posibil, se recomandă descrierea strategiilor corespunzătoare de urmărire.

3.6. Metode pentru prevenirea pierderii virulenței băncii de semințe a microorganismului

Trebuie să se prezinte metodele pentru prevenirea pierderii virulenței inoculatorilor.

În afară de aceasta, trebuie să se descrie orice metodă, dacă există, care ar putea preveni pierderea efectelor microorganismului asupra speciilor țintă.

3.7. Metode și precauții recomandate cu privire la manipulare, depozitare, transport sau incendiu

Pentru fiecare microorganism, trebuie prezentată o fișă tehnică de securitate similară cu cea necesară pentru substanțele chimice active, prevăzută de articolul 27 din Directiva 67/548/CEE (3).

3.8. Procedee de distrugere și decontaminare

În multe cazuri, procedeul preferat sau unic de evacuare sigură a microorganismelor, materialelor contaminate sau ambalajelor contaminate este cel de incinerare controlată într-un incinerator autorizat.

Trebuie descrise, în întregime, metodele de evacuare sigură a microorganismului sau, în cazul în care este necesar, de distrugere a acestuia înainte de evacuare și metodele de evacuare a ambalajelor și a materialelor contaminate. Trebuie prezentate date pentru aceste metode, care să demonstreze eficiența și securitatea acestora.

3.9. Măsuri în caz de accident

Trebuie să se prezinte informații referitoare la procedeele prin care microorganismul este făcut inofensiv în mediu (de exemplu, apă sau sol) în cazul unui accident.

4. METODE ANALITICE

Introducere

Dispozițiile de la prezenta secțiune specifică doar metodele analitice necesare pentru controlul postomologare și pentru monitorizare.

Monitorizarea după omologare ar putea fi avută în vedere pentru toate domeniile de evaluare a riscului. Acest lucru este valabil, în special, atunci când se au în vedere pentru omologare (tulpini de) microorganisme ce nu sunt proprii ariei de aplicare prevăzute. Pentru metodele analitice utilizate la obținerea datelor necesare în conformitate cu prezenta directivă sau pentru alte scopuri, solicitantul trebuie să prezinte o justificare a metodei utilizate; după caz, se va elabora un îndrumar separat pentru aceste metode, plecând de la aceleași cerințe ca acelea specificate pentru metodele de control după înregistrare și pentru urmărire.

Trebuie să se prezinte descrierea metodelor, care să cuprindă detalii despre aparatura, materialele și condițiile utilizate. Trebuie să se semnaleze posibilitatea de aplicare a unor metode recunoscute pe plan internațional.

În măsura în care este posibil în practică, aceste metode trebuie să utilizeze căile de abordare cele mai simple, să prezinte costuri minime și să necesite aparatură accesibilă.

Se mai solicită date referitoare la specificitate, linearitate, precizie și repetabilitate, în conformitate cu acelea specificate la anexa II partea A punctele 4.1 și 4.2 pentru metodele utilizate la analiza microorganismelor și a reziduurilor acestora.

În sensul prezentei secțiuni sunt valabile următoarele definiții:

Impurități	Orice componentă (inclusiv microorganismele contaminante și/sau substanțe chimice), altele decât microorganismul specificat, ce rezultă din procesul de fabricație sau din degradarea în timpul depozitării
Impurități relevante	Impuritățile, conform definiției anterioare, care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu
Metaboliți	Metaboliții includ produse ce rezultă din reacțiile de degradare și de biosinteză care au loc în microorganism sau alte organisme utilizate la obținerea microorganismului în cauză
Metaboliți relevanți	Metaboliți care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu
Reziduuri	Microorganisme și substanțe viabile produse în cantități importante de către microorganismele respective, care persistă după dispariția microorganismelor și care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu.

La cerere, trebuie să se prezinte următoarele eșantioane:

(i)	eșantioane din microorganismul obținut în producție;

(ii)	etaloane analitice de metaboliți relevanți (în special toxine) și toate celelalte componente incluse în definiția reziduurilor;

(iii)

dacă sunt disponibile, eșantioane de substanțe etalon pentru impuritățile respective.

4.1. Metode de analiză a microorganismului obținut în producție

—	Metode de identificare a microorganismului.

—	Metode de obținere a informațiilor cu privire la posibila variabilitate a băncii de semințe/microorganismului activ.

—	Metode de diferențiere a unui mutant al microorganismului din tulpina sălbatică parentală.

—	Metode de stabilire a purității băncii de semințe din care se obțin loturile și metodele pentru controlul acestei purități.

—	Metode de determinare a conținutului de microorganism în materialul obținut, care este utilizat la producerea preparatelor și metodele care să indice controlul microorganismelor contaminante la un nivel acceptabil.

—	Metode de determinare a impurităților relevante în materialul obținut.

—	Metode de verificare a absenței și de cuantificare (în limite specifice determinării) a prezenței posibile a agenților patogeni pentru om și mamifere.

—	Metode pentru determinarea stabilității la depozitare și a termenului de valabilitate ale microorganismului, după caz.

4.2. Metode de determinare calitativă și cantitativă a reziduurilor (viabile și neviabile)

de:

—	microorganism(e) activ(e);

—	metaboliți relevanți (în special toxine);

pe și/sau în cultură, în alimente și hrana pentru animale, în țesuturile și în fluidele organismului animal și uman, în sol, în apă (inclusiv în apa potabilă, apa freatică și apa de suprafață) și în aer, după caz.

Se mai recomandă includerea metodelor analitice pentru determinarea cantității și activității produselor proteice, de exemplu, analizarea culturilor exponențiale și a lichidelor supernatante ale culturilor într-o bioanaliză de celulă animală.

5. EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII OAMENILOR

Introducere

(i)	Informațiile existente referitoare la proprietățile microorganismului și organismelor echivalente (secțiunile 1-3), inclusiv fișele medicale și de sănătate pot fi suficiente pentru a hotărî dacă microorganismul ar putea avea efecte (infecțioase/patogene/toxice) asupra sănătății oamenilor sau nu.

(ii)

Informațiile oferite, împreună cu cele prezentate pentru unul sau mai multe preparate ce conțin microorganismul, trebuie să fie suficiente pentru a permite o evaluare a riscurilor pentru om, legate direct și/sau indirect de manipularea și utilizarea produselor fitosanitare care conțin microorganismul și a riscului pentru persoanele ce manipulează produsele tratate, precum și a riscului pentru oameni datorită urmelor reziduale sau a contaminanților ce rămân în alimente sau apă. În afară de aceasta, informațiile oferite trebuie să fie suficiente pentru:

—	a permite luarea unei decizii cu privire la includerea sau nu a microorganismului în anexa I;

—	specificarea condițiilor sau restricțiilor corespunzătoare în legătură cu includerea în anexa I;

—	specificarea tezelor referitoare la risc și la siguranță (odată introduse), pentru protecția oamenilor, a animalelor și a mediului, ce trebuie incluse pe ambalaje (recipiente);

—	identificarea măsurilor de prim ajutor relevante, precum și a diagnosticului și a măsurilor terapeutice corespunzătoare ce trebuie urmate în cazul unei infecții sau altui efect terapeutic negativ la om.

(iii)

Se recomandă semnalarea tuturor efectelor descoperite în timpul investigațiilor. Mai trebuie să se facă investigațiile care ar putea fi necesare pentru evaluarea mecanismului probabil implicat și pentru evaluarea importanței acestor efecte.

(iv)	Pentru toate studiile trebuie să se semnaleze doza efectivă realizată în unități de formare a unei colonii pe kilogram-corp (cfu/kg), precum și în alte unități specifice.

(v)

Se recomandă ca evaluarea microorganismului să se realizeze pe niveluri.

Primul nivel (nivelul I) include informațiile de bază existente și studiile de bază, care trebuie să fie realizate pentru toate microorganismele. Va fi necesară aprecierea specialiștilor pentru a decide cu privire la programul de testare corespunzător de la caz la caz. De obicei, se solicită datele obținute recent în urma experimentărilor toxicologice și/sau patologice pe animale de laborator, cu excepția cazului în care solicitantul poate justifica, pe baza informațiilor anterioare, că utilizarea microorganismului în condițiile prevăzute nu are efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor și animalelor. Până la acceptarea liniilor directoare la nivel internațional, informațiile solicitate se obțin cu ajutorul liniilor directoare existente pentru testări (de exemplu, liniile directoare USEPA OPPTS).

În cazul în care testele de la nivelul I indică efecte terapeutice negative, trebuie realizate studiile de la nivelul II. Tipul studiului efectuat depinde de efectele observate în studiile de la nivelul I. Înaintea realizării acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la studiul ce urmează a fi realizat.

NIVELUL I

5.1. Informații de bază

Sunt necesare informații de bază cu privire la potențialul microorganismului de a provoca efecte terapeutice negative, cum ar fi capacitatea de colonizare, capacitatea de a produce daune și toxine, precum și alți metaboliți relevanți.

5.1.1. Date medicale

După caz și fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 5 din Directiva 80/1107/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1980 privind protecția lucrătorilor față de riscurile aferente agenților chimici, fizici și biologici la locul de muncă (4) și din articolele 5-17 din Directiva 90/679/CEE a Consiliului din 26 noiembrie 1990 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (5), trebuie prezentate date practice și informații relevante pentru recunoașterea simptomelor de infectare sau a patogenității și cu privire la eficiența măsurilor de prim ajutor și terapeutice. După caz, trebuie să se indice metodele de distrugere a microorganismului sau de a-l face necontagios (vezi secțiunea 3, punctul 3.8).

Datele și informațiile relevante referitoare la efectele expunerii umane, dacă există și au calitatea necesară, au o valoare deosebită în confirmarea validității extrapolărilor realizate și a concluziilor la care s-a ajuns cu privire la organele țintă, virulența și caracterul reversibil al efectelor terapeutice negative. Aceste date se pot obține în urma expunerii accidentale sau profesionale.

5.1.2. Supravegherea medicală a personalului de la instalația de producție

Trebuie să se prezinte rapoartele disponibile referitoare la programele de supraveghere a igienei muncii, susținute de informații detaliate cu privire la concepția programului și la expunerea la microorganism. Aceste rapoarte ar trebui, în cazul în care este fezabil, să includă date despre persoanele expuse de la instalațiile de producție sau după utilizarea microorganismului (de exemplu, în testele de eficacitate).

Se recomandă să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu susceptibilitate crescută, de exemplu, în condiții de maladii preexistente, medicație, imunitate compromisă, sarcină sau alăptare.

5.1.3. Observații privind sensibilizarea/alergenicitatea

Trebuie să se prezinte informații referitoare la sensibilizarea și răspunsul alergenic ale lucrătorilor, inclusiv lucrătorii de la instalațiile de fabricație, lucrătorii din agricultură și din cercetare expuși la microorganism, care să includă, după caz, detalii cu privire la incidențe și hipersensibilitate și la sensibilizarea cronică. Informațiile oferite ar trebui să includă detalii cu privire la frecvența, nivelul și durata expunerii, simptomele observate și alte observații clinice relevante. Se recomandă să se prezinte informații în cazul în care lucrătorii au fost supuși la teste alergologice sau au fost interogați cu privire la simptomele alergenice.

5.1.4. Observația directă, de exemplu, cazurile clinice

Trebuie să se prezinte semnalările existente în literatura accesibilă referitoare la microorganism sau la membrii strâns înrudiți din grupa taxonomică (referitor la cazuri clinice), fie din reviste de specialitate, fie din rapoartele oficiale, împreună cu semnalări ale studiilor de urmărire întreprinse. Aceste semnalări au o valoare deosebită și ar trebui să conțină o descriere completă a naturii, nivelului și duratei expunerii, precum și a simptomelor clinice observate, a măsurilor de prim ajutor și terapeutice aplicate și a determinărilor cantitative făcute. Informațiile sub formă de rezumat au o valoare restrânsă.

În cazul în care există studii realizate pe animale, semnalările referitoare la cazurile clinice pot avea o valoare deosebită în confirmarea validității interpretărilor, de la datele referitoare la animale la om, și în identificarea efectelor terapeutice negative neprevăzute care sunt specifice ființelor umane.

5.2. Studii de bază

Pentru a face posibilă interpretarea corectă a rezultatelor obținute, este deosebit de important ca metodele recomandate să fie relevante cu privire la sensibilitatea speciei, calea de administrare etc. și relevante din punct de vedere biologic și toxicologic. Modul de administrare a microorganismului testat depinde de căile principale de expunere a ființelor umane.

Pentru a evalua efectele pe termen mediu și lung, după expunerea acută, subacută sau semicronică la microorganisme, este necesar să se facă uz de variantele prevăzute de majoritatea liniilor directoare OCDE, pentru a se extinde durata studiilor în cauză cu o perioadă de recuperare (după care urmează a se realiza o examinare macroscopică și microscopică completă, inclusiv o explorare a microorganismelor din țesuturi și organe). Aceasta facilitează interpretarea anumitor efecte și oferă posibilitatea de a se recunoaște contagiozitatea și/sau patogenitatea, care la rândul lor ajută la luarea deciziilor cu privire la necesitatea realizării studiilor pe termen lung (capacitate cancerigenă etc., vezi punctul 5.3), și în cazul în care este necesară sau nu realizarea studiilor cu privire la reziduuri (vezi punctul 6.2).

5.2.1. Sensibilizarea (6)

Obiectul testului

Testul va oferi suficiente informații pentru evaluarea potențialului microorganismului de a provoca reacții de sensibilizare prin inhalare, precum și prin expunere dermică. Trebuie să se realizeze un test maximal.

Circumstanțele în care se solicită (7)

Trebuie semnalate informațiile cu privire la sensibilizare.

5.2.2. Toxicitatea acută, patogenitatea și contagiozitatea

Studiile, datele și informațiile ce urmează a fi prezentate și evaluate trebuie să fie suficiente pentru a permite identificarea efectelor în urma expunerii unice la microorganism, în special pentru a se stabili sau indica următoarele:

—	toxicitatea, patogenitatea și contagiozitatea microorganismului;

—	evoluția în timp și caracteristicile efectelor, împreună cu toate detaliile referitoare la modificările de comportament și la posibilele modificări anatomopatologice macroscopice, evidențiate post-mortem;

—	după caz, modul acțiunii toxice;

—	pericolele relative în legătură cu diferitele căi de expunere și

—	analize de sânge pe toată durata studiilor, pentru a se evalua eliminarea microorganismului.

Efectele toxice/patogene acute pot fi însoțite de contagiozitate și/sau alte efecte pe termen lung care nu pot fi observate imediat. Având în vedere evaluarea stării de sănătate, este, prin urmare, necesar să se întreprindă studii cu privire la infecțiozitatea legată de administrarea orală, inhalarea și injectarea intraperitoneală/subcutanată a mamiferelor testate.

În timpul studiilor privind toxicitatea acută, patogenitatea și contagiozitatea, trebuie să se facă o estimare a eliminării microorganismului și/sau a toxinei active din organele considerate a fi relevante pentru examinarea microbiană (de exemplu, ficat, rinichi, splină, plămâni, creier, sânge și locul de administrare).

Observațiile ce urmează a fi făcute ar trebui să reflecte aprecierea științifică a specialiștilor și pot include titrarea microorganismului în toate țesuturile care pot fi afectate (de exemplu, să prezinte leziuni) și în organele principale: rinichi, creier, ficat, splină, plămâni, vezică urinară, sânge, ganglioni limfatici, tract gastrointestinal, timus, precum și la nivelul leziunilor la locul de inoculare la animalele decedate sau muribunde și la sacrificiul intermediar și final.

Informațiile obținute prin testări de toxicitate, patogenitate și contagiozitate acută au o valoare deosebită în evaluarea pericolelor care pot apărea în situații de accident și a riscurilor pentru utilizatori datorită expunerii la reziduurile posibile.

5.2.2.1. Toxicitatea acută, patogenitatea și contagiozitatea la nivel oral

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie semnalate toxicitatea acută, patogenitatea și contagiozitatea la nivel oral ale microorganismului.

5.2.2.2. Toxicitatea acută, patogenitatea și contagiozitatea la inhalare

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie semnalate toxicitatea acută (8), patogenitatea și contagiozitatea microorganismului.

5.2.2.3. Doza unică intraperitoneală/subcutanată

Testul intraperitoneal/subcutanat este considerat o analiză foarte sensibilă pentru evidențierea, în special, a contagiozității.

Circumstanțele în care se solicită

Injectarea peritoneală este solicitată întotdeauna pentru toate microorganismele. Totuși, specialiștii pot decide situațiile în care injectarea subcutanată să fie preferată în locul injectării intraperitoneale, în cazul în care temperatura maximă pentru dezvoltare și multiplicare este mai mică de 37 °C.

5.2.3. Testarea genotoxicității

Circumstanțele în care se solicită

În cazul în care microorganismul produce exotoxine adevărate, atunci trebuie să se testeze și genotoxicitatea toxinelor respective și a altor metaboliți relevanți din mediul de cultură, în conformitate cu punctul 2.8. Se recomandă ca aceste teste cu privire la toxine și metaboliți să se realizeze, pe cât posibil, cu substanțe chimice pure.

În cazul în care studiile de bază nu indică formarea de metaboliți toxici, specialiștii ar trebui să decidă, pe baza studiilor referitoare la microorganismul însuși, cu privire la relevanța și validitatea datelor de bază. În cazul unui virus, trebuie să se discute riscul mutagenezei prin inserție în celulele mamiferelor sau riscul carcinogenezei.

Obiectul testului

Aceste studii sunt importante în:

—	determinarea potențialului genotoxic;

—	identificarea timpurie a agenților cancerigeni genotoxici;

—	elucidarea mecanismului de acțiune a unor agenți cancerigeni.

Este important să se adopte un mod de abordare flexibil, în care realizarea unor teste suplimentare să depindă de interpretarea rezultatelor din fiecare etapă.

Condițiile de testare (9)

Genotoxicitatea microorganismelor celulare se va studia după fragmentarea celulelor, dacă este posibil. Se recomandă să se justifice metoda utilizată pentru pregătirea probelor.

Genotoxicitatea virusurilor ar trebui studiată în condiții de carantină.

5.2.3.1. Studii in vitro

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie să se prezinte rezultatele testelor de mutagenitate in vitro (analiza bacteriană pentru mutația genelor, test de clastogenicitate în celulele mamiferelor și test pentru mutația genelor în celulele mamiferelor).

5.2.4. Studiul culturilor de celule

Aceste informații trebuie prezentate pentru microorganismele cu replicare intracelulară, ca virusuri, viroizi sau bacterii specifice și protozoare, cu excepția cazului în care informațiile de la secțiunile 1-3 demonstrează în mod clar nereplicarea microorganismului în organismele cu sânge cald. Se recomandă ca studiul culturilor celulare să se realizeze pe culturi de celule sau țesuturi umane din organe diferite. Selecția poate avea în vedere organele țintă preconizate după infectare. În cazul în care nu se pot procura culturi de celule sau țesuturi umane din anumite organe, se pot utiliza culturi de celule sau țesuturi de la alte mamifere. În cazul virusurilor, capacitatea de interacțiune cu genomul uman este un aspect important.

5.2.5. Informații cu privire la toxicitatea pe termen scurt și patogenitate

Obiectul testului

Trebuie să fie concepute studii de toxicitate pe termen scurt care să ofere informații cu privire la cantitatea de microorganism care poate fi tolerată fără efecte toxice în condițiile studiului. Aceste studii oferă date utile cu privire la riscurile pentru cei ce manipulează și utilizează preparate ce conțin microorganismul. În special, studiile pe termen scurt permit o înțelegere esențială a acțiunilor cumulate posibile ale microorganismului și a riscurilor pentru lucrătorii care pot fi expuși în mod intensiv. În afară de aceasta, studiile pe termen scurt oferă informații utile în conceperea studiilor de toxicitate cronică.

Studiile, datele și informațiile care trebuie să fie oferite și evaluate trebuie să fie suficiente pentru a permite identificarea efectelor de după expunerea repetată la microorganism, în special pentru a se stabili sau indica în plus următoarele:

—	relația dintre doză și efectele adverse;

—	toxicitatea microorganismului, inclusiv, după caz, nivelul efectelor negative neobservate pentru toxine;

—	organele țintă, după caz;

—	evoluția în timp și caracteristicile efectelor cu toate detaliile referitoare la modificările de comportament și posibilele modificări anatomopatologice macroscopice, evidențiate post-mortem,

—	efectele toxice specifice și modificările patologice produse;

—	după caz, persistența și caracterul reversibil al anumitor efecte toxice observate în urma întreruperii dozării;

—	după caz, modul în care are loc acțiunea toxică și

—	pericolul relativ aferent diferitelor căi de expunere.

În timpul studiului de toxicitate pe termen scurt, trebuie să se determine eliminarea microorganismului în organele principale.

Se recomandă includerea investigațiilor privind patogenitatea și contagiozitatea.

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie să se prezinte toxicitatea pe termen scurt (minimum 28 zile) a microorganismului.

Trebuie să se justifice alegerea speciei testate. Alegerea duratei studiului depinde de datele privind toxicitatea acută și eliminarea microorganismului.

Este necesar ca specialiștii să decidă care este calea de administrare preferabilă.

5.2.5.1. Efectele asupra sănătății după expunerea repetată prin inhalare

Se consideră necesare informațiile cu privire la starea de sănătate după expunerea repetată prin inhalare, în special pentru evaluarea riscului în mediul de lucru. Expunerea repetată ar putea influența capacitatea de eliminare a microorganismului (de exemplu, rezistența) de către gazdă (om). În plus, trebuie să se prezinte o evaluare corespunzătoare a riscurilor de intoxicare după expunerea repetată la contaminanți, mediul de cultură, componentele preparatului și microorganism. Trebuie reținut faptul că produsele care intră în componența preparatului fitosanitar pot influența toxicitatea și contagiozitatea microorganismului.

Circumstanțele în care se solicită

Se solicită informații privind contagiozitatea, patogenitatea și toxicitatea pe termen scurt (calea respiratorie) a microorganismului, cu excepția cazului în care informațiile oferite deja sunt suficiente pentru evaluarea efectelor asupra sănătății oamenilor. Acest lucru este valabil în cazul în care se demonstrează că materialul testat nu conține fracție inhalabilă și/sau nu se anticipează o expunere repetată.

5.2.6. Tratamentul propus: măsuri de prim ajutor, tratament medical

Trebuie să se prezinte măsurile de prim ajutor ce trebuie utilizate în cazul unei infecții și în cazul contaminării ochilor.

Trebuie să se descrie pe larg toate regimurile terapeutice ce se utilizează în cazul ingerării sau al contaminării ochilor și pielii. Trebuie să se prezinte informațiile obținute din experiența practică, în cazul în care există și sunt accesibile, în alte cazuri, cele teoretice, cu privire la eficiența regimurilor alternative de tratament, dacă acestea sunt relevante.

Trebuie să se prezinte informații cu privire la rezistența la antibiotice.

(SFÂRȘITUL NIVELULUI I)

NIVELUL II

5.3. Studii specifice privind toxicitatea, patogenitatea și contagiozitatea

În anumite cazuri, ar putea fi necesară realizarea unor studii suplimentare pentru a se clarifica efectele negative asupra omului.

În special, în cazul în care rezultatele studiilor anterioare indică posibilitatea ca microorganismul să aibă efecte pe termen lung asupra sănătății, trebuie să se întreprindă studii privind toxicitatea, patogenitatea și contagiozitatea, caracterul cancerigen și toxicitatea de reproducere. În afară de aceasta, în cazul în care se produce o toxină, trebuie să se efectueze studii cinetice.

Studiile solicitate trebuie să fie concepute în mod individual, având în vedere anumiți parametri care trebuie studiați și obiectivele care trebuie realizate. Înaintea realizării acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la tipul studiului ce urmează a fi întreprins.

5.4. Studii in vivo pe celule somatice

Circumstanțele în care se solicită

În cazul în care toate rezultatele studiilor in vitro sunt negative, trebuie să se facă alte teste, ținînd seama de informațiile relevante disponibile. Testul poate fi un studiu in vivo sau un studiu in vitro care utilizează un sistem de metabolizare diferit de cel/cele utilizat(e) anterior.

În cazul în care testul citogenetic in vitro este pozitiv, trebuie să se efectueze un test in vivo care să utilizeze celule somatice (analiza de metafază a măduvei osoase la rozătoare sau testul micronuclear la rozătoare).

În cazul în care oricare din testele in vitro de mutație a genelor este pozitiv, trebuie să se efectueze un test in vivo pentru a se cerceta sinteza neprogramată a ADN sau un test «în picătură» pe șoareci.

5.5. Genotoxicitatea – Studii in vivo pe celule sexuale

Obiectul și condițiile testului

Vezi punctul 5.4.

Circumstanțele în care se solicită

Când rezultatele unui studiu in vivo pe celule somatice sunt pozitive, s-ar putea justifica testarea in vitro a efectelor celulelor sexuale. Necesitatea efectuării acestor teste trebuie avută în vedere de la caz la caz, ținând seama de informațiile relevante disponibile care să includă utilizarea și expunerea anticipate. Testele specifice ar trebui să examineze interacțiunea cu ADN (de exemplu, testul letal dominant), pentru a se cerceta posibilitatea unor efecte ereditare și a se putea face o determinare cantitativă a efectelor ereditare. Se recunoaște că utilizarea studiilor cantitative ar trebui justificată temeinic, având în vedere complexitatea acestora.

(SFÂRȘITUL NIVELULUI II)

5.6. Rezumatul toxicității, patogenității și contagiozității la mamifere și al evaluării generale

Trebuie să se prezinte un rezumat cu toate datele și informațiile de la punctele 5.1-5.5 și care să includă o evaluare critică amănunțită a acestor date, în contextul criteriilor și liniilor directoare în materie de evaluare și de luare a deciziilor, cu trimitere specială la riscurile pentru om și animale care apar sau pot apărea și amploarea, calitatea și fiabilitatea bazei de date.

Trebuie să se explice posibilitatea implicațiilor pe care expunerea animalelor și oamenilor le pot avea asupra vaccinării și a monitorizării serologice.

6. REZIDUURILE DIN SAU DE PE PRODUSELE TRATATE, ALIMENTE ȘI FURAJE

Introducere

(i)

Informațiile oferite, împreună cu informațiile pentru unul sau mai multe preparate care conțin microorganismul, trebuie să fie suficiente pentru a permite o evaluare a riscului pentru om și/sau animale, ce apare datorită expunerii la microorganism și la urmele reziduale și metaboliții (toxinele) remanenți în/pe plante sau în/pe produsele din plante.

(ii)

În afară de aceasta, informațiile oferite trebuie să fie suficiente pentru:

—	a permite luarea unei decizii cu privire la includerea sau nu a microorganismului în anexa I la Directiva 91/414/CEE;

—	specificarea condițiilor sau restricțiilor legate de includerea în anexa I la Directiva 91/414/CEE;

—	stabilirea, după caz, a cantităților maxime de reziduuri, a intervalelor de pauză necesare pentru protejarea consumatorilor și a perioadelor de așteptare, pentru protejarea lucrătorilor care manipulează culturile și produsele tratate.

(iii)

Pentru evaluarea riscului ce apare datorită reziduurilor, s-ar putea să nu fie necesare date experimentale cu privire la nivelurile de expunere la aceste reziduuri, în cazul în care se poate demonstra că microorganismul și metaboliții acestuia nu sunt periculoși pentru oameni la concentrațiile care ar putea apărea în urma utilizării autorizate. Această demonstrație se poate întemeia pe literatura de specialitate, pe experiența practică și pe informațiile prezentate la secțiunile 1-3 și 5.

6.1. Persistența și probabilitatea multiplicării în sau pe culturi, alimente și furaje

Trebuie să se prezinte o estimare argumentată a persistenței/competitivității microorganismului și a metaboliților secundari relevanți (în special toxine) în sau pe cultură în condițiile mediului înconjurător care predomină la și după utilizarea prevăzută, ținând seama, în special, de informațiile prevăzute la secțiunea 2.

În plus, în cerere se specifică în ce măsură și pe ce bază se afirmă că microorganismul poate (sau nu poate) să se multiplice în sau pe plantă sau în/pe produsul din plantă sau în timpul prelucrării materiilor prime.

6.2. Alte informații solicitate

Consumatorii pot fi expuși la microorganisme pentru o perioadă importantă de timp, ca urmare a consumului de produse alimentare tratate; prin urmare, posibilele efecte asupra consumatorilor trebuie extrase din studii cronice sau semicronice, astfel încât să se poată stabili un grad final toxicologic, de exemplu, DZA, pentru gestionarea riscurilor.

6.2.1. Reziduuri neviabile

Un microorganism neviabil este un microorganism care nu este capabil de replicare sau transfer al materialului genetic.

În cazul în care la secțiunea 2 punctele 2.4 și 2.5 s-au găsit cantități importante și persistente de microorganism sau de metaboliți produși, în special toxine, sunt necesare toate datele experimentale cu privire la reziduuri, conform dispozițiilor de la anexa II partea A secțiunea 6, în cazul în care se anticipează apariția, în sau pe alimente și furajele tratate, a microorganismului și/sau a toxinelor acestuia în concentrații mai mari decât în condiții normale sau într-o stare fenotipică diferită.

Conform Directivei 91/414/CEE, concluzia referitoare la diferența dintre concentrațiile normale și concentrațiile ridicate datorită tratamentului cu microorganismul respectiv trebuie să bazeze pe datele obținute experimental și nu pe extrapolări sau calcule efectuate pe baza modelelor.

Înaintea realizării acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la tipul studiului ce urmează să se realizeze.

6.2.2. Reziduuri viabile

În cazul în care informațiile prezentate în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.1 sugerează persistența unor cantități relevante de microorganism în sau pe produsele, alimentele sau furajele tratate, trebuie să se cerceteze posibilele efecte asupra oamenilor și/sau animalelor, cu excepția cazului în care se poate dovedi, conform secțiunii 5, că microorganismul și metaboliții și/sau produsele de degradare ale acestuia nu sunt periculoși(oase) pentru oameni la concentrațiile și în modul care ar putea să apară în urma utilizării autorizate.

În conformitate cu Directiva 91/414/CEE, concluzia referitoare la diferența dintre concentrațiile normale și concentrațiile ridicate în urma tratamentului cu microorganismul respectiv trebuie să se bazeze pe datele obținute experimental și nu pe extrapolări sau calcule efectuate pe baza modelelor.

Persistența reziduurilor viabile necesită o atenție deosebită, în cazul în care la secțiunile 2.3, 2.5 sau 5 au fost depistate contagiozitatea sau patogenitatea față de mamifere și/sau în cazul în care alte informații indică un pericol pentru consumatori și/sau lucrători. În această situație, autoritățile competente pot solicita studii similare cu acelea prevăzute în partea A.

Înaintea efectuării acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente asupra tipului de studiu ce urmează să se realizeze.

6.3. Rezumatul evaluării comportamentului reziduurilor rezultate din dateleprezentate în conformitate cu dispozițiile de la punctele 6.1 și 6.2.

7. EVOLUȚIA ȘI COMPORTAMENTUL ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Introducere

(i)

Informațiile referitoare la originea, proprietățile și supraviețuirea microorganismului și a metaboliților remanenți ai acestuia, precum și utilizarea prevăzută a acestuia constituie baza pentru evaluarea evoluției și comportamentului în mediul înconjurător.

De obicei, se solicită datele experimentale, cu excepția cazului în care se poate demonstra că evaluarea evoluției și comportamentului în mediul înconjurător se poate realiza cu ajutorul informațiilor deja existente. Această justificare se poate baza pe literatura accesibilă, pe experiența practică și pe informațiile prezentate la secțiunile 1-6. Funcția microorganismului în procesele care au loc în mediul înconjurător (conform specificațiilor de la secțiunea 2 punctul 2.1.2) prezintă un interes deosebit.

(ii)

Informațiile oferite, împreună cu alte informații relevante și cu acelea pentru unul sau mai multe preparate ce conțin microorganismul, trebuie să fie suficiente pentru a permite o evaluare a evoluției și comportamentului acestuia, precum și a reziduurilor și toxinelor remanente ale acestuia, în cazul în care acestea prezintă interes pentru sănătatea oamenilor și/sau pentru mediul înconjurător.

(iii)

În mod special, informațiile oferite trebuie să fie suficiente pentru:

—	a decide cu privire la includerea microorganismului în anexa I;

—	specificarea condițiilor sau restricțiilor corespunzătoare în legătură cu includerea în anexa I;

—	specificarea semnelor de pericol (odată introduse), a indicațiilor de pericol și a textelor relevante privind riscul și securitatea pentru mediul înconjurător, care urmează să fie aplicate pe ambalaje (containere);

—	anticiparea răspândirii, evoluției și comportamentului microorganismului și metaboliților acestuia în mediul înconjurător, precum și a etapelor implicate;

—	identificarea măsurilor necesare pentru diminuarea contaminării mediului înconjurător și a impactului asupra speciilor nețintă.

(iv)

Se recomandă caracterizarea metaboliților relevanți (adică cei ce prezintă interes pentru sănătatea oamenilor și/sau pentru mediu) formați de către organismul testat în condiții de mediu relevante. În cazul în care există metaboliți relevanți în microorganism sau sunt produși de acesta, s-ar putea să se solicite datele specificate la anexa II partea A punctul 7, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

—	metabolitul relevant este stabil în exteriorul microorganismului, a se vedea punctul 2.8 și

—	un efect toxic al metabolitului relevant este independent de prezența microorganismului și

—	se anticipează apariția metabolitului relevant în mediul înconjurător în concentrații cu mult mai mari decât în condiții normale.

(v)	Se recomandă să se țină seama de informațiile existente cu privire la relația cu genurile sălbatice înrudite care apar în mod natural.

(vi)	Înainte de realizarea studiilor specificate în continuare, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la necesitatea realizării studiilor și, în cazul în care obține acordul, cu privire la tipul acestora. Trebuie să se țină seama și de informațiile menționate la alte secțiuni.

7.1. Persistența și multiplicarea

Trebuie să se ofere informații corespunzătoare cu privire la persistența și multiplicarea microorganismului în toate compartimentele mediului înconjurător, în cazul în care acestea sunt relevante, cu excepția cazului în care se poate demonstra că este improbabilă expunerea unui anumit compartiment al mediului înconjurător la microorganism. Trebuie să se acorde o atenție deosebită următoarelor aspecte:

—	competitivitatea în condiții de mediu dominante în timpul utilizării prevăzute și după aceasta și

—	dinamica populației în climate extreme pe anotimpuri și regiuni (în special vară caniculară, iarnă friguroasă și ploi torențiale) și în raport cu practicile agricole aplicate după utilizarea prevăzută.

Se prezintă evoluția în timp a concentrațiilor microorganismului specificat după utilizarea produsului în condițiile prevăzute.

7.1.1. Solul

Se recomandă prezentarea informațiilor cu privire la viabilitate/dinamica populației în câteva soluri cultivate și necultivate, care să reprezinte solurile tipice diferitelor regiuni din Comunitate, unde se utilizează produsul sau se anticipează utilizarea acestuia. Trebuie să se respecte dispozițiile referitoare la alegerea solului, colectarea și manipularea acestuia, specificate în partea A punctul 7.1 introducere. În cazul în care microorganismul testat urmează să fie utilizat în alte medii, de exemplu, azbest, acesta trebuie să fie inclus în teste.

7.1.2. Apa

Se recomandă prezentarea informațiilor cu privire la viabilitate/dinamica populației în sistemele naturale sediment/apă atât în condiții de lumină, cât și de întuneric.

7.1.3. Aerul

În situațiile în care expunerea operatorilor, a lucrătorilor sau a persoanelor neimplicate prezintă un interes deosebit, ar putea să fie necesare informațiile cu privire la concentrațiile în aer.

7.2. Mobilitatea

Trebuie să se facă evaluarea răspândirii posibile a microorganismului și a produselor de degradare ale acestuia în compartimentele relevante ale mediului, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu există probabilitatea expunerii anumitor compartimente ale mediului la microorganism. În această situație, utilizarea prevăzută (de exemplu, câmp sau seră, aplicație pe sol sau pe culturi), etapele ciclului biologic inclusiv apariția vectorilor, persistența și capacitatea organismului de colonizare a arealurilor adiacente prezintă un interes deosebit.

Răspândirea, persistența și zonele probabile de transport necesită o atenție specială, în cazul în care au fost semnalate toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea sau în cazul în care alte informații sugerează pericole posibile pentru oameni, animale sau mediul înconjurător. În această situație, autoritățile competente ar putea solicita studii similare cu cele prevăzute la partea A. Înainte de realizarea acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la tipul studiului ce urmează a fi efectuat.

8. EFECTELE ASUPRA ORGANISMELOR NEȚINTĂ

Introducere

(i)

Informațiile cu privire la identitatea, proprietățile biologice și alte informații de la secțiunile 1-3 și 7 sunt importante pentru evaluarea impactului asupra speciilor nețintă. Se pot găsi informații suplimentare utile cu privire la evoluția și comportamentul în mediul înconjurător în secțiunea 7 și cu privire la concentrațiile de reziduuri în plante în secțiunea 6 care, împreună cu informațiile referitoare la natura preparatului și modul de utilizare al acestuia, definesc natura și gradul de expunere posibilă. Informațiile prezentate în conformitate cu secțiunea 5 vor fi esențiale în privința efectelor asupra mamiferelor și a mecanismelor respective.

De obicei, se solicită date experimentale, cu excepția cazului în care se poate demonstra că evaluarea efectelor asupra organismelor nețintă se poate realiza cu informațiile existente deja.

(ii)

Alegerea organismelor nețintă specifice pentru testarea efectelor mediului ar trebui să se bazeze pe identitatea microorganismului (inclusiv specificitatea gazdei, modul de acțiune și ecologia organismului). Din aceste cunoștințe ar fi posibilă alegerea organismelor de testare specifice, de exemplu, organismele strâns înrudite cu organismul țintă.

(iii)

Informațiile oferite, luate împreună cu acelea pentru unul sau mai multe preparate ce conțin microorganismul, trebuie să fie suficiente pentru a permite evaluarea impactului asupra speciilor nețintă (flora și fauna), pentru care expunerea la microorganism ar putea să constituie un risc, în cazul în care acestea sunt importante pentru mediul înconjurător. Impactul poate rezulta din expunerea unică, prelungită sau repetată și poate fi reversibil sau ireversibil.

(iv)

În special, informațiile oferite pentru microorganism, împreună cu alte informații relevante și prezentate pentru unul sau mai multe preparate care-l conțin, ar fi suficiente pentru:

—	a hotărî cu privire la includerea microorganismului în anexa I;

—	specificarea condițiilor sau restricțiilor legate de includerea în anexa I;

—	a permite evaluarea riscurilor, pe termen scurt sau lung, pentru speciile nețintă - populații, comunități și procese – după caz;

—	clasificarea microorganismului în funcție de pericolul biologic;

—	specificarea precauțiilor necesare pentru protecția speciilor nețintă și

—	specificarea semnelor de pericol (odată introduse), a indicațiilor de pericol și a textelor relevante privind riscul și securitatea pentru mediul înconjurător, care urmează să fie aplicate pe ambalaje (containere).

(v)

Este necesar să se prezinte toate efectele negative asupra mediului, descoperite în timpul investigațiilor de rutină în acest sens, să se întreprindă și să se raporteze studii suplimentare care ar putea fi necesare pentru studierea mecanismelor posibile implicate și pentru evaluarea importanței acestor efecte, în cazul în care aceste studii sunt solicitate de autoritățile competente. Trebuie să se prezinte toate datele și informațiile biologice care sunt relevante pentru evaluarea profilului ecologic al microorganismului.

(vi)	Pentru toate studiile, trebuie prezentată doza medie realizată în cfu/kg corp, precum și în alte unități specifice.

(vii)

Ar putea fi necesară realizarea unor studii separate pentru metaboliții relevanți (în special toxinele), în cazul în care aceste produse pot constitui un risc relevant pentru organismele nețintă și în cazul în care efectele acestora nu pot fi evaluate cu ajutorul rezultatelor existente referitoare la microorganism. Înainte de realizarea acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la necesitatea realizării acestora și, în cazul în care obține acordul, cu privire la tipul studiului ce urmează a fi efectuat. Trebuie să se țină seama de informațiile de la secțiunile 5, 6 și 7.

(viii)

Pentru a facilita evaluarea importanței rezultatelor obținute, în diferitele teste specificate ar trebui să se utilizeze, în cazul în care este posibil, aceeași tulpină (sau origine înregistrată) din fiecare specie relevantă.

(ix)

Testele respective trebuie realizate, cu excepția cazului în care se poate justifica că organismul nețintă nu va fi expus microorganismului. În cazul în care se demonstrează că microorganismul nu provoacă efecte toxice sau că nu este patogen sau contagios față de vertebrate sau plante, trebui să se cerceteze numai reacția față de organismele nețintă specifice.

8.1. Efectele asupra păsărilor

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față de păsări.

8.2. Efectele asupra organismelor acvatice

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față de organismele acvatice.

8.2.1. Efectele asupra peștilor

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față de pești.

8.2.2. Efectele asupra nevertebratelor de apă dulce

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față nevertebratele de apă dulce.

8.2.3. Efectele asupra dezvoltării algelor

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la efectele asupra dezvoltării algelor, asupra vitezei de dezvoltare și asupra capacității de regenerare.

8.2.4. Efectele asupra plantelor, altele decât algele

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la efectele asupra plantelor, altele decât algele.

8.3. Efectele asupra albinelor

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față albine.

8.4. Efectele asupra artropodelor, altele decât albinele

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea față artropode, altele decât albinele. Se recomandă ca în selecția speciei pentru testare să țină seama de posibila utilizare a produselor fitosanitare (de exemplu, aplicare pe frunze sau pe sol). O atenție deosebită ar trebui să se acorde organismelor utilizate pentru controlul biologic și organismelor care joacă un rol important în controlul integrat al dăunătorilor.

8.5. Efectele asupra râmelor

Obiectul testului

Trebuie prezentate informații cu privire la toxicitatea, contagiozitatea și patogenitatea la râme.

8.6. Efectele asupra microorganismelor nețintă din sol

Se recomandă prezentarea impactului asupra microorganismelor nețintă și a prădătorilor acestora (de exemplu, protozoarele pentru agenții de inoculare bacterieni). Specialiștii trebuie să decidă cu privire la necesitatea efectuării acestor studii suplimentare. Aceste decizii trebuie să ia în considerație informațiile existente în această secțiune sau în alte secțiuni, în special datele referitoare la specificitatea microorganismului și la expunerea anticipată. Se mai pot obține informații utile din observațiile făcute la testele de eficacitate. Ar trebui să se acorde o atenție specială organismelor utilizate în controlul integrat al culturilor (CIR).

8.7. Studii suplimentare

Studiile suplimentare ar putea să includă alte studii aprofundate cu privire la specii sau sisteme suplimentare (de exemplu, sistemele de canalizare) sau studii la niveluri superioare, de exemplu, studiile privind aspectele cronice, subletale sau de reproducere, realizate pe organisme nețintă selectate.

Înainte de realizarea acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la tipul studiului ce urmează a fi efectuat.

9. REZUMATUL EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

Trebuie să se facă un rezumat al evaluării tuturor datelor relevante cu privire la impactul asupra mediului înconjurător, conform indicațiilor autorităților competente din statele membre referitoare la forma acestor rezumate ale evaluărilor. Acesta ar trebui să includă o descriere detaliată și critică a acestor date, în contextul criteriilor și liniilor directoare relevante de evaluare și luare a deciziilor, cu referire specială la riscurile pentru mediu și speciile nețintă care ar putea să apară sau nu și nivelul, calitatea și fiabilitatea bazei de date. Se recomandă să se facă referire în special la următoarele probleme:

—	răspândirea și evoluția în mediul înconjurător și evoluțiile în timp implicate,

—	identificarea speciilor și a populațiilor nețintă expuse la risc și gradul posibil de expunere al acestora;

—	identificarea precauțiilor necesare pentru evitarea contaminării mediului înconjurător și pentru protecția speciilor nețintă.

(1) Linii directoare pentru testarea pesticidelor microbiene, USEPA, Seria 885 OPPTS, februarie 1996(http://www.epa.gov/oppbppd1/biopesticides/guidelines/series885.htm).

(2) JO L 117, 8.5.1990, p. 15.

(3) A se vedea documentul 6853/VI/98, Scurt raport cu privire la prima reuniune de analiză a microorganismelor.

(4) JO L 327, 3.12.1980, p. 8.

(5) JO L 374, 31.12.1990, p. 1.

(6) Metodele existente pentru testarea sensibilizării dermice nu sunt corespunzătoare pentru testarea microorganismelor. Sensibilizarea prin inhalație este foarte probabil o mare problemă în comparație cu expunerea dermică la microorganisme, dar, până în prezent, nu există metode de testare validate. Elaborarea acestui tip de metode este, prin urmare, de o mare importanță. Până atunci, toate microorganismele ar trebui considerate ca posibili agenți de sensibilizare. Acest mod de abordare ia în considerație și indivizii cu imunitate compromisă și alți indivizi sensibili din rândul populației (de exemplu, femeile gravide, nou-născuții sau persoanele în vârstă).

(7) Ca urmare a lipsei unor metode de testare specifice, toate microorganismele vor fi etichetate ca posibili agenți de sensibilizare, cu excepția cazului în care solicitantul dorește să demonstreze potențialul nesensibilizator prin datele prezentate. În consecință, solicitarea acestor date ar trebui privită, în mod provizoriu, nu ca obligatorie, ci facultativă.

(8) Studiul de inhalare poate fi înlocuit cu studiul intratraheal.

(9) Deoarece metodele de testare actuale sunt concepute a fi realizate cu substanțe chimice solubile, este necesar să se elaboreze metode care să devină relevante pentru micoorganisme.”

ANEXA II

Anexa III la Directiva 91/414/CEE se modifică după cum urmează:

Introducerea se completează cu următorul punct 2.6:

2.6. Prin derogare de la punctul 2.1, pentru substanțele active constituite din microorganisme sau virusuri, testele și analizele efectuate pentru a obține date referitoare la proprietățile și/sau securitatea în raport cu alte aspecte decât sănătatea oamenilor este posibil să fi fost realizate de laboratoare de testare sau organizații oficiale sau oficial recunoscute, care satisfac cel puțin condițiile de la punctele 2.2 și 2.3 din introducerea la anexa III.”

Partea B se înlocuiește cu următoarele:

„PARTEA B

Introducere

(i)	Prezenta parte prevede datele solicitate pentru autorizarea unui produs fitosanitar pe bază de preparate din microorganisme, inclusiv virusuri. Termenul «microorganism» definit în introducerea la anexa II partea B este valabil și în anexa III partea B.

(ii)

După caz, se recomandă analizarea datelor prin metode statistice corespunzătoare. Trebuie să se prezinte toate detaliile analizei statistice (de exemplu, toate estimările punctuale ar trebui prezentate împreună cu intervalele de încredere, valorile p exacte, mai degrabă decât cu mențiunea semnificativ/nesemnificativ).

(iii)

Până la acceptarea liniilor directoare specifice la nivel internațional, informațiile solicitate se obțin prin utilizarea liniilor directoare existente privind testarea, acceptate de autoritatea competentă [de exemplu, îndrumarul USEPA (1) ]; după caz, liniile directoare cu privire la teste, descrise în anexa II partea A ar trebui să fie adaptate astfel încât să fie specifice microorganismelor. Se recomandă ca testele să includă microorganisme viabile și, după caz, neviabile, ca probă martor.

(iv)	Ori de câte ori studiul implică administrarea de doze diferite, trebuie să se semnaleze relația dintre doză și efectul negativ.

(v)	În cazul în care s-a efectuat testarea, trebuie prezentată o descriere amănunțită (specificație) a materialului utilizat și a impurităților acestuia, conform dispozițiilor de la secțiunea 1 punctul 1.4.

(vi)	În cazul în care este vorba de un preparat nou, ar putea fi acceptată extrapolarea de la anexa II partea B, cu condiția evaluării tuturor efectelor posibile ale agenților de formulare și ale altor componente, în special cu privire la patogenitatea și contagiozitatea a acestora.

1. IDENTITATEA PRODUSULUI FITOSANITAR

Informațiile prezentate, luate împreună cu cele prezentate pentru microorganism(e), trebuie să fie suficiente pentru identificarea și definirea precisă a preparatelor. Informațiile și datele menționate, cu excepția cazului în care există alte specificații, sunt necesare pentru toate produsele fitosanitare. Acest lucru este necesar în vederea identificării factorilor care ar putea modifica proprietățile microorganismului din produsul fitosanitar în comparație cu microorganismul ca atare, care este prezentat în anexa II partea B la Directiva 91/414/CEE.

1.1. Solicitantul

Trebuie să se specifice numele și adresa solicitantului (adresa comunitară permanentă), precum și numele, funcția, numărul de telefon și de fax al persoanei de contact indicate.

În cazul în care, în plus, solicitantul are un birou, agent sau reprezentant în statul membru în care este solicitată autorizația, trebuie să se specifice numele și adresa biroului local, a agentului sau a reprezentantului, precum și numele, funcția, numărul de telefon și de fax al persoanei de contact indicate.

1.2. Producătorul preparatului și al microorganismului(elor)

Trebuie să se specifice numele și adresa producătorului preparatului și a fiecărui microorganism din preparat, precum și numele și adresa fiecărei instalații de producție a preparatului și a microorganismului.

Trebuie să se specifice un sediu de contact (de preferință un sediu central de contact, cu nume, număr de telefon și de fax) pentru fiecare producător.

În cazul în care microorganismul provine de la un producător care nu a prezentat, anterior, datele conform anexei II partea B, trebuie să se prezinte informații detaliate cu privire la numele și descrierea speciei, conform dispozițiilor din anexa II partea B secțiunea 1.3 și cu privire la impurități conform dispozițiilor din anexa II partea B secțiunea 1.4.

1.3. Marca comercială sau marca comercială propusă și numărul codului de fabricație al producătorului

Trebuie să se prezinte toate denumirile comerciale actuale și denumirile comerciale propuse și numerele codului de fabricație pentru preparatul specificat în dosar, precum și numele și numerele curente. Trebuie să se prezinte toate detaliile cu privire la eventualele diferențe. (Marca comercială propusă nu trebuie să genereze confuzia cu marca comercială a produselor fitosanitare deja autorizate.)

1.4. Informații cantitative și calitative detaliate cu privire la compoziția preparatului

(i)

Fiecare microorganism care este specificat în cerere ar trebui să fie identificat și denumit la nivel de specie. Se recomandă ca microorganismul să fie depus la o colecție de culturi recunoscută și să primească un număr de acces. Trebuie să se specifice denumirea științifică, precum și denumirea lotului (bacterie, virus etc.) și orice denumire relevantă pentru microorganism (de exemplu, tulpina, serotipul). În afară de acestea, se specifică faza de dezvoltare a microorganismului (de exemplu, spori, miceliu) în produsul comercializat.

(ii)

Pentru preparate se prezintă următoarele informații:

—	conținutul de microorganism(e) în produsul fitosanitar și conținutul de microorganism în materialul utilizat în producția produselor fitosanitare. Acestea trebuie să includă conținutul maxim, minim și nominal de material viabil și neviabil;

—	conținutul componentelor principale ale preparatului;

—	conținutul în alte componente (de exemplu, produse secundare, condensate, mediu de cultură etc.) și de microorganisme contaminante, rezultate din procesul de producție.

Conținuturile trebuie exprimate în unitățile prevăzute în articolul 6 alineatul (2) din Directiva 78/631/CEE pentru substanțele chimice și în unitățile corespunzătoare pentru microorganisme (numărul de unități active per unitatea de volum sau de greutate sau orice alt mod relevant pentru microorganism).

(iii)

În cazul în care este posibil, componentele principale ale preparatului trebuie să fie identificate, fie după denumirea chimică conform anexei I la Directiva 67/548/CEE, fie, în cazul în care nu sunt incluse în directiva respectivă, în conformitate cu nomenclatorul IUPAC și CA. Trebuie să se prezinte structura sau formula de structură a acestora. Pentru fiecare componentă a preparatului trebuie să se prezinte numărul EC (Einecs sau Elincs) relevant și numărul CAS, în cazul în care există. În cazul în care informațiile oferite nu descriu în întregime o componentă de producție a preparatului, trebuie să se facă specificația corespunzătoare. Mai trebuie prezentate denumirile comerciale ale componentelor principale ale preparatului, în cazul în care există.

(iv)

Pentru componentele preparatului trebuie să se prezinte funcția:

—

adeziv

—	agent antispumant

—	agent antifrig

—

liant

—	soluție-tampon

—

suport

—

deodorant

—	agent de dispersie

—

colorant

—

emetic

—	emulsifiant

—	îngrășământ

—

odorant

—

parfum

—	conservant

—

stimulent

—	agent de impermeabilizare

—	agent de protecție

—

solvent

—	stabilizator

—	sinergetic

—	agent de densificare

—	umidifiant

—	diverse (se specifică).

(v)

Identificarea microorganismelor contaminante și a altor componente rezultate din procesul de producție.

Identificarea microorganismelor contaminante trebuie să se facă conform dispozițiilor din anexa II partea B secțiunea 1 punctul 1.3.

Identificarea substanțelor chimice (componentele inerte, produsele secundare etc.) trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile de la anexa II partea A secțiunea 1 punctul 1.10.

În cazul în care informațiile oferite nu descriu o componentă în întregime, de exemplu, condensat, mediu de cultură etc., trebuie prezentate informații detaliate cu privire la compoziția fiecăreia din aceste componente.

1.5. Starea fizică și natura preparatului

Tipul și codul preparatului trebuie indicate în conformitate cu «Catalogul de tipuri de preparate pesticide și sistemul internațional de codificare (Monografia Tehnică GIFAP, nr. 2, 1989)».

În cazul în care un anumit preparat nu este definit precis în această publicație, trebuie să se prezinte o descriere totală a naturii fizice și stării preparatului, împreună cu o propunere de descriere corespunzătoare a tipului de preparat și o propunere pentru descrierea acestuia.

1.6. Funcția

Trebuie să se specifice funcția biologică dintre următoarele:

—	controlul bacteriilor;

—	controlul ciupercilor;

—	controlul insectelor;

—	controlul acarienilor;

—	controlul moluștelor;

—	controlul nematodelor;

—	controlul buruienilor;

—	altele (trebuie specificate).

2. PROPRIETĂȚILE FIZICE, CHIMICE ȘI TEHNICE ALE PRODUSULUI FITOSANITAR

Trebuie să se specifice măsura în care produsele fitosanitare pentru care este solicitată autorizația respectă specificațiile relevante FAO, convenite de către Grupul de experți în probleme de descriere a pesticidelor din Grupul de experți FAO în probleme privind descrierea, condițiile de înregistrare și standardele de aplicare a pesticidelor. Abaterile de la specificațiile FAO trebuie descrise în detaliu și justificate.

2.1. Aspectul (culoare și miros)

Trebuie să se prezinte o descriere atât a culorii și mirosului, în cazul în care există, cât și a stării fizice a preparatului.

2.2. Stabilitatea la depozitare și termenul de valabilitate

2.2.1. Efectele luminii, ale temperaturii și ale umidității asupra caracteristicilor tehnice ale produsului fitosanitar

(i)	Trebuie să se determine și să se prezinte stabilitatea fizică și biologică a preparatului la temperatura de depozitare recomandată și să se includă informații cu privire la dezvoltarea microorganismelor contaminante. Trebuie să se justifice condițiile în care a fost realizat testul.

(ii)	La preparatele lichide, mai trebuie să se determine și să se prezinte efectul temperaturilor joase asupra stabilității fizice în conformitate cu metodele CIPAC (2) MT 39, MT 48, MT 51 sau MT 54, după caz.

(iii)

Trebuie să se prezinte termenul de valabilitate al preparatului la temperatura de depozitare recomandată. În cazul în care termenul de valabilitate este mai mic de doi ani, acesta trebuie să se prezinte în luni, cu specificațiile termice corespunzătoare. Informații utile sunt prezentate în Monografia GIFAP (3) nr. 17.

2.2.2. Alți factori care afectează stabilitatea

Trebuie să se studieze efectul expunerii la aer, al ambalării etc. asupra stabilității produsului.

2.3. Explozivitatea și proprietățile oxidante

Explozivitatea și proprietățile oxidante se determină în conformitate cu dispozițiile de la anexa III partea A secțiunea 2 punctul 2.2, cu excepția cazului în care se poate demonstra că, din punct de vedere tehnic sau științific, nu este necesară realizarea acestor studii.

2.4. Temperatura de aprindere și alte indicații cu privire la inflamabilitate sau aprinderea spontană

Trebuie să se determine temperatura de aprindere și inflamabilitatea, în conformitate cu prevederile de la anexa III partea A secțiunea 2 punctul 2.3, cu excepția cazului în care se poate demonstra că, din punct de vedere tehnic sau științific, nu este necesară realizarea acestor studii.

2.5. Aciditatea, alcalinitatea și, după caz, valoarea pH-ului

Aciditatea, alcalinitatea și pH-ul se vor determina conform dispozițiilor de la anexa III partea A secțiunea 2 punctul 2.4, cu excepția cazului în care se poate demonstra că, din punct de vedere tehnic sau științific, nu este necesară realizarea acestor studii.

2.6. Vâscozitatea și tensiunea superficială

Vâscozitatea și tensiunea superficială se vor determina conform dispozițiilor de la anexa III partea A secțiunea 2 punctul 2.5, cu excepția cazului în care se poate demonstra că, din punct de vedere tehnic sau științific, nu este necesară realizarea acestor studii.

2.7. Caracteristici tehnice ale produsului fitosanitar

Trebuie să se determine caracteristicile tehnice ale preparatului, pentru a se permite luarea unei decizii cu privire la acceptarea acestuia. În cazul în care trebuie efectuate teste, acestea trebuie să fie făcute la temperaturi compatibile cu supraviețuirea microorganismului.

2.7.1. Umectabilitatea

Trebuie să se determine umectabilitatea preparatelor solide care se diluează pentru utilizare (de exemplu, pulberile muiabile și granulele dispersabile în apă) și să se descrie conform metodei CIPAC MT 53.3.

2.7.2. Spumarea persistentă

Trebuie să se determine și să se descrie persistența spumării preparatelor care urmează să fie diluate cu apă, în conformitate cu metoda CIPAC MT 47.

2.7.3. Capacitatea de a forma suspensii și stabilitatea suspensiilor

—	Trebuie să se determine și să se descrie capacitatea produselor dispersabile în apă de a forma suspensii (de exemplu, pulberile muiabile, granulele dispersabile în apă, suspensiile concentrate), în conformitate cu metodele CIPAC MT 15, MT 161 sau MT 168, după caz.

—	Trebuie să se determine și să se descrie spontaneitatea dispersiei produselor dispersabile în apă (de exemplu, suspensiile concentrate și granulele dispersabile în apă), în conformitate cu metodele CIPAC MT 160 sau MT 174, după caz.

2.7.4. Testul de cernere uscată și testul de cernere umedă

Pentru a se asigura o distribuție corespunzătoare a dimensiunilor particulelor pulberilor de prăfuit, pentru o aplicare ușoară, trebuie să se efectueze și să se descrie un test de cernere uscată, în conformitate cu metoda CIPAC MT 59.1.

Pentru produsele dispersabile în apă, trebuie să se efectueze și să se descrie un test de cernere umedă, în conformitate cu metoda CIPAC MT 59.3 sau MT 167, după caz.

2.7.5. Distribuția dimensiunilor particulelor (pulberile de prăfuit și cele muiabile, granule), conținutul de praf/granule fine, abraziunea și friabilitatea (granulelor)

(i)

În cazul pulberilor, trebuie să se determine și să se descrie distribuția dimensiunilor particulelor, în conformitate cu metoda OCDE 110.

Trebuie să se determine și să se descrie domeniul de dimensiuni nominale la granulele pentru aplicație directă, în conformitate cu metoda CIPAC MT 58.3, la granulele dispersabile în apă în conformitate cu metoda CIPAC MT 170.

(ii)	Trebuie să se determine și să se descrie conținutul în praf al preparatelor granulate, în conformitate cu metoda CIPAC MT 171. În cazul în care este relevant pentru expunerea operatorului, trebuie să se determine și să se descrie dimensiunea particulelor de praf, în conformitate cu metoda OCDE 110.

(iii)

Trebuie să se determine și să se descrie caracteristicile abrazive și de friabilitate ale granulelor, de îndată ce sunt disponibile metode recunoscute la nivel internațional. În cazul în care există deja date, acestea trebuie descrise împreună cu metoda utilizată.

2.7.6. Capacitatea de emulsionare, reemulsionare, stabilitatea emulsiei

(i)	Trebuie să se determine și să se descrie capacitatea de emulsionare, stabilitatea emulsiei și capacitatea de reemulsionare ale preparatelor care formează emulsii, în conformitate cu metoda CIPAC MT 36 sau MT 173, după caz.

(ii)	Trebuie să se determine și să se descrie stabilitatea emulsiei diluate și a preparatelor sub formă de emulsii, în conformitate cu metoda CIPAC MT 20 sau MT 173.

2.7.7. Fluiditatea, capacitatea de turnare (capacitatea de spălare) și capacitatea de a forma praf

(i)	Trebuie să se determine și să se descrie fluiditatea preparatelor granulate, în conformitate cu metoda CIPAC MT 172.

(ii)	Trebuie să se determine și să se descrie capacitatea de turnare (inclusiv a sedimentului spălat) a suspensiilor (de exemplu, suspensii concentrate, suspensii-emulsii), în conformitate cu metoda CIPAC MT 148.

(iii)

Trebuie să se determine și să se descrie capacitatea pulberilor de a forma praf, în conformitate cu metoda CIPAC MT 34 sau altă metodă corespunzătoare.

2.8. Compatibilitatea fizică, chimică și biologică cu alte produse, inclusiv produsele fitosanitare cu care urmează să fie autorizată utilizarea acestuia

2.8.1. Compatibilitatea fizică

Trebuie să se determine și să se specifice compatibilitatea fizică a amestecurilor recomandate pe recipiente.

2.8.2. Compatibilitatea chimică

Trebuie să se determine și să se specifice compatibilitatea chimică a amestecurilor recomandate pe recipiente, cu excepția cazului în care examinarea proprietăților individuale ale preparatelor ar stabili, dincolo de orice îndoială, că nu există posibilitatea unei reacții. În aceste situații, este suficient să se ofere această informație pentru a se justifica lipsa determinării practice a compatibilității chimice.

2.8.3. Compatibilitatea biologică

Trebuie să se determine și să se specifice compatibilitatea biologică a amestecurilor din recipiente. Trebuie să se descrie efectele (de exemplu, antagonismul, efectele fungicide) asupra activității microorganismului după amestecarea cu alte microorganisme sau substanțe chimice. Se recomandă să se studieze interacțiunea posibilă a produsului fitosanitar cu alte produse chimice ce urmează să fie aplicate pe culturi în condițiile prevăzute de utilizare a preparatului, pe baza datelor de eficacitate. Ar trebui să se specifice intervalele dintre aplicarea pesticidului biologic și a pesticidelor chimice, după caz, pentru a se evita pierderea eficacității.

2.9. Aderența și distribuția pe semințe

La preparatele pentru tratamentul semințelor, trebuie să se cerceteze și să se specifice atât distribuția, cât și aderența; pentru distribuție, în conformitate cu metoda CIPAC MT 175.

2.10. Rezumatul și evaluarea datelor prezentate la punctele 2.1-2.9.

3. DATE REFERITOARE LA APLICARE

3.1. Domeniul de utilizare prevăzut

Trebuie să se specifice domeniul(iile) de utilizare, existente sau propuse, pentru preparatele ce conțin microorganismul, dintre următoarele:

—	utilizarea pe câmp, în agricultură, horticultură, silvicultură și viticultură;

—	culturi protejate (de exemplu, în sere);

—	culturi ornamentale;

—	controlul buruienilor pe suprafețele necultivate;

—	grădinărit de casă;

—	plante de casă;

—	produse depozitate;

—	altele (se specifică).

3.2. Modul de acțiune

Trebuie să se specifice modul prin care produsul poate fi absorbit (de exemplu, contact, ingerare, inhalare) sau acțiunea de control a dăunătorilor (acțiune fungitoxică, fungistatică, competiție nutritivă etc.).

Mai trebuie să se precizeze dacă produsul este translocat sau nu în plante și, după caz, dacă această translocare este apoplastică, simplastică sau de ambele feluri.

3.3. Detalii cu privire la utilizarea prevăzută

Trebuie să se prezinte detalii cu privire la utilizarea prevăzută, de exemplu, tipurile de organisme dăunătoare controlate și/sau plantele sau produsele din plante ce urmează a fi protejate.

De asemenea, trebuie să se prezinte intervalele dintre aplicarea produsului fitosanitar ce conține microorganisme și pesticidele chimice sau o listă cu substanțele active din produsele chimice fitosanitare care nu trebuie să fie utilizate împreună cu produsul fitosanitar ce conține microorganisme, pe aceeași cultură.

3.4. Doza aplicată

Pentru fiecare metodă de aplicare și pentru fiecare utilizare, trebuie să se prezinte doza de aplicare per unitate de suprafață sau volum (ha, m2, m3) tratată, exprimată în g sau în kg sau în l pentru preparat și în unitățile de măsură specifice pentru microorganism.

Dozele de aplicare se exprimă de obicei în g sau kg/ha sau în kg/m3și, după caz, în g sau kg/tonă; pentru culturile protejate și grădinăritul de casă, dozele utilizate se exprimă în g sau kg/100 m2 sau în g sau kg/m3.

3.5. Conținutul de microorganism în materialul utilizat (de exemplu, în lichide de pulverizare diluate, momeli sau semințe tratate)

Se precizează conținutul de microorganism, după caz, în unități numerice sau active/ml sau în g sau în orice altă unitate relevantă.

3.6. Metoda de aplicare

Trebuie să se descrie în detaliu metoda de aplicare prevăzută, prin indicarea echipamentului ce trebuie utilizat, în cazul în care este nevoie de acesta, precum și a tipului și volumului de diluant ce trebuie să se utilizeze per unitate de suprafață sau de volum.

3.7. Numărul și momentul aplicărilor și durata protecției

Trebuie să se prezinte numărul maxim de aplicații ce urmează a fi utilizate și momentul acestora. După caz, trebuie să se indice etapele de dezvoltare a culturii sau plantelor ce urmează să fie protejate și etapele de dezvoltare a organismelor dăunătoare. În cazul în care este posibil și necesar, trebuie să se precizeze intervalul dintre aplicații, în zile.

Trebuie să se indice durata protecției oferite, atât prin fiecare aplicare, cât și prin numărul maxim de aplicări ce trebuie utilizate.

3.8. Perioadele de așteptare necesare sau alte precauții pentru evitarea efectelor fitopatogene asupra culturilor viitoare

În cazul în care este relevant, trebuie precizate perioadele minime de așteptare între ultima aplicare și semănarea sau plantarea următoarelor culturi, necesare pentru evitarea efectelor fitopatogene asupra următoarelor culturi, care să rezulte din datele prezentate la secțiunea 6 punctul 6.6.

Trebuie să se precizeze restricțiile cu privire la alegerea viitoarelor culturi.

3.9. Instrucțiuni de utilizare propuse

Trebuie să se prezinte instrucțiunile propuse pentru utilizarea preparatului, ce urmează să fie tipărite pe etichete sau în prospecte.

4. ALTE INFORMAȚII REFERITOARE LA PRODUSUL FITOSANITAR

4.1. Ambalarea și compatibilitatea preparatului cu materialele de ambalare prevăzute

(i)

Trebuie să se descrie în detaliu ambalajele ce urmează a fi utilizate și să se specifice materialele utilizate, modul de obținere a acestora (de exemplu, prin extrudere, sudare etc.), dimensiunea și capacitatea, dimensiunea deschiderii, tipul închiderii și etanșările. Acestea trebuie concepute în conformitate cu criteriile și liniile directoare specificate de «Liniile directoare pentru ambalarea pesticidelor» ale FAO.

(ii)

Trebuie să se determine și să se prezinte caracteristicile ambalajelor, inclusiv sistemele de închidere, în privința rezistenței, etanșeității și rezistenței la transportul și manipularea normale, în conformitate cu metodele ADR 3552, 3553, 3560, 3554, 3555, 3556, 3558 sau cu metodele ADR pentru containere intermediare de materiale în vrac și, dacă pentru preparat sunt necesare sisteme de închidere care să nu permită accesul copiilor, în conformitate cu standardul ISO 8317.

(iii)

Trebuie să se prezinte rezistența materialului din care este realizat ambalajul față de conținutul acestuia, în conformitate cu monografia GIFAP nr. 17.

4.2. Măsuri pentru curățarea echipamentului de aplicare

Trebuie să se descrie în mod detaliat măsurile pentru curățarea atât a echipamentului de aplicare, cât și a îmbrăcămintei de protecție. Trebuie să se determine și să se prezinte eficiența procedeului de curățare, de exemplu, cu ajutorul biotestelor.

4.3. Perioadele de reintrare, perioadele de așteptare necesare și alte precauții pentru protecția omului, a șeptelului și a mediului înconjurător

Informațiile oferite trebuie să rezulte și să fie susținute de datele prezentate pentru microorganism(e) și cele prezentate la secțiunile 7 și 8.

(i)

După caz, intervalele de pauză, perioadele de reintrare sau perioadele de interzicere necesare pentru minimizarea prezenței reziduurilor în sau pe culturi, plante sau produse din plante sau din suprafețele sau spațiile tratate, în vederea protejării omului și a șeptelului, trebuie să fie specificate, de exemplu:

—	intervalul de pauză (în zile) pentru fiecare cultură relevantă;

—	perioada de reintrare (în zile) pentru șeptel, pe suprafețele ce urmează a fi pășunate;

—	perioada de reintrare (în ore sau zile) pentru om, la culturile, în clădirile sau în spațiile tratate;

—	perioada de interzicere (în zile) pentru furaje;

—	perioada de așteptare (în zile), între aplicare și manipularea produselor tratate.

(ii)	În cazul în care este necesar, având în vedere rezultatele testelor, trebuie să se prezinte informații referitoare la condițiile agricole, fitosanitare sau de mediu specifice, în care preparatul se poate utiliza sau nu.

