Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

01.   Probleme generale, financiare și instituționale

Volumul 002

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

1997

L 075

44

 

 

31997D0178

 

 

 

Decizia Comisiei din 10 februarie 1997 de definire a unei metodologii pentru tranziția între Sistemul European de Conturi naționale și regionale în Comunitate (SEC 95) și Sistemul European de Conturi economice integrate (SEC, a doua ediție) (1)

3

1997

L 097

12

 

 

31997D0245

 

 

 

Decizia Comisiei din 20 martie 1997 de stabilire a modalităților de comunicare a informațiilor către Comisie de către statele membre cu privire la sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene

35

1997

L 112

56

 

 

31997D0281

 

 

 

Decizia Comisiei din 21 aprilie 1997 privind rolul Eurostat în privința elaborării statisticilor comunitare

50

1997

L 151

1

 

 

31997R1035

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe

52

1997

L 351

70

 

 

31997D0165(01)

 

 

 

Decizia Comitetului Regiunilor din 17 septembrie 1997 privind accesul publicului la documentele Comitetului Regiunilor

59

1998

L 171

33

 

 

31998D0382

 

 

 

Decizia Consiliului din 5 iunie 1998 privind datele statistice utilizate la stabilirea cheii de subscriere a capitalului Băncii Centrale Europene

61

1998

L 189

42

 

 

31998D0415

 

 

 

Decizia Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autoritățile naționale cu privire la proiectele de reglementare

63

1998

L 191

53

 

 

31998Q0430

 

 

 

Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE

65

1998

L 206

1

 

 

31998R1572

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1572/98 al Consiliului din 17 iulie 1998 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 privind instituirea Fundației Europene de Formare

83

1998

L 290

57

 

 

31998D0610

 

 

 

Decizia Comisiei din 22 octombrie 1998 de constituire a unor grupuri de experți care să asiste Comisia cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie din domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice [notificată cu numărul C(1998) 3120] (1)

87

1998

L 318

1

 

 

31998R2531

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană

91

1998

L 318

4

 

 

31998R2532

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni

94

1998

L 318

8

 

 

31998R2533

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană

98

1998

L 337

8

 

 

31998R2679

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului din 7 decembrie 1998 privind funcționarea pieței interne în legătură cu libera circulație a mărfurilor între statele membre

110

1999

C 073

1

 

 

31999Y0317(01)

 

 

 

Acord interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (1999/C 73/01)

112

1999

L 021

26

 

 

31999D0128(02)

 

 

 

Decizia Consiliului guvernatorilor din 5 iunie 1998 privind majorarea capitalului Băncii și definiția unității de cont

115

1999

L 022

69

 

 

31999D0070

 

 

 

Decizia Consiliului din 25 ianuarie 1999 privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale

117

1999

L 044

33

 

 

31999D0132

 

 

 

Decizia Consiliului din 21 decembrie 1998 privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei în scopul stabilirii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de instituire a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, a unei cooperări strânse între Observator și Consiliul Europei

119

1999

L 044

34

 

 

21999A0218(01)

 

 

 

Acord între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei în vederea instituirii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, a unei cooperări strânse între observator și Consiliul Europei

120

1999

L 080

22

 

 

31999D0218

 

 

 

Decizia Comisiei din 25 februarie 1999 privind procedurile prin care funcționarilor și angajaților Comisiei Europene li se permite accesul la informațiile clasificate deținute de Comisie [notificată cu numărul C(1999) 423]

123

1999

L 126

1

 

 

31999R1026

 

 

 

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1026/1999 al Consiliului din 10 mai 1999 de stabilire a atribuțiilor și obligațiilor agenților autorizați de Comisie să efectueze controale și inspecții ale resurselor proprii ale Comunităților

126

1999

L 136

1

 

 

31999R1073

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)

129

1999

L 136

8

 

 

31999R1074

 

 

 

Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)

136

1999

L 136

15

 

 

31999Q0531

 

 

 

Acord interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)

143

1999

L 136

20

 

 

31999D0352

 

 

 

Decizia Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Lupta Antifraudă (OLAF) [notificată cu numărul SEC(1999) 802]

148

1999

L 139

1

 

 

31999R1149

 

 

 

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/1999 al Consiliului din 25 mai 1999 de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2728/94 de constituire a Fondului de garantare pentru acțiuni externe

151

1999

L 149

36

 

 

31999D0394

 

 

 

Decizia Consiliului din 25 mai 1999 privind condițiile și modalitățile de efectuare a investigațiilor interne privind prevenirea fraudei, corupției și a oricăror activități ilegale care prejudiciază interesele Comunităților

153

1999

L 149

57

 

 

31999D0396

 

 

 

Decizia Comisiei din 2 iunie 1999 privind condițiile și metodele de efectuare a investigațiilor interne pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricăror activități ilegale care afectează interesele Comunităților [notificată cu numărul SEC(1999) 802]

156

1999

L 184

23

 

 

31999D0468

 

 

 

Decizia Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei

159

1999

L 187

70

 

 

31999D0478

 

 

 

Decizia Comisiei din 14 iulie 1999 de reînnoire a Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură [notificată cu numărul C(1999) 2042]

163

1999

L 194

65

 

 

31999D0506

 

 

 

Decizia Comisiei din 26 iulie 1999 de modificare a Deciziei 98/610/CE, Euratom de constituire a unor grupuri de experți care să asiste Comisia cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie din domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice [notificată cu numărul C(1999) 2359] (1)

167

2000

L 009

24

 

 

32000D0024

 

 

 

Decizia Consiliului din 22 decembrie 1999 privind acordarea garanției comunitare Băncii Europene de Investiții împotriva pierderilor în cadrul unor împrumuturi pentru proiecte din afara Comunității (Europa Centrală și de Est, țări mediteraneene, America Latină și Asia și Republica Africa de Sud)

168

2000

L 085

12

 

 

32000D0265

 

 

 

Decizia Consiliului din 27 martie 2000 de adoptare a regulamentului financiar privind aspectele bugetare ale gestionării de către secretarul general adjunct al Consiliului a contractelor încheiate de acesta, în numele anumitor state membre, cu privire la instalarea și funcționarea Sisnet, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen

171

2000

L 115

1

 

 

32000R1009

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1009/2000 al Consiliului din 8 mai 2000 privind majorările capitalului Băncii Centrale Europene

180

2000

L 115

2

 

 

32000R1010

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1010/2000 al Consiliului din 8 mai 2000 privind solicitări suplimentare de active de rezervă de schimb ale Băncii Centrale Europene

181

2000

L 127

1

 

 

32000D0354

 

 

 

Decizia Consiliului din 22 mai 2000 de constituire a Comitetului pentru aspectele civile ale gestionării crizelor

183

2000

L 130

1

 

 

32000R1150

 

 

 

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților

184

2000

L 183

12

 

 

32000D0459

 

 

 

Decizia Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor din 20 iulie 2000 privind organizarea și funcționarea Oficiului pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene

196

2000

L 244

27

 

 

32000R2040

 

 

 

Regulamentul (CE) nr. 2040/2000 al Consiliului din 26 septembrie 2000 privind disciplina bugetară

200

2000

L 253

42

 

 

32000D0597

 

 

 

Decizia Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene

206

2000

L 256

19

 

 

32000Q1010(01)

 

 

 

Acord între Parlamentul European și Comisie privind normele de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei

211

2000

L 278

24

 

 

32000D0664

 

 

 

Decizia Consiliului din 23 octombrie 2000 de modificare a Deciziei 2000/265/CE de adoptare a regulamentului financiar privind aspectele bugetare ale gestionării de către secretarul general adjunct al Consiliului a contractelor încheiate de acesta, în numele anumitor state membre, cu privire la instalarea și funcționarea Sisnet, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen

213

2000

L 285

24

 

 

32000D0690

 

 

 

Decizia Comisiei din 8 noiembrie 2000 de constituire a Grupului pentru politica privind întreprinderile [notificată cu numărul C(2000) 3089]

214

2000

L 308

26

 

 

32000Q3614

 

 

 

Regulament de procedură al Comisiei [C(2000) 3614]

216

 


 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.


01/Volumul 002

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31997D0178


L 075/44

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 10 februarie 1997

de definire a unei metodologii pentru tranziția între Sistemul European de Conturi naționale și regionale în Comunitate (SEC 95) și Sistemul European de Conturi economice integrate (SEC, a doua ediție)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(97/178/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

având în vedere articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul European de Conturi naționale și regionale în Comunitate (1) și articolul 6 din Directiva 89/130/CEE, Euratom a Consiliului din 13 februarie 1989 privind armonizarea calculării produsului național brut la prețurile pieței (2),

întrucât Comisia prevede ridicarea rezervelor cu privire la produsul național brut (PNB) ale statelor membre înainte de 31 decembrie 1998;

întrucât există diferențe între datele obținute prin aplicarea SEC 95 și cele obținute prin aplicarea SEC, a doua ediție;

întrucât, pentru aplicarea articolului 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2223/96 privind SEC 95 este necesar să se identifice până în luna decembrie 1996 diferențele de definiții între SEC 95 și SEC, a doua ediție și să se evalueze impactul acestora, în vederea obținerii de date pentru produsul intern brut (PIB) și PNB în conformitate cu SEC, a doua ediție, pe baza datelor PIB și PNB în conformitate cu SEC 95;

întrucât, dacă după adoptarea prezentei decizii se constată și alte diferențe între SEC, a doua ediție, și SEC 95, care au un impact privind PIB sau PNB, Comisia va lua măsuri, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2223/96, de modificare a anexei la prezenta decizie;

întrucât articolul 19 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților (3) prevede obligația Comisiei, împreună cu statul membru interesat, de a verifica în fiecare an cifrele agregate care îi sunt comunicate pentru nevoile de resurse proprii, în special în cazurile notificate de Comitetul PNB;

întrucât este necesar ca măsurile prevăzute în prezenta decizie să se pună în aplicare ținând seama de principiul eficienței costurilor, asigurându-se în același timp o calitate bună a estimărilor de PIB și PNB;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului constituit în temeiul articolului 6 din Directiva 89/130/CEE, Euratom,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Diferențele de definiții între SEC, a doua ediție, și SEC 95, care au fost constatate și care au făcut obiectul unui acord în cadrul Comitetului PNB înainte de 31 decembrie 1996 și care exercită un impact asupra PIB și PNB, sunt prezentate în anexă. Statele membre trebuie să evalueze și să cuantifice impactul fiecărei diferențe, prin aplicarea principiului stabilit la articolul 2. Acestea trebuie să furnizeze Comisiei informațiile și explicațiile necesare cu privire la fiecare dintre aceste diferențe în conformitate cu articolul 5 din Directiva 89/130/CEE, Euratom.

Articolul 2

Datele PNB bazate pe SEC, a doua ediție, și furnizate conform Directivei 89/130/CEE, Euratom, și datele PIB comunicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului referitor la procedura deficitului excesiv anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene (4) sunt derivate din datele obținute pe baza SEC 95 și transmise de statele membre în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2223/96 prin ajustarea acestor din urmă date astfel încât să se țină seama de impactul diferențelor de definiții între SEC, a doua ediție, și SEC 95 menționate la articolul 1.

Acest principiu poate fi rezumat în următoarele ecuații:

(a)

date PIB potrivit SEC, a doua ediție

= date PIB potrivit SEC 95

- suma valorilor cuantificate a diferențelor de definiții între SEC 95 și SEC, a doua ediție, menționate la articolul 1;

(b)

date PNB potrivit SEC, a doua ediție

= date PNB potrivit SEC 95

- suma valorilor cuantificate a diferențelor de definiții între SEC 95 și SEC, a doua ediție, menționate la articolul 1.

Articolul 3

(1)   Dispozițiile prevăzute la articolele 1 și 2 din prezenta decizie se aplică:

(a)

datelor PNB pentru anul 1998 și următorii ani, care sunt furnizate conform Directivei 89/130/CE, Euratom, în timp ce Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (5) rămâne în vigoare;

(b)

datelor PIB pentru anul 1998 care sunt furnizate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 3605/93.

Aceste dispoziții se pot aplica, de asemenea:

(c)

datelor PNB și PIB pentru anii 1995-1997, pe care statele membre le pot furniza pe baza SEC 95 în cadrul directivei și regulamentului menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).

(2)   În cazul în care se furnizează datele prevăzute la alineatul (1) litera (c), statele membre trebuie să comunice, la cererea Comisiei, valorile rezultând din diferențele de definiții între SEC, a doua ediție, și SEC 95.

Articolul 4

În cazul în care Decizia 94/728/CE, Euratom va rămâne în vigoare după 31 decembrie 1999, Comisia va examina prezenta decizie și va lua, dacă este necesar, măsurile corespunzătoare.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 februarie 1997.

Pentru Comisie

Yves-Thibault DE SILGUY

Membru al Comisiei


(1)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1.

(2)  JO L 49, 21.2.1989, p. 26.

(3)  JO L 155, 7.6.1989, p. 1.

(4)  JO L 332, 31.12.1993, p. 7.

(5)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9.


ANEXĂ

MODIFICĂRI INTRODUSE PRIN SEC 95 ÎN RAPORT CU SEC 79, CARE AFECTEAZĂ ESTIMĂRILE PIB SAU PNB

Listă de modificări

În această anexă sunt prezentate următoarele modificări metodologice care au un impact cu privire la PIB sau PNB:

1.

Criteriul reședinței

2.

Servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI)

3.

Asigurări

4.

Beneficii din investiții directe

5.

Venituri din dobânzi

6.

Creștere naturală a plantelor cultivate

7.

Programe de calculator și baze mari de date

8.

Echipamente și vehicule militare, cu excepția armelor

9.

Lucrări în desfășurare cu privire la servicii

10.

Cheltuieli cu explorări de zăcăminte minerale

11.

Consum de capital fix pentru drumuri, poduri etc.

12.

Permise și redevențe

13.

Evaluarea producției pentru utilizare finală proprie și a producției din activități benevole

14.

Prag valoric pentru bunuri de capital

15.

Criterii comerciale/necomerciale

16.

Subvenții

17.

Opere literare, artistice și recreative originale

18.

Servicii asociate cu autorizația de utilizare de opere literare, artistice și recreative originale

19.

Garaje

20.

Taxe de înmatriculare a vehiculelor, plătite de gospodării

21.

Salarii și plăți în natură

22.

Licențe pentru utilizarea de active incorporale neproduse

23.

Taxe de timbru

Terminologie

Se impune o remarcă preliminară în materie de terminologie. Se observă că o serie de concepte din SEC 79 enumerate în chestionarul PNB nu mai apar în SEC 95. Se pot cita ca exemple: producția la prețurile pieței (P10), valoarea adăugată brută la prețurile pieței (N1p) și consumul final pe teritoriul economic (P3B). Cu toate acestea, faptul că anumite concepte din SEC 79 au fost înlocuite cu altele mai pertinente în SEC 95 evident nu înseamnă că vechile concepte nu mai pot fi luate în calcul în contextul SEC 95. Cifrele agregate SEC 79 pot fi, desigur, calculate pe baza conturilor naționale detaliate stabilite potrivit SEC 95, cu condiția ca fiecare dintre schimbările metodologice să fie considerată separat. Deși valoarea adăugată brută la prețurile pieței nu este un concept de sine stătător în SEC 95, este evident util să se ia în considerare și să se calculeze valoarea adăugată brută la prețurile pieței, având în vedere că toate componentele care alcătuiesc această valoare agregată se estimează în conformitate cu reglementările SEC 95.

Tabel recapitulativ

Impactul fiecărei modificări metodologice de mai sus este rezumat în tabelul 1.

Tabelul 1 prezintă efectul trecerii de la SEC 79 la SEC 95. Coloanele din tabel corespund modificărilor metodologice și sunt identificate prin numărul atribuit lor în lista de modificări de mai sus. În acest tabel, semnul „+” indică un impact pozitiv cu privire la articolul în chestiune, „-” indică un impact negativ, iar „x” – faptul că s-ar putea înregistra un impact, dar efectul său nu poate fi stabilit a priori.

Cerințe de raportare

Prezentul document privește modul de punere în aplicare a diferențelor de definiții, uneori de natură foarte complexă, între SEC 79 și SEC 95 și, prin urmare, analizele prezentate sunt foarte detaliate. Acest nivel de detaliere nu trebuie considerat drept o cerință în materie de raportare.