4.4. Metode și precauții recomandate cu privire la: manipulare, depozitare, transport sau incendiu

Trebuie să se prezinte metodele și precauțiile recomandate cu privire la procedeele de manipulare (detaliate) pentru depozitarea, atât la nivel de depozit de materiale, cât și la nivel de utilizator, a produselor fitosanitare, pentru transportul acestora și în caz de incendiu. După caz, trebuie să se prezinte informații cu privire la produsele de ardere. Trebuie să se specifice riscurile care pot apărea și metodele și procedeele de diminuare a pericolelor ce apar. Trebuie să se prezinte procedeele de diminuare a deșeurilor sau reziduurilor generate.

După caz, trebuie să se facă o evaluare în conformitate cu ISO TR 9122.

Trebuie să se prezinte natura și caracteristicile îmbrăcămintei și echipamentului de protecție prevăzute. Datele oferite trebuie să fie suficiente pentru evaluarea specificității și eficienței în condiții reale de utilizare (de exemplu, condiții de câmp sau de seră).

4.5. Măsuri în caz de accident

Trebuie să se prezinte măsurile ce urmează să fie luate în caz de accident în timpul transportului, depozitării sau utilizării, care trebuie să includă următoarele:

—	oprirea scurgerilor;

—	decontaminarea suprafețelor, vehiculelor și clădirilor;

—	evacuarea ambalajelor deteriorate, a materialelor absorbante și a altor materiale;

—	protecția lucrătorilor ce intervin în caz de avarii și a martorilor;

—	măsuri de prim ajutor.

4.6. Măsuri pentru distrugerea și decontaminarea produsului fitosanitar și a ambalajului acestuia

Trebuie să se elaboreze măsuri pentru distrugerea și decontaminarea atât a cantităților mici (la nivel de utilizator), cât și a cantităților mari (la nivel de depozit). Măsurile trebuie să corespundă dispozițiilor în vigoare referitoare la evacuarea deșeurilor și deșeurilor toxice. Se recomandă ca mijloacele de evacuare prevăzute să nu aibă efecte inacceptabile asupra mediului înconjurător și să fie cât mai economice și practice.

4.6.1. Incinerarea controlată

În multe cazuri, mijloacele preferate sau unice de evacuare în siguranță a produselor fitosanitare, în special a componentelor acestora, a materialelor contaminate sau a ambalajelor contaminate sunt cele de incinerare controlată într-un incinerator autorizat.

Solicitantul trebuie să prezinte instrucțiuni detaliate privind evacuarea în siguranță.

4.6.2. Altele

Trebuie să se descrie în întregime alte metode, în cazul în care sunt prevăzute, pentru evacuarea produselor fitosanitare, a ambalajelor și a materialelor contaminate. Pentru fiecare din aceste metode, trebuie să se prezinte date pentru stabilirea eficienței și securității acestora.

5. METODE ANALITICE

Introducere

Dispozițiile din prezenta secțiune specifică doar metodele analitice necesare pentru controlul și monitorizarea după omologare.

Este preferat un produs fitosanitar fără contaminanți, dacă este posibil. Autoritatea competentă ar trebui să hotărască cu privire la concentrația contaminanților acceptabili din punct de vedere al evaluării riscului.

Solicitantul trebuie să asigure un control permanent al calității, atât pentru producție, cât și pentru produs. Ar trebui să se prezinte criteriile de calitate pentru produs.

Pentru metodele analitice utilizate în scopul obținerii datelor prevăzute de prezenta directivă sau în alte scopuri, solicitantul trebuie să prezinte justificarea metodei utilizate; în cazul în care este necesar, se va elabora un îndrumar separat pentru aceste metode, pe baza acelorași condiții ca acelea specificate pentru metodele de control și monitorizare după omologare.

Trebuie să se prezinte descrierea acestor metode, care să cuprindă detalii cu privire la aparatura, materialele și condițiile utilizate. Trebuie să se specifice aplicabilitatea metodelor CIPAC existente.

În măsura în care este practic posibil, aceste metode trebuie să utilizeze modul de abordare cel mai simplu, să determine un cost minim și să necesite aparatură accesibilă.

În această secțiune sunt valabile următoarele definiții:

Impurități	Orice componentă (inclusiv microorganismele contaminante și/sau substanțe chimice), altele decât microorganismul specificat, ce rezultă din procesul de fabricație sau din degradarea în timpul depozitării.
Impurități relevante	Impuritățile, conform definiției anterioare, care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu.
Metaboliți	Metaboliții includ produse ce rezultă din reacțiile de degradare și de biosinteză care au loc în microorganism sau alte organisme utilizate la obținerea microorganismului în cauză.
Metaboliți relevanți	Metaboliți care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu.
Reziduuri	Microorganisme viabile și substanțe produse în cantități importante de către microorganismele respective, care persistă după dispariția microorganismelor și care prezintă interes pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor și/sau pentru mediu.

La cerere, trebuie să se prezinte următoarele probe:

(i)	probe de preparat;

(ii)	probe din microorganismul fabricat;

(iii)

etaloane analitice din microorganismul pur;

(iv)	etaloane analitice din metaboliții relevanți și din toate celelalte componente incluse în definiția reziduurilor;

(v)	în cazul în care există, probe de substanțe etalon pentru impuritățile relevante.

5.1. Metode pentru analiza preparatului

—

Trebuie să se prezinte metodele, care trebuie să fie descrise în întregime, pentru determinarea calitativă și cantitativă a microorganismului din preparat. La preparatele ce conțin mai multe microorganisme, ar trebui să se prezinte metodele pentru determinarea calitativă și cantitativă a fiecăruia dintre acestea.

—	Metodele de stabilire a controlului regulat al produsului finit (preparatul) care să arate că acesta nu conține alte organisme decât cele indicate și pentru stabilirea uniformității acestuia.

—	Metodele de identificare a microorganismelor contaminante pentru preparat.

—	Trebuie să se prezinte metodele utilizate pentru determinarea stabilității la depozitare și a termenului de valabilitate.

5.2. Metode de determinare calitativă și cantitativă a reziduurilor

Trebuie să se prezinte metodele analitice pentru determinarea reziduurilor, specificate în anexa II partea B secțiunea 4 punctul 4.2, cu excepția cazului în care se demonstrează că informațiile deja prezentate conform dispozițiilor de la anexa II partea B secțiunea 4 punctul 4.2 sunt suficiente.

6. DATE PRIVIND EFICACITATEA

Dispozițiile pentru datele de eficacitate au fost deja adoptate în conformitate cu Directiva 93/71/CEE a Comisiei (4).

7. EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII OAMENILOR

Pentru o evaluare corespunzătoare a toxicității, care să includă posibilitatea patogenității și infecțiozității preparatelor, ar trebui să existe informații suficiente cu privire la toxicitatea, iritarea și sensibilizarea acută provocate de microorganism. După caz, ar trebui să se prezinte informații suplimentare cu privire la modul acțiunii toxice, la profilul toxicologic și la toate celelalte aspecte toxicologice cunoscute ale microorganismului. O atenție deosebită ar trebui să se acorde materialelor auxiliare utilizate la producerea preparatului.

La realizarea studiilor toxicologice, se recomandă observarea tuturor semnelor de infecție sau patogenitate. Studiile toxicologice ar trebui să includă studii de eliminare.

În contextul influenței pe care impuritățile și alte componente o pot avea asupra comportamentului toxicologic, este esențial ca pentru fiecare studiu prezentat să se prezinte o descriere (specificație) a materialului utilizat. Testele trebuie efectuate cu produsul fitosanitar ce urmează a fi autorizat. În special, trebuie să se demonstreze că microorganismul utilizat la preparare și condițiile de cultură a acestuia sunt cele pentru care au fost prezentate informații în conformitate cu dispozițiile de la anexa II partea B.

Pentru studiul produsului fitosanitar se aplică un sistem de testare pe niveluri.

7.1. Studii de bază pentru toxicitatea acută

Studiile, datele și informațiile ce urmează a fi prezentate și evaluate, trebuie să fie suficiente pentru a permite identificarea efectelor în urma expunerii unice la produsul fitosanitar, în special pentru a se stabili sau indica următoarele:

—	toxicitatea produsului fitosanitar;

—	toxicitatea produsului fitosanitar în raport cu microorganismul;

—	evoluția în timp și caracteristicile efectelor, cu toate detaliile referitoare la modificările de comportament și la posibilele modificări anatomopatologice macroscopice, evidențiate post mortem;

—	după caz, modul acțiunii toxice;

—	pericolele relative aferente diferitelor căi de expunere.

Deoarece trebuie să se pună accentul pe estimarea intervalelor de toxicitate implicate, informațiile obținute trebuie, de asemenea, să permită clasificarea produsului fitosanitar în conformitate cu Directiva 78/631/CEE. Informațiile obținute cu ajutorul testelor de toxicitate acută prezintă un interes deosebit la evaluarea pericolelor care pot să apară în situații de accident.

7.1.1. Toxicitatea orală acută

Circumstanțele în care se solicită

Ar trebui să se realizeze un test oral acut, cu excepția cazului în care solicitantul poate demonstra, pentru convingerea autorității competente, că poate fi invocat articolul 3 alineatul (2) din Directiva 78/631/CEE.

Indicație pentru test

Testul trebuie efectuat în conformitate cu metoda B.1 sau B.1 bis din Directiva 92/69/CEE a Comisiei (5).

7.1.2. Toxicitatea acută prin inhalare

Obiectul testului

Testul va produce intoxicarea prin inhalare a cobailor cu produsul fitosanitar.

Circumstanțele în care se solicită

Testul trebuie să se efectueze, în cazul în care produsul fitosanitar:

—	se utilizează cu dispozitive de produs ceață;

—	este un aerosol;

—	este o pulbere ce conține o proporție însemnată de particule cu diametrul < 50 micrometri (> 1 % din greutate);

—	urmează să fie aplicat din avion, în cazurile în care expunerea prin inhalare este relevantă;

—	urmează să se aplice într-un mod care generează o proporție însemnată de particule sau picături cu diametrul < 50 micrometri (> 1 % din greutate);

—	conține o componentă volatilă în proporție mai mare de 10 %.

Indicație pentru test

Testul trebuie efectuat în conformitate cu metoda B.2 din Directiva 92/69/CEE.

7.1.3. Toxicitate percutanată acută

Circumstanțele în care se solicită

Ar trebui să se efectueze întotdeauna un test percutanat acut, cu excepția cazului în care solicitantul poate demonstra, pentru convingerea autorității competente, că poate fi invocat articolul 3 alineatul (2) din Directiva 78/631/CEE.

Indicație pentru test

Testul trebuie efectuat în conformitate cu metoda B.3 din Directiva 92/69/CEE.

7.2. Studii suplimentare de toxicitate acută

7.2.1. Iritarea pielii

Obiectul testului

Testul va oferi date cu privire la posibila iritare a pielii de către produsul fitosanitar, inclusiv la posibila reversibilitate a efectelor observate.

Circumstanțele în care se solicită

Iritarea pielii de către produsul fitosanitar trebuie determinată întotdeauna, cu excepția cazului în care nu se anticipează o iritare a pielii de către componentele preparatului sau se arată că microorganismul nu este iritant sau este posibilă excluderea efectelor grave asupra pielii, conform indicațiilor din liniile directoare.

Indicație pentru test

Testul trebuie efectuat în conformitate cu metoda B.4 din Directiva 92/69/CEE.

7.2.2. Iritarea ochilor

Obiectul testului

Testul va oferi date cu privire la posibila iritare a ochilor de către produsul fitosanitar, inclusiv la posibila reversibilitate a efectelor observate.

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie să se determine iritarea ochilor de către produsul fitosanitar, în cazul în care se suspectează o iritare a ochilor de către componentele preparatului, cu excepția cazului în care microorganismul este iritant pentru ochi sau sunt posibile efecte severe asupra ochilor, conform indicațiilor din liniile directoare.

Indicație pentru test

Iritarea ochilor trebuie să se determine în conformitate cu metoda B.5 din Directiva 92/69/CEE.

7.2.3. Sensibilizarea pielii

Obiectul testului

Testul va oferi informații suficiente pentru evaluarea potențialului produsului fitosanitar de a provoca reacții de sensibilizare a pielii.

Circumstanțele în care se solicită

Trebuie să se efectueze testul, în cazul în care se suspectează că elementele constituente ale preparatului au proprietăți de sensibilizare a pielii, cu excepția cazului în care se cunoaște că microorganismul(ele) sau componentele preparatului au proprietăți de sensibilizare a pielii.

Indicație pentru test

Testul trebuie să se realizeze în conformitate cu metoda B.6 din Directiva 92/69/CEE.

7.3. Date cu privire la expunere

Riscurile la care sunt expuse persoanele care vin în contact cu produsele fitosanitare (operatori, martori, lucrători) depind de proprietățile fizice, chimice și toxicologice ale produsului fitosanitar, precum și de tipul produsului (diluat/nediluat), de tipul tehnologiei de obținere a preparatului și de calea, gradul și durata expunerii. Trebuie să se obțină și să se prezinte suficiente date, pentru a se permite o evaluare a gradului de expunere la produsul fitosanitar, care poate să apară în condițiile de utilizare prevăzute.

În cazul în care posibilitatea absorbției cutanate prezintă un interes deosebit, pe baza informațiilor despre microorganism existente în anexa II partea B secțiunea 5 sau din informațiile prezentate pentru preparat în prezenta secțiune din anexa III partea B, pot fi necesare date suplimentare cu privire la absorbția cutanată.

Trebuie să se prezinte rezultatele obținute în urma controlului expunerii în timpul producției sau a utilizării produsului.

Informațiile și datele menționate anterior trebuie să stea la baza selectării măsurilor de protecție specifice, inclusiv a echipamentului de protecție individuală ce urmează să fie utilizat de către operatori și care trebuie să fie specificat pe etichetă.

7.4. Date toxicologice existente referitoare la substanțele inactive

Pentru fiecare preparat, trebuie să se prezinte o copie a notificării și fișa tehnică de securitate prezentate în conformitate cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și cu Directiva 91/155/CEE a Comisiei din 5 martie 1991 de definire și de stabilire a modalității de realizare a sistemului de informații specifice referitoare la preparatele periculoase, în scopul punerii în aplicare a articolul 10 din Directiva 88/379/CEE (7). Se recomandă prezentarea tuturor celorlalte informații disponibile.

7.5. Studii suplimentare pentru combinații ale produselor fitosanitare

Obiectul testului

În anumite situații, ar putea fi necesară efectuarea studiilor menționate la punctele 7.1-7.2.3 pentru o combinație de produse fitosanitare, în cazul în care eticheta produsului prevede condiții de utilizare a produsului fitosanitar împreună cu alte produse fitosanitare și/sau cu adjuvanți, amestecate într-un recipient. Deciziile cu privire la necesitatea studiilor suplimentare trebuie să se ia de la caz la caz, ținând seama de rezultatele studiilor de toxicitate acută pentru fiecare din produsele fitosanitare, de posibilitatea expunerii la combinația de produse implicate și de informațiile sau de experiența practică existente cu privire la produsele în cauză sau la produsele similare.

7.6. Rezumatul evaluării efectelor asupra sănătății

Trebuie să se prezinte un rezumat al tuturor datelor și informațiilor prevăzute la punctele 7.1-7.5, care să includă o evaluare detaliată și critică a acestor date, conform criteriilor și liniilor directoare relevante de evaluare și de luare a deciziilor, având în vedere, în special, riscurile pentru om și animale care ar putea să apară și amploarea, calitatea și fiabilitatea bazei de date.

8. REZIDUURILE DIN SAU DE PE PRODUSELE, ALIMENTELE ȘI FURAJELE TRATATE

Se aplică aceleași dispoziții detaliate în anexa II partea B secțiunea 6; trebuie să se prezinte informațiile necesare conform prezentei secțiuni, cu excepția cazului în care este posibilă extrapolarea comportamentului reziduurilor de produs fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită influenței substanțelor care intră în compoziția preparatului asupra comportamentului remanent al microorganismului și al metaboliților acestuia.

9. EVOLUȚIA ȘI COMPORTAMENTUL ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Se aplică aceleași dispoziții, detaliate în anexa II partea B secțiunea 7; trebuie să se prezinte informațiile necesare conform prezentei secțiuni, cu excepția cazului în care este posibilă extrapolarea soartei și a comportamentului produsului fitosanitar în mediul înconjurător pe baza datelor din anexa II partea B secțiunea 7.

10. EFECTELE ASUPRA ORGANISMELOR NEȚINTĂ

Introducere

(i)

Informațiile oferite, luate împreună cu cele pentru microorganism, trebuie să fie suficiente pentru a permite evaluarea impactului asupra speciilor nețintă (flora și fauna) a produsului fitosanitar, la utilizarea acestuia conform prescripțiilor. Impactul poate rezulta din expunerea unică, prelungită sau repetată și poate fi reversibil sau ireversibil.

(ii)

Alegerea organismelor nețintă specifice pentru testarea efectelor asupra mediului ar trebui să se bazeze pe informațiile referitoare la microorganism, conform dispozițiilor din anexa II partea B, și pe informațiile cu privire la componentele preparatului și alte materiale auxiliare, conform dispozițiilor din secțiunile 1-9 din prezenta anexă. Din aceste cunoștințe ar fi posibilă alegerea organismelor de testare corespunzătoare, de exemplu, organismele strâns înrudite cu organismul țintă.

(iii)

În special, informațiile oferite pentru produsul fitosanitar, împreună cu alte informații relevante și cele pentru microorganism, ar trebui să fie suficiente pentru:

—	specificarea semnelor de pericol (odată introduse), a indicațiilor de pericol și a textelor relevante pentru protecția mediului înconjurător, care urmează să fie menționate pe ambalaje (containere);

—	a permite evaluarea riscurilor pe termen scurt sau lung pentru speciile nețintă - populații, comunități și procese - după caz;

—	a permite evaluarea necesității unor precauții speciale pentru protecția speciilor nețintă.

(iv)

Este necesar să se prezinte toate efectele negative posibile asupra mediului, descoperite în timpul investigațiilor privind efectele asupra mediului, și să se întreprindă și să se prezinte aceste studii suplimentare care ar putea fi necesare pentru studierea mecanismelor implicate și pentru evaluarea importanței acestor efecte.

(v)	În general, multe dintre datele referitoare la impactul asupra speciilor nețintă, necesare pentru autorizarea produselor fitosanitare, vor fi prezentate și evaluate pentru includerea microorganismului(elor) în anexa I.

(vi)

În cazul în care sunt necesare date referitoare la expunere, pentru a decide cu privire la necesitatea efectuării unui studiu, ar putea fi utilizate datele obținute în conformitate cu dispozițiile din anexa III partea B secțiunea 9.

Pentru estimarea expunerii organismelor, trebuie să se țină seama de toate informațiile relevante referitoare la produsul fitosanitar și la microorganism. În cazul în care este relevant, ar trebui să se utilizeze parametrii prevăzuți de prezenta secțiune. În cazul în care, din datele existente, rezultă că produsul fitosanitar are un efect mai puternic decât microorganismul, trebuie să se utilizeze datele cu privire la organismele nețintă ale produsului fitosanitar pentru calculul rapoartelor efect/expunere relevante.

(vii)

Pentru a se facilita evaluarea importanței rezultatelor obținute în urma testării, ar trebui să se utilizeze, dacă este posibil, aceeași tulpină din fiecare specie relevantă în diferitele teste specificate, pentru determinarea efectelor asupra organismelor nețintă.

10.1. Efectele asupra păsărilor

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.1, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea păsărilor.

10.2. Efectele asupra organismelor acvatice

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.2, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea organismelor acvatice.

10.3. Efectele asupra albinelor

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.3, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea albinelor.

10.4. Efectele asupra artropodelor, altele decât albinele

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.4, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea artropodelor, altele decât albinele.

10.5. Efectele asupra râmelor

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.5, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea râmelor.

10.6. Efectele asupra microorganismelor din sol

Trebuie să se prezinte aceleași informații ca cele prezentate în anexa II partea B secțiunea 8 punctul 8.6, în cazul în care nu este posibilă anticiparea efectelor produsului fitosanitar pe baza datelor existente pentru microorganism, cu excepția cazului în care se poate demonstra că nu este posibilă expunerea microorganismelor nețintă din sol.

10.7. Studii suplimentare

Se solicită decizia specialiștilor cu privire la necesitatea unor studii suplimentare. Această decizie va ține seama de informațiile disponibile la această secțiune și la alte secțiuni, în special de datele referitoare la specificitatea microorganismului și la expunerea anticipată. Se mai pot obține informații utile din observațiile făcute în timpul testelor de eficacitate.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită efectelor posibile asupra organismelor răspândite în natură și eliberate intenționat, importante în IPM. Ar trebui avută în vedere în special compatibilitatea produsului cu IPM.

Studiile suplimentare ar mai putea să includă studii cu privire la alte specii sau studii la un nivel superior, de exemplu, studiile referitoare la organisme nețintă selectate.

Înainte de realizarea acestor studii, solicitantul cere acordul autorităților competente cu privire la tipul studiului ce urmează a fi efectuat.

11. REZUMATUL EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

Trebuie să se facă un rezumat al evaluării tuturor datelor relevante cu privire la impactul asupra mediului înconjurător, conform indicațiilor autorităților competente din statele membre, referitoare la forma acestor rezumate ale evaluărilor. Acesta ar trebui să includă o descriere detaliată și critică a acestor date în conformitate cu criteriile și liniile directoare relevante de evaluare și luare a deciziilor, ținând seama în special de riscurile pentru mediu și pentru speciile nețintă care ar putea să apară sau nu și de nivelul, calitatea și fiabilitatea bazei de date. Se recomandă să facă referire, în special, la următoarele probleme:

—	anticiparea răspândirii și evoluției în mediul înconjurător, precum și a evoluțiilor în timp implicate,

—	identificarea speciilor și a populațiilor nețintă expuse la risc și anticiparea gradului posibil de expunere al acestora;

—	identificarea precauțiilor necesare pentru evitarea sau diminuarea contaminării mediului înconjurător și pentru protecția speciilor nețintă.

(1) Linii directoare pentru testarea pesticidelor microbiene, USEPA, Seria 885 OPPTS, februarie 1996.(http://www.epa.gov/oppbppd1/biopesticides/guidelines/series885.htm).

(2) Collaborative International Pesticides Analytical Council.

(3) International Group of National Pesticide Manufacturers' Associations.

(4) JO L 221, 31.8.1993, p. 27.

(5) JO L 383, 29.12.1992, p. 113.

(6) JO L 220, 30.7.1999, p. 1.

(7) JO L 76, 22.3.1991, p. 35.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001D0471

L 165/48

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 8 iunie 2001

de stabilire a normelor care se aplică controalelor regulate de igienă generală efectuate de către operatori în unități în conformitate cu Directiva 64/433/CEE privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete și cu Directiva 71/118/CEE privind problemele de sănătate care afectează schimburile cu carne proaspătă de pasăre

[notificată cu numărul C(2001) 1561]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/471/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iulie 1964 privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete (1), modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE (2), în special articolul 10 alineatul (2),

având în vedere Directiva 71/118/CEE a Consiliului din 15 februarie 1971 privind problemele de sănătate care afectează schimburile cu carne proaspătă de pasăre (3), modificată ultima dată prin Directiva 97/79/CE (4), în special articolul 6 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Operatorii unităților de prelucrare a cărnii trebuie să efectueze verificări regulate ale condițiilor generale de igienă a producției în unitățile lor.

(2)	Aceste verificări trebuie să acopere ustensilele, instalațiile și mașinile în toate fazele de producție și, după caz, produsele. Verificările trebuie să includă controale microbiologice.

(3)	În vederea unei aplicări uniforme, trebuie stabilite natura controalelor, frecvența lor, precum și metodele de eșantionare și de examinare bacteriologică.

(4)	Se recomandă adoptarea acestor metode pe baza celor mai recente principii de metodologie de analiză a riscurilor și puncte de control decisiv.

(5)	Operatorul unității, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să fie în măsură, la cererea serviciului oficial, să aducă la cunoștința medicului veterinar oficial natura, frecvența și rezultatul controalelor efectuate în acest scop.

(6)	Medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la analize regulate ale rezultatelor controalelor de igienă generală efectuate de operatorul unității în ceea ce privește condițiile de producție în cadrul unității sale.

(7)

Micile unități de prelucrare a cărnii pot avea mai multe dificultăți în efectuarea controalelor propuse din pricina constrângerilor de natură financiară și de resurse umane, a absenței specialiștilor, a unei infrastructuri inadecvate sau altor factori pertinenți. În această privință, situația poate varia în mod obiectiv de la un stat membru la altul.

(8)	Prin urmare, este adecvată prevederea unei perioade de tranziție mai lungi pentru unitățile mici, cu condiția ca statele membre care folosesc această derogare să furnizeze Comisiei informațiile necesare pentru a garanta că punerea sa în aplicare nu creează distorsiuni de concurență.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Operatorul unei unități de prelucrare a cărnii procedează la controale regulate ale igienei generale în ceea ce privește condițiile de producție în unitatea sa, punând în aplicare și menținând o procedură permanentă elaborată conform principiilor sistemului de analiză a riscurilor și puncte de control decisiv:

(a)	identificarea oricăror pericole care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la niveluri acceptabile;

(b)	identificarea punctelor critice la nivelul cărora este indispensabil un control pentru a evita sau elimina un pericol alimentar sau pentru a-l reduce la niveluri acceptabile;

(c)	stabilirea, la punctele critice, a limitelor critice care diferențiază acceptabilitatea de inacceptabilitate pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea pericolelor identificate;

(d)	stabilirea și aplicarea unor proceduri de supraveghere eficientă a punctelor critice;

(e)	stabilirea de acțiuni corective aplicabile atunci când monitorizarea indică faptul că un punct critic de control nu este controlat;

(f)	stabilirea de proceduri pentru verificarea eficacității măsurilor prevăzute la literele (a)-(e); verificarea procedurilor se efectuează periodic;

(g)	stabilirea documentelor și dosarelor în funcție de natura și dimensiunile întreprinderii pentru a demonstra aplicarea eficientă a măsurilor descrise la literele (a)-(f) și pentru facilitarea controalelor oficiale.

(2) În cadrul sistemului menționat la alineatul (1), operatorii unităților de prelucrare a cărnii pot utiliza ghidurile de bună practică evaluate în prealabil de autoritatea competentă.

Articolul 2

Verificările microbiologice prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 64/433/CEE sunt efectuate de operator conform procedurii definite în anexă.

Eșantioanele sunt prelevate din acele locuri unde riscul de contaminare microbiologică este cel mai mare.

Unele proceduri, diferite de cea descrisă în anexă, pot fi utilizate numai dacă s-a demonstrat în prealabil autorităților competente că respectivele proceduri sunt cel puțin echivalente cu procedura descrisă în anexă.

Articolul 3

Statele membre se asigură că unitățile de prelucrare a cărnii aplică dispozițiile prezentei decizii în termen de 12 luni de la data adoptării. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice o perioadă de până la 24 de luni pentru unitățile mici de prelucrare a cărnii, cu condiția să informeze în prealabil Comisia despre condițiile în care intenționează să aplice derogarea în cauză.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2) JO L 243, 11.10.1995, p. 7.

(3) JO L 55, 8.3.1971, p. 23.

(4) JO L 24, 30.1.1998, p. 31.

ANEXĂ

1. EȘANTIONAREA BACTERIOLOGICĂ A CARCASELOR (BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE) ÎN ABATOARE

Prezentul ghid descrie evaluarea bacteriologică a suprafeței carcaselor. Include eșantionarea, procesarea eșantioanelor și prezentarea rezultatelor.

METODA DE EȘANTIONARE

Pentru metoda distructivă ar trebui obținute din carcasă patru eșantioane de țesut, reprezentând în total 20 cm2, după eviscerare, dar înainte de începerea refrigerării. Bucățile de țesut se pot obține folosind un burghiu de plută steril (2,5 cm) sau prin tăierea unei felii de 5 cm2, cu o grosime maximă de 5 mm, de pe carcasă, cu un instrument steril. Eșantioanele trebuie amplasate aseptic într-un container pentru eșantioane sau într-o pungă din plastic pentru diluție la abator, transferate la laborator și apoi omogenizate [aparat Stomacher peristaltic sau mixer rotativ (omogenizator)].

În cazul în care se utilizează o metodă nedistructivă, tampoanele trebuie umezite înainte de colectarea eșantioanelor. Ar trebui utilizat un diluant 0,1 % peptonă + 0,85 % NaCl ca soluție pentru umezirea tampoanelor. Suprafața de eșantionare pentru tamponare ar trebui să acopere cel puțin 100 cm2 pentru fiecare zonă de eșantionare. Tamponul trebuie umezit timp de cel puțin 5 secunde în diluant și frecat, mai întâi vertical, ulterior orizontal, apoi în diagonală, timp de cel puțin de 20 de secunde, pe întreaga suprafață a cărnii, delimitată de un șablon. Ar trebui aplicată o presiune cât mai mare posibil. După utilizarea tamponului umezit, trebuie repetată aceeași procedură de eșantionare cu un tampon uscat. Pentru a obține rezultate comparabile, tehnica trebuie aplicată cu consecvență și meticulozitate pentru diferitele eșantioane, carcase și zile de eșantionare.

ZONE DE EȘANTIONARE PENTRU TESTAREA CARCASELOR

(a se vedea figurile)

Următoarele zone sunt în general potrivite pentru controlul procesului:

Bovine: ceafă, cap de piept, flanc și pulpă (figura 1)

Ovine, caprine: flanc, torace lateral, cap de piept și piept

Porcine: spate, maxilar inferior (sau bot), pulpa posterioară mediană (jambon) și burtă (figura 2)

Ecvidee: flanc, cap de piept și crupă.

Cu toate acestea, pot fi folosite și alte zone, după consultarea medicului veterinar oficial, dacă s-a demonstrat că, datorită tehnologiei de sacrificare utilizate la o anumită unitate de prelucrare a cărnii, alte zone sunt mai susceptibile să prezinte niveluri mai mari de contaminare. În aceste cazuri, pot fi alese zonele care s-a demonstrat că prezintă niveluri mai mari de contaminare.

PROCEDURA DE EȘANTIONARE ȘI NUMĂRUL DE EȘANTIOANE DE PRELEVAT

Ar trebui eșantionate între 5 și 10 carcase într-o singură zi a fiecărei săptămâni. În cazul în care se obțin rezultate satisfăcătoare șase săptămâni consecutiv, frecvența poate fi redusă la un test la fiecare două săptămâni. Ziua în care are loc eșantionarea ar trebui schimbată în fiecare săptămână, pentru a se asigura includerea fiecărei zi a săptămânii. Frecvența de testare a carcaselor în unitățile cu producție mică definite în articolul 4 din Directiva 64/433/CEE și pentru unitățile care nu lucrează cu program complet ar trebui determinată de medicul veterinar oficial, pe baza aprecierii sale asupra standardelor de igienă la sacrificare în fiecare unitate.

Ar trebui prelevat câte un eșantion din patru zone ale fiecărei carcase până la jumătatea zilei de lucru și înainte de începerea refrigerării. Pentru fiecare eșantion ar trebui înregistrate identificarea carcasei, data și ora eșantionării. Înainte de examinare, eșantioanele ar trebui grupate în funcție de diversele zone de eșantionare (de exemplu, pulpă, flanc, cap de piept și ceafă) ale carcasei testate. În cazul în care se obțin rezultate inacceptabile și acțiunile de corectare nu conduc la o igienă mai bună, următoarele eșantioane nu ar mai trebui grupate până când problemele de preparare nu vor fi fost rezolvate.

METODA MICROBIOLOGICĂ DE EXAMINARE A EȘANTIOANELOR

Eșantioanele prelevate prin metoda distructivă sau tampoanele utilizate la metoda nedistructivă ar trebui refrigerate la 4 °C până la examinare. Eșantioanele ar trebui omogenizate într-o pungă de plastic pentru diluție timp de cel puțin două minute în 100 ml de mediu de diluție (de exemplu, soluție tamponată de apă cu peptonă la 0,1 %, soluție de clorură de sodiu la 0,9 %) la aproximativ 250 de cicluri ale unui aparat Stomacher peristaltic sau omogenizate cu un mixer rotativ (omogenizator). O altă posibilitate este ca tampoanele eșantion să fie scuturate viguros în mediul de diluție. Eșantioanele ar trebui examinate în termen de 24 de ore de la prelevare.

Diluția înainte de pregătirea plăcilor ar trebui efectuată în etape de câte zece pași, în 0,1 % peptonă + 0,85 % NaCl. Suspensia obținută de pe tampoane și suspensia de carne omogenizată din recipientul dispozitivului stomacher nu sunt o diluție și trebuie luate în considerare când se calculează o diluție la 10o.

Analiza trebuie efectuată pentru totalul numărărilor viabile și enterobacteriaceae. Totuși, după aprobarea de către autoritatea competentă și după stabilirea criteriilor corespunzătoare, se pot utiliza numărările E. coli în locul numărărilor de enterobacterii.

În plus față de metodele descrise, pot fi utilizate ca bază pentru examinarea eșantioanelor metodele ISO. Pot fi folosite alte metode cantitative de analiză a bacteriilor menționate anterior dacă au fost aprobate de CEN sau de un organism științific recunoscut și după ce au fost aprobate de către autoritatea competentă.

EVIDENȚA OPERAȚIUNILOR

Toate rezultatele testelor trebuie înregistrate sub formă de unități formatoare de colonii (ufc)/cm2 de suprafață. Pentru a permite evaluarea rezultatelor, înregistrările trebuie expuse în grafice și tabele de control al procesului, conținând cel puțin rezultatele ultimelor 13 teste săptămânale, în ordine. Înregistrările ar trebui să includă tipul, originea și identificarea eșantionului, data și ora prelevării, numele persoanei care a prelevat eșantionul, denumirea și adresa laboratorului care a analizat eșantionul, data investigării eșantioanelor în laborator și detalii cu privire la metoda utilizată, inclusiv inocularea de diverse geloze, temperatura de incubație, timpul și rezultatele sub formă de ufc per placă utilizate pentru calcularea rezultatului în ufc/cm2 de suprafață.

Înregistrările trebuie semnate de o persoană responsabilă din laborator.

Documentele trebuie păstrate în unitate timp de cel puțin 18 luni și trebuie prezentate medicului veterinar oficial la cerere.

APLICAREA CRITERIILOR MICROBIOLOGICE LA REZULTATELE TESTELOR PE EȘANTIOANE EXCIZATE (Tabelul 1)

Rezultatele log medii zilnice trebuie clasificate în una dintre cele trei categorii pentru verificarea derulării procesului: acceptabil, marginal și inacceptabil. M și m reprezintă limitele superioare pentru categoriile marginal și acceptabil pentru eșantioane prelevate prin metoda distructivă.

Pentru a realiza o standardizare în industrie și pentru a facilita constituirea unei baze de date de referință valabile, este imperativ să se utilizeze cea mai fiabilă metodă disponibilă. În consecință, este important de reamintit că eșantionarea cu tampoane îndepărtează numai o parte (deseori 20 % sau mai puțin) din întreaga floră prezentă pe suprafața cărnii. Constituie deci numai un indicator al igienei suprafeței.

Când se utilizează alte metode decât metoda distructivă, criteriile microbiologice de performanță trebuie stabilite individual pentru fiecare metodă aplicată pentru a le raporta la metoda distructivă și trebuie aprobate de către autoritatea competentă.

CRITERII DE VERIFICARE

Rezultatele testelor trebuie clasificate pe baza criteriilor microbiologice respective în aceeași ordine în care au fost colectate eșantioanele. De fiecare dată când este obținut rezultatul unui nou test, se aplică din nou criteriile de verificare pentru a evalua starea derulării procesului în ceea ce privește contaminarea cu materiale fecaloide sau igiena. Un rezultat inacceptabil sau o evoluție nesatisfăcătoare a rezultatelor marginale ar trebui să declanșeze acțiuni de revizuire a evaluărilor procesului, pentru descoperirea cauzelor și prevenirea recurenței.

FEEDBACK

Rezultatele testelor trebuie transmise personalului responsabil cât mai repede posibil. Rezultatele ar trebui utilizate pentru menținerea și îmbunătățirea standardelor de igienă în abator. Cauzele rezultatelor slabe pot fi clarificate prin consultare cu personalul tranșator când ar putea fi implicați următorii factori: 1. proceduri de lucru necorespunzătoare; 2. absența sau inadecvarea pregătirii și/sau a instructajului; 3. utilizarea de materiale și produse chimice de curățat și/sau dezinfecție necorespunzătoare; 4. întreținerea necorespunzătoare a aparatelor de curățare și 5. supraveghere necorespunzătoare.

Tabelul 1:

Valorile log medii zilnice pentru rezultatele marginale sau inacceptabile pentru criteriile bacteriologice de performanță pentru unități de bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee (ufc/cm2) pentru eșantioanele prelevate prin metoda distructivă.

	Valori acceptabile		Valori marginale (> m dar ≤ M)	Valori inacceptabile (> M)
	Bovine/ovine/caprine/ecvidee	Porcine	Bovine/porcine/ovine/caprine/ecvidee	Bovine/porcine/ovine/caprine/ecvidee
Total numărări viabile (TNV)	< 3,5 log	< 4,0 log	< 3,5 log (porcine: 4,0 log) – 5,0 log	> 5,0 log
Enterobacterii	< 1,5 log	< 2,0 log	1,5 log (porcine: 2,0 log) – 2,5 log (porcine: 3,0 log)	> 2,5 log (porcine: > 3,0 log)

2. EȘANTIONARE BACTERIOLOGICĂ PENTRU VERIFICAREA CURĂȚENIEI ȘI DEZINFECȚIEI ÎN ABATOARE ȘI UNITĂȚI DE TRANȘARE

Eșantionarea bacteriologică descrisă ar trebui aplică în conformitate cu procedurile sanitare standard de operare (sanitation standard operating procedure – SSOP), precizând care sunt controalele de igienă preoperaționale de efectuat în zonele care afectează igiena produselor.

METODA DE EȘANTIONARE

Prezentul ghid descrie metoda plăcii de contact și tehnica de tamponare. Utilizarea acestor metode se limitează la testarea suprafețelor, curățate și dezinfectate, uscate, plate, suficient de mari, netede.

Aceste metode ar trebui întotdeauna utilizate înainte de începerea producției – niciodată în cursul producției. Dacă mizeria este vizibilă, curățarea ar trebui considerată inacceptabilă fără altă evaluare microbiologică.

Această metodă nu este potrivită pentru eșantionarea cărnii sau a produselor din carne.

Pot fi utilizate metode care oferă garanții echivalente după ce au fost aprobate de autoritatea competentă.

METODA PLĂCII DE GELOZĂ

Pentru metoda plăcii de geloză se folosesc vase de plastic cu capac (diametrul intern 5,0 cm) pline cu plăci de geloză (în conformitate cu ISO, versiunea actuală) și vase umplute cu geloză de glucoză biliară roșu-violet (geloză VRBG în conformitate cu ISO, versiunea actuală), care se presează pe fiecare zonă de eșantionare și apoi de incubează. Suprafața de contact a fiecărei plăci este de 20 cm2.

După preparare, geloza are o durată de viață la depozitare de aproximativ trei luni, dacă este păstrată la temperaturi între 2 și 4 °C în flacoane închise. Imediat înainte de prepararea plăcilor, geloza respectivă trebuie topită la 100 °C și răcită până la 46-48 °C. Plăcile trebuie puse într-o cabină cu flux de aer laminar și trebuie umplute cu geloză până se obține o suprafață convexă. Plăcile preparate trebuie uscate înainte de utilizare prin incubare peste noapte la 37 °C, în poziție inversă. Aceasta este de asemenea o verificare utilă pentru posibile contaminări pe perioada preparării: plăcile cu colonii vizibile trebuie eliminate.

Plăcile au o durată de viață la depozitare de o săptămână la temperatura de 2-4 °C, în cazul în care sunt sigilate în pungi de plastic.

TEHNICA TAMPOANELOR

Eșantioanele trebuie prelevate cu tampoane de bumbac umezite cu 1 ml de soluție de NaCl peptonă 0,1 % (8,5 g NaCl, 1 g caseină–peptonă tripsină, 0,1 % geloză și 1 000 ml apă distilată) de pe o suprafață preferabil de 20 cm2 marcată cu șablon steril. În cazul în care eșantionarea se face după curățare și dezinfectare, trebuie adăugată la soluția de umezire a tampoanelor o cantitate de 30g/l de Tween 80 și 3g/l de lecitină (sau alte produse cu efect similar). Pentru zonele ude tampoanele uscate de bumbac pot fi suficiente.

Tampoanele trebuie ținute cu un forceps steril și suprafața eșantionată trebuie tamponată de 10 ori de sus în jos apăsând puternic pe suprafață. Tampoanele trebuie colectate într-un flacon conținând 40 ml de peptonă tamponată cu soluție salină de geloză 0,1 %. Tampoanele eșantion trebuie refrigerate la 4 °C până la procesări ulterioare. Flaconul trebuie scuturat viguros înainte de diluția în etape de câte 10 pași în 40 ml de soluție NaCl peptonă 0,1 %, urmată de examinarea microbiologică (de exemplu, tehnica de expunere a picăturii).

FRECVENȚĂ

Într-o perioadă de două săptămâni ar trebui prelevate întotdeauna minimum 10 eșantioane sau până la 30 de eșantioane într-o zonă întinsă de producție. De pe obiectele mari ar trebui prelevate câte trei eșantioane. În cazul în care rezultatele sunt satisfăcătoare într-o anumită perioadă de timp, frecvența eșantionării poate fi redusă după obținerea acordului medicului veterinar oficial. Locurile cărora ar trebui să li se acorde cea mai mare atenție sunt zonele destinate să intre sau pot intra în contact cu produsele. Aproximativ două treimi din numărul total de eșantioane trebuie prelevate din zone care intră în contact cu produsele alimentare.

Pentru a asigura testarea tuturor suprafețelor în cursul unei luni, ar trebui întocmit un grafic care să arate suprafețele care ar trebui eșantionate în anumite zile. Rezultatele trebuie înregistrate și trebuie întocmite în mod regulat grafice de bare care să arate evoluția în timp.

TRANSPORT

Plăcile de contact utilizate nu trebuie refrigerate pe perioada transportului sau înainte de incubare.

Tampoanele eșantion trebuie refrigerate la 4 °C până la procesări ulterioare.

PROCEDURI BACTERIOLOGICE

În plus față de descrierea făcută, pot fi utilizate metode ISO.

Numărările bacteriologice ar trebui raportate în funcție de numărul de organisme pe cm2 de suprafață. Plăcile de geloză de numărare inoculate și plăcile de geloză de contact trebuie incubate timp de 24 de ore la 37 °C ± 1 °C în condiții aerobe pentru numărarea tuturor coloniilor (TNV). Această procedură trebuie să aibă loc în termen de două ore de la eșantionare. Ar trebui numărat și înregistrat numărul de colonii bacteriene.

Pentru estimarea cantitativă a enterobacteriilor trebuie utilizată geloza VRBG. Incubarea plăcilor inoculate și plăcile de geloză de contact trebuie să înceapă în termen de două ore de la eșantionare în condiții aerobe. După o incubare de 24 de ore la 37 °C ± 1 °C, plăcile trebuie examinate pentru a urmări creșterea enterobacteriilor.

Analiza trebuie efectuată pentru toate numărările viabile. Eșantionarea pentru enterobacterii este opțională, cu excepția cazurilor în care este cerută de medicul veterinar oficial.

ZONE DE EȘANTIONARE

Următoarele puncte ar trebui, de exemplu, să fie alese ca zone de eșantionare: aparatura de sterilizare a cuțitelor, cuțite (îmbinarea dintre lamă și mâner), cuțite de drenare a sângelui, clame elastratoare, cuve de fierbere, mașini de vidare a colonului, masă de curățare/spargere (porcine), lame de fierăstraie și tăietoare, instrumente pentru jupuirea bovinelor și alte instrumente de procesare a carcaselor, polizoare, cârlige și containere de transport, benzi rulante de transport, șorțuri, mese de tranșare, uși batante dacă sunt atinse de carcase în trecere, tobogane pentru organe de uz alimentar, părți din lanț atinse frecvent de carcase, structuri aeriene de pe care poate picura umezeală etc.

CALCULAREA REZULTATELOR

Pentru plăcile de geloză de contact, pentru TNV și pentru numărările de enterobacterii din testele cu tampoane, rezultatele trebuie menționate într-un formular de înregistrare. În scopul verificărilor desfășurării proceselor de curățare și dezinfecție au fost stabilite numai două categorii pentru TNV și enterobacterii: acceptabil și inacceptabil. Valorile acceptabile pentru numărul de colonii de pe o placă de geloză de contact și numărul de colonii pentru TNC și enterobacterii (rezultate din teste pe tampoane) sunt menționate în tabelul 2.

Tabelul 2:

Valorile medii pentru numărul de colonii pentru testarea suprafețelor

	Valori acceptabile	Inacceptabile
Total numărări viabile (TNV)	0-10/cm2	> 10/cm2
Enterobacterii	0-1/cm2	> 1/cm2

FEEDBACK

Rezultatele testelor trebuie comunicate personalului responsabil cât mai curând posibil. Rezultatele trebuie utilizate pentru menținerea și creșterea standardelor pentru curățenie și dezinfecție. Cauzele rezultatelor nesatisfăcătoare trebuie clarificate prin consultare cu personalul de curățenie. Pot fi implicați următorii factori: 1. absența sau inadecvarea pregătirii și/sau a instructajului; 2. utilizarea de materiale și produse chimice de curățat și/sau dezinfecție necorespunzătoare; 3. întreținerea necorespunzătoare a aparatelor de curățare și 4. supraveghere necorespunzătoare.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1235

L 168/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1235/2001 AL COMISIEI

din 22 iunie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1529/2000 de stabilire a listei soiurilor de Cannabis sativa L. eligibile pentru acordarea de ajutoare în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2358/71 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2358/71 al Consiliului din 26 octombrie 1971 privind organizarea comună a pieței în sectorul semințelor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2371/2000 (2), în special articolul 3 alineatul (6),

întrucât:

(1)

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1529/2000 (3) al Comisiei stabilește că soiurile de Cannabis sativa L. eligibile pentru acordarea de ajutor în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2358/71 sunt cele specificate în anexa B la Regulamentul (CEE) nr. 1164/89 al Comisiei din 28 aprilie 1989 de stabilire a normelor de aplicare a ajutorului pentru in și cânepă pentru fibre (4). Regulamentul în cauză se abrogă de la 1 iulie 2001 prin Regulamentul (CE) nr. 245/2001 (5) al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1673/2000 (6) al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul inului și cânepei pentru fibre.

(2)

Pentru a asigura aplicarea uniformă în întreaga Comunitate a regulilor de acordare a ajutorului în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2358/71, Regulamentul (CE) nr. 1529/2000 trebuie modificat luând ca referință lista soiurilor de in și de cânepă pentru fibră eligibile pentru sistemul de ajutoare pentru producătorii anumitor culturi arabile, în conformitate cu anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 (7) al Comisiei, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1157/2001 (8).

(3)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a semințelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1529/2000 se înlocuiește cu următorul text:

„Soiurile de Cannabis sativa L. eligibile pentru acordarea de ajutor în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2358/71 sunt cele menționate în anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 (9) al Comisiei.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 246, 5.11.1971, p. 1.

(2) JO L 275, 27.10.2000, p. 1.

(3) JO L 175, 14.7.2000, p. 67.

(4) JO L 121, 29.4.1989, p. 4.

(5) JO L 35, 6.2.2001, p. 18.

(6) JO L 193, 29.7.2000, p. 16.

(7) JO L 280, 30.10.1999, p. 43.

(8) JO L 157, 14.6.2001, p. 8.

(9) JO L 280, 30.10.1999, p. 43.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1239

L 171/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1239/2001 AL CONSILIULUI

din 19 iunie 2001

de rectificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/96 privind organizarea comună a pieței în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 (2) a modificat, inter alia, titlul I din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 (3) și a adaptat în consecință, fără să schimbe conținutul, dispozițiile care reglementează sistemul de ajutoare pentru transformarea smochinelor uscate și a prunelor uscate derivate din prune d'Ente. Programul, care era inclus anterior în articolele 2-6 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96, este instituit în prezent de articolul 6a din regulamentul menționat anterior. Pentru a ține cont de această nouă prezentare, ar trebui modificat textul articolului 31 din regulamentul menționat anterior, care identifică cheltuielile ce trebuie finanțate de secțiunea „Garantare” a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA).

(2)	În același articol 31, trimiterea la Regulamentul (CEE) nr. 729/70 (4), care a fost abrogat, ar trebuie înlocuită cu o trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 31

Cheltuielile efectuate în temeiul articolelor 2, 6a, 7, articolului 9 alineatele (4) și (5) și articolului 10 alineatul (3) sunt considerate a fi intervenții în scopul stabilizării piețelor agricole, în înțelesul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (6).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 19 iunie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

M. WINBERG

(1) Aviz emis la 16 mai 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 311, 12.12.2000, p. 9.

(3) Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (JO L 297, 21.11.1996, p. 29). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 (JO L 311, 12.12.2000, p. 9).

(4) Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 94, 28.4.1970, p. 13). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1287/95 (JO L 125, 8.6.1995, p. 1).

(5) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(6) JO L 160, 26.6.1999, p. 103.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1248

L 173/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1248/2001 AL COMISIEI

din 22 iunie 2001

de modificare a anexelor III, X, XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea epidemiologică și testarea encefalopatiei spongiforme transmisibile

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor norme pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), în special articolul 20 alineatul (2) și articolul 23,

întrucât:

(1)

Normele detaliate de monitorizare a encefalopatiei spongiforme transmisibile (EST) la bovine, ovine și caprine sunt stabilite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001. Aceste norme includ testarea sistematică a bovinelor cu vârsta de peste 30 de luni care intră în lanțul alimentar și testarea aleatorie a bovinelor cu vârsta de peste 30 de luni care nu intră în lanțul alimentar. În plus, toate bovinele supuse sacrificării de urgență sau a căror boală este identificată la sacrificarea pentru distrugere în conformitate cu schema de peste 30 de luni (OTMS) trebuie să fie testate. Ovinele și caprinele cu semne clinice compatibile cu EST sunt supuse unei supravegheri active.

(2)

Având în vedere faptul că encefalopatia spongiformă bovină (ESB) a fost identificată la două bovine cu vârsta de 28 de luni la testarea de rutină a animalelor sacrificate de urgență și în vederea creării unui sistem de avertizare timpurie privind apariția unor tendințe nefavorabile ale incidenței ESB la animale mai tinere, limita de vârstă ar trebui redusă la 24 de luni pentru animalele aparținând unor populații cu grad înalt de risc.

(3)

În timpul monitorizării realizate în primul trimestru al anului 2001, au fost detectate cazuri ESB-pozitive în toate statele membre, cu excepția Greciei, a Luxemburgului, a Austriei, a Finlandei și a Suediei. Numărul de bovine aparținând unor grupuri de risc testate în statele membre menționate anterior a fost de: 248 în Grecia, 763 în Luxemburg, 3 295 în Austria, 4 527 în Finlanda și 8 254 în Suedia.

(4)

În avizul din 6 iulie 2000 privind riscul geografic al ESB, Comitetul științific director (CȘD) a concluzionat că nivelul de risc geografic în Luxemburg a fost III (ESB confirmată la nivel scăzut), iar în Austria, Finlanda și Suedia nivelul de risc geografic a fost II (ESB improbabilă, dar nu exclusă). Grecia nu a înaintat un dosar de evaluare din motive de incertitudini legale și tehnice.

(5)

Având în vedere monitorizarea efectuată în Austria, Finlanda și Suedia și evaluarea CȘD, prezența ESB în aceste state membre este improbabilă, dar nu exclusă. Atunci când aceste cazuri există, ele vor fi cel mai probabil identificate prin examinarea bovinelor care au murit la ferme, care au fost supuse sacrificării de urgență sau care au fost găsite bolnave la sacrificarea normală. Ar trebui, prin urmare, să li se permită acestor state membre să reducă numărul testărilor la bovinele sănătoase sacrificate.

(6)

În vederea obținerii de informații suplimentare privind apariția ESB în Regatul Unit, testarea în conformitate cu OTMS ar trebui extinsă pentru a include toate animalele născute în termen de un an de la intrarea efectivă în vigoare a interdicției asupra hranei animalelor. Alte bovine sacrificate în conformitate cu OTMS ar trebui testate în mod aleatoriu.

(7)	Ar trebui să li se permită statelor membre să testeze, din proprie inițiativă, alte bovine, în special în cazurile în care se consideră că animalele respective prezintă un risc ridicat, cu condiția ca acest lucru să fie efectuat fără a perturba schimburile comerciale.

(8)	Este necesar să se clarifice măsurile ulterioare testării bovinelor și să fie introduse unele măsuri de prevenire a pătrunderii în lanțul alimentar a carcaselor susceptibile de a fi fost contaminate de carcase care au prezentat rezultat pozitiv la testare.

(9)

Pentru a obține o identificare mai eficientă a scrapiei la ovine și caprine ar trebui introdusă testarea post-mortem rapidă pe bază aleatorie. Pentru a obține o imagine cât mai fidelă a situației, este necesară prelevarea aleatorie a eșantioanelor de la două populații-țintă diferite: animale moarte la fermă și animale sacrificate.

(10)

În statele membre cu turme mici de ovine și caprine la nivel național, este dificilă realizarea de eșantioane reprezentative din punct de vedere statistic pentru ambele grupuri-țintă. Prin urmare, ar trebui să li se permită acestor state membre să folosească eșantioane de dimensiuni mai mici, dar având ca țintă animalele cu cel mai mare grad de probabilitate a cazurilor pozitive.

(11)

Având în vedere rolul rezistenței genetice în apariția scrapiei clinice și posibilitatea de a folosi programele de reproducere în prevenirea, controlul și eradicarea scrapiei, ar trebui determinat genotipul tuturor cazurilor de scrapie, iar cazurile de genotipuri rezistente ar trebui transmise pentru identificarea sușei.

(12)	Lista laboratoarelor naționale de referință ar trebui actualizată.

(13)	În urma introducerii testelor rapide în cadrul programelor de monitorizare a ovinelor și caprinelor, este necesară stabilirea protocolului și a metodelor corespunzătoare de diagnosticare. În plus, metodele și protocolul de diagnosticare stabilite pentru bovine ar trebui actualizate.

(14)

În conformitate cu articolul 22 al Regulamentului (CE) nr. 999/2001, se folosește un studiu statistic concludent pentru a confirma sau infirma concluziile analizei riscurilor realizată ca o primă etapă în determinarea statutului ESB al unei țări sau regiuni. Criteriile minime ale studiului statistic sunt stabilite în Partea B a anexei XI. Având în vedere riscul mai redus de ESB în Austria, Finlanda și Suedia, în conformitate cu evaluarea CȘD, cât și volumul nepotrivit de resurse implicate, ar trebui ca respectivele state membre să poată beneficia de o derogare având ca scop excluderea din obiectul cercetării a animalelor moarte la fermă în zone izolate cu o densitate animală scăzută.

(15)

Din motive de claritate, Decizia 98/272/CE (2) a Comisiei privind supravegherea epidemiologică pentru encefalopatia spongiformă transmisibilă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/8/CE (3), și Decizia 2001/764/CE (4) privind testarea bovinelor pentru identificarea encefalopatiei spongiforme bovine, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/8/CE, ar trebui abrogate.

(16)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1.	Textul anexei III se înlocuiește cu textul anexei I la prezentul regulament.

2.	Textul anexei X, capitolul A, punctul 3 se înlocuiește cu textul anexei II la prezentul regulament.

3.	Textul anexei X, capitolul C, se înlocuiește cu textul anexei III la prezentul regulament.

4.	Textul anexei XI, capitolul B, se înlocuiește cu textul anexei IV la prezentul regulament.

Articolul 2

(1) Deciziile 98/272/CE și 2000/764/CE se abrogă.

(2) Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 999/2001. În special, trimiterile la anexa IVA la Decizia 98/272/CE se interpretează ca trimiteri la anexa X, capitolul C, punctul 4 la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 iulie 2001. Cu toate acestea, dispozițiile anexei III, capitolul A, secțiunea II la Regulamentul (CE) 999/2001, stabilite în anexa I la prezentul regulament, se aplică de la 1 ianuarie 2002.

Dispozițiile anexei III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, stabilite în anexa I la prezentul regulament, se revizuiesc având în vedere rezultatele obținute pe parcursul primelor șase luni ale monitorizării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) JO L 122, 24.4.1998, p. 59.

(3) JO L 2, 5.1.2001, p. 28.

(4) JO L 305, 6.12.2000, p. 28.

ANEXA I

„ANEXA III

SISTEMUL DE MONITORIZARE

CAPITOLUL A

I. MONITORIZAREA BOVINELOR

1. Date generale

Monitorizarea bovinelor se realizează în concordanță cu metodele de laborator descrise în anexa X, capitolul C, punctul 3.1 litera (b).

2. Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consum uman

2.1.

Toate bovinele de peste 24 de luni:

—	supuse «sacrificării speciale de urgență» prevăzută la articolul 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE (1) a Consiliului sau

—	sacrificate în conformitate cu punctul 28, litera (c), capitolul VI, anexa I la Directiva 64/433/CEE,

se testează pentru detectarea ESB.

2.2.	Toate bovinele de peste 30 de luni supuse sacrificării normale pentru consumul uman se testează pentru detectarea ESB.

2.3.	Prin derogare de la punctul 2.2, Austria, Finlanda și Suedia pot decide să examineze numai un eșantion aleatoriu de bovine născute, crescute și sacrificate pe teritoriul propriu. Eșantionul este format din cel puțin 10 000 de animale pe an.

3. Monitorizarea animalelor care nu sunt sacrificate pentru consumul uman

Bovinele de peste 24 de luni care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:

—	ucise în vederea distrugerii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 716/962 (2) al Comisiei;

—	ucise datorită unei epidemii, precum febra aftoasă;

—	sacrificate pentru consumul uman

se testează în mod aleatoriu pentru detectarea ESB. Numărul de eșantioane nu va fi inferior celui indicat în tabelul de mai jos. Eșantionarea trebuie să fie reprezentativă pentru fiecare regiune și continuă.

Populația totală de peste 24 de luni	Dimensiunea eșantionului (3)
100 000	950
200 000	1 550
300 000	1 890
400 000	2 110
500 000	2 250
600 000	2 360
700 000	2 440
800 000	2 500
900 000	2 550
1 000 000	2 590
1 500 000	3 000
2 000 000	3 500
2 500 000	4 000
3 000 000	4 500
3 500 000	5 000
4 000 000	5 500
4 500 000	6 000
5 000 000	6 500
5 500 000	7 000
6 000 000	7 500
6 500 000	8 000
7 000 000	8 500
7 500 000	9 000
8 000 000	9 500
8 500 000	10 000
9 000 000	10 500
9 500 000	11 000
10 000 000	11 500
10 500 000	12 000
11 000 000	12 500
11 500 000	13 000
12 000 000	13 500

4. Monitorizarea animalelor cumpărate în vederea distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

4.1.	Toate animale supuse sacrificării de urgență sau descoperite infectate la controlul ante-mortem se supun testului ESB.

4.2.	Toate animalele născute între 1 august 1996 și 1 august 1997 se supun testului ESB.

4.3.	Un eșantion aleatoriu format din cel puțin 50 000 de animale anual, altele decât cele menționate la punctele 4.2 și 4.3, sunt supuse testului ESB.

5. Monitorizarea altor animale

Pe lângă testele menționate la punctele 2-4, statele membre pot decide din proprie inițiativă să testeze alte bovine de pe teritoriul lor, în special în cazul în care respectivele bovine provin din țări în care a apărut ESB indigenă, care au consumat hrană potențial infectată cu ESB sau care s-au născut sau provin din femele infectate cu ESB.

6. Măsuri ulterioare testării

6.1.	În cazul testării ESB a animalelor sacrificate pentru consumul uman, marca de sănătate menționată în capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE se aplică pe carcasa acelui animal numai după ce s-a obținut un rezultat negativ la testul rapid.

6.2.	Statele membre pot face derogare de la punctul 6.1 în cazul în care abatoarele aplică un sistem oficial prin care se asigură ca nici o parte din animalele examinate care poartă marca de sănătate să nu părăsească abatorul decât după ce s-a obținut un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.	Toate părțile corpului unui animal care au fost testate ESB, inclusiv pieile, se păstrează sub control oficial până când se obține un rezultat negativ la testul rapid, cu excepția acelora distruse în conformitate cu anexa V, punctele 3 sau 4.

6.4.	Toate părțile corpului unui animal descoperit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu anexa V, punctele 3 sau 4, cu excepția materialului care se păstrează împreună cu dovezile prevăzute la capitolul B secțiunea III.

6.5.

În cazul în care un animal sacrificat pentru consumul uman este descoperit pozitiv la testul rapid, cel puțin carcasa care precedă și două carcase care se află imediat după carcasa animalului cu rezultat pozitiv la testare, aflat pe aceeași linie de sacrificare, se distrug în conformitate cu punctul 6,4, pe lângă carcasa care a fost descoperită pozitivă la testul rapid.

6.6.	Statele membre pot face derogare de la prevederile punctului 6.5 în cazurile în care în abator se aplică un sistem care previne contaminarea între carcase.

II. MONITORIZAREA OVINELOR ȘI CAPRINELOR

1. Date generale

Monitorizarea ovinelor și caprinelor se desfășoară în conformitate cu metodele de laborator menționate la punctul 3.2 litera (b), capitolul C, anexa X.

2. Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consumul uman

Animalele de peste 18 luni sacrificate pentru consumul uman se testează în conformitate cu dimensiunea eșantionului indicată în tabelul de mai jos. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și fiecare sezon. Eșantionul selectat se desemnează astfel încât să se evite supra-reprezentarea vreunui grup din punctul de vedere al originii, speciei, vârstei, rasei, tipului de producție sau oricare altă caracteristică. Vârsta animalelor se estimează luându-se în considerare dentiția, semnele vizibile de maturitate sau orice altă informație credibilă. Ori de câte ori este posibil, se evită eșantionarea multiplă în cadrul aceleiași turme.

Numărul total de animale sacrificate, în vârstă de peste 18 luni	Dimensiunea minimă a eșantionului, animale sacrificate (4)
5 000	4 750
10 000	7 760
15 000	9 470
20 000	10 540
25 000	11 270
30 000	11 790
40 000	12 490
50 000	12 940
60 000	13 260
70 000	13 490
80 000	13 660
90 000	13 800
100 000	13 910
150 000	14 250
200 000	14 430
250 000	14 540
300 000	14 610
350 000	14 660
400 000	14 700
450 000	14 730
500 000	14 760
600 000	14 790
700 000	14 820
800 000	14 840
900 000	14 850
1 000 000	14 870
1 100 000	14 880
1 200 000	14 890
1 300 000	14 890
1 400 000	14 900
1 500 000	14 900
1 600 000	14 910
1 700 000	14 910
1 800 000	14 920
1 900 000	14 920
2 000 000	14 920
2 100 000	14 920
2 200 000 sau peste	14 930

3. Monitorizarea animalelor care nu sunt sacrificate pentru consumul uman

Animalele de peste 18 luni care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:

—	ucise în cadrul unei epidemii, precum febra aftoasă;

—	sacrificate pentru consumul uman,

se testează în conformitate cu dimensiunea eșantioanelor indicată în tabel. Eșantionarea este reprezentativă pentru fiecare regiune și sezon. Selecția eșantionului se realizează astfel încât să se evite suprareprezentarea oricărui grup după origine, specie, vârstă, rasă, tip de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor se estimează luându-se în considerare dentiția, semnele vizibile de maturitate sau orice altă informație credibilă. Ori de câte ori este posibil, se evită eșantionarea multiplă în cadrul aceleiași turme.

Număr total de animale de peste 18 luni (5)	Dimensiunea minimă a eșantionului, animale moarte (6)
100 000	950
200 000	1 550
300 000	1 890
400 000	2 110
500 000	2 250
600 000	2 360
700 000	2 440
800 000	2 500
900 000	2 550
1 000 000	2 590
1 500 000 sau peste	3 000

4. Monitorizarea în statele membre cu o populație mică de ovine și caprine

Statele membre în care numărul total de ovine și caprine de peste 18 luni este mai mic sau egal cu 500 000 pot decide, prin derogare de la eșantionarea prevăzută la punctele 2 și 3, să monitorizeze următoarea subpopulație combinată:

(a)

animale de peste 18 luni care au murit sau au fost omorâte, însă care:

—	nu au fost omorâte în cadrul unei epidemii, precum febra aftoasă;

—	nu au fost sacrificate pentru consumul uman («animale moarte») și

(b)	animale de peste 18 luni al căror aspect indică existența unor boli cronice («animale cu boli cronice»).

Numărul de eșantioane testate anual în fiecare stat membru din subpopulațiile combinate menționate anterior nu va fi mai mic decât dimensiunile eșantioanelor indicate în tabelul de mai jos.

Metoda de eșantionare este reprezentativă pentru fiecare regiune și sezon. Selecția eșantionului trebuie realizată ținându-se seama de necesitatea de a evita suprareprezentarea oricărui grup după origine, specie, vârstă, rasă, tip de producție sau orice altă caracteristică. În cazul în care sunt eșantionate animale moarte, vârsta animalului se estimează pe baza dentiției, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informații credibile. În cazul în care sunt eșantionate animale cu boli cronice, nu se selectează decât animalele inspectate de către un medic veterinar oficial și pentru care vârsta și simptomele clinice sunt bine documentate. Ori de câte ori este posibil, se evită eșantionarea multiplă în cadrul aceleiași turme.

Numărul total de ovine și caprine de peste 18 luni (7)	Dimensiunea minimă a eșantionului, animale moarte și bolnave cronic
10 000	100
20 000	200
30 000	300
40 000	400
50 000	500
60 000	600
70 000	700
80 000	800
90 000	900
100 000	950
200 000	1 550
300 000	1 890
400 000	2 110
500 000	2 250

5. Monitorizarea celorlalte animale

În plus față de programele de monitorizare care au fost menționate la punctele 2-4, statele membre pot, din proprie inițiativă, să monitorizeze alte animale, în special:

—	animale folosite pentru producerea laptelui;

—	animale care provin din țări în care s-a manifestat ESB;

—	animale care au consumat hrană potențial infectată cu EST;

—	animale care s-au născut sau provin din femele infectate cu EST;

—	animale care provin din turme infectate cu EST.

6. Măsuri ulterioare testării ovinelor și caprinelor

Toate părțile corpului animalelor testate, inclusiv pielea, sunt ținute sub control oficial până când se obține un rezultat negativ la testul rapid, exceptând cazul în care sunt distruse în conformitate cu anexa V, punctele 3 sau 4.

Toate părțile corpului unui animal descoperit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în concordanță cu anexa V punctele 3 sau 4, cu excepția materialelor care se păstrează ca dovezi în conformitate cu prevederile capitolului B, secțiunea III.

7. Genotipul

Genotipul proteinei prionice se determină pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine. Cazurile de EST la gonotipuri rezistente (genotipuri ovine care codifică alanină pe ambele alele la codonul 136, arginină la ambele alele la codonul 154 și arginină pe ambele alele la codonul 171) se raportează de îndată Comisiei. În cazul în care este posibil, aceste cazuri sunt supuse procesului de identificare a sușei. Atunci când identificarea sușei nu este posibilă, turma de proveniență și toate celelalte turme din care a făcut parte animalul sunt supuse unei monitorizări sporite în scopul identificării altor cazuri de EST pentru identificarea sușei.

CAPITOLUL B

I. INFORMAȚII CARE TREBUIE PREZENTATE ÎN RAPORT DE CĂTRE STATELE MEMBRE

1.	Numărul cazurilor suspecte per specie de animal, aflate sub restricție de mișcare în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

2.	Numărul cazurilor suspecte per specie de animale supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatul examenului.

3.	Numărul turmelor de ovine și caprine pentru care au fost raportate cazuri suspecte și au fost investigate în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

4.	Dimensiunea estimată a fiecărei subpopulații menționate în capitolul A, secțiunea I, punctele 3 și 4.

5.	Numărul bovinelor testate în cadrul fiecărei subpopulații menționate în capitolul A, secțiunea I, punctele 2-5, metoda de selectare a eșantioanelor și rezultatul testelor.

6.	Dimensiunea estimată a fiecărei subpopulații menționate în capitolul A, secțiunea II, punctele 2-4, selectate pentru eșantionare.

7.	Numărul ovinelor și caprinelor și al turmelor testate în cadrul fiecărei subpopulații menționate în capitolul A, secțiunea II, punctele 2-5, metoda de selectare a eșantioanelor și rezultatul testelor.

Numărul, distribuția în funcție de vârstă, distribuția geografică a cazurilor pozitive de ESB și scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de EST și scrapie, în cazul în care este diferită de țara de raportare. Numărul și distribuția geografică a turmelor cu cazuri pozitive de scrapie. Anul și, în cazul în care este posibil, luna nașterii ar trebui indicate pentru fiecare caz de ESB.

9.	Cazurile pozitive de EST confirmate la animale din alte specii decât bovine, ovine și caprine.

II. INFORMAȚII CARE TREBUIE PREZENTATE ÎN REZUMATUL SĂU DE CĂTRE COMISIE

Rezumatul se prezintă în format tabelar acoperind cel puțin informația prevăzută în partea I pentru fiecare stat membru.

III. ÎNREGISTRĂRI

Autoritatea competentă păstrează, pe parcursul unei perioade de șapte ani, următoarele înregistrări:

—	numărul și tipul animalelor aflate sub restricție de mișcare, astfel cum este prevăzut în articolul 12 alineatul (1);

—	numărul și rezultatul investigațiilor clinice și epidemiologice, astfel cum este prevăzut în articolul 12 alineatul (1);

—	numărul și rezultatul examenelor de laborator, astfel cum este prevăzut în articolul 12 alineatul (2);

—	numărul, identitatea, originea animalelor eșantionate în cadrul programelor de monitorizare, astfel cum este prevăzut în capitolul A și, în cazul în care este posibil, vârsta, specia și informații anamnestice;

—	genotipul proteinei prionice pentru cazurile pozitive de EST la ovine;

—	în cazul în care au fost selectate ovine și caprine cu boli cronice, metoda de stabilire a vârstei și simptomele clinice observate la fiecare animal eșantionat.

2.	Laboratorul de investigație păstrează, pe parcursul unei perioade de șapte ani, toate înregistrările testelor, în special dosarele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile «Western blot».

(1) JO L 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2) JO L 99, 20.4.1996, p. 14.”

(3) Dimensiunea eșantionului a fost calculată astfel încât să se identifice o prevalare de 0,1 % cu un nivel de încredere de 95 % în subpopulația menționată la punctul 3, presupunând că proporția acestei subpopulații în totalul populației de animale bovine în vârstă de peste 24 de luni este de 1 %. În cazul în care dimensiunea populației totale de animale bovine în vârstă de peste 24 de luni este de 1 500 animale sau mai mult, dimensiunea eșantionului a fost crescută cu 500 la fiecare 500 000 de animale pentru a ajusta proporționalitatea, cu scopul de a lua în considerare probabilitatea mare de variație a riscului de ESB în interiorul populației.

(4) Dimensiunea eșantionului a fost calculată astfel încât să se detecteze o prevalență de 0,02 % cu un nivel de încredere de 95 % din animalele sacrificate.

(5) În cazul în care numărul total de ovine sau caprine de peste 18 luni este necunoscut, se folosește numărul total de «femele ovine mature și tinere folosite pentru reproducere» și de «caprine care au fătat deja și caprine care au fost împerecheate».

(6) Dimensiunea eșantionului a fost calculată astfel încât să se detecteze o prevalență de 0,1 % cu un nivel de încredere de 95 % din animalele moarte, pornind de la ipoteza că proporția animalelor moarte în populația totală de animale ovine și caprine de peste 18 luni este de 1 %.

(7) În cazul în care numărul total de ovine și caprine care depășesc vârsta de 18 luni nu este cunoscut, se va folosi în loc numărul total de «femele ovine mature și tinere folosite pentru reproducere» și «caprine care au fătat sau caprine împerecheate».

ANEXA II

„3.

Laboratoarele naționale de referință sunt:

Austria:

Bundesanstalt für Tierseuchenbekämpfung, Mödling

Robert Koch Gasse 17

A-2340 Mödling

Belgia:

CERVA-CODA-VAR

Centre d'Étude et de Recherches Vétérinaires et Agrochimiques

Centrum voor Onderzoek in Diergeneeskunde en Agrochemie

Veterinary and Agrochemical Research Centre

Groeselenberg 99

B-1180 Bruxelles

Danemarca:

Danish Veterinary Laboratory

Bülowsvej 27

DK-1790 Copenhagen V

Finlanda:

Eläinlääkintä- ja elintarvikelaitos

Hämeentie 57

FIN-00550 Helsinki

Franța:

Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments

Laboratoire de pathologie bovine

31, avenue Tony Garnier

BP 7033

F-69342 Lyon Cedex

Germania:

Bundesforschungsanstalt für Viruskrankheiten der Tiere

Anstaltsteil Insel Riems

Boddenblick 5A

D-17498 Insel Riems

Grecia:

Laboratory of Microbiology and Infectious Diseases

Faculty of Veterinary Medicine

Aristotelian University of Thessaloniki

University Campus

GR-54006 Thessaloniki

(teste rapide și imunologice)

Laboratory of Gross Pathology (Morgue

Faculty of Veterinary Medicine

Aristotelian University of Thessaloniki

Giannitson & Voutyra St

GR-54627 Thessaloniki

(histopatologie)

Irlanda:

Central Veterinary Research Laboratory

Abbotstown

Castleknock

Dublin 15

Ireland

Italia:

Istituto Zooprofilattico Sperimentale del Piemonte

Liguria e Valle d'Aosta

CEA

Via Bologna

I-148-10150 Torino

Luxemburg:

CERVA-CODA-VAR

Centre d'Étude et de Recherches Vétérinaires et Agrochimiques

Centrum voor Onderzoek in Diergeneeskunde en Agrochemie

Veterinary and Agrochemical Research Centre

Groeselenberg 99

B-1180 Bruxelles

Țările de Jos:

Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid, ID-DLO Lelystad

Edelhertweg 15

Postbus 65

8200 AB Lelystad

Netherlands

Portugalia:

Laboratório Nacional de Investigação Veterinária

Estrada de Benfica, 701

P-1500 Lisboa

Spania:

Laboratorio de la Facultad de Veterinaria

Departamento de Patología Animal (Anatomía Patológica)

Zaragoza

Spain

(ESB și scrapie, alte metode decât teste rapide)

Laboratorio Central de Veterinaria de Algete

Madrid

Spain

(teste rapide)

Centro de Investigacion en Sanidad Anímal (CISA)

Crta, De Algete al Casar de Talamanca

28130 Valdeolmos (Madrid)

Spain

(EST-uri, altele decât ESB sau scrapie)

Suedia:

National Veterinary Institute

S-751 89 Uppsala

Regatul Unit:

Veterinary Laboratories Agency

Woodham Lane

New Haw

Addlestone

Surrey KT15 3NB

United Kingdom”

ANEXA III

„CAPITOLUL C

Eșantionarea și testarea în laborator

1. Eșantionare

Toate eșantioanele care sunt examinate pentru detectarea EST se recoltează folosind metodele și protocoalele stabilite în ultima ediție a Manualului standardelor pentru testele de diagnosticare și vaccinuri al Organizației Internaționale pentru Epizotii (IOE/OIE) (denumit în continuare «manualul»). În absența acestor metode și protocoale, eșantioanele se recoltează într-o manieră corespunzătoare pentru aplicarea corectă a testelor. Eșantioanele sunt marcate corect în ceea ce privește identitatea animalului eșantionat.

2. Laboratoare

Toate examenele de laborator pentru identificarea EST se realizează în laboratoare autorizate în acest scop.

3. Metode și protocoale

3.1. Testele de laborator pentru detectarea ESB la bovine

(a)

Cazuri suspecte

Țesuturile de bovine trimise pentru testarea în laborator în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (2) sunt supuse unei examinări histopatologice, astfel cum este stabilit în ultima ediție a manualului, cu excepția cazurilor în care materialul este autolizat. În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ sau în cazul în care materialul este autolizat, țesuturile sunt supuse unui examen folosind una dintre metodele de examinare stabilite de manual (imunocitochimie, imunoblotting sau demonstrarea fibrilelor caracteristice prin microscopia electronică). Cu toate acestea, testele rapide nu pot fi folosite în acest scop.

În cazul în care rezultatul unuia dintre examenele menționate anterior este pozitiv, animalele sunt considerate ESB pozitive.

(b)

Monitorizarea ESB

Țesuturile de bovine trimise pentru testarea în laborator în conformitate cu dispozițiile anexei III, capitolul A, secțiunea I (Monitorizarea bovinelor) sunt examinate printr-un test rapid.

În cazul în care rezultatul testului este neconcludent sau este pozitiv, țesuturile sunt supuse de îndată unui examen de confirmare într-un laborator oficial. Examenul de confirmare începe printr-o examinare histopatologică a trunchiului cerebral, astfel cum este stabilit în ultima ediție a manualului, cu excepția cazurilor în care materialul este autolizat sau nu poate fi examinat prin histopatologie. În cazul în care rezultatul examinării histopatologice este neconcludent sau negativ sau în cazul în care materialul este autolizat, țesuturile sunt supuse unui examen folosind una dintre metodele de diagnostic menționate la litera (a).

Animalul este considerat ESB pozitiv atunci când rezultatul testului rapid este pozitiv sau neconcludent și

—	rezultatul examenului histopatologic ulterior este pozitiv sau

—	rezultatul altei metode de diagnosticare specificată la litera (a) este pozitiv.

3.2. Teste de laborator pentru detectarea scrapiei la ovine și caprine

(a)

Cazuri suspecte

Țesuturile de la ovine și caprine trimise pentru testarea în laborator în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineatul (2) sunt supuse unui examen histopatologic, astfel cum este stabilit în ultima ediție a manualului, cu excepția cazurilor în care materialul este autolizat. În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ sau în cazul în care materialul este autolizat, țesuturile sunt supuse unui examen prin imunocitochimie sau imunoblotting, în conformitate cu cele stabilite în manual. Cu toate acestea, testele rapide nu pot fi folosite în acest scop.

În cazul în care rezultatul unuia dintre examenele menționate anterior este pozitiv, animalele sunt considerate pozitive la scrapie.

(b)

Monitorizarea scrapiei

Țesuturile de la ovine și caprine trimise pentru testarea în laborator în conformitate cu dispozițiile anexei III, capitolul A, secțiunea II (Monitorizarea ovinelor și caprinelor) sunt examinate printr-un test rapid.

În cazul în care rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, trunchiul cerebral este trimis de îndată la un laborator oficial pentru un examen de confirmare prin imunocitochimie sau imunoblotting în conformitate cu cele specificate la litera (a).

Animalul este considerat pozitiv la scrapie atunci când rezultatul testului rapid este pozitiv.

3.3. Teste de laborator pentru detectarea altor forme de EST care nu au fost specificate la punctele 3.1 și 3.2

Testele efectuate pentru confirmarea prezenței suspectate a EST, diferite de cele menționate la punctele 3.1 și 3.2, includ cel puțin un examen histopatologic al țesutului cerebral. Autoritatea competentă mai poate solicita teste de laborator, precum imunocitochimie, imunoblotting, evidențierea fibrilelor caracteristice prin microscopia electronică sau prin alte metode destinate identificării formei proteinei prionice asociate bolii. În orice caz, cel puțin unul dintre celelalte examene de laborator se efectuează atunci când examenul histopatologic este negativ sau neconcludent. Cel puțin trei examene diferite se efectuează la prima manifestare a bolii.

În mod special, atunci când se suspectează existența ESB la o specie diferită de bovine, se trimit eșantioane pentru identificarea speciei, atunci când este posibil.

4. Teste rapide

În scopul efectuării testelor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (1), se folosesc următoarele metode ca teste rapide în sensul prezentului regulament:

—	testul de imunoblotting având la bază procedura Western blot pentru identificarea fragmentului rezistent la protează, PrPRes (testul Prionics Check);

—	testul de chemiluminescentă ELISA reprezentând o procedură de extracție și o tehnică ELISA, folosind un reactiv chemiluminescent îmbunătățit (testul Enfer);

—	imunodozare PrPRes de tip sandwich imunometric, realizată după denaturare și concentrare (testul Bio-Rad Platelia)

5. Teste alternative

(În curs de stabilire)”

ANEXA IV

„B. În ceea ce privește studiile statistice

1. Studiul statistic menționat la articolul 22 trebuie să cuprindă:

—	animalele de la care s-au recoltat eșantioane în conformitate cu dispozițiile anexei III, capitolul A, secțiunea I, punctele 2.1 și 4.1;

—	toate animalele subpopulației menționate în anexa III, capitolul A, secțiunea I, punctul 3, în locul unui eșantion aleatoriu.

Prezenta dispoziție, ce se aplică pe o perioadă de un an, poate fi revizuită pe baza experienței dobândite în primele șase luni.

2. Austria, Finlanda și Suedia pot decide să facă derogare de la dispozițiile punctului 1, a doua liniuță, în zone izolate cu densitate animală scăzută.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1253

L 173/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1253/2001 AL COMISIEI

din 26 iunie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1227/2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește potențialul de producție

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (2), în special articolul 15,

întrucât:

(1)

Articolele 16 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 al Comisiei din 31 mai 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește potențialul de producție (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 784/2001 (4), stabilesc norme cu privire la finanțarea sistemului de restructurare și conversie.

(2)

Pentru anul financiar 2000-2001, statele membre au beneficiat de alocații financiare prin Decizia 2000/503/CE a Comisiei din 25 iulie 2000 care stabilește o alocație indicativă pentru fiecare stat membru cu privire la un număr de hectare, în scopul restructurării și conversiei podgoriilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului pentru anul de comercializare 2000-2001 (5).

(3)

În special, normele prevăd redirecționarea sumei alocate unui stat membru, dar care nu este cheltuită de acesta până la 30 iunie, către alte state membre care solicită această finanțare și care au folosit până la 30 iunie toată suma care le-a fost alocată. Normele prevăd, de asemenea, reducerea sumelor alocate statelor membre în anii financiari următori, atunci când statul membru în cauză nu a cheltuit suma alocată în anul financiar curent.

(4)

În timpul primului an de aplicare a sistemului de restructurare și conversie, unele state membre au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește instituirea și aplicarea sistemului. Aplicarea normelor prevăzute la articolele 16 și 17 ar duce la reduceri excesive ale sumelor disponibile pentru restructurare și conversie în statele membre respective în anul financiar curent și în cel viitor. În alte state membre dificultățile au fost mai puțin drastice, prin urmare statele membre nu vor putea să cheltuiască întreaga alocație până la 30 iunie, dar ele ar trebui să o facă până la 15 octombrie.

(5)

Prin urmare se recomandă, în mod provizoriu doar pentru anul financiar 2000-2001, să se diminueze aceste reduceri excesive prin acordarea posibilității de a redirecționa sumele necheltuite până la 30 iunie 2001 către statele membre care nu au folosit în întregime alocația până la acea dată, într-o limită corespunzătoare.

(6)	De asemenea, este recomandabil să se prevadă în mod provizoriu pentru anul financiar 2000-2001, posibilitatea de a redirecționa sumele necheltuite până la 30 iunie 2001 către statele membre care au cheltuit o parte semnificativă a alocației lor, în limita alocației inițiale a acestora.

(7)	Pentru ca statele membre să poată prezenta solicitările prevăzute de prezentul regulament, este necesar ca acesta să intre în vigoare până la 30 iunie.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru gestionarea vinurilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 se adaugă următorul alineat:

„(8) În ceea ce privește anul financiar 2000-2001:

(a)

un stat membru care comunică Comisiei, în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (a), o sumă mai mică de 75 % din alocația financiară acordată statului membru respectiv prin Decizia 2000/503/CE (6) a Comisiei, poate înainta Comisiei, până la 30 iunie, o cerere de finanțare suplimentară a sumelor în anul financiar 2000-2001, pe lângă suma notificată Comisiei în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (a);

(b)

se acceptă cererea înaintată de către un stat membru în conformitate cu litera (a) din prezentul alineat în măsura în care valoarea sumei acceptate și a celei notificate conform articolului 16 alineatul (1) litera (a) nu depășește 75 % din suma totală alocată statului membru respectiv prin Decizia 2000/503/CE. În cel mai scurt tip după 30 iunie, Comisia comunică statelor membre în ce măsură pot fi acceptate cererile;

(c)

un stat membru care notifică Comisiei în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (a) o sumă de cel puțin 75 % din alocația financiară acordată statului membru respectiv prin Decizia 2000/503/CE, dar mai mică decât totalul alocației respective, poate înainta Comisiei, până la 30 iunie, o cerere de finanțare suplimentară în anul financiar 2000-2001, pe lângă suma notificată Comisiei în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (a);

(d)

se acceptă cererea înaintată de către un stat membru în conformitate cu litera (c) din prezentul alineat în măsura în care suma acceptată și suma notificată în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (a) nu depășesc suma totală alocată statului membru respectiv prin Decizia 2000/503/CE. În cel mai scurt timp după 30 iunie, Comisia comunică statelor membre în ce măsură pot fi acceptate cererile;

(e)

prin derogare de la alineatul (2), cererile înaintate de către statele membre în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (b) sunt acceptate în mod proporțional, utilizându-se suma disponibilă după ce s-a scăzut din suma totală alocată statelor membre prin Decizia 2000/503/CE, pentru toate statele membre, totalul sumelor notificate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (a) și totalul sumelor acceptate conform literelor (b) și (d) din prezentul alineat. În cel mai scurt timp după 30 iunie, Comisia comunică statelor membre în ce măsură pot fi acceptate cererile.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 179, 14.7.1999, p. 1.

(3) JO L 143, 16.6.2000, p. 1.

(4) JO L 113, 24.4.2001, p. 4.

(5) JO L 201, 9.8.2000, p. 4.

(6) JO L 201, 9.8.2000, p. 4.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1271

L 175/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1271/2001 AL COMISIEI

din 27 iunie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1443/98 de stabilire a bilanțului de aprovizionare a insulelor Canare cu produse din sectorul orezului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 al Consiliului din 15 iunie 1992 privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Canare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (2), în special articolul 3 alineatul (4),

întrucât:

(1)	Normele comune de aplicare a regimului specific de aprovizionare a Insulelor Canare cu anumite produse agricole au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2790/94 al Comisiei (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1620/1999 (4).

(2)

În sensul aplicării dispozițiilor articolului 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92, este necesară întocmirea bilanțului estimativ de aprovizionare a Insulelor Canare cu produse din sectorul orezului. Acest bilanț trebuie întocmit în funcție de nevoile acestei regiuni. Prin urmare, anexa la Regulamentul (CE) nr. 1443/98 al Comisiei (5), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1359/2000 (6), trebuie înlocuită cu anexa la prezentul regulament.

(3)	În așteptarea intrării în vigoare a reformei regimului specific de aprovizionare și pentru a nu întrerupe punerea în aplicare a regimului specific de aprovizionare în vigoare, este necesar să se stabilească bilanțul de aprovizionare pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 31 decembrie 2001.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a cerealelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1443/98 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 173, 27.6.1992, p. 13.

(3) JO L 296, 17.11.1994, p. 23.

(4) JO L 192, 24.7.1999, p. 19.

(5) JO L 191, 7.7.1998, p. 43.

(6) JO L 155, 28.6.2000, p. 41.

ANEXĂ

BILANȚ DE APROVIZIONARE A INSULELOR CANARE CU OREZ PENTRU PERIOADA DE COMERCIALIZARE CUPRINSĂ ÎNTRE 1 IULIE 2001 ȘI 31 DECEMBRIE 2001

(în tone)
Produs (Cod NC)		Insulele Canare
Orez albit	1006 30	6 500
Brizură de orez	1006 40	1 300

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1274

L 175/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1274/2001 AL COMISIEI

din 27 iunie 2001

de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2001 al Comisiei (2), în special articolele 6, 7 și 8,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite progresiv pentru toate substanțele farmacologic active care sunt utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(2)

Limitele maxime ale reziduurilor ar trebui stabilite numai după examinarea în cadrul Comitetului pentru medicamentele de uz veterinar a tuturor informațiilor relevante privind siguranța reziduurilor de substanțe vizate pentru consumatorul de alimente de origine animală și impactul reziduurilor asupra prelucrării industriale a produselor alimentare.

(3)

La stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar din alimentele de origine animală este necesară precizarea speciei de animale în care pot exista reziduuri, nivelurile care se pot regăsi în fiecare țesut de carne relevant obținut de la animalul tratat (țesutul țintă) și natura reziduului relevant pentru monitorizarea reziduurilor (reziduu marker).

(4)

În scopul controlării reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească de obicei pentru țesuturile țintă de ficat și rinichi. Întrucât ficatul și rinichii sunt totuși îndepărtați frecvent din carcasele comercializate internațional și ar trebui, așadar, să se stabilească întotdeauna limitele maxime ale reziduurilor pentru țesutul muscular sau adipos.

(5)	În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării pentru păsările ouătoare, animalele cu lactație sau albinele melifere, trebuie să se stabilească și limitele maxime ale reziduurilor pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Meloxicam și tilmicosin ar trebui introduse în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)

Înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să se prevadă o perioadă adecvată pentru a le permite statelor membre să facă adaptările necesare autorizațiilor de introducere pe piață a medicamentelor de uz veterinar respective, acordate în conformitate cu Directiva 81/851/CEE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/37/CE a Comisiei (4), în scopul luării în considerare a dispozițiilor prezentului regulament.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 iunie 2001.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(2) JO L 118, 27.4.2001, p. 6.

(3) JO L 317, 6.11.1981, p. 1.

(4) JO L 139, 10.6.2000, p. 25.

ANEXĂ

A. Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

1. Agenți antiinfecțioși

1.2. Antibiotice

1.2.4. Macrolide

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Tilmicosin	Tilmicosin	Curcan	75 μg/kg	Mușchi
			75 μg/kg	Piele și grăsime
			1 000 μg/kg	Ficat
			250 μg/kg	Rinichi”

4. Agenți antiinflamatori

4.1. Agenți nesteroidali antiinflamatori

4.1.4. Derivate oxicam

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Meloxicam	Meloxicam	Porcine	20 μg/kg	Mușchi
			65 μg/kg	Ficat
			65 μg/kg	Rinichi”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001L0047

L 175/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2001/47/CE A COMISIEI

din 25 iunie 2001

de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, prin includerea substanței active Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE (denumită în continuare „directiva”), Belgia a primit la 18 mai 1994 o cerere din partea firmei Thermo Trilogy Corporation (denumită în continuare „solicitantul”) de includere a substanței active Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) în anexa I la directivă.

(2)

În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din directivă, Comisia a confirmat, prin Decizia 97/164/CE (3), că dosarul prezentat pentru Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) poate fi considerat ca îndeplinind, în principiu, cerințele de date și informații prevăzute la anexa II și, în cazul unui produs fitosanitar conținând această substanță activă, pe cele din anexa III la directivă.

(3)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directivă, în anexa I trebuie să fie inclusă o substanță activă pentru o perioadă de cel mult 10 ani, dacă se anticipează că utilizarea sau reziduurile produselor fitosanitare care conțin substanța activă respectivă nu vor avea nici efecte nocive asupra sănătății oamenilor sau a animalelor sau asupra apei freatice și nici o influență inacceptabilă asupra mediului înconjurător.

(4)

În cazul Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) s-au evaluat efectele acesteia asupra sănătății oamenilor și asupra mediului înconjurător, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 6 alineatele (2) și (4) din directivă, în ceea ce privește utilizările propuse de solicitant. La 9 decembrie 1997, Belgia, în calitatea sa de stat membru raportor desemnat, a prezentat Comisiei proiectul raportului de evaluare respectiv.

(5)

Proiectul raportului de evaluare a fost revizuit de statele membre și de Comisie, în cadrul Comitetului fitosanitar permanent. Procesul de revizuire a fost finalizat la 27 aprilie 2001, sub forma raportului de revizuire al Comisiei pentru Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874). Dacă acest raport de revizuire trebuie să fie actualizat pentru luarea în considerare a evoluțiilor tehnico-științifice, condițiile pentru includerea DPX KE 459 Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) în anexa I la directivă ar trebui să fie modificate conform directivei.

(6)	Dosarul și informațiile în urma revizuirii substanței Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) au fost de asemenea prezentate spre avizare Comitetului științific fitosanitar, la 16 decembrie 1999. Comitetul a emis avizul la 30 noiembrie 2000 (4).

(7)

În urma diverselor examinări efectuate se poate anticipa că produsele fitosanitare care conțin substanța activă în cauză pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din directivă, în special în ceea ce privește utilizările care au fost examinate și detaliate în raportul de revizuire al Comisiei. În consecință, substanța activă în cauză trebuie să fie inclusă în anexa I pentru a exista garanția că în toate statele membre autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin substanța activă respectivă sunt acordate conform dispozițiilor directivei menționate.

(8)

După includere, este necesară prevederea unei perioade de timp rezonabile pentru a permite statelor membre să pună în aplicare dispozițiile Directivei privind produsele fitosanitare care conțin substanța Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) și în special să revizuiască autorizațiile provizorii existente sau să acorde noi autorizații, în conformitate cu dispozițiile directivei, până la încheierea acestei perioade. De asemenea, este posibil ca pentru produsele fitosanitare care conțin Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) și alte substanțe active incluse în anexa I să fie necesară o perioadă de timp mai îndelungată.

(9)

Având în vedere că nu s-au adoptat încă principii uniforme pentru microorganisme, este indicat ca statele membre să aplice dispozițiile generale de la articolul 4 din directivă privind acordarea autorizațiilor. Este de asemenea indicat ca, după adoptarea principiilor uniforme, statele membre să aibă la dispoziție o perioadă de timp rezonabilă pentru reevaluarea autorizațiilor acordate, în temeiul principiilor uniforme, după adoptarea acestora.

(10)	În consecință, statele membre trebuie să păstreze sau să pună la dispoziție raportul de revizuire finalizat (cu excepția informațiilor confidențiale, în sensul articolului 14 din directivă), spre consultare de către părțile interesate.

(11)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar, emis la 27 aprilie 2001,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Tabelul din anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în scopul includerii substanței Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874), în conformitate cu anexa de mai jos.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Cu toate acestea, în ceea ce privește revizuirea autorizațiilor provizorii existente acordate în temeiul raportului de revizuire, acestea se retrag și, după caz, se înlocuiesc cu o autorizație definitivă, până la 30 noiembrie 2002.

(3) Cu toate acestea, în ceea ce privește aplicarea principiilor uniforme, statele membre reexaminează autorizațiile acordate în cel mai scurt timp posibil după adoptarea lor, în termen de cel mult 12 luni de la data adoptării acestor principii.

(4) Cu toate acestea, în cazul produselor fitosanitare care conțin Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) împreună cu o altă substanță activă prevăzută la anexa I la Directiva 91/414/CEE, se prelungește perioada prevăzută la alineatul (1) deoarece dispozițiile directivei de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE prevăd o perioadă mai îndelungată de punere în aplicare, în scopul includerii celeilalte substanțe active în anexă.

(5) Statele membre păstrează sau pun la dispoziție, în urma unei solicitări precise, raportul de revizuire privind substanța Paecilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874) (cu excepția informațiilor confidențiale, în sensul articolului 14 al directivei) spre consultare de către părțile interesate.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 iulie 2001.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 113, 24.4.2001, p. 5

(3) JO L 64, 5.3.1997, p. 17.

(4) Avizul Comitetului științific pentru plante privind evaluarea Paecilomyces fumosoroseus, în contextul Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare. SCP/PAECIL/002, data finală 11 decembrie 2000.

ANEXĂ

POZIȚIA CARE TREBUIE INTRODUSĂ ÎN TABELUL DE LA ANEXA I LA DIRECTIVA 91/414/CEE

Nr.

Denumire comună și identificare

Denumire IUPAC

Puritate

Data intrării în vigoare

Expirarea termenului de includere

Dispoziții speciale

Paecilomyces fumosoroseus

(Tulpina Apopka 97, PFR 97 sau CG 170, ATCC20874)

Nu este cazul

Absența metaboliților secundari trebuie verificată în fiecare bulion de fermentare, de către HPLC.

1 iulie 2001

30 iunie 2011

Se poate autoriza doar utilizarea ca insecticid.

Fiecare bulion de fermentare trebuie să fie verificat de către HLPC, pentru a se asigura că nu sunt prezenți metaboliți secundari.

Data la care Comitetul permanent fitosanitar a finalizat raportul de revizuire: 27 aprilie 2001.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1282

L 176/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1282/2001 AL COMISIEI

din 28 iunie 2001

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește strângerea de informații pentru identificarea produselor vinicole și pentru monitorizarea pieței vitivinicole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1623/2000

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede că producătorii de struguri pentru vinificație și producătorii de must și vin trebuie să facă declarații referitoare la recoltă cu privire la cea mai recentă recoltă și că producătorii de vin și must și operatorii comerciali, alții decât detailiștii, trebuie sa își declare stocurile în fiecare an.

(2)	Articolul respectiv prevede că statele membre pot să solicite vânzătorilor de struguri să declare, de asemenea, cantitățile de struguri comercializate.

(3)

Pentru a facilita operațiunile de gestionare a pieței ar trebui să se stabilească un termen până la care să se prezinte declarațiile. Având în vedere că recoltarea are loc la termene diferite în fiecare stat membru, termenele finale pentru prezentarea declarațiilor de către producători ar trebui eșalonate. De asemenea, ar trebui să se prevadă ca operatorii economici care comercializează produse vinicole înainte de datele specificate pentru declarații să prezinte aceste declarații.

(4)

Cu toate acestea, producătorii care pot furniza toate informațiile necesare cerute printr-o singură declarație referitoare la producția vinicolă nu trebuie să întocmească două declarații. Producătorii foarte mici pot fi scutiți de prezentarea declarațiilor, întrucât producția totală a acestora reprezintă un procent foarte mic din producția comunitară.

(5)

Pentru a facilita aplicarea prezentului regulament, datele ce trebuie furnizate în declarații ar trebui menționate aici în formă de tabel, iar statelor membre ar trebui să li se permită să hotărască asupra formei în care operatorii urmează să le furnizeze. Ar trebui să se prevadă, de asemenea, ca termenele la care statele membre trebuie să centralizeze și să prezinte Comisiei datele pe care le-au colectat și modul în care trebuie înaintate datele.

(6)	Categoria „alte vinuri” ar trebui definită conform clasificării soiurilor de viță de vie care pot fi cultivate în Comunitate, stabilite de către statele membre în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(7)

Informațiile referitoare la suprafețe ar putea fi imprecise în cazul în care declaranții nu au la dispoziție mijloacele corespunzătoare de verificare. Prin urmare, în asemenea cazuri ar trebui să se prevadă sancțiuni care să varieze în funcție de seriozitatea inexactităților din declarațiile prezentate.

(8)	Sancțiunile trebuie să asigure un grad de proporționalitate suficient în ceea ce privește declarațiile în care s-au descoperit omisiuni sau erori înaintate de producătorii vinicoli. Astfel, sancțiunile ar trebui să difere în funcție de corecțiile aduse declarațiilor.

(9)

Declarațiile de recoltă și stoc prezentate de diferitele părți interesate sunt în prezent singurele mijloace prin care se pot cunoaște corect cantitățile de vin produs și stocurile de vin. Prin urmare, ar trebui să se adopte măsurile corespunzătoare pentru a garanta că părțile în cauză prezintă declarațiile, iar acestea din urmă sunt complete și corecte, fixându-se sancțiuni în cazurile în care nu se prezintă declarațiile sau sunt false ori incomplete la data prezentării. Pentru a facilita procesarea datelor privind declarațiile, fiecare declarație prezentată unei unități administrative competente ar trebui abordată separat de oricare alte declarații pe care același producător ar fi putut să le prezinte la alte unități administrative dintr-un stat membru.

(10)

Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 (3) al Consiliului, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1631/98 (4), prevede instituirea unui registru comunitar al plantațiilor de viță de vie. Statelor membre cu un registru complet ar trebui să li se permită să folosească anumite date din registrul respectiv, în cazul în care acestea nu sunt furnizate în declarații.

(11)

Este necesar să se pună la dispoziție unele informații privind piața vitivinicolă pentru a se asigura că aceasta poate fi verificată. În afară de datele furnizate în rezumatele diferitelor declarații, sunt esențiale informațiile privind oferta de vin, utilizarea acesteia și prețurile practicate. Prin urmare, ar trebui să se ceară statelor membre să colecteze aceste informații și să le transmită Comisiei la anumite date fixe.

(12)	În această privință trebuie amintit că, pentru a asigura o verificare eficientă a pieței și a permite realizarea în timp util a unor previziuni bugetare fiabile, este necesar să se respecte datele specificate pentru transmiterea informațiilor.

(13)

Pentru a asigura consecvența necesară între sancțiunile prevăzute de prezentul regulament și cele stabilite în același scop de Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 (5) al Comisiei, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 545/2001 (6), regulamentul respectiv ar trebui modificat și sancțiunile adaptate în mod corespunzător.

(14)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a vinurilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind strângerea de informații pentru identificarea produselor vinicole și pentru verificarea pieței vitivinicole sunt cele stabilite de prezentul regulament.

CAPITOLUL I

Declarațiile de recoltă

Articolul 2

(1) Persoanele fizice sau juridice sau asociațiile de astfel de persoane care recoltează struguri, denumite în continuare „viticultori”, prezintă în fiecare an autorităților competente din statele membre o declarație de recoltă pentru unitatea administrativă respectivă, care conține cel puțin informațiile menționate în tabelul A și, dacă este cazul, în tabelul B din anexa la prezentul regulament.

Statele membre pot autoriza prezentarea unei declarații pentru fiecare exploatație.

(2) Următorii nu sunt obligați să prezinte o declarație:

(a)	viticultorii a căror producție totală de struguri este destinată consumului în stare neprelucrată sau este destinată uscării sau transformării directe în suc de struguri;

(b)	viticultorii ale căror exploatații cuprind mai puțin de 10 acri de suprafață cultivată cu viță de vie, a căror recoltă sau parte a acesteia nu a fost și nu va fi comercializată sub nici o formă;

(c)

viticultorii ale căror exploatații cuprind mai puțin de 10 acri de suprafață cultivată cu viță de vie și care livrează întreaga recoltă cooperativei sau asociației vinicole căreia îi aparțin sau cu care sunt asociați. În acest caz, viticultorii trebuie să prezinte cooperativei sau asociației vinicole o declarație în care să se menționeze:

(i)	numele, prenumele și adresa cultivatorului;

(ii)	cantitatea de struguri livrată;

(iii)

mărimea și amplasarea suprafețelor cultivate cu viță de vie.

Cooperativa sau asociația vinicolă verifică exactitatea datelor conținute de această declarație în raport cu informațiile pe care le deține.

(3) Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf din alineatul (1) și fără a aduce atingere obligațiilor care rezultă din articolul 4, statele membre pot scuti de la obligația de a prezenta declarații:

(a)	viticultorii care își procesează singuri toată recolta de struguri în vin sau o dau spre procesare în numele lor;

(b)	viticultorii care sunt asociați cu sau aparțin unei cooperative sau unei asociații vinicole care livrează întreaga recoltă cooperativei sau asociației vinicole respective sub formă de struguri și/sau must, inclusiv viticultorii menționați în articolul 4 alineatul (4).

Articolul 3

Suprafața care trebuie introdusă în declarația menționată în articolul 2 este suprafața cultivată cu viță de vie aflată în producție în unitatea administrativă indicată de statul membru.

CAPITOLUL II

Declarații privind producția, tratarea și/sau comercializarea

Articolul 4

(1) Persoanele fizice sau juridice sau asociațiile de persoane, inclusiv cooperativele vinicole, care, din recolta anului curent, au produs vin și/sau dețin, la datele menționate în articolul 11 alineatul (1), alte produse decât vinul, înaintează anual o declarație de producție care să conțină cel puțin informațiile menționate în tabelul C din anexă, unei autorități competente desemnate de statul membru respectiv.

(2) Statele membre pot stabili ca persoanele fizice sau juridice sau asociațiile de persoane, inclusiv cooperativele vinicole, care, înainte de datele indicate în articolul 11 alineatul (1), au tratat și/sau comercializat produse înainte de încheierea procesului de vinificație pentru anul viticol curent, să înainteze autorităților competente o declarație privind tratarea și/sau comercializarea care să conțină cel puțin informațiile prevăzute în tabelul C.

(3) Viticultorii menționați în articolul 2 alineatul (2) și producătorii care obțin prin vinificare în unitatea proprie a produselor cumpărate, o cantitate mai mică de 10 hectolitri de vin care nu a fost și nu va fi comercializată sub nici o formă, nu trebuie să prezinte o declarație privind producția sau, dacă este cazul, privind tratarea sau comercializarea.

(4) Exceptarea de la obligația de a prezenta o declarație privind producția este acordată, de asemenea, viticultorilor ce aparțin de o cooperativă ori sunt asociați unei cooperative vinicole căreia i se cere să prezinte o declarație, care își livrează producția de struguri acelei cooperative vinicole, dar își rezervă dreptul de a obține prin vinificare o cantitate de vin mai mică de 10 hectolitri pentru consum în familiile lor.

(5) În cazul persoanelor fizice sau juridice sau asociațiilor de astfel de persoane care comercializează produse înainte de încheierea procesului de vinificație, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că producătorii care trebuie să înainteze declarații sunt capabili să obțină diferitele date pe care sunt obligați să le ofere în declarații.

Articolul 5

Prin derogare de la articolul 4, statele membre, care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) 2392/86, au instituit un registru al plantațiilor de viță de vie actualizat anual sau un instrument de control administrativ similar, pot scuti persoanele fizice sau juridice sau asociațiile de persoane sau viticultorii menționați în articolul respectiv de la obligația de a declara suprafața.

În astfel de cazuri, autoritățile competente din statele membre completează declarațiile menționate în articolul respectiv, indicând suprafața pe baza datelor din registru.

CAPITOLUL III

Declarațiile de stoc

Articolul 6

(1) În fiecare an, persoanele fizice sau juridice sau asociațiile de persoane, altele decât consumatorii particulari și detailiștii, declară autorităților competente din statele membre stocurile de must de struguri, must concentrat de struguri, must de struguri concentrat rectificat și vin, deținute de aceștia la 31 iulie. În ceea ce privește produsele vinicole comunitare, declarațiile respective nu includ produsele obținute din struguri recoltați în același an calendaristic.

Cu toate acestea, în cazul în care producția de vin anuală nu depășește 25 000 hectolitri, statele membre pot scuti comercianții, alții decât detailiștii care dețin stocuri mici, de la obligația de a face declarațiile prevăzute în primul paragraf, în cazul în care autoritățile competente sunt în măsură să furnizeze Comisiei o evaluare statistică a stocurilor existente într-un stat membru.

(2) „Detailist” în sensul alineatului (1) înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau asociație de persoane a căror activitate economică include vânzarea vinului în cantități mici direct la consumator, cu excepția celor care utilizează crame specializate pentru stocarea și manevrarea vinului în cantități mari.

Cantitățile menționate în primul paragraf se stabilesc de fiecare stat membru având în vedere în special caracteristicile speciale ale comerțului și distribuției.

(3) Declarația prevăzută la alineatul (1) conține cel puțin informațiile menționate în tabelul D din anexa la prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune

Articolul 7

(1) Statele membre întocmesc modelele de formulare pentru diferitele declarații și garantează că aceste formulare conțin cel puțin punctele specificate în tabelele A, B, C și D din anexă.

Formularele menționate anterior nu trebuie să cuprindă o trimitere explicită la suprafață, dacă statul membru poate să o determine cu precizie din celelalte informații conținute în declarație, de exemplu suprafața de producție și recolta totală a exploatației, sau în registrul plantațiilor de viță de vie.

Informațiile conținute în declarațiile menționate în primul paragraf se centralizează la nivel național.

Statele membre adoptă orice măsuri de control necesare pentru a asigura exactitatea declarațiilor.

Statele membre notifică măsurile respective Comisiei și transmit modelul de formulare întocmite în temeiul primului paragraf.

(2) Statele membre a căror suprafață cultivată cu viță de vie nu depășește 100 ha și care dețin:

—	o parte din informațiile ce trebuie să apară în declarațiile menționate în capitolele I și II din alte documente administrative pot să nu completeze declarațiile cu privire la acest aspect;

—	toate informațiile care trebuie să apară în declarațiile menționate în capitolele I și II din alte documente administrative pot să scutească operatorii de la obligația de a prezenta declarații.

Statele membre în care titlul II capitolele I și II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu se aplică în temeiul articolului 21 din regulamentul respectiv și care dețin:

—	o parte din informațiile ce trebuie să apară în declarațiile menționate în capitolul III din alte documente administrative, pot să nu completeze declarațiile cu privire la acest aspect;

—	toate informațiile care trebuie să apară în declarațiile menționate în capitolul III din alte documente administrative, pot să scutească operatorii de la obligația de a prezenta declarațiile respective.

Articolul 8

În vederea înțelegerii declarațiilor menționate în articolele 2 și 4, „alte vinuri” înseamnă vinuri obținute din soiurile de struguri menționate în clasificarea soiurilor de viță de vie, elaborată de statele membre în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, pentru aceeași unitate administrativă, atât soiurile de struguri pentru vinificație, cât și, dacă este cazul, soiurile de struguri de masă, cele destinate producției de struguri uscați sau cele destinate producției de rachiu din vin.

Cu toate acestea, în scopul declarației menționate în articolul 4, „alte vinuri” în sensul primului paragraf nu înseamnă decât vinuri destinate producției de rachiu din vin cu denumire de origine controlată sau vinuri pentru distilare obligatorie menționate în articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

Articolul 9

Cantitățile de produse care trebuie să fie introduse în declarațiile menționate în articolele 2, 4 și 6 se exprimă în hectolitri de vin. Cantitățile de must concentrat de struguri și must concentrat rectificat de struguri introduse în declarațiile prevăzute în articolul 4 se exprimă în hectolitri din aceste produse.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă ca respectivele cantități din declarațiile menționate în articolul 2 urmează să fie exprimate mai degrabă în chintale decât în hectolitri.

Pentru a transforma cantitățile de produse, altele decât vinul, în hectolitri de vin, statele membre pot stabili coeficienți care să difere în funcție de criteriile obiective diverse care au un impact asupra transformării. Statele membre comunică acești coeficienți Comisiei împreună cu sinteza prevăzută la articolul 14.

Cantitatea de vin ce trebuie introdusă în declarațiile de producție prevăzute la articolul 4 este cantitatea totală obținută la încheierea principalei fermentații alcoolice, inclusiv drojdia de vin.

Articolul 10

Prezentul regulament nu afectează nici una din dispozițiile statelor membre privind declarațiile referitoare la recoltă, producție, tratare și/sau comercializare sau la stoc, care prevăd furnizarea unor informații mai detaliate, în special prin cuprinderea unui număr mai mare de persoane decât cel prevăzut la articolele 2, 4 și 6.

Articolul 11

(1) Declarațiile menționate în articolele 2 și 4 se înaintează până la 10 decembrie cel târziu. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o dată sau date anterioare acesteia. Statele membre pot stabili, de asemenea, o dată la care cantitățile deținute sunt luate în considerare la întocmirea declarațiilor.

(2) Declarațiile menționate în articolul 6 se fac până la 10 septembrie cel târziu pentru cantitățile deținute la 31 iulie. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o dată sau date anterioare acesteia.

CAPITOLUL V

Sancțiuni

Articolul 12

Persoanele care au obligația de a depune declarații referitoare la recoltă, producție, tratament și/sau comercializare sau de stoc și care nu depun declarațiile respective până la datele menționate în articolul 11 nu se califică, exceptând cazurile de forță majoră, pentru măsurile prevăzute la articolele 24, 29, 30, 34 și 35 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pentru anul viticol în cauză sau pentru anul următor.

Cu toate acestea, depășirea termenelor indicate în primul paragraf cu cel mult cinci zile lucrătoare aduce cu sine o reducere de 15 % doar pentru sumele plătibile pentru anul viticol în cauză și o reducere de 30 % dacă termenele respective sunt depășite cu cel mult 10 zile lucrătoare.

Articolul 13

(1) Persoanele care au obligația să depună declarații de recoltă, producție, comercializare și/sau tratament sau de stoc, iar autoritățile competente din statele membre constată că declarațiile respective sunt incomplete sau inexacte, se pot califica pentru măsurile menționate în articolele 24, 29, 30, 34 și 35 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, numai în cazul în care detaliile lipsă ori inexacte nu sunt esențiale pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor respective.

(2) Cu excepția cazurilor de forță majoră, atunci când autoritățile competente din statele membre constată că declarațiile menționate în prezentul regulament sunt incomplete sau inexacte iar informațiile lipsă ori inexacte sunt esențiale pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor în cauză, statele membre aplică următoarele sancțiuni, indiferent de orice alte sancțiuni naționale aplicate:

(a)

în cazul măsurilor menționate în articolele 24, 34 și 35 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, ajutorul se reduce:

—	cu același procent cu care s-a făcut ajustarea cantității declarate, când ajustarea este de cel mult 5 %;

—	cu un procent dublu celui cu care s-a făcut ajustarea cantității declarate, când ajustarea este între 5 % și cel mult 20 %.

Nu se acordă aceast ajutor , nici ajutorul pentru anul viticol următor, atunci când ajustarea cantității declarate este mai mare de 20 %.

Atunci când eroarea detectată în declarație provine din informațiile furnizate de alți operatori și/sau asociați ale căror nume se introduc în documentele cerute iar declarantul nu poate verifica a priori informațiile respective, ajutorul se reduce doar cu procentul cu care s-a făcut ajustarea;

(b)

în cazul măsurilor menționate în articolele 29 și 30 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, atunci când vinul livrat pentru distilare nu a fost achitat încă, prețul ce urmează să fie plătit de către distilator producătorului declarant se reduce după cum urmează:

—	cu același procent cu care s-a făcut ajustarea volumului declarat, calculat în procente, când ajustarea este de cel mult 5 %;

—	cu un procent dublu celui cu care s-a făcut ajustarea volumului declarat, când ajustarea este între 5 % și cel mult 20 %.

Nu se plătesc nici aceste prețuri, nici cele pentru anul viticol următor, atunci când ajustarea cantității declarate este mai mare de 20 %.

Atunci când eroarea detectată în declarație provine din informațiile furnizate de către alți operatori și/sau asociați ale căror nume se introduc în documentele cerute iar declarantul nu poate verifica a priori informațiile respective, ajutorul se reduce doar cu procentul cu care s-a făcut ajustarea.

Autoritățile competente ajustează ajutorul ce urmează să fie plătită distilatorului proporțional cu prețul plătit producătorului.

(3) În cazul în care ajutorul menționat în alineatul (2) litera (a) a fost deja plătită, autoritățile competente recuperează partea din ajutorul plătit în plus, precum și dobânda la rata curentă în statul membru în cauză, de la data plății ajutorului până la recuperarea acesteia. Orice sumă plătită suplimentar sub formă de avans pentru ajutorul obținut în conformitate cu normele aplicabile în acest caz se restituie agenției competente, precum și dobânda la rata curentă în statul membru în cauză, de la data plății avansului până la recuperarea acestuia.

CAPITOLUL VI

Comunicările ce trebuie făcute de către statele membre

Articolul 14

Statele membre stabilesc la date ce permit prezentarea comunicărilor menționate în articolul 16:

(a)	o sinteză la nivel național a declarațiilor de producție prevăzute în articolul 4 și, dacă este cazul, coeficienții folosiți în transformarea cantităților de produse, altele decât vinul, din chintale în hectolitri de vin în diferitele regiuni de producție;

(b)	o sinteză la nivel național a declarațiilor de stoc prevăzute în articolul 6;

(c)	o estimare pentru anul viticol curent a volumului probabil de produse vinicole obținute pe propriul teritoriu;

(d)	o evaluare pentru anul viticol curent a acelor detalii ce permit estimarea ofertei de produse vinicole și a cantității utilizate pe propriul teritoriu;

(e)	un raport provizoriu privind anul viticol precedent și un raport final privind anul viticol anterior acestuia.

Articolul 15

(1) În vederea înregistrării prețurilor, statele membre, cu excepția celor în care titlul II capitolele I și II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu se aplică în temeiul articolului 21 din regulamentul respectiv, identifică suprafețele de producție formate de regiunile cultivate cu viță de vie unde producția are un caracter destul de uniform.

(2) Statele membre identifică piețele din fiecare suprafață unde urmează să se înregistreze prețurile.

(3) La 14 zile, se înregistrează, prin mijloacele corespunzătoare, prețurile vinurilor de masă roșii și albe fără mențiune geografică și cantitatea comercializată în acele piețe.

(4) Prețurile menționate anterior sunt prețurile pentru produse neambalate franco producător.

Articolul 16

(1) Statele membre transmit Comisiei:

(a)	până la 15 septembrie și 30 noiembrie din anul viticol curent, estimările, menționate în articolul 14 litera (c), privind cantitățile probabile de produse obținute pe propriul teritoriu;

(b)	până la 30 noiembrie, sinteza declarațiilor de stoc menționate în articolul 14 litera (c);

(c)	până la 30 noiembrie, evaluările, menționate în articolul 14 litera (d), ale detaliilor ce permit estimarea ofertei de produse vinicole și a cantității utilizate pe propriul teritoriu;

(d)	până la 15 noiembrie, raportul provizoriu pentru anul viticol precedent și până la 15 martie, raportul final pentru anul viticol anterior acestuia, menționate în articolul 14 litera (e). Rapoartele respective se trimit la Eurostat, Biroul Statistic al Comunităților Europene;

(e)	până la 15 februarie, sinteza declarațiilor de producție menționate în articolul 14 litera (a) sau un proiect al sintezei respective. Dacă se trimite un proiect, forma definitivă trebuie trimisă până la 15 aprilie.

Notificările prin poștă electronică se confirmă de către poștă prin confirmare de primire, ștampila poștei stând mărturie.

(2) Statele membre trimit Comisiei:

(a)

înainte de 1 august 2001:

—	demarcarea suprafețelor de producție stabilite;

—	producția estimată a regiunilor din respectivele suprafețe de producție, pentru cinci ani viticoli precedenți;

—	numele piețelor selectate în fiecare suprafață, unde urmează a fi înregistrate prețurile;

—	sistemul adoptat pentru înregistrarea prețurilor;

(b)	de la 1 august, din două în două săptămâni în ziua de marți, prețurile și cantitățile comercializate, precum și orice informații considerate utile pentru evaluarea evoluției pieței în suprafețele de producție;

(c)	orice modificare a datelor menționate la litera (a) prima și a treia liniuță.

CAPITOLUL VII

Dispoziții generale și finale

Articolul 17

Statele membre notifică Comisiei toate faptele noi importante care ar putea să schimbe substanțial evaluarea cantităților existente și a cantităților folosite, pe baza informațiilor definitive din anii anteriori.

Articolul 18

În afară de folosirea lor în scopuri statistice, datele din declarații se folosesc pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1493/1999. În special, datele privind clasificarea producției în vinuri de masă, vinuri DOC și alte vinuri determină drepturile și obligațiile producătorilor în temeiul regulamentului respectiv.

Articolul 19

Comisia garantează că informațiile primite în conformitate cu prezentul regulament se distribuie în mod corespunzător.

Articolul 20

Articolul 74 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1623/2000 se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Organismul de intervenție recuperează de la producător o sumă egală cu o parte din ajutor sau cu tot ajutorul plătit distilatorului, atunci când producătorul nu îndeplinește cerințele stabilite de normele comunitare privind operațiile de distilare în cauză, pentru unul din următoarele motive:

(a)	producătorul nu prezintă declarația referitoare la recoltă, producție ori stoc în intervalul de timp acordat. Suma ce trebuie recuperată se stabilește în conformitate cu normele stabilite în articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2001 (7) al Comisiei;

(b)

autoritățile competente din statele membre constată că una dintre declarațiile menționate la litera (a) este incompletă sau inexactă, atunci când datele lipsă ori inexacte sunt esențiale pentru aplicarea măsurilor în cauză.

Suma ce trebuie recuperată se stabilește în conformitate cu normele stabilite la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1282/2001;

(c)

nu sunt îndeplinite obligațiile stabilite la articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, în cazurile în care nerespectarea normelor este constatată sau notificată distilatorului după ce s-a efectuat plata prețului minim pe baza declarațiilor anterioare.

Se recuperează întreagul ajutor plătit distilatorului.

Articolul 21

Abrogări

Regulamentele (CEE) nr. 2396/84 (8) și (CE) nr. 1294/96 (9) ale Comisiei se abrogă.

Articolul 22

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 179, 14.7.1999, p. 1.

(2) JO L 328, 23.12.2000, p. 4.

(3) JO L 208, 31.7.1986, p. 1.

(4) JO L 210, 28.7.1998, p. 14.

(5) JO L 194, 31.7.2000, p. 45.

(6) JO L 81, 21.3.2001, p. 21.

(7) JO L 176, 29.6.2001, p. 14.”

(8) JO L 224, 21.8.1984, p. 14.

(9) JO L 166, 5.7.1996, p. 14.

ANEXĂ

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001R1285

L 176/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1285/2001 AL COMISIEI

din 28 iunie 2001

de respingere a listei de cereri de înregistrare a denumirilor comunicate în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2796/2000 al Comisiei (2), în special articolul 17,

întrucât:

(1)	Urmează să fie adoptată o decizie privind cele 314 cereri comunicate de Germania în conformitate cu articolul 17 alineatul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 privind înregistrarea „apelor minerale” ca denumiri de origine protejate.

(2)	În cazul a cel puțin 125 din aceste 314 cereri denumirile propuse nu sunt geografice și, în consecință, nu sunt „denumiri de origine”, în sensul articolului 2 litera (a) din regulamentul în cauză.

(3)

Articolul 2 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 permite, în anumite situații, să se considere denumiri de origine anumite denumiri tradiționale geografice sau negeografice. Această dispoziție, care constituie o excepție de la regulă, nu se poate aplica nici uneia din cele 125 de cereri de înregistrare, pentru că nu reiese în mod clar că denumirile propuse au fost atribuite tradițional unei anumite zone geografice. În consecință, aceste 125 de cereri nu pot fi înregistrate.

(4)

În cazul a 15 din cele 314 cereri comunicate de Germania în conformitate cu articolul 17 alineatul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 în scopul înregistrării „apelor minerale”, denumirile propuse sunt geografice, dar conțin „numere”, acestea permițând diferențierea „apelor minerale” cu aceeași denumire. Denumirile de origine care includ „numere” nu sunt acceptate, având în vedere că obiectivul regulamentului menționat îl constituie protejarea denumirilor exclusiv geografice. În consecință, aceste 15 cereri nu pot fi înregistrate.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru indicații geografice și denumiri de origine,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Cererile de înregistrare a denumirilor enumerate în anexa la prezentul regulament, comunicate în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, sunt respinse.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 208, 24.9.1992, p. 1.

(2) JO L 324, 21.12.2000, p. 25.

ANEXĂ

Apele minerale naturale și apele de izvor

GERMANIA

Adldorfer Dreibogen–Quelle (M2)

Adelheidquelle

Aegidiusbrunnen

Albertusquelle

Alosa

Alstertaler Mineralbrunnen

Alt-Bürger-Brunn

Andreas Quelle

Antonius-Quelle

Apollinaris

Apollo-Quelle

Aquella

Ariston Mineralwasser

Assindia-Quelle

Astra-Quelle

Augusta Victoria Quelle

Augustinus-Quelle

Bad Driburger Mineralquelle I

Badestädter Mineralquelle

Basinus Quelle

Brunnen III (Hunsrück-Quelle)

Burg-Quelle

Centgraf Stilles Mineralwasser

Centgraf-Brunnen

Dauner Heilquelle, Heilwasser aus der Dauner Quelle IV

Dauner Quelle I

Dauner Quelle II

Dauner Quelle III

Dillenius-Quelle

Drachenquelle

Dreikönigsquelle

Elisabethenquelle

Elisabethen-Quelle

Eltina-Quelle

Erwinaris Mineralbrunnen

Filippo Mineralsprudel

Florian-Quelle

Förstina Sprudel Urquelle

Fortis

Fortuna-Quelle

Fürstenbrunn

Fürstenquelle

Goldrausch-Brunnen

Graf Metternich Quelle

Graf Metternich Varus-Quelle

Graf Simeon Quelle

Granus-Quelle

Haranni Stille

Haranni-Quelle

Hassia Leicht

Hassia-Sprudel

Heerbach-Mineralbrunnen

Helenen-Quelle

Hella

Hellweg Quelle Mineralbrunnen

Henri-Klinkert-Brunenn

Herminenquelle

Herzog-Wigbert-Quelle

Hetalli Quelle

Hubertussprudel

Irisquelle

Jakobbrunnen

Jakobus

Johannis Quell

Johannisquelle

Johanniter Quelle

Josefsquelle

Kaiser-Quelle

Kastell-Mineralwasser

Kellerwald-Quelle 1

Kimi Quelle

Klosterquelle

König Otto-Sprudel

König-Ludwig-I-Quelle

Königsquell

Kronen Quelle (Moers)

Kronen-Quelle (Heilbronn)

Kronia-Quelle

Kronsteiner Felsenquelle

Krönungs-Quelle

Lahnsteiner I

Lahnsteiner II

Leopoldsquelle

Linden-Brunnen

Löwensprudel

Luisen-Brunnen

Magnus-Quelle

Marienquelle

Markusbrunnen

Martinybrunnen 3

Mephisto-Quelle

Mönchsbrunnen

Mühringer Schlossquelle III

Neue Otto-Quelle

Nordquell

Original Schloss-Quelle

Park-Brunnen

Prinzenquelle

Private Quelle Grüneberg I

PurBorn

Raffelberger Mineralbrunnen

Reginaris-Mineralwasser

Reinoldus-Brunnen

Reinsteiner Quelle

Residenz-Quelle

Retzmannbrunnen

Romanis-Quelle

Romina-Quelle

Sankt Martin

Saturn-Quelle

Schloss-Quelle I

Selters Mineralquelle I-VII a.d. Lahn

Seltina-Mineralbrunnen

Selzerbrunnen

Shop

Silvana Quelle

Sinnberger Quelle

St. Angari

St. Burghard

St. Conrad-Brunnen

St. Eligius-Quelle

St. Libori

Stadion

Stauferquelle

Steinbergquelle

Urbanus Mineralwasser

Victoria I

Victoria II

Vitrex-Mineralwasser

Vulkan-Quelle

Walita

Weisenbergerquelle

Wenden Quelle

Wernarzer Heilquelle

Werretaler

Wildsberg-Quelle

Wilhelmsthaler Mineralbrunnen

Wüteria Heiligenquelle Gemmingen (Bunnen 3)

Wüteria Schlossbrunnen Gemmingen (Bunnen 1)

Xaveri-Brunnen Adldorf (M1)

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32001L0049

L 176/61

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2001/49/CE A COMISIEI

din 28 iunie 2001

de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, prin includerea DPX KE 459 ca substanță activă (metil-flupirsulfuron)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/236/CE a Comisiei (2) și, în special, articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE (denumită în continuare „directivă”), la data de 26 octombrie 1995 Franța a primit o cerere de la Du Pont de Nemours SAS („solicitantul”) pentru includerea DPX KE 459 ca substanță activă (metil-flupirsulfuron) în anexa I la directivă.

(2)

În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din directivă, prin Decizia 97/164/CE a Comisiei (3) s-a stabilit că dosarul prezentat pentru metil-flupirsulfuron poate fi considerat ca satisfăcând, în principiu, datele și informațiile necesare în conformitate cu anexa II și, pentru un produs fitosanitar care conține această substanță activă, pe cele din anexa III la directivă.

(3)

Hotărând în calitate de stat membru raportor desemnat, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din directivă, Franța a evaluat efectele substanței metil-flupirsulfuron asupra sănătății publice și animale, precum și asupra mediului înconjurător, în privința utilizărilor propuse de solicitant. Franța a prezentat Comisiei proiectul său de raport de evaluare cu privire la substanță la data de 2 decembrie 1997.

(4)	Dosarul și informațiile obținute din examinarea metil-flupirsulfuron au fost prezentate și Comitetului științific pentru plante, pentru avizare, la data de 15 iulie 1999. Acest comitet și-a dat avizul la data de 20 noiembrie 2000 (4).

(5)

În lumina acestor examinări, se pare că produsele fitosanitare care conțin metil-flupirsulfuron pot fi considerate, în general, ca îndeplinind condițiile prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (3) din directivă, în special cu privire la utilizările care au fost examinate și detaliate în rapoartele de examinare ale Comisiei. Prin urmare, ar trebui ca această substanță să fie inclusă în anexa I la directivă, pentru a se asigura autorizarea produselor fitosanitare care conțin această substanță în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile directivei.

(6)

După includere, este necesar un termen acceptabil, pentru a permite statelor membre să pună în aplicare dispozițiile prezentei directive, în special pentru verificarea autorizațiilor provizorii acordate produselor fitosanitare care conțin metil-flupirsulfuron, care ar trebui înlocuite cu autorizații acordate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 91/414/CEE. Ar putea fi necesară o perioadă de timp mai îndelungată și pentru produsele fitosanitare care conțin metil-flupirsulfuron și alte substanțe active incluse în anexa I.

(7)

Statele membre au nevoie de raportul de examinare pentru punerea în aplicare în mod corespunzător a câtorva secțiuni din principiile uniforme stabilite în anexa VI la directivă, care se referă la evaluarea datelor prezentate în scopul includerii substanței active în anexa I la directivă. Ar trebui ca raportul de examinare finalizat (cu excepția informațiilor confidențiale în sensul articolului 14 din directivă) să fie disponibil sau pus la dispoziție de către statele membre spre consultare de către părțile interesate.

(8)	În cazul în care prezentul raport de examinare s-ar actualiza pentru a lua în considerare realizările științifice și tehnice, este necesară și modificarea condițiilor pentru includerea substanței metil-flupirsulfuron în anexa I la directivă, în conformitate cu dispozițiile directivei.

(9)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru sectorul fitosanitar emis la data de 27 aprilie 2001,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Tabelul din anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică prin includerea substanței DPX KE 459 (metil-flupirsulfuron), descrisă în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2001. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Cu toate acestea, în ceea ce privește revizuirea autorizațiilor provizorii acordate în lumina raportului de examinare și pentru punerea în aplicare a principiilor uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, autorizațiile provizorii se retrag și, după caz, se înlocuiesc cu autorizații definitive până la 30 noiembrie 2002. Cu toate acestea, pentru produsele fitosanitare care conțin DPX KE 459 (metil-flupirsulfuron) împreună cu o altă substanță activă care nu este inclusă încă în anexa I, termenul menționat anterior se prelungește, astfel încât să se prevadă o perioadă mai îndelungată pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute de directiva de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE, pentru includerea celeilalte substanțe în anexă.

Articolul 4

Statele membre pun la dispoziția tuturor celor interesați sau, la cerere, oferă spre consultare raportul de examinare pentru DPX KE (metil-flupirsulfuron) (cu excepția informațiilor confidențiale în sensul articolului 14 din directivă).

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare la data de 1 iulie 2001.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 164, 20.6.2001, p. 1.

(3) JO L 64, 5.3.1997, p. 7.

(4) Avizul Comitetului științific pentru plante cu privire la evaluarea substanței metil-flupirsulfuron în contextul Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare. SCP/FLUPYR/002, data finală 11 decembrie 2000.

ANEXĂ

SUBSTANȚĂ ACTIVĂ DE ADĂUGAT ÎN TABELUL DIN ANEXA I LA DIRECTIVA 91/414/CEE

Nr.

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrare în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

„DPX KE 459 (metil-flupirsulfuron)

Nr. CAS: 144740-54-5

Nr. CIPAC: 577

Sarea monosodică a 2-(4,6-dimetoxipirimidin-2-il-carba-moilsulfamoil)-6-triflurometil-nicotinatului

903 g/kg

1 iulie 2001

30 iunie 2011

Se pot autoriza numai utilizările ca erbicid.

La luarea deciziilor în conformitate cu principiile uniforme, statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită protecției apei freatice.

Data de definitivare a raportului de examinare de către Comitetul permanent pentru sectorul fitosanitar: 27 aprilie 2001.

(1) Detalii suplimentare cu privire la identitatea și specificația substanțelor active sunt prevăzute în raportul de examinare pentru DPX KE 459 (metil-flupirsulfuron) (5050/VI/97).”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101

32001R1318

L 177/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1318/2001 AL COMISIEI

din 29 iunie 2001

de adoptare a planului și de stabilire a ajutorului pentru aprovizionarea Insulelor Canare cu produse din sectorul ouălor și al cărnii de pasăre în temeiul reglementărilor prevăzute în articolele 2, 3 și 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 al Consiliului din 15 iunie 1992 privind măsurile specifice pentru Insulele Canare cu privire la anumite produse agricole (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (2), în special articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (4),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolele 2, 3 și 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92, trebuie să se stabilească pentru sectorul ouălor și al cărnii de pasăre și pentru anul de comercializare 2001/2002, pe de o parte, cantitățile de carne și ouă din planul de aprovizionare care beneficiază de o scutire de la taxa la importul din țările terțe sau de ajutoare pentru livrările provenite din restul Comunității, iar pe de altă parte, cantitățile de material de reproducere provenite din Comunitate care beneficiază de ajutor în vederea dezvoltării potențialului de producție în arhipelagul Insulelor Canare.

(2)

Trebuie stabilită valoarea ajutoarelor menționate mai sus pentru livrările în arhipelag, pe de o parte, de ouă și carne de pasăre și, pe de altă parte, de material de reproducere provenit din restul Comunității. Aceste ajutoare trebuie să fie stabilite luându-se în considerare, în special, costurile de aprovizionare de pe piața mondială, condițiile care rezultă din situarea geografică a arhipelagului și baza prețurilor actuale la exportul către țări terțe a animalelor sau a produselor respective.

(3)	Normele comune de punere în aplicare a regimului de aprovizionare a Insulelor Canare cu anumite produse agricole au fost stabilite în Regulamentul (CEE) nr. 2790/94 al Comisiei (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1620/1999 (4).

(4)	Până la intrarea în vigoare a reformei reglementărilor specifice de aprovizionare și pentru a se evita orice întrerupere în aplicarea programului specific de aprovizionare în vigoare, planul de aprovizionare se stabilește pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2001.

(5)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1601/92, programul de aprovizionare se aplică de la 1 iulie; întrucât dispozițiile prezentului regulament trebuie să intre în vigoare imediat.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestiune a cărnii de pasăre și a ouălor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92, cantitățile din planul de aprovizionare cu produse din sectorul ouălor și al cărnii de pasăre care beneficiază de o scutire de la taxele de import sau care beneficiază de ajutor comunitar pentru produsele provenite din restul Comunității sunt cele stabilite în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

(1) În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92, ajutorul pentru produsele incluse în planul de aprovizionare și care provin de pe piața comunitară este cea stabilită în anexa II la prezentul regulament.

(2) Produsele care beneficiază de ajutoare se menționează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei (5), în special sectoarele 8 și 9 din anexa la regulamentul în cauză.

Articolul 3

Ajutorul prevăzut în articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 pentru aprovizionarea Insulelor Canare cu materialul de reproducere pentru păsări domestice provenit din Comunitate, precum și numărul de pui și de ouă pentru incubație care beneficiază de acesta sunt cele stabilite în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 iunie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 173, 27.6.1992, p. 13.

(3) JO L 296, 17.11.1994, p. 23.

(4) JO L 192, 24.7.1999, p. 19.

(5) JO L 366, 24.12.1987, p. 1.

ANEXA I

Planul de aprovizionare pentru Insulele Canare privind produsele din sectorul cărnii de pasăre și al ouălor pentru perioada 1 iulie 2001 - 31 decembrie 2001

(tone)
Cod NC	Descrierea produselor	Cantitate (1)
ex 0207	Carne și măruntaie comestibile congelate din carne de pasăre de la poziția nr. 0105, cu excepția produselor de la subpoziția 0207 23.	18 600 (2)
ex 0408	Ouă de pasăre, fără coajă și gălbenușuri uscate de ouă uscate, cu sau fără zahăr adăugat ori alt îndulcitor, pentru consum uman	100

(1) Greutatea produsului.

(2) Din care 200 t pentru procesare și/sau ambalare.

ANEXA II

Valorile ajutoarelor acordate pentru produsele de pe piața comunitară

(EUR/100 kg)
Codul produsului	Valoarea ajutorului
020712109900	20
020712909190	20
020712909990	20
020714209900	5
020714609900	5
020714709190	5
020714709290	5
040811809100	30
040891809100	33
Notă: Codurile produselor și notele de subsol sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 3846/87.

ANEXA III

Aprovizionarea Insulelor Canare cu material de reproducere provenit din Comunitate pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2001 - pui și ouă de incubație

(EUR/100 unități)
Cod NC	Descrierea produselor	Număr	Ajutor
ex 0105 11	Pui din prima sau a doua generație (1)	50 000	1,0
ex 0407 00 19	Ouă de incubație pentru producerea de pui din prima sau a doua generație	50 000	1,0

(1) În conformitate cu definiția de la articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 2782/75 al Consiliului (JO L 282, 1.11.1975, p. 100).

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

106

32001R1322

L 177/52

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1322/2001 AL COMISIEI

din 29 iunie 2001

de modificare a anexelor I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2001 (2) al Comisiei, în special articolele 6, 7 și 8,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite progresiv pentru toate substanțele farmacologic active care sunt utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(2)

(3)

(4)

În scopul controlării reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească de obicei pentru țesuturile țintă de ficat și rinichi. Întrucât, ficatul și rinichii sunt totuși îndepărtați frecvent din carcasele comercializate internațional, ar trebui, așadar, să se stabilească întotdeauna limitele maxime ale reziduurilor pentru țesutul muscular sau adipos.

(5)	În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării pentru păsările ouătoare, animalele cu lactație sau albinele melifere, trebuie să se stabilească și limitele maxime ale reziduurilor pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Florfenicolul ar trebui introdus în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)	În scopul facilitării finalizării studiilor științifice, durata de valabilitate a limitelor maxime provizorii care au fost stabilite anterior în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 ar trebui prelungită pentru cefalonium, morantel și metamizol.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 iunie 2001.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(2) JO L 118, 27.4.2001, p. 6.

ANEXĂ

A. Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

1. Agenți antiinfecțioși

1.2. Antibiotice

1.2.5. Florfenicol și compuși înrudiți

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Florfenicol	Suma de florfenicol și metaboliții săi măsurați ca florfenicolamină	Pești osoși	1 000 μg/kg	Mușchi și piele în proporții naturale”

B. Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

1. Agenți antiinfecțioși

1.2. Antibiotice

1.2.4. Cefalosporine

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Cefalonium	Cefalonium	Bovine	10 μg/kg	Lapte	Limitele maxime provizorii ale reziduurilor expiră la data de 1.1.2003”

2. Agenți antiparazitari

2.1. Agenți cu acțiune asupra endoparaziților

2.1.3. Tetrahidropirimidine

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Morantel	Suma reziduurilor care pot fi hidrolizate în n-metil-1,3-propandiamină și exprimată ca echivalenți morantel	Bovine, ovine	100 μg/kg	Mușchi	Limitele maxime provizorii ale reziduurilor expiră la data de 1.7.2003”
			100 μg/kg	Grăsime
			800 μg/kg	Ficat
			200 μg/kg	Rinichi
			100 μg/kg	Lapte
		Porcine	100 μg/kg	Mușchi
			100 μg/kg	Piele și grăsime
			800 μg/kg	Ficat
			200 μg/kg	Rinichi

5. Agenți antiinflamatori

5.1. Agenți antiinflamatori nonsteroidieni

5.1.3. Derivați de pirazolonă

Substanța farmacologic activă	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Metamizol	4-metilaminoantipirină	Bovine, porcine, ecvidee	200 μg/kg	Mușchi	Limitele maxime provizorii ale reziduurilor expiră la data de 1.7.2003. Nu se utilizează la animale de la care se obține lapte destinat consumului uman.”
			200 μg/kg	Grăsime
			200 μg/kg	Ficat
			200 μg/kg	Rinichi

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

109

32001R1326

L 177/60

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1326/2001 AL COMISIEI

din 29 iunie 2001

de stabilire a măsurilor tranzitorii pentru a permite trecerea la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă și de modificare a anexelor VII și XI la respectivul regulament

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1248/2001 al Comisiei (2), în special articolul 23,

întrucât:

(1)

Articolele 7, 9 și 15-18 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilesc norme privind hrana pentru animale și impun restricții suplimentare pentru produsele provenite de la rumegătoare și comercializarea animalelor vii și a produselor de origine animală. Cerințele lor variază în funcție de clasificarea statutului ESB a statelor membre sau a țărilor terțe în cauză. Clasificarea în vederea determinării statutului ESB urmează să fie decisă în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001. Până în prezent, nu s-a luat nici o decizie pentru a plasa vreun stat membru sau vreo țară terță într-o categorie bazată pe noile dispoziții ale articolului 5. Dispozițiile regulamentului ar produce efecte depline de la 1 iulie 2001, dacă nu s-au adoptat măsuri tranzitorii în baza articolului 23. În absența deciziilor privind clasificarea, articolele 7, 9 și 15-18 nu se pot aplica: în consecință, sunt necesare măsuri tranzitorii.