Tabel 1

Trecerea de la SEC 79 la SEC 95

CHESTIONAR PNB (SEC 79)

Schimbarea numărului conceptual

Cod SEC

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

ABORDARE PRODUCȚIE

1   Producție de bunuri și servicii (la prețurile producătorului, exclusiv TVA facturată)

P10

x

 

+

 

 

x

x

x

x

 

+

 

+

 

x

-

+

+

+

+

+

+

+

2   Consum intermediar (la prețurile cumpărătorului, exclusiv TVA deductibilă)

P20

x

x

+

 

 

 

-

-

 

-

 

+

 

+

 

-

+

+

+

 

-

+

+

3   Valoarea adăugată brută la prețurile pieței (exclusiv TVA)

N1p

x

x

x

 

 

x

+

+

x

+

+

-

+

-

x

-

x

x

+

+

+

x

+

4   TVA pe produse

R21

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5   Taxe legate de importuri (exclusiv TVA)

R29

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

 

 

 

6   Subvenții de import

R39

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ABORDARE CHELTUIELI

7   Consum național final al gospodăriilor

P3Ap

x

+

+

 

 

 

 

 

 

 

 

+

+

 

x

-

-

 

+

+

+

 

+

8   Consum final al gospodăriilor rezidente din restul lumii

P32

x

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

9   Consum final al gospodăriilor nerezidente pe teritoriul economic

P33

x

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

10   Consum final al gospodăriilor pe teritoriul economic

P3Bp

x

+

+

 

 

 

 

 

 

 

 

+

+

 

x

-

-

 

+

+

+

 

+

11   Consum colectiv al instituțiilor private nonprofit

P3Bp

 

+

+

 

 

 

x

 

 

 

 

-

-

x

x

 

-

x

 

 

 

x

+

12   Consum colectiv al administrațiilor publice

P3Bp

 

+

+

 

 

 

x

x

 

 

+

-

-

x

x

 

-

x

 

 

 

x

 

13   Consum final pe teritoriul economic

P3B

 

+

+

 

 

 

x

x

 

 

+

-

x

x

x

-

-

x

+

+

+

x

-

14   Formare brută de capital fix

P41

 

 

 

 

 

 

+

+

 

+

 

 

+

-

 

 

+

 

 

 

 

 

+

15   Modificări ale stocurilor

P42

x

 

 

 

 

x

 

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

16   Exporturi de bunuri și servicii

P50

x

+

+

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

+

x

 

 

+

 

17   Importuri de bunuri și servicii

P60

x

+

+

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

+

x

 

 

+

 

18   Soldul exporturilor și importurilor

P50-P60

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

x

 

ABORDARE VENITURI

19   Remunerația angajaților plătită de unități rezidente

R10

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

 

 

20   Excedent brut de exploatare în economie

N2

x

x

x

 

 

x

+

+

x

+

+

 

+

-

x

-

x

x

+

 

 

x

 

21   Taxe legate de producție și importuri

R20

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-

 

 

 

 

 

 

 

+

 

 

+

22   Subvenții de producție și import

R30

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

23   PRODUSUL INTERN BRUT LA PREȚURILE PIEȚEI

N1

x

x

x

 

 

x

+

+

x

+

+

-

+

+

x

-

x

x

+

+

+

x

+

24   Remunerația angajaților primită din restul lumii

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

 

 

25   Remunerația angajaților plătită către restul lumii

 

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

+

 

 

26   Venituri din proprietăți și antreprenoriale primite din restul lumii

 

x

x

+

+

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-

-

x

 

 

 

 

27   Venituri din proprietăți și antreprenoriale plătite spre restul lumii

 

x

x

+

+

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-

-

x

 

 

 

 

28   PRODUSUL NAȚIONAL BRUT LA PREȚURILE PIEȚEI

 

x

+

x

x

x

x

+

+

x

+

+

-

+

-

x

-

x

x

+

+

x

x

+

(+) Impact cu semn pozitiv (mai mare sau egal cu 0)

(-) Impact cu semn negativ (mai mic sau egal cu 0)

(x) Impactul se poate produce, semnul necunoscut a priori

(?) Impact cu relevanță improbabilă în ce privește a patra resursă

1.   Criteriul de reședință

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Studenți

207, 210c

2.10

Instalare de echipamente

207

2.09 nota de subsol 1

Construcții în restul lumii

207

2.09 nota de subsol 1, 2.15a

Descrierea modificării

SEC 95 oferă criterii explicite de reședință pentru studenți, instalarea de echipamente și activități de construcție în restul lumii (ROW). În fiecare caz, criteriile sunt diferite de cele din cadrul SEC 79.

SEC 95 specifică faptul că studenții sunt întotdeauna considerați rezidenți ai țării lor de origine, indiferent de durata șederii lor în străinătate. SEC 79 oferă criterii de reședință la fel de explicite, dar diferite (regula unui an). Există deci o modificare clară a regulilor între SEC 79 și SEC 95.

Pentru instalarea de echipamente și activități de construcție care constituie formare brută de capital fix în restul lumii, SEC 95 oferă și directive specifice și explicite în materie de reședință. În cazul instalării de echipamente, producția este înregistrată în țara de origine, nu în țara unde se face instalarea. În cazul activităților de construcție în restul lumii care constituie formare brută de capital fix, producția este înregistrată pe teritoriul unde se realizează construcția.

SEC 79 nu oferă orientare specifică cu privire la aceste două cazuri din urmă. Astfel, criteriul de reședință care urmează să fie aplicat pentru aceste activități în cadrul SEC 79 este criteriul general prevăzut la alineatul (207) (adică se invocă regula unui an pentru a se decide reședința). Prin urmare criteriul SEC 79 și SEC 95 care trebuie aplicat în fiecare dintre cele două cazuri este diferit. Conform SEC 95, serviciile de instalare nu mai sunt considerate drept producție a teritoriului pe care are loc instalarea, chiar dacă durata acestei activități depășește un an. De asemenea, conform SEC 95, activitățile de construcție care constituie formare brută de capital fix sunt considerate drept producție a teritoriului pe care se realizează construcția, chiar dacă durata acestei activități este mai mică de un an. De remarcat, că în pofida acestor modificări, impactul practic asupra PNB va fi probabil mic sau chiar zero în cazul multor proiecte individuale (vezi explicația de mai jos cu privire la repatrierea beneficiilor obținute de unități rezidente teoretice).

Consecințele modificării

Noul tratament rezervat studenților care își fac studiile în străinătate are relevanță numai în ce privește trecerea de la PIB la PNB. Veniturile primare primite sau plătite de acești studenți sunt contabilizate ca venituri primare primite/plătite de țara gazdă conform SEC 79, care devine însă țara de origine conform SEC 95. În practică, însă, sumele respective sunt probabil nesemnificative.

Prin urmare, atenția trebuie să se concentreze numai cu privire la celelalte două articole.

În abordarea producției, orice instalare de echipamente în străinătate care îndeplinește regula unui an, conform SEC 79, se contabilizează ca producție din restul lumii în SEC 79, dar ca producție internă în SEC 95. În schimb, activitățile de construcție din restul lumii, care constituie formare brută de capital fix, efectuate de producători rezidenți, care nu satisfac regula unui an din SEC 79, sunt înregistrate ca producție a economiei interne în temeiul SEC 79, dar ca producție din restul lumii în noile reglementările SEC 95. În tabelul 1 sunt evidențiate consecințele acestui nou tratament cu privire la producție, consum intermediar și valoare adăugată brută.

Având în vedere faptul că operațiile respective privesc atât instalarea de echipamente cât și activitățile de construcție efectuate de unități instituționale rezidente din străinătate și de unități instituționale nerezidente de pe teritoriul intern, semnul impactului net nu poate fi determinat a priori.

În abordarea cheltuielilor, noul tratament al studenților are implicații în ce privește consumul gospodăriilor; aceste schimbări sunt contracarate de schimbările în ce privește importurile sau exporturile. Noul tratament rezervat serviciilor de instalare și activităților de construcție în restul lumii are implicații pentru exporturile și importurile de servicii. Din nou, semnul impactului net depinde de situația fiecărei țări.

În abordarea veniturilor, există probabilitatea ca noul tratament privind serviciile de instalare și construcțiile în străinătate să aibă un impact semnificativ în ce privește remunerația angajaților, ca și cu privire la excedentul de exploatare. Deoarece operațiile respective sunt direcționate atât spre, cât și dinspre restul lumii, semnul impactului net depinde de situația specifică.

În sfârșit, în ce privește trecerea de la PIB la PNB, efectele noului tratament rezervat serviciilor de instalare și activităților de construcție în străinătate cu privire la remunerația angajaților și veniturilor din proprietăți constituie reflectarea celor menționate în cadrul abordării veniturilor.

Trebuie să se precizeze că decizia de a crea sau de a nu crea o unitate rezidentă teoretică pentru activități de construcție în restul lumii efectuate de unități de producție rezidente nu are nici un efect asupra nivelului venitului național brut (VNB) în temeiul normelor SEC 95, cu excepția unei posibile compensări de capital fix ce decurge din utilizarea de mașini și echipamente pe șantierul de construcții din străinătate, dar acest lucru nu se întâmplă neapărat când se aplică normele SEC 79. Această situație se datorează tratamentului diferit acordat în cele două sisteme beneficiilor reinvestite din investițiile directe străine. Întrucât, însă, orice beneficii reinvestite de către companii care nu au un interes economic pe teritoriul economic al țării unde se află șantierul de construcție trebuie, prin definiție, să fie repatriate în termen de un an, problema beneficiilor reinvestite se rezumă la o alegere: dacă să se înregistreze excedentul (net) de exploatare generat de activitatea de construcție în străinătate în anul t-1 sau în anul t.

În ce privește consumul de capital fix, care constituie o componentă a excedentului brut de exploatare, aceasta este înregistrată în țara unde se consideră că își are reședința producătorul și influențează deci, PIB/PNB al acelei țări. În practică, este puțin probabil ca un consum de capital fix să poată fi calculat pentru proiecte individuale de construcție, astfel încât întregul consum de capital fix va fi înregistrat în țara proprietarului mașinilor și echipamentelor.

Deci, întrebarea este dacă crearea sau nu a unei unități de reședință teoretice cu privire la activitățile de construcție în restul lumii este susceptibilă sau nu de a exercita un efect practic asupra calculării PNB.

În cel mai rău caz, problema va afecta numai momentul înregistrării, adică distribuirea unui PNB determinat între doi ani consecutivi, desigur cu condiția ca toate operațiile să fie corect înregistrate în conturi.

Exemplu numeric

Să presupunem că un proiect de construcție din țara B este efectuat de o întreprindere din țara A, a cărui realizare durează mai puțin de un an, are o valoare de 1 000 și necesită un consum intermediar de 200 și o remunerație a angajaților în valoare de 400. Numai muncitori rezidenți în țara A lucrează pe șantierul de construcții și toate materialele sunt achiziționate din țara B. Conform reglementărilor SEC 95, șantierul de construcții este considerat ca unitate rezidentă fictivă a țării B, în timp ce reglementările SEC 79 nu prevăd crearea unei astfel de unități teoretice. Întregul excedent de exploatare este repatriat de întreprinderea din țara A în cursul perioadei contabile respective.

Următoarele tabele arată efectele acestui proiect asupra conturilor țării A. Cele din țara B sunt simetrice în raport cu cele din țara A. Observați că neutralitatea la nivelul PNB depinde de excedentul de exploatare care este repatriat în cadrul aceleiași perioade contabile.

Prelucrarea contabilă în Conturile Simplificate ale Națiunii: modificări în raport cu o înregistrare făcută conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

-1 000

P20

- 200

P60

- 200

P50

-1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

- 200

P10

-1 000

R10

- 400

N1

- 800

 

 

N2

- 400

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

R10 (rezident)

- 400

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

R10 (nerezident)

+ 400

N1

- 800

 

 

N2

- 400

 

 

N3

+0

R40

+ 400


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N4

+0

N3

+0

N5

+0

N4

+0

 

N5

+0

2.   Servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI)

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

SIFMI

325 (c)

anexa I

Descrierea modificării

SEC 95 nu tranșează chestiunea dacă SIFMI să fie alocate utilizatorilor sau nu. O decizie în acest sens va fi adoptată de Consiliu înainte de sfârșitul anului 1997. În SEC 79, o unitate specială este considerată prin convenție că aceasta consumă totalitatea SIFMI. Atât SEC 79 cât și SEC 95 abordează în mod explicit problema SIFMI. O modificare clară de tratament contabil s-ar produce prin alocarea SIFMI (dacă această decizie este confirmată), producându-se un impact asupra PNB.

Consecințele modificării

În cazul în care se hotărăște să nu se aloce SIFMI utilizatorilor în cadrul SEC 95, nu se va produce nici o modificare care să afecteze chestionarul PNB. În cazul în care, dimpotrivă, hotărârea este de a se aloca SIFMI utilizatorilor, vor exista repercusiuni serioase asupra tuturor conturilor din sistem.

În abordarea producției, consumul intermediar se va reduce cu valoarea SIFMI produse pe plan intern, care nu vor fi alocate utilizărilor finale, și vor spori cu valoarea SIFMI importate care fac parte din consumul intermediar. Fiind vorba de două efecte opuse, semnul impactului asupra consumului intermediar și a valorii adăugate brute nu poate fi determinat a priori. În cazuri extreme, efectul importurilor ar putea prevala. În practică, însă, efectul generat de importuri este probabil neglijabil în raport cu cel cauzat de producția internă, conducând la o scădere a consumului intermediar și la o sporire a valorii adăugate brute.

În abordarea cheltuielilor, toate articolele referitoare la consumul final vor fi supuse unui impact pozitiv. În ce privește consumul colectiv, creșterea are la bază sporirea consumului intermediar al producătorilor necomerciali ai administrațiilor publice și ai instituțiilor private nonprofit care deservesc populația (gospodăriile), ceea ce conduce la o sporire a producției evaluate drept suma costurilor și în continuare a consumului colectiv. De asemenea, vor fi afectate importurile și exporturile de bunuri și servicii și soldul lor, întrucât dobânzile la împrumuturi și depozite internaționale comportă un element de servicii de intermediere financiară măsurate indirect. Atât exporturile cât și importurile vor crește, dar efectul asupra soldului acestora nu este cunoscut a priori. Din acest motiv, efectul asupra PIB nu poate fi determinat a priori, dar într-un context european este practic sigur că acesta va fi pozitiv.

În abordarea veniturilor, singurul articol afectat este excedentul brut de exploatare. La fel, din cauza importului de SIFMI, semnul impactului net nu poate fi determinat a priori, dar va fi pozitiv, cu excepția unor cazuri extreme puțin probabil a se înregistra în cadrul Uniunii Europene.

În ce privește trecerea de la PIB la PNB, veniturile din proprietăți primite din restul lumii se reduc cu valoarea corespunzătoare împrumuturilor acordate nerezidenților, care acum sunt tratate drept exporturi de servicii (SIFMI). La fel, veniturile din proprietăți vărsate spre restul lumii cresc cu valoarea depozitelor deținute de nerezidenți care acum sunt tratate drept exporturi de servicii. Un raționament analog se aplică importurilor de SIFMI. În mod logic, este evident că fluxurile de plăți din și spre restul lumii rămân neschimbate. Deoarece se înregistrează efecte opuse în legătură cu împrumuturile și depozitele, semnul impactului net asupra veniturilor din proprietăți vărsate spre/primite din restul lumii nu poate fi determinat a priori. Este important, însă, să se observe că impactul alocării de SIFMI asupra soldului veniturilor din proprietăți primite din restul lumii și vărsate spre restul lumii compensează exact pe cel al soldului importurilor și exporturilor.

Pe ansamblu, impactul asupra PIB nu poate fi determinat a priori, dar va fi aproape întotdeauna pozitiv în practică. Impactul asupra PNB va fi, dimpotrivă, în mod necondiționat pozitiv, deoarece efectul asupra PIB decurgând din soldul exporturilor și importurilor de SIFMI este compensat de efectul asupra soldului veniturilor din proprietăți vărsate spre sau primite din restul lumii.

Exemplu numeric

Să presupunem că avem o producție de SIFMI egală cu 1 000, din care 500 pentru consumul intermediar al producătorilor comerciali, 50 pentru consumul intermediar al producătorilor necomerciali și 550 pentru consumul final al gospodăriilor. Exporturile valorează 400 și importurile 500. Coerența fluxurilor brute de exporturi și importuri de SIFMI și de venituri din proprietăți, așa cum se presupune în acest exemplu, poate părea nerealistă, dar cel puțin fluxurile nete ar trebui să fie coerente.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 050

P20

+ 550

P60

+ 500

P3B

+ 600

 

 

P50

+ 400


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 550

P10

+1 050

N2

+ 500

N1

+ 500

R40

- 500

N2

+ 500

N1

+ 500

 

 

 

 

 

 

N3

+ 600

R40

- 400


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 600

N3

+ 600

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

3.   Asigurări

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Asigurări

315 (k)

3.63, anexa III

Descrierea modificării

SEC 95 definește producția serviciilor de asigurări după cum urmează:

 

prime efective încasate, plus suplimente de prime, mai puțin despăgubirile datorate, mai puțin creșterile (plus diminuările) de provizii tehnice pentru riscuri în curs și provizioane tehnice pentru asigurări cu participarea la beneficii.

SEC 95 nu face nici o mențiune cu privire la „plăți suplimentare sub formă de beneficii distribuite”. Acestea ar trebui considerate drept indemnizație, dacă nu sunt restituite asiguratului sub formă de suplimente de prime și contribuții care se adaugă primelor efective și contribuțiilor datorate.

Toate câștigurile și pierderile nominale rezultate din deținerea proprietății sunt excluse din calculul variației rezervelor tehnice de asigurare. „… ele nu trebuie tratate drept venituri din plasamentul rezervelor tehnice de asigurare și nu trebuie considerate drept variații ale rezervelor statistice și ale rezervelor pentru participarea asiguraților la beneficii”. Același lucru este valabil și pentru câștigurile nedistribuite din deținerea proprietății.

Alineatul 4.68 reglementează distribuirea totalității veniturilor proprietății într-o parte ce provine din plasarea rezervelor tehnice de asigurare și o parte ce provine din plasarea fondurilor proprii, în cazul în care nu sunt disponibile informații detaliate privind fondurile care au generat venituri din proprietăți. Atunci când este posibil să se facă distincția între sursele de plasament, nu este necesar să se facă o estimare a veniturilor din proprietăți rezultate din plasamentul fondurilor proprii. În acest caz, această distribuire nu mai este necesară.

SEC 79 definește aceeași producție, folosind o terminologie oarecum diferită, după cum urmează:

 

valoarea cu care primele brute câștigate depășește suma următoarelor elemente: indemnizațiile datorate, plus plățile suplimentare efectuate asiguratului sub formă de beneficii distribuite, plus variația rezervelor statistice pentru riscuri în curs și variația rezervelor pentru participarea asiguraților la beneficii, mai puțin dobânzile imputate revenind deținătorilor polițelor de asigurare, mai puțin câștigurile de capital realizate care sunt de fapt distribuite.

Dobânzile imputate corespund veniturilor imputate creditate deținătorilor polițelor de asigurare așa cum sunt înregistrate în conturile societăților de asigurare.

În scopul asigurării unei înregistrări coerente, dobânzile imputate și câștigurile de capital (sau din deținerea proprietății) realizate trebuie incluse numai dacă generează o variație a rezervelor de asigurare statistice pentru riscuri importante și a rezervelor pentru participarea asiguraților la beneficiile care apar în conturile societăților de asigurare. Câștigurile nerealizate obținute din deținerea proprietății trebuie excluse din evaluarea producției serviciilor de asigurare.

SEC 79 impune includerea dobânzilor imputate care revin deținătorilor polițelor de asigurare (adică acea parte din totalul dobânzilor capitalizate care este destinată deținătorilor polițelor de asigurare), în timp ce SEC 95 impune includerea valorii totale a suplimentelor de prime (adică ansamblul veniturilor din proprietăți). Astfel, producția serviciilor de asigurare crește cu valoarea diferenței între suplimentele de prime și dobânzile imputate care sunt creditate deținătorilor polițelor de asigurare.