(2)

Măsurile tranzitorii pentru anumite norme bazate pe clasificare, și anume cele privind materialul de risc specificat, sunt deja prevăzute la articolul 22, care prevede că ele se aplică cel puțin până la 1 ianuarie 2002 și încetează să se aplice de la data adoptării unei decizii privind clasificarea în conformitate cu articolul 5, dată de la care se aplică articolul 8, privind materialul de risc specificat. În interesul clarității, ar trebui să se aplice celorlalte articole bazate pe clasificare aceleași norme pentru trecerea de la regimul tranzitoriu la cel prevăzut de regulament.

(3)

Dispozițiile comunitare referitoare la encefalopatia spongiformă transmisibilă privind interdicțiile în materie de hrană pentru animale, în vigoare imediat anterior punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001, sunt stabilite de Decizia 2000/766/CE a Consiliului (3) cu privire la anumite măsuri de protecție referitoare la forme transmisibile de encefalopatie spongiformă și hrănirea animalelor cu proteine animale și Decizia 2001/9/CE a Comisiei (4), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2001/165/CE (5), cu privire la măsurile de control necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2000/766/CE. Decizia 2000/766/CE suspendă, cu câteva excepții, utilizarea proteinelor animale transformate în hrana pentru animalele de crescătorie până la 30 iunie 2001. Consiliul a concluzionat la 24 aprilie 2001 că perioada de aplicare a deciziei ar trebui extinsă. În consecință, ca o măsură de tranziție, această din urmă decizie trebuie modificată. Orice alte modificări ulterioare precum și eficiența măsurilor de control introduse de statele membre separat vor depinde de o decizie privind clasificarea statelor membre.

(4)

Dispozițiile comunitare referitoare la encefalopatia spongiformă transmisibilă privind introducerea pe piață și exportul de bovine vii și de anumite produse de origine animală bovină, în vigoare anterior punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001, sunt menționate în deciziile următoare sau au fost adoptate în temeiul acestora: Decizia 92/290/CEE a Comisiei din 14 mai 1992 privind anumite măsuri de protecție împotriva encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) cu privire la embrionii de bovine în Regatul Unit (6), Decizia 98/256/CE a Consiliului din 16 martie 1998 privind măsurile de urgență pentru protecția împotriva encefalopatiei spongiforme bovine, de modificare a Deciziei 94/474/CE și de abrogare a Deciziei 96/239/CE (7), Decizia 98/351/CE a Comisiei din 29 mai 1998 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Irlanda de Nord a produselor bovine conform programului de export de șepteluri autorizate în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Decizia 98/256/CE a Consiliului (8), Decizia 1999/514/CE a Comisiei din 23 iulie 1999 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Regatul Unit a produselor bovine conform programului de export bazat pe date în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Decizia 98/256/CE a Consiliului (9), Decizia 2000/345/CE a Comisiei din 22 mai 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Portugalia în Germania a anumitor produse în scopul incinerării în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Decizia 98/653/CE (10), Decizia 2000/371/CE a Comisiei din 6 iunie 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea de tauri de luptă din Portugalia în Franța în temeiul articolului 3 alineatul (7) din Decizia 98/653/CE (11), Decizia 2000/372/CE a Comisiei din 6 iunie 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea de tauri de luptă din Portugalia în Spania în temeiul articolului 3 alineatul (7) din Decizia 98/653/CE (12) și Decizia 2001/376/CE a Comisiei din 18 aprilie 2001 privind măsurile necesare ca urmare a apariției encefalopatiei spongiforme bovine în Portugalia și de punere în aplicare a unui program de export bazat pe date (13). În consecință, aceste decizii rămân în vigoare în timpul perioadei de tranziție.

(5)

Dispozițiile comunitare referitoare la encefalopatia spongiformă transmisibilă privind materialul cu risc specific, în vigoare anterior punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001, sunt menționate în Decizia 2000/418/CE a Comisiei din 29 iunie 2000 de reglementare a utilizării materialelor care prezintă riscuri în ceea ce privește encefalopatiile spongiforme transmisibile și de modificare a Deciziei 94/474/CE (14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/384/CE (15) sau au fost adoptate în temeiul acesteia. Această decizie a fost modificată în ceea ce privește coloana vertebrală a bovinelor, carnea separată mecanic și importul din țări terțe, după adoptarea de către Consiliu, la 12 februarie 2001, a Poziției sale comune (CE) nr. 8/2001 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (16). Anexa XI la respectivul regulament stabilește dispozițiile privind materialul cu risc specific care se aplică în perioada de tranziție. Secțiunea A din respectiva anexă ar trebui, în consecință, să fie actualizată pentru a introduce dispozițiile privind materialul cu risc specific adoptate de la adoptarea de către Consiliu a poziției sale comune.

(6)

Până se iau deciziile privind clasificarea pentru țările terțe și, ca măsură de precauție, este necesar să se prevadă ca măsurile de protecție minimale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 pentru importurile din toate țările terțe care sunt considerate indemne de ESB să se aplice la toate importurile de bovine vii, embrioni și ovule. De asemenea, îndepărtarea materialelor cu risc specific din produsele destinate alimentației umane și animale este singura și cea mai importantă măsură de protecție a sănătății publice. În consecință, este potrivit să se extindă, ca măsură tranzitorie, lista de produse reglementate de restricțiile la import în temeiul Deciziei 2000/418/CE, pentru a include toate produsele care conțin material de origine bovină, ovină sau caprină reglementat de certificatele de sănătate comunitare. Cu toate acestea, țările terțe care beneficiază de o derogare de la Decizia 2000/418/CE ar trebui să beneficieze și de o derogare de la această măsură tranzitorie. Pentru a respecta obligațiile internaționale conform Acordului Organizației Mondiale a Comerțului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, în special procedurile de notificare, ar trebui ca dispozițiile referitoare la import să nu se aplice înainte de data de 1 octombrie 2001.

(7)

Anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele de aplicare pentru măsurile care trebuie puse în aplicare după confirmarea prezenței EST. Aceste norme ar trebui actualizate pentru a reflecta dispozițiile tehnice de eradicare aplicate de statele membre, având în vedere avizul Comitetului științific director (SSC) referitor la sacrificarea vitelor în cadrul luptei împotriva ESB din 15 septembrie 2000. SSC a concluzionat în avizul său că „sacrificarea (totală) a animalelor din șeptel s-a dovedit deja eficientă prin eliminarea cazurilor altfel neidentificate, cât și prin prevenirea apariției de noi cazuri. Cu toate acestea, (…) același efect se poate obține în mare prin sacrificarea tuturor animalelor născute și/sau crescute în aceleași șepteluri din care provine cazul confirmat într-un termen de aproximativ 12 luni înainte și după data nașterii cazului diagnosticat (sacrificarea cohortei de nașteri)”. SSC a recomandat sacrificarea cel puțin a cohortei de nașteri ori de câte ori apare un caz de ESB domestică, indiferent de situația epidemiologică dominantă. În consecință, este necesar să se modifice în mod corespunzător dispozițiile detaliate de eradicare prin aplicarea sacrificării la nivelul întregului șeptel în mod opțional, în funcție de situația locală dominantă.

(8)

Din motive de claritate, ar trebui abrogate Decizia 94/474/CE a Comisiei din 27 iulie 1994 privind unele măsuri de protecție legate de encefalopatia spongiformă bovină și de abrogare a deciziilor 89/469/CEE și 90/200/CEE (17), Decizia 94/381/CE a Comisiei din 27 iunie 1994 privind anumite măsuri de protecție legate de encefalopatia spongiformă bovină și de hrănirea animalelor cu proteine derivate de la mamifere (18) și Decizia 2000/418/CE de reglementare a utilizării materialelor care prezintă riscuri în ceea ce privește encefalopatiile spongiforme transmisibile și de modificare a Deciziei 94/474/CE.

(9)	Comitetul permanent veterinar nu a emis un aviz; în consecință, Comisia a propus aceste măsuri Consiliului la 15 iunie 2001 în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, Consiliul trebuind să hotărască în termen de trei luni.

(10)	Cu toate acestea, Consiliul nu a adoptat măsurile și nici nu s-a opus propunerii și a decis la 19 iunie 2001 să nu își modifice poziția în respectivul termen.

(11)

În aceste condiții care ar trebui să țină seama de urgența punerii în aplicare a acestor măsuri, Parlamentul European fiind informat în conformitate cu dispozițiile Deciziei 1999/468/CE a Consiliului (19) și fără să se aducă atingere articolului 8 din respectiva decizie, aceste măsuri ar trebui adoptate de către Comisie fără întârziere,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prin măsuri tranzitorii de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 999/2001:

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 999/2001 prevăzute de anexa I la prezentul regulament nu se aplică unui stat membru sau unei țări terțe înainte de intrarea în vigoare a deciziei de determinare a statutului ESB al statului membru respectiv sau al țării terțe respective, adoptată în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001. Anexa XI secțiunea D se aplică statului membru sau țării terțe în cauză până la data menționată. Nici o astfel de decizie nu intră în vigoare înainte de 1 ianuarie 2002.

Articolul 7 alineatele (2), (3) și (4) nu se aplică unui stat membru până la intrarea în vigoare a deciziei de determinare a stării ESB a respectivului stat membru și până când dispozițiile comunitare privind hrănirea animalelor relevante pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile sunt efectiv aplicate în acest stat. Anexa XI secțiunea C se aplică statului membru în cauză până când se poate aplica în acest stat articolul 7 alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 2

(1) La articolul 4 din Decizia 2000/766/CE, alineatele al doilea și al treilea se elimină.

(2) Deciziile 94/381/CE, 94/474/CE și 2000/418/CE se abrogă.

Articolul 3

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1.	Textul din anexa VII se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

2.	Textul din anexa XI secțiunea A se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.

3.	Textul din anexa XI se completează cu textul din anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2001.

Cu toate acestea, dispozițiile din secțiunea A punctul 5 liniuțele 4-7, 9 și 10 și secțiunea D punctele 2 și 3 din anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, se aplică de la 1 octombrie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 29 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) JO L 173, 27.6.2001, p. 12.

(3) JO L 306, 7.12.2000, p. 32.

(4) JO L 2, 5.1.2001, p. 32.

(5) JO L 58, 28.2.2001, p. 43.

(6) JO L 152, 4.6.1992, p. 37.

(7) JO L 113, 15.4.1998, p. 32.

(8) JO L 157, 30.5.1998, p. 110.

(9) JO L 195, 28.7.1999, p. 42.

(10) JO L 121, 23.5.2000, p. 9.

(11) JO L 134, 7.6.2000, p. 34.

(12) JO L 134, 7.6.2000, p. 35.

(13) JO L 132, 15.5.2001, p. 17.

(14) JO L 158, 30.6.2000, p. 76.

(15) JO L 137, 19.5.2001, p. 29.

(16) JO C 88, 19.3.2001, p. 1.

(17) JO L 194, 29.7.1994, p. 96.

(18) JO L 172, 7.7.1994, p. 23.

(19) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

ANEXA I

—	Articolul 9 cu privire la anumite produse obținute de la rumegătoare;

—	Articolul 15 alineatul (1) cu privire la introducerea pe piață a animalelor vii, a materialului seminal, embrionilor și ovulelor lor;

—	Articolul 16 alineatele (2), (3), (4) și (6) cu privire la introducerea pe piață a produselor de origine animală;

—	Articolul 17 cu privire la certificatele de sănătate sau documentele comerciale referitoare la schimburi;

—	Articolul 18 cu privire la certificatele de sănătate referitoare la importuri;

—	Anexa VIII capitolul A (II) cu privire la introducerea pe piață a bovinelor vii în cadrul Comunităților;

—	Anexa VIII capitolul C cu privire la introducerea pe piață a produselor obținute de la bovine în cadrul Comunităților;

—	Anexa IX capitolele A, B, C, D, F și G cu privire la importul din țări terțe de bovine vii, produse de origine animală provenite de la bovine, embrioni și ovule de bovine și alte produse de origine animală provenite de la rumegătoare.

ANEXA II

„ANEXA VII

ERADICAREA ENCEFALOPATIEI SPONGIFORME TRANSMISIBILE

Ancheta prevăzută în articolul 13 alineatul (1) litera (b) trebuie să identifice:

(a)

în cazul bovinelor:

—	toate celelalte rumegătoare din exploatația animalului la care s-a confirmat boala;

—	în cazul în care boala a fost confirmată la o femelă, toți embrionii, ovulele și descendenții colectați sau născuți în termen de doi ani înainte sau după debutul clinic al bolii;

—	toate animalele din cohorta animalului la care s-a confirmat boala;

—	originea posibilă a bolii;

—	alte animale, embrioni sau ovule din exploatația animalului la care s-a confirmat boala sau din alte exploatații, care ar fi putut fi infectate cu agent EST sau expuse aceleiași surse de hrană pentru animale sau contaminare;

—	circulația hranei pentru animale potențial contaminate, a altor materiale sau oricăror mijloace de transmitere, care ar fi putut transmite agentul EST la sau de la exploatația în cauză;

(b)

în cazul ovinelor și caprinelor:

—	toate rumegătoarele altele decât ovine și caprine din exploatația animalului la care s-a confirmat boala;

—	în măsura în care se pot identifica, părinții, toți embrionii, ovulele și ultimul descendent al animalului la care s-a confirmat boala;

—	toate animalele din cohorta animalului, definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), la care s-a confirmat boala;

—	toate celelalte ovine și caprine din exploatația animalului la care s-a confirmat boala, pe lângă cele menționate la liniuțele a doua și a treia;

—	originea posibilă a bolii și identificarea celorlalte exploatații în care există animale, embrioni și ovule care au putut fi infectate cu agent EST sau expuse aceleiași surse de hrană pentru animale sau contaminare;

—	circulația hranei pentru animale potențial contaminate, a altor materiale sau oricăror mijloace de transmisie, care ar fi putut transmite agentul EST la sau de la exploatația în cauză.

Măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (c) cuprind cel puțin:

(a)

în cazul confirmării ESB la o bovină, uciderea și distrugerea completă a bovinelor și distrugerea embrionilor și ovulelor identificate în ancheta prevăzută la punctul 1 litera (a) prima, a doua și a treia liniuță. Statul membru poate decide să nu ucidă sau să nu distrugă toate bovinele din exploatația animalului la care s-a confirmat boala prevăzută la prima liniuță de la punctul 1 litera (a), în funcție de situația epidemiologică și de trasabilitatea animalelor din respectiva exploatație;

(b)	în cazul confirmării ESB la o ovină sau caprină, uciderea și distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate în ancheta prevăzută la punctul 1 litera (b) a doua până la a șasea liniuță.”

ANEXA III

„ANEXA XI

A. Cu privire la eliminarea materialului cu risc specific

1. Statele membre se asigură ca materialul cu risc specific menționat în continuare să fie îndepărtat și distrus în conformitate cu punctele 7-11.

(a)

Următoarele țesuturi sunt desemnate ca material cu risc specific:

(i)

craniul, inclusiv creierul și ochii, amigdalele, coloana vertebrală, cu excepția vertebrelor caudale și a apofizelor transversale ale vertebrelor lombare, dar incluzând nodulii limfatici dorsali și măduva spinării de la bovine în vârstă de peste 12 luni și intestinele de la duoden la rect de la bovine de toate vârstele;

(ii)	craniul, inclusiv creierul și ochii, amigdalele și măduva spinării de la ovine și caprine în vârstă de peste 12 luni sau care au un dinte incisiv permanent erupt prin gingie și splina de la ovine și caprine de toate vârstele.

Se poate lua o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) în special în vederea stabilirii vârstei la care se îndepărtează coloana vertebrală a bovinelor, în temeiul probabilității statistice a ocurenței ESB în grupele de vârstă relevante din populația bovină din Comunitate, pe baza rezultatelor monitorizării ESB, cu trimitere specială la testarea bovinelor, în conformitate cu dispozițiile anexei III.

(b)

Pe lângă materialele cu risc specific cuprinse la litera (a), următoarele țesuturi trebuie desemnate ca material cu risc specific în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și în Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome a Insulelor Azore:

—	capul întreg, exclusiv limba, inclusiv creierul, ochii, nodulii trigemenului și amigdalele, timusul, splina și măduva spinării bovinelor în vârstă de peste șase luni.

2. Materialul cu risc specific sau materialul transformat derivat din acesta poate fi expediat numai în vederea incinerării ulterioare, în conformitate cu punctul 11 sau, după caz, cu punctul 7 litera (b).

3. Statele membre se asigură ca oasele de bovine, ovine și caprine să nu fie folosite pentru producerea de carne recuperată mecanic.

4. Statele membre se asigură ca lacerarea după asomarea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument lung în formă de tijă introdus în cavitatea craniană să nu fie efectuată pe teritoriul lor în ceea ce privește bovinele, ovinele sau caprinele a căror carne este destinată consumului uman sau animal.

5. Materialul cu risc specific prevăzut la punctul 1 litera (a) nu se importă în Comunitate după 31 martie 2001.

Produsele de origine animală enumerate în continuare se supun restricțiilor privind importul în Comunitate:

—	carne proaspătă: carnea definită de Directiva 64/433/CEE;

—	carne tocată și preparate din carne: carnea tocată și preparatele din carne definite de Directiva 94/65/CE (1);

—	produse din carne: produsele din carne definite de Directiva 77/99/CEE (2);

—	alte produse de origine animală: alte produse de origine animală definite de Directiva 77/99/CEE;

—	grăsimi topite prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

—	gelatina prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

—	hrana pentru animale de companie prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

—	proteina animală transformată prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

—	oasele și produsele pe bază de os prevăzute de Directiva 92/118/CEE;

—	materia primă pentru producerea de hrană pentru animale prevăzută de Directiva 92/118/CEE;

—	intestinele bovine prevăzute de articolul 2 litera (b) punctul v din Directiva 77/99/CEE.

(a)

În cazul în care produsele de origine animală menționate anterior, care conțin material de la bovine, ovine sau caprine, sunt importate în Comunitate din țări terțe sau din regiuni ale acestora, certificatele de sănătate sunt însoțite de o declarație semnată de autoritatea competentă din țara de producție, formulată după cum urmează:

«Produsul de origine animală nu conține și nu este derivat din material cu risc specific definit la secțiunea A din anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, produs după 31 martie 2001 sau carne separată mecanic obținută din oase de bovine, din ovine sau caprine, produsă după 31 martie 2001. După 31 martie 2001, animalele nu au fost sacrificate după asomare cu ajutorul unui gaz injectat în cavitatea craniană sau ucise prin aceeași metodă sau sacrificate prin lacerare după asomarea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument lung în formă de tijă introdus în cavitatea craniană.

Carcasele, semicarcasele sau sferturile de carcase pot conține coloana vertebrală la import.»

(b)	Orice trimitere la «produse de origine animală» desemnează produse de origine animală enumerate la prezentul punct și nu se referă la alte produse de origine animală care conțin sau provin din respectivele produse de origine animală.

6. Punctul 5 nu se aplică importurilor din:

Australia

Argentina

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

Namibia

Noua Zeelandă

Nicaragua

Paraguay

Uruguay

Singapore

Swaziland.

7. Statele membre efectuează inspecții oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea corectă a prezentei secțiuni și asigură luarea de măsuri pentru a preveni orice contaminare, în special în abatoare, secții de tranșare, fabrici de transformare a deșeurilor animale, instalații sau sedii de transformare cu risc înalt omologate de statele membre în conformitate cu articolul 7 din Directiva 90/667/CEE, puncte de vânzare către consumator, depozite și alte facilități de depozitare sau incinerare. Statele membre creează, în special, un sistem pentru a asigura și verifica dacă:

(a)	materialul cu risc specific folosit la fabricarea de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (2) este utilizat numai în scopurile autorizate;

(b)

materialul cu risc specific, în special în cazul în care eliminarea are loc în alte unități sau sedii decât abatoare, este complet separat de alte deșeuri nedestinate incinerării, este colectat separat și eliminat în conformitate cu punctul 1 și punctele 8-11. Statele membre pot decide să permită expedierea capetelor sau carcaselor care conțin material cu risc specific spre alt stat membru după ce acest din urmă stat membru a acceptat să primească materialul și a aprobat condițiile specifice aplicabile acestui transport.

Cu toate acestea, carcasele, semicarcasele și sferturile de carcase care nu conțin alt material cu risc specific decât coloana vertebrală, inclusiv nodulii limfatici dorsali, pot fi importate într-un stat membru sau expediate în alt stat membru fără acordul prealabil al acestuia din urmă.

8. Statele membre se asigură ca materialul cu risc specific să fie îndepărtat în:

(a)

abatoare;

(b)	secții de tranșare, instalații sau sedii de transformare cu risc înalt prevăzute la articolele 3 și 7 din Directiva 90/667/CEE, sub supravegherea unui agent desemnat numit de autoritatea competentă. Aceste unități sunt omologate în acest scop de către autoritatea competentă.

Cu toate acestea, statele membre pot prevedea îndepărtarea coloanei vertebrale la punctele de vânzare către consumator.

În cazul în care materialul cu risc specific nu este îndepărtat de la animalele moarte care nu au fost sacrificate pentru consum uman, părțile de corp care conțin material cu risc specific sau întreg corpul trebuie tratate ca material cu risc specific.

9. Statele membre se asigură ca toate materialele cu risc specific să fie badijonate cu vopsea și, după caz, marcate imediat după îndepărtare și distruse complet:

(a)	prin incinerare fără tratare prealabilă sau

(b)

dacă marcajul sau vopseaua se mai pot detecta, după tratarea prealabilă:

(i)

în conformitate cu sistemele descrise la capitolele I-IV, VI și VII din anexa la Decizia 92/562/CEE:

—	prin incinerare;

—	prin co-incinerare;

(ii)	în conformitate cel puțin cu standardele prevăzute de anexa I la Decizia 1999/534/CE, prin îngropare într-o rampă de gunoi omologată.

10. Statele membre pot deroga de la dispozițiile punctelor 8 și 9 pentru a permite incinerarea sau îngroparea materialului cu risc specific sau a corpurilor întregi, fără badijonare prealabilă sau, după caz, fără îndepărtarea materialului cu risc specific, în situațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 90/667/CEE și printr-o metodă care elimină orice risc de transmitere a unei EST, care este aprobată și verificată de autoritatea competentă, în special în cazul în care animalele au murit sau au fost ucise în contextul măsurilor de control al bolilor.

11. Statele membre pot expedia material cu risc specific sau material transformat din acesta în alte state membre pentru incinerare în condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/735/CE, după caz.

Prezentul punct poate fi modificat la cererea unui stat membru pentru a permite expedierea de material cu risc specific sau de material transformat din acesta în țări terțe pentru incinerare, fiind adoptate condițiile de reglementare a acestui export.

12. Prin derogare de la punctul 1 litera (a) punctul (i), se poate lua o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) pentru a permite folosirea coloanei vertebrale și a nodulilor limfatici dorsali de la bovine:

(a)	născute, crescute continuu și sacrificate în state membre pentru care o evaluare științifică a stabilit că ocurența ESB la bovinele indigene este foarte improbabilă sau improbabilă, dar nu exclusă sau

(b)	născute după data intrării efective în vigoare a interdicției de hrănire a rumegătoarelor cu proteine provenite de la mamifere în statele membre cu ESB raportată la animale indigene sau pentru care o evaluare științifică a stabilit că ocurența ESB la bovinele indigene este probabilă.

Regatul Unit, Portugalia, Finlanda, Suedia și Austria pot beneficia de această derogare pe baza unor dovezi prezentate și evaluate anterior. Alte state membre pot solicita această derogare prezentând Comisiei dovezi concludente referitoare la litera (a) sau (b), după caz.

Statele membre care beneficiază de această derogare se asigură, pe lângă cerințele stabilite de anexa III capitolul A secțiunea I, că se aplică unul din testele rapide omologate enumerate de anexa X capitolul C punctul 4 tuturor bovinelor în vârstă de peste 30 de luni care:

(a)	au murit în fermă sau în timpul transportului, dar nu au fost sacrificate pentru consum uman, cu excepția acelor animale moarte în zone îndepărtate cu densitate animală scăzută situate în statele membre în care ocurența ESB este improbabilă;

(b)	au fost supuse sacrificării normale pentru consum uman.

Prezenta derogare nu se acordă pentru a permite folosirea coloanei vertebrale și a nodulilor limfatici dorsali de la bovine în vârstă de peste 30 de luni, din Regatul Unit sau din Portugalia, cu excepția Regiunii Autonome a Insulelor Azore.

Experții din Comisie pot efectua controale la fața locului pentru a clarifica suplimentar dovezile prezentate în conformitate cu articolul 21.”

(1) Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor pentru producerea și introducerea pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (JO L 368, 31.12.1994, p. 10).

(2) Directiva 77/99/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în materie de schimburi intracomunitare de produse pe bază de carne (JO L 26, 31.1.1977, p. 85), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/76/CE a Consiliului (JO L 10, 16.1.1998, p. 25).

ANEXA IV

„C. Cu privire la interdicțiile privind hrănirea animalelor

Decizia 2000/766/CE a Consiliului cu privire la anumite măsuri de protecție referitoare la forme transmisibile de encefalopatie spongiformă și hrănirea animalelor cu proteine animale și Decizia 2001/9/CE a Comisiei privind măsurile de control necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2000/766/CE a Consiliului rămân în vigoare.

Se poate lua o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) de adaptare a Deciziei 2000/766/CE la situația fiecărui stat membru în lumina rezultatelor inspecțiilor Comisiei și a incidenței ESB, pe baza rezultatelor monitorizării ESB, cu trimitere specială la testarea bovinelor, stabilită de anexa III.

D. Cu privire la introducerea pe piață și export

Următoarele dispoziții rămân în vigoare ca măsuri tranzitorii:

Decizia 92/290/CEE a Comisiei din 14 mai 1992 privind anumite măsuri de protecție împotriva encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) cu privire la embrionii de bovine în Regatul Unit.

Decizia 98/256/CE a Consiliului din 16 martie 1998 privind măsurile de urgență pentru protecția împotriva encefalopatiei spongiforme bovine, de modificare a Deciziei 94/474/CE și de abrogare a Deciziei 96/239/CE.

Decizia 98/351/CE a Comisiei din 29 mai 1998 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Irlanda de Nord a produselor bovine conform programului de export de șepteluri autorizate în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Decizia 98/256/CE a Consiliului.

Decizia 1999/514/CE a Comisiei din 23 iulie 1999 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Regatul Unit a produselor bovine conform programului de export bazat pe date în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Decizia 98/256/CE a Consiliului.

Decizia 2000/345/CE a Comisiei din 22 mai 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea din Portugalia în Germania a anumitor produse în scopul incinerării în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Decizia 98/653/CE.

Decizia 2000/371/CE a Comisiei din 6 iunie 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea de tauri de luptă din Portugalia în Franța în temeiul articolului 3 alineatul (7) din Decizia 98/653/CE.

Decizia 2000/372/CE a Comisiei din 6 iunie 2000 de fixare a datei la care poate începe expedierea de tauri de luptă din Portugalia în Spania în temeiul articolului 3 alineatul (7) din Decizia 98/653/CE.

Decizia 2001/376/CE a Comisiei din 18 aprilie 2001 privind măsurile necesare ca urmare a apariției encefalopatiei spongiforme bovine în Portugalia și de punere în aplicare a unui program de export bazat pe date.

Importurile de bovine trebuie supuse prezentării unui certificat internațional de sănătate animală care să ateste că:

(a)	hrănirea rumegătoarelor cu proteine derivate de la mamifere a fost interzisă și că interdicția este efectiv aplicată;

(b)	bovinele destinate exportului în Comunitate sunt identificate printr-un sistem permanent de identificare care le permite trasarea până la femela și șeptelul de origine și nu sunt descendente ale unor femele suspecte de ESB.

3.	Importurile de embrioni și ovule de bovine trebuie supuse prezentării unui certificat internațional de sănătate animală care să ateste că hrănirea rumegătoarelor cu proteine derivate de la mamifere a fost interzisă și că interdicția este efectiv aplicată.

Punctele 2 și 3 nu se aplică importurilor din:

Australia

Argentina

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

Namibia

Noua Zeelandă

Nicaragua

Paraguay

Uruguay

Singapore

Swaziland.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

118

32001R1334

L 180/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1334/2001 AL COMISIEI

din 2 iulie 2001

cu privire la autorizarea provizorie a unui nou aditiv în hrana pentru animale

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 cu privire la aditivii din hrana pentru animale (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2697/2000 (2) al Comisiei, în special articolul 4,

întrucât:

(1)	Directiva 70/524/CEE prevede că se pot autoriza noi aditivi după analizarea cererii întocmite în conformitate cu articolul 4 din directivă.

(2)

Articolul 9e alineatul (1) din directivă prevede că se poate acorda o autorizare provizorie a unui nou aditiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile din articolul 3a literele (b)-(e) din directivă și dacă se poate presupune, pe baza rezultatelor existente, că atunci când este utilizat în alimentația animalelor, acesta are unul din efectele menționate în articolul 2 litera (a). Autorizația provizorie se poate acorda pe o perioadă de până la patru ani în cazul aditivilor menționați în partea II a anexei C din directivă, inclusiv promotorilor de creștere.

(3)	Articolul 2 litera (aaa) din Directiva 70/524/CEE prevede ca autorizarea promotorilor de creștere să fie asociată persoanei care răspunde de punerea lor în circulație.

(4)	Evaluarea dosarului prezentat în legătură cu autorizarea diformiatului de potasiu care aparține grupei „promotori de creștere” descriși în anexă arată că acesta îndeplinește condițiile menționate mai sus și, prin urmare, poate fi autorizat provizoriu pe o perioadă de patru ani.

(5)

Evaluarea dosarului arată că pot fi impuse anumite proceduri pentru protecția muncitorilor împotriva expunerii la aditivi. Prin urmare, această protecție trebuie asigurată prin aplicarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 cu privire la introducerea de măsuri care să încurajeze îmbunătățirea siguranței și sănătății muncitorilor la locul de muncă (3).

(6)	Comitetul științific pentru nutriția animalelor a emis un aviz favorabil cu privire la siguranța pentru animale, utilizatori, consumatori și mediu a promotorilor de creștere, în condițiile descrise în anexa menționată.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru hrana animalelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Aditivul din categoria „promotori de creștere” enumerat în anexa la prezentul regulament este autorizat provizoriu pentru a fi folosit ca aditiv în hrana animalelor în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(2) JO L 319, 16.12.2000, p. 1.

(3) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

ANEXĂ

Numărul de înregistrare a aditivului

Numele și numărul de înregistrare ale persoanei responsabile de punerea în circulație a aditivului

Aditiv

(numele mărcii)

Compoziție, formula chimică și descriere

Specia sau categoria animalului

Vârsta maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Data la care se încheie perioada de autorizare

(mg de substanță activă/kg de hrană completă)

Promotori de creștere

Norsk Hydro Ltd

Diformiat de potasiu

(FormiTM LHS)

Compoziția aditivului:

Diformiat de potasiu, solid 98 g/100 g

Silicat 1,5 g/100 g

Apă 0,5 g/100 g

Purcei

2 luni

6 000

30.6.2005

Substanța activă:

Diformiat de potasiu, solid KH(COOH)2

Nr. CAS 20642-05-1

Porci pentru îngrășare

6 000

30.6.2005

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120

32001L0048

L 180/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2001/48/CE A COMISIEI

din 28 iunie 2001

de modificare a anexelor la Directivele 86/362/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale și unele produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea de conținuturi maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/39/CE (2) și, în special, articolul 10,

având în vedere Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe unele produse de origine vegetală inclusiv fructe și legume (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/39/CE, și, în special, articolul 7,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Comisiei 2001/47/CE (5) și, în special, articolul 4 alineatul (1) litera (f),

întrucât:

(1)

Noi substanțe active, azoxistrobinul și kresoxim metilat, au fost incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE prin Directivele 98/47/CEE (6) și respectiv 1999/1/CE (7) ale Comisiei, pentru utilizare numai ca fungicide, fără a se specifica condiții particulare care ar putea avea un impact asupra culturilor care se tratează cu produse fitosanitare conținând aceste ingrediente active.

(2)

Conținuturile maxime de reziduuri din și de pe toate produsele reglementate de Directivele 86/362/CEE și 90/642/CEE au fost stabilite de Directivele 1999/71/CE (8) și 2000/48/CE (9) ale Comisiei pentru reziduurile de azoxistrobin și de Directiva 2000/58/CE (10) a Comisiei pentru reziduurile de kresoxim metilat.

(3)

La stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri menționate, s-a recunoscut că aceste conținuturi ar trebui ținute sub supraveghere și modificate pentru a lua în considerare noile informații și date. Directivele 1999/71/CE, 2000/48/CE și 2000/58/CE au recunoscut că respectivele conținuturi maxime provizorii de reziduuri la nivel național pentru alte cereale, fructe și legume ar trebui să fie stabilite de statele membre ca parte a autorizării lor pentru produsele fitosanitare care conțin azoxistrobin sau kresoxim metilat și că ar trebui să fie notificate Comisiei în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE. Pentru a facilita această eventualitate, unele dintre conținuturile stabilite la Directivele 1999/71/CE și 2000/48/CE și toate conținuturile stabilite la Directiva 2000/58/CE au fost stabilite provizoriu, astfel ca statele membre să aibă posibilitatea să acorde autorizații suplimentare pentru noi utilizări și să le notifice Comisiei în conformitate cu procedura descrisă la articolul menționat. Prezentul articol prevede că, atunci când există un conținut maxim provizoriu de reziduuri stabilit de către Comunitate și când noua utilizare autorizată duce la conținuturi mai mari, statul membru care dă autorizația stabilește un conținut maxim provizoriu de reziduuri pe plan național în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE înainte de a acorda autorizația.

(4)

Pentru a se asigura protecția corespunzătoare a consumatorului contra expunerii la reziduuri din sau de pe produsele pentru care nu s-a acordat nici o autorizație, s-a considerat prudent, la adoptarea Directivelor 1999/71/CE, 2000/48/CE și 2000/58/CE, să se stabilească conținuturi maxime provizorii de reziduuri la limita inferioară de determinare analitică pentru astfel de produse. Stabilirea la nivel comunitar a acestor conținuturi maxime provizorii de reziduuri nu aduce atingere acordării de autorizații provizorii de către statele membre pentru utilizarea azoxistrobinului și/sau kresoxim metilatului la aceste produse în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE.

(5)

Pentru a autoriza un produs fitosanitar, statele membre trebuie să aplice principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE pentru evaluarea, în special, a unui dosar care respectă cerințele din anexa III la Directiva 91/414/CEE, trimis de candidat pentru autorizare. Anexa III, Partea A, Secțiunea 8 la Directiva 91/414/CEE prevede că anumite informații trebuie să fie furnizate de candidați incluzând conținuturile maxime de reziduuri propuse împreună cu o justificare completă și cu estimări ale expunerii potențiale și efective prin dietă sau prin alte mijloace. Anexa VI, Partea B, Secțiunea 2.4.2 și Partea C, Secțiunea 2.5 la Directiva 91/414/CEE prevede ca statele membre să evalueze informațiile trimise de candidați privind impactul asupra sănătății publice și a sănătății animale datorat reziduurilor și impactul asupra mediului înconjurător și iau decizii privind autorizațiile care să asigure faptul că reziduurile care apar reflectă cantitățile minime din produsul fitosanitar necesare pentru a se obține un control adecvat corespunzând unei bune practici agricole, aplicate în așa fel încât reziduurile la recoltare, sacrificare sau după depozitare, după caz, să fie reduse la minimum.

(6)

S-au obținut date noi privind utilizarea azoxistrobinului pentru vinete, ardei, ovăz, hamei, mazăre (proaspătă și uscată) și privind utilizarea kresoxim metilatului pentru sparanghel, căpșune și alte fructe mici și bace. Aceste date noi au fost evaluate și se consideră oportună revizuirea conținuturilor maxime provizorii de reziduuri fixate pentru aceste produse în Directivele 1999/71/CE, 2000/48/CE și 2000/58/CE.

(7)

La includerea în anexa I la Directiva 91/414/CEE evaluarea tehnică și științifică a azoxistrobinului a fost finalizată la 22 aprilie 1998 sub forma raportului de revizuire al Comisiei pentru azoxistrobin. În acest raport de revizuire, doza zilnică acceptabilă (DZA) pentru azoxistrobin a fost fixată la 0,1 mg/kg bw/zi. La includerea în anexa I la Directiva 91/414/CEE, evaluarea tehnică și științifică a kresoxim metilatului a fost finalizată la 16 octombrie 1998 sub forma raportului de revizuire al Comisiei pentru kresoxim metilat. În acest raport de revizuire, doza zilnică acceptabilă (DZA) pentru kresoxim metilat a fost fixată la 0,4 mg/kg bw/zi. Durata expunerii pe viață a consumatorilor de produse alimentare tratate cu azoxistrobin sau kresoxim metilat a fost estimată și evaluată în conformitate cu procedurile și practicile utilizate în Comunitatea Europeană, ținând seama de orientările publicate de Organizația Mondială a Sănătății (11) și s-a calculat că conținuturile maxime de reziduuri stabilite în prezenta directivă nu provoacă o depășire a acestei DZA.

(8)	Nu s-au observat efecte toxice acute care să necesite stabilirea unei doze de referință acută pe parcursul evaluării și discuției care au precedat includerea azoxistrobinului și a kresoxim metilatului în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(9)

Partenerii comerciali ai Comunității au fost consultați cu privire la conținuturile stabilite în prezenta directivă prin Organizația Mondială a Comerțului și au fost luate în considerare comentariile acestora asupra conținuturilor menționate. Posibilitatea de stabilire a unor toleranțe de import la conținuturile maxime de reziduuri pentru anumite combinații de pesticide/culturi se examinează de către Comisie pe baza prezentării de date acceptabile.

(10)	S-a ținut seama de avizul și de recomandările Comitetului științific pentru plante, în special privind protecția consumatorilor de produse alimentare tratate cu pesticide.

(11)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru sănătatea plantelor,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

La Partea A din anexa II la Directiva 86/362/CEE se adaugă următorul rând referitor la azoxistrobin:

„Reziduu de pesticide	Conținut maxim în mg/kg
Azoxistrobin	0,3 Ovăz (12)

Articolul 2

La anexa II la Directiva 90/642/CEE, coloanele intitulate „azoxistrobin” și „kresoxim metilat” se înlocuiesc cu cele menționate în anexa la prezenta directivă.

Articolul 3

Prevederea articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2000/42/CE în conformitate cu care „Conținutul maxim pentru reziduurile de acefat de pe piersici se stabilește la 0,02 (*) mg/kg” se aplică de către statele membre de la 1 decembrie 2001.

Articolul 4

(1) Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2) Statele membre adoptă și publică până la 28 februarie 2002 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(3) Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 martie 2002.

(4) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

(2) JO L 148, 1.6.2001, p. 70.

(3) JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(4) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(5) JO L 175, 28.6.2001, p. 21.

(6) JO L 191, 7.7.1998, p. 50.

(7) JO L 21, 28.1.1999, p. 21.

(8) JO L 194, 27.7.1999, p. 36.

(9) JO L 197, 3.8.2000, p. 26.

(10) JO L 244, 29.9.2000, p. 78.

(11) Orientări pentru calcularea ingerării alimentare de reziduuri de pesticide (revizuite) pregătite de către Programul Alimentar/GEMS în colaborare cu Comitetul Codex pentru reziduuri de pesticide, publicate de către Organizația Mondială a Sănătății 1997 (WHO/FSF/FOS/97.7)

(12) Indică conținutul maxim provizoriu de reziduuri stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE; toate conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru aceste reziduuri de pesticide se consideră definitive în conformitate cu articolul 10 din directivă de la 1 august 2003.”

ANEXĂ

Grupuri și exemple de produse individuale la care se aplică conținuturile maxime de reziduuri	Reziduurile de pesticide și conținuturile maxime de reziduuri (mg/kg)
	Azoxistrobin	Kresoxim metilat
1. Fructe proaspete, uscate sau nepreparate, conservate prin congelare, fără adaos de zahăr; nuci
(i) FRUCTE CITRICE	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Grepfrut
Lămâi
Lămâi verzi
Mandarine (inclusiv clementine și alți hibrizi)
Portocale
Pomelo (Grepfrut)
Altele
(ii) NUCI (cu coajă sau fără coajă)	0,1 (2) (1)	0,1 (2) (1)
Migdale
Nuci de Brazilia
Semințe de anacard
Castane
Nuci de cocos
Alune
Macadamia
Pecane
Semințe de pin
Fistic
Nuci
Altele
(iii) FRUCTE SEMINȚOASE	0,05 (2) (1)	0,2 (2)
Mere
Pere
Gutui
Altele
(iv) FRUCTE SÂMBUROASE	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Caise
Cireșe
Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari)
Prune
Altele
(v) BACE ȘI FRUCTE MICI
(a) Struguri de masă și de vin	2	1 (2)
Struguri de masă
Struguri de vin
(b) Căpșune (altele decât cele sălbatice)	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(c) Bace (altele decât cele sălbatice)	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Mure
Mure de miriște
Zmeură Logan
Zmeură
Altele
(d) Alte fructe mici și bace (altele decât cele sălbatice)	0,05 (2) (1)
Afine
Răchițele
Coacăze (roșii, negre și albe)		1 (2)
Agrișe		1 (2)
Altele		0,05 (2) (1)
(e) Bace și fructe sălbatice	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(vi) DIVERSE
Avocado
Banane	2
Curmale
Smochine
Kiwi
Kumquat
Litchi (denumite și cireșe chinezești)
Mango
Măsline		0,2 (2)
Fructul pasiunii
Ananas
Rodii
Altele	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
2. Legume, proaspete sau nepreparate, congelate sau uscate
(i) LEGUME RĂDĂCINOASE ȘI CU TUBERCULI	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Sfeclă
Morcovi
Țelină
Hrean
Anghinare de Ierusalim
Păstârnac
Pătrunjel rădăcină
Ridichi
Barba caprei
Cartofi dulci
Gulie furajeră
Rapiță
Ignamă (Cartofi dulci)
Altele
(ii) BULBI	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Usturoi
Ceapă
Hașmă
Ceapă de primăvară
Altele
(iii) LEGUME-FRUCT
(a) Solanacee
Tomate	2 (2)	0,5 (2)
Ardei	2 (2)	1 (2)
Pătlăgele vinete	2 (2)	0,5 (2)
Altele	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(b) Cucurbitacee – cu coajă comestibilă	1 (2)	0,05 (2) (1)
Castraveți
Cornișon
Dovlecei
Altele
(c) Cucurbitacee – cu coajă necomestibilă	0,5 (2)	0,2 (2)
Pepeni galbeni
Dovlecei
Pepeni verzi
Altele
(d) Porumb zaharat	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(iv) LEGUME BRASSICACEE	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(a) Brassicacee cu inflorescență
Broccoli
Conopidă
Altele
(b) Brassicacee pentru căpățână
Varză de Bruxelles
Varză căpățâni
Altele
(c) Brassicacee pentru frunze
Varză chinezească
Varză creață
Altele
(d) Gulii
(v) LEGUME-FRUNZE ȘI VERDEȚURI PROASPETE	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(a) Salată și altele similare
Creson
Fetică
Lăptucă
Andive
Altele
(b) Spanac și altele similare
Spanac
Frunze de sfeclă (sfeclă elvețiană)
Altele
(c) Năsturel
(d) Cicoare
(e) Verdețuri
Asmățui
Arpagic
Pătrunjel
Țelină frunze
Altele
(vi) LEGUME (proaspete)		0,05 (2) (1)
Fasole (păstăi)
Fasole (boabe)
Mazăre (păstăi)	0,5 (2)
Mazăre (boabe)	0,2 (2)
Altele	0,05 (2) (1)
(vii) LEGUME-TULPINĂ	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Sparanghel
Cardon
Țelină
Fenicul
Anghinare
Praz
Rubarbă
Altele
(viii) CIUPERCI	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
(a) Ciuperci de cultură
(b) Ciuperci sălbatice
3. Legume uscate		0,05 (2) (1)
Fasole
Linte
Mazăre	0,1 (2)
Altele	0,05 (2) (1)
4. Semințe oleaginoase	0,05 (2) (1)	0,1 (2) (1)
Semințe de in
Arahide
Semințe de mac
Semințe de susan
Semințe de floarea soarelui
Semințe de colză
Boabe de soia
Semințe de muștar
Semințe de bumbac
Altele
5. Cartofi	0,05 (2) (1)	0,05 (2) (1)
Cartofi timpurii
Cartofi pentru consum
6. Ceai (frunze și tulpini, uscate, fermentate sau nu, din frunze de Camellia sinensis)	0,1 (2) (1)	0,1 (2) (1)
7. Hamei (uscat), inclusiv granule de hamei și praf neconcentrat	20 (2)	0,1 (2) (1)

(1) Indică limita inferioară de detectare analitică.

(2) Indică conținutul maxim provizoriu de reziduuri stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE: toate conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru aceste reziduuri de pesticide se consideră definitive în conformitate cu articolul 10 din directivă de la 1 august 2003 pentru azoxistrobin și 19 octombrie 2004 pentru kresoxim metilat.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

128

32001R1347

L 182/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1347/2001 AL CONSILIULUI

din 28 iunie 2001

de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

S-au solicitat informații suplimentare pentru o denumire notificată de Germania în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în scopul asigurării conformității acestei denumiri cu dispozițiile articolelor 2 și 4 din regulamentul menționat. Informațiile suplimentare respective arată că denumirea corespunde articolelor menționate. În consecință, ea trebuie să fie înregistrată și adăugată în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (2).

(2)	Ca urmare a notificării cererii autorităților germane de înregistrare a denumirii „Bayerisches Bier” ca indicație geografică protejată, autoritățile olandeze și daneze au informat Comisia despre existența unor mărci utilizate pentru bere, care includ denumirea respectivă.

(3)

Informațiile transmise confirmă existența mărcii „Bavaria”, precum și caracterul valabil al acestei mărci. Ținând seama de faptele și informațiile disponibile, s-a considerat totuși că înregistrarea denumirii „Bayerisches Bier” nu este de natură să înșele consumatorul în ceea ce privește identitatea reală a produsului. În consecință, indicația geografică „Bayerishes Bier” și marca comercială „Bavaria” nu se află în situația menționată în articolul 14 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

(4)

Utilizarea anumitor mărci, de exemplu marca comercială olandeză „Bavaria” și marca daneză „Høker Bajer”, poate să continue, fără a aduce atingere înregistrării indicației geografice „Bayerisches Bier”, în măsura în care acestea îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 14 alineatul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

(5)

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, trebuie să se efectueze evaluarea naturii generice a unei denumiri care împiedică înregistrarea sa, luându-se în considerare situația la nivel comunitar în ansamblu. În acest caz anume, în pofida prezenței unor indici care sugerează că termenii „bajersk” și „bajer”, care reprezintă traducerea în limba daneză a denumirii „Bayerisches”, devin sinonime ale termenului „bere” și deci un nume comun, nu s-a demonstrat natura generică a denumirii „Bayerisches” sau a traducerilor acesteia în alte limbi și state membre.

(6)	Comitetul prevăzut în articolul 15 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 se completează cu denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

B. ROSENGREN

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2796/2000 al Comisiei (JO L 324, 21.12.2000, p. 26).

(2) JO L 148, 21.6.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 913/2001 (JO L 129, 11.5.2001, p. 8).

ANEXĂ

Bere

GERMANIA

Bayerisches Bier (IGP).

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

131

32001R1356

L 182/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1356/2001 AL COMISIEI

din 4 iulie 2001

de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 privind înscrierea anumitor denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Italia a transmis Comisiei o cerere de înregistrare a unei denumiri ca indicație geografică.

(2)	În conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din regulamentul menționat, s-a constatat că cererea satisface cerințele stabilite în acesta și, în special, că ea conține toate informațiile solicitate în conformitate cu articolul 4.

(3)	Comisia nu a primit nici o declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, cu privire la numele specificat în anexa la prezentul regulament, după publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (3).

(4)	În consecință, această denumire ar trebui să fie introdusă în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” și să fie astfel protejată în Comunitate ca indicație geografică protejată.

(5)	Anexa la prezentul regulament completează anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 al Comisiei (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 898/2001 (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Denumirea din anexa la prezentul regulament se adaugă în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 și se înscrie ca indicație geografică protejată (IGP) în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”, prevăzut în articolul 6 alineatul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 4 iulie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

(2) JO L 324, 21.12.2000, p. 26.

(3) JO C 282, 5.10.2000, p. 5.

(4) JO L 327, 18.12.1996, p. 11.

(5) JO L 126, 8.5.2001, p. 18.

ANEXĂ

PRODUSE ENUMERATE ÎN ANEXA I LA TRATATUL CE, DESTINATE CONSUMULUI UMAN

Fructe, legume și cereale

ITALIA

Limone Costa d'Amalfi (IGP)

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

133

32001D0520

L 187/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 9 iulie 2001

privind neincluderea parationului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă

[Notificată cu numărul C(2001) 1772]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/520/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/36/CE a Comisiei (2), în special al patrulea paragraf de la articolul 8 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1972/1999 (4), în special articolul 7 alineatul (3A) litera (b),

întrucât:

(1)

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a prevăzut desfășurarea de către Comisie a programului de lucru destinat controlului substanțelor active utilizate pentru produsele fitosanitare care se găseau deja pe piață la data de 15 iulie 1993. Modalitatea detaliată de desfășurare a acestui program a fost stabilită de Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei (5), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2230/95 (6), a indicat substanțele active care trebuie evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92, a desemnat un stat membru care să acționeze ca raportor în legătură cu evaluarea fiecărei substanțe și a identificat producătorii fiecărei substanțe active, care au prezentat o notificare în termen util, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(3)	Parationul este una din cele nouăzeci de substanțe active indicate în Regulamentul (CE) nr. 933/94.

(4)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92, Italia, care a fost desemnată stat membru raportor, a prezentat Comisiei, la data de 30 noiembrie 1998, raportul evaluării sale asupra informațiilor înaintate de către declaranți, potrivit dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

(5)	După primirea raportului statului membru raportor, Comisia a inițiat consultări cu experți din statele membre, precum și cu principalul declarant (Cheminova), în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(6)

Raportul de evaluare elaborat de Italia a fost verificat de către statele membre și de Comisie, în cadrul Comitetului permanent fitosanitar. Această verificare a fost finalizată la 12 decembrie 2000, în formatul raportului de evaluare al Comisiei pentru paration, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92.

(7)

Evaluările efectuate pe baza informațiilor prezentate nu au demonstrat că se poate anticipa ca, în condițiile de utilizare propuse, produsele fitosanitare care conțin paration să satisfacă în general cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește siguranța operatorilor potențial expuși la paration și în ce privește evoluția și comportamentul substanței în mediul înconjurător, precum și posibilul impact al acesteia asupra organismelor nețintă.

(8)	Declarantul principal a informat Comisia și statul membru raportor că nu mai dorește să participe la programul de lucru pentru această substanță activă și, în consecință, nu se vor mai prezenta informații suplimentare.

(9)	Așadar, nu este posibilă includerea acestei substanțe active în anexa 1 la Directiva 91/414/CEE.

(10)

Orice prelungire a termenului, pentru evacuarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse fitosanitare, care conțin paration, acordată de către statele membre, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE, ar trebui să fie limitată la o perioadă de maximum douăsprezece luni pentru a permite utilizarea stocurilor existente pentru cel mult încă un sezon agricol.

(11)	Prezenta decizie nu aduce în nici un fel atingere măsurilor pe care Comisia le-ar putea întreprinde într-o etapă ulterioară, în legătură cu această substanță activă, în cadrul Directivei 79/117/CEE a Consiliului (7).

(12)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent fitosanitar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Parationul nu este inclus ca substanță activă în anexa 1 la Directiva 91/414/CEE.

Articolul 2

Statele membre se asigură că:

1.	autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin paration se retrag în decursul unei perioade de șase luni de la data adoptării prezentei decizii;

2.	de la data adoptării prezentei decizii nu se mai acordă și nu se mai reînnoiesc autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin paration, în conformitate cu derogarea prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE.

Articolul 3

Prelungirea termenului acordată de statele membre în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE este cât mai scurtă cu putință și nu depășește optsprezece luni de la data adoptării prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(2) JO L 164, 20.6.2001, p. 1.

(3) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

(4) JO L 244, 16.9.1999, p. 41.

(5) JO L 107, 28.4.1994, p. 8.

(6) JO L 225, 22.9.1995, p. 1.

(7) JO L 33, 8.2.1979, p. 36.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135

32001D0525

L 190/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 28 iunie 2001

de modificare a Deciziei 2000/680/CE de aprobare a planurilor de urgență pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle

[notificată cu numărul C(2001) 1685]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/525/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 92/40/CEE a Consiliului din 19 mai 1992 de introducere a măsurilor comunitare de combatere a gripei aviare (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare al Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 17 alineatul (4),

având în vedere Directiva 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de introducere a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare al Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 21 alineatul (4),

întrucât:

(1)	Gripa aviară și boala Newcastle sunt boli care afectează speciile de păsări.

(2)	Criteriile care trebuie aplicate în elaborarea unor planuri de urgență pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle sunt stabilite în anexa VI la Directiva 92/40/CEE și respectiv în anexa VII la Directiva 92/66/CEE.

(3)	Criteriile aplicabile planurilor de urgență enumerate în cele două anexe menționate anterior sunt identice.

(4)

Măsurile de combatere care trebuie aplicate în caz de focare de gripă aviară sau de boală Newcastle urmează aceleași principii și prevăd intervenția producătorilor de păsări de curte, a operatorilor de abatoare și a unităților de ecarisaj, a medicilor veterinari aflați pe teren și a laboratoarelor de diagnostic. Prin urmare, se poate elabora un plan de urgență care să vizeze atât gripă aviară și boala Newcastle.

(5)	Statele membre au prezentat spre aprobare planuri naționale de urgență în care se enumeră și se specifică măsurile care trebuie puse în aplicare în caz de focare de gripă aviară și de boală Newcastle.

(6)	Prin Decizia 2000/680/CE a Comisiei din 30 octombrie 2000 de aprobare a planurilor de urgență pentru combaterea gripei aviare și a bolii Newcastle (3) s-au aprobat planurile naționale de urgență prezentate de 10 state membre.

(7)	Planurile de urgență prezentate de toate statele membre au fost examinate și îndeplinesc criteriile stabilite.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Decizia 2000/680/CE se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 iunie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 167, 22.6.1992, p. 1.

(2) JO L 260, 5.9.1992, p. 1.

(3) JO L 281, 7.11.2000, p. 21.

ANEXĂ

Belgia

Danemarca

Germania

Grecia

Spania

Franța

Irlanda

Italia

Luxemburg

Țările de Jos

Austria

Portugalia

Finlanda

Suedia

Regatul Unit

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

137

32001R1413

L 191/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1413/2001 AL COMISIEI

din 12 iulie 2001

de modificare pentru a șasea oară a Regulamentului (CE) nr. 785/95 privind stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 603/95 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 603/95 al Consiliului din 21 februarie 1995 privind organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1347/95 (2), în special articolul 18,

întrucât:

(1)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 785/95 al Comisiei din 6 aprilie 1995 privind stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 603/95 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 676/1999 (4), stabilește că plantele întregi, recoltate verzi cu boabele necoapte, ale cerealelor menționate la punctul I din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 1765/92 al Consiliului (5) și care au fost cultivate pe un teren nedeclarat în cererea de ajutor pentru o suprafață în vederea obținerii ajutorului pentru culturi arabile menționată de regulamentul în cauză, sunt considerate „nutreț uscat” pentru a împiedica plata de două ori a ajutorului pentru același teren.

(2)	Regulamentul (CEE) nr. 1765/95 menționat anterior a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului (6).

(3)	Regulamentul (CE) nr. 785/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a furajelor uscate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 785/95 se înlocuiește cu următorul text:

„—

plantele întregi, recoltate verzi cu boabe necoapte, ale cerealelor menționate de anexa I punctul I la Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului (7) și care au fost cultivate pe un teren nedeclarat în cererea de ajutor pentru o suprafață în vederea obținerii ajutorului pentru culturi arabile menționată de regulamentul în cauză,

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 63, 21.3.1995, p. 1.

(2) JO L 131, 15.6.1995, p. 1.

(3) JO L 79, 7.4.1995, p. 5.

(4) JO L 83, 27.3.1999, p. 40.

(5) JO L 181, 1.7.1992, p. 12.

(6) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.

(7) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

138

32001R1478

L 195/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1478/2001 AL COMISIEI

din 18 iulie 2001

de modificare a anexelor I, II și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2001 al Comisiei (2), în special articolele 6, 7 și 8,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite progresiv pentru toate substanțele farmacologic active care sunt utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(2)

(3)

(4)

În scopul controlării reziduurilor, în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare, limitele maxime ale reziduurilor ar trebui să se stabilească de obicei pentru țesuturile țintă de ficat și rinichi. Totuși, ficatul și rinichii sunt îndepărtați frecvent din carcasele comercializate internațional și ar trebui, așadar, să se stabilească întotdeauna limitele maxime ale reziduurilor pentru țesutul muscular sau adipos.

(5)	În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării pentru păsările ouătoare, animalele cu lactație sau albinele melifere, trebuie să se stabilească și limitele maxime ale reziduurilor pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Bacitracina (lapte obținut de la bovine), rafoxanidul, cumafosul, ciromazina și doramectina (cervide, inclusiv reni) ar trebui introduse în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)	Amproliumul și sarea disodică a acidului tiludronic ar trebui introduse în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(8)	În scopul facilitării finalizării studiilor științifice, durata de valabilitate a limitelor maxime provizorii ale reziduurilor care au fost stabilite anterior în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 ar trebui prelungită pentru piperazină.

(9)

Înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să se prevadă o perioadă adecvată pentru a permite statelor membre să facă adaptările necesare autorizațiilor de introducere pe piață a medicamentelor de uz veterinar respective, acordate în conformitate cu Directiva 81/851/CEE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/37/CE a Comisiei (4), în scopul luării în considerare a dispozițiilor prezentului regulament.

(10)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I, II și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 iulie 2001.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(2) JO L 177, 30.6.2001, p. 52.

(3) JO L 317, 6.11.1981, p. 1.

(4) JO L 139, 10.6.2000, p. 25.

ANEXĂ

A. Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

1. Agenți antiinfecțioși

1.2. Antibiotice

1.2.12. Polipeptide

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Bacitracină	Sumă de bacitracină A, bacitracină B și bacitracină C	Bovine	100 μg/kg	Lapte”

2. Agenți antiparazitari

2.1. Agenți cu acțiune asupra endoparaziților

2.1.1. Salicilanilide

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Rafoxanid	Rafoxanid	Bovine	30 μg/kg	Mușchi	Nu se utilizează la animale de la care se obține lapte destinat consumului uman.”
			30 μg/kg	Grăsime
			10 μg/kg	Ficat
			40 μg/kg	Rinichi
		Ovine	100 μg/kg	Mușchi
			250 μg/kg	Grăsime
			150 μg/kg	Ficat
			150 μg/kg	Rinichi

2.2. Agenți cu acțiune asupra ectoparaziților

2.2.1. Organofosfați

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Cumafos	Cumafos	Albine	100 μg/kg	Miere”

2.2.6. Derivați de triazină

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Ciromazină	Ciromazină	Ovine	300 μg/kg	Mușchi	Nu se utilizează la animale de la care se obține lapte destinat consumului uman
			300 μg/kg	Grăsime
			300 μg/kg	Ficat
			300 μg/kg	Rinichi”

2.3. Agenți cu acțiune asupra endo- și ectoparaziților

2.3.1. Avermectine

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Doramectină	Doramectină	Cervide, inclusiv reni	20 μg/kg	Mușchi
			100 μg/kg	Grăsime
			50 μg/kg	Ficat
			30 μg/kg	Rinichi”

B. Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

2. Compuși organici

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Specia de animale	Alte dispoziții
„Amprolium	Păsări	Numai pentru uz oral
Acid tiludronic, sare disodică	Ecvidee	Numai pentru uz intravenos”

C. Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

2. Agenți antiparazitari

2.1. Agenți cu acțiune asupra endoparaziților

2.1.5. Derivați de piperazină

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Piperazină	Piperazină	Porcine	400 μg/kg	Mușchi	Limitele maxime provizorii ale reziduurilor expiră la data de 1.7.2003”
			800 μg/kg	Piele și grăsime
			2 000 μg/kg	Ficat
			1 000 μg/kg	Rinichi
		Pui de pasăre	2 000 μg/kg	Ouă

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

142

32001R1488

L 196/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1488/2001 AL COMISIEI

din 19 iulie 2001

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului în ceea ce privește încadrarea anumitor cantități de anumite produse de bază cuprinse în anexa I la Tratatul de instituire a Comunității Europene în regimul de perfecționare activă fără examinarea prealabilă a condițiilor economice

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2580/2000 (2), în special de articolul 11 alineatul 1 al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3448/39, anumite cantități de anumite produse de bază în sensul articolului 11 din regulamentul sus-menționat se pot încadra în regimul de perfecționare activă fără examinarea prealabilă a condițiilor economice prevăzute la articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 (4) al Parlamentului European și al Consiliului. Trebuie adoptate modalitățile pentru punerea în aplicare a acestei posibilități și pentru verificarea și planificarea cantităților de produse respective.

(2)

De aceea, ar trebui stabilită procedura care să permită determinarea cantităților menționate cu ajutorul unui bilanț. Această procedură ar trebui să fie transparentă prevăzând prezentarea bilanțului menționat spre examinare grupului de experți în probleme orizontale referitoare la comerțul cu produse agricole prelucrate care nu sunt cuprinse în anexa I, iar publicarea acestor cantități ar trebui să se facă în timp util.

(3)	În vederea acordării acestor cantități, ar trebui să se prevadă un certificat special care să permită obținerea autorizației vamale necesare.

(4)

În măsura în care procedura în discuție trebuie să permită asigurarea accesului industriei de prelucrare a Comunității la materiile prime agricole în condiții de concurență și în măsura în care o astfel de garanție nu poate fi dată de sistemul de restituire la export din cauza plafoanelor stabilite în acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, această procedură trebuie să fie destinată operatorilor ale căror nevoi de restituiri, totale sau parțiale, nu sunt satisfăcute.

(5)

Normele privind cererea, acordarea, folosirea și achitarea acestor certificate și caracteristicile lor tehnice ar trebui definite astfel încât procedura relevantă să fie flexibilă și să permită o gestionare prudentă. De aceea, este necesar să se urmeze, în mare parte, procedura deja în vigoare pentru anumite certificate agricole, prezentată în Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de licențe la import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (5).

(6)

În măsura în care Comisia ia în considerare toate întreprinderile care prelucrează produse agricole, trebuie să se țină seama de toate bunurile care nu sunt cuprinse în anexa I. Procedura descrisă mai sus trebuie, astfel, să prevadă desfășurarea producției în cadrul sistemului de perfecționare activă în două etape, fiecare realizată de o altă întreprindere.

(7)

Trebuie prevăzută posibilitatea ca aceste certificate să poată fi livrate în trei tranșe. În plus, eliberarea de urgență a unei tranșe sau a mai multora ar trebui prevăzută pentru a face față unor cazuri neprevăzute, mai ales acelea de pe piață, iar drepturile legate de aceste certificate ar trebui să fie transferabile.

(8)	Pentru a permite verificarea și planificarea cantităților de produse de bază în cauză, trebuie prevăzută comunicarea statisticilor privind folosirea certificatelor.

(9)	Comitetul de gestionare pentru probleme orizontale privind comerțul cu produse agricole prelucrate care nu sunt cuprinse în anexa I la tratat nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare a regulamentului

(1) Încadrarea anumitor cantități de produse de bază prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 în regimul de perfecționare activă fără examinarea prealabilă a condițiilor economice depinde, pe durata perioadei sale de valabilitate, de prezentarea unui certificat de perfecționare activă (numit, în continuare „certificat PA”).

(2) Se pot acorda două autorizații succesive de perfecționare activă, una pentru plasarea produsului de bază și alta pentru plasarea produsului intermediar corespunzător produsului de bază. În această situație, se consideră că s-au îndeplinit și condițiile economice de către fiecare din aceste autorizații, cu condiția ca fiecare dintre cererile de autorizare să fie prezentate spre examinare pe baza aceluiași certificat PA.

Articolul 2

Bilanțul

(1) Nu mai târziu de 21 septembrie din fiecare an, Comisia întocmește bilanțul descris la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 și îl prezintă spre examinare grupului de experți în probleme orizontale cu privire la comerțul cu produse agricole prelucrate care nu sunt cuprinse în anexa I (numit în continuare „grup de experți”).

(2) Dacă suma estimată necesară restituirilor depășește fondurile disponibile, cantitățile diferitelor produse de bază, identificate prin codul format din opt cifre din Nomenclatura Combinată, se stabilesc în funcție de bilanț.

Articolul 3

Publicarea inițială a cantităților disponibile

Cantitățile totale ale fiecărui produs de bază stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul 2 vor fi publicate cel târziu la 30 septembrie în fiecare an, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Certificatele pot fi acordate pentru cantitățile respective în trei tranșe, în conformitate cu articolele 21, 22 și 23.

Articolul 4

Cereri pentru certificate PA

(1) Poate face cerere pentru un certificat PA doar un operator care este titularul unui certificat de restituire valabil în sensul Regulamentului (CE) nr. 1520/2000 (6) al Comisiei sau care a fost titularul unui certificat emis în timpul exercițiului bugetar anterior.

Totuși, acolo unde se aplică articolul 14 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1520/2000, orice operator căruia i s-au acordat restituiri în timpul exercițiului bugetar actual sau al celor anterioare poate, de asemenea, să facă cerere pentru un certificat PA.

(2) Trebuie să se facă o cerere separată pentru fiecare cantitate a unui singur produs de bază disponibil, identificat după codul de opt cifre din nomenclatură. Se poate face doar o singură cerere per tranșă de către un singur operator pentru fiecare produs de bază.

Autoritatea acceptă numai cereri de certificate pentru care solicitantul a dat o declarație scrisă că, pentru tranșa în cauză, nu a făcut și se angajează să nu facă alte cereri de certificate PA pentru același produs de bază în statul membru căruia i-a prezentat cererea sau în alt stat membru. Dacă se fac mai multe cereri pentru același produs de bază, se resping toate cererile.

(3) Cantitatea totală pentru care s-a făcut cerere per operator și per tranșă pentru orice produs de bază nu poate depăși 5 000 tone pentru produsele de bază incluse în organizarea comună a piețelor de produse din lapte, zahăr și orez și 20 000 tone pentru produsele de bază incluse în organizarea comună a pieței de cereale.

Articolul 5

Depunerea cererilor de certificate

(1) Nu se acceptă nici o cerere de certificat dacă nu este înaintată sau depusă la organismul competent pe formulare tipărite sau/și întocmite în conformitate cu dispozițiile articolului 9.

Totuși, organismele competente pot accepta ca cereri valabile comunicări telegrafice și mesaje electronice, dacă ele includ toate informațiile care ar fi apărut pe formular, dacă acesta ar fi fost folosit. Statele membre pot cere ca mesajele electronice și/sau comunicările telegrafice să fie urmate de o cerere pe un formular tipărit sau întocmit în conformitate cu dispozițiile articolului 9, înaintat sau înmânat direct organismului competent; în astfel de cazuri, data la care comunicările telegrafice sau mesajul electronic ajung la organismul competent este considerată ziua în care este depusă cererea. Această cerință nu afectează valabilitatea cererilor înaintate prin comunicări telegrafice sau mesaje electronice.

În cazurile în care cererile de certificate sunt prezentate în formă electronică, autoritățile competente ale statelor membre stabilesc modul în care semnătura de mână urmează să fie înlocuită de o altă metodă, care se poate baza pe folosirea codurilor.

(2) Cererile de certificate pot fi revocate doar prin scrisoare, comunicare telegrafică sau mesaj electronic primite de autoritatea competentă, cu excepția cazurilor de forță majoră, până la cel târziu ora 13 în ziua în care se depune cererea.

Articolul 6

Procedura de depunere a cererilor

(1) Ziua în care se depune cererea de certificat reprezintă ziua în care aceasta este primită de organismul competent, cu condiția să fie primită până la cel târziu ora 13, indiferent dacă cererea este depusă direct la organismul competent sau înaintată acestuia prin scrisoare sau comunicare telegrafică sau mesaj electronic.

(2) Cererea de certificat primită de organismul competent fie într-o sâmbătă sau o duminică sau într-o zi de sărbătoare, fie după ora 13 într-o zi lucrătoare, este considerată a fi depusă în prima zi lucrătoare după ziua în care a fost primită de fapt.

(3) În cazul în care se stabilește o perioadă de un anumit număr de zile pentru depunerea cererilor de certificate și dacă ultima zi a termenului cade într-o sâmbătă, o duminică sau o zi de sărbătoare, perioada în cauză se încheie în prima zi de lucru care urmează, la ora 13.

Totuși, nu sunt luate în considerare astfel de prelungiri pentru stabilirea perioadei de valabilitate a certificatului.

(4) Termenele specificate în prezentul regulament sunt după ora locală din Belgia.

Articolul 7

Respingerea cererilor

Cererile conținând condiții pentru care nu există prevederi în normele comunitare sunt respinse.

Articolul 8

Extrasele

Extrasele din certificate au aceleași efecte juridice ca și certificatele din care sunt extrase, în limitele cantității pentru care sunt eliberate aceste extrase.

Articolul 9

Specificații privind folosirea și elaborarea formularelor

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 5 alineatul (1) al doilea paragraf și articolului 11 alineatul (1), cererile de certificate, certificatele și extrasele sunt întocmite pe formulare conforme cu modelele prezentate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 sub titlul „Certificat de import AGRIM”, cu următoarele modificări:

(a)	fie titlul „Certificat de import AGRIM” ar trebui să fie scos sau barat, fie ar trebui să fie aplicată pe el ștampila „Certificat PA”. Aceasta se poate face mecanic sau electronic;

(b)	secțiunile 7 și 8 se elimină;

(c)	titlul secțiunii 11 se elimină;

(d)	secțiunea 19 din modelul de certificat se elimină;

(e)	se adaugă „Certificat PA pentru fabricarea mărfurilor care nu sunt cuprinse în anexa I și menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1520/2000” manual, mecanic sau electronic, în secțiunea 20 a modelului de cerere de certificat și în secțiunea 24 a modelului de certificat.

Astfel de formulare trebuie completate urmând instrucțiunile date în acest sens.

(2) Formularele de certificat se prezintă în seturi care să conțină exemplarul nr. 1, exemplarul nr. 2 și cererea, împreună cu oricare alt exemplar al certificatului, în această ordine.

Totuși, statele membre pot cere solicitanților să completeze doar un formular de cerere în locul seturilor prevăzute în paragraful precedent.

În cazul în care cantitatea pentru care este eliberat certificatul este mai mică decât cantitatea pentru care s-a făcut inițial cerere, cantitatea pentru care s-a făcut cerere trebuie trecută doar pe formularul de cerere.

Formularele pentru extrase din certificate alcătuiesc seturi care conțin exemplarul nr. 1 și exemplarul nr. 2, în această ordine.

(3) Formularele, inclusiv paginile adăugate, sunt tipărite pe hârtie albă, fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 40 grame per metru pătrat. Mărimea lor este de 210 × 297 mm, lungimea permisă variind între 5 mm sub ultima figură și 8 mm deasupra; spațiul de tipărire dintre rânduri este de 4,24 mm (o șesime dintr-un țol); punerea în pagină a formularelor este respectată cu exactitate. Ambele fețe ale exemplarului nr. 1 și latura paginilor adăugate, pe care trebuie să apară sumele de plată, mai are, în plus, un fond cu ghioș tipărit, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin metode chimice sau mecanice. Fondul cu ghioș este de culoare verde.

(4) Statele membre sunt responsabile de tipărirea formularelor. Formularele pot fi tipărite și de tipografii desemnate de statul membru în care ființează. În al doilea caz, pe fiecare formular trebuie să apară trimiterea la aprobarea statului membru. Fiecare formular are indicate numele și adresa tipografiei sau o marcă ce permite identificarea tipografului, și, cu excepția formularului de cerere și a paginilor adăugate, un număr de serie individual. Numărul este precedat de următoarele litere în funcție de statul membru care emite documentul: „AT” pentru Austria, „BE” pentru Belgia, „DE” pentru Germania, „DK” pentru Danemarca, „EL” pentru Grecia, „ES” pentru Spania, „FI” pentru Finlanda, „FR” pentru Franța, „IE” pentru Irlanda, „IT” pentru Italia, „LU” pentru Luxemburg, „NL” pentru Țările de Jos, „PT” pentru Portugalia, „SE” pentru Suedia și „UK” pentru Regatul Unit.

În momentul emiterii, certificatele și extrasele pot purta un număr de emitere dat de organismul emitent.

(5) Cererile, certificatele și extrasele sunt completate la mașina de scris sau cu mijloace informatice. Ele sunt tipărite și completate în una din limbile oficiale ale Comunității, așa cum este precizat de către autoritățile competente ale statului membru emitent. Totuși, statele membre pot permite ca aceste cereri să fie scrise doar de mână, cu cerneală și cu litere de tipar.

(6) Ștampilele organismelor emitente și ale autorităților care efectuează plata se aplică cu o ștampilă de metal, preferabil din oțel. Totuși, în locul ștampilei organismului emitent se poate folosi un timbru sec combinat cu litere sau cifre obținute prin perforare.

(7) Autoritățile competente din statele membre interesate pot să ceară, atunci când este necesar, ca certificatele și extrasele să fie traduse în limba oficială sau în una din limbile lor oficiale.

Articolul 10

Procedura de emitere a extraselor

(1) La cererea titularului certificatului sau a cesionarului și la prezentarea exemplarului nr. 1 al documentului, se pot elibera unul sau mai multe extrase de către organismul emitent sau de către agenția sau agențiile desemnate de către statul membru.

Extrasele sunt întocmite în minimum două exemplare, dintre care primul, numit „exemplarul titularului” și marcat cu „nr. 1”, este înmânat sau adresat solicitantului, iar al doilea, numit „exemplarul organismului emitent” și marcat cu „nr. 2” este reținut de către organismul emitent.

Organismul care emite extrasul, completează pe exemplarul nr. 1 al certificatului cantitatea pentru care a fost eliberat extrasul. Cuvântul „extras” este introdus lângă cantitatea care a fost completată pe exemplarul nr. 1 al certificatului.

(2) Nu se poate elibera alt extras din extrasul unui certificat.

(3) Exemplarul nr. 1 al unui extras care a fost folosit sau care a expirat se returnează de către titular organismului care a eliberat certificatul, împreună cu exemplarul nr. 1 al certificatului din care a fost obținut, astfel încât organismul să poată modifica înregistrările de pe exemplarul nr. 1 al certificatului conform celor care figurează pe exemplarul nr. 1 al extrasului.

Articolul 11

Certificatele electronice

(1) Fără a aduce atingere articolului 9, certificatele pot fi emise și folosite prin utilizarea sistemelor informatice în conformitate cu normele stabilite de autoritățile competente. Ele sunt denumite în continuare „certificate electronice”.

Conținutul certificatelor electronice trebuie să fie identic cu cel al certificatelor pe suport hârtie.

(2) Când titularul sau cesionarul trebuie să folosească formularul electronic într-un stat membru care nu este conectat la sistemul informatic de emitere, aceștia solicită un extras de acolo.

Astfel de extrase sunt eliberate fără întârziere și fără costuri suplimentare pe un formular prevăzut la articolul 9 alineatul (1).

În statele membre conectate la sistemul computerizat emitent, aceste extrase sunt eliberate sub formă de extrase pe hârtie.

Articolul 12

Numărul de exemplare ale certificatelor PA

Fără a aduce atingere articolului 11, certificatele sunt întocmite în minimum două exemplare, dintre care primul, denumit „exemplarul titularului” și marcat cu „nr. 1”, este acordat fără întârziere solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplarul organismului emitent” și marcat cu „nr. 2”, este reținut de organismul emitent.

Articolul 13

Valabilitatea certificatelor PA

(1) Certificatele PA sunt valabile până la sfârșitul celei de-a treia luni după luna în care s-au depus cererile.

(2) Pentru stabilirea perioadei de valabilitate, certificatele sunt considerate ca eliberate în ziua în care a fost depusă cererea pentru ele, acea zi fiind inclusă în calculul perioadei de valabilitate. Totuși, certificatele nu pot fi folosite decât după eliberarea lor efectivă.

(3) La prezentarea, în timpul perioadei de valabilitate, a exemplarului nr. 1 al certificatului PA sau a extrasului acestuia, operatorul poate, în conformitate cu condițiile stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (7), să facă o singură cerere la autoritatea vamală a unui stat membru pentru a obține autorizarea de a folosi regimul de perfecționare activă pentru o cantitate din produsul de bază mai mică sau egală cu cantitatea menționată în certificat sau în extras. În acest caz, condițiile economice menționate la articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt considerate ca fiind îndeplinite.

Totuși, a doua cerere poate fi acceptată ulterior în conformitate cu articolul 14.

Autoritatea vamală indică în partea a 2-a a primei secțiuni din coloana 29 și în prima secțiune din coloana 30 din exemplarul nr. 1 cantitatea pentru care s-a depus, de fapt, cererea.

Autoritatea vamală semnează în prima secțiune din coloana 32 din originalul exemplarului nr. 1 și o ștampilează pentru a certifica data la care a fost depusă cererea.

Autoritatea vamală înaintează apoi originalul completat al exemplarului nr. 1 organizației emitente specificate în secțiunea 1 în decurs de 15 zile lucrătoare. Dacă, totuși, se aplică articolul 14 alineatul (1) aceasta trimite o copie a exemplarului nr. 1 completată organismului emitent și păstrează originalul.

Dacă certificatul este electronic, procedura poate fi dusă la îndeplinire prin mijloace electronice.

Articolul 14

A doua cerere de autorizare

(1) La cererea operatorului și înainte de depunerea unei cereri pentru prima autorizare a perfecționării active, organismul emitent sau organismul desemnat de fiecare stat membru (sau unul dintre aceste organisme, dacă au fost desemnate mai multe) completează următorul text în secțiunea 20 a certificatului sau, unde este cazul, a extrasului:

—	Solicitud de segunda autorización prevista por […] para la admisión del producto de código NC […] con arreglo al apartado 2 del artículo 1 del Reglamento (CE) no 1488/2001

—	Påtænkt ansøgning om anden tilladelse fra … med henblik på henførsel of produktet … (KN-koden anføres) i henhold til artikel 1, stk. 2, i forordning (EF) nr. 1488/2001

—	Antrag auf eine zweite Bewilligung vorgesehen von …, zwecks Überführung des Erzeugnisses der KN-Position … gemäß Artikel 1 Absatz 2 der Verordnung (EG) Nr. 1488/2001

—	Αίτηση παροχής δεύτερης άδειας που ζητήθηκε από τον … για την εμπορία του προϊόντος του κώδικα ΣΟ … σύμφωνα με το άρθρο 1, παραγράφος 2 του κανονισμού (ΕΚ) αριθ. 1488/2001

—	Application by … for a second authorisation for the placement of the product … [insert CN code] in accordance with Article 1(2) of Regulation (EC) No 1488/2001

—	Demande de deuxième autorisation envisagée par … pour le placement de produit de code NC … conformément à l'article 1 paragraphe 2 du règlement (CE) no 1488/2001

—	Domanda di seconda autorizzazione, richiesta da … per l'iscrizione del prodotto del codice NC … ai sensi dell'articolo 1, paragrafo 2, del regolamento (CE) n. 1488/2001

—	Aanvraag voor een tweede vergunning van … voor de plaatsing van het product met GN-code … overeenkomstig artikel 1, lid 2, van Verordening (EG) nr. 1488/2001

—	Pedido de segunda autorização previsto por … para a colocação do produto do código NC … em conformidade com o n.o 2 do artigo 1.o do Regulamento (CE) n.o 1488/2001

—	Toinen lupahakemus, jonka tekee …, tuotteen, jonka CN-koodi on …, saattamiseksi sisäiseen jalostusmenettelyyn asetuksen (EY) N:o 1488/2001 1 artiklan 2 kohdan mukaisesti

—	En andra tillståndsansökan planeras av … för aktiv förädling av en produkt med KN-kod … enligt artikel 1.2 i förordning (EG) nr 1488/2001.

Operatorul poate desemna pentru a doua autorizare doar un solicitant și doar un produs și poate solicita înscrierea unei singure mențiuni.

Mai mult, organismul în cauză ștampilează completarea pentru a certifica data la care a fost făcută.

(2) Operatorul, titularul primei autorizații, anunță autoritatea vamală despre cantitatea produsului citat în mențiunea de la alineatul (1) al doilea paragraf.

La primirea notificării menționate în paragraful anterior, autoritatea vamală adaugă în secțiunea 20 a certificatului următorul text completat corespunzător, după completarea de la alineatul (1):

—	Por una cantidad de … kg

—

For … kg

—	Fur eine Menge von … kg

—	Για ποσότητα … Kg

—

For … kg

—	Pour une quantité de … Kg

—	Per una quantità di … kg

—	Voor een hoeveelheid van … kg

—	Para uma quantidade de … kg

—	Määrälle … kg

—	För en kvantitet på … kg.

În decurs de 15 zile lucrătoare de la notificarea menționată în primul paragraf, autoritatea vamală înaintează originalul exemplarului nr. 1 organismului emitent menționat în secțiunea 1.

(3) La primirea exemplarului nr. 1 în conformitate cu prevederile alineatului 2, organismul în cauză calculează numărul zilelor calendaristice care corespund perioadei de valabilitate rămase ținând cont de data la care a fost depusă cererea menționată la articolul 13 alineatul (3) primul paragraf, considerându-se că o lună completă are 30 de zile.

(4) Titularul certificatului cere, în ziua în care emite notificarea menționată la alineatul (2), să fie transferate drepturile, sau, unde este cazul, transferate înapoi la operatorul menționat la alineatul (1), în conformitate cu articolul 15.

(5) La cererea operatorului citat în mențiunea de la alineatul (1) de mai sus, organismul în cauză returnează certificatul după efectuarea transferului sau, unde este cazul, transferului invers menționat la alineatul (4) și după înscrierea următorului text, completat corespunzător, în secțiunea 11:

—	Nueva fecha de fin de validez: …

—	Ny udløbsdato …

—	Neues Ende der Gültigkeitsdauer: …

—	Νέα ημερομηνία λήξης ισχύος …

—	New expiry date: …

—	Nouvelle date de fin de validité le …

—	Nuova data di scadenza della validità: …

—	Nieuwe datum waarop geldigheidsduur afloopt: …

—	Nova data de termo de validade: …

—	Uusi voimassaolon päättymispäivä on …

—	Ny sista giltighetsdag …

Noua dată de expirare se calculează prin adăugarea perioadei calculate la alineatul (3) la data primirii cererii menționate în paragraful anterior.

(6) La prezentarea, în timpul perioadei de valabilitate, a exemplarului nr. 1 al certificatului PA sau a extrasului, operatorul poate să depună, la autoritatea vamală a statului membru, în termenii stabiliți de Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, o cerere de autorizare de perfecționare activă pentru o cantitate mai mică sau egală cu cantitatea din produsul specificat în certificat sau în extras în conformitate cu alineatul (1). În acel moment se consideră îndeplinite condițiile economice menționate la articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

Autoritatea vamală declară cantitatea pentru care s-a făcut cerere efectiv în partea a 2-a a secțiunii 2 din coloana 29 și în secțiunea 2 din coloana 30 din exemplarul nr. 1 al certificatului.

Autoritatea vamală semnează originalul exemplarului nr. 1 și îl ștampilează pentru a certifica data la care a fost depus în a doua secțiune din coloana 32 din originalul exemplarului nr. 1.

Autoritatea vamală transmite originalul exemplarului nr. 1 completat corespunzător organismului emitent specificat în secțiunea 1, în decurs de 15 zile lucrătoare.

(7) Dacă certificatul este electronic, procedura poate fi îndeplinită electronic.

Articolul 15

Transferul drepturilor

(1) Drepturile care decurg din certificate pot fi transferate de către titular în perioada de valabilitate. Acest transfer se poate face doar către un singur cesionar pentru fiecare certificat sau extras din acesta.

(2) Cesionarii nu pot transfera drepturile mai departe, dar pot să le retrocedeze titularului.

În astfel de cazuri, este făcută de către organismul emitent una din următoarele completări în secțiunea 6 a certificatului:

—	Retrocesión al titular el …

—	Tilbageføring til indehaveren den …

—	Rückübertragung auf den Lizenzinhaber am …

—	Εκ νέου παραχώρηση στο δικαιούχο στις…

—	Rights transferred back to the titular holder on … [date]

—	Rétrocession au titulaire le …

—	Retrocessione al titolare in data …

—	Aan de titularis geretrocedeerd op …

—	Retrocessão ao titular em …

—	Palautus todistuksenhaltijalle …

—	Återbördad till licensinnehavaren den …

(3) În eventualitatea unei cereri de transfer a titularului sau de retrocesiune de la cesionar la titular, organismul emitent sau agenția (agențiile) desemnată(e) de fiecare stat membru completează pe certificat sau, când este cazul, pe extrasul acestui, următoarele:

(a)	numărul și adresa cesionarului sau completarea de la alineatul (2);

(b)	data acestei completări certificate de ștampila organismului sau a agenției.

(4) Transferul sau retrocesiunea către titular intră în vigoare la data efectuării completării.

Articolul 16

Efectele completărilor făcute de autoritățile statului membru

Certificatele și extrasele eliberate și completările și andosările făcute de autoritățile statului membru au aceleași efecte juridice în fiecare din celelalte state membre ca și documentele emise și completarile și andosările făcute de autoritățile acestor state membre.

Articolul 17

Completările greșite pe certificate

(1) Completările făcute pe certificate sau extrase nu pot fi modificate după eliberarea lor.

(2) Atunci când există dubii asupra exactității completărilor de pe certificate sau de pe extrase, astfel de certificate sau extrase sunt returnate organismului emitent la inițiativa părții interesate sau a autorităților competente ale statului membru interesat.

Dacă organismul emitent consideră necesară o corectare, acesta retrage atât extrasul sau certificatul, cât și orice alte extrase eliberate anterior și eliberează fără întârziere fie un extras corectat, fie un certificat corectat și extrasele corectate corespunzător. Pe aceste documente ulterioare care includ completarea „certificat corectat la …” sau „extras corectat la …”, oricare alte completări anterioare sunt reproduse pe fiecare exemplar.

Dacă organismul emitent nu consideră necesară corectarea certificatului sau a extrasului, acesta înregistrează andosarea „verificat la… în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1488/2001” și aplică ștampila.

Articolul 18

Remiterea certificatului către organismul emitent

(1) La cererea organismului emitent, titularul trebuie să îi remită acestuia certificatul și extrasele din acesta.

(2) La remiterea sau reținerea, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol sau ale articolului 17, a unui document contestat, autoritățile naționale competente eliberează o chitanță, la cerere, părții interesate.

Articolul 19

Verificarea autenticității

(1) Când există dubii privind autenticitatea certificatului sau a extrasului, a completărilor sau a andosărilor din acestea, autoritățile naționale competente remit documentul contestat sau fotocopia acestuia autorităților responsabile cu verificarea.

Documentele se pot returna, de asemenea, prin verificare aleatorie; în astfel de cazuri se returnează doar fotocopia documentului.

(2) Când un document contestat este remis în conformitate cu prevederile alineatului (1), autoritățile naționale competente eliberează o chitanță, la cerere, părții interesate.

Articolul 20

Pierderea certificatului

Când titularul sau cesionarul unui certificat PA poate să facă dovada autorității competente atât că certificatul sau un extras din acesta nu au fost folosite integral sau parțial, cât și că nu mai pot fi folosite, mai ales din cauza faptului că au fost total sau parțial distruse, organismul care a eliberat certificatul original eliberează un certificat înlocuitor sau un extras pentru o cantitate de bunuri egală cu cantitatea rămasă disponibilă.

Un certificat înlocuitor sau un extras conține informațiile și completările de pe documentul pe care îl înlocuiește.

Articolul 21

Prima tranșă de eliberare a certificatelor PA – coeficient de reducere

(1) Pentru prima tranșă de eliberare a certificatelor, cantitățile de produse de bază publicate în conformitate cu articolul (3) sunt acoperite în proporție de 60 %.

După data publicării menționate la articolul (3) și nu mai târziu de 14 octombrie a fiecărui an, fiecare operator poate depune o cerere pentru un certificat PA per produs de bază.

(2) Până la cel târziu la 21 octombrie, statele membre informează Comisia despre cererile pentru fiecare produs de bază, indicând cantitatea pentru care s-a făcut cerere și numele companiei operatorului corespunzător.

(3) Folosind cantitățile menționate la alineatul (1) primul paragraf, Comisia stabilește, dacă este necesar, un coeficient de reducere pentru fiecare produs de bază.

Comisia publică coeficientul (coeficienții) în cauză în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene în decurs de 5 zile lucrătoare de la data indicată la alineatul (2).

Dacă este necesar, în decurs de cinci zile lucrătoare de la data indicată la alineatul (2), Comisia informează statele membre interesate despre cererile respinse din cauză că au fost făcute în mai multe state membre de către același operator și pentru același produs de bază.

(4) În decurs de cinci zile lucrătoare de la expirarea termenului precizat la alineatul (3) al treilea paragraf, autoritatea competentă a statului membru în discuție poate elibera certificatele pentru care s-a făcut cerere.

(5) Dacă a fost stabilit un coeficient de reducere, certificatele eliberate pentru fiecare cerere includ cantitatea din produsul de bază solicitat înmulțită cu coeficientul de reducere în cauză.

Organizația emitentă indică în secțiunile 17 și 18 cantitatea pentru care a fost eliberat certificatul.

Articolul 22

A doua și a treia publicare a cantităților disponibile

Comisia, luând în considerare volumul previzibil al exporturilor bunurilor în cauză și situația pieței fiecărui produs de bază, examinează bilanțul cu regularitate și îl supune spre examinare grupului de experți.

În cazul în care suma restituirilor datorate este estimată ca fiind mai mare decât resursele financiare disponibile, și luând în considerare cantitățile deja acordate cu certificate și cantitățile nefolosite despre care Comisia a fost informată în conformitate cu articolul 25, Comisia stabilește cantitatea rămasă disponibilă pentru fiecare produs de bază. Acest lucru este publicat a doua oară în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene până la cel târziu 31 ianuarie a fiecărui an și a treia oară până la cel târziu 31 mai a fiecărui an.

Articolul 23

A doua și a treia tranșă de eliberare a certificatelor PA – coeficient de reducere

(1) Pentru cea de-a doua tranșă de eliberare a certificatelor, cantitățile produselor de bază publicate în conformitate cu articolul 22 al doilea paragraf sunt acoperite în proporție de 60 %.

Pentru cea de-a treia tranșă de eliberare a certificatelor, cantitățile produselor de bază publicate în conformitate cu articolul 22 al doilea paragraf sunt acoperite în proporție de 100 %.

(2) Fiecare operator poate face cerere pentru un certificat PA pentru fiecare produs de bază în decurs de 10 zile lucrătoare după publicarea menționată la articolul 22 al doilea paragraf.

(3) În decurs de cinci zile lucrătoare de la sfârșitul termenului descris în alineatul (2), statele membre comunică Comisiei totalul cantităților pentru care s-a făcut cerere per produs de bază, indicând cantitatea pentru care s-a depus o cerere și denumirea comercială a operatorului corespunzător.

(4) Folosind cantitățile publicate în conformitate cu articolul 22, Comisia stabilește, dacă este necesar, un coeficient de reducere pentru fiecare produs de bază.

(5) Se aplică procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf și articolul 21 alineatele (4) și (5).

Articolul 24

Eliberarea de urgență a certificatelor PA

De-a lungul exercițiului bugetar, luând în considerare cantitățile deja acordate cu certificate și cantitățile nefolosite despre care a fost informată în conformitate cu articolul 25, Comisia poate să stabilească de urgență cantitatea rămasă disponibilă pentru fiecare produs de bază identificat după codul de opt cifre din nomenclatură. Acest lucru este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Se aplică procedura prevăzută la articolul 23 alineatele (2), (3), (4) și (5). În prealabil, supune bilanțul relevant spre examinare grupului de experți.

Articolul 25

Informații statistice

(1) Până la 15 martie a fiecărui exercițiu bugetar, statele membre, pe baza comunicărilor menționate la articolul 13 alineatul (3) primul paragraf, comunică Comisiei cantitățile totale pentru fiecare produs de bază pentru care a fost acordată o autorizație vamală și pentru care a fost eliberat un certificat în conformitate cu articolul 21.

(2) Până la 15 octombrie a fiecărui exercițiu bugetar, statele membre, pe baza comunicărilor menționate la articolul 13 alineatul (3) primul paragraf, comunică Comisiei cantitățile totale pentru fiecare produs de bază pentru care a fost acordată o autorizație vamală și pentru care a fost eliberat un certificat în conformitate cu articolele 23 și 24.

(3) Până la 1 mai a exercițiului bugetar care urmează anului în care au fost acordate autorizații vamale conform prezentului regulament, statele membre comunică Comisiei cantitățile reale ale fiecărui produs de bază importat pe baza acestor autorizații.

Articolul 26

Asistența reciprocă și comunicările către Comisie

(1) Atunci când este necesar pentru aplicarea corectă a prezentului regulament, autoritățile competente ale statelor membre își comunică unele altora informații despre certificate și extrase din acestea, precum și neregularități și încălcări legate de acestea.

(2) Statele membre informează Comisia de îndată ce au cunoștință despre neregularități și încălcări legate de prezentul Regulament.

(3) Statele membre comunică Comisiei numele și adresele organismelor care au emis certificatele și extrasele din acestea. Comisia publică aceste informații în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(4) Statele membre înaintează, de asemenea, Comisiei specimene imprimate ale ștampilelor oficiale și, unde este cazul, ale timbrelor seci folosite de autoritățile împuternicite să acționeze. Comisia informează imediat celelalte state membre.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 iulie 2001.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 318, 20.12.1993, p. 18.

(2) JO L 298, 25.11.2000, p. 5.

(3) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(4) JO L 311, 12.12.2000, p. 1.

(5) JO L 152, 24.06.2000, p. 1.

(6) JO L 177, 15.7.2000, p. 1.

(7) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

150

32001R1452

L 198/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1452/2001 AL CONSILIULUI

din 28 iunie 2001

de introducere a unor măsuri specifice pentru anumite produse agricole din departamentele franceze de peste mări, de modificare a Directivei 72/462/CEE și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 525/77 și (CEE) nr. 3763/91 (Poseidom)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36, 37 și articolul 299 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 89/687/CEE (2), Consiliul a adoptat un program de opțiuni specifice caracterului periferic și insular al departamentelor franceze de peste mări (Poseidom), în conformitate cu politica comunitară de sprijin pentru regiunile ultraperiferice. Scopul programului este de a facilita dezvoltarea economică și socială a regiunilor respective și de a le permite să beneficieze de avantajele pieței unice din care fac parte integrantă, în ciuda factorilor obiectivi care le izolează din punct de vedere geografic și economic. Programul prevede aplicarea PAC în aceste regiuni și prevede adoptarea de măsuri speciale. Acesta prevede, în special, măsuri de ameliorare a condițiilor în care produsele agricole sunt obținute și comercializate în aceste departamente, precum și de atenuare a efectelor și limitărilor datorate poziției lor geografice excepționale, așa cum se arată în articolul 299 alineatul (2) din Tratat.

(2)

Poziția geografică deosebită a departamentelor franceze de peste mări presupune costuri suplimentare de transport pentru aprovizionarea cu produse esențiale, în vederea prelucrării acestora sau a utilizării lor ca materie primă în agricultură. În plus, există factori obiectivi care decurg din caracterul insular și extrem de îndepărtat al acestor regiuni care impun limitări suplimentare operatorilor și producătorilor din departamentele franceze de peste mări, ceea ce prejudiciază în mod considerabil activitățile acestora. Acest fapt este valabil mai ales în ceea ce privește aprovizionarea cu cereale, care nu sunt produse și nu pot fi produse la scară vastă în departamentele franceze de peste mări, astfel încât aceste regiuni depind de sursele externe de aprovizionare din acest punct de vedere. Aceste handicapuri pot fi atenuate prin scăderea prețului la aceste produse esențiale. De aceea, este necesar să se introducă aranjamente specifice de aprovizionare în vederea asigurării aprovizionării departamentelor franceze de peste mări din producția locală, precum și a reducerii costurilor suplimentare datorate depărtării acestora, caracterului insular și ultraperiferic al departamentelor franceze de peste mări.

(3)	În acest scop, fără a aduce atingere articolului 23 din Tratat, importurile de astfel de produse din țări terțe trebuie scutite de drepturile de import aplicabile.

(4)

Pentru a îndeplini obiectivul de reducere a prețurilor în cadrul departamentelor franceze de peste mări și de atenuare a costurilor datorate depărtării acestora, caracterului insular și ultraperiferic al acestor regiuni, dar menținând în același timp competitivitatea produselor comunitare, trebuie acordat un ajutor pentru aprovizionare a departamentelor franceze de peste mări cu produse de origine comunitară. Acest ajutor trebuie să reflecte costurile suplimentare de transport către departamentele franceze de peste mări și prețurile aplicate la exporturile către țări terțe și, în cazul materiilor prime pentru agricultură și a produselor destinate prelucrării, costurile suplimentare datorate depărtării acestora, caracterului insular și ultraperiferic al acestor regiuni.

(5)

Deoarece cantitățile acoperite de aranjamentele specifice de aprovizionare sunt limitate la nevoile de aprovizionare ale departamentelor franceze de peste mări, aceste aranjamente nu afectează buna funcționare a pieței interne. În plus, avantajele economice care rezultă din aranjamentele specifice de aprovizionare nu denaturează comerțul cu produsele vizate. În consecință, re-expedierea sau re-exportarea acestor produse din departamentele franceze de peste mări trebuie interzise. Cu toate acestea, fluxurile comerciale între departamentele franceze de peste mări nu intră sub incidența acestei interdicții. De asemenea, în ceea ce privește prelucrarea, interdicția nu se aplică, în anumite condiții, exporturilor către țările terțe pentru a promova comerțul regional și nici transporturilor tradiționale către restul Comunității.

(6)

Avantajele economice care decurg din aranjamentele specifice de aprovizionare pot reduce costurile de producție, astfel încât această scădere a costurilor să fie transferată până la utilizatorul final. De aceea, aceste aranjamente trebuie să fie acordate doar dacă sunt efectiv transferate mai departe, iar în acest scop este necesar să se desfășoare un proces de monitorizare.

(7)

Având în vedere recentele evoluții din domeniul agriculturii din Guyana franceză, Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 (3) a introdus o măsură în vederea dezvoltării cultivării orezului. Această măsură a expirat la sfârșitul anului comercial 1996, iar, din moment ce statul membru respectiv nu a solicitat prelungirea măsurii, aceasta trebuie abolită. A fost introdusă o măsură care prevede eliminarea și comercializarea unei părți a producției locale de orez din Guadelupa, Martinica și din restul Comunității. Având în vedere faptul că în regiunea respectivă nu se poate consuma întreaga producție locală și că stocarea este greu realizabilă în regiune din cauza lipsei facilităților necesare și a condițiilor locale, această măsură, care este vitală pentru menținerea echilibrului în sectorul producției locale, trebuie să continue în condițiile stabilite prin normele curente.

(8)

Este necesar să se sprijine activitățile tradiționale de creștere a animalelor pentru satisfacerea nevoilor locale de consum de carne în cadrul departamentelor franceze de peste mări. În acest scop, sunt necesare derogări de la unele dintre dispozițiile de organizare a pieței comune care impun restricții asupra producției, pentru a reflecta dezvoltarea și condițiile speciale ale producției locale, care sunt mult diferite de cele din restul Comunității. Acest obiectiv poate fi urmărit și indirect prin finanțarea programelor de ameliorare genetică, care presupun achiziționarea unor exemplare de reproducere de rasă pură, prin cumpărarea unor rase comerciale mai adecvate condițiilor locale, prin suplimentarea primei pentru vacile pentru alăptare și a primei de sacrificare și, unde este cazul, prin permiterea importurilor din țări terțe de exemplare de masculi din specia bovinelor în vederea îngrășării în anumite condiții, precum și prin derogarea de la condițiile de import pentru animale și pentru alimente de origine animală.

(9)

Este necesară îmbunătățirea condițiilor precare de aprovizionare a piețelor locale din departamentele franceze de peste mări cu produse lactate proaspete, acestea provenind în prezent din importuri, în marea lor majoritate; acest obiectiv poate fi atins, pe de o parte, prin continuarea acordării ajutorului pentru producția de lapte de vacă în limitele nevoilor locale de consum, care sunt evaluate periodic printr-un bilanț de rezerve, iar, pe de altă parte, prin încetarea aplicării aranjamentelor pentru o taxă suplimentară suportată de producătorii de lapte de vacă, prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (4); această derogare este justificată de condițiile precare de aprovizionare caracteristice regiunilor ultraperiferice, aceste condiții fiind complet diferite de cele existente în restul Comunității, precum și de nevoia de a acorda un stimulent pentru dezvoltarea producției locale.

(10)

Comunitatea contribuie prin acordarea de fonduri pentru programele regionale în vederea susținerii producției și a comercializării produselor locale din sectoarele creșterii animalelor și al produselor lactate în insulele Martinica și Réunion, ca măsură temporară în intervalul 1996 – 2000. Însă nivelul satisfacerii nevoilor locale prin propriile mijloace este încă scăzut. Sprijinul comunitar poate fi mobilizat eficient doar dacă structurile locale de producție sunt capabile să pună în practică strategii adaptate la contextul local în vederea dezvoltării economice, a organizării în spațiu a producției și a profesionalizării producătorilor. Acest sprijin trebuie să continue ca măsură temporară pentru a sprijini relansarea producției dintr-un sector modern și de înaltă calitate. Principiul extinderii acestui sprijin în Guyana franceză și Guadelupa a fost acceptat, cu condiția înființării unor organizații sectoriale locale.

(11)

În sectorul fructelor, legumelor, al plantelor și al horticulturii, au fost introduse măsuri de îmbunătățire a productivității fermelor și a calității produselor, de structurare a producției și a canalelor de distribuție, de dezvoltare a produselor locale prelucrate și de menținere a anumitor ramuri de producție tradiționale (vanilie, uleiuri esențiale etc.), în vederea susținerii comercializării pe plan local, a prelucrării și a vânzării acestor produse la export. Aceste măsuri au contribuit la îmbunătățirea capacității produselor locale de a concura cu produse din alte regiuni pe piețe în creștere, de a satisface exigențele consumatorilor și ale nevoilor canalelor de distribuție, precum și de a lansa aceste produse perfecționate pe piața comunitară, fiind astfel necesar ca aplicarea lor să continue.

(12)

Regulamentul (CEE) nr. 525/77 (5) a instituit un regim de ajutor pentru producția de conserve de ananas, care a fost aplicat doar în Martinica. Având în vedere caracteristicile specifice ale acestui regim și ale regiunii de producție, în scopul armonizării legislative și administrative, sistemul trebuie inclus în prezentul regulament, iar Regulamentul (CEE) nr. 525/77 trebuie abrogat. Dacă se dorește dezvoltarea producției de ananas, trebuie mobilizați toți actorii implicați în acest sector. Producția de ananas are o importanță deosebită în Martinica, atât din motive economice cât și sociale. Producția de ananas este costisitoare, iar produsele prelucrate din acesta sunt confruntate cu concurența din partea țărilor terțe. Trebuie continuată acordarea sprijinului pentru prelucrare și pentru a asigura supraviețuirea micilor ferme, pentru a asigura aprovizionarea industriei de prelucrare și pentru a consolida rolul organizațiilor producătorilor, permițând totodată creșterea rentabilității pe termen mediu și, dacă este cazul, comercializarea produselor proaspete.

(13)

Sectorul trestiei de zahăr este vital pentru economia departamentelor franceze de peste mări. Acestea continuă să se confrunte cu handicapuri semnificative (caracter insular și situare geografică ultraperiferică, relief muntos dificil, ferme mici răspândite pe suprafețe mari, număr mic de fabrici, costuri ridicate ale transportului local, acces dificil din cauza stării neadecvate a drumurilor publice), care conduc la costuri mai mari. Producția de trestie de zahăr se confruntă, de asemenea, cu dificultăți specifice față de producția de sfeclă de zahăr din Europa continentală, mai ales în ceea ce privește recoltarea trestiei. Pentru a asigura dezvoltarea adecvată a sectorului și pentru a atenua aceste dificultăți, sunt necesare măsuri care să contrabalanseze parțial costurile suplimentare care decurg din transportul trestiei de zahăr de pe câmpuri la centrele de recepție.

(14)

Romul este un produs de importanță economică semnificativă pentru departamentele franceze de peste mări, iar posibilitățile de desfacere a acestuia pe piață sunt vitale. Eliminarea treptată a anumitor beneficii acordate în prezent pentru producția de rom ar avea un impact grav asupra câștigurilor producătorilor. Măsurile de susținere a cultivării trestiei de zahăr și a prelucrării directe a acesteia în rom agricol și sirop de zahăr trebuie menținute deoarece aceste măsuri contribuie la asigurarea livrărilor continue de trestie de zahăr către distilerii, iar acestea din urmă pot astfel să își planifice și să își raționalizeze investițiile în propriile instalații de producție și deoarece ele contribuie la creșterea veniturilor cultivatorilor de trestie de zahăr și îi încurajează să își îmbunătățească metodele de producție pentru a asigura o mai mare rentabilitate și pentru a livra trestie de zahăr de calitate mai bună.

(15)	Agricultorii din departamentele franceze de peste mări trebuie încurajați să livreze produse de calitate, iar comercializarea acestora trebuie sprijinită, utilizarea simbolului grafic al Comunității fiind probabil utilă în acest scop.

(16)

Situația fitosanitară a producțiilor agricole din departamentele franceze de peste mări depinde de anumite aspecte problematice legate de climă și de faptul că măsurile de control aplicate în acest scop sunt necorespunzătoare. De aceea, trebuie puse în aplicare programe de combatere a organismelor dăunătoare, inclusiv prin metode organice. Contribuția financiară a Comunității la astfel de programe trebuie precizată.

(17)	Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (6) stabilește măsurile de dezvoltare rurală care pot să beneficieze de sprijinul comunitar, precum și condițiile în care se poate obține acest ajutor.

(18)	Obiectivul prezentului regulament este de a atenua handicapul cu care se confruntă departamentele franceze de peste mări din cauza situării lor îndepărtate și a caracterului insular, precum și de a îmbunătăți condițiile în care produsele agricole din aceste regiuni sunt obținute și comercializate.

(19)

Structura unor exploatații agricole sau a unor întreprinderi de prelucrare și de comercializare din departamentele franceze de peste mări prezintă neajunsuri grave și se confruntă cu dificultăți specifice. Astfel, trebuie adoptate dispoziții corespunzătoare care să prevadă derogări, pentru anumite tipuri de investiții, de la dispozițiile care restricționează sau împiedică acordarea unor ajutoare structurale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(20)

Articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 restricționează acordarea ajutorului forestier pentru păduri și zonele împădurite care aparțin unor proprietari particulari și municipalităților sau asociațiilor de municipalități. Marea majoritate a pădurilor și zonelor împădurite din departamentele franceze de peste mări aparțin autorităților publice, altele decât municipalitățile. În aceste împrejurări, condițiile stabilite în articolul respectiv trebuie să fie mai flexibile.

(21)

Contribuția financiară comunitară la trei dintre măsurile de însoțire precizate în articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 pot să se ridice în regiunile ultraperiferice la 85 % din totalul costurilor eligibile. Pe de altă parte, conform cele de-a treia liniuțe din al doilea paragraf din articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, contribuția financiară comunitară la măsurile agroecologice, care reprezintă cea de-a patra măsură de însoțire, trebuie limitată la 75 % pentru toate zonele de Obiectiv 1. Având în vedere importanța atribuită mediului agricol în contextul dezvoltării rurale, rata contribuției financiare comunitare trebuie armonizată pentru toate măsurile de însoțire în regiunile periferice.

(22)

În temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 (7), fiecare plan, cadru comunitar de sprijin, program operațional și fiecare document unic de programare acoperă o perioadă de șapte ani, iar perioada de planificare urmează să înceapă la 1 ianuarie 2000. În scopul coeziunii și pentru a evita discriminarea între beneficiarii aceluiași program, derogările prevăzute în prezentul regulament trebuie să se aplice, în mod excepțional, pentru întreaga perioadă de programare.

(23)

Se poate acorda o derogare de la politica consecventă a Comisiei de a nu autoriza ajutoare operaționale de stat pentru producția, prelucrarea și comercializarea produselor agricole care intră sub incidența anexei I la Tratat, pentru a atenua restricțiile specifice asupra producției agricole din departamentele franceze de peste mări, ca urmare a situării îndepărtate ultraperiferice și caracterului insular al acestora, a faptului că reprezintă doar suprafețe restrânse, cu teren muntos, a climei și a dependenței lor economice de un număr redus de produse.

(24)

Este necesar să se prevadă posibilitatea de a adapta norme tranzitorii pentru a facilita tranziția de la sistemul stabilit în Regulamentul modificat (CEE) nr. 3763/91 și de la sistemul stabilit în Regulamentul (CEE) nr. 525/77 al Consiliului la noul sistem precizat în prezentul regulament și, în cazul în care măsurile existente sunt menținute, pentru a asigura continuitatea necesară între acestea.

(25)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea autorității executive conferite Comisiei (8),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește măsuri specifice pentru atenuarea dificultăților generate de situarea îndepărtată ultraperiferică și de caracterul insular al departamentelor franceze de peste mări, cu privire la anumite produse agricole.

TITLUL I

REGIMUL SPECIFIC DE APROVIZIONARE

Articolul 2

(1) Se instituie un regim specific de aprovizionare pentru produsele agricole cuprinse în lista din anexa I la prezentul regulament, aceste produse fiind esențiale pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca materie primă în agricultură, în departamentele franceze de peste mări.

(2) Se elaborează un bilanț previzional de rezerve comunitare care să precizeze cantitatea de produse agricole din anexa I necesară pentru satisfacerea nevoilor de aprovizionare din fiecare an. Se elaborează un bilanț previzional separat pentru nevoile ramurilor industriale de prelucrare și de ambalare a produselor destinate pieței locale, exportului către țările terțe, în anumite condiții și transporturilor tradiționale către restul Comunității.

Articolul 3

(1) Nu se aplică nici un fel de drepturi de import la importurile directe în departamentele franceze de peste mări de produse care intră sub incidența regimului specific de aprovizionare, în limita cantităților stabilite în bilanțul de aprovizionare.

(2) Pentru a asigura satisfacerea nevoilor stabilite în conformitate cu articolul 2 din punctul de vedere al cantității, prețului și calității, acordând în același timp atenție menținerii rezervelor comunitare, se acordă un ajutor pentru aprovizionarea departamentelor franceze de peste mări cu produse comunitare păstrate în stocurile publice de intervenție sau disponibile pe piața comunitară.

Valoarea acestui ajutor se fixează astfel încât să reflecte costurile suplimentare de transport către departamentele franceze de peste mări și prețurile aplicate la exporturile către țări terțe și, în cazul materiilor prime pentru agricultură și a produselor destinate prelucrării, costurile suplimentare datorate depărtării acestora, caracterului insular și ultraperiferic al acestor regiuni.

(3) La punerea în aplicare a regimului specific de aprovizionare, următoarele trebuie luate în considerare, în mod special:

—	nevoile specifice ale departamentelor franceze de peste mări și, în cazul produselor destinate procesării și al materiilor prime pentru agricultură, cerințele specifice de calitate,

—	schimburile comerciale cu restul Comunității,

—	impactul economic al ajutorului propus.

(4) Aranjamentele specifice de aprovizionare pot fi obținute doar dacă avantajul economic obținut fie din scutirea de taxe de import, fie din ajutor în cazul aprovizionării din restul Comunității, este efectiv transferat până la consumatorul final.

(5) Produsele care intră sub incidența regimului specific de aprovizionare nu pot fi re-exportate în țări terțe sau re-expediate în restul Comunității. Această interdicție nu se aplică schimburilor comerciale dintre departamentele franceze de peste mări.

În cazurile în care produsele vizate sunt prelucrate în departamentele franceze de peste mări, interdicția menționată anterior nu se aplică exporturilor în țări terțe și nici transporturilor tradiționale de produse prelucrate către restul Comunității, în conformitate cu condițiile stabilite de Comisie în temeiul procedurii precizate în articolul 19 alineatul (2).

Nu se acordă nici o restituire la export.

(6) Modalitățile de aplicare a acestui titlu sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată în articolul 23 alineatul (2). Aceste modalități includ, în special:

—	stabilirea ajutorului pentru aprovizionarea din restul Comunității,

—	dispoziții care să garanteze că avantajele acordate sunt efectiv transferate până la consumatorul final,

—	introducerea, dacă este necesar, a unui sistem de autorizații de import sau de livrare.

Comisia elaborează bilanțuri de aprovizionare conform articolului 23 alineatul (2). Comisia poate revizui aceste bilanțuri, precum și lista de produse din anexa I, în conformitate cu aceeași procedură, având în vedere modificările nevoilor departamentelor franceze de peste mări.

Articolul 4

În limita unei cantități anuale de 8 000 tone, taxa stabilită la punerea în aplicare a articolelor 10 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 1766/92 (9) nu se aplică importurilor de tărâțe de grâu în Insula Réunion, cuprinse în codul NC 2302 30, provenind din statele ACP.

TITLUL II

MĂSURI PENTRU PRODUCȚIILE LOCALE

CAPITOLUL I

OREZ

Articolul 5

(1) Ajutorul comunitar se acordă pentru încheierea de contracte anuale privind eliminarea și comercializarea, în Guadelupa, Martinica și în restul Comunității, a orezului recoltat în Guyana franceză, în limita unui volum anual de 12 000 tone de orez echivalent complet măcinat. În ceea ce privește eliminarea și comercializarea în restul Comunității, se acordă un ajutor pentru o cantitate maximă de 4 000 tone.

Contractele se încheie între producătorii din Guyana franceză și persoane fizice sau juridice cu sediul în Guadelupa, Martinica sau în restul Comunității.

Valoarea ajutorului reprezintă 10 % din valoarea producției comercializate și vândute în Guadelupa, Martinica sau în restul Comunității, pentru marfa livrată în primul port de descărcare. Acest procent crește la 13 % în cazurile în care partea contractantă care reprezintă producătorii este un grup sau o asociație de producători.

Ajutorul se achită cumpărătorului care comercializează produsele în temeiul contractelor anuale.

(2) Se adoptă norme de punere în aplicare a dispozițiilor prezentului articol conform procedurii menționate în articolul 23 alineatul (2). În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate revizui limita volumului anual de 12 000 tone, precizată în primul paragraf din alineatul (1).

CAPITOLUL II

CREȘTEREA ANIMALELOR ȘI PRODUSELE LACTATE

Articolul 6

(1) În sectorul creșterii animalelor, se acordă ajutoare pentru aprovizionarea departamentelor franceze de peste mări cu exemplare de rasă pură, cu exemplare din rase comerciale și cu produse din animale, provenind din cadrul Comunității.

(2) Condițiile de acordare a ajutoarelor sunt stabilite având în vedere, mai ales, nevoile de aprovizionare a departamentelor franceze de peste mări pentru inițierea producției și pentru ameliorarea genetică a șeptelului, precum și ținând cont de nevoia de rase care să fie cele mai adecvate condițiilor locale. Ajutorul se achită pentru livrarea bunurilor care îndeplinesc cerințele precizate în normele comunitare.

(3) La stabilirea ajutoarelor, sunt luate în considerare următoarele:

—	condițiile și, în special, costurile de aprovizionare a departamentelor franceze de peste mări care decurg din poziția geografică a acestora,

—	prețul produselor pe piața comunitară și pe piața mondială,

—	dacă se percep sau nu taxe la importurile din țări terțe,

—	impactul economic al ajutorului propus.

(4) Articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică bunurilor care îndeplinesc condițiile pentru acordarea ajutorului în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(5) Lista de produse, nivelul ajutorului menționat în alineatul (1) și modalitățile de aplicare a prezentului articol sunt adoptate conform procedurii menționate în articolul 23 alineatul (2).

Articolul 7

(1) Până în momentul în care șeptelul de masculi tineri din specia bovinelor locale atinge un nivel suficient pentru a asigura dezvoltarea producției locale de carne de vită și în limita precizată în articolul 9, se introduce posibilitatea de a importa exemplare bovine din țări terțe în vederea îngrășării pe plan local și a consumului în cadrul departamentelor franceze de peste mări, fără aplicarea taxelor vamale prevăzute în articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 (10).

Articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică animalelor care îndeplinesc condițiile pentru scutirea prevăzută în primul paragraf din prezentul alineat.

(2) Numărul animalelor care îndeplinesc condițiile pentru acordarea scutirii precizate în alineatul (1) se stabilește, atunci când nevoia de a importa este justificată, în funcție de dezvoltarea producției locale. Acest număr, precum și normele de punere în aplicare a prezentului articol, inclusiv durata minimă a perioadei de îngrășare, se stabilesc conform procedurii precizate în articolul 23 alineatul (2). Se acordă prioritate pentru astfel de animale în cazul producătorilor care dețin animale în vederea îngrășării, peste 50 % dintre acestea fiind de origine locală.

Articolul 8

În Directiva 72/462/CEE (11), se inserează următorul articol:

„Articolul 31a

Fără a aduce atingere articolului 13 din Directiva 91/496/CEE (12) și articolului 18 din Directiva 97/78/CE (13), conform procedurii stabilite în articolul 29 din prezenta directivă, Comisia poate să prevadă derogări de la aceasta în ceea ce privește importurile în departamentele franceze de peste mări.

După adoptarea deciziilor menționate în primul alineat, se stabilesc normele aplicabile în urma efectuării importurilor, conform aceleiași proceduri.

Articolul 9

(1) Ajutorul prevăzut la literele (a) și (b) din al doilea paragraf se acordă pentru a susține activitățile tradiționale legate de producția de carne de vită și mânzat, precum și măsurile care au rolul de a ameliora calitatea produselor, în limitele nevoilor de consum ale departamentelor franceze de peste mări, așa cum au fost evaluate în cadrul unui bilanț periodic de aprovizionare.

Bilanțul este stabilit prin luarea în considerare și a animalelor livrate în temeiul articolelor 6 și 7.

(a)	Producătorilor de carne de vită și mânzat li se achită un supliment la prima pentru vacile pentru alăptare, prevăzută în articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Valoarea acestui supliment este de 50 EUR pe vacă pentru alăptare deținută de către producător la data depunerii cererii.

(b)	Producătorilor de carne de vită și mânzat li se achită un supliment la prima de sacrificare, prevăzută în articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Valoarea acestui supliment este de 25 EUR pe cap de vită.

(2) Dispozițiile referitoare la:

(a)	plafonul regional stabilit în articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 în ceea ce privește prima specială;

(b)	plafonul individual pentru animalele din exploatație, așa cum este prevăzut în articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază pentru vacile pentru alăptare;

(c)	plafonul național stabilit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 în ceea ce privește prima de sacrificare;

(d)	factorul de densitate a animalelor din exploatații, stabilit în articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999

nu se aplică în departamentele franceze de peste mări în cazul primei speciale, al primei de bază pentru vacile pentru alăptare, al primei de bază de sacrificare sau al primelor suplimentare precizate în alineatul (1) literele (a) și (b) din prezentul articol.

(3) Primele de bază și suplimentare menționate în alineatele (1) și (2) se acordă în fiecare an pentru un număr maxim de 10 000 exemplare de masculi din specia bovinelor, 35 000 de vaci pentru alăptare și, respectiv, 20 000 de animale sacrificate.

(4) Normele de punere în aplicare ale acestui articol se adoptă conform procedurii precizate în articolul 23 alineatul (2). Aceste norme trebuie să prevadă întocmirea bilanțurilor menționate în alineatul (1) din acest articol, precum și efectuarea revizuirilor pentru a reflecta modificarea în funcție de evoluția nevoilor și,

(a)

în ceea ce privește prima specială pentru masculi din specia bovinelor, aceste norme prevăd:

—	„înghețarea” numărului de animale pentru care s-a acordat prima specială în departamentele franceze de peste mări în anul 1994, în limitele plafonului regional stabilit în articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999,

—	acordarea primelor în limita a 90 de animale pe grupă de vârstă, pe an calendaristic și pentru fiecare exploatație agricolă;

(b)

în ceea ce privește prima pentru vacile pentru alăptare, aceste modalități:

—	includ dispoziții care să garanteze, în măsura în care este necesar, drepturile producătorilor cărora le-a fost acordată o primă în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999,

—

pot prevedea constituirea unei rezerve specifice pentru departamentele franceze de peste mări și instituirea unor condiții speciale pentru alocarea și realocarea drepturilor, având în vedere obiectivele urmărite în sectorul de creștere a animalelor în ferme; mărimea rezervei este determinată pe baza plafonului stabilit în alineatul (3) și a numărului de prime acordate în 1994;

(c)

în ceea ce privește prima de sacrificare, aceste norme prevăd:

—	„înghețarea” numărului de animale pentru care s-a acordat prima de sacrificare în anul 2000, în limitele plafonului regional stabilit în articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 (14).

Modalitățile de aplicare pot cuprinde și alte condiții suplimentare pentru acordarea primelor suplimentare.

Comisia poate revizui plafoanele fixate în alineatul (3) în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 10

(1) Se acordă ajutor pentru sporirea producției de lapte de vacă, în limitele nevoilor locale din departamentele franceze de peste mări de produse lactate pentru consum uman, aceste nevoi sunt stabilite în fiecare an de comercializare într-un bilanț de aprovizionare. Cantitățile de lapte utilizate pentru producția de lapte degresat destinat consumului de către animale nu îndeplinesc condițiile de acordare a acestui ajutor.

Ajutorul se acordă producătorilor și grupurilor de producători pentru cantitățile livrate fabricilor de produse lactate. Ajutorul se achită prin intermediul fabricilor de produse lactate.

Ajutorul se ridică la 8,45 EUR pentru 100 kg de lapte integral.

Ajutorul se achită anual, în limitele unei cantități maxime de 40 000 tone de lapte.

(2) În departamentele franceze de peste mări nu se aplică regimul taxelor suplimentare asupra producătorilor de lapte de vacă, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 3950/92.

(3) Comisia adoptă modalitățile de aplicare a dispozițiilor prezentului articol, precum și bilanțul prevăzut la alineatul (1), conform procedurii prevăzute la articolul 23 alineatul (2).

Comisia poate modifica cantitatea maximă prevăzută la al patrulea paragraf din alineatul (1), în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 11

(1) În perioada 2001 – 2006, se acordă un ajutor pentru a pune în aplicare, în insulele Martinica și Réunion, programe ample de susținere a producției și a comercializării produselor locale din sectorul creșterii animalelor și cel al produselor lactate. În anul 2001, ajutorul se acordă pentru programele anuale de tranziție. Durata programelor ample este de cinci ani, în perioada 2002 – 2006.

Aceste programe pot cuprinde măsuri pentru încurajarea obținerii unei calități mai bune și a igienei, a comercializării, structurării sectorului, raționalizării producției și a structurilor de comercializare, a comunicațiilor locale cu privire la calitatea produselor și a asigurării asistenței tehnice. Programele nu pot să prevadă acordarea unui ajutor suplimentar față de primele prevăzute în articolele 9 și 10.

Programele sunt elaborate și puse în aplicare de către autoritățile competente desemnate de către statul membru, în strânsă colaborare cu organizațiile sectoriale existente, considerate ca fiind cele mai reprezentative în sectoarele vizate.

(2) Se adoptă norme de punere în aplicare a acestui articol conform procedurii stabilite în articolul 23 alineatul (2). Autoritățile competente prezintă Comisiei proiecte de programe care urmează să se desfășoare pe o perioadă de maximum cinci ani. Comisia aprobă aceste proiecte de programe conform procedurii prevăzute la articolul 23 alineatul (2). Conform aceleiași proceduri, Comisia poate extinde sfera de aplicare a prezentului articol pentru a include departamentele Guadelupa și Guyana franceză, cu condiția ca și în aceste departamente să existe organizații sectoriale.

(3) În fiecare an, autoritățile franceze prezintă un raport asupra punerii în aplicare a acestor programe. Înainte de încheierea anului 2005, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare cu privire la aplicarea măsurilor precizate în prezentul articol, iar acest raport poate fi însoțit de propuneri adecvate, dacă este cazul.

CAPITOLUL III

FRUCTE, LEGUME, PLANTE ȘI FLORI

Articolul 12

(1) Se acordă un ajutor pentru fructele, legumele, florile și plantele vii enumerate în capitolele 6, 7 și 8 din Nomenclatura Combinată, pentru ardeii și fructele din genul Capsicum și din genul Pimenta care sunt cuprinse în codul NC 0904, precum și pentru mirodeniile cuprinse în codul NC 0910, recoltate în departamentele franceze de peste mări și destinate aprovizionării pieței interne a acestora. În Martinica și Guadelupa, acest ajutor nu se acordă pentru alte banane decât bananele făinoase, cuprinse în codul NC 0803 00 11.

Ajutorul se acordă pentru produsele care îndeplinesc standardele comune stabilite în legislația comunitară sau, în cazurile în care nu există astfel de standarde, specificațiile prevăzute în contractele de aprovizionare.

Ajutorul se acordă doar dacă sunt încheiate contracte de aprovizionare pe o durată de un an sau de mai mulți ani între producători individuali și grupuri de producători sau organizații ale producătorilor, așa cum se arată în articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 (15) și distribuitori, restaurante și alte unități similare sau autorități locale.

Ajutorul se achită producătorilor individuali, grupurilor de producători sau organizațiilor producătorilor menționate anterior, în limitele cantităților anuale stabilite pentru fiecare categorie de produse.

Valoarea ajutorului se fixează pe o bază forfetară pentru fiecare dintre categoriile de produse, pe baza unei valori medii a produselor vizate. Valoarea ajutorului este diferențiată în funcție de apartenența beneficiarului sau nu la una dintre organizațiile precizate în articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

(2) Se acordă un ajutor de 6,04 EUR pe kilogram pentru producția de vanilie verde cuprinsă în codul NC ex 0905 00 00 și utilizată pentru producția de vanilie uscată (neagră) sau de extracte de vanilie.

Ajutorul se achită pentru o cantitate maximă anuală de 75 tone.

(3) Un ajutor în valoare de 44,68 EUR pe kilogram se acordă pentru producția de uleiuri esențiale de geraniu și vetiver, cuprinse în codurile NC 3301 21 și, respectiv, 3301 26.

Ajutorul se achită pentru o cantitate maximă anuală de 30 de tone în cazul uleiului de geraniu și de 5 tone în cazul uleiului de vetiver.

(4) Modalitățile de aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii prevăzute la articolul 23 alineatul (2). Conform aceleiași proceduri se stabilesc categoriile de produse și valoarea ajutorului precizate în alineatul (1) din prezentul articol și se revizuiesc, unde este necesar, cantitățile maxime prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

Articolul 13

(1) Se acordă un ajutor pentru producția de fructe și legume prelucrate obținute din produsele recoltate în departamentele franceze de peste mări.

Ajutorul pentru producție se achită întreprinderilor de prelucrare care au plătit producătorilor, pentru aceste materii prime, un preț care nu este mai mic decât prețul minim prevăzut în contractele încheiate între producători sau organizațiile recunoscute ale producătorilor în sensul Regulamentului (CE) nr. 2200/96 și întreprinderile de prelucrare sau organizațiile sau asociațiile legal constituite ale acestora. Statul membru fixează prețul minim pentru materii prime în funcție de costurile de producție implicate.

(2) Valoarea ajutorului se stabilește pe bază forfetară pentru fiecare categorie de produse, făcându-se referire la prețurile materiilor prime locale utilizate și la prețurile de import pentru aceleași materii prime.

(3) Ajutorul se achită în limitele cantităților anuale stabilite pentru fiecare categorie de produse.

(4) Lista de produse prelucrate pentru care se acordă ajutorul, precum și normele de punere în aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii precizate în articolul 23 alineatul (2). Se recurge la aceeași procedură pentru a stabili categoriile de produse și valoarea ajutoarelor prevăzute la alineatul (2) din acest articol, precum și cantitățile maxime prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

Articolul 14

(1) Autoritățile franceze prezintă Comisiei un program de sprijinire a sectorului ananasului din Martinica.

Acest program cuprinde stimulente pentru ameliorarea condițiilor în care ananasul este produs, comercializat și prelucrat, pentru restructurarea și îmbunătățirea competitivității sectorului și pentru a asigura supraviețuirea fermelor mici. Ananasul produs în Martinica nu îndeplinește condițiile de acordare a ajutorului prevăzut la articolul 13.

(2) Autoritățile franceze prezintă Comisiei proiecte de programe care urmează să se desfășoare pe o perioadă maximă de cinci ani, însoțite de un raport asupra punerii în aplicare a programului precedent. Comisia aprobă acest program în conformitate cu procedura stabilită în articolul 23 alineatul (2).

Articolul 15

(1) Se acordă ajutor pentru încheierea unor contracte anuale privind eliminarea și comercializarea produselor precizate în articolul 12 alineatul (1). Acest ajutor se achită până la o limită a volumului comercializat de 3 000 tone din fiecare produs, pe an și pe departament.

Contractele sunt încheiate între producători individuali sau organizații ale producătorilor, așa cum se arată în articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, și persoane fizice sau juridice cu sediul în restul Comunității.

(2) Valoarea ajutorului se ridică la 10 % din valoarea producției comercializate franco destinație.

(3) Ajutorul se acordă cumpărătorilor care se angajează în comercializarea produselor din departamentele de peste mări în temeiul contractelor prevăzute la alineatul (1).

(4) În cazurile în care măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt preluate de către societăți mixte constituite, în vederea comercializării produselor recoltate în departamentele franceze de peste mări, de producători sau grupuri sau asociații de producători din aceste departamente și persoane fizice sau juridice cu sediul în restul Comunității și în care partenerii își asumă obligația de a dobândi cunoștințele și priceperea necesare pentru a atinge obiectivul societății mixte pe o perioadă minimă de trei ani, valoarea ajutorului prevăzut la alineatul (2) se mărește cu 13 % din valoarea producției anuale comercializate în comun.

(5) Ajutorul prevăzut în acest articol se achită, de asemenea, în condițiile stabilite în alineatele (1) – (4) pentru:

—	produsele prelucrate din fructele și legumele recoltate în departamentele franceze de peste mări,

—	uleiurile esențiale de geraniu și vetiver cuprinse în codurile NC 3301 21 și, respectiv, 3301 26,

—	vanilie uscată (neagră) cuprinsă în codul NC ex 0905 00 00 și extracte de vanilie cuprinse în codul NC 3301 90 90,

pentru care au fost încheiate contracte anuale de eliminare și comercializare.

(6) Cu toate acestea, pentru pepenii galbeni cuprinși în codul NC ex 0807 19 00 și ananasul cuprins în codul NC ex 0804 30 00, se poate acorda ajutorul, într-un departament, pentru o cantitate care depășește 3 000 tone, cu condiția să nu se depășească volumul total eligibil pentru ajutor în cadrul departamentelor franceze de peste mări.

(7) Modalitățile de aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii prevăzute la articolul 23 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

SECTORUL ZAHĂRULUI ȘI AL ROMULUI DIN ZAHĂR DE TRESTIE

Articolul 16

(1) Ajutorul pentru transportul trestiei de zahăr din câmpurile unde este recoltată la centrele de recepție este acordat producătorilor care au obținut un aviz de livrare pentru întreprinderile de prelucrare, acest aviz fiind eliberat de organismele competente care urmează să fie desemnate de către statul membru.

(2) Valoarea ajutorului este stabilită pe baza distanței și a altor criterii obiective legate de transport. Această valoare nu poate fi mai mare de jumătate din costurile de transport pe tonă, fixate pe bază forfetară de către autoritățile franceze, pentru fiecare departament în parte.

Articolul 17

(1) Se acordă un ajutor pentru transformarea directă a trestiei de zahăr produse în departamentele franceze de peste mări în sirop de zahăr sau în rom agricol, așa cum se arată în articolul 1 alineatul (4) litera (a) punctul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 (16).

Ajutorul se achită producătorului de sirop de zahăr sau distilatorului cu condiția ca un preț minim, care urmează să fie stabilit, să-i fie plătit producătorului de trestie de zahăr.

(2) Ajutorul se plătește:

—	pentru producția de sirop de zahăr, în limita unei cantități anuale de 250 tone,

—	pentru producția de rom agricol, în limita unei cantități totale de 75 600 hectolitri de alcool pur.

Articolul 18

Modalitățile de aplicare a acestui capitol, precum și valoarea ajutorului și prețul minim prevăzut la articolul 17 alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

CAPITOLUL V

SIMBOLUL GRAFIC

Articolul 19

(1) Organizațiile profesionale propun condițiile de utilizare a simbolului grafic introdus în vederea asigurării unei mai bune conștientizări și a unui consum mai mare de produse agricole de calitate, în stare naturală sau prelucrate, specifice departamentelor franceze de peste mări ca regiuni cu situare geografică extremă. Autoritățile franceze înaintează Comisiei aceste propuneri, împreună cu avizul lor, în vederea aprobării.

Utilizarea simbolului este monitorizată de către o autoritate oficială sau un organism aprobat de către autoritățile franceze competente.

(2) Modalitățile de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

TITLUL III

MĂSURI FITOSANITARE

Articolul 20

(1) Autoritățile franceze înaintează Comisiei programe de control asupra organismelor dăunătoare plantelor sau produselor din plante. Aceste programe prevăd mai ales obiectivele care trebuie atinse, măsurile care trebuie puse în practică, durata și costurile acestora. Programele înaintate în temeiul acestui articol nu privesc măsurile de protecție pentru banane.

(2) Comunitatea contribuie la finanțarea acestor programe în urma unei analize tehnice a situației regionale.

(3) Contribuția financiară comunitară și valoarea ajutorului sunt decise conform procedurii stabilite în articolul 23 alineatul (2). Măsurile eligibile pentru acordarea finanțării comunitare sunt precizate în conformitate cu aceeași procedură.

(4) Această participare poate acoperi până la 60 % din cheltuielile eligibile. Plata se efectuează pe baza documentației furnizate de către autoritățile franceze. Dacă este necesar, se pot efectua investigații de către Comisie sau în numele acesteia, de către experți, după cum se arată în articolul 21 din Directiva 2000/29/CE (17).

TITLUL IV

DEROGĂRI STRUCTURALE

Articolul 21

(1) Sub rezerva articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul investițiilor eligibile, nu depășește 75 % pentru investițiile care au în special rolul de a încuraja diversificarea, restructurarea sau orientarea către o agricultură durabilă, investițiile fiind realizate în exploatații agricole de proporții economice reduse care urmează să fie definite în suplimentul de programare prevăzut la articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(2) Prin derogare de la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul investițiilor eligibile, nu depășește 65 % pentru investițiile în întreprinderi implicate în prelucrarea și comercializarea produselor agricole care constau mai ales din produse locale, în sectoarele care urmează să fie definite în suplimentul de programare prevăzut la articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. Valoarea totală a ajutorului pentru întreprinderile mici și mijlocii, în aceleași condiții, nu depășește 75 %.

(3) Restricțiile prevăzute în articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 nu se aplică pădurilor tropicale și zonelor împădurite de pe teritoriul departamentelor franceze de peste mări.

(4) Prin derogare de la articolul 47 alineatul (2) al doilea paragraf cea de-a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, contribuția comunitară la măsurile agroecologice prevăzute în articolele 22, 23 și 24 din respectivul regulament se ridică la 85 %.

(5) O descriere sintetică a măsurilor planificate în temeiul acestui articol trebuie inclusă în documentele unice de programare privind departamentele franceze de peste mări prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 22

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare precizată în articolul 23 alineatul (2).

Articolul 23

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul de gestionare pentru cereale, instituit prin articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92, sau de către comitetele de gestionare înființate în temeiul altor regulamente privind organizarea comună a piețelor pentru produsele vizate.

În cazul produselor agricole prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 827/68 (18) și al produselor care nu intră sub incidența organizării comune a piețelor, Comisia este sprijinită de Comitetul de gestionare pentru hamei, instituit prin articolul 20 din Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 (19).

În ceea ce privește utilizarea simbolului grafic și în celelalte cazuri prevăzute în prezentul regulament, Comisia este sprijinită de Comitetul de gestionare pentru fructe și legume proaspete, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor de la Titlul III, Comisia este sprijinită de Comitetul permanent fitosanitar, înființat prin Decizia 76/894/CEE (20).

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor de la Titlul IV, Comisia este sprijinită de Comitetul pentru dezvoltarea și conversia regiunilor și de Comitetul pentru structuri agricole și dezvoltare rurală, instituite prin articolul 48 și, respectiv, articolul 50 din Regulamentul (CEE) nr. 1260/1999.

(2) În cazurile în care se face referire la acest alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Cu toate acestea, în cazul Titlului III, se aplică procedura stabilită în articolul 18 din Directiva 2000/29/CE.

Perioada prevăzută în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Comitetele își adoptă regulamentele de procedură.

Articolul 24

Pentru produsele agricole cuprinse în anexa I la Tratatul de instituire a Comunității Europene, asupra cărora se aplică articolele 87, 88 și 89 din Tratat, Comisia poate autoriza acordarea unui ajutor operativ în sectoarele care produc, prelucrează și comercializează aceste produse, în vederea atenuării dificultăților specifice cu care se confruntă activitățile agricole din departamentele franceze de peste mări, ca urmare a caracterului insular și a situării lor geografice ultraperiferice.

Articolul 25

Măsurile prevăzute în prezentul Regulament, cu excepția articolului 21, reprezintă intervenția care are rolul de a stabiliza piețele agricole în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 (21).

Articolul 26

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament, în special în ceea ce privește controalele și sancțiunile administrative și informează Comisia în acest sens.

Normele de punere în aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii stabilite în articolul 23 alineatul (2).

Articolul 27

(1) Franța prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament.

(2) Cel mai târziu la sfârșitul celui de-al cincilea an de aplicare a acestui sistem, Comisia înaintează un raport general Parlamentului și Consiliului, prin care arată impactul acțiunilor întreprinse în temeiul acestui regulament, iar, dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri adecvate.

Articolul 28

Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 se abrogă. Referirile la Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 se exprimă ca referiri la prezentul regulament și trebuie înțelese în conformitate cu tabelul de corelare din anexa II.

Regulamentul (CEE) nr. 525/77 se abrogă, cu începere din anul de comercializare 2002/2003.

În conformitate cu procedura stabilită în articolul 23 alineatul (2), Comisia poate adopta măsurile necesare de tranziție pentru a asigura trecerea ușoară de la sistemul care a fost în vigoare în anul 2000 sau în anul comercial 2000/2001 la sistemul generat de măsurile introduse prin prezentul regulament. În cazul prelungirii măsurilor existente, Comisia trebuie să asigure continuitatea necesară.