Consecințele modificării

Lărgirea gamei veniturilor obținute din plasamentul rezervelor tehnice de asigurare de care trebuie să se țină seama la calculul valorii serviciului furnizat atât deținătorilor de polițe de asigurare pe viață, cât și a celor deținând polițe de asigurare de alt tip, sporește producția întreprinderilor de asigurare și valoarea serviciilor consumate de deținătorii de polițe.

În următoarea analiză se pleacă de la presupunerea că asigurările pentru daune nu implică rezerve tehnice și rezerve pentru participarea asiguraților la beneficii. În temeiul acestei presupuneri, valoarea serviciilor de asigurare daune este egală cu valoarea primelor brute, mai puțin despăgubirile. Dacă, în cazuri excepționale, asigurările pentru daune generează rezerve tehnice etc., schimbările sunt de o natură mai complexă.

În abordarea producției, trecerea la definițiile din SEC 95 are ca efect sporirea producției și a consumului intermediar. Semnul impactului asupra valorii adăugate va fi clar pozitiv într-o economie închisă, iar într-o economie deschisă importurile de servicii de asigurare pot, în principiu, să inverseze semnul impactului asupra valorii adăugate totale din economie. Prin urmare, semnul este nedeterminat a priori, dar în practică este aproape sigur că va fi pozitiv, având în vedere efectul predominant al asigurărilor naționale.

În abordarea cheltuielilor, toate articolele cu privire la consumul final vor fi supuse unui impact pozitiv, deoarece consumul final al gospodăriilor și consumul intermediar din cadrul producției de servicii necomerciale cresc cu valoarea suplimentelor de prime. Atât exporturile cât și importurile de servicii de asigurare cresc cu valoarea suplimentelor de prime, impactul net asupra soldului exporturilor și importurilor rămânând nedeterminat.

În abordarea veniturilor, excedentul brut de exploatare este modificat. Fără să se țină seama de operațiile de asigurare cu restul lumii, impactul este sigur pozitiv. După cum s-a observat mai sus, când se iau în calcul operațiile externe, semnul impactului nu poate fi determinat a priori.

În ce privește trecerea de la PIB la PNB, suplimentele de prime legate de exporturile și importurile de asigurare apar în principiu ca venituri din proprietăți vărsate spre/transferate din restul lumii. Aceasta nu face decât să reflecte faptul că, în SEC 95, asigurații primesc mai întâi beneficiile de pe urma capitalului lor sub formă de suplimente de prime, ca apoi să restituie aceste suplimente de prime asiguratorilor drept plată pentru serviciile de asigurare. Astfel, orice efect asupra PIB ca urmare a impactului suplimentelor de prime asupra soldului exporturilor și importurilor este neutralizat de efectul asupra veniturilor din proprietăți în procesul de trecere de la PIB la PNB, semnul impactului asupra PNB fiind, fără nici o îndoială, pozitiv.

Exemplu numeric

Să presupunem existența unor suplimente de prime de asigurare pentru daune, în valoare de 1 000, din care 550 pentru producători comerciali, 50 pentru producători necomerciali și 400 pentru consumatori. Nu există suplimente de prime în legătură cu exporturile și importurile de servicii de asigurare.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 050

P20

+ 600

 

 

P3B

+ 450


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 600

P10

+1 050

N2

+ 450

N1

+ 450

 

 

N2

+ 450

N1

+ 450

 

 

 

 

 

 

N3

+ 450

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 450

N3

+ 450

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

4.   Beneficii reinvestite din investiții directe în străinătate

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Beneficii reinvestite

427.2

4.64

Descrierea modificării

SEC 95 specifică faptul că beneficiile reinvestite din investițiile directe trebuie să fie înregistrate la capitolul venituri din proprietăți. Pe de altă parte, când descrie domeniul veniturilor din proprietăți și al veniturilor antreprenoriale, SEC 79 nu include în acestea beneficiile reinvestite din investițiile directe. Există deci o diferență clară între cele două metodologii.

Consecințele modificării

Această modificare metodologică nu afectează PIB, dar are un impact asupra PNB prin fluxurile de venituri din proprietăți și venituri antreprenoriale spre și din restul lumii.

La trecerea de la PIB la PNB, se produce un impact pozitiv asupra veniturilor din proprietăți și veniturilor antreprenoriale spre și din restul lumii. Semnul soldului și deci impactul net asupra PNB nu pot fi determinate a priori.

Exemplu numeric

Să presupunem că economia națională a reinvestit beneficii din investiții directe în străinătate în timpul perioadei contabile în valoare de 1 000 și că restul lumii a reinvestit beneficii în valoare de 800 în economia națională.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

 

 

R40

+ 800

R40

+1 000

 

 

 

 

N3

+ 200

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N4

+ 200

N3

+ 200

N5

+ 200

N4

+ 200

 

N5

+ 200

5.   Dobânzi

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Perioada de înregistrare

708

4.50

Descrierea modificării

SEC 79 specifică faptul că dobânzile trebuie contabilizate la scadență. Pe de altă parte, SEC 95 stipulează înregistrarea dobânzilor pe măsură ce acestea sunt realizate. Prin urmare diferența se referă la dobânda care a fost realizată, dar care nu este încă scadentă pentru plată. Deci, cele două metodologii diferă clar în privința cerințelor pe care le impun.

Consecințele modificării

Această schimbare metodologică nu afectează PIB, decât prin efectul SIFMI, dacă se hotărăște să se aloce SIFMI. Însă ea afectează PNB în mod direct, prin influențarea veniturilor din proprietăți și a celor antreprenoriale din și spre restul lumii.

În trecerea de la PIB la PNB se va produce un impact asupra veniturilor din proprietăți din și spre restul lumii, al cărui semn poate fi pozitiv sau negativ, în funcție de situația fiecărei țări. Semnul impactului net asupra PNB nu poate fi determinat a priori.

6.   Creștere naturală de plante cultivate

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Perioada de înregistrare

349, 352

3.58

Descrierea modificării

SEC 79 specifică în mod explicit că producția de plante cultivate se înregistrează la data recoltării plantelor (sau tăierii pomilor). Pe de altă parte, SEC 95 stipulează clar că producția se înregistrează pe măsură ce plantele cresc. Se înregistrează în primă instanță ca modificări ale lucrărilor în desfășurare, iar apoi, la recoltare, ca stocuri de produse finite.

Consecințele modificării

La nivelul conturilor naționale trimestriale, noul principiu de înregistrare va avea implicații considerabile în ce privește înregistrarea producției agricole în conturile neajustate sezonier. În conturile anuale, aceste efecte vor fi mult mai mici și vor afecta în principal cazurile în care volumul de plante sau animale nu este stabil, ci crește sau descrește de la un an la altul.

În abordarea producției, noul principiu de înregistrare implică o modificare a producției și a valorii adăugate, al cărei semn nu este determinat a priori.

În abordarea cheltuielilor, singurul articol afectat este modificarea stocurilor, nici în acest caz semnul impactului neputând fi determinat în avans.

În abordarea veniturilor, în replică la modificarea valorii adăugate se produce o variație a excedentului brut de exploatare, al cărei semn nu poate fi determinat în avans.

Evident că se va produce un impact asupra PIB, al cărui semn nu este dat a priori. Trecerea de la PIB la PNB nu este afectată de noul mod de înregistrare a producției, influența asupra PNB fiind identică cu cea asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că în perioada contabilă respectivă, creșterea naturală a pădurilor cultivate este egală cu 1 000, în timp ce valoarea lemnului tăiat și vândut este de 700.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 300

P42

+ 300


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N1

+ 300

P10

+ 300

N2

+ 300

N1

+ 300

N3

+ 300

N2

+ 300


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

N3

+ 300

P42

+ 300

N4

+ 300

 

N5

+0

N4

+ 300

 

 

N5

+0

 

 

 

 

 

7.   Programe de calculator și baze mari de date

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Programe de calculator

322 (b), 337

3.105 (b), 3.110 (b), 3.114 (b)

Descrierea modificării

SEC 95 prevede ca programele de calculator și datele mari de baze cumpărate pentru a fi folosite în producție să fie contabilizate drept active fixe necorporale în cadrul formării brute de capital fix, ca și producția acestor active pentru cont propriu.

SEC 79 nu oferă nici o orientare explicită cu privire la înregistrarea cheltuielilor efectuate în legătură cu programele de calculator și bazele mari de date. La bază trebuie să stea indicațiile generale cu privire la domeniul reglementat de formarea de capital fix și de consumul intermediar. Mai precis, paragrafele menționate mai sus stipulează următoarele:

 

consumul intermediar include următoarele elemente: serviciile achiziționate în timpul perioadei avute în vedere, cu excepția… (excepțiile menționate privesc transferul de proprietate asupra bunurilor de capital etc., precum și serviciile de transport și distribuție);

 

formarea brută de capital fix include valoarea serviciilor încorporate în bunurile de capital fix.

Cerințele impuse de SEC 79 cu privire la programele de calculator trebuie prin urmare să facă obiectul unei interpretări. Interpretarea uzuală este aceea că SEC 79 tratează cheltuielile legate de programele de calculator cumpărate în cadrul unei achiziționări importante de echipamente de sisteme de calcul drept formare brută de capital fix, dar programele de calculator achiziționate sau elaborate în mod independent sunt tratate drept consum intermediar. Este o interpretare identică cu cea din SCN 93 cu privire la schimbarea intervenită între SCN 93 și SCN 68 [a se vedea SCN 93, anexa I, alineatul (67)].

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția obținută de producătorii comerciali crește odată cu valoarea producției de programe de calculator și baze mari de date pentru cont propriu. Consumul intermediar este diminuat cu valoarea serviciilor achiziționate care sunt reclasificate în formare brută de capital fix. Valoarea adăugată a producătorilor comerciali crește în consecință.

Producția obținută de producătorii necomerciali este supusă acțiunii a două efecte opuse: o diminuare ca rezultat al faptului că serviciile achiziționate sunt reclasificate de la consum intermediar la formare brută de capital fix, și o creștere datorată consumului suplimentar de capital fix (atât cumpărat cât și pentru cont propriu). Semnul impactului total asupra producției nu poate fi determinat a priori. Valoarea adăugată crește ca rezultat al sporirii consumului de capital fix.

În abordarea cheltuielilor, consumul colectiv al administrațiilor publice și al instituțiilor private nonprofit care deservesc populația este supus acțiunii a două efecte. Pe de o parte, consumul se modifică drept urmare a variației suferite de producția necomercială. Pe de altă parte, se diminuează datorită sporirii formării de capital fix pentru cont propriu. Formarea brută de capital fix crește cu valoarea achiziționărilor de programe de calculator reclasificate, plus programele de calculator autoproduse.

În abordarea veniturilor, excedentul brut de exploatare se modifică în aceeași măsură ca și valoarea adăugată.

Exemplu numeric

Să luăm ca ipoteză achiziționări de programe de calculator de către producători comerciali în valoare de 1 000 ce sunt reclasificate de la consum intermediar la formare brută de capital fix. Să presupunem în continuare că producția de programe de calculator și de baze mari de date pentru cont propriu obținută de către producătorii comerciali este evaluată la 150. Pentru producătorii necomerciali, achiziționările de programe de calculator în valoare de 100 sunt reclasificate de la consum intermediar la formare brută de capital fix. În plus, producția pentru cont propriu de programe de calculator și baze mari de date de către producătorii necomerciali este evaluată la 10. În sfârșit, consumul de capital fix legat de programele de calculator și bazele mari de date folosite de producătorii necomerciali se stabilește la 50.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79. Modificarea de consum final privește consumul colectiv al administrațiilor publice și al instituțiilor private nonprofit care deservesc populația (- 60 = - 100 - 10 + 50).

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 100

P20

-1 100

 

 

P3B

-60

 

 

P41

+1 260


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

-1 100

P10

+ 100

 

 

N1

+1 200

 

 

N2

+1 200

N1

+1 200

 

 

N2

+1 200

 

 

N3

+1 200

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

-60

N3

+1 200

P41

+1 260

N4

+1 260

 

N5

+0

N4

+1 260

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

8.   Bunuri de consum militare

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Consum intermediar

323 (f)

3.70 (e)

Formare brută de capital fix

340 (c)

3.107

Descrierea modificării

SEC 79 prevede includerea următoarelor elemente în consumul intermediar și nu în formarea brută de capital fix: achiziționările de bunuri durabile de către autoritățile militare; imobilele pentru uz militar (cu excepția locuințelor pentru militari), instalațiile militare și alte echipamente militare.

SEC 95, pe de altă parte, prevede că formarea brută de capital fix include structurile și echipamentele folosite de către militari (similare celor folosite de producătorii civili), cum ar fi aeroporturile, instalațiile portuare, drumurile și spitalele. Formarea brută de capital fix exclude armele de război și sistemele lor de suport. Acestea din urmă continuă să fie incluse în consumul intermediar.

Astfel, formarea brută de capital fix, așa cum este calculată de SEC 95, crește cu valoarea cheltuielilor pentru bunuri durabile militare, altele decât armele și sistemele lor de suport. Domeniul reglementat de formarea brută de capital fix fiind mai larg, domeniul reglementat de consumul de capital fix crește în consecință.

Consecințele modificării

Reclasificarea bunurilor durabile militare, altele decât sistemele de arme, de la consumul intermediar pentru producția de servicii necomerciale a administrațiilor publice la formarea brută de capital fix, conduce și la o creștere a consumului de capital fix care intervine în evaluarea producției de servicii necomerciale drept sumă a costurilor suportate.

În abordarea producției, producția scade din cauza diminuării consumului intermediar, dar sporește ca efect al creșterii consumului de capital fix. Semnul impactului nu poate fi, prin urmare, determinat a priori. Consumul intermediar scade în mod clar, din cauza reclasificării anumitor achiziționări de bunuri durabile în cadrul formării brute de capital fix. Valoarea adăugată crește ca urmare a sporirii consumului de capital fix.

În abordarea cheltuielilor, va fi afectat consumul colectiv al administrațiilor publice, dar semnul impactului nu poate fi determinat în avans, din cauza existenței a două efecte de sens opus. Formarea brută de capital fix va crește, fără nici o îndoială, ca urmare a noului tratament aplicat bunurilor durabile de natură militară.

În abordarea veniturilor, creșterea consumului de capital fix atrage după sine o sporire a excedentului brut de exploatare.

După cum reiese din abordările producției și ale veniturilor, efectul net asupra PIB este clar pozitiv. Nu este nici o consecință pentru trecerea de la PIB la PNB, iar efectul asupra PNB îl egalează pe cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că în perioada contabilă determinată, achiziționările de bunuri durabile de natură militară în valoare de 1 000 sunt reclasificate de la consum intermediar la formare brută de capital fix. În plus, ca urmare a reclasificării bunurilor durabile de natură militară în aceeași perioadă ca și în perioadele anterioare, consumul de capital fix crește cu 100.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 100

P20

-1 000

 

 

P3B

+ 100

 

 

P41

+1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

-1 000

P10

+ 100

 

 

N1

+1 100

 

 

N2

+1 100

N1

+1 100

 

 

N2

+1 100

 

 

N3

+1 100

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3B

+ 100

N3

+1 100

P41

+1 000

N4

+1 000

 

N5

+ 0

N4

+1 000

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

9.   Stocuri de servicii

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Momentul înregistrării

707

3.120

Variații ale stocurilor

350

3.119 (b)

Descrierea modificării

SEC 95 impune ca producția de servicii să fie contabilizată în momentul în care se produce aceasta. Deci, conform SEC 95, producția de servicii va da naștere la mișcări ale stocurilor sub formă de lucrări în curs. Utilizarea serviciilor continuă să fie înregistrată în momentul în care serviciul „finalizat” este furnizat utilizatorului.

SEC 79, din contră, înregistrează producția de servicii în momentul livrării produsului final utilizatorilor, excluzând în mod explicit existența stocurilor de servicii. Schimbarea momentului înregistrării între cele două sisteme afectează numai conturile unităților instituționale care produc serviciile. Conturile unităților instituționale care utilizează serviciile rămân neafectate de această modificare.

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată vor fi influențate de modificare, semnul impactului nefiind determinat a priori. Nu se produce nici un efect asupra consumului intermediar.

În abordarea cheltuielilor, singura componentă afectată este variația stocurilor, semnul impactului depinzând de circumstanțe.

În abordarea veniturilor, variația valorii adăugate se reflectă în modificarea excedentului brut de exploatare, al cărui semn nu poate fi stabilit a priori.

Semnul efectului asupra PIB nu este, prin urmare, determinat a priori. Neexistând o influență directă asupra trecerii de la PIB la PNB, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că lucrări de proiectare (servicii furnizate de ingineri consultanți) în valoare de 1 000 durează timp de șase luni, trei luni în anul t-1, iar celelalte trei luni în anul t. Proiectele sunt livrate antreprenorului (întreprinderea care utilizează serviciile) la sfârșitul lunii martie a anului t.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79. Anul t-1.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 500

P42

+ 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N1

+ 500

P10

+ 500

N2

+ 500

N1

+ 500

N3

+ 500

N2

+ 500


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N4

+ 500

N3

+ 500

P42

+ 500

N4

+ 500

 

N5

+ 0

 

 

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79. Anul t.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

- 500

P42

- 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

 

Resurse

 

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

 

Utilizări

 

N1

- 500

P10

- 500

N2

- 500

N1

- 500

N3

- 500

N2

- 500


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N4

- 500

N3

- 500

P42

- 500

N4

- 500

 

N5

+ 0

 

 

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

10.   Cheltuieli legate de explorări de zăcăminte de minereuri

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Consum intermediar

323 (i), 324 (i)

3.71 (a)

Formare brută de capital fix

343 (a)

3.105 (b)

Descrierea modificării

SEC 79 impune includerea în consumul intermediar a tuturor cheltuielilor legate de forajul de puțuri pentru extracția de petrol, gaze etc. efectuate înaintea adoptării unei decizii de exploatare a depozitului. Cheltuielile efectuate după adoptarea deciziei de exploatare a depozitului sunt contabilizate ca formare brută de capital fix.

SEC 95 prevede includerea în formarea brută de capital fix a cheltuielilor pentru explorarea zăcămintelor de minereuri, cuprinzând costurile efective ale forajelor de explorare, ale cartărilor aerofotografice și ale altor studii, costul transportului etc.