Articolul 29

Prezentul regulament intră în vigoare la trei zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Regulamentul se aplică de la data intrării sale în vigoare. Cu toate acestea,

—	articolul 10 se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2001,

—	articolul 11 se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2001,

—	articolul 16 se aplică pentru trestia de zahăr recoltată începând din anul comercial 2001/2002 inclusiv,

—	articolul 21 se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

B. ROSENGREN

(1) Avizul adoptat la 14 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 399, 30.12.1989, p. 39.

(3) Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 de introducere a unor măsuri specifice privind anumite produse agricole în favoarea departamentelor franceze de peste mări (JO L 356, 24.12.1991, p. 1.) Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(4) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei taxe suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (JO L 405, 31.12.1992, p. 1.) Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1256/1999 al Comisiei (JO L 160, 26.6.1999, p. 73).

(5) Regulamentul (CEE) nr. 525/77 al Consiliului din 14 martie 1977 de instituire a unui regim de ajutor pentru producția de conserve de ananas (JO L 73, 21.3.1977, p. 46). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1699/85 (JO L 163, 22.6.1985, p. 12).

(6) Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală și de modificare și de abrogare a unor regulamente (JO L 160, 26.6.1999, p. 80.)

(7) Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile structurale (JO L 161, 26.6.1999, p. 1).

(8) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(9) Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (JO L 181, 1.7.1992, p. 21). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1666/2000 (JO L 193, 29.7.2000, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, 26.6.1999, p. 21.)

(11) Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele sanitare și poliția sanitară la importul de exemplare bovine, porcine și de carne proaspătă din țări terțe (JO L 302, 31.12.1972, p. 28). Directivă modificată ultima dată de Directiva 97/79/CE (JO L 24, 30.1.1998, p. 31).

(12) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea inspecțiilor veterinare asupra animalelor care intră în Comunitate provenind din țări terțe și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

(13) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor privind organizarea inspecțiilor veterinare asupra produselor care intră în Comunitate, provenind din țări terțe (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).”

(14) Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 al Comisiei din 28 octombrie 1999 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește regimul de prime (OJ L 281, 4.11.1999, p. 30). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 192/2001 al Comisiei (OJ L 29, 31.1.2001, p. 7).

(15) Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (JO L 297, 21.11.1996, p. 1). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Comisiei (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(16) Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, desemnarea și prezentarea băuturilor spirtoase (JO L 160, 12.6.1989, p. 1). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 366, 31.12.1994, p. 1).

(17) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor din plante și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2001/33/CE a Comisiei (JO L 127, 9.5.2001, p. 42).

(18) Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 de stabilire a unei organizări comune a piețelor anumitor produse menționate în anexa II la Tratat (JO L 151, 30.6.1968, p. 16). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3290/94 al Comisiei (JO L 349, 31.12.1994, p. 105).

(19) Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 al Consiliului din 26 iulie 1971 privind organizarea comună a pieței în sectorul hameiului (JO L 175, 4.8.1971, p. 1). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 191/2000 (JO L 23, 28.1.2000, p. 4).

(20) Decizia 76/894/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de instituire a Comitetului permanent fitosanitar (JO L 340, 9.12.1976, p. 25).

(21) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, 26.6.1999, p. 103).

ANEXA I

Produse eligibile pentru aranjamentele specifice de aprovizionare prevăzute în articolele 2 și 3:

—	Cereale și produse din cereale destinate consumului uman și hranei animalelor,

—	Inflorescențe de hamei,

—	Cartofi de sămânță,

—	Uleiuri vegetale pentru utilizare în industria de prelucrare,

—	Pulpă, piureuri și sucuri concentrate de fructe destinate prelucrării, altele decât cele care îndeplinesc condițiile de acordare a ajutorului prevăzut în articolul 13,

—	Preparate pentru hrana animalelor care sunt cuprinse în codurile NC 2309 90 31, 2309 90 33, 2309 90 41, 2309 90 43, 2309 90 51 și 2309 90 53 (1).

(1) Doar pentru Guyana franceză, până când instalațiile de producție devin operaționale; pentru produsele importate, scutirea de taxele de import este limitată la taxele fixate în articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92.

ANEXA II

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE) nr. 3763/91	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 1	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (1)
Primul paragraf din articolul 2 alineatul (4)	Primul paragraf din articolul 3 alineatul (2)
Al doilea paragraf din articolul 2 alineatul (4)	Al doilea paragraf din articolul 3 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (5)	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (6)	Articolul 3 alineatul (3) și articolul 3 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (1)	Anexa I
Articolul 3 alineatul (2)	Eliminat
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 5
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 4
Articolul 3 alineatul (5)	Articolul 3 alineatul (6) și articolul 5 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (6)	Eliminat
Articolul 4	Articolul 6
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (1) litera (a)	Eliminat
Articolul 5 alineatul (1) litera (b)	Articolul 7 alineatul (1) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b)	Articolul 7 alineatul (1) litera (b)
Articolul 5 alineatul (2) litera (a)	Articolul 7 alineatul (2) litera (a)
Articolul 5 alineatul (2) litera (b)	Articolul 7 alineatul (2) litera (b)
Articolul 5 alineatul (2) litera (b)	Articolul 7 alineatul (2) litera (c)
Articolul 5 alineatul (2) litera (c)	Articolul 7 alineatul (2) litera (d)
Primul paragraf din articolul 5 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (3)
Al doilea paragraf din articolul 5 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (4)
Al treilea paragraf din articolul 5 alineatul (3)	Al doilea paragraf din articolul 7 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 7 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (5)	Eliminat
Articolul 6	Articolul 10
Articolul 7	Articolul 7
Primul paragraf din articolul 8	Primul paragraf din articolul 3 alineatul (5)
Al doilea paragraf din articolul 8	Al doilea paragraf din articolul 3 alineatul (5)
Al treilea paragraf din articolul 8	Al treilea paragraf din articolul 3 alineatul (5)
Al patrulea paragraf din articolul 8	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 9	Eliminat
Articolul 9a	Articolul 11
Articolul 10	Articolul 8
Articolul 11	Articolul 20
Articolul 12	Eliminat
Articolul 13	Articolul 12
Articolul 14	Articolul 13
Articolul 14	Articolul 14
Articolul 15	Articolul 15
Articolul 16	Eliminat
Articolul 17	Articolul 16
Articolul 18	Articolul 17
Articolul 19	Articolul 18
Articolul 20	Articolul 19
Articolul 21	Articolul 21
Articolul 21	Articolul 24
Articolul 22	Articolul 25
Articolul 22a	Articolele 22 și 23
Articolul 22a	Articolul 26
Articolul 23	Articolul 27
Articolul 23	Articolul 28
Articolul 24	Articolul 29
Anexă	Anexa I
Anexă	Anexa II

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

165

32001R1453

L 198/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1453 AL CONSILIULUI

din 28 iunie 2001

privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1600/92 (Poseima)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36, 37 și articolul 299 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 91/315/CEE (2), Consiliul adoptă un program de măsuri specifice depărtării și insularității Insulelor Madeira și Azore (Poseima), conform politicii comunitare de asistență pentru regiunile ultraperiferice; obiectivul programului este de a promova dezvoltarea economică și socială a acestor regiuni și de a le permite să beneficieze de avantajele pieței unice din care fac parte integrantă, în pofida factorilor obiectivi care le izolează din punct de vedere geografic și economic. Programul prevede aplicarea PAC în aceste regiuni și dispune adoptarea de măsuri speciale pentru îmbunătățirea condițiilor de producție și de comercializare a produselor agricole și pentru atenuarea efectelor poziției geografice excepționale și ale constrângerilor specifice acestor regiuni, așa cum sunt recunoscute în articolul 299 alineatul (2) din tratat.

(2)

Poziția geografică specială a Insulelor Madeira și Azore impune costuri de transport suplimentare pentru aprovizionarea cu produse de bază pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca mijloace de producție în agricultură. În plus, factori obiectivi determinați de insularitate impun noi constrângeri operatorilor economici și producătorilor din aceste insule, ceea ce afectează grav activitățile pe care le desfășoară. Acest handicap poate fi atenuat prin scăderea prețurilor la produsele de bază. Prin urmare, este necesar să se instituie un regim specific de aprovizionare care să asigure aprovizionarea acestor insule și să compenseze costurile mari determinate de depărtare, insularitate și poziția ultraperiferică.

(3)

În acest scop, fără a aduce atingere articolului 23 din tratat, importurile de produse de bază din țări terțe ar trebui să fie scutite de taxele de import aplicabile. Pentru a ține seama de proveniența lor și de regimul vamal de care beneficiază în temeiul dispozițiilor comunitare, produsele care au pătruns pe teritoriul vamal comunitar în baza sistemului de prelucrare activă și de antrepozit vamal trebuie considerate importuri directe, astfel încât să poată beneficia de regimul specific de aprovizionare.

(4)

Pentru a îndeplini obiectivul scăderii prețurilor în aceste regiuni și a atenua costurile mari cauzate de depărtare, insularitate și poziție ultraperiferică și, în același timp, pentru a menține competitivitatea produselor comunitare, ar trebui să se acorde un ajutor financiar pentru livrarea unor produse din Comunitate în aceste insule. Ajutorul ar trebui să țină seama de costurile mari de transport spre Madeira și Azore și de prețurile practicate la export spre țări terțe și, în cazul mijloacelor de producție pentru agricultură și a produselor destinate prelucrării, de costurile mari determinate de insularitate și poziție geografică ultraperiferică.

(5)

Întrucât cantitățile la care se referă regimul specific de aprovizionare se limitează la necesarul de aprovizionare al acestor regiuni, regimul respectiv nu afectează buna funcționare a pieței interne. În plus, avantajele economice ale regimului specific de aprovizionare nu ar trebui să producă perturbarea comerțului cu aceste produse. Prin urmare, ar trebui interzise reexpedierea sau reexportul din Insulele Azore și Madeira a produselor respective. Cu toate acestea, interdicția nu se aplică fluxurilor comerciale între regiunile Insulelor Madeira și Azore. De asemenea, nu se aplică în caz de prelucrare, sub rezerva unor condiții, exporturilor către țări terțe, în vederea promovării comerțului în regiune, sau comerțului tradițional cu restul Comunității.

(6)	Avantajele economice ale regimului specific de aprovizionare ar trebui să aibă un efect pozitiv, în așa fel încât să se obțină reducerea costurilor de producție și scăderea prețurilor pe tot palierul producție-distribuție, până la nivelul utilizatorului, unde prețurile de consum vor fi mai scăzute.

(7)

Schema de ajutor zonală în sectorul fructelor, legumelor, rădăcinilor și tuberculilor alimentari, al florilor și plantelor verzi s-a dovedit a fi neadecvată, în special din cauza procedurilor greoaie și complicate, dar și a modului în care a fost structurat ajutorul propus. Ar trebui să se profite de rezultatele încurajatoare ale reformei Poseidom în acest sector și ar trebui să se aibă în vedere un ajutor pentru comercializare și prelucrare în vederea aprovizionării pieței din Madeira și Azore. Acest ajutor ar trebui să ajute producția locală să concureze cu produsele de pe marile piețe, să răspundă mai bine cerințelor consumatorilor și noilor canale de distribuție, să sporească productivitatea fermelor, precum și calitatea produselor. Ar trebui continuată comercializarea acestor produse fie proaspete fie prelucrate și ar trebui promovate pe piața Comunității. Realizarea unui studiu economic pe regiuni va permite îmbunătățirea structurii sectorului în aceste două regiuni.

(8)

Este esențial, din motive economice și de mediu, să fie menținută cultura viței de vie în Madeira, care este cultura cea mai răspândită. Pentru a contribui la susținerea producției interne, se acordă un ajutor financiar forfetar pentru cultura viței de vie din care se obțin vinuri de calitate produse în zonele respective. Acest ajutor se acordă și Insulelor Azore.

(9)	De asemenea, în cele două regiuni nu se aplică mecanismele de reglementare a pieței și primele de abandon.

(10)	Producătorii agricoli din Azore și Madeira trebuie încurajați să livreze produse de calitate și comercializarea acestora trebuie favorizată; în acest sens, poate fi utilă folosirea simbolului grafic instituit de Comunitate.

(11)

Este necesar ca în Madeira să fie susținute activitățile tradiționale în sectorul creșterii animalelor, pentru a satisface o parte din necesarul de consum local. În acest scop, sunt necesare derogări de la anumite dispoziții din domeniul organizării comune a piețelor privind limitarea producției, pentru a se ține seama de starea de dezvoltare și condițiile de producție locale specifice și total diferite de restul Comunității; acest obiectiv poate fi realizat, în mod complementar, prin finanțarea programelor de ameliorare genetică, care implică achiziționarea de animale de reproducere de rasă pură, prin achiziționarea de rase comerciale mai adaptate situației locale, prin acordarea de suplimente pentru vaca în lactație și pentru sacrificare și, până la dezvoltarea creșterii animalelor la nivel local, este necesar ca temporar și în cadrul unui plafon anual, pentru a nu se compromite obiectivul menționat, să se prevadă aprovizionarea cu animale masculi pentru îngrășare. Necesarul consumului local este prevăzut în planul estimativ periodic de aprovizionare. Un program global de asistență pentru activitățile locale în sectoarele creșterii animalelor și produselor lactate ar trebui să permită acestor sectoare să elaboreze și să pună în aplicare strategii adaptate situației locale de dezvoltare economică, de repartizare în teritoriu a producției și de profesionalizare a specialiștilor din domeniu, pentru a permite o mobilizare eficientă a sprijinului comunitar.

(12)

În Madeira, ajutorul se acordă producției de lactate pentru consumul uman de produse lactate proaspete de vacă. Ajutorul nu a reușit să mențină echilibrul dintre aprovizionarea externă și internă, în special din cauza dificultăților structurale grave care afectează acest sector și a capacității scăzute de a răspunde pozitiv unor contexte economice noi. În consecință, se are în vedere direcționarea ajutorului, prin planul estimativ de aprovizionare, către colectarea producției locale, în paralel cu autorizarea de a produce lapte UTH reconstituit pornind de la lapte praf de origine comunitară, astfel încât consumul local să fie deplin acoperit.

(13)	Necesitatea de a susține stimulativ producția locală justifică neaplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3950/1992 (3). Scutirea se stabilește pentru maxim 4 000 de tone, care includ producția curentă de 2 000 de tone și posibilitatea creșterii producției, estimată în prezent la maxim 2 000 de tone.

(14)

Sectorul cartofului în Madeira este esențial atât din punct de vedere economic, cât și prin dimensiunea socială și de mediu. Dimensiunile reduse ale fermelor și costurile mijloacelor de producție determină costuri de producție foarte mari. Pentru a susține producția internă în vederea satisfacerii obiceiurilor de consum din insule, se acordă un ajutor specific pentru cultura cartofilor de consum uman.

(15)	Ajutoarele prevăzute pentru producția de rom din trestie de zahăr în Madeira se acordă pentru susținerea producției locale de trestie de zahăr necesară pentru obținerea produselor prelucrate din trestie de zahăr, în limita necesarului aferent metodelor tradiționale din regiune.

(16)

Trebuie continuată fabricarea vinurilor licoroase în insule după metodele tradiționale, prin facilitarea achiziționării musturilor concentrate, a alcoolului de vin în restul Comunității și prin acordarea unui ajutor pentru învechirea vinurilor; pentru a susține eforturile de menținere a calității și autenticității acestor produse ar trebui sprijinită comercializarea acestuia.

(17)	Trebuie sprijinită cultura răchitei în Madeira, printr-un ajutor destinat încurajării acestei activități agricole complementare importante, care permite supraviețuirea asociațiilor familiale din zonele cele mai defavorizate ale insulelor.

(18)

Dificultățile tehnice și socio-economice au împiedicat reconversia totală și la timp a suprafețelor de viță de vie plantate cu varietăți de viță hibride, interzise de organizația comună a pieței viniviticole; vinul produs în aceste podgorii este destinat consumului local tradițional. Extinderea termenului va permite reconversia podgoriei, fiind păstrată în același timp structura economică a regiunii, care se sprijină puternic pe viticultură. Portugalia trebuie să comunice în fiecare an Comisiei progresul lucrărilor de reconversie a suprafețelor respective.

(19)

Producția de lactate și creșterea vitelor constituie pilonul economiei agricole în arhipelagul Insulelor Azore. Prin urmare, asistența pentru acest sector ar trebui să ia în considerare importanța primordială pe care o deține această activitate în plan economic și social, în special pentru micii producători. Pentru a asigura supraviețuirea activităților economice tradiționale din sector, trebuie să fie suplimentate în continuare, prima pentru vaca în lactație și ajutorul pentru vaca de lapte, în limita cotei acordate pe plan local. Este necesară introducerea unui supliment la prima pentru sacrificare și a unui ajutor pentru eliminarea surplusului de bovine masculi pentru care nu se găsesc piețe de desfacere normale în insule și care trebuie expediate către restul Comunității cu supracosturi de transport importante, din cauza poziției geografice a insulelor. Pentru a asigura mobilizarea eficientă a sprijinului comunitar ar trebui să existe un program global de susținere a activităților locale în sectoarele creșterii animalelor și al produselor lactate care să permită acestor sectoare să definească și să implementeze strategii adaptate contextului local de dezvoltare economică, organizării teritoriale a producției și creșterii nivelului de profesionalism al producătorilor.

(20)

Activitatea agricolă în Azore depinde foarte mult de producția de lapte. Această dependență, împreună cu neajunsurile determinate de poziția ultraperiferică și de absența producției alternative viabile îi afectează dezvoltarea economică. Este necesar să se țină seama de necesarul de consum acoperit de producția locală din aceste insule și ar trebui să se facă derogare, pe o perioadă de patru campanii începând cu campania 1999/2000, de la unele dispoziții din sectorul organizării pieței laptelui și a produselor lactate privind limitarea producției de lapte, pentru a se ține seama de nivelul de dezvoltare și de condițiile locale de producție. Cu toate că măsura face derogare de la articolul 34 alineatul (2) paragraful al doilea din tratat, ea se limitează la producătorii de lapte din insule și are un impact marginal comparativ cu cota totală pentru Portugalia. Ea ar trebui să permită, în perioada în care se pune în aplicare această măsură, ca acest sector să fie restructurat în continuare în Azore, fără să interfereze cu piața produselor lactate și fără să afecteze semnificativ buna funcționare a sistemului taxelor în Portugalia și în Comunitate.

(21)

În ceea ce privește culturile vegetale în Azore, suprafața cultivabilă redusă, dimensiunile mici, fărâmițarea exploatațiilor, precum și randamentul scăzut determină costuri de producție ridicate. Este vital să fie cultivate în continuare aceste culturi (sfeclă, cicoare, cartofi, tutun, ananas, vin, ceai…), ca alternativă la creșterea vitelor, care este predominantă și, pentru a asigura acest lucru, ar trebui să se acorde în continuare ajutor financiar pentru industria de prelucrare locală.

(22)	De asemenea, trebuie continuată fabricarea vinurilor licoroase în Azore după metodele tradiționale, prin acordarea unui ajutor pentru învechirea vinului „verdelho”.

(23)

Situația fitosanitară a producțiilor agricole din Madeira se confruntă cu dificultăți deosebite determinate de condițiile climaterice, precum și de măsurile de control neadecvate aplicate în regiune. Ar trebui implementate programe pentru combaterea dăunătorilor, inclusiv prin metode organice. Ar trebui stabilită contribuția financiară a Comunității la aceste programe.

(24)	Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (4) stabilește măsurile de dezvoltare rurală care pot beneficia de sprijinul Comunității și stabilește condițiile pentru a obține acest sprijin.

(25)	Prezentul regulament are ca obiectiv atenuarea dezavantajelor determinate de distanța și de insularitatea acestor regiuni.

(26)

Structurile anumitor exploatații agricole sau întreprinderi de prelucrare și de comercializare din aceste regiuni au deficiențe serioase și se confruntă cu dificultăți specifice. Prin urmare, ar trebui să se prevadă, în cazul anumitor investiții, derogarea de la dispozițiile care limitează sau împiedică acordarea anumitor ajutoare structurale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(27)

Articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 limitează acordarea sprijinului pentru silvicultură la pădurile și suprafețele împădurite care sunt proprietate privată sau aparțin municipalităților ori asociațiilor acestora. O parte a pădurilor și a suprafețelor împădurite situate pe teritoriul acestor regiuni sunt proprietatea autorităților publice, altele decât municipalitățile. În această situație, condițiile prevăzute de articolul menționat ar trebui să fie mai flexibile.

(28)

Contribuția financiară a Comunității la trei dintre măsurile de asistență prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 poate atinge, în regiunile ultraperiferice, 85 % din costul total eligibil. În schimb, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) liniuța a treia din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, contribuția financiară a Comunității la măsuri de agromediu, care constituie a patra măsură de asistență, este limitată la 75 % pentru toate zonele care țin de obiectivul nr. 1. Având în vedere importanța acordată agromediului în dezvoltarea rurală, rata contribuției financiare a Comunității ar trebui armonizată pentru toate măsurile de asistență în regiunile ultraperiferice.

(29)

Articolul 24 alineatul (2) și anexa la Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 stabilesc cotele anuale maxime eligibile cu titlu de ajutor agromediu comunitar. Pentru a lua în considerare situația mediului specifică anumitor zone cu pășuni, foarte problematice în Azore, precum și conservarea peisajului și a caracteristicilor tradiționale ale terenurilor agricole, în special culturile în terase din Madeira, este necesar să se prevadă posibilitatea, în cazul anumitor măsuri bine determinate, majorarea și chiar dublarea acestor cote.

(30)

În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 (5), fiecare plan, cadru comunitar de sprijin, program operațional și document unic de programare se referă la o perioadă de șapte ani, iar perioada de programare începe la 1 ianuarie 2000. Din motive de coerență și pentru a evita discriminarea între beneficiarii aceluiași program, derogările prevăzute de prezentul regulament se pot aplica, cu titlu excepțional, întregii perioade de programare.

(31)

Se poate acorda o derogare de la politica constantă a Comisiei de a nu autoriza ajutoare de stat pentru funcționare în sectorul producției, pentru prelucrarea și comercializarea produselor agricole care menționate în anexa I la tratat, în scopul atenuării constrângerilor specifice ale producției agricole în Azore și Madeira, determinate de distanță, insularitate și poziție ultraperiferică, de suprafața redusă, relief, climă și dependența economică de un număr mic de produse.

(32)	Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 18 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament adoptă măsuri specifice pentru a atenua depărtarea, insularitatea și poziția ultraperiferică a Insulelor Azore și Madeira în ceea ce privește unele produse agricole.

TITLUL I

REGIMUL SPECIFIC DE APROVIZIONARE

Articolul 2

Se instituie un regim specific de aprovizionare pentru produsele agricole enumerate în anexele I și II, esențiale în regiunile Azore și Madeira pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca mijloace de producție în agricultură.

Pentru satisfacerea necesarului anual de aprovizionare, se întocmește un plan estimativ de aprovizionare în care se prevăd cantitățile de produse agricole enumerate în anexele I și II. Se întocmește un plan de aprovizionare separat pentru necesarul din industriile de prelucrare sau de ambalare a produselor destinate pieței locale și, în anumite condiții, exportului către țări terțe sau destinate schimbului comercial tradițional spre restul Comunității.

Articolul 3

(1) Nu se aplică nici o taxă la importurile directe în regiunile Azore și Madeira ale produselor care fac obiectul regimului specific de aprovizionare, provenite din țări terțe, în limita cantităților stabilite în planul estimativ de aprovizionare.

În sensul acestui titlu, produsele care au intrat pe teritoriul vamal al Comunității în cadrul prelucrării active sau al antrepozitului vamal se consideră a fi importuri directe.

(2) Pentru a garanta satisfacerea cerințelor stabilite în conformitate cu articolul 2 în termeni de cantitate, preț și calitate și pentru a menține proporția aprovizionărilor din Comunitate, se acordă un ajutor pentru aprovizionarea regiunilor Azore și Madeira cu produse comunitare deținute în stocuri publice, în conformitate cu măsurile de intervenție, sau disponibile pe piața Comunității.

Valoarea ajutorului se stabilește luând în considerare supracosturile de transport spre piețele regiunilor Azore și Madeira și prețurile practicate la exportul spre țări terțe, precum și, în cazul produselor pentru prelucrare sau mijloacelor de producție din agricultură, supracosturile aferente caracterului insular și poziției ultraperiferice.

(3) Regimul specific de aprovizionare este pus în aplicare luându-se în considerare în mod special:

—	cerințele specifice ale regiunilor Azore și Madeira și, fiind produse pentru prelucrare sau mijloace de producție în agricultură, cerințele precise de calitate necesare;

—	schimburile comerciale cu restul Comunității;

—	aspectul economic al ajutoarelor prevăzute.

(4) Posibilitatea de a beneficia de regimul specific de aprovizionare este condiționată de impactul efectiv al avantajului economic, până la nivelul beneficiarului, determinat de scutirea de taxe de import sau de ajutor financiar în caz de aprovizionare din restul Comunității.

(5) Produsele care beneficiază de regimul specific de aprovizionare nu pot face obiectul reexportului spre țări terțe, nici al reexpedierii spre restul Comunității. Interdicția prevăzută în prezentul alineat nu se aplică în cazul comerțului dintre Azore și Madeira.

În cazul prelucrării acestor produse în regiunile Azore sau Madeira, interdicția menționată anterior nu se aplică exporturilor, din Azore sau Madeira către țări terțe, de produse rezultate din prelucrare, prin respectarea condițiilor stabilite de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

În cazul prelucrării acestor produse în regiunile Azore sau Madeira, interdicția menționată anterior nu se aplică livrărilor tradiționale către restul Comunității a produselor rezultate din această prelucrare.

Nu se acordă nici o restituire la export.

(6) Normele de aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). Acestea cuprind:

—	stabilirea ajutoarelor pentru aprovizionare din Comunitate;

—	dispoziții în măsură să asigure rezultate efective până la beneficiar;

—	în cazul în care este necesar, stabilirea unui sistem de certificate de import sau de livrare.

În conformitate cu procedura stabilită la articolul 35 alineatul (2), Comisia stabilește planurile de aprovizionare. În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate revizui planurile respective, precum și lista produselor enumerate în anexele I și II, în funcție de evoluția necesarului de aprovizionare în regiunea Insulelor Azore și Madeira.

Pentru aprovizionarea Insulelor Azore cu zahăr brut, necesarul este evaluat ținând seama de dezvoltarea producției locale de sfeclă de zahăr. Cantitățile care beneficiază de regimul de aprovizionare se stabilesc astfel încât volumul total anual de zahăr rafinat din Azore să nu depășească 10 000 de tone.

Articolul 9 din regulamentul (CE) nr. 2038/1999 (7) nu se aplică Insulelor Azore.

TITLUL II

MĂSURI PENTRU SUSȚINEREA PRODUCȚIILOR LOCALE

CAPITOLUL I

MĂSURI COMUNE CELOR DOUĂ REGIUNI

SECȚIUNEA

CREȘTEREA ANIMALELOR

Articolul 4

(1) În sectorul creșterii animalelor, se acordă ajutoare pentru livrarea în regiunile Azore și Madeira a unor animale de rasă pură sau de rase comerciale și a produselor, originare din Comunitate, cu excepția animalelor bovine de rase pure în Azore.

(2) Condițiile de acordare a ajutorului se stabilesc luând în considerare, în special, necesarul de aprovizionare al regiunilor Azore și Madeira pentru demararea filierelor, pentru ameliorarea genetică a șeptelurilor și în funcție de rasele cele mai adaptate la condițiile locale. Ajutoarele se acordă pentru livrarea de mărfuri care corespund cerințelor normelor comunitare.

(3) Ajutoarele se stabilesc luând în considerare următoarele elemente:

—	condițiile și, în special, costurile de aprovizionare pentru regiunile Azore și Madeira care rezultă din poziția lor geografică;

—	prețurile mărfurilor pe piața Comunității și pe piața mondială;

—	după caz, neperceperea taxelor la importul din țări terțe,

—	aspectul economic al ajutoarelor prevăzute.

(4) Articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică mărfurilor care beneficiază de ajutoarele acordate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(5) Se adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2), lista produselor prevăzute și valoarea ajutoarelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, precum și normele de aplicare a prezentului articol.

SECȚIUNEA 2

Fructe, legume, plante și flori

Articolul 5

(1) Se acordă un ajutor pentru fructele, legumele, florile și plantele verzi din capitolele 6, 7 și 8 din Nomenclatorul Combinat, precum și pentru ceaiul din codul NC 0902, pentru mierea din codul NC 0409 00 și pentru ardeii iuți din codul NC 0904, din recolta sau producția locală și destinate aprovizionării piețelor din regiunile de producție respective. Ajutorul nu se acordă pentru bananele din Madeira.

Acest ajutor se acordă pentru produsele conforme cu normele comune stabilite de reglementarea comunitară sau, în lipsa acestora, conforme cu specificațiile incluse în contractele de furnizare.

Acordarea ajutorului se subordonează încheierii unor contracte de livrare valabile, pe durata uneia sau mai multor campanii, între, pe de o parte, producători individuali sau asociați sau organizațiile la care se referă articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/1996 (8) și, pe de altă parte, industrii agroalimentare sau operatori din sectorul distribuției, din sectorul alimentației publice sau din colectivități.

Ajutorul se alocă, în limita cantităților anuale stabilite pe categorie de produs, producătorilor individuali sau asociați sau organizațiilor de producători menționați anterior.

Valoarea ajutorului se stabilește, pe bază forfetară, pentru fiecare dintre categoriile de produse care urmează a fi stabilite, în funcție de valoarea medie a produselor respective. Acesta este diferențiat dacă beneficiarul este sau nu una dintre organizațiile de producători prevăzute în articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/1996.

(2) Prezentul articol nu se aplică producției de ananas din Azore.

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). În conformitate cu aceeași procedură, se stabilesc categoriile de produse și valoarea ajutoarelor prevăzute în alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 6

(1) Se acordă un ajutor pentru încheierea de contracte de campanie care au ca obiect comercializarea produselor proaspete sau prelucrate incluse printre produsele prevăzute în articolul 5 alineatul (1). În ceea ce privește plantele și florile, ajutorul nu se subordonează încheierii de contracte de campanie.

Acest ajutor se acordă în limita unui volum de 3 000 de tone pe produs și pe an, pentru fiecare din cele două regiuni.

Contractele se încheie între, pe de o parte, producători individuali sau asociați sau organizații prevăzuți în articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/1996 și stabiliți în insule și, pe de altă parte, persoane fizice sau juridice stabilite în restul Comunității.

(2) Valoarea ajutorului este de 10 % din valoarea producției comercializate, livrată în zona de destinație.

(3) Ajutorul se acordă vânzătorului care a încheiat un contract cu un comerciant stabilit în restul Comunității în cadrul contractelor prevăzute în alineatul (1).

(4) În cazul în care acțiunile prevăzute în alineatul (1) sunt efectuate de întreprinderi comune care asociază, în scopul comercializării produselor din regiunile respective, producători din aceste regiuni sau asociații sau uniuni și persoane fizice și juridice stabilite în restul Comunității și în cazul în care partenerii se angajează să pună în comun cunoștințele și priceperea necesară realizării obiectivului întreprinderii pe o durată de cel puțin trei ani, valoarea ajutorului prevăzut la alineatul (2) crește la 13 % din valoarea producției comercializate anual în comun.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

Articolul 7

(1) Comunitatea participă, cu până la cel mult 100 000 EUR, la finanțarea a două studii economice de analiză și prospectare privind sectorul fructelor și legumelor proaspete și prelucrate, în special cele tropicale, în fiecare dintre cele două regiuni.

Pentru fiecare regiune, studiul prezintă un bilanț economic și tehnic al sectorului. Acesta analizează în special datele privind aprovizionarea, costurile de prelucrare și prospectează condițiile și posibilitățile de dezvoltare și de desfacere la scară regională și internațională, luând în considerare situația concurenței pe piața mondială.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 3

Vinul

Articolul 8

Titlul II, capitolul II și titlul III, capitolele I și II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 (9) și capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 (10) nu se aplică Insulelor Azore și Madeira.

Articolul 9

(1) Se acordă un ajutor forfetar la hectar pentru susținerea culturii de viță de vie orientată spre producția de vinuri „v.c.p.r.d.” în zonele de producție tradițională.

Beneficiază de ajutor suprafețele:

(a)	plantate cu varietăți de viță de vie care se găsesc în clasamentul de varietăți, stabilit de statele membre, capabile să producă fiecare dintre „v.c.p.r.d.” de pe teritoriul lor, prevăzute în articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și

(a)	al căror randament la hectar este mai mic decât nivelul maxim stabilit de statul membru, exprimat în cantități de struguri, de must sau de vin, în conformitate cu punctul (I) din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2) Valoarea ajutorului este de 650 EUR la hectar în fiecare an. Ajutorul este acordat asociațiilor de producători sau organizațiilor de producători. Cu toate acestea, în timpul unei perioade de tranziție, ajutorul se acordă, de asemenea, producătorilor individuali. În perioada respectivă, toate ajutoarele se acordă prin Institutul Vinului din Madeira și Comisia vitivinicolă din Azore, cu respectarea unor condiții care urmează a fi stabilite în conformitate cu articolul 35 alineatul (2).

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă, dacă este necesar, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 35 alineatul (2).

Articolul 10

(1) Prin derogare de la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, strugurii din varietăți de viță hibride interzise ale producătorilor direcți (Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton, Herbemont), recoltați în regiunile Azore și Madeira, pot fi utilizați pentru producția de vin internă din aceste regiuni și trebuie să rămână în aceste regiuni.

(2) Până la 31 decembrie 2006, Portugalia va elimina treptat viile plantate cu varietăți de viță hibride interzise ale producătorilor direcți, în paralel, dacă este cazul, cu ajutorul prevăzut la capitolul III titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(3) Portugalia notifică anual Comisia cu privire la progresul înregistrat privind transformarea și restructurarea suprafețelor plantate cu varietăți de viță hibride interzise ale producătorilor direcți.

SECȚIUNEA 4

Simbolul grafic

Articolul 11

(1) Condițiile de utilizare a simbolului grafic, instituit pentru o mai bună cunoaștere și un consum mai mare de produse agricole de calitate, naturale sau prelucrate, specifice regiunilor ultraperiferice Azore și Madeira, se propun de către organizațiile profesionale. Autoritățile portugheze transmit spre aprobare Comisiei aceste propuneri, însoțite de un aviz.

Utilizarea simbolului este supravegheată de către o autoritate publică sau un organism desemnat de către autoritățile portugheze competente.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă, în cazul în care este necesar, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 35 alineatul (2).

CAPITOLUL II

MĂSURI PENTRU SUSȚINEREA PRODUCȚIILOR DIN MADEIRA

SECȚIUNEA 1

Creșterea animalelor și produsele lactate

Articolul 12

(1) Până când șeptelul de bovine tinere masculi locale va atinge un nivel suficient pentru menținerea producției tradiționale de carne și în limita planului estimativ prevăzut de articolul 13:

(a)	taxele vamale prevăzute în articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 (11) nu se aplică la importurile, în vederea îngrășării la fermă, de animale bovine originare din țări terțe și destinate consumului în insule;

(b)	se acordă un ajutor pentru livrarea animalelor prevăzute la litera (a) care provin din restul Comunității, nu depășesc 1 000 de capete și sunt destinate cu prioritate producătorilor care dețin animale pentru îngrășare, din care cel puțin 50 % sunt de pe plan local.

Articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică mărfurilor care beneficiază de măsurile prevăzute în primul paragraf din prezentul alineat.

(2) Cantitățile de animale care intră sub incidența măsurilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se stabilesc în planul estimativ periodic, astfel încât să se ia în considerare dezvoltarea producției locale. Aceste cantități, valoarea ajutorului prevăzută la alineatul (1) litera (b), precum și normele de aplicare a prezentului articol, care cuprind durata minimă a perioadei de îngrășare, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 13

(1) Pentru susținerea activităților tradiționale și ameliorarea calitativă a producției de carne de vită și mânzat, în limita cerințelor de consum din insule, evaluate în planul estimativ de aprovizionare, se acordă ajutoarele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol. Planul de aprovizionare se stabilește luându-se în considerare, de asemenea, animalele de reproducere livrate în conformitate cu articolul 4 și animalele care beneficiază de regimul de aprovizionare prevăzut în articolul 12.

(2) Se acordă producătorilor un supliment la prima de sacrificare prevăzută în articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, pentru fiecare animal sacrificat, îngrășat local. Valoarea este de 25 EUR pe cap de animal. Prima suplimentară se acordă în fiecare an pentru maxim 2 500 de animale sacrificate.

(3) Se acordă producătorilor de carne de vită și mânzat un supliment la prima de menținere a cirezii de vaci în lactație prevăzută în articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Valoarea primei suplimentare este de 50 EUR pentru vaca în lactație deținută de producător în ziua depunerii cererii.

(4) Dispozițiile privind:

(a)	plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima specială;

(b)	plafonul individual pentru animalele deținute în exploatație, stabilit la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază pentru vaca în lactație;

(c)	plafonul național prevăzut în articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază pentru sacrificare;

nu se aplică în Insulele Madeira în cazul primei speciale, primei pentru vaca în lactație, primei pentru sacrificare sau în cazul primei suplimentare prevăzute de alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(5) Primele de bază și prima suplimentară menționată în alineatul (3) se acordă în fiecare an pentru maxim 2 000 de bovine masculi, 1 000 de vaci în lactație și, respectiv, 6 000 de animale sacrificate.

(6) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită în articolul 35 alineatul (2). Acestea includ stabilirea planurilor de aprovizionare menționate în alineatul (1) din prezentul articol, precum și eventuale revizuiri ale acesteia în funcție de evoluția cerințelor și:

(a)

în ceea ce privește prima specială pe bovine masculi, prevăd:

—	„înghețarea”, în plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, a numărului de animale pentru care a fost acordată în Madeira prima aferentă anului 2000;

—	acordarea primelor pentru maxim nouăzeci de animale pe categorie de vârstă, pe an calendaristic și pe exploatație;

(b)

în ceea ce privește prima pentru vaca în lactație, aceste norme:

—	prevăd dispoziții care să garanteze, în măsura în care este necesar, drepturile producătorilor cărora li s-a acordat o primă în aplicarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999;

—

pot prevedea crearea unei rezerve specifice pentru Madeira și condiții specifice de atribuire sau de realocare a drepturilor, ținând seama de obiectivele urmărite în sectorul creșterii animalelor; volumul acestei rezerve este stabilit în funcție de plafonul prevăzut de alineatul (5) și de numărul de prime acordate în anul 2000;

în ceea ce privește prima pentru sacrificare, prevăd:

—	„înghețarea” în plafonul stabilit la articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 (12), a numărului de animale pentru care s-a acordat prima pentru sacrificare aferentă anului 2000.

Normele de aplicare pot cuprinde condiții suplimentare pentru acordarea primelor suplimentare.

În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate revizui plafoanele prevăzute în alineatul (5).

Articolul 14

(1) În perioada 2002-2006 se acordă un ajutor pentru realizarea unui program global de asistență pentru activitățile de producție și comercializare a produselor locale în sectorul creșterii animalelor și al produselor lactate în Madeira.

Acest program poate cuprinde măsuri ca realizarea de acțiuni stimulative pentru ameliorarea calității și a igienei, pentru comercializare, pentru structurarea filierelor, pentru raționalizarea structurilor de producție și de comercializare, pentru comunicarea locală privind producțiile de calitate și pentru punerea în aplicare a asistenței tehnice. Acest program nu poate cuprinde acordarea de ajutoare suplimentare la primele acordate în aplicarea articolelor 13 și 15.

Acest program este elaborat și realizat în strânsă colaborare între, pe de o parte, autoritățile competente desemnate de statul membru și, pe de altă parte, asociațiile sau organizațiile de producători reprezentative în sectoarele economice respective.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). Proiectele de program, cu o durată maximă de cinci ani, sunt prezentate Comisiei de către autoritățile competente; Comisia le aprobă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

(3) Autoritățile portugheze prezintă în fiecare an un raport de realizare a programului. Înainte de sfârșitul anului 2005, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea măsurii prevăzute în prezentul articol, însoțit, dacă este necesar, de propuneri adecvate.

Articolul 15

(1) Se acordă ajutorul prevăzut în alineatul (2) pentru asistența activităților tradiționale și ameliorarea calitativă a producției de lapte de vacă, în limita nevoilor de consum din Madeira, evaluate în cadrul unui plan estimativ de aprovizionare periodic. Planul se stabilește luând în considerare produsele lactate care beneficiază de regimul de aprovizionare prevăzut de articolul 2.

(2) Se acordă un ajutor pentru consumul uman de produse din lapte de vacă obținute la nivel local, în limita necesarului de consum din insule, evaluat periodic.

Valoarea ajutorului este de 12 EUR la 100 de kilograme de lapte integral livrat la fabricile de produse lactate pentru a asigura desfacerea cu regularitate pe piața locală a produselor menționate anterior. Ajutorul se acordă fabricilor de produse lactate.

(3) Regimul privind aplicarea unei prelevări suplimentare producătorilor de lapte de vacă prevăzut de Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (13) nu se aplică în Madeira, în limita unei producții locale de lapte de 4 000 de tone.

(4) Prin derogare de la articolele 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 2597/97 (14) și în limita necesarului de consum local, se autorizează în Madeira producția de lapte UHT reconstituit din laptele praf de origine comunitară, cu condiția ca această măsură să asigure colectarea și desfacerea producției de lapte obținut în plan local. Produsul este destinat numai consumului local.

(5) Comisia revizuiește ajutorul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol și adoptă normele de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2). Normele stabilesc în special cantitatea de lapte proaspăt obținut la nivel local ce trebuie încorporată în laptele UHT reconstituit prevăzut la alineatul (4) din prezentul articol.

SECȚIUNEA 2

Cartoful

Articolul 16

(1) Se acordă un ajutor la hectar pentru cultura cartofului de consum care are codurile NC 0701 90 50 și 0701 90 90.

Valoarea anuală a ajutorului este de 569,9 EUR la hectar și pe an.

Ajutorul se acordă în limita unei suprafețe cultivate și recoltate de 2 000 de hectare pe an.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 3

Romul din trestie de zahăr

Articolul 17

(1) Se acordă anual cultivatorilor de trestie de zahăr un ajutor forfetar la hectar.

(2) Valoarea ajutorului este de 500 EUR pe an la hectar de suprafață plantată și recoltată. Ajutorul se acordă pentru maxim 100 hectare.

Articolul 18

(1) Se acordă un ajutor pentru prelucrarea directă a trestiei de zahăr produsă în Madeira în sirop de zahăr (Mel de cana) sau în rom agricol, așa cum este definit în articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 (15).

Ajutorul se acordă, în funcție de caz, fabricantului de sirop de zahăr sau distilatorului, cu condiția să i se fi plătit producătorului de trestie un preț minim care urmează să fie stabilit.

(2) Ajutorul se acordă pentru producerea unei cantități anuale de 250 tone pentru siropul de zahăr și 2 500 hectolitri de alcool de 71,8o pentru romul agricol.

Articolul 19

Valoarea ajutoarelor prevăzute în articolele 17 și 18, prețul minim care urmează a fi plătit producătorului, precum și normele de aplicare a articolelor menționate anterior se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 4

Vinul

Articolul 20

(1) Ajutoarele prevăzute de prezentul articol se acordă pentru sprijinirea fabricării vinurilor licoroase de Madeira, în limita nevoilor corespunzătoare metodelor tradiționale din regiune.

(2) Se acordă un ajutor pentru achiziționarea din restul Comunității de musturi concentrate distilate pentru utilizarea în vinificație în scopul îndulcirii vinurilor licoroase respective.

(3) Se acordă un ajutor pentru achiziționarea alcoolului de vin.

Se stabilesc condițiile pentru acest tip de desfacere pentru a se asigura că nu se denaturează piețele de alcool și de băuturi spirtoase din Comunitate.

(4) Valoarea ajutorului se stabilește luând în considerare următoarele elemente:

(a)	condițiile și în special costurile de livrare în Madeira determinate de poziția geografică;

(b)	prețul produselor pe piața Comunității și pe piața mondială;

(c)	aspectul economic al ajutorului avut în vedere.

Nu se acordă nici o restituire la exportul din Madeira a mustului și a alcoolului din vin.

(5) Se acordă un ajutor pentru învechirea vinurilor licoroase de Madeira, pentru o cantitate maximă de 20 000 hectolitri, în fiecare an. Ajutorul financiar se acordă pentru vinurile licoroase a căror durată de învechire este de cinci ani sau mai mult. Se acordă pentru fiecare lot timp de trei ani comerciali.

Valoarea ajutorului este de 0,040 EUR pe hectolitru și pe zi.

(6) Se acordă anual un ajutor cu titlu temporar pentru expedierea și comercializarea vinului de Madeira pe piețele Comunității.

Valoarea ajutorului este de 0,2 EUR pe sticlă, în limita a 2,5 milioane de litri pe an.

(7) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 5

Răchita

Articolul 21

(1) Se acordă anual cultivatorilor de răchită un ajutor forfetar la hectar.

(2) Valoarea ajutorului este de 575 EUR la hectar de suprafață plantată și recoltată, pentru maxim 200 hectare.

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

CAPITOLUL III

MĂSURI PENTRU SUSȚINEREA PRODUCȚIILOR DIN AZORE

SECȚIUNEA 1

Creșterea animalelor și produsele lactate

Articolul 22

(1) Ajutorul financiar la care se referă prezentul articol se acordă pentru susținerea activităților economice tradiționale de bază din Azore în sectorul cărnii de vită și mânzat, precum și în sectorul produselor lactate.

(2) Se plătește producătorilor o primă suplimentară pentru sacrificare, prevăzută în articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, pentru fiecare animal sacrificat. Valoarea primei suplimentare este de 25 EUR pe cap de vită.

(3) Se plătește producătorilor de carne de vită și mânzat un supliment la prima de menținere a cirezii de vaci în lactație prevăzută în articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Valoarea primei suplimentare este de 50 EUR pentru vaca în lactație deținută de producător în ziua depunerii cererii.

(4) Dispozițiile privind:

(a)	plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima specială;

(b)	plafonul național stabilit la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază la sacrificare,

nu se aplică în Insulele Azore în cazul primei speciale, al primei pentru sacrificare sau al primei suplimentare prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.

(5) Primele de bază și prima suplimentară menționate în alineatul (2) se acordă în fiecare an pentru maxim 40 000 de bovine masculi și, respectiv, 33 000 de animale sacrificate.

(6) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). Acestea cuprind eventualele revizuiri care țin seama de evoluția cerințelor și prevăd:

(a)

în ceea ce privește prima specială pentru bovine masculi:

—	„înghețarea” în plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, a numărului de animale pentru care a fost acordată prima specială în Azore aferentă anului 2000;

(b)

în ceea ce privește prima pentru sacrificare:

—	„înghețarea” în plafonul stabilit la articolul 38 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999, a numărului de animale pentru care s-a acordat prima aferentă anului 2000.

Normele detaliate de aplicare pot include condiții suplimentare pentru acordarea primelor suplimentare.

În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate revizui plafoanele prevăzute în alineatul (5).

(7) Se acordă o primă specifică pentru menținerea șeptelului de vaci în lactație, pentru un număr de maximum 78 000 de capete.

Prima se acordă crescătorului. Valoarea este de 96,6 EUR pe cap de vită deținută de crescător în ziua depunerii cererii.

(8) Se acordă un ajutor pentru stocarea privată a brânzeturilor de fabricație tradițională:

—	St Jorge, cel puțin trei luni;

—	Ilha, cel puțin patruzeci și cinci de zile.

Valoarea ajutorului este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută în alineatul (10).

(9) Se instituie un ajutor pentru desfacerea, în altă regiune a Comunității, de viței născuți în Azore.

Ajutorul, în valoare de 40 EUR pe cap expediat, se acordă, pentru maxim 20 000 de animale, producătorilor care au crescut animalele timp de cel puțin trei luni înaintea expedierii.

(10) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă, în funcție de caz, în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

Articolul 23

(1) În perioada de tranziție care cuprinde campaniile 1999/2000, 2000/2001, 2001/2002 și 2002/2003, în scopul împărțirii taxei suplimentare între producătorii prevăzuți la articolul 2 alineatul (1) teza a doua din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92, se consideră că au contribuit la depășire numai producătorii menționați la articolul 9 litera (c) din regulamentul menționat anterior, care sunt stabiliți și au producția în Azore, care desfac pe piață cantități ce depășesc cantitatea de referință majorată cu procentul stabilit în conformitate cu paragraful al treilea din prezentul alineat.

Prelevarea suplimentară se aplică pentru cantitățile care depășesc cantitatea de referință majorată după realocarea, în marja ce rezultă din această majorare, a cantităților neutilizate între producătorii menționați în primul paragraf și proporțional cu cantitatea de referință de care dispune fiecare producător.

Procentul prevăzut în primul paragraf este egal cu raportul dintre cantitatea de 73 000 de tone și totalul cantităților de referință disponibile în fiecare exploatație la 31 martie 2000. El se aplică pentru fiecare producător numai la cantitățile de referință de care dispunea acesta la 31 martie 2000.

(2) Cantitățile de lapte sau de echivalent-lapte comercializate care depășesc cantitățile de referință, dar care respectă procentul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, după realocarea prevăzută în alineatul menționat, nu se iau în considerare la stabilirea unei depășiri în Portugalia, calculată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) teza a doua din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92.

Articolul 24

Republica Portugheză comunică Comisiei dispozițiile luate în aplicarea articolului 23, înainte de intrarea în vigoare.

Articolul 25

(1) Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2), măsurile de aplicare a articolului 23, dacă este necesar.

Articolul 26

(1) În perioada 2002-2006, se acordă un ajutor pentru realizarea unui program global de asistență pentru activitățile de producție și comercializare a produselor locale în sectorul creșterii animalelor și al produselor lactate în Azore.

Programul poate cuprinde măsuri cum ar fi realizarea de acțiuni stimulative pentru creșterea calității și ameliorarea igienei, pentru comercializare, pentru comunicarea locală privind producțiile de calitate și punerea în aplicare a asistenței tehnice. Acest program nu poate prevedea acordarea de ajutoare suplimentare primelor acordate în aplicarea articolului 22.

Programul se elaborează și se implementează în strânsă colaborare între autoritățile competente desemnate de statul membru, pe de o parte, și asociațiile sau organizațiile de producători reprezentative în sectoarele economice respective, pe de altă parte.

(2) Normele de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). Proiectele de program, cu o durată maximă de cinci ani, se prezintă Comisiei de către autoritățile competente. Comisia le aprobă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

(3) Autoritățile portugheze prezintă în fiecare an un raport privind îndeplinirea programului. Înainte de sfârșitul anului 2005, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea măsurii prevăzute în prezentul articol, însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare.

SECȚIUNEA 2

Ananasul

Articolul 27

Se acordă un ajutor pentru producția de ananas cu codul NC 0804 30 00, în limita unei cantități maxime de 2 000 de tone pe an.

Valoarea ajutorului este de 1,20 EUR la kilogram.

Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 3

Zahărul

Articolul 28

(1) Se acordă un ajutor forfetar la hectar pentru dezvoltarea producției de sfeclă de zahăr, în limita unei suprafețe corespunzătoare unei producții de zahăr alb de 10 000 de tone pe an.

Valoarea ajutorului este de 800 EUR la hectar de suprafață însămânțată și recoltată.

(2) Se acordă un ajutor specific pentru prelucrarea în zahăr alb a sfeclei recoltate în Azore, în limita unei producții globale anuale de 10 000 de tone de zahăr rafinat.

Valoarea ajutorului este de 27 EUR la 100 de kilograme de zahăr rafinat. Aceasta poate fi adaptată în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 4

Tutunul

Articolul 29

(1) Se acordă o primă suplimentară la prima stabilită prin titlul I din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 (16) pentru recoltarea tutunului în foi din varietatea Burley P., în limita a 250de tone. Valoarea primei suplimentare este de 0,24 EUR pe kilogram de tutun în foi.

Normele de aplicare a regimului primelor din Regulamentul (CE) nr. 2848/1998 (17) se aplică pentru prima suplimentară, cu excepția derogărilor specifice adoptate în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2)

(2) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

SECȚIUNEA 5

Cartoful de sămânță, cicoarea și ceaiul

Articolul 30

(1) Se acordă un ajutor pentru producția de cartof de sămânță cu codul NC ex 0701 10 00, în limita unei suprafețe de 200 de hectare.

Valoarea ajutorului este de 596,9 EUR la hectar.

(2) Se acordă un ajutor pentru producția de cicoare cu codul NC 1212 99 10, în limita unei suprafețe maxime de 200 de hectare.

Valoarea ajutorului este de 596,9 EUR la hectar.

(3) Se acordă un ajutor pentru încheierea de contracte de campanie în vederea comercializării cartofilor prevăzuți de alineatul (1) din prezentul articol, în aceleași condiții cu cele definite în articolul 6.

(4) Se acordă un ajutor la hectar pentru cultura de ceai.

Valoarea anuală a ajutorului este de 800 EUR pe hectar de suprafață recoltată.

Ajutorul se acordă pentru maxim 100 hectare.

(5) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

Articolul 31

Se acordă un ajutor pentru învechirea vinului „verdelho” din Azore, în fiecare an, pentru o cantitate maximă de 4 000 hectolitri. Ajutorul se acordă pentru vinul „verdelho” a cărui perioadă de învechire nu este mai mică de trei ani. Se acordă pentru fiecare lot timp de trei campanii.

Valoarea ajutorului este de 0,08 EUR pe hectolitru pe zi.

TITLUL III

MĂSURI ÎN DOMENIUL FITOSANITAR

Articolul 32

(1) Autoritățile competente prezintă Comisiei programe de combatere a organismelor dăunătoare pentru vegetale sau produse vegetale. Programele precizează în special obiectivele care urmează a fi atinse, acțiunile care urmează a fi realizate, durata și costul acestora. Programele prezentate în aplicarea prezentului articol nu se referă la protecția bananelor.

(2) Comunitatea contribuie la finanțarea programelor pe baza unei analize tehnice a situației regionale.

(3) Participarea financiară a Comunității, precum și valoarea ajutorului se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 35 alineatul (2). În conformitate cu aceeași procedură se stabilesc măsurile eligibile pentru finanțarea comunitară.

(4) Această participare poate acoperi până la 75 % din cheltuielile eligibile. Plata se efectuează pe baza documentației furnizate de autoritățile competente. Dacă este necesar, Comisia poate organiza anchete care se efectuează, pe cheltuiala sa, de către experții prevăzuți de articolul 21 din Directiva 2000/29/CE (18).

TITLUL IV

MĂSURI STRUCTURALE DE DEROGARE

Articolul 33

(1) Prin derogare de la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată în procente din volumul eligibil de investiții, se stabilește la cel mult 75 % pentru investițiile destinate, în special, să încurajeze diversificarea, restructurarea sau orientarea spre o agricultură durabilă în exploatațiile agricole cu dimensiuni economice reduse care urmează să fie stabilite în suplimentul la program prevăzut în articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(2) Prin derogare de la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată în procente din volumul eligibil de investiții, se stabilește la cel mult 65 % pentru investițiile în întreprinderi de prelucrare și comercializare a produselor agricole provenind în principal din producția locală și din sectoarele care urmează a fi definite în cadrul suplimentului la program prevăzut în articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, valoarea totală a ajutorului se stabilește, în aceleași condiții, la cel mult 75 %.

(3) Limitarea prevăzută în articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 nu se aplică pădurilor subtropicale și suprafețelor împădurite situate pe teritoriul Insulelor Azore și Madeira.

(4) Prin derogare de la articolul 47 alineatul (2) paragraful al doilea liniuța a treia din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, participarea financiară a Comunității la măsurile de agromediu prevăzute de articolele 22, 23 și 24 din regulamentul menționat anterior se ridică la 85 %.

(5) Prin derogare de la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, valorile anuale maxime eligibile cu titlu de ajutor comunitar prevăzute în anexa la regulamentul menționat pot fi dublate pentru măsura de protecție a lacurilor din Azore și pentru măsura de protecție a peisajului și a caracteristicilor tradiționale ale terenurilor agricole, în special conservarea zidurilor de piatră pentru sprijinirea teraselor din Madeira.

(6) Măsurile prevăzute în temeiul prezentului articol fac obiectul unei descrieri sintetice în cadrul programelor operaționale privind aceste regiuni prevăzute în articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 34

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de gestiune prevăzută în articolul 35 alineatul (2).

Articolul 35

(1) Comisia este asistată de comitetul de gestionare a cerealelor, înființat prin articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 (19) sau de comitetele de gestionare înființate prin regulamentele de organizare comună a piețelor pentru produsele respective.

Pentru produsele agricole din domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 827/68 (20), precum și pentru produsele care nu țin de nici o organizare comună a pieței, Comisia este asistată de comitetul de gestiune a hameiului, înființat prin articolul 20 din Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 (21).

În ceea ce privește simbolul geografic și în celelalte cazuri prevăzute de prezentul regulament, Comisia este asistată de comitetul de gestionare a fructelor și legumelor proaspete, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Pentru punerea în aplicare a titlului III, Comisia este asistată de comitetul fitosanitar permanent, înființat prin Decizia 76/894/CEE (22).

Pentru punerea în aplicare a titlului IV, Comisia este asistată de comitetul pentru dezvoltarea și reconversia regiunilor și de comitetul pentru structuri agricole și dezvoltare rurală, înființate prin articolul 48 și articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Cu toate acestea, în ceea ce privește titlul III, se aplică procedura prevăzută în articolul 18 din Directiva 2000/29/CE.

Perioada prevăzută în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Comitetele își stabilesc propriile regulamente de procedură.

Articolul 36

Pentru produsele agricole din anexa I la tratat pentru care se aplică articolele 87-89 din tratatul menționat, Comisia poate autoriza, în sectoarele de producție, de prelucrare și de comercializare a produselor respective, ajutoare pentru funcționare destinate să atenueze constrângerile specifice producției agricole în Azore și Madeira, legate de depărtare, insularitate și poziție ultraperiferică.

Articolul 37

Măsurile prevăzute de prezentul regulament, cu excepția articolului 33, constituie intervenții destinate să reglementeze piețele agricole, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 (23).

Articolul 38

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament, în special în ceea ce privește măsurile de control și sancțiunile administrative și informează Comisia cu privire la aceasta.

Normele de aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 35 alineatul (2).

Articolul 39

(1) Portugalia prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul regulament.

(2) Cel mai târziu la încheierea celui de al cincilea an de aplicare a regimului, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport general cu privire la impactul acțiunilor întreprinse în aplicarea prezentului regulament, însoțit, după caz, de propuneri corespunzătoare.

Articolul 40

Regulamentul (CEE) nr. 1600/92 (24) se abrogă. Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 1600/92 se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 41

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 33 se aplică de la 1 ianuarie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

B. ROSENGREN

(1) Aviz din 14 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 171, 29.6.1991, p. 10.

(3) Regulamentul (CEE) nr. 3950/1992 al Consiliului din 28 decembrie 1992 privind stabilirea unei taxe suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 405, 31.12.1992, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 (JO L 160, 26.6.1999, p. 73).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, 26.6.1999, p. 80).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, 26.6.1999, p. 1).

(6) JO L 184, 7.7.1999, p. 23.

(7) Regulamentul (CE) nr. 2038/1999 al Consiliului din 13 septembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO L 252, 25.9.1999, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 906/2001 al Comisiei (JO L 127, 9.5.2001, p. 28).

(8) Regulamentul (CE) nr. 2200/1996 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor (JO L 297, 21.11.1996, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(9) Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a piețelor vitivinicole (JO L 179, 14.7.1999, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(10) Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 al Comisiei din 31 mai 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește potențialul de producție (JO L 143, 16.6.2000, p. 1).

(11) Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, 26.6.1999, p. 21).

(12) Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 al Comisiei din 28 octombrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul bovin în ceea ce privește regimul primelor (JO L 281, 4.11.1999, p. 30). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 192/2001 al Comisiei (JO L 29, 31.1.2001, p. 7).

(13) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 405, 31.12.1992, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 (JO L 160, 26.6.1999, p. 73).

(14) Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a normelor suplimentare privind organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui și al produselor lactate în ceea ce privește laptele pentru consum (JO L 351, 23.12.1997, p. 13).

(15) Regulamentul (CE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai de stabilire a regulilor generale privind definirea, desemnarea și prezentarea băuturilor spirtoase (JO L 160, 12.6.1989, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 366, 31.12.1994, p. 1).

(16) Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a piețelor în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 (JO L 154, 27.6.2000, p. 2).

(17) Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind regimul primelor, cotele de producție și ajutorul specific care se acordă asociațiilor de producători în sectorul tutunului brut (JO L 358, 31.12.1998, p. 17). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 385/2001 al Comisiei (JO L 57, 27.2.2001, p. 18).

(18) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție față de introducerea în Comunitate a unor organisme dăunătoare pentru vegetale sau produse vegetale și față de răspândirea acestora în interiorul Comunității (JO L 169, 10.7.2000, p. 1). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2001/33/CE a Comisiei (JO L 127, 9.5.2001, p. 42).

(19) Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (JO L 181, 1.7.1992, p. 21). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1666/2000 (JO L 193, 29.7.2000, p. 1).

(20) Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 privind organizarea comună a piețelor pentru anumite produse enumerate în anexa II la tratat (JO L 151, 30.6.1968, p. 16). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3290/94 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105).

(21) Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 al Consiliului din 26 iulie 1971 privind organizarea comună a piețelor în sectorul hameiului (JO L 175, 4.8.1971, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 191/2000 (JO L 23, 28.1.2000, p. 4).

(22) Decizia 76/894/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de instituire a unui comitet fitosanitar permanent (JO L 340, 9.12.1976, p. 25).

(23) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comunitare (JO L 160, 26.6.1999, p. 103).

(24) Regulamentul (CEE) nr. 1600/92 al Consiliului din 15 iunie 1992 de instituire a măsurilor specifice privind anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira (JO L 173, 27.6.1992, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

ANEXA I

Lista produselor care fac obiectul regimului specific de aprovizionare pentru Insulele Azore, prevăzut de articolul 3

Denumirea mărfurilor	Cod NC
Cereale și produse cerealiere destinate alimentației animale și alimentației umane
Porumb	1005 10
Orez	1006
Boabe de soia	1201 00 90
Semințe de floarea soarelui	1206 00 99
Hamei	1210
Zahăr brut (destinat rafinării)	1701 12 10
Sucuri de fructe (materii prime) altele decât cele care beneficiază de articolul 5 din prezentul regulament	2009
Ulei de măsline	1509 10 90, 1509 90 00, 1509 00 90

ANEXA II

Lista produselor care fac obiectul regimului specific de aprovizionare pentru Insulele Madeira, prevăzut de articolul 3

Denumirea mărfurilor	Cod NC
Cereale și produse cerealiere destinate alimentației umane și alimentației animale
Hamei	1210
Lucernă deshidratată	1214
Turte de soia	2304
Orez	1006
Uleiuri vegetale	ex 1507-1516
Zaharuri	1701 și 1702 (cu excepția izoglucozei)
Conserve de fructe și suc de fructe concentrate (materii prime) altele decât cele care beneficiază de articolul 5 din prezentul regulament	2007 99, 2008 și 2009
Carne de vită și mânzat:
Proaspătă sau refrigerată	0201
Congelată	0202
Carne de porc	0203
Produse lactate:
Lapte praf	ex 0402
Lapte lichid	0401
Unt	0405
Brânzeturi	0406
Cartofi pentru sămânță	0701 10 00

ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE) nr. 1600/92	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 12
Articolul 6	Eliminat
Articolul 7	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf
Articolul 9	Articolul 3 alineatul (5) al patrulea paragraf
Articolul 10	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 11	Eliminat
Articolul 11	Articolul 5
Articolul 12	Articolul 6
Articolul 13	Articolul 7
Articolul 13	Articolul 10
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 13 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2)	Eliminat
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (3)
	Articolul 13 alineatul (2)
	Articolul 13 alineatul (4)
	Articolul 13 alineatul (5)
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (6)
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 14
Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 15 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf	Articolul 15 alineatul (2)
	Articolul 15 alineatul (3)
	Articolul 15 alineatul (4)
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 15 alineatul (5)
Articolul 16	Articolul 16
Articolul 17	Articolul 17
Articolul 18	Articolul 18
Articolul 19	Articolul 19
Articolul 20	Articolul 8
Articolul 21	Articolul 20
	Articolul 20 alineatul (6)
	Articolul 21
Articolul 22	Articolul 9
Articolul 23	Eliminat
Articolul 24 alineatul (1)	Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 24 alineatul (2)	Eliminat
Articolul 24 alineatul (2)	Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 24 alineatul (3)	Articolul 22 alineatul (3)
	Articolul 22 alineatul (4)
	Articolul 22 alineatul (5)
	Articolul 22 alineatul (6)
Articolul 24 alineatul (4)	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 24 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (8)
Articolul 24 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (9)
Articolul 24 alineatul (6)	Articolul 22 alineatul (10)
	Articolul 23
	Articolul 24
	Articolul 25
	Articolul 26
Articolul 25	Articolul 28
Articolul 26	Articolul 29
Articolul 27	Articolul 30
	Articolul 30 alineatul (4)
	Articolul 31
Articolul 28	Articolul 8
Articolul 29	Articolul 9
Articolul 30	Articolul 27
Articolul 31	Articolul 11
Articolul 32	Articolul 33
Articolul 33	Articolul 32
	Articolul 34
	Articolul 35
	Articolul 36
Articolul 34	Articolul 37
	Articolul 38
	Articolul 39 alineatul (1)
Articolul 35 alineatul (1)	Eliminat
Articolul 35 alineatul (2)	Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 35 alineatul (2)	Articolul 40
Articolul 36	Articolul 41
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa II	Anexa III

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

184

32001R1454

L 198/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1454/2001 AL CONSILIULUI

din 28 iunie 2001

privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Canare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/92 (Poseican)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36, 37 și articolul 299 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

În temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1911/91 (2), Insulele Canare fac parte din teritoriul vamal al Comunității și li se aplică toate politicile comune fără a se aduce atingere măsurilor speciale adoptate pentru a se ține seama de constrângerile lor specifice și de regimul lor economic și fiscal. În conformitate cu articolele 2 și 10 din regulamentul menționat se stabilește că aplicarea politicii agricole comune este condiționată de intrarea în vigoare a regimului specific de aprovizionare. În plus, aplicarea politicii agricole comune trebuie să fie însoțită de măsuri specifice referitoare la producția agricolă din insule.

(2)

Prin Decizia 91/314/CEE (3), Consiliul adoptă un program de opțiuni specifice distanței și insularității Insulelor Canare (Poseican), în conformitate cu politica de asistență a Comunității pentru regiunile ultraperiferice. Obiectivul programului este de a promova dezvoltarea economică și socială a regiunii și de a o ajuta să beneficieze de avantajele pieței unice din care face parte integrantă, în pofida factorilor obiectivi care determină izolarea ei din punct de vedere geografic și economic. Programul impune aplicarea politicii agricole comune (PAC) în regiune și prevede adoptarea de măsuri specifice, în special pentru îmbunătățirea condițiilor în care sunt produse și comercializate în regiune produsele agricole, precum și pentru atenuarea efectelor poziției geografice aparte și a constrângerilor specifice, astfel cum sunt recunoscute în articolul 299 alineatul (2) din tratat.

(3)

Poziția geografică excepțională a Insulelor Canare necesită costuri de transport suplimentare pentru aprovizionarea cu produse de bază pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca mijloace de producție agricolă. În plus, factori obiectivi determinați de insularitate și poziție ultraperiferică reprezintă constrângeri suplimentare pentru operatorii și producătorii din Insulele Canare, ceea ce constituie un handicap serios pentru activitățile pe care le desfășoară. Acest handicap poate fi redus prin scăderea prețurilor la produsele de bază. Prin urmare, trebuie introdus un regim specific de aprovizionare care să asigure aprovizionarea insulelor și să compenseze costurile suplimentare determinate de distanță, insularitate și poziția ultraperiferică a regiunii.

(4)

În acest scop, prin derogare de la articolul 23 din tratat, importurile de produse de bază din țările terțe ar trebui să fie scutite de taxele de import aplicabile. Pentru a ține seama de originea acestora și tratamentul vamal aplicat acestor produse în temeiul dispozițiilor comunitare, produsele care au intrat pe teritoriul vamal comunitar pentru prelucrare internă sau antrepozit vamal ar trebui considerate importuri directe, astfel încât să poată beneficia de regimul specific de aprovizionare.

(5)

Pentru a realiza obiectivul scăderii prețurilor în Insulele Canare și a reduce supracosturile cauzate de depărtare, insularitate și poziție ultraperiferică, concomitent cu menținerea competitivității produselor comunitare, ar trebui să se acorde un ajutor pentru aprovizionarea acestor insule cu produse provenite din Comunitate. Ajutorul trebuie să țină seama de costurile suplimentare de transport în Insulele Canare și de prețurile aplicate exporturilor către țări terțe și, în cazul mijloacelor de producție pentru agricultură și a produselor destinate prelucrării, de costurile suplimentare determinate de insularitate și poziție geografică ultraperiferică.

(6)

Întrucât cantitățile care fac obiectul regimului specific de aprovizionare se limitează la cerințele de aprovizionare ale Insulelor Canare, regimul nu afectează buna funcționare a pieței interne. În plus, avantajele economice ale regimului specific de aprovizionare nu ar trebui să producă devierea traficului comercial cu produsele respective. Prin urmare, ar trebui interzise reexpedierea sau reexportul acestor produse din Insulele Canare. Cu toate acestea, se pot reexporta produse în stare naturală sau produse rezultate din ambalarea lor la nivel local, în anumite condiții, pentru a se permite comerțul regional. În caz de prelucrare, interdicția nu ar trebui să se aplice exporturilor și livrărilor tradiționale.

(7)

Avantajele economice ale regimului specific de aprovizionare ar trebui să fie valorificate, astfel să se diminueze costurile de producție și să se scadă prețurile pe fluxul de producție și distribuție până la consumator, în final obținându-se prețuri de consum mai reduse. Prin urmare, aceste avantaje ar trebui acordate numai cu condiția valorificării lor și, în acest scop, trebuie să fie monitorizat acest regim.