Astfel, SEC 95 sporește formarea brută de capital fix cu valoarea cheltuielilor de explorare efectuate înainte de adoptarea deciziei de exploatare a depozitului.

Consecințele modificării

În abordarea producției, consumul intermediar scade, iar valoarea adăugată crește cu valoarea cheltuielilor de explorare reclasificate. În plus, producția brută și valoarea adăugată cresc cu valoarea producției de explorări de zăcăminte de minereuri pentru cont propriu.

În abordarea cheltuielilor, singurul efect este o creștere a formării brute de capital fix, egală cu cheltuielile reclasificate plus producția pentru cont propriu.

În abordarea veniturilor, creșterea valorii adăugate se reflectă într-o creștere echivalentă de excedent brut de exploatare.

După cum reiese din cele trei abordări, impactul asupra PIB este clar pozitiv. Neexistând o influență directă asupra trecerii de la PIB la PNB, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că lucrări de explorare de zăcăminte minerale achiziționate, în valoare de 1 000, sunt reclasificate de la consum intermediar la formare brută de capital fix. Să presupunem în continuare că există o producție pentru cont propriu de lucrări de explorare de zăcăminte minerale, în valoare de 500.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 500

P20

-1 000

 

 

P41

+1 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

-1 000

P10

+ 500

N2

+1 500

N1

+1 500

N3

+1 500

N2

+1 500

N1

+1 500

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

N3

+1 500

P41

+1 500

N4

+1 500

 

N5

+ 0

N4

+1 500

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

11.   Consum de capital fix cu privire la drumuri, poduri etc.

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Consum de capital fix

403

6.03

Descrierea modificării

Conform SEC 79, consumul de capital fix trebuie calculat pentru toate bunurile de capital fix reproductibile, cu excepția bunurilor de capital pentru uz colectiv cu durată de viață nedeterminată (drumuri, poduri etc.).

Conform SEC 95, consumul de capital fix trebuie calculat pentru toate activele fixe (cu excepția animalelor).

Este, prin urmare, evident faptul că domeniul reglementat de consumul variabil de capital fix este mai larg în SEC 95, incluzând drumurile, podurile etc.

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată brută cresc odată cu sporirea consumului de capital fix, unul dintre costurile de care se ține seama la evaluarea producției de servicii necomerciale.

În abordarea cheltuielilor, consumul colectiv al administrațiilor publice crește cu valoarea consumului suplimentar de capital fix.

În abordarea veniturilor, excedentul brut de exploatare crește cu o valoare care corespunde consumului suplimentar de capital fix.

În absența oricărui impact asupra trecerii de la PIB la PNB, influența asupra PNB este echivalentă cu cea asupra PIB, care, la rândul său, este egală cu creșterea consumului de capital fix, fiind, prin urmare, clar pozitivă. În ipoteza de mai sus, drumurile, podurile etc. aparțin producătorilor necomerciali ai administrațiilor publice. În măsura în care proprietarii acestor active destinate uzului colectiv ar putea fi producători comerciali, nu se va produce nici un impact asupra PIB/PNB.

Exemplu numeric

Să presupunem că un consum de capital egal cu 1 000 este calculat pentru drumuri, poduri, baraje etc. făcând parte din stocul de capital al ramurilor necomerciale ale administrațiilor publice.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P3B

+1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N1

+1 000

P10

+1 000

N2

+1 000

N1

+1 000

N3

+1 000

N2

+1 000


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+1 000

N3

+1 000

N5

+ 0

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12.   Licențe și taxe

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Taxe

417.3, 496

4.23 (e), 4.80 (d)

Servicii

 

3.71 (e), 3.76 (h), 4.79 (d)

Descrierea modificării

Trebuie făcută o distincție între licențele comerciale, care constituie un consum intermediar al producătorilor comerciali și, eventual, al producătorilor necomerciali, pe de o parte, și permisele și licențele achiziționate de gospodării în calitate de consumatori, de exemplu sumele plătite pentru obținerea pașaportului sau a permisului de conducere auto sau abonamentul TV, pe de altă parte.

În cazul unităților de producție, SEC 95 este mai restrictiv decât SEC 79 cu privire la tipurile de licențe și taxe care trebuie plătite administrațiilor publice, impunând înregistrarea acestora în cadrul altor impozite asupra producției. Atunci când administrația publică verifică siguranța sau caracterul adecvat al echipamentelor folosite, competența profesională a personalului sau calitatea și respectarea normelor de către bunurile și serviciile produse, ca o condiție pentru acordarea unei astfel de licențe, plata efectuată se consideră drept o achiziționare a unui serviciu (dacă sumele pretinse sunt disproporționate față de costul verificării efectuate de administrație).

În cazul gospodăriilor, situația este similară, deoarece SEC 95 exclude din rândul impozitelor curente pe venit, proprietăți etc. plățile pentru o serie de licențe și autorizații. Acestea sunt, în schimb, considerate plăți efectuate pentru servicii prestate de administrațiile publice.

Consecințele modificării

Schimbarea clasificării anumitor taxe plătite administrațiilor publice probabil că va duce la o reclasificare a unei serii de unități de producție necomerciale, deținute de administrațiile publice, în categoria producătorilor comerciali. În cele ce urmează se descriu consecințele reclasificării veniturilor unei unități, care rămâne producător necomercial, din categoria impozitelor etc. în cea a plăților pentru servicii. Problema producătorilor comerciali care sunt reclasificați în producători necomerciali sau viceversa se tratează la punctul 2.19.

În abordarea producției, producția rămâne neschimbată, deoarece producția obținută de producătorul necomercial este evaluată drept suma costurilor. Consumul intermediar crește cu valoarea taxelor etc. care sunt reclasificate de la „alte impozite legate de producție (R222)” la consumul intermediar, adică acea parte din taxele către administrațiile publice care este plătită de producători. Valoarea adăugată scade în mod corespunzător.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea taxelor plătite de populație în calitate de consumatori, care se reclasifică de la „impozite curente pe venit, proprietăți etc.” la achiziționări de servicii. Consumul colectiv al administrațiilor publice se diminuează cu valoarea care corespunde creșterii vânzărilor. Pe de altă parte, consumul colectiv al instituțiilor private nonprofit care deservesc gospodăriile crește, deoarece s-ar putea ca producătorii necomerciali să trebuiască să achite unele dintre taxele în chestiune, ceea ce duce la o sporire a consumului intermediar, dar acest lucru este compensat de diminuarea impozitelor pe producție. Exporturile și importurile cresc în măsura în care se achită taxe de către rezidenți administrațiilor publice străine sau de către nerezidenți administrațiilor publice naționale.

În abordarea veniturilor, impozitele pe producție (R222) se diminuează cu o valoare egală cu cea cu care scade valoarea adăugată.

În ansamblu, semnul impactului asupra PIB este clar negativ, având în vedere că o parte din taxe se îndreaptă spre consumul intermediar. În absența unor consecințe asupra trecerii de la PIB la PNB, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că taxe în valoare totală de 1 000 suntreclasificate de la impozite etc. la vânzări efectuate de producători necomerciali ai administrațiilor publice. Din această valoare, 500 reprezintă taxe plătite de populație în calitate de consumatori, reclasificate de la R69, iar celelalte 500 sunt taxe plătite de producători, reclasificate de la R222. Aceste taxe nu sunt aplicabile producătorilor necomerciali ai administrațiilor publice și nici instituțiilor private nonprofit care deservesc gospodăriile.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

 

P20

+ 500

 

P3B

- 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 500

 

R20

- 500

N1

- 500

 

 

N2

+0

N1

- 500

 

N2

+0

 

 

N3

- 500

R20

- 500


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

- 500

N3

- 500

N5

+ 0

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

13.   Evaluarea producției pentru utilizare finală proprie și a producției din activități benevole

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Linia de demarcație a producției

306

3.08

Evaluarea producției

315, 628

3.49, 3.52

Descrierea modificării

Două modificări trebuie discutate la această rubrică.

Prima modificare metodologică constă în includerea, atunci când este posibil, a unui element de excedent net de exploatare în evaluarea producției pentru cont propriu. SEC 79 nu prevede contabilizarea unui astfel de excedent de exploatare.

Cea de a doua modificare privește construcția de active fixe prin activități benevole. SEC 95 specifică faptul că estimarea valorii mâinii de lucru folosite (bazată pe o estimare a costului suportat prin angajarea de mână de lucru echivalentă plătită) ar trebui inclusă la estimarea valorii producției. SEC 79 nu impunea o astfel de cerință.

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată a producătorilor comerciali crește cu valoarea sporului înregistrat de producția pentru cont propriu, care rezultă mai degrabă din evaluarea producției pentru cont propriu la prețurile de bază, decât ca sumă a costurilor. Producția și valoarea adăugată cresc, de asemenea, cu valoarea mâinii de lucru neplătite folosite la activitatea de construcție comunală, pe care SEC 79 nu a luat-o în considerare.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor, precum și formarea brută de capital fix cresc (aceasta din urmă ca rezultat al ambelor modificări metodologice). Consumul final al administrațiilor publice și al instituțiilor private nonprofit care deservesc gospodăriile se va diminua în cazul formării de capital pentru cont propriu.

În abordarea veniturilor, remunerația angajaților crește în măsura în care producția pentru cont propriu prevede remunerația în natură a angajaților. În plus, excedentul brut de exploatare al producătorilor comerciali crește corespunzător cu acea parte din producția pentru cont propriu folosită de populație în scopul consumului final al propriilor produse (cu excluderea remunerației în natură a angajaților) și cu formarea brută de capital fix. În ce privește producția din activități benevole, excedentul de exploatare (venitul mixt) crește, de asemenea, cu valoarea mâinii de lucru neplătite folosite.

Impactul asupra PIB este clar pozitiv. Trecerea de la PIB la PNB nu este afectată decât de remunerația în natură a angajaților din și spre restul lumii și probabil că pentru toate scopurile practice nu se va înregistra nici o modificare. Având în vedere un astfel de impact neglijabil, și efectul asupra PNB va fi pozitiv.

Exemplu numeric

Mai întâi să presupunem că noile principii de evaluare în materie de producție pentru cont propriu implică o creștere de 1 000 a producției în raport cu evaluarea în cadrul SEC 79, din care 100 reprezintă remunerația în natură a angajaților, 400 reprezintă consumul final al propriilor produse pentru cont propriu al familiilor, iar 500 formarea de capital pentru cont propriu a producătorilor comerciali.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P3B

+ 500

 

 

P41

+ 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

+1 000

R10

+ 100

N1

+1 000

 

 

N2

+ 900

N1

+1 000

 

 

N2

+ 900

 

 

N3

+1 000

R10

+ 100


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 500

N3

+1 000

P41

+ 500

N4

+ 500

 

N5

+0

N4

+ 500

 

 

N5

+0

 

 

 

 

 

În al doilea rând, să presupunem că, aplicând noile principii de evaluare în materie de active fixe produse prin activități benevole, costul estimat al mâinii de lucru este 800.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 800

P41

+ 800


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

+ 800

 

 

N1

+ 800

 

 

N2

+ 800

N1

+ 800

 

 

N2

+ 800

 

 

N3

+ 800

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

N3

+ 800

P41

+ 800

N4

+ 800

 

N5

+0

N4

+ 800

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

14.   Prag valoric pentru bunuri de capital

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Consum intermediar

323 (d)

3.70 (e)

Formare brută de capital fix

340 (a)

3.108 (a)

Descrierea modificării

În SEC 79 pragul de includere a bunurilor durabile de valoare mică în formarea brută de capital fix este stabilit la 100 ECU la prețurile din 1970, în timp ce pragul stabilit de SEC 95 este de 500 ECU la prețurile din 1995. În toate statele membre ale Uniunii Europene, noul prag implică o mutare ascendentă în termeni reali a pragului, ceea ce duce la o pondere crescută a achiziționărilor de bunuri mici de capital înregistrate drept consum intermediar.

Consecințele modificării

În abordarea producției se va înregistra o creștere a consumului intermediar și o reducere corespunzătoare a valorii adăugate în ce privește producătorii comerciali. Deci valoarea adăugată în cazul producției de piață se diminuează. În privința producătorilor necomerciali, valoarea adăugată brută scade corespunzător consumului mai mic de capital fix, în replică la scăderea formării brute de capital fix.

În abordarea cheltuielilor se va înregistra o diminuare a formării brute de capital fix. În plus, consumul colectiv al administrațiilor publice este supus acțiunii a două efecte cu semne opuse: pe de o parte, consumul intermediar al producătorilor necomerciali crește cu aceeași valoare cu care scade consumul brut de capital fix, pe de altă parte, consumul de capital fix se diminuează.

În abordarea veniturilor se va înregistra o scădere a excedentului brut de exploatare egală cu diminuarea valorii adăugate înregistrate de producătorii comerciali, plus reducerea consumului de capital fix al producătorilor necomerciali.

După cum reiese din abordările din unghiul producției și al veniturilor, impactul asupra PIB este clar negativ. Deoarece trecerea de la PIB la PNB nu este afectată de ajustarea pragului, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că se reclasifică achiziționări de bunuri de capital de valoare mică de către producători comerciali, în valoare de 900, de la formarea brută de capital fix. Să considerăm, de asemenea, că se reclasifică și achiziționări făcute de producători necomerciali, în valoare de 100, iar aplicarea noului prag atrage după sine o reducere a consumului de capital fix cu 90 în cazul producătorilor necomerciali.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+10

P20

+1 000

 

 

P3B

+10

 

 

P41

-1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+1 000

P10

+10

 

 

N1

- 990

 

 

N2

- 990

N1

- 990

 

 

N2

- 990

 

 

N3

- 990

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+10

N3

- 990

P41

-1 000

N4

-1 000

 

N5

+ 0

N4

-1 000

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

15.   Criterii comerciale/necomerciale

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Producători comerciali

315

3.24

Producție comercială

305, 308

3.17

Producători necomerciali

317

3.26

Producție necomercială

312

3.23

Descrierea modificării

Normele de clasificare a unităților producătoare în unități comerciale sau necomerciale au fost complet reformulate.

SEC 79 conține o listă de servicii în care producția este întotdeauna considerată, prin convenție, a fi comercială, o altă listă de servicii în care producția este întotdeauna considerată a fi necomercială, precum și o a treia listă de servicii în care producția este considerată ca serviciu comercial în cazul în care resursele unității producătoare provin în principal din vânzarea producției sale.

SEC 95 aplică un singur set de criterii tuturor activităților. De exemplu, alți producători necomerciali sunt definiți drept UAE locale sau unități instituționale a căror parte majoră din producție este cedată gratuit sau la prețuri nesemnificative din punct de vedere economic (adică vânzările acoperă mai puțin de 50 % din costurile producției).

Consecința acestei modificări constă în faptul că o unitate de producție dată poate fi clasificată drept comercială conform SEC 79, dar necomercială conform SEC 95 sau vice versa. În al doilea rând, modul de evaluare a producției necomerciale este revizuit în SEC 95 (vezi punctul 20 de mai jos), în special în ce privește subvențiile. Modul în care este evaluată producția depinde dacă aceasta este comercială sau necomercială.

Consecințele modificării

Să luăm cazul unei unități producătoare care este reclasificată de la unitate cu producție comercială la una cu producție necomercială. Conform reglementărilor SEC 79, acest producător este considerat, prin convenție, comercial în virtutea ramurii de activitate în care funcționează, pe când, conform reglementărilor SEC 95, criteriul 50 % se aplică indiferent de activitatea sa. Orice reclasificare în direcția opusă duce la urmări echivalente, dar opuse.

În abordarea producției, producția variază cu valoarea diferenței între veniturile obținute din vânzări (plus, eventual, variația stocurilor de produse finite și a lucrărilor în curs) și costurile producției. Consumul intermediar rămâne neschimbat. Valoarea adăugată nu mai este calculată drept diferența între producție și consumul intermediar, ci drept suma remunerației angajaților, a consumului de capital fix și a altor impozite, mai puțin subvențiile pentru producție. În cazul în care producătorul nu îndeplinește criteriul de 50 % stabilit de SEC 95, impactul asupra valorii adăugate va fi pozitiv.

În abordarea cheltuielilor, consumul colectiv crește cu valoarea diferenței între costurile de producție și veniturile din vânzări. Toate celelalte componente rămân neschimbate.

În abordarea veniturilor, variația excedentului brut de exploatare este echivalentă cu variația valorii adăugate, mai puțin variația celorlalte subvenții de producție (R312).

În cazul reclasificării unui producător comercial în producător necomercial, efectul asupra PIB este clar pozitiv. Deoarece reclasificările se pot face în ambele sensuri, impactul total asupra PIB nu poate fi determinat a priori. Având în vedere că trecerea de la PIB la PNB nu este supusă modificării, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că un producător public de filme (pe care SEC 79 îl consideră prin convenție unitate comercială) are încasări din vânzări în valoare de 300, un consum intermediar de 200, plătește pentru remunerația angajaților 500, consumul de capital fix este 50 și achită impozite legate de producție în valoare de 50. Primește un transfer din partea administrațiilor publice pentru acoperirea deficitului său de 500 care, conform reglementărilor din cadrul SEC 79, este tratat drept o altă subvenție legată de producție. Nu mai există alte surse de venit și producția sa nu se exportă. Prin urmare, în cadrul trecerii la SEC 95, producătorul va fi reclasificat din producător comercial în producător necomercial.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare făcută conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 500

P3B

+ 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

+ 500

 

 

N1

+ 500

R312

- 500

N2

+ 0

N1

+ 500

 

 

N2

+ 0

R312

- 500

N3

+ 500

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 500

N3

+ 500

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

16.   Subvenții

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Subvenții

421

4.30, 4.38 (j)

Transferuri în natură

475

4.105 (e)

Descrierea modificării

Cerințele SEC 95 diferă de cele ale SEC 79 (care încorporează dispozițiile din Decizia 93/465/CEE, Euratom a Comisiei (1) de clarificare a dispozițiilor SEC 79 în privința subvențiilor) în două privințe.

În primul rând, SEC 95 exclude din cadrul subvențiilor plățile efectuate de administrațiile publice producătorilor comerciali pentru achitarea în întregime sau parțial a unor bunuri și servicii pe care acești producători comerciali le furnizează direct și individual gospodăriilor în contextul protecției împotriva anumitor riscuri și nevoi sociale la care populația este îndreptățită prin lege. Decizia Comisiei menționată mai sus nu conținea nici o cerință de natură socială.

În al doilea rând, SEC 95 prevede că ceilalți producători necomerciali nu pot primi alte subvenții de producție decât cu condiția ca aceste plăți să se facă în cadrul reglementărilor guvernamentale aplicabile atât producătorilor comerciali cât și celor necomerciali. Producătorii necomerciali nu puteau beneficia de subvenții în cadrul SEC 79. În acest caz, se produce un impact asupra evaluării producției producătorilor necomerciali.

Consecințele modificării

În primul rând, să luăm cazul unei plăți efectuate de o administrație publică producătorilor pentru furnizarea de servicii gospodăriilor, care nu îndeplinește criteriile sociale prevăzute de SEC 95 și ar fi înregistrată drept ajutor social în natură, conform reglementărilor din SEC 79 (potrivit clarificărilor din Decizia Comisiei cu privire la subvenții), dar ca subvenție de produse conform SEC 95. În SEC 95 se prevede în mod explicit că acest tip de plăți trebuie să urmărească un obiectiv social și să constituie un drept al persoanelor care beneficiază de ele, pentru a nu fi tratate drept transferuri neachitate către producători, adică drept subvenții. Decizia Comisiei privind subvențiile și care aduce clarificări la SEC 79 nu face nici o mențiune la un obiectiv social, adică la faptul că aceste cheltuieli ar fi destinate să acopere anumite riscuri și nevoi sociale.

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată scad cu valoarea reclasificată.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor se reduce cu aceeași valoare.

În abordarea veniturilor, subvențiile de producție cresc cu valoarea reclasificată în subvenții de produse.

Efectul asupra PIB și PNB este clar negativ și echivalent ca dimensiune cu transferurile efectuate de administrațiile publice, reclasificate în subvenții de produse.

Exemplu numeric

Să luăm ca exemplu o plată de 1 000 efectuată de o administrație publică unor producători comerciali, care se reclasifică de la ajutor social în natură la subvenție de produse.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare făcută conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

-1 000

P3B

-1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

-1 000

 

 

N1

-1 000

R311

+1 000

N2

+ 0

N1

-1 000

 

 

N2

+ 0

R311

+1 000

N3

-1 000

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

-1 000

N3

-1 000

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

În al doilea rând, să presupunem efectuarea de plăți în valoare de 1 000 de către administrații publice unor instituții nonprofit care deservesc gospodăriile și care sunt reclasificate de la transferuri curente la alte subvenții de producție.

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată scad cu valoarea astfel reclasificată.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al instituțiilor nonprofit care deservesc gospodăriile scade cu aceeași valoare.

În abordarea veniturilor, subvențiile de producție cresc cu valoarea reclasificată în subvenții de produse.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare făcută conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

-1 000

P3B

-1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

-1 000

 

 

N1

-1 000

R31

+1 000

N2

+ 0

N1

-1 000

 

 

N2

+ 0

R31

+1 000

R66

-1 000

R66

-1 000

 

 

 

 

 

 

 

 

N3

-1 000

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

-1 000

N3

-1 000

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

17.   Opere literare, artistice și recreative originale

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Linia de demarcație a producției

309

3.67

Formare brută de capital fix

340, 398

3.105 (b)

Descrierea modificării

În SEC 95, producția de opere literare, artistice și recreative originale face parte din formarea brută de capital fix. În SEC 75, această producție se încadrează în afara liniei de demarcație a producției. Modul de abordare a serviciilor conexe, adică plățile pentru autorizarea folosirii (reproducerii) acestor opere originale, se tratează la punctul următor.

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția crește cu valoarea operelor originale produse. Consumul intermediar crește cu valoarea intrărilor în acest proces de producție, care înainte erau tratate drept consum final al gospodăriilor. Valoarea adăugată se modifică cu diferența între aceste două articole. Semnul nu poate fi determinat a priori, dar se presupune că va fi pozitiv în majoritatea cazurilor.

În abordarea cheltuielilor, formarea brută de capital fix crește cu valoarea operelor originale produse. Consumul final al gospodăriilor scade cu valoarea cheltuielilor reclasificate în consum intermediar.

În abordarea veniturilor, variația excedentului brut de exploatare o reflectă pe cea a valorii adăugate.

Chiar dacă semnul impactului asupra PIB și PNB nu poate fi determinat a priori, pare puțin probabil ca sporul de consum intermediar să-l depășească pe cel al producției. Se poate presupune un impact pozitiv asupra PIB și PNB.

Exemplu numeric

Să presupunem că, în cursul unei perioade contabile date, producția de opere originale este evaluată la 1 000. Producția necesită un consum intermediar de 200. Nu se plătește o remunerație angajaților. Să presupunem, de asemenea, că nu se exportă sau importă nici o operă literară, artistică sau recreativă originală.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P20

+ 200

 

 

P3B

- 200

 

 

P41

+1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 200

P10

+1 000

 

 

N1

+ 800

 

 

N2

+ 800

N1

+ 800

 

 

N2

+ 800

 

 

N3

+ 800

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

- 200

N3

+ 800

P41

+1 000

N4

+1 000

 

N5

+ 0

N4

+1 000

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

18.   Servicii asociate cu utilizarea de opere literare, artistice și recreative originale

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Linia de demarcație a producției

309 (b)

3.67

Venituri din proprietăți

436 (c)

 

Descrierea modificării

În SEC 95, plățile efectuate în vederea obținerii autorizării de utilizare a operelor literare, artistice și recreative originale sunt contabilizate la vânzările și achiziționările de servicii. În SEC 79, aceste plăți erau considerate drept venituri din proprietăți.

Consecințele modificării

În general, drepturile de autor se vor plăti de către editori pentru dreptul de utilizare a operelor artistice etc. Utilizarea acestor servicii va apărea în mod esențial drept consum intermediar și exporturi și importuri. Acestea din urmă decurg din achiziționarea de către editori nerezidenți a dreptului de autor al artiștilor naționali și viceversa.

Pentru protejarea drepturilor lor de autor, artiștii etc. vor avea nevoie ca uneori să recurgă la intermediari a căror funcție este de a stabili când și unde sunt publicate cărți, sunt difuzate înregistrări și sunt jucate piese. Aceste cheltuieli sunt reclasificate de la consumul final al familiilor la consum intermediar. Aceste servicii vor fi însă cumpărate de cele mai multe ori de către editori, nu de artiștii înșiși, în acest caz fiind înregistrate direct la consumul intermediar.

În abordarea producției, producția crește cu valoarea vânzărilor de servicii de autorizare, la care se adaugă eventualele servicii similare achiziționate de producători necomerciali. Consumul intermediar al editorilor naționali crește cu o valoare echivalentă, mai puțin exporturile nete de drepturi de autor. În plus, artiștii înșiși pot efectua cheltuieli legate de consumul intermediar, sub forma plăților efectuate către intermediari (agenți). Valoarea adăugată variază cu diferența dintre aceste valori. Semnul acestei variații nu poate fi determinat a priori.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor se diminuează cu eventualele plăți făcute agenților și care sunt reclasificate de la consum final al gospodăriilor la consum intermediar. În plus, plățile pentru drepturi de autor făcute spre și din restul lumii figurează acum drept importuri și exporturi. În măsura în care drepturile de autor sunt achiziționate de producători necomerciali, consumul colectiv va crește în consecință.

În abordarea veniturilor, variația excedentului brut de exploatare decurge din variația valorii adăugate.

După cum reiese din toate aceste trei abordări, semnul impactului asupra PIB nu poate fi determinat a priori. În ce privește trecerea de la PIB la PNB, plățile pentru obținerea autorizării de utilizare a operelor originale sunt reclasificate de la venituri din proprietăți spre și din restul lumii la importuri și exporturi de servicii, impactul operațiilor cu restul lumii neinfluențând PNB. Ca și în cazul efectului asupra PIB, semnul impactului asupra PNB nu poate fi determinat a priori.

Exemplu numeric

Să presupunem efectuarea unor plăți de către editori naționali către artiști rezidenți în valoare totală de 1 000, artiștii nu suportă cheltuieli de consum intermediar la vânzarea autorizației de folosire a operelor lor originale. Să presupunem, de asemenea, că importurile de astfel de servicii totalizează 100, iar exporturile 300. Toate operațiile de import și export au loc cu editorii și nu cu artiștii înșiși.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 300

P20

+1 100

P60

+ 100

P50

+ 300


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+1 100

P10

+1 300

 

 

N1

+ 200

R40

- 100

N2

+ 200

N1

+ 200

 

 

N2

+ 200

 

 

N3

+ 0

R40

- 300


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

N4

+ 0

N3

+ 0

N5

+ 0

N4

+ 0

 

N5

+ 0

19.   Garaje

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Chirii imputate

315 (i)

3.64

Descrierea modificării

Conform SEC 95, garajele folosite de proprietarul unei locuințe în scopul consumului final, chiar dacă sunt separate de locuințe, sunt incluse în producția de servicii legate de locuință. SEC 79 nu reglementează în mod explicit chestiunea garajelor. Decizia 95/309/CE, Euratom a Comisiei (2) privind principiile de evaluare a serviciilor legate de locuință clarifică reglementările SEC 79 în privința locuințelor. Ea stipulează că numai garajele care fac parte integrantă din locuințe trebuie să fie incluse la calculul chiriilor efective și imputate ale locuințelor. Se prevede, deci, un tratament diferit pentru garajele folosite în scopul consumului final care sunt separate de locuințe.

Consecințele modificării

Includerea chiriilor imputate pentru garaje deținute de proprietarii-ocupanții acestora în sfera producției afectează producția, valoarea adăugată, consumul final al familiilor și excedentul brut de exploatare.

În abordarea producției, producția crește inclusiv cu valoarea chiriilor imputate pentru garajele ocupate de proprietarii lor, în timp ce consumul intermediar crește cu valoarea costurilor de reparație și întreținere aferente acestor garaje. Valoarea adăugată crește cu diferența între aceste două valori.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea chiriilor imputate, mai puțin eventualele costuri de reparație și întreținere.

În abordarea veniturilor, excedentul brut de exploatare crește corespunzător cu variația valorii adăugate.

Presupunând că întotdeauna chiriile imputate vor depăși ca valoare costurile de reparație și întreținere, modificarea tratamentului în ce privește anumite garaje conduce la o creștere a PIB.

Lăsând la o parte efectele indirecte asupra veniturilor din proprietăți, asociate faptului că anumite garaje sunt ocupate de proprietari nerezidenți, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem includerea de chirii imputate pentru garaje, în valoare de 1 000, în producția de servicii legate de locuință și un consum intermediar (cheltuieli de exploatare) în valoare de 50. Nici unul dintre garajele incluse nu este proprietatea unor nerezidenți; la fel, nu există rezidenți proprietari de garaje în străinătate.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P20

+50

 

 

P3B

+ 950


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+50

P10

+1 000

 

 

N1

+ 950

 

 

N2

+ 950

N1

+ 950

 

 

N2

+ 950

 

 

N3

+ 950

 

 


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 950

N3

+ 950

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

20.   Taxe de înmatriculare a vehiculelor, plătite de gospodării

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Taxe

414

4.14

Impozite pe produse

417.1

4.20 (d)

Descrierea modificării

SEC 79 nu oferă nici o indicație explicită privind înregistrarea taxelor de înmatriculare a vehiculelor, plătite de gospodării. Însă domeniul care cade sub incidența impozitelor legate de producție este limitat la cele percepute unităților producătoare. Interpretarea obișnuită dată pentru SEC 79 este aceea că taxele de înmatriculare a vehiculelor plătite de gospodării ar trebui contabilizate, de regulă, la transferuri curente diverse.

SEC 95 dispune că taxele de înmatriculare a vehiculelor sunt înregistrate la impozitele pe produse. De altfel, domeniul care cade sub incidența impozitelor pe produse, conform SEC 95, nu mai este limitat la impozitele percepute unităților producătoare.

Taxele de înmatriculare a vehiculelor plătite de gospodării în calitate de consumatori sunt reclasificate (probabil) de la transferuri curente diverse (R69) la impozite pe produse (R221).

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția și valoarea adăugată la prețurile producătorului (conceptul SEC 79) cresc cu valoarea reclasificată. Producția și valoarea adăugată la prețurile de bază (conceptul SEC 95) rămân neschimbate.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea taxelor de înmatriculare a vehiculelor care au fost reclasificate.

În abordarea veniturilor, impozitele legate de producție și importuri cresc cu valoarea reclasificată.

În ansamblu, impactul asupra PIB este clar pozitiv. În absența unei influențe asupra trecerii de la PIB la PNB, efectul asupra PNB este egal cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că taxe de înmatriculare a vehiculelor, în valoare de 1 000, plătite de consumatori, sunt reclasificate la impozite pe produse.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P3B

+1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

 

 

P10

+1 000

R221

+1 000

N1

+1 000

 

 

N2

+ 0

N1

+1 000

 

 

N2

+ 0

 

 

N3

+1 000

R221

+1 000


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+1 000

N3

+1 000

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

21.   Remunerația în natură a angajaților

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Consum intermediar

324 (a)

3.71 (b)

Consum final al gospodăriilor

330 (e) 628 nota de subsol 1

3.76 (b)

Remunerația angajaților

408 (j), 409 (a)

4.05, 4.06

Descrierea modificării

SEC 95 introduce două modificări.

SEC 95 include în remunerația în natură a angajaților punerea la dispoziția acestora și a familiilor lor de amenajări sportive și recreative, în timp ce SEC 79 excludea în mod explicit aceste valori din veniturile în natură, specificând că acestea trebuie, în schimb, să fie înregistrate la consumul intermediar al angajaților.

În plus, există o diferență la evaluarea bunurilor și serviciilor din producție proprie furnizate angajaților de către angajatorii lor. În SEC 95, acestea sunt evaluate la prețurile de bază. În SEC 79, ele sunt evaluate la suma costurilor de producție (adică profitul producătorului, prin convenție, este egal cu zero).

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția crește în cazul produselor fabricate în unitate și furnizate angajaților (în contrast cu produsele achiziționate de la alți producători). Consumul intermediar scade, deoarece anumite cheltuieli (achiziționări de la alți producători) sunt reclasificate de la consum intermediar la consum final. Valoarea adăugată determină creșterea elementelor menționate.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea înregistrată de veniturile în natură.

În abordarea veniturilor, remunerația angajaților crește cu aceeași valoare cu care sporește consumul final al gospodăriilor.

PIB crește corespunzător sporirii remunerației în natură. Trecerea de la PIB la PNB va fi influențată de eventualele remunerații în natură ale angajaților efectuate spre și din restul lumii, impactul asupra PNB având a priori un semn nedeterminat, deși în practică va fi cu certitudine pozitiv.

Exemplu numeric

Să presupunem că valoarea bunurilor și serviciilor din producție proprie furnizate angajaților crește cu 500. Să mai presupunem că produse în valoare de 500 sunt reclasificate de la consum intermediar la remunerația în natură a angajaților. Modificarea de concept nu afectează remunerația angajaților primită din și plătită spre restul lumii.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+ 500

P20

- 500

 

 

P3B

+1 000


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

- 500

P10

+ 500

R10

+1 000

N1

+1 000

 

 

N2

+ 0

N1

+1 000

 

 

N2

+ 0

 

 

N3

+1 000

R10

+1 000


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+1 000

N3

+1 000

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

22.   Licențe pentru utilizarea de active necorporale neproduse

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Active necorporale neproduse

309 (b)

7.43

Redevențe

436 (c)

3.70 (f)

Descrierea modificării

În SEC 95, achiziționările și vânzările de licențe pentru utilizarea de active necorporale neproduse (brevete, mărci înregistrate, drepturi de autor etc.) sunt înregistrate la producție și respectiv consum. În SEC 79, aceste plăți sunt considerate ca făcând parte din veniturile din proprietăți.

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția crește cu valoarea plăților efectuate către producătorii comerciali rezidenți pentru obținerea de licențe. Consumul intermediar sporește cu valoarea plăților efectuate de producătorii naționali către deținătorii rezidenți ca și nerezidenți ai activelor necorporale specificate. Semnul impactului asupra valorii adăugate nu poate fi, prin urmare, determinat a priori.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea plăților (eventuale) efectuate de gospodării în calitate de consumatori pentru obținerea licențelor. Consumul colectiv crește cu valoarea plăților, mai puțin veniturile sub formă de redevențe primite de producătorii necomerciali. Exporturile și importurile cresc cu valoarea plăților pentru obținerea de licențe plătite spre/primite din restul lumii.

În abordarea veniturilor, excedentul brut de exploatare se modifică cu aceeași valoare ca și valoarea adăugată.

Datorită operațiilor care se desfășoară cu restul lumii, semnul impactului asupra PIB nu poate fi determinat a priori. La trecerea de la PIB la PNB, veniturile din proprietăți din și spre restul lumii se diminuează cu valorile reclasificate la importuri și exporturi de servicii. Cu condiția ca cel puțin o componentă a utilizărilor finale naționale să crească ca efect al acestei modificări metodologice, semnul impactului asupra PNB va fi pozitiv.

Exemplu numeric

Să presupunem că rezidenții primesc plăți în valoare de 1 000 pentru obținerea de licențe și fac plăți de aceeași natură în valoare de 700. Producătorii necomerciali plătesc pentru drepturile de utilizare a licențelor o sumă de 50, dar nu obțin venituri de pe urma unor astfel de drepturi. Exporturile de servicii de acordare de licențe valorează 500, iar importurile 200. Gospodăriile în calitate de consumatori nu efectuează astfel de plăți pentru obținerea de licențe.

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 050

P20

+ 700

P60

+ 200

P3B

+50

 

 

P50

+ 500


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 700

P10

+1 050

 

 

N1

+ 350

R40

- 200

N2

+ 350

N1

+ 350

 

 

N2

+ 350

 

 

N3

+50

R40

- 500


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+50

N3

+50

 

 

N4

+ 0

 

N5

+ 0

N4

+ 0

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 

23.   Taxe de timbru

Cuvinte-cheie

 

SEC 79

SEC 95

Impozite pe produse

417.2

4.20

Alte impozite legate de producție/Transferuri curente diverse

417.3, 495

4.23

Descrierea modificării

SEC 95 stipulează că taxele de timbru se înregistrează la impozitele pe produse. SEC 79 consideră taxele de timbru plătite de producători ca pe celelalte impozite legate de producție (R22). Nu dă nici o indicație explicită referitoare la aceste taxe de timbru plătite de gospodării în calitate de consumatori. În lipsa unor instrucțiuni contrare, aceste taxe de timbru trebuie să fie contabilizate, prin urmare, la transferuri curente diverse (R69).

Consecințele modificării

În abordarea producției, producția crește cu valoarea totală a taxelor de timbru. Consumul intermediar crește cu acea parte din taxele de timbru care se plătește de către producători. Valoarea adăugată crește cu diferența dintre totalul taxelor de timbru și taxele de timbru incluse în consumul intermediar al producătorilor comerciali și necomerciali.

În abordarea cheltuielilor, consumul final al gospodăriilor crește cu valoarea taxelor de timbru plătite de acestea în calitate de consumatori. Formarea brută de capital fix sporește cu valoarea taxelor de timbru cu privire la costurile transferurilor.

În abordarea veniturilor, variația excedentului brut de exploatare este identică cu cea a valorii adăugate.

Impactul asupra PIB este fără îndoială pozitiv. Trecerea de la PIB la PNB nefiind afectată de modificarea metodologică, impactul asupra PNB este echivalent cu cel asupra PIB.

Exemplu numeric

Să presupunem că taxe de timbru în valoare de 500 sunt reclasificate de la alte impozite legate de producție la impozite pe produse și că transferuri curente diverse totalizând 500 sunt reclasificate la impozite pe produse. Din taxele de timbru achitate de producători, 250 privesc intrările intermediare și 250 formarea brută de capital fix (costuri de transfer).

Prelucrarea contabilă în conturile simplificate ale națiunii: modificări în raport cu o înregistrare efectuată conform reglementărilor SEC 79.

Cont bunuri și servicii

Resurse

Utilizări

P10

+1 000

P20

+ 250

 

 

P3B

+ 500

 

 

P41

+ 250


Cont producție

Cont generare venituri

Cont distribuție venituri

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P20

+ 250

P10

+1 000

R20

+ 500

N1

+ 750

 

 

N2

+ 250

N1

+ 750

 

 

N2

+ 250

 

 

N3

+ 750

R20

+ 500


Cont utilizare venituri

Cont capital

Cont restul lumii

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

Utilizări

Resurse

P3A

+ 500

N3

+ 750

P41

+ 250

N4

+ 250

 

N5

+ 0

N4

+ 250

 

 

N5

+ 0

 

 

 

 

 


(1)  JO L 224, 3.9.1993, p. 27.

(2)  JO L 186, 5.8.1995, p. 59.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35


31997D0245


L 097/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 20 martie 1997

de stabilire a modalităților de comunicare a informațiilor către Comisie de către statele membre cu privire la sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene

(97/245/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii al Comunității Europene (1) și, în special, articolul 8 alineatul (2) al acesteia,

având în vedere Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom, privind sistemul de resurse proprii al Comunității (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/96 (3) și, în special, articolele 6 și 17 ale acestuia,

după consultarea Comitetului consultativ pentru resursele proprii,

întrucât, prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/96 Comisia a aprobat dispoziții destinate să îmbunătățească anumite părți din dispozitivul de informare al Comisiei de către statele membre, cu privire la acțiunile acestora în materie de recuperare a resurselor proprii, în special acelea în care sunt implicate fraude și alte neregularității,

întrucât aceste îmbunătățiri privesc, în principal, stabilirea extraselor de cont lunare și trimestriale ale resurselor proprii, descrierea cazurilor de fraudă și neregularități care au fost deja detectate implicând denumirile mai mari de 10 000 ECU și conținutul raportului anual,

întrucât detaliile acestor proceduri de raportare trebuie prevăzute de către Comisie după ce Comitetul consultativ pentru resursele proprii a fost consultat,

întrucât state membre au nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a aplica dispozițiile raportate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Statele membre trebuie să folosească modelele de extrase de cont aflate în anexele I, II, III pentru a întocmi extrasele lor de conturi lunare și semestriale ale resurselor proprii menționate la articolul 6 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89.

(2)   Extrasele întocmite după acest modele, menționate la alineatul (1), sunt întocmite pentru prima dată în aprilie 1997 pentru extrasele de cont lunare și în al doilea semestru din 1997, pentru extrasul semestrial.

Articolul 2

(1)   Statele membre trebuie să folosească formularul model pentru fraudă și formularul de actualizare din anexele IV si V pentru descrierea cazurilor de fraudă și a neregularităților detectate care implică peste 10 000 de ECU și detaliile privitoare la cazurile de fraudă și neregularitățile deja raportate Comisiei, în cazurile în care recuperarea, anularea și nerecuperarea nu au fost indicate mai devreme, așa cum se menționează la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89.

(2)   Formularele de fraudă și cele actualizate stabilite în conformitate cu modelele menționate la alineatul (1) sunt trimise pentru prima dată în aprilie 1997.

Articolul 3

(1)   Modelul din anexa VI va fi folosit pentru raportul anual cu privire la cele mai importante probleme ce reies din aplicarea Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1552/89, menționat la articolul 17 alineatul (3) din regulament.

(2)   Primul raport stabilit în conformitate cu modelul menționat la alineatul (1) trebuie trimis până la 30 aprilie 1997.

Articolul 4

Statele membre informează Comisia până la 31 martie 1997 despre departamentele sau agențiile responsabile pentru redactarea declarațiilor, formularelor și raporturilor care cad sub incidența prezentei decizii.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 martie 1997.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9.

(2)  JO L 155, 7.6.1989, p. 1.

(3)  JO L 175, 13.7.1996, p. 3.


ANEXA 1

Image


ANEXA II

Image


ANEXA III

Image


ANEXA IV

FORMULARUL DE FRAUDĂ

Formular de informații care se trimite Comisiei (DG XIX), incluzând cazurile de fraudă și neregularitățile deja detectate, cu privire la o valoare a drepturilor mai mare de 10 000 ECU

IDENTIFICAREA FORMULARULUI DE REFERINȚĂ

Statul membru:

0.0.   Numărul cazului (1):

0.1.   Semestrul de referință:

0.2.   Data de transmitere:

0.3.   Departamentul sau agenția care a efectuat constatarea:

DESCRIEREA CAZULUI DE FRAUDĂ

Produse implicate:

1.0.   Denumirea comercială:

Poziție tarifară (2):

1.1.1.   declarată:

1.1.2.   stabilită:

1.1.3.   prezumată:

Originea:

1.2.1.   declarată:

1.1.2.   stabilită:

1.1.3.   prezumată:

Proveniență:

1.3.1.   declarată:

1.3.2.   stabilită:

1.3.3.   prezumată:

Cantitate:

1.4.1.   declarată:

1.4.2.   stabilită:

1.4.3.   prezumată:

Valoare:

1.5.1.   declarată:

1.5.2.   stabilită:

1.5.3.   prezumată:

Tipul de fraudă și/sau neregularitate:

2.1.   Descrierea:

2.2.   Regimul vamal sau destinația vamală respectivă:

3.   Descrierea concisă a mecanismului de fraudă:

Ordinea prezumată a importanței resurselor proprii eludate sau suma exactă:

4.1.   estimată:

4.2.   stabilită:

4.3.   recuperată:

Tipul de control care a condus la descoperire:

5.1.   metodă:

5.2.   comentarii:

6.   Stadiul procedurii și, unde este cazul, detalii ale constatării:

data constatării:

codul administrativ:

codul financiar:

7.   Cazuri deja comunicate în cadrul înțelegerilor de asistență reciprocă (Regulamentul (CEE) nr. 1468/81 si (CEE) nr. 945/87):

Referințe MA:

8.   Măsurile luate sau planificate pentru a preveni repetarea cazurilor de fraudă și de neregularități deja detectate:

9.1.   Statele membre implicate:

9.2.   Operatori implicați (opțional):

Alte informații:

10.1.   Liber:

10.2.   Rezervat:


(1)  Cazurile sunt numerotate de către statele membre în ordine succesivă anuală, după formatul următor: OR/MS/99/999999/0. Pentru statele membre care nu au o ordinea succesivă anuală, ci o succesiune pentru departamentele regionale, primele două cifre din cele șase indică departamentul regional respectiv.

(2)  În conformitate cu Nomenclatura Combinată prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 2658/87 (JO L 256, 7.9.1987).


ANEXA V

Image


ANEXA VI

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

50


31997D0281


L 112/56

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 21 aprilie 1997

privind rolul Eurostat în privința elaborării statisticilor comunitare

(97/281/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 155 al acestuia,

având în vedere că Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (1) (denumit în continuare „regulament de bază”) atribuie anumite sarcini și obligații autorității comunitare implicate în elaborarea de statistici la nivel comunitar;

întrucât articolul 2 din regulamentul de bază definește, în sensul prezentului regulament, „autoritatea comunitară” drept „departamentul Comisiei care este răspunzător de îndeplinirea sarcinilor atribuite Comisiei în privința elaborării de statistici comunitare (Eurostat)”;

întrucât aplicarea regulamentului de bază impune definirea rolului Eurostat în privința elaborării de statistici comunitare;

întrucât Eurostat trebuie să aibă capacitatea de a acționa în conformitate cu principiile imparțialității, credibilității, relevanței, rentabilității, confidențialității și transparenței statistice;

întrucât, în vederea asigurării coerenței, fezabilității și consecvenței statisticilor la nivel comunitar, trebuie reafirmată importanța procedurilor de cooperare și coordonare între serviciile Comisiei care participă la elaborarea acestui tip de informații la nivel comunitar;

întrucât aplicarea regulamentului de baza impune protecția datelor confidențiale pe care le culeg autoritățile naționale și comunitare în vederea producerii de statistici comunitare;

întrucât aplicarea regulamentului de bază impune organizarea diseminării de către autoritățile naționale și comunitare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiectivul

Obiectivul prezentei decizii îl constituie punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 322/97 („regulamentul de bază”) în cadrul organizării interne a Comisiei și, în special, de a defini rolul și răspunderile Oficiului Statistic al Comunităților Europene (Eurostat), ca urmare a dezvoltării sarcinilor autorității comunitare în aplicarea statisticilor comunitare și ca urmare a principiilor definite în articolul 10 din regulamentulde bază.

Articolul 2

Eurostat

Eurostat este autoritatea comunitară menționată la articolul 2 a patra liniuță din regulamentul de bază.

Eurostat este un serviciu al Comisiei, condus de un director general.

Articolul 3

Principii

Eurostat îsi îndeplinește sarcinile în conformitate cu principiile imparțialității, credibilității, relevanței, rentabilității, confidențialității și transparenței statistice, definite în articolul 10 din regulamentul de bază.

Articolul 4

Sarcinile Eurostat

În cadrul Comisiei, Eurostat, în colaborare cu Comitetul de coordonare a informațiilor statistice (2), este răspunzător de aplicarea programului statistic comunitar, în special:

(a)

de a proiecta un set de norme și metode care să permită producerea, pe întreg teritoriul comunitar, a unor statistici imparțiale, credibile, relevante și rentabile;

(b)

de a face accesibile statisticile comunitare, în conformitate cu principiile referitoare la diseminare, prezentate în articolul 11 din regulamentul de bază, pentru organismele comunitare, guvernele statelor membre, agenții economici și sociali, mediile academice și publicul larg, în vederea formulării, aplicării, monitorizării și evaluării politicilor comunitare.

În acest scop, Eurostat:

(a)

realizează cercetări asupra metodologiilor și tehnologiilor statistice, pe care apoi le dezvoltă;

(b)

pregatește, dezvoltă și promovează adoptarea standardelor statistice comunitare de către statele membre, în vederea creșterii comparabilității statisticilor comunitare, precum și a rentabilității realizării lor;

(c)

acordă consultanță și sprijin statelor membre în probleme statistice;

(d)

compilează informații statistice pe baza datelor adecvate, elaborează analize și furnizează explicații tehnice în vederea evitării interpretării sau analizelor eronate;

(e)

culege statistici de la autoritățile naționale și datele necesare statisticilor comunitare de la secretariatele organizațiilor internaționale;

(f)

consolidează procesul de cooperare cu și între autoritățile statistice naționale, prin schimburi reciproce de experți, participarea la activități statistice și dezvoltarea sistemelor de instruire;

(g)

cooperează cu organizațiile internaționale și cu terțe țări în vederea facilitării comparabilității statisticilor comunitare cu statisticile produse în alte sisteme statistice și, dacă este cazul, sprijină țările terțe în perfecționarea propriilor sisteme statistice;

(h)

perfecționeză cunoștințele și aptitudinile profesionale în domeniul statistic ale personalului Comisiei care activează în domeniul statisticii comunitare.

Articolul 5

Autonomie tehnică

În cadrul domeniului său de competență, Eurostat are răspunderea selectării tehnicilor științifice, definițiilor și metodologiilor celor mai adecvate în vederea atingerii obiectivelor arătate în regulamentul de bază.

Articolul 6

Participarea altor servicii din cadrul Comisiei la realizarea statisticilor comunitare

Comisia poate decide care servicii, altele decât Eurostat, participă la procesul de elaborare a statisticilor comunitare, la care activități și în ce măsură.

Articolul 7

Răspunderea pentru coordonare și cooperare

În cadrul Comisiei, Eurostat, sprijinit de Comitetul de coordonare a informațiilor statistice, în conformitate cu deciziile adoptate de Comisie la 28 februarie 1990 privind coordonarea activităților statistice (3) și, respectiv, la 29 februarie 1996 privind perfecționarea activității statistice în cadrul Comisiei (4):

(a)

coordonează toate activitățile statistice din punct de vedere al pregătirii și aplicării acțiunilor comunitare în domeniul statistic;

(b)

asigură un nivel adecvat de cooperare cu alte organisme comunitare.

Articolul 8

Programul statistic comunitar

În conformitate cu prevederile capitolelor I și II din regulamentul de bază, activitățile tuturor serviciilor Comisiei în domeniul statisticilor comunitare sunt determinate prin Programul statistic comunitar.

Articolul 9

tilizarea datelor confidențiale

Datele considerate confidențiale în conformitate cu articolul 13 din regulamentul de bază sunt accesibile în cadrul Comisiei, în conformitate cu articolele din capitolul V din regulamentul de bază, numai pentru oficialitățile Eurostat, alți membri ai personalului Eurostat și alte persoane fizice care lucrează la sediul Eurostat pe bază de contract și sunt utilizate de către aceștia numai în scopurile definite în cadrul regulamentului de bază.

Articolul 10

Accesul la datele administrative și utilizarea acestor date

În conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, Eurostat are acces la toate sursele de date administrative deținute de serviciile Comisiei, ori de câte ori acestea sunt necesare pentru elaborarea statisticilor comunitare.

Articolul 11

Difuzare

Eurostat trebuie să asigure că statisticile comunitare, împreună cu explicațiile tehnice necesare în vederea utilizării acestora, sunt difuzate astfel încât accesul la informațiile statistice comunitare să fie simplu și imparțial pe întreg teritoriul Comunității.

Adoptată la Bruxelles, 21 aprilie 1997.

Pentru Comisie

Yves-Thibault DE SILGUY

Membru al Comisiei


(1)  JO L 52, 22.2.1997, p. 1.

(2)  Constituit prin Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 1991 [SEC(91) 1793].

(3)  A se vedea SEC(90) 337.

(4)  A se vedea SEC(96) 253/4.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

52


31997R1035


L 151/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1035/97 AL CONSILIULUI

din 2 iunie 1997

de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 213 și 235 ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

(1)

întrucât Comunitatea trebuie să respecte drepturile fundamentale în formularea și punerea în aplicare a politicilor sale și a legislației pe care o adoptă; întrucât, în special, respectarea drepturilor omului constituie o condiție a legalității actelor comunitare;

(2)

întrucât culegerea și analiza unor informații obiective, credibile și comparabile cu privire la fenomenele de rasism, xenofobie și antisemitism sunt așadar necesare la nivel comunitar pentru a furniza Comunității informații complete cu privire la aceste fenomene, informații în măsură să permită Comunității să-și respecte obligația de a se conforma drepturilor fundamentale și să le ia în considerare în elaborarea și aplicarea tuturor politicilor și actelor pe care le adoptă în domeniul său de competență;

(3)

întrucât importanța respectării drepturilor omului a fost subliniată în numeroase ocazii de către instituțiile Comunității și de către statele membre;

(4)

întrucât, prin Declarația comună din 5 aprilie 1977 (4), Parlamentul European, Consiliul și Comisia au subliniat „importanța majoră pe care o acordă protecției drepturilor fundamentale” și au afirmat că „în exercitarea prerogativelor ce le revin și în realizarea scopurilor Comunităților Europene respectă și vor respecta în continuare aceste drepturi”;

(5)

întrucât, la 11 iunie 1986, Parlamentul European, Consiliul, reprezentanții statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, și Comisia au adoptat Declarația comună privind rasismul și xenofobia (5), subliniind „importanța informării adecvate și obiective și a conștientizării tuturor cetățenilor cu privire la pericolele rasismului și xenofobiei, precum și necesitatea prevenirii și menținerii sub control a oricăror acte sau forme de discriminare”;

(6)

întrucât, la 29 mai 1990, Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, au adoptat Rezoluția privind combaterea rasismului și a xenofobiei (6);

(7)

întrucât, la 5 octombrie 1995, Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, au adoptat Rezoluția privind combaterea rasismului și xenofobiei în domeniul ocupării forței de muncă și al problemelor sociale (7), iar la 23 octombrie 1995 au adoptat Rezoluția privind reacția sistemelor educaționale la problemele rasismului și xenofobiei (8);

(8)

întrucât, la 15 iulie 1996, Consiliul, hotărând în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, a adoptat programul de acțiune comună pentru combaterea rasismului și a xenofobiei (9);

(9)

întrucât, la 23 iulie 1996, Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, au adoptat Rezoluția privind anul european împotriva rasismului (1997) (10);

(10)

întrucât Consiliul European, reunit la Corfu la 24-25 iunie 1994, a luat decizia de a accelera eforturile de a defini la nivelul Uniunii Europene o strategie globală privind combaterea actelor de violență rasistă și xenofobă; întrucât, în acest scop, Consiliul European a înființat o Comisie consultativă însărcinată să formuleze recomandări privind combaterea rasismului și a xenofobiei;

(11)