(8)

Este necesar să fie susținute activitățile tradiționale din sectorul creșterii animalelor, pentru a satisface necesarul de consum local. În acest scop sunt necesare derogări de la anumite dispoziții privind organizarea pieței comune care restricționează producția, astfel încât să se țină seama de dezvoltarea și condițiile deosebite ale producției locale, total diferite de cele din restul Comunității. Acest obiectiv poate fi realizat indirect prin finanțarea programelor de ameliorare genetică, ceea ce implică achiziționarea de animale de reproducere de rasă pură, prin achiziționarea de rase comerciale pentru reproducere mai adaptate condițiilor locale și prin suplimentarea primei pentru vaca în lactație și a primei pentru sacrificare. Necesarul estimativ de consum local se stabilește printr-un plan periodic de aprovizionare. Pentru a asigura mobilizarea eficientă a sprijinului comunitar este necesar un amplu program de susținere a activităților locale în sectoarele creșterii animalelor și producției de lactate care să permită sectoarelor respective să definească și să implementeze strategii adaptate condițiilor locale de dezvoltare economică, organizării în teritoriu a producției și creșterii nivelului de pregătire profesională a producătorilor. În perspectiva dezvoltării fermelor locale pentru creșterea animalelor, programul poate include o dispoziție temporară privind aprovizionarea cu animale masculi pentru îngrășare, la un nivel cantitativ anual care să fie limitat astfel încât să nu se compromită obiectivul menționat. De asemenea pot fi prevăzute măsuri pentru susținerea producției de lactate în sectorul ovin și caprin, pentru structurarea acestui sector, reducerea dificultăților de prelucrare și comercializare a brânzeturilor din lapte de capră și de oaie produse de fermele locale, de diminuare a fragmentării ofertei, de ameliorare a calității laptelui și de susținere a diversificării.

(9)

Sectorul ovin și caprin beneficiază de susținere prin acordarea unei prime suplimentare crescătorilor de miei pentru îngrășat din Insulele Canare. Datorită acestei măsuri s-a dezvoltat producția locală, care este importantă din punct de vedere social, economic și al mediului, având în vedere că această activitate se concertează în zonele cele mai defavorizate ale insulei unde nu există alternative. Această măsură ar trebui aplicată în continuare.

(10)

Producătorilor de lapte li se acordă un ajutor financiar pentru consumul uman de produse din lapte proaspăt de vacă, astfel încât laptele produs poate fi valorificat în mod normal pe piața locală. Extinderea acestui ajutor pentru a include alte produse a permis adaptarea sectorului la obiceiurile de consum în schimbare. Nivelul de acoperire a pieței cu produse locale este încă foarte scăzut, de aceea trebuie aplicată în continuare măsura respectivă.

(11)

Schema de ajutor pentru sectorul fructelor, legumelor, rădăcinilor și tuberculilor alimentari, al florilor și plantelor verzi s-a dovedit a fi necorespunzătoare, în special din cauza caracterului greoi și complex al procedurilor și a modului în care a fost structurat acest ajutor. Ar trebui trase concluzii din rezultatele încurajatoare ale reformei Poseidom în acest sector și ar trebui prevăzut un ajutor pentru comercializare și prelucrare în vederea aprovizionării pieței din Canare. Ajutorul trebuie să ajute producția locală să concureze cu produse de pe piețele dezvoltate, să răspundă mai bine cerințelor consumatorilor și noilor canale de distribuție, să sporească productivitatea fermelor și să amelioreze calitatea produselor. Ar trebui comercializate în continuare aceste produse în stare proaspătă, dar și prelucrată, și ar trebui promovate pe piața Comunității. Un studiu economic va contribui la rafinarea structurii în acest sector.

(12)

Producția cartofului în Insulele Canare este esențială, atât din motive economice, cât și de mediu. Suprafețele cultivate se află în zone cu altitudine medie unde relieful accidentat și dimensiunile mici ale exploatațiilor (cultură în terase), coroborat cu prețurile ridicate ale mijloacelor de producție determină costuri de producție foarte mari. Se acordă un ajutor specific pentru cultivarea cartofului pentru consum uman, în vederea susținerii producției interne și satisfacerea cerințelor de consum ale insulelor. Eliminarea măsurii temporare de restricționare a livrărilor de cartofi pentru consum uman în perioadele de criză pentru comercializarea producției locale a vulnerabilizat foarte mult acest sector. Prin urmare, se intenționează acordarea unui ajutor pentru comercializarea în plan local a producției de cartofi.

(13)

Este un imperativ de ordin economic și de mediu ca vița-de-vie, cultura cu cea mai mare răspândire, să fie cultivată în continuare, întrucât cultura viței-de-vie se practică în zone aride și pe terenuri foarte expuse la eroziune. Pentru a contribui la susținerea producției interne, se acordă un ajutor forfetar la hectar pentru cultivarea viței-de-vie pentru producția de vinuri de calitate în zonele respective. În consecință, nu se aplică nici primele de abandon și nici mecanismele de piață, cu excepția producției de criză care se poate aplica în condiții de perturbare a pieței din cauza calității.

(14)

Cultura tutunului are o importanță istorică în insule. Din punct de vedere economic, prelucrarea tutunului continuă să reprezinte una dintre activitățile industriale de bază în regiune. Din punct de vedere social, cultura tutunului necesită o forță de muncă semnificativă și se desfășoară de către exploatațiile mici. Întrucât cultura tutunului nu este suficient de profitabilă, ea este pe cale de dispariție. În prezent tutunul este cultivat numai pe o suprafață mică pe insula la Palma, unde este folosit pentru producția artizanală de trabucuri. Prin urmare, ar trebui ca Spania să fie autorizată să acorde un ajutor suplimentar ajutorului financiar acordat de Comunitate, în așa fel încât această cultură tradițională să fie menținută pentru susținerea activității artizanale aferente. În plus, pentru menținerea manufacturii de produse din tutun, ar trebui ca importurile în Insulele Canare de tutun brut și semifabricat să fie scutit de taxe vamale, până la limita anuală de 20 000 de tone de echivalent de tutun brut tăiat.

(15)

În mod normal, în Insulele Canare mierea este produsă de o specie de albine autohtonă, bine adaptată la condițiile locale, dar cu productivitate redusă. Specia respectivă este pe cale de dispariție, urmând să fie înlocuită cu specii mai profitabile pentru apicultori. Prin urmare, trebuie menținut ajutorul financiar acordat asociațiilor de apicultori care produc miere tradițională, de calitate, și ar trebui adaptat numărul de stupi de albine locale eligibile pentru ajutor.

(16)	Producătorii agricoli din Insulele Canare trebuie încurajați să furnizeze produse de calitate și comercializarea acestora trebuie sprijinită; în acest sens poate fi utilă utilizarea simbolului grafic al Comunității.

(17)	Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (4) stabilește măsurile de dezvoltare rurală care pot beneficia de sprijinul Comunității, precum și condițiile pentru a obține acest sprijin.

(18)	Prezentul regulament urmărește să elimine handicapul pe care îl reprezintă depărtarea și insularitatea acestei regiuni.

(19)

Structurile anumitor exploatații agricole sau întreprinderi de prelucrare și de comercializare aflate în aceste insule au dezavantaje serioase și se confruntă cu dificultăți considerabile. Prin urmare, ar trebui să se prevadă exceptări, în cazul anumitor tipuri de investiții, de la dispozițiile care limitează sau împiedică acordarea unor ajutoare structurale stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.

(20)

Contribuția financiară a Comunității la trei dintre măsurile de asistență prevăzute în articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 poate ajunge în regiunile ultraperiferice până la 85 % din costul total eligibil. Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) liniuța a treia din același regulament, contribuția financiară a Comunității la măsuri de agromediu, care constituie a patra măsură de sprijin, se limitează la 75 % pentru toate zonele care sunt incluse în obiectivul nr. 1. Având în vedere importanța acordată agromediului în contextul dezvoltării rurale, cota contribuției financiare a Comunități trebuie armonizată pentru toate măsurile de sprijin în regiunile ultraperiferice.

(21)

În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 (5), fiecare plan, cadru comunitar de sprijin, program operațional și document unic de programare este stabilit pentru o perioadă de șapte ani și perioada de programare începe la 1 ianuarie 2000. Din motive de coerență și pentru a evita discriminările între beneficiarii aceluiași program, derogările prevăzute de prezentul regulament se pot aplica, cu titlu excepțional, întregii perioade de programare.

(22)

Se poate acorda o derogare de la politica susținută a Comisiei de a nu autoriza ajutoare de stat pentru producția, prelucrarea și comercializarea produselor agricole care fac parte din anexa I la tratat, în vederea atenuării constrângerilor specifice ale producției agricole în Canare, determinate de distanță, insularitate, poziție ultraperiferică, de suprafața redusă, relief muntos, climă și dependența economică de un număr redus de produse.

(23)	Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurii de exercitare a competențelor de execuție conferite Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prezentul regulament adoptă măsuri specifice pentru a compensa dificultățile cauzate de depărtarea, insularitatea și poziția geografică ultraperiferică a Insulelor Canare, în legătură cu anumite produse agricole.

TITLUL I

REGIMUL SPECIFIC DE APROVIZIONARE

Articolul 2

(1) Prin prezentul regulament se instituie un regim specific de aprovizionare pentru produsele agricole enumerate în anexa I la regulament, care sunt esențiale în Insulele Canare pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca mijloace de producție în agricultură.

(2) Se va întocmi un plan estimativ de aprovizionare în care se vor preciza cantitățile de produse agricole enumerate în anexa I, necesare pentru satisfacerea necesarului anual de aprovizionare. Se poate întocmi un plan de aprovizionare separat care să cuprindă cerințele din industriile care prelucrează și ambalează produse pentru piața internă și pentru exportul sau livrările tradiționale către restul Comunității.

Articolul 3

(1) Nu se aplică nici o taxă la importul direct în Insulele Canare a produselor care fac obiectul regimului specific de aprovizionare, provenite din țări terțe, în limita cantităților stabilite în planul estimativ de aprovizionare.

În sensul prezentului titlu, produsele care au intrat pe teritoriul vamal al Comunității în cadrul regimului de prelucrare internă sau de antrepozit vamal sunt considerate importuri directe.

(2) Pentru a asigura satisfacerea cerințelor de aprovizionare stabilite în conformitate cu articolul 2 din punct de vedere al cantității, prețului și calității și pentru a menține cota comunitară în necesarul de aprovizionare, se acordă un ajutor pentru aprovizionarea Insulelor Canare cu produse comunitare deținute în stocuri publice de intervenție sau disponibile pe piața Comunității.

Ajutorul se stabilește în așa fel încât să țină seama de costurile suplimentare de transport în Insulele Canare și de prețurile practicate la exporturile în țări terțe și, în cazul mijloacelor de producție pentru agricultură și a produselor pentru prelucrare, de prețurile suplimentare determinate de insularitate și poziție ultraperiferică.

(3) La aplicarea regimului specific de aprovizionare se ține seama, în special, de următoarele:

—	cerințele specifice din Insulele Canare și, în cazul produselor destinate prelucrării și al mijloacelor de producție pentru agricultură, de cerințele specifice privind calitatea;

—	schimburile comerciale cu restul Comunității;

—	aspectul economic al ajutorului prevăzut.

(4) Dreptul de a beneficia de regimul specific de aprovizionare este supus condiției ca avantajul economic ce rezultă fie din scutirea de taxe la import fie din ajutorul financiar, în cazul aprovizionării din restul Comunității, să se reflecte asupra consumatorului.

(5) Produsele care beneficiază de regimul specific de aprovizionare nu pot face obiectul reexportului către țări terțe și nici al unei noi livrări către restul Comunității.

Cu toate acestea, produsele în stare naturală sau produsele ambalate, rezultate din ambalarea locală a acestor produse, pot fi reexportate către o țară terță, în conformitate cu condițiile stabilite de Comisie în temeiul procedurii prevăzute la articolul 21 alineatul (2).

În cazul prelucrării acestor produse în Insulele Canare, interdicția la care se face referire mai sus nu se aplică exporturilor tradiționale sau exporturilor tradiționale către restul Comunității. Nu se acordă nici o restituire la export.

(6) Normele detaliate de aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2). Acestea cuprind:

—	stabilirea ajutorului pentru aprovizionarea din Comunitate;

—	dispoziții care să asigure că avantajele acordate se reflectă asupra consumatorului;

—	în cazul în care este necesar, introducerea unui sistem de certificate de import sau de livrare.

Comisia stabilește planuri estimative de aprovizionare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2). Ea poate revizui aceste planuri și lista de produse din anexa I, în conformitate cu aceeași procedură, în funcție de modificarea necesarului de aprovizionare din Insulele Canare.

TITLUL II

MĂSURI DE SUSȚINERE A PRODUCȚIILOR LOCALE

CAPITOLUL I

EFECTIVE DE ANIMALE ȘI PRODUSE LACTATE

Articolul 4

(1) În sectorul creșterii animalelor se acordă ajutor pentru aprovizionarea Insulelor Canare cu animale de rasă pură sau de rase comerciale și cu produse de crescătorie, originare din Comunitate.

(2) Condițiile de acordare a ajutorului se stabilesc luând în considerare, în special, cerințele de aprovizionare ale Insulelor Canare pentru demararea producției și ameliorării genetice a efectivelor de animale și de nevoia de rase care se adaptează cel mai bine la condițiile locale. Ajutorul financiar se acordă pentru livrarea de mărfuri care corespund cerințelor normelor comunitare.

(3) La stabilirea ajutorului se ține seama de următoarele:

—	condițiile și, în special, costurile de aprovizionare a Insulelor Canare, determinate de poziția lor geografică;

—	prețurile produselor pe piața Comunității și pe piața mondială;

—	dacă s-au perceput sau nu taxe la importurile din țări terțe;

—	aspectul economic al ajutorului prevăzut.

(4) Articolul 3 alineatele (4) și (5) se aplică mărfurilor care sunt eligibile pentru a primi ajutor, în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(5) Lista de produse, cuantumul ajutorului la care se referă alineatul (1) din prezentul articol și normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 5

(1) Pentru susținerea activităților tradiționale și ameliorarea calitativă a producției de carne de vită și mânzat, în limita nevoilor de consum ale insulelor, evaluate într-un plan estimativ periodic, se acordă ajutorul prevăzut la alineatele (2) și (3).

Planul estimativ se stabilește luând în considerare, de asemenea, animalele de reproducere livrate în aplicarea articolului 4 și animalele care beneficiază de măsurile prevăzute la articolul 7, alineatul (1) paragraful al treilea.

(2) Se acordă producătorilor, pentru fiecare animal sacrificat, un supliment la prima prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 (7), în valoare de 25 EUR pe cap de animal.

(3) Se acordă producătorilor de carne de vită și mânzat un supliment la prima de menținere a cirezii de vaci în lactație prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Valoarea suplimentului este de 50 EUR pentru vaca în lactație pe care o deține producătorul în ziua depunerii cererii.

(4) Dispoziții privind:

(a)	plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima specială;

(b)	plafonul individual pentru animalele deținute în exploatație, stabilit la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază pentru vaca în lactație;

(c)	plafonul național stabilit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima de bază la sacrificare;

(d)	densitatea de stocare pentru animalele deținute în exploatație, stabilită la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, în ceea ce privește prima specială și prima de bază pentru vaca în lactație,

nu se aplică în Insulele Canare la prima specială, prima de bază pentru vaca în lactație, prima la sacrificare sau la primele suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(5) Primele de bază și primele suplimentare menționate la alineatele (2) și (3) se acordă în fiecare an pentru maxim 10 000 bovine masculi, 5 000 de vaci în lactație și, respectiv, 15 000 animale sacrificate.

6. Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21 alineatul (2). Acestea prevăd stabilirea planurilor estimative de aprovizionare menționate la alineatul (1) din prezentul articol, precum și eventualele revizuiri ale acestuia în funcție de evoluția nevoilor și:

(a)

în ceea ce privește prima specială pentru bovine masculi, prevăd:

—	„înghețarea”, la plafonul regional stabilit la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, a numărului de animale pentru care a fost acordată prima specială în Insulele Canare aferentă anului 2000;

—	acordarea primelor în limita a nouăzeci de animale pe categorie de vârstă, pe an calendaristic și pe exploatație;

(b)

în ceea ce privește prima pentru vaca în lactație, aceste norme:

—	prevăd dispoziții care să asigure, în măsura necesară, drepturile producătorilor cărora le-a fost acordată o primă în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999;

—

pot prevedea crearea unei rezerve specifice pentru Insulele Canare și condiții speciale pentru acordarea și reacordarea drepturilor, ținând seama de obiectivele urmărite în sectorul creșterii animalelor; volumul acestei rezerve se stabilește pe baza plafonului stabilit la alineatul (5) și a numărului de prime acordate în anul 2000;

(c)

în ceea ce privește prima pentru sacrificare, normele prevăd:

—	„înghețarea”, la plafonul stabilit la articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 (8), a numărului de animale pentru care s-a acordat prima pentru sacrificare aferentă anului 2000.

Normele detaliate de aplicare pot include condiții suplimentare pentru acordarea primelor suplimentare.

În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate revizui plafoanele stabilite la alineatul (5).

Articolul 6

(1) Se acordă o primă suplimentară primei acordate pentru oaie, în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2467/98 (9), producătorilor de miei neîngrășați, prevăzuți la articolul 4 alineatul (3) din regulamentul menționat.

Valoarea primei suplimentare este egală cu diferența dintre valoarea primelor stabilite în temeiul articolului 5 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 2467/98 și care pot fi acordate producătorilor de miei îngrășați și, respectiv, producătorilor de miei neîngrășați, la care se adaugă diferența dintre valoarea ajutoarelor specifice prevăzute în conformitate cu acțiunile privind „mediul rural” prevăzute la articolul 1 alineatul (1) prima și a doua liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 1323/1990 (10).

(2) Prima suplimentară stabilită în conformitate cu alineatul (1) se acordă, de asemenea, producătorilor de carne de capră, fără a aduce atingere acordării primei prevăzute la articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2467/98.

(3) Primele prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se acordă în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru acordarea primei producătorilor de carne de oaie și de capră, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 2467/98.

(4) Normele detaliate pentru aplicarea prezentului articol se adoptă, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 7

(1) În perioada 2002–2006, se acordă un ajutor pentru implementarea în Insulele Canare a unui amplu program pentru susținerea producției și comercializării produselor locale în sectoarele creșterii animalelor și produselor lactate.

Programul poate include măsuri de natură să stimuleze creșterea calității și a igienei, pentru comercializarea unor produse de calitate, structurarea sectoarelor, raționalizarea structurilor de producție și de comercializare care prevăd achiziționarea unor grupe de produse, pentru comunicarea locală privind produsele de calitate și acordarea de asistență tehnică.

În sectorul cărnii de vită și de mânzat, programul poate include posibilitatea aprovizionării cu animale masculi pentru îngrășare, până când șeptelul local de tăurași atinge nivelul suficient pentru menținerea producției tradiționale de carne și în limita planului estimativ prevăzut la articolul 5. Aceste animale sunt destinate cu prioritate producătorilor care dețin cel puțin 50 % din animalele pentru îngrășare.

Programul se întocmește și se implementează de către autoritățile competente desemnate de statul membru respectiv, în strânsă colaborare cu cele mai reprezentative organizații ale producătorilor sau cu asociațiile acestora din sectoarele respective. Programul nu poate să prevadă acordarea unui ajutor suplimentar primelor individuale plătite direct producătorilor în conformitate cu prezentul regulament în sectorul creșterii animalelor, în temeiul articolelor 5, 6 și 8.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

Autoritățile competente prezintă Comisiei proiecte de program cu o durată maximă de cinci ani; Comisia le aprobă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21 alineatul (2).

(3) Autoritățile spaniole prezintă în fiecare an un raport privind punerea în aplicare a programului. Înainte de sfârșitul anului 2005, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea măsurii prevăzute în prezentul articol, însoțit, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare.

Articolul 8

(1) Se acordă un ajutor pentru consumul uman de produse din lapte de vacă obținute local, în limita necesarului de consum din insule, evaluat periodic. Ajutorul se acordă fabricilor de produse lactate. Valoarea ajutorului este de 8,45 EUR per 100 de kilograme de lapte integral.

(2) Comisia revizuiește ajutorul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol și adoptă normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2). Ajutorul financiar este acordat numai dacă avantajele rezultate din acest ajutor se reflectă asupra consumatorului.

CAPITOLUL II

FRUCTE, LEGUME, PLANTE ȘI FLORI

Articolul 9

(1) Se acordă un ajutor pentru fructele, legumele, rădăcinile și tuberculii alimentari, fructele și plantele verzi prevăzute la capitolele 6, 7 și 8 din Nomenclatura Combinată, recoltate în Insulele Canare și destinate aprovizionării pieței din Canare.

Ajutorul se acordă pentru produsele care sunt conforme cu standardele comune stabilite de legislația comunitară sau, în lipsa acestora, conforme cu specificațiile prevăzute de contractele de aprovizionare.

Acordarea ajutorului este condiționată de încheierea unor contracte de livrare cu durata de un an sau mai mulți ani, între producători individuali sau asociații de producători sau organizații de producători, prevăzute la articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 (11), pe de o parte și industrii alimentare sau distribuitori, restaurante ori autorități locale.

Ajutorul se acordă producătorilor individuali, asociațiilor de producători sau organizațiilor de producători, în limita cantităților anuale stabilite pentru fiecare categorie de produs.

Valoarea ajutorului se stabilește pe bază forfetară pentru fiecare categorie de produse ce urmează a fi stabilită, în funcție de valoarea medie a produselor respective. Valoarea ajutorului este diferențiată în funcție de statutul beneficiarului, și anume dacă acesta este sau nu una dintre organizațiile de producători prevăzute la articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Ajutorul nu se acordă pentru banane care au codul NC 0803 00, pentru roșiile care au codul NC 0702 00 sau pentru cartofii noi care au codul NC 0701 90 50, recoltați în perioada 1 ianuarie – 31 martie.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2). În conformitate cu aceeași procedură se stabilesc categoriile de produse și valorile ajutorului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 10

(1) Se acordă un ajutor pentru încheierea de contracte anuale pentru comercializarea produselor proaspete și prelucrate prevăzute la articolul 9 și plantele medicinale care au codul NC 1211, recoltate în Insulele Canare. Ajutorul se acordă, de asemenea, pentru roșiile care au codul NC 0702 00, în condițiile stabilite la alineatul (2) paragraful al treilea din prezentul articol.

Contractele se încheie între producătorii individuali sau organizațiile de producători menționate la articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 stabiliți în insule și persoanele fizice sau juridice stabilite în restul Comunității.

(2) Valoarea ajutorului este de 10 % din valoarea producției comercializate, neimpozitată la destinație.

Ajutorul se acordă pentru un volum maxim de 10 000 tone de produs pe an.

Cu toate acestea, pentru roșiile care au codul NC 0702 00, valoarea ajutorului este de 0,76 EUR/100 kg pentru maximum 300 000 tone pe an.

(3) Ajutorul se acordă achizitorilor care se angajează să comercializeze pe piața din Insulele Canare produse prevăzute prin contractele menționate la alineatul (1).

(4) În cazul în care comercializarea produselor menționate la alineatul (1) din prezentul articol este efectuată de societăți mixte înființate, în vederea comercializării produselor din Canare, de către producători din insule sau de către organizațiile de producători menționate la articolele 11, 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 și de persoane fizice sau juridice stabilite în restul Comunității și în cazul în care partenerii se angajează să contribuie cu cunoștințele lor și cu know-how pentru îndeplinirea obiectivului societății mixte pe o durată minimă de trei ani, valoarea ajutorului este majorată la 13 % din valoarea producției anuale comercializată în comun.

(5) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 11

(1) Comunitatea contribuie cu maxim 100 000 EUR la finanțarea unui studiu economic de analiză și de prospectare privind sectorul fructelor și legumelor proaspete și prelucrate, în special cele tropicale, din Insulele Canare.

Studiul va evalua acest sector din punct de vedere economic și tehnic. O atenție deosebită va fi acordată costurilor de aprovizionare și de prelucrare și va analiza condițiile și posibilitățile de dezvoltare și de comercializare la scară regională și internațională, având în vedere concurența pe piața mondială.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL III

VINUL

Articolul 12

Titlul II, capitolul II și titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 (12) și capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 (13) privind potențialul producției nu se aplică Insulelor Canare, cu excepția distilării în situații de criză prevăzută de articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, în caz de perturbare gravă a pieței din cauza problemelor de calitate.

Articolul 13

(1) Se acordă un ajutor la hectar pentru susținerea culturii de viță de vie orientată spre producția de vinuri „v.c.p.r.d.” în zonele de producție tradițională.

Sunt eligibile pentru ajutor suprafețele:

(a)	plantate în varietăți de vie care se găsesc în clasamentul de varietăți, stabilit de statele membre, capabile să producă fiecare dintre „v.c.p.r.d.” de pe teritoriul lor, prevăzute în articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și

(b)	al căror randament la hectar este mai mic decât nivelul maxim stabilit de statul membru, exprimat în cantități de struguri, de must sau de vin, în condițiile stabilite la punctul (I) din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2) Valoarea ajutorului anual este de 476,76 EUR pe hectar. Ajutorul se acordă asociațiilor de producători sau organizațiilor de producători.

Cu toate acestea, ajutorul se acordă, de asemenea, producătorilor individuali, pe o perioadă de tranziție. În perioada de tranziție ajutorul este gestionat în condiții care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 21 alineatul (2).

(3) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă, după cum este cazul, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

CARTOFUL

Articolul 14

(1) Se acordă un ajutor la hectar pentru cultura cartofului de consum care ține de codurile NC 0701 90 50 și 0701 90 90.

(2) Valoarea ajutorului este de 596 EUR per hectar.

Ajutorul se acordă în limita unei suprafețe cultivate și recoltate de 9 000 hectare pe an.

(3) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL V

TUTUNUL

Articolul 15

Spania este autorizată prin prezentul regulament să acorde un ajutor pentru producția de tutun în Insulele Canare, suplimentar primei prevăzute la titlul I din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 (14). Acordarea ajutorului nu trebuie să dea naștere la discriminări între producătorii din insule.

Valoarea ajutorului nu depășește valoarea primei comunitare prevăzute la primul paragraf. Ajutorul suplimentar se acordă pentru maximum 10 tone pe an.

Articolul 16

(1) Nu se aplică taxe vamale la importurile directe în Insulele Canare de tutun brut și semiprelucrat care:

—	au codul CN 2401;

fac parte din următoarele subpoziții:

—	2401 10 tutun brut nedesprins de pe tulpină;

—	2410 20 tutun brut desprins de pe tulpină;

—	ex 2401 20 învelișuri exterioare pentru țigări de foi prezentate pe suporturi, în bobine, destinate fabricării tutunului;

—	2401 30 deșeuri de tutun;

—	ex 2402 10 00 țigări de foi nefinisate, fără înveliș exterior;

—	ex 2403 10 00 tutunuri tăiate (amestecuri finite de tutunuri utilizate la fabricarea țigărilor, țigaretelor și trabucurilor);

—	ex 2403 91 00 tutunuri „omogenizate” sau „reconstituite”, chiar sub formă de foi sau benzi;

—	ex 2403 99 90 tutunuri expandate.

Scutirea prevăzută la primul paragraf se aplică unor produse destinate fabricării locale de produse din tutun, în limita unei cantități anuale de import de 20 000 de tone de echivalent de tutun brut tăiat.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

MIEREA

Articolul 17

(1) Se acordă un ajutor pentru producția de miere de calitate, specifică Insulelor Canare, produsă de specia autohtonă de „albine negre”.

Ajutorul se acordă asociațiilor de apicultori recunoscuți de autoritățile competente, în funcție de numărul de stupi de albine negre în producție, în limita a 15 000 de stupi.

Valoarea ajutorului este de 20 EUR per stup productiv și per an comercial. În sensul prezentului articol, anul comercial începe la 1 iulie și se termină la 30 iunie anul următor.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL VII

SIMBOLUL GRAFIC

Articolul 18

(1) Organizațiile profesionale propun condițiile de utilizare a simbolului grafic, introdus pentru a spori gradul de cunoaștere a produselor agricole de calitate, în stare naturală sau prelucrate, precum și consumul acestora, produse specifice Insulelor Canare, considerată regiune ultraperiferică. Autoritățile spaniole transmit Comisiei pentru aprobare aceste propuneri, însoțite de un aviz.

Utilizarea simbolului este monitorizată de o autoritate publică sau de un organism desemnat de către autoritățile spaniole competente.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă, după cum este cazul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

TITLUL III

MĂSURI STRUCTURALE DE DEROGARE

Articolul 19

(1) Fără a aduce atingere articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul de investiții eligibile, nu depășește 75 % pentru investițiile destinate în special să încurajeze diversificarea, restructurarea sau orientarea spre o agricultură durabilă în exploatațiile agricole cu dimensiuni economice reduse care urmează să fie stabilite în programul suplimentar prevăzut la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(2) Fără a aduce atingere articolului 28 alineatul (2) din Regulamentului (CE) nr. 1257/1999, valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul de investiții eligibile, se stabilește la cel mult 65 % pentru investițiile în întreprinderi de prelucrare și comercializare a produselor agricole provenind în principal din producția locală și din sectoarele care urmează a fi definite în cadrul suplimentului de programare prevăzut la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, valoarea totală a ajutorului se stabilește, în aceleași condiții, la cel mult 75 %.

(3) Fără a aduce atingere articolului 47 alineatul (2) paragraful al doilea liniuța a treia din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, contribuția financiară a Comunității la măsurile de agromediu prevăzute la articolele 22, 23 și 24 din regulamentului menționat anterior este de 85 %.

(4) Descrierea sumară a măsurilor planificate în temeiul prezentului articol se includ în programele operaționale referitoare la această regiune, prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

TITLUL IV

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 20

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de gestiune prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 21

(1) Comisia este asistată de comitetul de gestiune a cerealelor, înființat prin articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/1992 (15) sau de comitetele de gestiune înființate prin regulamentele privind organizarea comună a piețelor pentru produsele respective.

În cazul produselor agricole din domeniul de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 827/1968 (16), precum și pentru produsele care nu țin de organizarea comună a pieței, Comisia este asistată de comitetul de gestiune a hameiului înființat prin articolul 20 din Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 (17).

În cazul simbolului grafic și în celelalte cazuri prevăzute de prezentul regulament, Comisia este asistată de comitetul de gestiune a fructelor și legumelor proaspete, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Pentru punerea în aplicare a titlului III, Comisia este asistată de comitetul pentru dezvoltarea și reconversia regiunilor și de comitetul pentru structuri agricole și dezvoltare rurală, înființate prin articolul 48 și, respectiv, prin articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Comitetele își stabilesc propriile regulamente de procedură.

Articolul 22

Pentru produsele agricole care fac parte din anexa I la tratat, pentru care se aplică articolele 87, 88 și 89 din tratatul menționat, Comisia poate autoriza un ajutor de funcționare în sectoarele de producție, de prelucrare și de comercializare a produselor respective, în vederea reducerii constrângerilor specifice producției agricole în Insulele Canare, care au drept cauză depărtarea, insularitatea și poziția ultraperiferică.

Articolul 23

Măsurile prevăzute de prezentul regulament, cu excepția articolului 19, constituie intervenții destinate să stabilizeze piețele agricole, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 (18).

Articolul 24

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, în special în ceea ce privește măsurile de control și sancțiunile administrative și informează Comisia cu privire la aceasta.

Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 25

(1) Spania prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul regulament.

(2) Până la sfârșitului celui de-al cincilea an de aplicare a acestui regim, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport general cu privire la impactul acțiunilor întreprinse în temeiul prezentului regulament însoțite, după caz, de propuneri corespunzătoare.

Articolul 26

Prin prezentul se abrogă Regulamentul (CEE) nr. 1601/1992 (19). Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 27

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 19 se aplică de la 1 ianuarie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2001.

Pentru Consiliu,

Președintele,

B. ROSENGREN

(1) Aviz din 14 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 1911/91 al Consiliului din 26 iunie 1991 privind punerea în aplicare a dispozițiilor de drept comunitar în Insulele Canare (JO L 171, 29.6.1991, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1105/2001 (JO L 151, 7.6.2001, p. 1).

(3) JO L 171, 29.6.1991, p. 5.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (JO L 160, 26.6.1999, p. 80).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, 26.6.1999, p. 1).

(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7) Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, 26.6.1999, p. 21).

(8) Regulamentul (CE) nr. 2342/1999 al Comisiei din 28 octombrie 1999 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește regimul primelor (JO L 281, 4.11.1999, p. 30). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 192/2001 al Comisiei (JO L 29, 31.1.2001, p. 27).

(9) Regulamentul (CE) nr. 2467/1998 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de oaie și de capră (JO L 312, 20.11.1998, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1669/2000 (JO L 193, 27.7.2000, p. 8).

(10) Regulamentul (CE) nr. 1323/1990 al Consiliului din 14 mai 1990 de instituire a unui ajutor specific pentru creșterea ovinelor și caprinelor în anumite zone defavorizate ale Comunității (JO L 132, 23.5.1990, p. 17). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 193/1998 (JO L 20, 27.1.1998, p. 18).

(11) Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor (JO L 297, 20.11.1996, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(12) Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (JO L 179, 14.7.1999, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

(13) Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 al Comisiei din 31 mai 2000 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole (JO L 143, 16.6.2000, p. 1).

(14) Regulamentul (CE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 (JO L 154, 27.6.2000, p. 2).

(15) Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (JO L 181, 1.7.1992, p. 21). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1666/2000 (JO L 193, 29.7.2000, p. 1).

(16) Regulamentul (CEE) nr. 827/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 privind organizarea comună a piețelor pentru anumite produse enumerate în anexa II la tratat (JO L 151, 30.6.1968, p. 16). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3290/94 (JO L 349, 31.12.1994, p. 105).

(17) Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 al Consiliului din 26 iulie 1971 privind organizarea comună a piețelor în sectorul hameiului (JO L 175, 4.8.1971, p. 1). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 191/2000 (JO L 23, 28.1.2000, p. 4).

(18) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, 26.6.1999, p. 103).

(19) Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 al Consiliului din 15 iunie 1992 privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Canare (JO L 173, 27.6.1992, p. 13). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2).

ANEXA I

Lista produselor stabilite prin regimul specific de aprovizionare prevăzut la articolul 3

Denumirea mărfurilor	Cod NC
Cereale și produse cerealiere destinate alimentației umane și alimentației animale
Malț	1107
Hamei	1210
Orez	1006
Uleiuri vegetale	ex 1507 la 1516
Zaharuri	1701 și 1702 (cu excepția izoglucozei)
Sucuri de fructe concentrate (materii prime), altele decât cele prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament	2007 99 și 2008
Carne de vită și mânzat proaspătă sau refrigerată	0201
Carne de vită și mânzat congelată	0202
Carne de porc congelată	0203 21, 22, 29
Carne de pasăre congelată	0207 21, 22, 41, 42, 43, 50
Praf de ouă (pentru industria alimentară)	0408
Cartofi pentru sămânță	0701 10 00
Lapte și produse lactate
Lapte lichid	0401
Lapte concentrat sau praf	0402
Unt	0405
Brânzeturi	0406 30, 0406 90 23, 25, 27, 77, 79, 81, 89
Preparate lactate pentru copii	2106 90 91
fără materii grase animale	1901 90 90
Făină și aglomerate sub formă de pelete de lucernă	1214 10 00
Turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția uleiului de soia	2304 00

ANEXA II

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE) nr. 1601/92	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf
Articolul 6	Articolul 16
Articolul 7	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 9	Articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	Eliminat
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (3)
	Articolul 5 alineatul (4)
	Articolul 5 alineatul (5)
	Articolul 5 alineatul (6)
Articolul 11	Articolul 8
Articolul 12	Eliminat
Articolul 13	Articolul 6
Articolul 13	Articolul 7
Articolul 14	Eliminat
Articolul 15	Articolul 9
Articolul 16	Articolul 10
Articolul 17	Articolul 11
Articolul 18	Articolul 12
Articolul 19	Articolul 13
Articolul 20	Articolul 14
Articolul 21	Eliminat
Articolul 22	Eliminat
Articolul 23	Articolul 15
Articolul 24	Articolul 17
Articolul 25	Eliminat
Articolul 26	Articolul 18
Articolul 27	Articolul 19
Articolul 28	Eliminat
	Articolul 20
	Articolul 21
	Articolul 22
Articolul 29	Articolul 23
Articolul 29	Articolul 24
Articolul 30	Articolul 25
Articolul 30	Articolul 26
Articolul 31	Articolul 27
Anexă	Anexa I
Anexă	Anexa II

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

197

32001R1455

L 198/58

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1455/2001 AL CONSILIULUI

din 28 iunie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Pentru a permite menținerea activităților tradiționale de creștere a bovinelor, Regulamentele (CE) nr. 1452/2001 (2), (CE) nr. 1453/2001 (3) și (CE) nr. 1454/2001 ale Consiliului (4) privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru departamentele franceze de peste mări, Insulele Azore și Madeira și respectiv Insulele Canare, prevăd introducerea de limite specifice privind numărul de animale eligibile pentru prime speciale, prime pentru vaci care alăptează și prime de sacrificare.

(2)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 (5) stabilește plafoane regionale pentru fiecare stat membru în ceea ce privește primele speciale. Anexa II la regulamentul menționat anterior stabilește plafoanele naționale în ceea ce privește primele pentru vaci care alăptează. Aceste plafoane nu trebuie să aducă atingere introducerii limitelor specifice menționate anterior. În consecință, ar trebui să se stipuleze, începând din acest moment, că, în cazul Franței, Portugaliei și Spaniei, aceste plafoane urmează să includă subplafoane bazate pe numărul de prime plătite, pentru un an de referință, producătorilor din departamentele franceze de peste mări, din Insulele Azore și Medeira și Insulele Canare și destinate exclusiv producătorilor din regiunile menționate anterior. Restul de animale eligibile până la atingerea limitelor specifice pentru primele speciale și primele pentru vaci care alăptează, introduse de Regulamentele (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001 și (CE) nr. 1545/2001, urmează să fie adăugate celor din anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 1254/1999,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 se modifică după cum urmează:

1.	Anexa I se înlocuiește cu textul din Anexa I la prezentul regulament.

2.	Anexa II se înlocuiește cu textul din Anexa II la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 28 iunie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

B. ROSENGREN

(1) Aviz emis la 14 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 198, 21.7.2001, p. 11.

(3) JO L 198, 21.7.2001, p. 26

(4) JO L 198, 21.7.2001, p. 45

(5) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

ANEXA I

PRIMĂ SPECIALĂ

Plafoanele regionale ale statelor membre menționate la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999

Belgia	235 149
Danemarca	277 110
Germania	1 782 700
Grecia	143 134
Spania	713 999 (1)
Franța	1 754 732 (2)
Irlanda	1 077 458
Italia	598 746
Luxemburg	18 962
Țările de Jos	157 932
Austria	423 400
Portugalia	175 075 (3)
Finlanda	250 000
Suedia	250 000
Regatul Unit	1 419 811 (4)

(1) Fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1454/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Canare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1601/92 (Poseican) (JO L 198, 21.7.2001, p. 45).

(2) Fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1452/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de introducere a unor măsuri specifice pentru anumite produse agricole din departamentele franceze de peste mări, de modificare a Directivei 72/462/CEE și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 525/77 și (CEE) nr. 3763/91 (Poseidom) (JO L 198, 21.7.2001, p. 11).

(3) Fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1453/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 privind măsurile specifice referitoare la anumite produse agricole pentru Insulele Azore și Madeira și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1600/92 (Poseima) (A se vedea p. 26 din prezentul Jurnal Oficial).

În afară de programul de extensificare prevăzut de Regulamentul (CE) 1017/94 al Consiliului din 26 aprilie 1994 privind conversia unor terenuri din Portugalia destinate în prezent culturilor arabile în terenuri destinate creșterii extensive de vite (JO L 112, 3.5.1994, p. 2). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1461/95 (JO L 144, 28.6.1995, p. 4.).

(4) Acest plafon se majorează temporar de la 100 000 de capete la 1 519 811 capete până la data la care animalele vii cu vârsta mai mică de șase luni pot fi exportate.

ANEXA II

PRIMĂ PENTRU VACILE CARE ALĂPTEAZĂ

Plafoanele naționale menționate la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 aplicabile de la 1 ianuarie 2000

Belgia	394 253
Danemarca	112 932
Germania	639 535
Grecia	138 005
Spania (1)	1 441 539
Franța (2)	3 779 866
Irlanda	1 102 620
Italia	621 611
Luxemburg	18 537
Țările de Jos	63 236
Austria	325 000
Portugalia (3)	277 539
Finlanda	55 000
Suedia	155 000
Regatul Unit	1 699 511

(1) În afară de plafonul specific prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1454/2001 și de rezerva specifică prevăzută la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1017/94.

(2) În afară de plafonul specific prevăzut la articolul 9 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1452/2001.

(3) În afară de plafonul specific prevăzut la articolul 13 alineatul (3) și respectiv articolul 22 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1453/2001.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200

32001R1508

L 200/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1508/2001 AL COMISIEI

din 24 iulie 2001

de stabilire a standardului de comercializare pentru ceapă și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2213/83

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Ceapa este printre produsele enumerate de anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2200/96 pentru care trebuie adoptate standarde. Regulamentul (CEE) nr. 2213/83 al Comisiei din 28 iulie 1983 de stabilire a standardelor de calitate pentru ceapă și andive (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2390/97 (4), a fost modificat și nu mai poate asigura claritatea juridică.

(2)

În interesul clarității, reglementările cu privire la ceapă trebuie separate de cele cu privire la alte produse în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2213/83. În consecință, reglementările în cauză ar trebui refăcute și anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2213/83 ar trebui abrogată. În acest sens și în interesul păstrării transparenței pe piața internațională, ar trebui să se țină seama de standardul pentru ceapă recomandat de Grupul de lucru privind standardizarea produselor perisabile și dezvoltarea calității al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU).

(3)	Aplicarea acestor standarde ar trebui să ducă la îndepărtarea de pe piață a produselor nesatisfăcătoare, aducând producția la nivelul cerințelor consumatorilor și facilitând relațiile de schimb bazate pe o concurență loială, ajutând astfel la îmbunătățirea profitabilității.

(4)

Standardele sunt aplicabile în toate etapele comercializării. Transportul pe distanțe mari, depozitarea pe o anumită perioadă de timp și diversele procese prin care trec produsele pot produce un anumit grad de deteriorare din cauza dezvoltării biologice a produselor și a naturii lor perisabile. Ar trebui să se țină seama de această deteriorare atunci când se aplică standardele în etapele de comercializare ulterioare expedierii.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Standardul de comercializare pentru ceapa de la codul NC 0703 10 19 este cel stabilit de anexă.

Acest standard se aplică în toate etapele de comercializare în condițiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Cu toate acestea, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta față de cerințele standardului o ușoară pierdere a prospețimii și turgescenței, precum și o ușoară deteriorare din cauza dezvoltării și naturii lor perisabile.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 2213/83 se modifică după cum urmează:

1.	În titlu, cuvintele „ceapă și” se elimină.

2.	Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Standardul de comercializare pentru cicoarea witloof de la codul NC 0705 21 00 este cel stabilit de anexa la prezentul regulament.”

3.	Anexa I se elimină.

4.	La anexa II, titlul se înlocuiește cu următorul titlu: „Anexă”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(3) JO L 213, 4.8.1983, p. 13.

(4) JO L 330, 2.12.1997, p. 12.

ANEXĂ

STANDARD PENTRU CEAPĂ

I. DEFINIREA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică pentru ceapa din soiurile (cultivarii) cultivate din Allium cepa L. furnizate consumatorilor în stare naturală, ceapa verde cu frunze întregi și ceapa pentru prelucrare industrială fiind excluse.

II. DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este de a defini cerințele de calitate pentru ceapă după preparare și ambalare.

A. Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale pentru fiecare categorie și a toleranțelor permise, ceapa trebuie să fie:

—

intactă;

—	sănătoasă; produsul afectat de putrefacție sau o deteriorare care îl face inadecvat pentru consum este exclus;

—	curată, practic fără materii străine vizibile;

—	fără daune produse de îngheț;

—	suficient de uscată pentru utilizarea prevăzută (în cazul cepei pentru depozitare, cel puțin primele două pelicule exterioare și tija trebuie să fie complet uscate);

—	fără tijă găunoasă sau dură;

—	practic fără paraziți;

—	practic fără daune produse de paraziți;

—	fără umiditate externă anormală;

—	fără miros și/sau gust străin.

De asemenea, tijele trebuie să fie răsucite sau tăiate drept și nu trebuie să depășească 6 cm în lungime (cu excepția cepei în funie).

Dezvoltarea și condiția cepei trebuie să fie de așa natură încât:

—	să reziste transportului și manipulării și

—	să sosească într-o stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B. Clasificare

Ceapa este clasificată în două categorii definite mai jos:

(i)

Categoria I

Ceapa din această categorie trebuie să fie de calitate bună. Trebuie să fie caracteristică soiului.

Bulbii trebuie să fie:

—	tari și compacți;

—	neîncolțiți (fără muguri vizibili din exterior);

—	fără protuberanțe produse de o dezvoltare anormală;

—	practic fără smocuri radiculare; totuși, pentru ceapa recoltată înaintea maturității complete, sunt permise smocurile radiculare.

Următoarele defecte pot fi totuși permise, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de conservare și prezentarea în ambalaj:

—	un mic defect de formă;

—	un mic defect de colorit;

—	o ușoară pătare care nu afectează ultima peliculă uscată ce protejează pulpa, cu condiția să nu acopere mai mult de o cincime din suprafața bulbului;

—	fisuri superficiale și absența unei părți din peliculele exterioare, cu condiția protejării pulpei.

(ii)

Categoria II

Această categorie include ceapa care nu se califică pentru includerea în categoria I, dar satisface cerințele minime specificate anterior. Aceasta trebuie să fie suficient de tare.

Următoarele defecte pot fi permise, cu condiția ca ceapa să își păstreze caracteristicile esențiale cu privire la calitate, calitatea de conservare și prezentare:

—	defecte de formă;

—	defecte de colorit;

—	începuturi de muguri vizibili din exterior (cel mult 10 % din număr sau greutate pe unitate de prezentare);

—	urme de frecare;

—	marcaje ușoare datorate paraziților sau bolilor;

—	mici fisuri cicatrizate;

—	mici lovituri, cicatrizate, care nu sunt susceptibile de a afecta calitățile de conservare;

—	smocuri radiculare;

—	pete care nu afectează ultima peliculă uscată ce protejează pulpa, cu condiția să nu acopere mai mult de jumătate din suprafața bulbului;

—	fisuri în peliculele exterioare și absența unei părți din peliculele exterioare de pe cel mult o treime din suprafața bulbului, cu condiția ca pulpa să nu fie deteriorată.

III. DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale. Diferența între diametrele celor mai mici și mai mari cepe din același pachet nu trebuie să depășească:

—	5 mm în cazul în care diametrul celei mai mici cepe este de 10 mm și mai mult, dar sub 20 mm. Cu toate acestea, când diametrul cepei este de 15 mm și mai mult, dar sub 25 mm, diferența poate fi de 10 mm;

—	15 mm în cazul în care diametrul celei mai mici cepe este de 20 mm și mai mult, dar sub 40 mm;

—	20 mm în cazul în care diametrul celei mai mici cepe este de 40 mm și mai mult, dar sub 70 mm;

—	20 mm în cazul în care diametrul celei mai mici cepe este de 70 mm și mai mult.

Diametrul minim este de 10 mm.

IV. DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

Sunt permise toleranțe pentru calitate și calibru în fiecare ambalaj (sau fiecare lot, pentru produsele prezentate în vrac) pentru produsele care nu satisfac cerințele categoriei indicate.

A. Toleranțe de calitate

(i)	Categoria I 10 % din numărul sau greutatea cepei care nu satisface cerințele categoriei, dar le satisface pe cele ale categoriei II sau, excepțional, admisă în toleranțele acestei categorii.

(ii)	Categoria II 10 % din numărul sau greutatea cepei care nu satisface nici cerințele categoriei, nici cerințele minime, cu excepția produselor afectate de putrefacție sau orice deteriorare care le fac inadecvate pentru consum.

B. Toleranțe de calibru

Pentru toate categoriile: 10 % din numărul sau greutatea cepei care nu satisface calibrul identificat, dar cu un diametru cu cel mult 20 % mai mic sau mai mare.

V. DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A. Uniformitate

Conținutul fiecărui ambalaj (sau al fiecărui lot, dacă produsul este prezentat în vrac) trebuie să fie uniform și să conțină numai ceapă de aceeași origine, soi, calitate și calibru.

Partea vizibilă a conținutului fiecărui ambalaj (sau al fiecărui lot, dacă produsul este prezentat în vrac) trebuie să fie reprezentativ pentru întregul conținut.

B. Ambalare

Ceapa trebuie ambalată astfel încât să se protejeze corespunzător produsul.

Materialele utilizate în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să evite producerea vreunei daune externe sau interne produsului. Utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau timbrelor ce poartă specificații comerciale, este permisă cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să fi fost făcută cu cerneală sau adeziv netoxic.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

C. Prezentare

Ceapa poate fi prezentată:

—	aranjată în straturi;

—	în vrac în ambalaj (inclusiv în cutii vrac);

—	transportată în vrac în mijloacele de transport;

—

în funii:

—	dintr-un anumit număr de bulbi, caz în care funiile trebuie să conțină cel puțin șase cepe (cu tije complet uscate);

—	sau cu o anumită greutate netă.

Pentru ceapa în funii, caracteristicile funiilor din orice ambalaj (număr de bulbi sau greutate netă) trebuie să fie uniforme.

VI. DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, numai pentru produsele prezentate într-un ambalaj, lizibile și de neșters, precum și vizibile din exterior.

Pentru ceapa transportată în vrac (încărcare directă într-un vehicul de transport), aceste detalii trebuie să fie incluse într-un document ce însoțește bunurile, atașat într-o poziție vizibilă în interiorul vehiculului de transport.

A. Identificare

Ambalator și/sau expeditor: numele și adresa sau identificarea simbolică emisă sau acceptată oficial. Cu toate acestea, când este utilizată o identificare simbolică, referința „ambalator și/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente) trebuie indicată în imediata apropiere a identificării simbolice.

B. Natura produsului

Ceapă, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior.

C. Originea produsului

Țara de origine și, opțional, districtul în care a fost cultivată sau numele național, regional sau local al locului.

D. Specificații comerciale

—	Categorie.

—	Calibrul exprimat prin diametrele minime și maxime.

—	Greutate netă.

E. Marca oficială de control (opțională)

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

205

32001D0556

L 200/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 11 iulie 2001

de întocmire a unor liste provizorii de unități din țări terțe din care statele membre autorizează importurile de gelatină destinată consumului uman

[notificată cu numărul C(2001) 1788]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/556/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 95/408/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 privind condițiile de întocmire, pentru o perioadă interimară, a listelor provizorii cu unitățile din țările terțe din care statele membre sunt autorizate să importe unele produse de origine animală, produse pescărești sau moluște bivalve vii (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 98/603/CE (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Partea I din anexa la Decizia 94/278/CE a Comisiei (3), modificată ultima dată prin Decizia 98/597/CE (4), stabilește o listă de țări terțe din care statele membre autorizează importurile de gelatină destinată consumului uman.

(2)

Capitolul 4 din anexa II la Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a condițiilor de sănătate publică și animală care reglementează comerțul și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute de anexa A partea I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 1999/724/CE (6), stabilește condițiile de sănătate care se aplică la introducerea pe piață și la importurile de gelatină destinată consumului uman. În plus, Decizia 2000/20/CE a Comisiei (7) stabilește certificatele de sănătate pentru importurile de gelatină din țări terțe.

(3)	Comisia a primit liste de unități din anumite țări terțe enumerate în partea XIII a anexei la Decizia 94/278/CE. Autoritățile competente din aceste țări terțe au furnizat Comisiei garanții de conformitate deplină a unităților lor cu normele comunitare de sănătate aplicabile.

(4)

Pentru a acorda timpul necesar efectuării unor inspecții comunitare în țările terțe cu scopul de a verifica autenticitatea garanțiilor furnizate de autoritățile competente din țările terțe în cauză și pentru a evita perturbarea importurilor din țările terțe, ar trebui întocmite liste provizorii de unități producătoare de gelatină destinată consumului uman, în conformitate cu procedura prevăzută de Decizia 95/408/CEE.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre autorizează importurile de gelatină destinată consumului uman din unitățile enumerate în anexă.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la data de 1 septembrie 2001.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.10.1995, p. 17.

(2) JO L 289, 28.10.1998, p. 36.

(3) JO L 120, 11.5.1994, p. 44.

(4) JO L 286, 23.10.1998, p. 59.

(5) JO L 62, 15.3.1993, p. 49.

(6) JO L 290, 12.11.1999, p. 32.

(7) JO L 6, 11.1.2000, p. 60.

ANEXOBILAGANHANGΠΑΡΑΡΤΗΜΑANNEXANNEXEALLEGATOBĲLAGEANEXOLIITEBILAGA

LISTA DE LOS ESTABLECIMIENTOSLISTE OVER GODKENDTE GRÆNSEKONTROLSTEDERVERZEICHNIS DER BETRIEBEΠΙΝΑΚΑΣ ΤΩΝ ΕΓΚΑΤΑΣΤΑΣΕΩΝLIST OF ESTABLISHMENTSLISTE DES ÉTABLISSEMENTSELENCO DEGLI STABILIMENTILIJST VAN BEDRĲVENLISTA DOS ESTABELECIMENTOSLUETTELO LAITOKSISTAFÖRTECKNING ÖVER ANLÄGGNINGAR

Producto: gelatina destinada al consumo humanoProdukt: gelatine til konsumErzeugnis: zum Verzehr bestimmte GelatineΠροϊόν: ζελατίνη με προορισμό την κατανάλωση από τον άνθρωποProduct: gelatine intended for human consumptionProduit: gélatine destinée à la consommation humaineProdotto: gelatine destinate al consumo umanoProduct: voor menselĳke consumptie bestemde gelatineProduto: gelatina destinada ao consumo humanoTuote: ihmisravinnoksi tarkoitettu gelatiiniVaruslag: gelatin avsett som livsmedel

1	=	Referencia nacionalNational referenceNationaler CodeΕθνικός αριθμός έγκρισηςNational referenceRéférence nationaleRiferimento nazionaleNationale codeReferência nacionalKansallinen viiteNationell referens
2	=	NombreNavnNameΤίτλος εγκατάστασηςNameNomNomeNaamNomeNimiNamn
3	=	CiudadByStadtΠόληTownVilleCittàStadCidadeKaupunkiStad
4	=	RegiónRegionRegionΠεριοχήRegionRégionRegioneRegioRegiãoAlueRegion

País: ARGENTINALand: ARGENTINALand: ARGENTINIENΧώρα: ΑΡΓΕΝΤΙΝΗCountry: ARGENTINAPays: ARGENTINEPaese: ARGENTINALand: ARGENTINIËPaís: ARGENTINAMaa: ARGENTIINALand: ARGENTINA

1	2	3	4
43	S.K.W. Biosystems Argentina S.A.	Villa Tesei	Buenos Aires
964	Leiner Davis Gelatin Argentina	Sauce Viejo	Santa Fe

País: BRASILLand: BRASILIENLand: BRASILIENΧώρα: ΒΡΑΖΙΛΙΑCountry: BRAZILPays: BRÉSILPaese: BRASILELand: BRAZILIËPaís: BRASILMaa: BRASILIALand: BRASILIEN

1	2	3	4
1520	Leiner Davis Gelatin Indústria e Comércio Ltda	Cotia	São Paulo
1732	Leiner Davis Gelatin Indústria e Comércio Ltda	Estância Velha	Rio Grande do Sul
1999	Sargel Ltda	Mococa	São Paulo
2365	Leiner Davis Gelatin Indústria e Comércio Ltda	Maringa	Paraná
2678	Colas e Gelatinas Rebiere Ltda	Arcadas Amparo	São Paulo
3475	Colas e Gelatinas Rebiere Ltda	Presidente Epitacio	São Paulo
4266	Gelnex Indústria e Comércio Ltda	Ita	Santa Catarina

País: BIELORRUSIALand: BELARUSLand: BELARUSΧώρα: ΛΕΥΚΟΡΩΣΙΑCountry: BELARUSPays: BELARUSPaese: BIELORUSSIALand: BELARUSPaís: BIELORRÚSSIAMaa: VALKO-VENÄJÄLand: VITRYSSLAND

1	2	3	4
1	OAO „Mogileyovskiy zhelatinovyi zavod”	Mogilyov

País: CHINALand: KINALand: CHINAΧώρα: ΚΙΝΑCountry: CHINAPays: CHINEPaese: CINALand: CHINAPaís: CHINAMaa: KIINALand: KINA

1	2	3	4
1500/80001	Baotou Dongbao Lucky Gelatine Co., Ltd	Bayantala East Street, Baotou	Inner Mongolia
1500/80002	Jining Gelatine Factory of Qinghai Jinniu Group Company	68. Minjian Road, Jining	Inner Mongolia
1999	Bengbu BBCA Gelatine Co., Ltd	171, Xiao Bengbu 1 road, Bengbu	Anhui
2365	Kunming Glue Factory	Shuanglong North Suburb	Kunming
4266	Yunnan Tonghai Bone Glue Factory	Yangguang, Tonghai	Yunnan

País: COLOMBIALand: COLOMBIALand: KOLUMBIENΧώρα: ΚΟΛΟΜΒΙΑCountry: COLOMBIAPays: COLOMBIEPaese: COLOMBIALand: COLOMBIAPaís: COLÔMBIAMaa: KOLUMBIALand: COLOMBIA

1	2	3	4
0001-00	Productora de gelatinas S.A. — Progel	Manizales
0002-00	Gelatinas de Colombia S.A. — Gelco	Barranquilla

País: COREALand: KOREALand: REPUBLIK KOREAΧώρα: ΚΟΡΕΑCountry: KOREAPays: CORÉEPaese: COREALand: KOREAPaís: COREIAMaa: KOREALand: KOREA

1	2	3	4
Kyungin FDA 14th	Sammi Industrial Co., Ltd	Ansan City	Kyunggi-Do
Kyungin FDA 46th	Highgel Co., Ltd	Yongin	Kyunggi-Do
Pusan FDA 55th	Geltech Co., Ltd	Kangsu	Pusan

País: PAKISTÁNLand: PAKISTANLand: PAKISTANΧώρα: ΠΑΚΙΣΤΑΝCountry: PAKISTANPays: PAKISTANPaese: PAKISTANLand: PAKISTANPaís: PAQUISTÃOMaa: PAKISTANLand: PAKISTAN

1	2	3	4
01-AOD-Gelatin-LPGL	M/S Leiner Pak Gelatine Ltd	19TH Km, Shahrah-E-Pakistan, Kala Shah Kaku, Distt. Sheikhupura	Punjab

País: REPÚBLICA ESLOVACALand: SLOVAKIETLand: SLOWAKISCHE REPUBLIKΧώρα: ΣΛΟΒΑΚΙΑCountry: SLOVAK REPUBLICPays: RÉPUBLIQUE SLOVAQUEPaese: REPUBBLICA SLOVACCALand: SLOWAAKSE REPUBLIEKPaís: REPÚBLICA ESLOVACAMaa: SLOVAKIALand: SLOVAKIEN

1	2	3	4
SK 12	Gelina A.S.	Liptovsky Mikulas	Zilina

País: SUIZALand: SCHWEIZLand: SCHWEIZΧώρα: ΕΛΒΕΤΙΑCountry: SWITZERLANDPays: SUISSEPaese: SVIZZERALand: ZWITSERLANDPaís: SUÍÇAMaa: SVEITSILand: SCHWEIZ

1	2	3	4
CH-GL-1	Biogel AG	Gewerbering, CH-6105 Schachen	Luzern
CH-GL-2	Geistlich Gelatine AG	Bahnhofstr. 40, CH-6110 Wolhusen	Luzern

País: TAIWÁNLand: TAIWANLand: TAIWANΧώρα: ΤΑΪΒΑΝCountry: TAIWANPays: TAIWANPaese: TAIWANLand: TAIWANPaís: TAIWANMaa: TAIWANLand: TAIWAN

1	2	3	4
99-202922-06	China Synthetic Rubber Corp.	Ping Tung County	Taiwan

País: USALand: USALand: USAΧώρα: ΗΠΑCountry: USAPays: USAPaese: USALand: VSAPaís: EUAMaa: USALand: USA

1	2	3	4
1211518	Atlantic Gelatin, Kraft Foods, Inc	Woburn	MA
1212170	Eastman Gelatin Corp.	Peabody	MA
1920862	Kind & Knox Gelatin Sergent	Bluff	IA
3002190779	Leiner Davis Gelatin	Davenport	IA

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

210

32001R1512

L 201/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1512/2001 AL CONSILIULUI

din 23 iulie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisie (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

Piața cărnii de vită și mânzat a fost perturbată grav deoarece consumatorii, îngrijorați de apariția noilor cazuri de encefalopatie spongiformă bovină (ESB), și-au pierdut încrederea în, și au respins, produsele din acest sector. Cererea a scăzut ca urmare a scăderii accentuate a consumului și exporturilor și datorită unei creșteri a numărului de animale reținute în exploatații. Aceasta cauzează o deteriorare gravă a pieței care este dificil de controlat. În consecință, ar trebui să se adopte un număr de măsuri care să regularizeze piața prin reducerea producției viitoare.

(2)

Primele speciale pentru masculi de bovine prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului (4) reprezintă unul din principalele instrumente de sprijin pentru producția de carne de vită/mânzat. Prima este în prezent sub rezerva unui plafon regional. Dacă numărul de animale care se pot califica pentru prima specială ar fi mai mic, atunci producția ar fi stimulată mai puțin. În consecință, ar trebui să se introducă, pe o perioadă limitată, o reducere a plafonului regional, bazată pe plăți efectuate în anii precedenți. Mai mult decât atât, pentru a încuraja producătorii să transforme efectivele bovine în tăurași, care sunt păstrați pentru o perioadă mai mare pe pășuni, ar trebui să fie posibilă o a doua plată a primei pentru tăurașii pentru care, în calitate de tauri, s-a efectuat o primă plată.

(3)

Derogarea care permite statelor membre să modifice sau să anuleze limita de 90 de capete de animale pe exploatație și pe serii de vârstă care determină acordarea primei speciale, poate produce o creștere a numărului de animale eligibile pentru primă pe unități de producție mari. Pentru a reduce acest stimulent, ar trebui avută în vedere aplicarea strictă a limitei de capete, făcând legătura între posibilitatea modificării sau anulării acesteia și luarea în considerare a aspectelor privind mediul și încadrarea în muncă în cadrul politicii de dezvoltare rurală.

(4)

Deoarece producția de carne de vită/mânzat depinde în principal de numărul de vaci, producția viitoare de carne poate fi redusă prin reducerea numărului de vaci care alăptează. Pentru a face aceasta, efectul obținut – reducând producția – prin includerea junincilor printre animalele eligibile pentru prima de vaci care alăptează, prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 ar trebui să fie amplificat prin stabilirea unui procent minim pentru juninci, pentru o perioadă limitată, și creșterea procentului maxim al acestor animale. Ținând cont de dimensiunea redusă a cirezii datorită febrei aftoase, această obligație nu ar fi aplicabilă în Regatul Unit în anul 2002 și limitată în anul 2003. Aceasta implică adaptări corespunzătoare la plafonul național separat pentru junincile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Pentru a simplifica administrarea măsurilor, producătorii care solicită un număr mic de prime ar fi exceptați de la această condiție. Pentru a ajunge la o reducere a producției, posibilitatea realocării drepturilor la prime returnate la rezerva națională ar trebui, de asemenea, suspendată pentru o perioadă limitată. Pentru a lua în considerare reducerea numărului disponibil de vaci care alăptează, datorită febrei aftoase, Regatul Unit ar trebui să fie exceptat de la această măsură în anul 2002.

(5)

Numărul de animale care se califică pentru prima specială și prima pentru vaci care alăptează este în prezent limitat de aplicarea unei densități de stocare de două unități de animale (UA) pe hectar, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Pentru a reduce numărul de animale pe exploatație intensivă care se califică pentru aceste prime și pentru a încuraja extensificarea, densitatea de stocare ar trebui să fie redusă progresiv la 1,9 UA în 2002 și 1,8 UA în 2003.

(6)

Pentru a face față producției actuale generată de scăderea consumului, cantitățile care trebuie să fie achiziționate riscă să producă o depășire a plafonului stabilit în articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999. Acel plafon ar trebui să fie înlocuit de un plafon mai ridicat pentru anul 2001, pentru a preveni începerea utilizării sistemului de „plasă de siguranță” prevăzut la articolul 47 alineatul (5) din regulamentul menționat anterior.

(7)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament intenționează să se adreseze situației actuale a pieței. Ar putea fi necesare măsuri suplimentare, în funcție de modul în care evoluează situația,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 se modifică după cum urmează:

1.	în articolul 4 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf: „Totuși, pentru anul 2001, a doua plată prevăzută la a doua liniuță de la litera (b), poate fi acordată, de asemenea, bovinelor pentru care a fost efectuată prima plată prevăzută la litera (a).”;

în articolul 4 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Totuși, pentru anii 2002 și 2003, se aplică următoarele plafoane regionale:

Belgia	228 787
Danemarca	221 688
Germania	1 536 113
Grecia	141 606
Spania	643 525
Franța	1 734 779
Irlanda	1 028 153
Italia	478 997
Luxemburg	18 922
Țările de Jos	126 346
Austria	338 720
Portugalia	160 720
Finlanda	200 000
Suedia	233 481
Regatul Unit	1 361 978

Notele de subsol existente la anexa I rămân valabile în această perioadă. Totuși, în această perioadă, plafonul maxim pentru Regatul Unit prevăzut în ultima notă de subsol este 1 461 978.”;

prima liniuță din articolul 4 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„—	în baza criteriilor obiective care fac parte dintr-o politică de dezvoltare rurală și numai cu condiția ca acestea să ia în considerare mediul, precum și aspectele privind încadrarea în muncă, modificarea sau anularea limitei de 90 de capete de animale pe exploatație și limită de vârstă și,”;

4.	în articolul 4 alineatul (7) litera (b) se adaugă următoarea propoziție: „Totuși, pentru bovinele prevăzute în al doilea paragraf de la alineatul (2), suma primei este stabilită la 98 EUR.”;

5.	în primul paragraf din articolul 6 alineatul (2), cifrele „80 %” și „20 %” se înlocuiesc cu „60 %” și „40 %”;

în articolul 6 alineatul (2) se inserează al doilea, al treilea și al patrulea paragraf:

„Totuși, pentru anii 2002 și 2003, numărul de juninci care trebui păstrate este egal cu cel puțin 15 % din numărul total de animale pentru care se solicită primă.

În Regatul Unit, obligația de a păstra un număr minim de juninci nu se aplică în anul 2002 și se limitează la 5 % în anul 2003.

Un producător care solicită prime pentru mai puțin de 14 vaci care alăptează este exceptat de la aplicarea condiției privind numărul minim de juninci.”;

7.	în articolul 9 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf: „Totuși, în anii 2002 și 2003, drepturile returnate la rezerva națională, în conformitate cu a doua liniuță din alineatul (4), nu se realocă până la 31 decembrie 2003. Pentru Regatul Unit, regula se aplică numai în anul 2003.”;

în articolul 10 alineatul (1) se inserează al treilea, al patrulea și al cincilea paragraf:

„Totuși, pentru anii 2002 și 2003, acest plafon național separat este de cel puțin 10 % și nu depășește 40 % din plafonul național al statului membru în discuție, stabilit în anexa II la prezentul regulament.

Dacă, în anii 2002 și 2003, statele membre decid să aplice posibilitatea prevăzută în primul paragraf, prima pentru vaci care alăptează se acordă oricărui producător care deține un număr de juninci egal cu cel puțin 5 % și cel mult 20 % din numărul total de animale pentru care se solicită prima.

Un producător care solicită mai puțin de 14 prime pentru vaci care alăptează este exceptat de la aplicarea condiție privind numărul minim de juninci.”;

prima propoziție din articolul 12 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Numărul total de animale care se califică pentru prima specială și prima pentru vaci care alăptează este limitat de aplicarea unei densități de stocare pe exploatație de două unități de animale (UA) pe hectar și an calendaristic. Densitatea de stocare este de 1,9 UA, de la 1 ianuarie 2002 și 1,8 UA, de la 1 ianuarie 2003.”;

10.	al doilea paragraf din articolul 47 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „Această achiziție nu poate acoperi mai mult de 350 000 tone pe an pentru întreaga Comunitate. Totuși, pentru anul 2001, achiziția maximă este stabilită la 500 000 tone.”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2002. Totuși, articolul 1 alineatele (1), (4) și (10) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 iulie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

A. NEYTS-UYTTEBROECK

(1) Propunere din 6 februarie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) Aviz emis pe 16 mai 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Aviz emis pe 25 aprilie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

213

32001R1543

L 203/9

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1543/2001 AL COMISIEI

din 27 iulie 2001

de stabilire a standardului de comercializare pentru lăptucă și pentru cicoare creață de grădină și cicoare de grădină cu frunze întregi

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Lăptuca, cicoarea creață de grădină și cicoarea de grădină cu frunze întregi sunt printre produsele enumerate de anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2200/96 pentru care trebuie adoptate standarde. Regulamentul (CEE) nr. 79/88 al Comisiei din 13 ianuarie 1988 de stabilire a standardelor de calitate pentru lăptucă, cicoare creață de grădină și cicoare de grădină cu frunze întregi (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1455/1999 (4), a fost modificat frecvent și nu mai asigură claritatea juridică.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 79/88 ar trebui abrogat și regulile pe care le cuprinde ar trebui refăcute. În acest scop și în interesul păstrării transparenței pe piața internațională, ar trebui să se țină seama de standardele pentru lăptucă, cicoarea creață de grădină și cicoarea de grădină cu frunze întregi, recomandate de Grupul de lucru privind standardizarea produselor perisabile și dezvoltarea calității al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU).