întrucât Consiliul European, reunit la Cannes la 26-27 iunie 1995, a cerut Comisiei consultative să-și lărgească aria de acțiune în așa fel încât să analizeze, în strânsă colaborare cu Consiliul Europei, fezabilitatea înființării unui observator european al fenomenelor rasiste și xenofobe;

(12)

întrucât concluziile acestui studiu de fezabilitate au fost puse la dispoziția Consiliului European cu ocazia reuniunii sale de la Florența din 21-22 iunie 1996;

(13)

întrucât Consiliul European reunit la Florența a reafirmat angajamentul Uniunii de a combate rasismul și xenofobia cu toată hotărârea și a aprobat principiul care stă la baza înființării observatorului european;

(14)

întrucât pentru realizarea sarcinii de a culege și a analiza în mod independent și cât mai exact informațiile legate de rasism, xenofobie și antisemitism, precum și pentru a menține relații strânse cu Consiliul Europei, este necesară înființarea, la nivelul Comunității, a unui organism autonom, cu personalitate juridică proprie, denumit Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (observatorul);

(15)

întrucât fenomenele rasismului, xenofobiei și antisemitismului comportă diverse aspecte complexe, greu de disociat; întrucât, prin urmare, observatorului trebuie să i se atribuie sarcina generală de a culege și analiza informații care privesc câteva dintre domeniile de activitate ale Comunității; întrucât activitatea observatorului se concentrează în acele zone în care cunoașterea amănunțită a problemelor menționate este indispensabilă bunei desfășurări a acțiunilor Comunității;

(16)

întrucât rasismul și xenofobia sunt fenomene care se manifestă la toate nivelurile în cadrul Comunității: la nivel local, regional, național și comunitar și, prin urmare, informațiile culese și analizate la nivelul Comunității pot servi autorităților statelor membre în elaborarea și punerea în aplicare a unor măsuri la nivel local, regional și național în domeniul lor de competență;

(17)

întrucât, prin urmare, observatorul pune rezultatele activității sale atât la dispoziția Comunității, cât și a statelor membre;

(18)

întrucât în statele membre există numeroase organizații prestigioase care studiază rasismul și xenofobia;

(19)

întrucât coordonarea cercetării și crearea unei rețele de organizații va spori eficiența și utilitatea acestei activități;

(20)

întrucât, în vederea lărgirii cooperării și evitării suprapunerii și a paralelismului eforturilor în această activitate, sarcinile încredințate observatorului implică legături strânse cu Consiliul Europei, care are o experiență considerabilă în acest domeniu, precum și cooperarea cu organisme din statele membre sau cu alte organizații internaționale care sunt competente în domenii legate de fenomenele rasismului și xenofobiei;

(21)

întrucât observatorul are capacitatea de a decide în legătură cu aspectele administrative ale cooperării cu aceste organizații; întrucât, pe de altă parte, Comunitatea este aceea care, în numele observatorului, încheie un acord cu Consiliul Europei privind instituirea unei colaborări strânse între acesta din urmă și observator; întrucât același lucru este valabil pentru încheierea cu alte organizații internaționale sau țări terțe a oricăror acorduri necesare bunei desfășurări a activității observatorului;

(22)

întrucât trebuie asigurată protecția datelor personale prelucrate, primite sau transmise de către observator în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor personale și libera circulație a acestor date (11);

(23)

întrucât observatorul trebuie să se bucure de a autonomie totală în îndeplinirea atribuțiilor sale;

(24)

întrucât, este necesar să fie prevăzută competența Curții de Justiție de a judeca, în temeiul unei clauze compromisorii, litigiile în materie de răspundere contractuală și extracontractuală a observatorului; întrucât este de asemenea necesar să fie prevăzută competența Curții de Justiție de a judeca în căile de atac exercitate în raport cu observatorul în condițiile prevăzute la articolul 173 din tratat;

(25)

întrucât, la sfârșitul unei perioade de trei ani, prezentul regulament poate fi modificat acolo unde este cazul, în vederea lărgirii sau modificării sarcinilor observatorului, în funcție îndeosebi de evoluția competențelor comunitare;

(26)

întrucât atribuțiile de culegere și analizare a informațiilor din câteva domenii de activitate ale Comunității, prevăzute la articolul 213 din tratat, nu permit culegerea unor astfel de informații de către un organism specializat și autonom cu personalitate juridică proprie; întrucât este necesar, prin urmare, să se recurgă și la articolul 235 pentru instituirea unui astfel de organism și pentru a permite transmiterea informațiilor către instituțiile și organismele Comunității, precum și către statele membre,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înființează Observatorul European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (denumit în continuare „observatorul”).

Articolul 2

Obiective și sarcini

(1)   Obiectivul principal al observatorului este acela de a furniza Comunității și statelor membre ale acesteia date obiective, credibile și comparabile la nivel european privind fenomenele rasismului, xenofobiei și antisemitismului, mai ales în domeniile menționate la articolul 3 alineatul (3), pentru a le ajuta în situațiile în care acestea iau măsuri sau adoptă o anume direcție de acțiune în cadrul domeniilor de competență ce le revin.

(2)   Observatorul studiază amploarea și dezvoltarea fenomenelor și manifestărilor de rasism, xenofobie și antisemitism, analizează cauzele acestora, consecințele și efectele lor și, în același timp, cercetează cazurile de bună practică. În acest scop și pentru a-și îndeplini sarcinile, observatorul:

(a)

culege, înregistrează și analizează informații și date, inclusiv date rezultate din cercetări științifice, care îi sunt comunicate de către centrele de cercetare, statele membre, instituțiile Comunității, organizațiile internaționale – în special acelea menționate la articolul 4 alineatul (1) –, precum și organizații neguvernamentale;

(b)

stabilește cooperarea cu furnizorii de informații și dezvoltă o politică de folosire concertată a bazelor lor de date pentru a favoriza, după caz, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, o largă distribuire a informațiilor acestora;

(c)

desfășoară cercetări științifice și sondaje, studii preliminare și de fezabilitate, după caz, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. În această activitate, observatorul ține seama de studiile deja existente sau de alte activități (conferințe, seminarii, cercetări în derulare, publicații) deja desfășurate în special în cadrul centrelor și organizațiilor cu care este conectat prin Rețeaua europeană de informare în privința rasismului și a xenofobiei (Raxen), pentru a evita paralelismele și pentru a garanta folosirea optimă a resurselor. Organizează de asemenea întruniri ale specialiștilor și, ori de câte ori este necesar, instituie grupuri de lucru ad-hoc;

(d)

înființează un fond de documentare deschis publicului, încurajează promovarea activităților de informare și stimulează cercetarea științifică;

(e)

formulează concluzii și avize adresate Comunității și statelor membre ale acesteia;

(f)

dezvoltă metode de a îmbunătăți gradul de comparabilitate, obiectivitate și fiabilitate a datelor la nivelul Comunității, stabilind indicatori și criterii care permit îmbunătățirea coerenței informațiilor;

(g)

publică un raport anual privind situația rasismului și a xenofobiei în cadrul Comunității, punând în evidență în același timp exemplele de bune practici și propriile sale activități;

(h)

instituie și coordonează Rețeaua europeană de informare în privința rasismului și a xenofobiei (Raxen), alcătuită dintr-o unitate centrală aparținând observatorului, care cooperează cu centre universitare naționale de cercetare, cu organizații neguvernamentale și cu centre specializate create de organizațiile din statele membre sau de organizațiile internaționale menționate la articolul 7;

(i)

facilitează și încurajează organizarea periodică a unor mese rotunde și întâlniri ale altor organisme consultative permanente existente în cadrul statelor membre, cu participarea partenerilor sociali, a centrelor de cercetare, a reprezentanților autorităților publice competente, precum și a altor persoane și organisme preocupate de rasism și de xenofobie. În raportul său anual asupra situației privind rasismul și xenofobia în cadrul Comunității, observatorul ia în considerare rezultatele meselor rotunde la nivel național, precum și ale reuniunilor altor organisme consultative permanente existente.

Articolul 3

Metode de lucru și domenii de activitate

(1)   Observatorul își îndeplinește îndatoririle în limitele competențelor Comunităților și în funcție de obiectivele înscrise în programul său anual, precum și cu respectarea resurselor bugetare disponibile.

(2)   Pentru a evita orice paralelisem, în desfășurarea activităților sale, observatorul ține seama de activitățile deja desfășurate de instituțiile comunitare sau de alte instituții și organizații internaționale competente și, în special, de Consiliul Europei și, printr-o cooperare strânsă cu Consiliul Europei, depune toate eforturile pentru a realiza o valoare adăugată.

(3)   Informațiile și datele care trebuie culese și prelucrate, cercetările științifice, sondajele și studiile care trebuie întreprinse sau încurajate privesc amploarea, dezvoltarea, cauzele și efectele fenomenelor rasismului și xenofobiei, în special în următoarele domenii de activitate:

(a)

libera circulație a persoanelor în interiorul Comunității;

(b)

informația, televiziunea și celelalte medii și mijloace de comunicare;

(c)

educația, formarea profesională și tineretul;

(d)

politica socială, inclusiv ocuparea forței de muncă;

(e)

libera circulație a mărfurilor;

(f)

cultura.

Articolul 4

Rețeaua europeană de informare în privința rasismului și xenofobiei (Raxen)

(1)   Pentru a permite instituirea cât mai rapidă și eficientă a rețelei prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (h), statele membre comunică observatorului lista centrelor și organizațiilor menționate în articolul respectiv, de care au cunoștință.

(2)   Ținând seama de lista prevăzută la alineatul (1), consiliul de administrație al observatorului invită organismele competente în domeniile legate de fenomenele rasismului și xenofobiei sau acele organisme al căror scop principal este analiza acestor fenomene să participe la Raxen.

(3)   Observatorul se poate angaja în raporturi contractuale, în special de subcontractare, cu organismele menționate la alineatul (2), în vederea îndeplinirii sarcinilor pe care le încredințează acestora.

Observatorul se poate, de asemenea, angaja în raporturi contractuale, pe bază ad-hoc și pentru îndeplinirea unor sarcini specifice, cu organisme care nu fac parte din Raxen.

Alocarea unor asemenea sarcini trebuie să fie prevăzută în programul anual al observatorului.

Articolul 5

Protecția și confidențialitatea datelor personale

(1)   Observatorul poate colecta date personale numai cu scopul de a-și îndeplini sarcinile prevăzute în prezentul regulament. În prelucrarea și în schimburile de date personale efectuate în temeiul prezentului regulament, observatorul aplică prevederile Directivei 95/46/CE. În acest scop, trebuie adoptate normele de aplicare a acestor prevederi, în special cu privire la drepturile persoanelor în cauză, confidențialitatea și securitatea prelucrării datelor, măsurile corespunzătoare de protecție pentru anonimizarea datelor înainte de comunicarea lor, precum și supravegherea internă a procesului de prelucrare a datelor.

(2)   Normele de aplicare prevăzute la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Observatorul nu poate prelucra date personale înainte de intrarea în vigoare a acestor norme și până când nu se înființează și nu devine operațională autoritatea de control în sensul articolului 28 din Directiva 95/46/CE.

Până la desemnarea autorității sau autorităților de control pentru instituțiile și organismele Comunității, activitățile observatorului sunt controlate, din punct de vedere al regulilor privind protecția datelor, de către Ombudsmanul prevăzut la articolul 138e din tratat, în cadrul sarcinilor atribuite acestuia de tratat.

(3)   Până la data punerii în aplicare a Directivei 95/46/CE, dacă, în temeiul dispozițiilor prezentului regulament, statele membre transmit sau primesc date personale, acestea trebuie să aplice legislațiile lor naționale respective privind protecția datelor în procesul prelucrării acestora.

Până la data menționată anterior, un stat membru care transmite date observatorului se poate opune retransmiterii acestora către un alt stat membru sau poate condiționa retransmiterea datelor de respectarea anumitor condiții în cazul în care beneficiarul acestora nu poate garanta un standard de protecție echivalent cu cel prevăzut de Directiva 95/46/CE.

În orice caz, datele personale culese de către observator și transmise Comunității sau statelor membre nu pot fi înregistrate și folosite ulterior de către acestea într-un mod neconform cu scopul pentru care au fost culese de către observator.

(4)   Statele membre și organismele naționale care cooperează cu observatorul nu au obligația de a furniza informații care sunt considerate confidențiale conform legislației lor naționale.

Articolul 6

Personalitatea juridică și capacitatea

Observatorul are personalitate juridică. În fiecare dintre statele membre acesta se bucură de cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice conform legislației naționale. Acesta poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și are capacitate procesuală.

Articolul 7

Cooperarea cu organizații naționale și internaționale

(1)   Pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor sale, observatorul cooperează cu organizații din statele membre sau organizații internaționale, guvernamentale sau neguvernamentale competente în domeniul fenomenelor rasismului și xenofobiei.

(2)   Procedurile administrative pentru cooperarea prevăzută la alineatul (1) se supun aprobării consiliului de administrație.

(3)   Observatorul își coordonează activitățile cu cele ale Consiliului Europei, în special în ceea ce privește programul său de activitate în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (a). În acest scop, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 228 din tratat, Comunitatea încheie un acord în numele observatorului cu Consiliul Europei în vederea instituirii unei cooperări strânse între acesta din urmă și observator. Acest acord include numirea de către Consiliul Europei a unei persoane care să facă parte din consiliul de administrație al observatorului.

În măsura în care, pentru desfășurarea eficientă a activităților observatorului, se dovedesc necesare acorduri cu alte organizații internaționale sau terțe țări, Comunitatea încheie astfel de acorduri în numele observatorului, în conformitate cu procedura prevăzută la paragraful precedent.

Articolul 8

Consiliul de administrație

(1)   Consiliul de administrație al observatorului este alcătuit din câte o personalitate independentă numită de către fiecare stat membru, o personalitate independentă numită de către Parlamentul European, o personalitate independentă numită de către Consiliul Europei în temeiul articolului 7 alineatul (3) și un reprezentant al Comisiei. Membrii consiliului de administrație sunt persoane cu o experiență corespunzătoare în domeniul drepturilor omului și în analiza fenomenelor rasismului, xenofobiei și antisemitismului.

Fiecărui membru trebuie să-i corespundă un membru supleant desemnat în același mod.

(2)   Numele membrilor consiliului de administrație și al supleanților lor sunt notificate Comisiei în vederea publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Mandatul acestora este de trei ani și poate fi reînnoit o singură dată. Consiliul de administrație își alege președintele și vicepreședintele, precum și pe ceilalți membri ai comitetului executiv prevăzut la articolul 9.

Fiecărui membru al consiliului de administrație, iar în lipsa acestuia, membrului supleant respectiv, îi revine un vot. Deciziile se iau cu o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate. Președintele participă la vot. Persoana desemnată de către Consiliul Europei nu poate participa la voturile privind deciziile prevăzute la alineatul (3) literele (d) și (e).

(3)   Consiliul de administrație ia deciziile necesare funcționării observatorului. În special, acesta:

(a)

adoptă programul de activitate anual al observatorului în concordanță cu bugetul și resursele disponibile; acest program poate fi revizuit, dacă este necesar, în cursul anului;

(b)

adoptă raportul anual al observatorului, precum și concluziile și avizele acestuia și le transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor; el asigură publicarea raportului anual;

(c)

numește directorul observatorului;

(d)

adoptă proiectul și forma finală a bugetului anual al observatorului;

(e)

aprobă bilanțul și dă descărcare directorului pentru execuția bugetului.

(4)   Consiliul de administrație își stabilește regulamentul de procedură. Consiliul se întrunește, la convocarea președintelui, cel puțin de două ori pe an.

Articolul 9

Comitetul executiv

(1)   Comitetul executiv este alcătuit din președintele consiliului de administrație, vicepreședintele și un număr de cel mult trei alți membri ai consiliului de administrație, inclusiv personalitatea numită de către Consiliul Europei și reprezentantul Comisiei.

(2)   Comitetul executiv controlează activitatea observatorului, monitorizează pregătirea și executarea programelor și pregătește ședințele consiliului de administrație, cu sprijinul directorului observatorului. Comitetul executiv execută de asemenea orice sarcină încredințată lui de către consiliul de administrație, în concordanță cu regulamentul de procedură al acestuia din urmă.

Articolul 10

Directorul

(1)   Observatorul este condus de către un director numit de consiliul de administrație la propunerea Comisiei, pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

(2)   Directorul răspunde de:

(a)

îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2);

(b)

pregătirea și punerea în aplicare a programului anual de activitate a observatorului;

(c)

pregătirea raportului anual de activitate, a concluziilor și avizelor menționate în prezentul regulament;

(d)

toate problemele legate de personal și de administrarea de zi cu zi.

(3)   Directorul este răspunzător pentru modul de gestionare în fața consiliului de administrație și participă la ședințele acestuia, precum și la ale comitetului executiv.

(4)   Directorul este reprezentantul legal al observatorului.

Articolul 11

Personalul

(1)   Personalul observatorului intră sub incidența regulamentului și reglementărilor care se aplică funcționarilor și altor agenți ai Comunităților Europene.

(2)   În privința personalului său, observatorul exercită atribuțiile delegate autorității împuternicită să facă numiri.

(3)   Consiliul de administrație adoptă în acord cu Comisia normele de aplicare corespunzătoare.

Articolul 12

Bugetul

(1)   Toate veniturile și cheltuielile observatorului fac obiectul unor estimări pentru fiecare exercițiu financiar, exercițiu care corespunde unui an calendaristic, iar acestea sunt apoi incluse în bugetul observatorului.

(2)   Până la data de 15 februarie a fiecărui an, directorul stabilește proiectul preliminar de buget pentru exercițiul financiar următor. Proiectul preliminar de buget acoperă cheltuielile de funcționare și programul de activitate stabilit pentru următorul exercițiu financiar. Directorul prezintă consiliului de administrație proiectul preliminar împreună cu un plan de acțiune.

(3)   Veniturile și cheltuielile descrise în buget se echilibrează.

(4)   Veniturile observatorului se compun, fără a aduce atingere altor resurse, din:

(a)

o subvenție din partea Comunității prevăzută ca linie distinctă în bugetul general al Comunităților Europene (secțiunea „Comisia”);

(b)

plăți încasate pentru servicii prestate;

(c)

orice contribuție financiară din partea organizațiilor menționate la articolul 7;

(d)

orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre.

(5)   Cheltuielile observatorului includ îndeosebi remunerarea personalului, cheltuielile administrative și de infrastructură, costurile de funcționare și cheltuielile legate de contracte încheiate cu instituții sau organisme care fac parte din Raxen sau cu terți.

(6)   Consiliul de administrație adoptă proiectul de buget și îl prezintă Comisiei. Pe această bază, Comisia determină cuantumul estimativ al subvenției, care este apoi inclus în proiectul preliminar de buget general al Comunităților Europene, pe care îl transmite Consiliului în temeiul articolului 203 din tratat.

(7)   Consiliul de administrație adoptă bugetul final al observatorului înainte de începutul exercițiului financiar, modificându-l, unde este cazul, în funcție de subvenția Comunității și de celelalte resurse ale observatorului.

(8)   Directorul pune în aplicare bugetul observatorului.

(9)   Controlorul financiar al Comisiei monitorizează angajarea și plata tuturor cheltuielilor observatorului, precum și stabilirea și colectarea tuturor veniturilor acestuia.

(10)   Până la 31 martie a fiecărui an, directorul trimite Comisiei, consiliului de administrație și Curții de Conturi raportul conturilor de venituri și cheltuieli ale observatorului pentru exercițiul financiar precedent.

Curtea de Conturi examinează conturile în conformitate cu articolul 188c din tratat.

(11)   Consiliul de administrație dă descărcare directorului de execuția bugetului.

(12)   Consiliul de administrație, după consultarea Comisiei și a Curții de Conturi, adoptă prevederile financiare interne, specificând în special acele dispoziții legate de constituirea și punerea în aplicare a bugetului observatorului.

Articolul 13

Serviciile de traducere necesare funcționării observatorului este în principiu furnizat de către Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2965/94 (12).

Articolul 14

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică observatorului.

Articolul 15

Competența Curții de Justiție

(1)   Răspunderea contractuală a observatorului este reglementată de legea care se aplică contractului în cauză.

Competența de judecată a Curții de Justiție se întemeiază pe o clauză compromisorie pe care observatorul o include în contractele pe care le încheie.

(2)   În cazul răspunderii extracontractuale, în concordanță cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, observatorul trebuie să repare orice prejudiciu cauzat de către observator sau de către agenții acestuia în timpul exercitării îndatoririlor lor.

Curtea de Justiție este competentă să judece orice litigiu privind repararea unor asemenea prejudicii.

(3)   Curtea de Justiție este competentă să judece acțiunile formulate împotriva observatorului în condițiile prevăzute la articolul 173 din tratat.

Articolul 16

Modalitățile de raportare

În decursul celui de-al treilea an care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament, Comisia înaintează Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social, precum și Comitetului Regiunilor un raport al evoluției activităților observatorului împreună cu, dacă este cazul, propuneri de a modifica sau a extinde sarcinile sale, luând în considerare în special evoluția competențelor Comunității în domeniul rasismului și al xenofobiei.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua imediat următoare datei deciziei autorităților competente în ceea ce privește stabilirea sediului observatorului.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 2 iunie 1997.

Pentru Consiliu

Președintele

H. VAN MIERLO


(1)  JO C 78, 12.3.1987, p. 15.

(2)  JO C 132, 28.4.1997.

(3)  JO C 158, 26.5.1997, p. 9.

(4)  JO C 103, 27.4.1977, p. 1.

(5)  JO C 158, 25.6.1986, p. 1.

(6)  JO C 157, 27.6.1990, p. 1.

(7)  JO C 296, 10.11.1995, p. 13.

(8)  JO C 312, 23.11.1995, p. 1.

(9)  JO L 185, 24.7.1996, p. 5.

(10)  JO C 237, 15.8.1996, p. 1.

(11)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(12)  JO L 314, 7.12.1994, p. 1.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

59


31997D0165(01)


L 351/70

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMITETULUI REGIUNILOR

din 17 septembrie 1997

privind accesul publicului la documentele Comitetului Regiunilor

BIROUL COMITETULUI REGIUNILOR,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special Declarația nr. 17 anexată la Actul final,

întrucât trebuie adoptate dispoziții de reglementare a accesului publicului la documentele Comitetului Regiunilor (denumit în continuare „Comitetul”);

întrucât aceste măsuri trebuie să fie în acord cu codul de conduită convenit și adoptat de Comisie și Consiliu în acest domeniu la 6 decembrie 1993, pentru garantarea coerenței și a continuității activității instituțiilor în conformitate cu articolul C din Tratatul privind Uniunea Europeană;

întrucât dispozițiile în cauză se aplică oricărui document deținut de Comitet, indiferent de suport, cu excepția documentelor scrise de o persoană, un organ sau o instituție care nu face parte din Comitet;

întrucât principiul de acordare a unui acces extins publicului la documentele Comitetului, în vederea unei mai mari transparențe a lucrărilor acestuia, trebuie, cu toate acestea, să fie însoțit de excepții, în special privind protecția interesului public, a individului și a vieții private;

întrucât prezenta decizie trebuie aplicată cu respectarea deplină a dispozițiilor privind informațiile clasificate,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Publicul are acces la documentele Comitetului în condițiile stabilite de prezenta decizie.

(2)   Prin „document al Comitetului” se înțelege orice act scris, indiferent de suport, care conține date existente, deținut de Comitet, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2).

Articolul 2

(1)   Orice cerere de acces la un document al Comitetului se trimite în scris secretarului general al Comitetului (1). Aceasta ar trebui să fie redactată într-un mod suficient de precis și să conțină elemente care să permită identificarea documentului sau documentelor în cauză. După caz, solicitantul este invitat să aducă precizări suplimentare la cererea sa.

(2)   Atunci când documentul în cauză are drept autor o persoană fizică sau juridică, un stat membru, o altă instituție sau organ comunitar sau orice alt organism național sau internațional, cererea ar trebui adresată direct autorului documentului și nu Comitetului.

Articolul 3

(1)   Accesul la documente se face fie prin consultare la fața locului, fie prin eliberarea unei copii pe cheltuiala solicitantului. Secretariatul General al Comitetului poate percepe o taxă de 10 ECU plus 0,036 ECU per pagină pentru copiile documentelor imprimate în peste 30 de pagini. Taxa percepută pentru informații sub alte forme se stabilește de la caz la caz, fără să depășească o valoare rezonabilă.

(2)   Serviciile competente ale Secretariatului General depun eforturi pentru găsirea unei soluții echitabile pentru rezolvarea cererilor repetitive și/sau care privesc documente voluminoase.

(3)   Nici o persoană care a avut acces la vreun document nu poate reproduce sau difuza acest document în scopuri comerciale, prin vânzare directă, fără autorizarea prealabilă a secretarului general.

Articolul 4

(1)   Comitetul nu permite accesul la un document a cărui divulgare ar putea aduce atingere:

protecției interesului public (siguranță publică, relații internaționale, stabilitate monetară, proceduri jurisdicționale, activități de inspecție și de investigare);

protecției persoanei umane și a vieții private;

protecției secretului comercial și industrial;

protecției intereselor financiare ale Comunității;

protecția confidențialității cerute de persoanele fizice sau juridice care au furnizat informații care apar în documente sau solicitate de legislația statului membru care a furnizat această informație.

(2)   Accesul la un document al Comitetului ar putea fi refuzat pentru a se asigura protecția secretului deliberărilor acestuia.

Articolul 5

Orice cerere de acces la un document al Comitetului este examinată de serviciile competente ale Secretariatului General, care propune măsurile care urmează a fi luate.

Articolul 6

(1)   Directorul sau șeful departamentului competent, sau un funcționar care acționează în numele acestora, informează în scris solicitantul, în termen de o lună, fie că cererea sa a fost aprobată, fie că intenționează să o respingă. În ultimul caz, el informează solicitantul cu privire la motivele intenției sale, indicându-i că dispune de un termen de o lună pentru formularea unei cereri de confirmare adresate secretarului general în vederea revizuirii acestei poziții, în lipsa căreia se va considera că a renunțat la cererea inițială.

(2)   Absența răspunsului la o cerere de acces la un document în luna următoare depunerii sale constituie o intenție de refuz a accesului.

(3)   Președintele este împuternicit să hotărască asupra cererilor de confirmare. El poate delega această atribuție secretarului general.

(4)   Orice decizie de respingere a unei cereri de confirmare, luată în luna următoare depunerii acesteia, este motivată în mod corespunzător. Această decizie este comunicată în termen optim și în scris solicitantului, care este în același timp informat cu privire la dispozițiile articolelor 138 E și 173 din Tratatul de instituire a Comunității Europene privind condițiile care se pot aplica plângerilor adresate de persoane fizice Ombudsmanului și controlului exercitat de Curtea de Justiție asupra legalității actelor Comitetului.

(5)   Absența unui răspuns la o cerere de confirmare în luna următoare depunerii acesteia constituie un refuz.

(6)   În mod excepțional, după informarea solicitantului, secretarul general poate prelungi cu o lună termenele stabilite la alineatul (1) prima teză și la alineatul (4).

Articolul 7

Prezenta decizie se aplică cu respectarea deplină a dispozițiilor privind informațiile clasificate.

Articolul 8

La fiecare doi ani, secretarul general prezintă biroului un raport privind punerea în aplicare a prezentei decizii.

Articolul 9

Prezenta decizie produce efecte de la data semnării sale.

Adoptată la Bruxelles, 17 septembrie 1997.

Pentru Birou

Pasqual MARAGALL i MIRA

Președintele


(1)  Secretarul general al Comitetului Regiunilor Uniunii Europene, 79, rue Belliard, B-1040 Bruxelles.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

61


31998D0382


L 171/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 5 iunie 1998

privind datele statistice utilizate la stabilirea cheii de subscriere a capitalului Băncii Centrale Europene

(98/382/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 29 alineatul (2) din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la tratat,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Institutului Monetar European (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 106 alineatul (6) din tratat și la articolul 42 din protocolul menționat,

întrucât:

(1)

Banca Centrală Europeană (BCE) va fi înființată de îndată ce va fi numit Comitetul său Executiv.

(2)

Capitalul inițial al BCE, care devine operațional o dată cu înființarea acesteia, este de 5 miliarde EUR.

(3)

Băncile centrale naționale sunt singurele autorizate să subscrie și să dețină capitalul BCE.

(4)

Cheia de repartizare pentru subscrierea la capitalul BCE va fi stabilită după înființarea BCE.

(5)

Datele statistice ce vor fi utilizate pentru stabilirea cheii de repartizare vor fi transmise de Comisie în conformitate cu normele adoptate de Consiliu.

(6)

Este necesar să se definească natura și sursele datelor ce vor fi utilizate, precum și metoda de calculare a ponderii băncilor centrale naționale în cheia de repartizare.

(7)

Directiva 89/130/CEE, Euratom a Consiliului din 13 februarie 1989 privind armonizarea stabilirii produsului național brut la prețurile pieței (4) instituie o procedură de adoptare de către statele membre a datelor privind produsul intern brut la prețurile pieței; întrucât statele membre trebuie să adopte toate dispozițiile necesare pentru ca aceste date să fie transmise Comisiei,

DECIDE:

Articolul 1

Datele statistice care trebuie să servească la determinarea cheii de repartizare pentru subscrierea la capitalul BCE sunt furnizate de Comisie conform normelor stabilite în articolele următoare.

Articolul 2

Populația și produsul intern brut la prețurile pieței, în continuare denumit „PIBpp”, sunt definite conform versiunii Sistemului european de conturi economice integrate (SEC) utilizate pentru aplicarea Directivei 89/130/CEE, Euratom. PIBpp este cel definit în articolul 2 din directiva menționată.

Articolul 3

Datele privind populația se referă la anul 1996. Se utilizează media populației totale pe întregul an, conform recomandărilor conținute în SEC.

Articolul 4

Datele privind PIBpp se referă la fiecare an cuprins între 1991 și 1995. Ele sunt exprimate, pentru fiecare stat membru, în moneda națională la prețurile curente.

Articolul 5

Datele privind populația sunt adunate de Comisie (Eurostat) din statele membre.

Articolul 6

Datele privind PIBpp pentru anii 1991-1995 rezultă din aplicarea Directivei 89/130/CEE, Euratom.

Articolul 7

(1)   Ponderea unui stat membru în populația Comunității corespunde ponderii sale în totalul populațiilor statelor membre, exprimată în procente.

(2)   Datele anuale privind PIBpp al fiecărui stat membru exprimate în moneda națională sunt convertite în ECU. Cursul de schimb utilizat în acest scop corespunde mediei cursurilor de schimb pe ansamblul zilelor lucrătoare ale anului. Cursul de schimb zilnic este cursul calculat de Comisie și publicat în seria „C” din Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Cota unui stat membru în PIBpp al Comunității corespunde cotei sale în totalul PIBpp al statelor membre pe cinci ani, exprimată în procente.

Articolul 8

Ponderea unei bănci centrale naționale în cheia de repartizare este egală cu media aritmetică a ponderii statului membru în populația și în PIBpp-ul Comunității.

Articolul 9

Diferitele etape ale calculului au la bază date suficiente pentru a se asigura precizia. Ponderea băncilor centrale naționale în cheia de repartizare este exprimată printr-un număr cu patru zecimale.

Articolul 10

Datele menționate în prezenta decizie se comunică de Comisie la Banca Centrală Europeană în cel mai scurt timp de la înființare

Adoptată la Luxemburg, 5 iunie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

G. BROWN


(1)  JO C 118, 17.4.1998, p. 13.

(2)  Aviz emis la 28 mai 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 6 aprilie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 49, 21.2.1989, p. 26.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

63


31998D0415


L 189/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 29 iunie 1998

privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autoritățile naționale cu privire la proiectele de reglementare

(98/415/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 105 alineatul (4) și articolul 4 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la tratat,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Institutului Monetar European (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 106 alineatul (6) din tratat și în articolul 42 din protocolul menționat,

(1)

Întrucât Banca Centrală Europeană (BCE) va fi înființată îndată după numirea Comitetului său Executiv.

(2)

Întrucât tratatul prevede că BCE este consultată de autoritățile naționale pentru orice proiect de reglementare care ține de domeniul său de competență; întrucât Consiliului îi revine să stabilească limitele și condițiile acestei consultări.

(3)

Întrucât este necesar ca obligația consultării impusă autorităților statelor membre să nu aducă atingere responsabilităților acestor autorități în domeniile care fac obiectul proiectelor în cauză; întrucât ar trebui ca statele membre să consulte BCE în legătură cu orice proiect de reglementare din sfera sa de competență, în temeiul articolului 105 alineatul (4) din tratat; întrucât lista domeniilor speciale care figurează în articolul 2 din prezenta decizie nu este exhaustivă; întrucât articolul 2 a șasea liniuță din prezenta decizie nu aduce atingere prezentei repartizări a competențelor în ceea ce privește politicile referitoare la controlul prudențial al instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar.

(4)

Întrucât funcțiile și activitățile monetare ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) sunt definite în Statutul SEBC și al BCE; întrucât băncile centrale ale statelor membre participante fac parte integrantă din SEBC și trebuie să acționeze conform orientărilor și instrucțiunilor BCE; întrucât, în cea de a treia fază a Uniunii Economice și Monetare (UEM), autoritățile statelor membre neparticipante trebuie să consulte BCE în legătură cu proiectele de reglementare privind instrumentele politicii monetare.

(5)

Întrucât atâta timp cât un stat membru nu participă la politica monetară a SEBC, deciziile luate de autoritățile acestui stat membru în cadrul implementării politicii sale monetare nu fac obiectul prezentei decizii.

(6)

Întrucât consultarea BCE nu trebuie să prelungească în mod nejustificat procedurile de adoptare a proiectelor de reglementare în statele membre; întrucât termenele în care BCE trebuie să își dea avizul trebuie, totuși, să îi permită examinarea atentă a textelor care îi sunt transmise; întrucât, în cazurile de extremă urgență, ale căror cauze trebuie motivate, de exemplu din cauza sensibilității piețelor, statele membre pot stabili un termen mai mic de o lună și care să reflecte urgența situației; întrucât, în special în aceste cazuri, un dialog între autoritățile naționale și BCE trebuie să permită să se țină cont de interesele fiecărei părți.

(7)

Întrucât, în temeiul alineatelor (5) și (8) din Protocolul nr. 11 anexat la Tratat, prezenta decizie nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu condiția ca acest stat membru să n u treacă la etapa a treia a UEM și atâta timp cât nu se realizează acest lucru.

(8)

Întrucât între data constituirii BCE și începutul celei de-a treia faze a UEM, autoritățile naționale trebuie să consulte BCE, în conformitate cu Decizia 93/717/CE (4) și articolul 109 l alineatul (2) din Tratat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   În sensul prezentei decizii, se înțelege prin:

„stat membru participant”, un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul;

„proiect de reglementare”, proiectele privind dispoziții care, dacă au caracter obligatoriu și sunt aplicabile în general pe teritoriul unui stat membru, stabilesc norme care privesc un număr nedeterminat de cazuri și se adresează unui număr nedeterminat de persoane fizice sau juridice.

(2)   Nu sunt considerate proiecte de reglementare proiectele privind dispozițiile al căror unic obiect este transpunerea directivelor comunitare în legislația statelor membre.

Articolul 2

(1)   Autoritățile statelor membre consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competență în temeiul tratatului și, în special, în ceea ce privește:

problemele monetare;

mijloacele de plată;

băncile centrale naționale;

colectarea, elaborarea și difuzarea datelor statistice din domeniile monetar, financiar, bancar, a sistemelor de plăți și a balanțelor de plăți;

sistemele de plăți și decontări;

normele aplicabile instituțiilor financiare, în măsura în care acestea au o influență substanțială asupra stabilității instituțiilor și piețelor financiare.

(2)   De asemenea, autoritățile statelor membre, altele decât statele membre participante, consultă BCE în legătură cu orice proiect de reglementare privind instrumentele politicii monetare.

(3)   De îndată ce primește un proiect de reglementare, BCE comunică autorității naționale care o consultă dacă, în opinia sa, proiectul în cauză ține de sfera sa de competență.

Articolul 3

(1)   În cazul în care consideră necesar, autoritățile naționale care elaborează un proiect de reglementare pot să stabilească Băncii Centrale Europene un termen limită pentru prezentarea avizului său, care nu poate fi mai mic de o lună de la data la care președintele