(3)	Aplicarea acestui standard ar trebui să ducă la îndepărtarea de pe piață a produselor de calitate nesatisfăcătoare, să aducă producția la nivelul cerințelor consumatorilor și să faciliteze comerțul pe baza concurenței loiale, ajutând astfel la îmbunătățirea profitabilității.

(4)

Standardul se aplică în toate etapele de comercializare. Transportul pe distanțe mari, depozitarea pe o anumită perioadă de timp și diversele procese prin care trec produsele pot produce o anumită deteriorare din cauza dezvoltării biologice a produselor sau a caracterului lor relativ perisabil. Această deteriorare ar trebui să fie luată în considerare atunci când standardul se aplică în etapele de comercializare ulterioare expedierii.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Standardele de comercializare pentru următoarele produse sunt cele stabilite în anexă:

—	lăptuca de la codurile NC 0705 11 și 0705 19;

—	cicoarea creață de grădină și cicoarea de grădină cu frunze întregi de la codul NC 0705 29.

Standardul se aplică în toate etapele de comercializare, în condițiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Cu toate acestea, în etapele ulterioare expedierii, produsele pot prezenta, față de cerințele standardului, o ușoară pierdere a prospețimii și turgescenței, precum și o ușoară deteriorare din cauza dezvoltării acestora și caracterului lor perisabil.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 79/88 se abrogă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 iulie 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(3) JO L 10, 14.1.1988, p. 8.

(4) JO L 167, 2.7.1999, p. 22.

ANEXĂ

STANDARD PENTRU LĂPTUCĂ, CICOARE CREAȚĂ DE GRĂDINĂ ȘI CICOARE DE GRĂDINĂ CU FRUNZE ÎNTREGI

I. DEFINIȚIA PRODUSULUI

Prezentul standard se aplică la:

—

lăptuca din soiurile (cultivarii) cultivate din:

—	Lactuca sativa L. var. capitata L. (lăptucă varietatea cu căpățână inclusiv lăptuca tip „crisphead” și „Iceberg”);

—	Lactuca sativa L. var. longifolia Lam. (lăptucă Cos sau Romaine);

—	Lactuca sativa L. var. crispa L. (lăptucă pentru frunze) și

—	încrucișări ale acestor soiuri;

—	cicoare creață de grădină din soiurile (cultivarii) cultivate din Cichorium endivia L. var. crispum Lam;

—	cicoare de grădină cu frunze întregi din soiurile (cultivarii) cultivate din Cichorium endivia L. var. latifolium Lam,

furnizate consumatorilor în stare proaspătă.

Prezentul standard nu se aplică produselor pentru prelucrare industrială, produselor prezentate ca frunze individuale sau lăptucii în vase.

II. DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA

Scopul standardului este de a defini cerințele de calitate pentru produse după preparare și ambalare.

A. Cerințe minime

În toate categoriile, sub rezerva dispozițiilor speciale pentru fiecare categorie și a toleranțelor permise, produsele trebuie să fie:

—

intacte;

—	sănătoase; produsele afectate de putrefacție sau o deteriorare care le fac inadecvate pentru consum sunt excluse;

—	curate și curățate, adică practic fără pământ sau alt mediu de creștere și practic fără materii străine vizibile;

—	cu aspect proaspăt;

—	turgescente;

—	practic fără paraziți;

—	practic fără daune produse de paraziți;

—	fără semințe;

—	fără umiditate externă anormală;

—	fără miros și/sau gust străin.

În cazul lăptucii, o decolorare roșiatică, cauzată de o temperatură scăzută în timpul creșterii, este permisă, cu excepția cazului în care afectează aspectul produsului.

Rădăcinile trebuie tăiate aproape de baza frunzelor exterioare și tăietura trebuie să fie dreaptă.

Produsul trebuie să aibă o dezvoltare normală.

Dezvoltarea și condiția produsului trebuie să fie de așa natură încât:

—	să reziste transportului și manipulării și

—	să sosească într-o stare satisfăcătoare la locul de destinație.

B. Clasificare

Produsele sunt clasificate în două categorii definite mai jos:

(i)

Categoria I

Produsele din această categorie trebuie să fie de calitate bună. Trebuie să fie caracteristice soiului și/sau tipului comercial, în special în privința culorii.

De asemenea, produsele trebuie să fie:

—	bine formate;

—	tari, ținând seama de metodele de cultivare și de tipul de produs;

—	fără daune sau deteriorări care scad caracterul comestibil;

—	fără daune din cauza înghețului.

Lăptuca, varietatea cu căpățână, trebuie să aibă un singur miez bine format. Cu toate acestea, în cazul lăptucii, varietatea cu căpățână, cultivată sub protecție, miezul poate fi mic.

Lăptuca Cos poate avea un miez, care poate fi mic.

La cicoarea creață de grădină și la cicoarea de grădină cu frunze întregi centrul trebuie să fie de culoare galbenă.

(ii)

Categoria II

Această categorie include produsele care nu se califică pentru includerea în categoria I, dar satisfac cerințele minime specificate anterior.

Produsele trebuie să fie:

—	rezonabil de bine formate;

—	fără daune și deteriorări care pot scădea în mod serios caracterul comestibil.

Următoarele defecte pot fi permise, cu condiția ca produsele să își păstreze caracteristicile esențiale în privința calității, calității de conservare și a prezentării:

—	mici defecte de colorit;

—	mici daune cauzate de paraziți.

Lăptuca, varietatea cu căpățână, poate avea un miez, care poate fi mic. Cu toate acestea, în cazul lăptucii, varietatea cu căpățână, cultivată sub protecție, este permisă absența miezului.

Lăptuca Cos poate să nu aibă miez.

III. DISPOZIȚII PRIVIND CALIBRAREA

Calibrul este determinat de greutatea unei unități.

A. Greutate minimă

Greutatea minimă pentru categoriile I și II este:

	Cultivate în aer liber	Cultivate sub protecție
Lăptucă, varietatea cu căpățână (cu excluderea lăptucii tip „crisphead” și „Iceberg” și a lăptucii Cos sau Romaine (cu excluderea lăptucii tip „Little gem”)	150 g	100 g
Lăptucă tip „crisphead” și „Iceberg”	300 g	200 g
Lăptucă pentru frunze și lăptucă tip „Little gem”	100 g	100 g
Cicoare creață de grădină și cicoare de grădină cu frunze întregi	200 g	150 g

B. Uniformitate

(a) Lăptucă

În toate categoriile, diferența între cele mai ușoare și cele mai grele unități în fiecare ambalaj nu poate depăși:

—	40 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc sub 150 g pe unitate;

—	100 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc între 150 g și 300 g pe unitate;

—	150 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc între 300 g și 450 g pe unitate;

—	300 g în cazul în care cele mai ușoare unități cântăresc peste 450 g pe unitate.

(b) Cicoarea creață de grădină și cicoarea de grădină cu frunze întregi

În toate categoriile, diferența între cele mai ușoare și cele mai grele unități în fiecare ambalaj nu poate depăși 300 g.

IV. DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE

Trebuie permise toleranțe pentru calitate și calibru în fiecare ambalaj pentru produsele care nu satisfac cerințele categoriei indicate.

A. Toleranțe de calitate

(i) Categoria I

10 % din număr de unități care nu satisfac cerințele categoriei, dar le satisfac pe cele ale categoriei II sau, excepțional, admise în toleranțele acestei categorii.

(ii) Categoria II

10 % din număr de unități care nu satisfac nici cerințele categoriei, nici cerințele minime, cu excepția produselor afectate de putrefacție sau orice deteriorare care le fac inadecvate pentru consum.

B. Toleranțe de calibru

În toate categoriile, 10 % din număr de unități care nu satisfac cerințele privind calibrarea, dar cântărind cel mult 10 % sub sau peste calibrul în cauză.

V. DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA

A. Uniformitate

Conținutul fiecărui ambalaj trebuie să fie uniform și să conțină numai produse de aceeași origine, soi, sau tip comercial, calitate și calibru.

Cu toate acestea, poate fi ambalat împreună un amestec de diferite tipuri de produse descrise în prezentul standard, cu condiția ca acestea să aibă o calitate uniformă și, pentru fiecare tip în cauză, un calibru uniform. De asemenea, tipurile trebuie să poată fi distinse clar unul de celălalt și proporția din fiecare tip în ambalaj trebuie să fie vizibilă fără deteriorarea ambalajului.

Partea vizibilă a conținutului pachetului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.

B. Ambalare

Produsele trebuie ambalate astfel încât să fie protejate corespunzător.

Ambalajele nu trebuie să conțină materii străine.

C. Prezentare

Produsele prezentate în mai mult de un strat pot fi ambalate astfel încât baza unuia să fie lângă miezul celuilalt, cu condiția ca straturile sau căpățânile sau fie protejate sau separate în mod corespunzător.

VI. DISPOZIȚII PRIVIND MARCAREA

Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, lizibile și de neșters, precum și vizibile din exterior:

A. Identificare

Ambalator și/sau expeditor: numele și adresa sau identificarea simbolică emisă sau acceptată oficial. Cu toate acestea, atunci când este utilizată o identificare simbolică, referința „ambalator și/sau expeditor” (sau abrevierile echivalente) trebuie indicată în strânsă legătură cu identificarea simbolică.

B. Natura produsului

—

„Lăptucă”, „lăptucă tip «Butterhead»”, „Batavia”, „lăptucă Iceberg”, „lăptucă Cos”, „lăptucă pentru frunze” (sau, de exemplu și după caz, „Frunză de stejar”, „Lollo bionda”, „Lollo rossa”, „cicoare creață de grădină” sau „cicoare de grădină cu frunze întregi” sau alte sinonime în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior)

—	lăptucă tip „Little gem”, după caz, sau alte sinonime;

—	o indicație „cultivat sub protecție” sau altă indicație corespunzătoare, după caz;

—	Numele soiului (opțional);

—

Atunci când sunt amestecare diferite tipuri de produse:

—	indicația „lăptuci amestecate” sau

—	indicația fiecărui tip de produs și, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior, indicația numărului de bucăți din fiecare tip.

C. Originea produsului

—	Țara de origine și, opțional, districtul în care a fost cultivată sau numele național, regional sau local al locului.

D. Specificații comerciale

—	Categorie;

—	Calibru, exprimat prin greutatea minimă pe unitate sau prin numărul de unități;

—	Greutatea netă (opțional).

E. Marca oficială de control (opțional)

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

217

32001D0572

L 203/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 23 iulie 2001

de modificare a Deciziei 90/424/CEE privind cheltuielile în domeniul veterinar

(2001/572/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind cheltuielile în domeniul veterinar (1), în special articolul 24 alineatele (1) și (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Decizia 90/424/CEE prevede posibilitatea acordării de către Comunitate a unei contribuții financiare pentru eradicarea și monitorizarea bolilor cuprinse în lista anexată la decizia în cauză.

(2)	Lista poate fi suplimentată sau modificată astfel încât să se țină seama de evoluția stării de sănătate în cadrul Comunității.

(3)	Anemia infecțioasă a somonului (AIS) este o boală recentă, care a apărut prima dată în spațiul comunitar în 1998 și care poate provoca pagube importante pentru industria creșterii somonului.

(4)	Este important ca AIS să fie ținută sub control, cu scopul de a preveni răspândirea sa în alte zone.

(5)	Boala limbii albastre este o boală virală transmisă de artropode ovinelor, caprinelor, bovinelor și altor rumegătoare.

(6)	Boala limbii albastre are impact internațional asupra deplasării animalelor vii din speciile sensibile, fiind inclusă în Lista A a Organizației Mondiale pentru Sănătate Animală.

(7)	În 1998 boala limbii albastre a pătruns din țări terțe pe teritoriul Comunității și s-a răspândit prin intermediul purtătorilor infestați.

(8)	Datorită condițiilor climaterice, anumite zone din Uniunea Europeană trebuie considerate zone cu risc sporit în ceea ce privește boala limbii albastre.

(9)

Decizia 90/424/CEE prevede măsuri de urgență aplicabile în cazul apariției bolii limbii albastre. De asemenea, este prevăzută acordarea de către Comunitate a unei contribuții financiare pentru monitorizare și anumite măsuri de control, inclusiv pentru vaccinarea împotriva bolii limbii albastre în zone cu risc sporit sau în zone în care boala are caracter endemic.

(10)

Având in vedere cele anterioare, AIS și boala limbii albastre ar trebui incluse în lista respectivă pentru obținerea unei contribuții financiare din partea Comunității pentru punerea în aplicare a programelor de eradicare și supraveghere a acestor boli. În cazul bolii limbii albastre ar trebui adoptate criterii specifice care să permită punerea în aplicare a măsurii financiare prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din Decizia 90/424/CEE.

(11)

Pentru obținerea unei contribuții financiare din partea Comunității trebuie respectate cerințele relevante din Decizia 90/424/CEE și, în legătură cu AIS, din Directiva 93/53/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 de introducere a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor (2).

(12)

Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului din 17 decembrie 1999 de definire a modalităților și condițiilor pentru acțiunile structurale ale Comunității în sectorul pescuitului (3), în special articolul 15 alineatul (3) litera (g), constituie baza legală adecvată de asigurare a asistenței financiare pentru AIS; în consecință, dispozițiile din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile structurale (4) se aplică prin derogare de la dispozițiile articolului 24 alineatele (5) și (6) teza a doua și alineatele (8) și (9) din Decizia 90/424/CEE.

(13)	Decizia 90/424/CEE trebuie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În anexa la Decizia 90/424/CEE se inserează următoarele liniuțe la grupa 1:

„—	anemia infecțioasă a somonului (AIS) (5);

—	boala limbii albastre în zone cu risc sporit sau cu apariții endemice ale bolii (6).

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 iulie 2001.

Pentru Consiliu

Președintele

A. NEYTS-UYTTEBROECK

(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 (JO L 160, 26.6.1999, p. 103).

(2) JO L 175, 19.7.1993, p. 23. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(3) JO L 337, 30.12.1999, p. 10.

(4) JO L 161, 26.6.1999, p. 1.

(5) Acțiunile de combatere a epidemiei AIS sunt eligibile pentru o contribuție financiară din partea Comunității numai în temeiul articolului 15 alineatul (3) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 (JO L 337, 30.12.1999, p. 10). Pentru aceste acțiuni, dispozițiile din titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile structurale (JO L 161, 26.6.1999, p. 1) se aplică prin derogare de la prevederile articolului 24 alineatele (5), (6), teza a doua și alineatele (8) și (9) din prezenta decizie.

(6) De asemenea, acțiunea de combatere a bolii limbii albastre este eligibilă pentru o contribuție financiară în temeiul articolului 24 alineatul (1) pentru pagubele provocate de decesul animalelor ca urmare a acestei boli, iar deciziile în acest caz se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 41.”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

219

32001D0577

L 203/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 25 iulie 2001

de stabilire a datei începând cu care Portugalia poate expedia produse derivate din bovine în conformitate cu programul de export bazat pe dată în temeiul articolului 22 alineatul (2) din Decizia 2001/376/CE

[notificată sub numărul C(2001) 2363]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/577/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele sanitar-veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE,

având în vedere Decizia 2001/376/CE a Comisiei din 18 aprilie 2001 privind măsurile necesare ca urmare a apariției encefalopatiei spongiforme bovine în Portugalia și de punere în aplicare a unui program de export bazat pe date (2), în special articolul 22 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Articolul 22 alineatul (2) din Decizia 2001/376/CE solicită Comisiei să stabilească data la care poate începe expedierea de produse prevăzute la articolul 11 din decizia în cauză, după efectuarea inspecțiilor comunitare și informarea statelor membre.

(2)	Inspecțiile efectuate de reprezentanții Comunității în Portugalia între 14-18 mai și 25-27 iunie 2001, în special pentru a evalua sistemul de controale sanitar-veterinare în temeiul articolelor 11 și 12 și în conformitate cu anexa IV la Decizia 2001/376/CE, indică respectarea condițiilor.

(3)

Comisia a prezentat rezultatele inspecțiilor și concluziile sale statelor membre convocate în Comitetul permanent veterinar. Comisia a primit de la Portugalia, pe lângă garanțiile solicitate prin raportul Oficiului Alimentar și Veterinar, garanții de punere în aplicare și intrare în vigoare a legislației comunitare privind ținerea sub observație și eradicarea EST (encefalopatiilor spongiforme transmisibile),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Data prevăzută la articolul 22 alineatul (2) din Decizia 2001/376/CE, de la care poate începe sau reîncepe expedirea produselor prevăzute la articolul 11 din decizia respectivă în conformitate cu condițiile stabilite, este 1 august 2001.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 395, 30.12.1989, p. 13.

(2) JO L 132, 15.5.2001, p. 17.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

220

32001R1553

L 205/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1553/2001 AL COMISIEI

din 30 iulie 2001

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2001 al Comisiei (2), în special articolele 6, 7 și 8,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 limitele maxime ale reziduurilor trebuie stabilite progresiv pentru toate substanțele farmacologic active care sunt utilizate în Comunitate în medicamentele de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(2)

(3)

(4)

(5)	În cazul medicamentelor de uz veterinar destinate utilizării pentru păsările ouătoare, animalele cu lactație sau albinele melifere, trebuie să se stabilească și limitele maxime ale reziduurilor pentru ouă, lapte sau miere.

(6)	Cefapirina, acidul clavulanic și moxidectinul ar trebui introduse în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90.

(7)

Înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să se prevadă o perioadă adecvată pentru a le permite statelor membre să facă adaptările necesare autorizațiilor de introducere pe piață a medicamentelor de uz veterinar respective, acordate în conformitate cu Directiva 81/851/CEE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/37/CE a Comisiei (4), în scopul luării în considerare a dispozițiilor prezentului regulament.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică din a șaizecea zi de la data publicării.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iulie 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(2) JO L 177, 30.6.2001, p. 52.

(3) JO L 317, 6.11.1981, p. 1.

(4) JO L 139, 10.6.2000, p. 25.

ANEXĂ

A. Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează:

1. Agenți antiinfecțioși

1.2. Antibiotice

1.2.2. Cefalosporine

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Cefapirină	Sumă de cefapirină și desacetilcefapirină C	Bovine	50 μg/kg	Mușchi
			50 μg/kg	Grăsime
			100 μg/kg	Rinichi
			60 μg/kg	Lapte”

1.2.13. Inhibitori beta-lactamază

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Acid clavulanic	Acid clavulanic	Bovine	100 μg/kg	Mușchi
			100 μg/kg	Grăsime
			200 μg/kg	Ficat
			400 μg/kg	Rinichi
			200 μg/kg	Lapte
		Porcine	100 μg/kg	Mușchi
			100 μg/kg	Piele și grăsime
			200 μg/kg	Ficat
			400 μg/kg	Rinichi”

2. Agenti antiparazitari

2.3. Agenți cu actiune asupra endo- și ectoparaziților

2.3.1. Avermectine

Substanță (substanțe) farmacologic activă(e)	Reziduu marker	Specia de animale	Limitele maxime ale reziduurilor	Țesut țintă	Alte dispoziții
„Moxidectin	Moxidectin	Bovine	40 μg/kg	Lapte”

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

222

32001R1554

L 205/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1554/2001 AL COMISIEI

din 30 iulie 2001

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului cu privire la comercializarea zahărului produs în departamentele franceze de peste mări și egalizarea condițiilor de preț cu cele ale zahărului brut preferențial

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 7 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 prevede un ajutor comunitar forfetar pentru zahărul produs în departamentele franceze de peste mări care urmează să fie comercializat în regiunile europene ale Comunității. Acest ajutor se acordă pentru zahărul brut produs în departamentele franceze de peste mări care urmează să fie rafinat în rafinării situate în regiunile europene ale Comunității și transportat în regiunile europene ale Comunității sau, după caz, depozitat în departamentele respective.

(2)	Ajutorul pentru rafinarea în rafinăriile comunitare are rolul de a aproviziona aceste rafinării cu zahăr produs în departamentele franceze de peste mări la același preț ca și zahărul preferențial.

(3)

Costurile transportului maritim depind în principal de mărimea navelor, care, la rândul ei, este determinată de adâncimea apelor din porturile de încărcare situate în departamentele franceze de peste mări. Experiența acumulată a demonstrat că tocmai din cauza caracteristicilor specifice ale porturilor zahărul este frecvent transportat, din unele din aceste departamente în Comunitate, în nave cu un tonaj net înregistrat mai mic de 20 000 de tone, în timp ce elementul navlu pentru Caraibe-Regatul Unit este stabilit pentru nave cu un tonaj net înregistrat între 25 000 și 30 000 de tone. Astfel, costurile de navlu suportate de către operatori pot fi disproporționate față de elementul navlu stabilit forfetar. De aceea, normele de aplicare pentru valoarea forfetară trebuie să asigure posibilitatea ajustării elementului navlu Caraibe - Regatul Unit atunci când mărimea navelor utilizate o permite.

(4)

Articolul 5 alineatul (4) din Protocolul 3 privind zahărul ACP din Acordul de parteneriat ACP-CE (2) prevede faptul că prețul garantat se referă la zahărul neambalat, CIF în porturile europene ale Comunității, stabilit pentru zahăr de calitate standard. Atunci când conținutul de zahăr din zahărul preferențial diferă de conținutul de zahăr din zahărul de calitate standard, grila de creșteri care se aplică este cea practicată în comerțul internațional și este diferită de grila prevăzută în același scop de reglementările comunitare pentru zahărul brut produs în cadrul Comunității. Pentru egalizarea condițiilor de preț între cele două tipuri de zahăr brut, diferența rezultată în urma aplicării uneia din cele două grile trebuie compensată printr-o tranzacție specifică în favoarea rafinăriilor de zahăr brut produs în departamentele franceze de peste mări.

(5)

Ajutorul pentru rafinare este asigurat numai pentru cantitățile de zahăr brut din departamentele franceze de peste mări care poate fi rafinat pentru a se obține zahăr alb în regiunile europene ale Comunității, având în vedere rezervele disponibile de astfel de zahăr care sunt stabilite cu regularitate într-un bilanț comunitar de aprovizionare cu zahăr brut.

(6)

Deoarece producătorii de astfel de zahăr nu dispun de spații de depozitare mari în fabricile lor, întreaga cantitate de zahăr destinată rafinăriilor comunitare este expediată imediat după producție pentru a fi depozitată în silozurile din porturi. De aceea, producătorii trebuie să achite în avans costul transportului zahărului de la fabrică la portul de încărcare. În ultimii ani, transporturile au devenit tot mai neregulate, mărind astfel durata acestui avans, deoarece zahărul rămânea mai mult timp depozitat în silozurile din porturi, crescând astfel costurile pe care trebuie să le suporte producătorii în cauză. Astfel, se justifică acordarea unui avans din plata ajutorului egal cu valoarea componentei FOB a ajutorului. Pentru a primi avansul, solicitanții trebuie să fie obligați să constituie o garanție și să fie îndeplinite celelalte condiții pentru plata avansului, în special cantitățile de zahăr în cauză.

(7)	Trebuie stabilite normele de aplicare pentru determinarea greutăților și a conținuturilor de zahăr, în special în cazurile în care produsele de acest tip sunt transportate în vrac cu aceeași navă, dar cantitățile provin de la mai mulți producători.

(8)	În general, se scurge o perioadă considerabilă de timp de la data la care zahărul este încărcat până la data finalizării formalităților la sosire, atunci când organismul competent poate efectua plata ajutorului. De aceea, trebuie să se prevadă efectuarea de plăți în avans.

(9)	Trebuie stabilite măsuri adecvate pentru verificarea zahărului rafinat, iar, în acest scop, trebuie definit procesul de rafinare.

(10)

Normele de aplicare prevăzute de prezentul regulament înlocuiesc normele din Regulamentul (CEE) nr. 2750/86 al Comisiei din 3 septembrie 1986 de stabilire a normelor de aplicare a măsurilor pentru comercializarea zahărului produs în departamentele franceze de peste mări și de modificare pentru a patra oară a Regulamentului (CEE) nr. 3016/78 (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 350/1999 (4). Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui abrogat.

(11)	Aceste măsuri trebuie să fie puse în aplicare de la începutul anului de comercializare 2001/2002.

(12)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se acordă ajutor comunitar forfetar ca măsură de intervenție pentru zahărul produs în departamentele franceze de peste mări și care urmează să fie comercializat în regiunile europene ale Comunității.

Articolul 2

(1) În urma înaintării unei cereri către autoritățile franceze competente, producătorilor zahărului menționat la articolul 1 și livrat în porturile europene ale Comunității li se acordă ajutor pentru anul de comercializare 2001/2002, iar acest ajutor cuprinde următoarele componente:

(a)

o sumă forfetară per tonă de zahăr exprimat ca zahăr alb, pentru a acoperi costurile de transport din etapa franco fabrică până în etapa FOB port, iar suma este fixată la:

—	17 EUR per tonă pentru Insulele Réunion și Martinica;

—	24 EUR per tonă pentru Guadelupa;

(b)	o sumă forfetară uniformă care să acopere costurile de transport maritim din etapa FOB în portul din departamentul de peste mări până în etapa CIF în porturile europene ale Comunității, precum și costurile de asigurare aferente;

(c)	o sumă forfetară per 100 de kilograme de zahăr brut, exprimat ca zahăr alb depozitat de către producători la sfârșitul fiecărei luni, fixată la 0,33 EUR pe lună.

(2) Suma forfetară menționată la alineatul (1) litera (b) se bazează pe elementul navlu Caraibe-Regatul Unit, așa cum a fost stabilit de către Freight Committee of the United Terminal Sugar Market Association of London și inclus în London Daily Price pentru zahăr valabil la data la care se emite conosamentul pentru zahărul în cauză.

Suma este convertită în euro la cursul de schimb folosit pentru a determina prețul CIF și este ajustată forfetar pentru a ține seama în costurile de asigurare de diferența dintre valoarea zahărului pe piața mondială și valoarea acestuia în cadrul Comunității. Suma se înmulțește apoi cu un coeficient egal cu 1,00 împărțit la conținutul de zahăr din zahărul în cauză.

Suma ajustată este stabilită de Comisie și este notificată autorităților franceze competente.

(3) Autoritățile franceze competente pot ajusta suma prevăzută la alineatul (1) litera (b) în mod forfetar, în cazul în care costurile reale de transport suportate de către producător depășesc suma prevăzută din cauză că navele folosite au un tonaj net înregistrat mai mic de 20 000 de tone.

Ajustarea lunară și pentru fiecare zonă geografică (Antile/Reunion) este echivalentă cu o sumă care nu depășește diferența medie înregistrată pentru transportul în vrac în cele 12 luni precedente lunii în care zahărul este expediat din porturile din departamentele franceze de peste mări între costurile reale de transport pentru navele cu un tonaj net înregistrat mai mic de 20 000 de tone, stabilit pe baza conosamentelor, și elementul navlu Caraibe-Regatul Unit menționat la alineatul (1) litera (b).

Ajustarea poate fi mărită cu cel mult 25 % în cazul în care navele utilizate au un tonaj net înregistrat mai mic de 7 000 de tone din cauza condițiilor din porturi.

Autoritățile franceze competente notifică imediat Comisia cu privire la ajustările efectuate, precizând mai ales numărul de nave și sumele în cauză și înaintează documentele justificative relevante.

Articolul 3

(1) Ajutorul menționat la articolul 2 se aplică pentru greutatea acceptată la sosire, exprimată în zahăr alb, conform formulei pentru determinarea conținutului menționată la articolul 4.

În cazurile în care transportul în vrac nu permite identificarea unor loturi distincte, se aplică conținutul mediu al întregii încărcături pentru întreaga cantitate de zahăr în cauză.

(2) Ajutorul menționat la articolul 2 se plătește atunci când producătorul vizat prezintă:

(a)	orice dovadă recunoscută de către statul membru în cauză care să ateste faptul că zahărul respectiv a intrat în regiunile europene ale Comunității și

(b)	conosamentul, rezultatele analizelor și factura finală.

Analizele se efectuează în etapa de descărcare pe loturi de câte 250 de tone, asupra întregii încărcături, într-un laborator autorizat de către statul membru pe teritoriul căruia a fost introdus zahărul.

(3) Este posibil să se efectueze o plată în avans, în valoare de 90 % din suma determinată pe baza greutății, așa cum a fost stabilită în factura provizorie și exprimată în zahăr alb pe baza unui conținut forfetar de 96 %.

Cererile de plată în avans sunt depuse de către producătorii în cauză și sunt însoțite de conosament și de o factură provizorie.

(4) Fără a se aduce atingere prevederilor alineatului (2), este posibil să se efectueze o plată inițială în avans, egală cu componenta ajutorului prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a), la cererea producătorului sau a producătorilor de zahăr brut în cauză. Acest avans inițial se consideră ca fiind o plată din avansul prevăzut la alineatul (3).

Primul avans din plată se calculează pe baza greutății înregistrate în silozul din portul de încărcare de către autoritățile franceze competente sau de către persoanele care acționează în numele acestora și care este exprimată în zahăr alb pe baza unui conținut forfetar de 96 %.

La data depunerii cererilor, în conformitate cu dispozițiile primului paragraf, se constituie o garanție corespunzătoare pentru valoarea avansului solicitat. Garanția se eliberează pentru cantitățile pentru care se efectuează plata finală a ajutorului total menționat la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).

Solicitantul poate constitui garanția în lichidități sau sub forma unei garanții emise de către o instituție care îndeplinește criteriile stabilite de Franța.

Partea din garanție sau garanția care nu se eliberează este reținută pentru cantitatea de zahăr pentru care nu au fost îndeplinite obligațiile corespunzătoare.

Articolul 4

(1) În cazul zahărului menționat la articolul 1 care a fost rafinat într-o rafinărie din regiunile europene ale Comunității, ajutorul se acordă rafinăriilor respective pentru fiecare zecime de procent de conținut care depășește valoarea de 92 %, dintr-o sumă în valoare de 0,0387 % din prețul de intervenție pentru zahărul brut pentru anul de comercializare în care are loc procesul de rafinare.

(2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică până la un plafon cantitativ care urmează să fie stabilit în funcție de regiunile comunitare unde poate avea loc procesul de rafinare.

Cantitățile menționate la primul paragraf sunt stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 pe baza unui bilanț comunitar de aprovizionare cu zahăr brut și în vederea rafinării acestui zahăr în regiunile europene ale Comunității.

(3) Suma totală a ajutorului menționat la alineatul (1) se acordă în urma solicitării de către întreprinderile care au rafinat zahărul în cauză, iar cererile sunt depuse la autoritățile competente din statul membru pe teritoriul căruia a avut loc procesul de rafinare.

Articolul 5

Cererile pentru ajutorul menționat la articolul 4 trebuie însoțite de dovezi acceptate de către statul membru în cauză care să ateste că zahărul rafinat a fost obținut din zahăr brut produs în departamentele franceze de peste mări. În acest scop și la cererea părții interesate în cauză, respectivul zahăr brut devine obiectul controlului vamal sau al altui control administrativ care asigură aceleași garanții.

Pentru acordarea acestui ajutor, „rafinare” înseamnă transformarea zahărului brut, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, în zahăr alb, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din respectivul regulament.

Articolul 6

Statele membre în cauză notifică Comisia cu privire la situația din fiecare lună și în termen de două luni de la luna respectivă cu privire la cantitățile, exprimate în zahăr alb, pentru care a fost acordat ajutor în temeiul articolului 2 și, respectiv, 4, precum și cu privire la valoare ajutorului corespunzător pentru acele cantități.

Articolul 7

Regulamentul (CEE) nr. 2750/86 se abrogă.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iulie 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 178, 30.6.2001, p. 1.

(2) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(3) JO L 253, 5.9.1986, p. 8.

(4) JO L 44, 18.2.1999, p. 8.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

225

32001R1555

L 205/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1555/2001 AL COMISIEI

din 30 iulie 2001

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1859/82 privind selectarea exploatațiilor cu evidență contabilă proprie în vederea determinării veniturilor exploatațiilor agricole

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul nr. 79/65/CEE al Consiliului din 15 iunie 1965 de creare a unei rețele de informații contabile agricole privind veniturile și activitatea economică a exploatațiilor agricole în Comunitatea Economică Europeană (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1256/97 (2), în special articolul 4 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul nr. 79/65/CEE, câmpul de observație include exploatațiile agricole care au o dimensiune economică egală sau mai mare decât un prag exprimat în unități de măsură europeană (UME) în sensul anexei III la Decizia 85/377/CEE a Comisiei din 7 iunie 1985 de stabilire a unei tipologii comunitare pentru exploatațiile agricole (3), modificată ultima dată de Decizia 1999/725/CE (4).

(2)

Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1859/82 al Comisiei din 12 iulie 1982 privind selectarea exploatațiilor cu evidență contabilă proprie în vederea determinării veniturilor exploatațiilor agricole cu evidență contabilă proprie (5), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 285/2000 (6), stabilește pragurile pentru 1995 și pentru anii contabili următori.

(3)

Modificările structurale au contribuit la scăderea numărului de exploatații mici și a contribuției acestora la producția totală din agricultură, acestea nemaifiind, în consecință, incluse în câmpul de observație, care trebuie să acopere partea cea mai importantă a activității agricole (cel puțin 90 % din marja brută totală standard).

(4)	Se recomandă ca, în cazul Italiei, pragul să fie ridicat de la 2 UME la 4 UME, însă, din motive practice, această modificare poate fi pusă în aplicare numai începând cu anul contabil 2002.

(5)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului comunitar privind rețeaua de informații contabile agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1859/82 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Pentru anul contabil 2001 (o perioadă de 12 luni consecutive începând în intervalul 1 ianuarie-1 iulie 2001) și pentru anii contabili următori, pragul prevăzut în articolul 4 din Regulamentul nr. 79/65/CEE și exprimat în UME este după cum urmează:

— Belgia:

16 UME

— Țările de Jos:

16 UME

— Danemarca:

8 UME

— Germania:

8 UME

— Franța:

8 UME

— Luxemburg:

8 UME

— Austria:

8 UME

— Finlanda:

8 UME

— Suedia:

8 UME

—	Regatul Unit (cu excepția Irlandei de Nord):

16 UME

— Irlanda de Nord:

8 UME

— Irlanda:

2 UME

— Italia:

2 UME

— Grecia:

2 UME

— Spania:

2 UME

— Portugalia:

2 UME

Pentru Italia, pragul prevăzut în primul paragraf este de 4 UME pentru anul contabil 2002 (o perioadă de 12 luni consecutive începând în intervalul 1 ianuarie-1 iulie 2002) și pentru anii contabili următori.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică începând cu anul contabil 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iulie 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO 109, 23.6.1965, p. 1859/65.

(2) JO L 174, 2.7.1997, p. 7.

(3) JO L 220, 17.8.1985, p. 1.

(4) JO L 291, 13.11.1999, p. 28.

(5) JO L 205, 13.7.1982, p. 5.

(6) JO L 31, 5.2.2000, p. 79.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

227

32001R1564

L 208/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1564/2001 AL COMISIEI

din 31 iulie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2000 în ceea ce privește ambalarea în vid a anumitor tranșe de carne de vită de intervenție și de rectificare a Regulamentului (CE) nr. 1209/2001

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1512/2001 (2), în special articolul 47 alineatul (8),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 562/2000 al Comisiei din 15 martie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului în ceea ce privește regimurile de achiziție prin intervenție publică în sectorul cărnii de vită (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1082/2001 (4), stabilește, în special, norme privind ambalarea tranșelor imediat după dezosarea cărnii, precum și cerințe specifice privind dezosarea cărnii de intervenție.

(2)	Pe baza experienței acumulate, este necesară clarificarea situației cu privire la posibilitatea de ambalare în vid a anumitor tranșe individuale de carne de vită de intervenție. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 562/2000 ar trebui modificat în consecință.

(3)

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din versiunea în limba engleză a Regulamentului (CE) nr. 1209/2001 al Comisiei din 20 iunie 2001 de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 562/2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului în ceea ce privește regimurile de achiziție prin intervenție publică în sectorul cărnii de vită (5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2001 (6), conține o eroare. Prin urmare, regulamentul menționat anterior ar trebui rectificat.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și vițel,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa V la Regulamentul (CE) nr. 562/2000 se adaugă punctul 3 după cum urmează:

„3 AMBALAREA ÎN VID A ANUMITOR TRANȘE INDIVIDUALE

Statele membre pot decide să autorizeze ambalarea în vid, în locul ambalării individuale prevăzute la punctul 1, pentru tranșele înregistrate sub codurile INT 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 19.”

Articolul 2

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din versiunea în limba engleză a Regulamentului (CE) nr. 1209/2001 se citește după cum urmează:

„(b)

pot fi achiziționate prin intervenție următoarele: sferturi anterioare formate cu cinci coaste, obținute prin tranșare dreaptă de la carcasele sau semicarcasele menționate la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 562/2000; prețul sferturilor anterioare se calculează prin aplicarea coeficientului de 0,80 la prețul carcasei.”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 iulie 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

(2) JO L 201, 26.7.2001, p. 1.

(3) JO L 68, 16.3.2000, p. 22.

(4) JO L 149, 2.6.2001, p. 19.

(5) JO L 165, 21.6.2001, p. 15.

(6) JO L 197, 21.7.2001, p. 3.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

228

32001L0057

L 208/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2001/57/CE A COMISIEI

din 25 iulie 2001

de modificare a anexelor la Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale, alimente de origine animală și unele produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/48/CE (2) și, în special, articolul 10,

având în vedere Directiva 86/363/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe alimente de origine animală (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/39/CE (4) și, în special, articolul 10,

având în vedere Directiva 90/642/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 privind stabilirea conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe unele produse de origine vegetală, inclusiv fructe și legume (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/48/CE, în special articolul 7,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/49/CE a Comisiei (7) și, în special, articolul 4 alineatul (1) litera (f),

întrucât:

(1)

Substanța activă existentă, fluroxipir, a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE prin Directiva 2000/10/CE a Comisiei (8). Comisia încă nu a stabilit conținuturi maxime armonizate de reziduuri pentru această substanță activă. Armonizarea conținuturilor maxime de reziduuri este indicată atât din punct de vedere al sănătății publice, cât și din punct de vedere comercial.

(2)

Urmare a includerii substanței în anexa I, statele membre au autorizat un număr de produse fitosanitare care o conțin în conformitate cu articolul 4 din Directiva 91/414/CEE și au stabilit conținuturi maxime provizorii de reziduuri în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f). Aceste autorizații privesc utilizarea ca erbicid în livezi sau ca erbicid cu aplicare postemergență pe mere, măsline, ceapă, cereale, fânețe și pășuni. În conformitate cu cerințele directivei, aceste conținute și informațiile pe baza cărora au fost stabilite au fost notificate Comisiei. Aceste informații împreună cu datele disponibile din alte surse au fost revizuite și sunt suficiente pentru a stabili unele conținuturi maxime de reziduuri.

(3)	În conformitate cu articolul 5 din Directiva 86/363/CEE, conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru produsele de origine animală stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE trebuie să fie indicate în anexa II la Directiva 86/363/CEE.

(4)

La includerea în anexa I la Directiva 91/414/CEE, evaluarea tehnică și științifică a fluroxipirului a fost finalizată la 30 noiembrie 1999, sub forma raportului de examinare al Comisiei pentru fluroxipir. În acest raport de examinare, doza zilnică acceptabilă (DZA) pentru fluroxipir a fost stabilită la 0,8 mg/kg bw/zi. Durata expunerii pe parcursul întregii vieți a consumatorilor de produse alimentare tratate cu fluroxipir a fost estimată și evaluată în conformitate cu procedurile și practicile utilizate în Comunitatea Europeană, ținând seama de orientările publicate de către Organizația Mondială a Sănătății (9) și s-a calculat că conținuturile maxime de reziduuri stabilite în prezenta directivă nu provoacă o depășire a acestei DZA.

(5)	Nu s-au observat efecte toxice acute care să necesite stabilirea unei doze de referință acute pe parcursul evaluării și al discuției care au precedat includerea fluroxipirului în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(6)

Pentru a se asigura protecția corespunzătoare a consumatorului contra expunerii la reziduuri din sau de pe produsele pentru care nu s-a acordat nici o autorizație, este prudent să se stabilească conținuturi maxime provizorii de reziduuri la limita inferioară de detectare analitică pentru toate acele produse reglementate de Directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului. Stabilirea la nivel comunitar a acestor conținuturi maxime provizorii de reziduuri nu împiedică statele membre să stabilească conținuturi maxime provizorii de reziduuri pentru fluroxipir în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE și în conformitate cu anexa VI la aceasta.

(7)	Se consideră că patru ani este un termen suficient pe parcursul căruia se stabilesc majoritatea utilizărilor suplimentare ale fluroxipirului. După acest termen, conținuturile maxime provizorii de reziduuri ar trebui să devină definitive.

(8)

Partenerii comerciali ai Comunității au fost consultați cu privire la conținuturile stabilite în prezenta directivă prin Organizația Mondială a Comerțului, iar comentariile lor asupra acestor conținuturi au fost luate în considerare. Nu s-au definit conținuturi maxime de reziduuri în CODEX pentru fluroxipir. Posibilitatea de stabilire a unor conținuturi maxime de reziduuri pentru anumite combinații de pesticide/culturi specifice altele decât cele specificate aici se examinează de către Comisie pe baza prezentării de date acceptabile.

(9)	S-a ținut seama de avizele Comitetului științific pentru plante, în special de sfaturile și de recomandările privind protecția consumatorilor de produse alimentare tratate cu pesticide.

(10)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent ,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

La partea A din anexa II la Directiva 86/362/CEE se adaugă următoarele rânduri:

Reziduu de pesticide

Conținut maxim

în mg/kg

„Fluroxipir inclusiv esterii săi exprimați ca fluroxipir

0,1 (11) Orz, ovăz, secară, triticale și grâu

0,05 (10) (11) Alte cereale

Articolul 2

La partea B din anexa II la Directiva 86/363/CEE se adaugă următorul rând:

Reziduu de pesticide	Conținutul maxim (mg/kg)
	De carne, inclusiv grăsime, preparate din carne, organe comestibile și grăsimi animale specificate la anexa I care se încadrează în codurile NC 0201, 0202, 0203, 0204, 0205 00 00, 0206, 0207, ex 0208, 0209 00, 0210, 1601 00 și 1602	Pentru lapte și produse lactate specificate în anexa I care se încadrează la codurile NC 0401, 0402, 0405 00 și 0406	De ouă proaspete fără coajă, pentru ouă de pasăre și gălbenușuri de ou specificate la anexa I care se încadrează la codurile NC 0407 00 și 0408
„Fluroxipir	0,5 (13)ex 0206 Rinichi	0,05 (12) (13)	0,05 (12) (13)
	0,05 (12) (13) alte produse

Articolul 3

La anexa II la Directiva 90/642/CEE se adaugă coloana intitulată „Fluroxipir, inclusiv esterii săi exprimați ca fluroxipir” menționată de anexa la prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Statele membre adoptă și publică până la 28 februarie 2002 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 martie 2002.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

(2) JO L 180, 3.7.2001, p. 26.

(3) JO L 221, 7.8.1986, p. 43.

(4) JO L 148, 1.6.2001, p. 70.

(5) JO L 350, 14.12.1990, p. 71.

(6) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(7) JO L 176, 29.6.2001, p. 61.

(8) JO L 57, 2.3.2000, p. 28.

(9) Orientări pentru calcularea ingerării alimentare de reziduuri de pesticide (revizuite), pregătite de către Programul alimentar/GEMS în colaborare cu Comitetul Codex pentru reziduuri de pesticide, publicate de către Organizația Mondială a Sănătății 1997 (WHO/FSF/FOS/97.7).

(10) Indică limita inferioară a detectării analitice.

(11) Indică conținutul maxim provizoriu de reziduuri stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE: toate conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru aceste reziduuri de pesticide se consideră definitive în conformitate cu articolul 10 din directivă la patru ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.”

(12) Indică limita inferioară a detectării analitice.

(13) Indică conținutul maxim provizoriu de reziduuri stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE: toate conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru aceste reziduuri de pesticide se consideră definitive în conformitate cu articolul 10 din directivă la patru ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.”

ANEXĂ

Grupuri și exemple de produse individuale la care se aplică conținuturile maxime de reziduuri

Reziduuri de pesticide și conținuturi maxime de reziduuri

(mg/kg)

Fluroxipir, inclusiv esterii săi exprimați ca fluroxipir

1.	Fructe proaspete, uscate sau nepreparate, conservate prin congelare, fără adaos de zahăr; nuci

0,05 (1) (2)

(i)

FRUCTE CITRICE

Grepfrut

Lămâi

Lămâi verzi

Mandarine (inclusiv clementine și alți hibrizi)

Portocale

Pomelo (Grepfrut)

Altele

(ii)

NUCI (cu coajă sau fără coajă)

Migdale

Nuci de Brazilia

Semințe de anacard

Castane

Nuci de cocos

Alune

Macadamia

Pecane

Semințe de pin

Fistic

Nuci

Altele

(iii)

FRUCTE SĂMÂNȚOASE

Mere

Pere

Gutui

Altele

(iv)

FRUCTE SÂMBUROASE

Caise

Cireșe

Piersici (inclusiv nectarine și hibrizi similari)

Prune

Altele

(v)

BACE ȘI FRUCTE MICI

(a)

Struguri de masă și de vin

Struguri de masă

Struguri de vin

(b) Căpșune (altele decât cele sălbatice)

(c)

Bace (altele decât cele sălbatice)

Mure

Mure de miriște

Zmeură Logan

Zmeură

Altele

(d)

Alte fructe mici și bace (altele decât cele sălbatice)

Afine

Răchițele

Coacăze (roșii, negre și albe)

Agrișe

Altele

(e) Bace și fructe sălbatice

(vi)

DIVERSE

Avocado

Banane

Curmale

Smochine

Kiwi

Kumquat

Litchi (denumite și cireșe chinezești)

Mango

Măsline

Fructul pasiunii

Ananas

Rodii

Altele

2. Legume, proaspete sau nepreparate, congelate sau uscate

0,05 (1) (2)

(i)

LEGUME RĂDĂCINOASE ȘI CU TUBERCULI

Sfeclă

Morcovi

Țelină

Hrean

Anghinare de Ierusalim

Păstârnac

Pătrunjel rădăcină

Ridichi

Barba caprei

Cartofi dulci

Gulie furajeră

Rapiță

Ignamă (Cartofi dulci)

Altele

(ii)

BULBI

Usturoi

Ceapă

Hașmă

Ceapă de primăvară

Altele

(iii)

LEGUME-FRUCT

(a)

Solanacee

Tomate

Ardei

Pătlăgele vinete

Altele

(b)

Cucurbitacee – cu coajă comestibilă

Castraveți

Cornișon

Dovlecei

Altele

(c)

Cucurbitacee – cu coajă necomestibilă

Pepeni galbeni

Dovlecei

Pepeni verzi

Altele

(d) Porumb zaharat

(iv)

LEGUME BRASSICACEE

(a)

Brassicacee pentru floare

Broccoli

Conopidă

Altele

(b)

Brassicacee pentru căpățână

Varză de Bruxelles

Varză căpățâni

Altele

(c)

Brassicacee pentru frunze

Varză chinezească

Varză creață

Altele

(d) Gulii

(v)

LEGUME PENTRU FRUNZE ȘI VERDEȚURI PROASPETE

(a)

Salată și altele similare

Creson

Fetică

Lăptucă

Andive

Altele

(b)

Spanac și altele similare

Spanac

Frunze de sfeclă (sfeclă elvețiană)

Altele

(d) Cicoare

(e)

Verdețuri

Asmățui

Arpagic

Pătrunjel

Țelină frunze

Altele

(vi)

LEGUME LEGUMINOASE (proaspete)

Fasole (păstăi)

Fasole (boabe)

Mazăre (păstăi)

Mazăre (boabe)

Altele

(vii)

LEGUME-TULPINĂ

Sparanghel

Cardon

Țelină

Fenicul

Anghinare

Praz

Rubarbă

Altele

(viii)

CIUPERCI

(a) Ciuperci de cultură

(b) Ciuperci sălbatice

3. Legume uscate

0,05 (1) (2)

Fasole

Linte

Mazăre

Altele

4. Semințe oleaginoase

0,05 (1) (2)

Semințe de in

Arahide

Semințe de mac

Semințe de susan

Semințe de floarea-soarelui

Semințe de colză

Boabe de soia

Semințe de muștar

Semințe de bumbac

Altele

5. Cartofi

0,05 (1) (2)

Cartofi timpurii

Cartofi pentru consum

6.	Ceai (frunze și tulpini uscate, fermentate sau nu, din frunzele de Camellia sinensis)

0,1 (1) (2)

7. Hamei (uscat), inclusiv granule de hamei și praf neconcentrat

0,1 (1) (2)

(1) Indică limita inferioară de detectare analitică.

(2) Indică conținutul maxim provizoriu de reziduuri stabilit în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 91/414/CEE: toate conținuturile maxime provizorii de reziduuri pentru aceste reziduuri de pesticide se consideră definitive în conformitate cu articolul 10 din directivă la patru ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

236

32001R1578

L 209/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1578/2001 AL COMISIEI

din 1 august 2001

de stabilire a zonelor de producție sensibile și/sau a grupelor de soiuri de calitate superioară scutite de aplicarea programului de răscumpărare a cotelor pentru tutunul brut

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1336/2000 (2), în special articolul 14a,

întrucât:

(1)

Conform articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului privind sistemul de prime, cotele de producție și ajutorul specific acordat grupurilor de producători în sectorul tutunului brut (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1441/2001 (4), Comisia trebuie să stabilească, pe baza propunerilor statelor membre, care dintre zonele de producție sensibile și/sau grupele de varietăți de calitate superioară, până la cel mult 25 % din pragul de garanție al fiecărui stat membru, sunt exceptate de la aplicarea programului de răscumpărare a cotelor.

(2)	La cererea anumitor state membre, ar trebui definite grupele de soiuri de calitate ridicată în cauză.

(3)

Deoarece articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2848/98 stipulează că statul membru trebuie să-și facă publică intenția de a vinde de la 1 septembrie astfel încât alți producători să poată cumpăra cota înainte ca aceasta să fie efectiv răscumpărată, prezentul regulament trebuie aplicat de la 31 august 2001.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a tutunului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Cantitățile pentru grupele de varietăți de calitate superioară scutite de răscumpărarea cotelor pentru recolta din 2001 sunt următoarele:

În Portugalia:

Grupa I	1 251 tone
Grupa II	283 tone

În Franța:

Grupa I	1 432,606 tone
Grupa II	2 492,750 tone
Grupa III	1 004,381 tone

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 31 august 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 august 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 215, 30.7.1992, p. 70.

(2) JO L 154, 27.6.2000, p. 2.

(3) JO L 358, 31.12.1998, p. 17.

(4) JO L 193, 17.7.2001, p. 5.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

237

32001R1592

L 210/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1592/2001 AL COMISIEI

din 2 august 2001

de rectificare a Regulamentelor (CE) nr. 562/2000 și (CE) nr. 690/2001 în sectorul cărnii de vită

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 562/2000 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1082/2001 (4), stabilește normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 în ceea ce privește regimurile de achiziție în sectorul cărnii de vită. În special, articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 562/2000 stipulează anumite condiții care trebuie îndeplinite în cazul cererilor de ofertă.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 690/2001 al Comisiei din 3 aprilie 2001 privind măsurile speciale de susținere a pieței în sectorul cărnii de vită (5) prevede achiziția prin licitație a anumitor calități de carne de vită. În special, anexa II la regulamentul menționat anterior stipulează anumite condiții care trebuie îndeplinite în cazul cererilor de ofertă.

(3)	Articolul 11 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 562/2000 și anexa II la Regulamentul (CE) nr. 690/2001 conțin erori lingvistice în versiunea în limba engleză. Prin urmare, cele două regulamente în cauză ar trebui rectificate în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și mânzat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 562/2000 se rectifică după cum urmează: [nu se referă decât la versiunea în limba engleză].

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 690/2001 se rectifică după cum urmează: [nu se referă decât la versiunea în limba engleză].

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 august 2001.

Pentru Comisie

Frederik BOLKESTEIN

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 21.

(2) JO L 201, 26.7.2001, p. 1.

(3) JO L 68, 16.3.2000, p. 22.

(4) JO L 149, 2.6.2001, p. 19.

(5) JO L 95, 5.4.2001, p. 8.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

238

32001D0598

L 210/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 11 iulie 2001

de modificare a Deciziei 94/984/CE de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a certificatelor sanitar-veterinare obligatorii la importul de carne proaspătă de pasăre provenind din anumite țări terțe și de abrogare a Deciziilor 96/181/CE, 96/387/CE, 96/712/CE și 97/593/CE

[notificată cu numărul C (2001) 1841]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2001/598/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 71/118/CEE a Consiliului din 15 februarie 1971 privind problemele de sănătate care afectează schimburile cu carne proaspătă de pasăre (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special articolul 14 punctul (B) alineatul (1) litera (c),

având în vedere Directiva 91/494/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre de curte (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/89/CE (3), în special articolele 11 și 12,

întrucât:

(1)

Decizia 94/984/CE a Comisiei (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2000/352/CE (5), stabilește condițiile de sănătate animală și modelele de certificate sanitar-veterinare necesare la importul de carne proaspătă de pasăre de curte din anumite țări terțe. Au fost stabilite două modele diferite de certificate, modelul A și modelul B. Folosirea lor depinde de situația bolii Newcastle din țara în cauză.

(2)

O inspecție întreprinsă de serviciile Comisiei în Thailanda în luna decembrie a anului 1999 în scopul revizuirii situației bolii Newcastle și informațiile suplimentare primite recent din această țară arată că situația bolii Newcastle în Thailanda s-a îmbunătățit. Thailanda îndeplinește în prezent condițiile prevăzute în modelul A de certificat stabilit de Decizia 94/984/CE.

(3)	Rezultatele unei inspecții întreprinse în Tunisia în octombrie 2000 și garanțiile oferite de această țară sugerează că Tunisia îndeplinește condițiile prevăzute în modelul A de certificat stabilit de Decizia 94/984/CE, putând fi, prin urmare, inclusă ca atare în decizia în cauză.

(4)	În octombrie 2000, serviciile Comisiei au întreprins o misiune în Brazilia cu scopul de a evalua condițiile de sănătate animală din patru noi regiuni, iar rezultatele acestei inspecții par a permite continuarea regionalizării Braziliei.

(5)

Republica Cehă, Israelul și Elveția nu sunt indemne de boala Newcastle. Cu toate acestea, aceste țări aplică măsuri de control al acestei boli, măsuri cel puțin echivalente cu cele prevăzute de Directiva 92/66/CEE a Consiliului (6), modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei. Măsurile lor de control al bolii pot fi în prezent luate în considerare pentru certificare, iar Deciziile 96/181/CE (7), 96/387/CE (8) și 97/593/CE (9) privind condițiile de sănătate animală pentru importurile de carne proaspătă de pasăre de curte din aceste țări se pot abroga în consecință.

(6)	Croației i s-a permis să exporte carne proaspătă numai din anumite zone anume desemnate ale țării. O inspecție întreprinsă în septembrie/octombrie 1997 și octombrie 2000 a stabilit faptul că nu se mai impune regionalizarea.

(7)

Misiunile din Madagascar întreprinse de serviciile Comisiei în 1997 au stabilit că există deficiențe grave în structura serviciilor sanitar-veterinare și în sarcinile lor de control și certificare. În consecință, au fost suspendate prin Decizia 97/517/CE a Comisiei (10) importurile de anumite produse de origine animală din Madagascar către Comunitate. În prezent este considerată oportună eliminarea Madagascarului de pe lista țărilor terțe autorizate să exporte carne proaspătă de pasăre de curte în Comunitate până în momentul în care pot fi prezentate garanții satisfăcătoare, care să permită ridicarea suspendării.

(8)	Directiva 93/119/CE a Consiliului din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii (11) ar trebui luată în considerare la stabilirea condițiilor de import pentru carnea proaspătă de pasăre de curte din țări terțe.

(9)

Cerințele din Decizia 96/712/CE a Comisiei din 28 noiembrie 1996 de stabilire a modelelor de declarație de salubritate și de marcă de salubritate pentru importurile de carne proaspătă de pasăre provenind din țările terțe (12) ar trebui incluse în certificatul de sănătate animală din motive de transparență și pentru a facilita certificarea, iar Decizia 96/712/CE se poate abroga în consecință.

(10)

Decizia 95/411/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 de stabilire a normelor privind testarea microbiologică a salmonellei prin prelevarea de probe de carne proaspătă de pasăre destinată Finlandei și Suediei (13), astfel cum a fost modificată prin Decizia 98/227/CE (14) ar trebui luată în considerare la exportul de carne proaspătă de pasăre de curte în aceste țări.

(11)

Statele membre care au în prezent statutul de indemne de boala Newcastle nu necesită, la importul de carne de pasăre de curte, garanții privind vaccinarea împotriva bolii Newcastle în urma armonizării criteriilor de vaccinare prin Decizia 93/152/CEE a Comisiei (15) și, în plus, statutul privind boala Newcastle s-a schimbat pentru Irlanda și pentru regiunea Irlandei de Nord din Regatul Unit, impunându-se în consecință modificarea în mod corespunzător a certificatelor din Decizia 94/984/CE.

(12)	Luând în considerare modificările indicate mai sus și din motive de claritate, anexele I și II la Decizia 94/984/CE se înlocuiesc cu anexele I și II la prezenta decizie.

(13)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Textul articolului 1 din Decizia 94/984/CE devine alineatul (1), iar următorul text devine alineatul (2):

„(2) Carnea proaspătă de pasăre de curte destinată expedierii în Comunitate și care îndeplinește cerințele prezentei decizii trebuie să poarte o marcă de sănătate potrivit criteriilor prevăzute în anexa III.”

Articolul 2

(1) Anexele I și II la Decizia 94/984/CE se înlocuiesc cu anexele I și II la prezenta decizie.

(2) Anexa III la prezenta decizie se inserează ca anexa III la Decizia 94/984/CE.

Articolul 3

Deciziile 96/181/CE, 96/387/CE, 96/712/CE și 97/593/CE se abrogă.

Articolul 4

Prezenta decizie se aplică pentru carnea de pasăre de curte certificată începând cu data de 1 septembrie 2001.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 11 iulie 2001.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) Astfel cum a fost modificată și actualizată prin Directiva 92/116 a Consiliului (JO L 62, 15.3.1993, p. 1).

(2) JO L 268, 24.9.1991, p. 35.

(3) JO L 300, 23.11.1999, p. 17.

(4) JO L 378, 31.12.1994, p. 11.

(5) JO L 124, 25.5.2000, p. 64.

(6) JO L 260, 5.9.1992, p. 1.

(7) JO L 55, 6.3.1996, p. 27.

(8) JO L 155, 28.6.1996, p. 54.

(9) JO L 239, 30.8.1997, p. 51.

(10) JO L 214, 6.8.1997, p. 54.

(11) JO L 340, 31.12.1993, p. 21.

(12) JO L 326, 17.12.1996, p. 67.

(13) JO L 243, 11.10.1995, p. 14.

(14) JO L 87, 21.3.1998, p. 14.

(15) JO L 59, 11.3.1993, p. 35.

ANEXA 1

LISTA ȚĂRILOR TERȚE SAU A REGIUNILOR DIN ȚĂRILE TERȚE CĂRORA LI SE PERMITE FOLOSIREA CERTIFICATELOR PREVĂZUTE ÎN ANEXA II PENTRU IMPORTURILE DE CARNE PROASPĂTĂ DE PASĂRE DE CURTE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Notă: Literele A și B se referă la modelele stabilite în partea 2 a anexei II.

Cod ISO	Țară	Regiuni	Modelul de certificat folosit (A sau B)
AR	Argentina		A
AU	Australia		A
BG	Bulgaria		A
BR-1	Brazilia	Distrito Federal și statele Goiás, Minas Gerais, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Paraná, Rio Grande do Sul, Santa Catarina și Săo Paulo	A
CA	Canada		A
CH	Elveția		A
CL	Chile		A
CN-1	China	Municipalitatea Shanghai, cu excepția regiunii Chongming și a districtelor Weifang, Linyi și Qingdao din provincia Shangdong	B
CY	Cipru		A
CZ	Republica Cehă		A
HR	Croația		A
HU	Ungaria		A
IL	Israel		A
LI	Lituania		A
NZ	Noua Zeelandă		A
PL	Polonia		A
RO	România		A
SI	Slovenia		A
SK	Republica Slovacia		A
TH	Thailanda		A
TN	Tunisia		A
US	Statele Unite ale Americii		A

ANEXA II

ANEXA III

MARCA DE SĂNĂTATE PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ DE PASĂRE DE CURTE

Marca de sănătate prevăzut la articolul 2 din Decizia 94/984/CE trebuie să includă:

(a)

pentru carnea ambalată în folii individuale sau în ambalaje mici:

—	în parte de sus, codul ISO al țării de proveniență,

—	la mijloc, numărul autorizației veterinare a abatorului sau, acolo unde este cazul, locul de tranșare sau centrul de reambalare,

literele și cifrele trebuie să fie de 0,2 centimetri înălțime;

(b)

pentru pachete mari, o marcă ovală de cel puțin 6,5 cm lățime și 4,5 cm înălțime, conținând numele țării, codul ISO al acesteia și numărul autorizației veterinare a abatorului sau, acolo unde este cazul, locul de tranșare sau centrul de reambalare; literele trebuie să fie de cel puțin 0,8 centimetri înălțime, iar cifrele de cel puțin 1 centimetru înălțime; în plus, marca de sănătate poate include un semn care să permită identificarea medicului veterinar care a făcut inspecția sanitară a cărnii.

Materialul folosit la marcare trebuie să întrunească toate prevederile de igienă, iar informațiile trebuie prezentate într-o formă perfect lizibilă.

Prevederile de la punctele 65, 67 și 68 din capitolul XII al anexei I la Directiva 71/118/CEE se aplică mutatis mutandis în cazul procedurilor de marcare de sănătate, precum și în cazul folosirii ambalajelor mari.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247

32001R1613

L 214/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1613/2001 AL COMISIEI

din 7 august 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 896/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 404/93 al Consiliului privind regimul importurilor de banane în Comunitate

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 404/93 al Consiliului din 13 februarie 1993 privind organizarea comună a pieței în sectorul bananelor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 216/2001 (2), în special articolul 20,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 896/2001 (3) al Comisiei stabilește noile norme de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 404/93 privind gestiunea contingentelor tarifare de import prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din respectivul regulament, aplicabile de la data de 1 iulie 2001.

(2)

Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 896/2001 stabilește că dovada expedierii în cazul comercianților netradiționali se face prin prezentarea de copii ale conosamentului și manifestului vasului sau, după caz, ale documentului de transport rutier sau aerian, realizate în numele comerciantului, pentru cantitățile importate efectiv. Pentru a se asigura o aplicare uniformă a acestei dispoziții trebuie specificat faptul că dovada necesară trebuie să acopere expediția din țara de origine a bunurilor, indiferent de mijloacele de transport utilizate. Această modificare trebuie aplicată, pentru prima dată, expedițiilor legate de operațiunile de import efectuate pentru al patrulea trimestru din 2001.

(3)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a bananelor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 896/2001 se înlocuiește cu următorul text:

„Dovada expedierii se face prin prezentarea de copii ale conosamentului și manifestului vasului sau, după caz, ale documentului de transport rutier sau aerian, ce acoperă expediția din țara de origine, realizate în numele comerciantului, pentru cantitățile importate efectiv.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică pentru prima dată expedițiilor legate de operațiunile de import efectuate pentru al patrulea trimestru din 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 august 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 47, 25.2.1993, p. 1.

(2) JO L 31, 2.2.2001, p. 2.

(3) JO L 126, 8.5.2001, p. 6.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

248

32001R1614

L 214/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1614/2001 AL COMISIEI

din 7 august 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2771/1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului în ceea ce privește măsurile de intervenție pe piața untului și a smântânii

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de organizare comună a pieței în sectorul laptelui și produselor lactate (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1670/2000 (2), în special articolul 10,

întrucât:

(1)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 213/2001 (4), prevede că achiziționarea prin intervenție în cadrul unei proceduri de licitație se începe sau se suspendă, după caz, de Comisie, într-un stat membru, în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, după ce s-a observat că prețurile de pe piață din acel stat membru se situează sub sau peste 92 % din prețul de intervenție timp de două săptămâni consecutive. În temeiul articolului 8 din respectivul regulament, în fiecare joi, Comisia trebuie să înregistreze nivelul prețurilor de pe piață din fiecare stat membru, pe baza prețurilor care i se comunică de către acestea.

(2)

Deoarece aceste norme prevăd deschiderea sau suspendarea achiziționării prin intervenție în cadrul unei proceduri de licitație imediat după a doua înregistrare consecutivă a unui preț de pe piață situat sub sau în mod alternativ egal sau peste 92 % din prețul de intervenție, decizia de a face acest lucru nu implică nici o marjă discreționară și trebuie luată de Comisie cât de repede posibil, fără a se recurge la procedura de gestionare prevăzută la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

(3)	Comitetul de gestionare a laptelui și produselor lactate nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

(1) După ce a observat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din prezentul regulament, că prețul de pe piață într-un stat membru este mai mic de 92 % din prețul de intervenție, timp de două săptămâni consecutive, Comisia începe achiziționarea prin intervenție în cadrul unei proceduri de licitație în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.

(2) După ce a observat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din prezentul regulament, că prețul de pe piață într-un stat membru este egal cu sau mai mare decât 92 % din prețul de intervenție, timp de două săptămâni consecutive, Comisia suspendă achiziționarea prin intervenție în cadrul unei proceduri de licitație în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 august 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(1) JO L 160, 26.6.1999, p. 48.

(2) JO L 193, 29.7.2000, p. 10.

(3) JO L 333, 24.12.1999, p. 11.

(4) JO L 37, 7.2.2001, p. 1.

03/Volumul 38

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

249

32001R1615

L 214/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1615/2001 AL COMISIEI

din 7 august 2001

de stabilire a standardului de comercializare pentru pepeni galbeni și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1093/97

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul fructelor și legumelor (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 911/2001 al Comisiei (2), în special articolul 2 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Pepenii galbeni apar în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2200/96 printre produsele pentru care trebuie adoptate standarde. Regulamentul (CE) nr. 1093/97 al Comisiei din 16 iunie 1997 de stabilire a standardelor de comercializare aplicabile pepenilor galbeni și pepenilor verzi (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 850/2000 (4), a fost modificat și nu mai poate asigura claritatea juridică.

(2)

Din motive de claritate, este necesar ca reglementările referitoare la pepenii galbeni să fie autonome în raport cu celelalte produse din domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1093/97. Este necesar, așadar, să se reformeze reglementările menționate și să se elimine anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1093/97. În acest scop, este necesar, din motive de transparență pe piața mondială, să se țină seama de standardul pentru pepeni galbeni recomandat de Grupul de lucru pentru standardizarea produselor alimentare perisabile și îmbunătățirea calității al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE- ONU). Acest standard a fost recent modificat pentru a se face diferența între criteriile minime de maturitate aplicabile pepenilor galbeni Charentais și cele aplicabile altor tipuri de pepeni.

(3)

Aplicarea acestor standarde trebuie să aibă drept efect eliminarea de pe piață a produselor de o calitate nesatisfăcătoare, orientarea producției astfel încât să satisfacă cerințele consumatorilor și facilitarea relațiilor comerciale pe baza unei concurențe loiale, contribuind astfel la creșterea rentabilității producției.

(4)

Standardele se aplică în toate etapele de comercializare. Transportul la distanță, depozitarea pe o perioadă determinată de timp și diferitele manipulări pe care le suportă produsele pot atrage după sine anumite alterări datorate evoluției biologice a produselor sau caracterului lor mai mult sau mai puțin perisabil. Este necesar să se țină seama de aceste alterări la aplicarea standardelor în etapele de comercializare care urmează după etapa de expediere.

(5)

Articolul 3 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 prevede posibilitatea derogării de la standardele în vigoare în cazul în care fructele și legumele dintr-o anumită regiune sunt comercializate prin comerțul cu amănuntul în această regiune pentru a satisface consumul local tradițional. Comercializarea anumitor soiuri de pepeni galbeni din Spania si Portugalia se face în mod tradițional în regiunea de producție, în vrac, după ce au fost încărcate direct în mijloacele de transport sau într-un compartiment al mijloacelor de transport. Această practică comercială a făcut obiectul Regulamentelor (CE) nr. 1332/97 (5) și (CE) nr. 1438/97 (6), derogând, pentru Portugalia și Spania, de la standardul de comercializare fixat pentru pepenii galbeni. În scopul asigurării clarității și simplificării, este necesar să se integreze aceste derogări în prezentul regulament și să se abroge în consecință Regulamentele (CE) nr. 1332/97 și (CE) nr. 1438/97.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a fructelor și legumelor proaspete,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Standardul de comercializare aplicabil pepenilor galbeni din domeniul de aplicare al codului NC 0807 19 00, apare în anexă.

Standardul se aplică în toate etapele de comercializare în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

Cu toate acestea, în etapele care urmează după etapa de expediere, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele standardului, o ușoară diminuare a stării de prospețime și turgescență, și ușoare alterări datorate evoluției și caracterul lor mai mult sau mai puțin perisabil.

Articolul 2

Prin derogare de la dispozițiile prezentului regulament, următorii pepeni galbeni pot fi vânduți în vrac în regiunea de producție prin comerț cu amănuntul:

(a)	pepeni galbeni produși în Portugalia, alții decât soiurile Charentais, Ogen și Galia,

(b)	pepeni galbeni cu formă alungită produși în Spania.

Fiecare lot în cauză trebuie să conțină în documentul sau, după caz, fișa menționată la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2200/96, pe lângă celelalte indicații solicitate, următoarea indicație: „De vânzare prin comerț cu amănuntul numai în…(regiunea de producție)”.

Articolul 3

Regulamentul (CE) nr. 1093/97 se modifică după cum urmează:

1.	În titlu, cuvintele „pepeni galbeni și” se elimină.

2.	La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Standardul de comercializare aplicabil pepenilor verzi din domeniul de aplicare a codului NC 0807 11 00 apare în anexă”.

3.	Anexa 1 se elimină.

4.	La anexa II, titlul se înlocuiește cu următorul titlu: „Anexă”.

Articolul 4

Regulamentele (CE) nr. 1332/97 și (CE) nr. 1438/97 se abrogă.

Trimiterile la regulamentele abrogate sunt înțelese ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 august 2001.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei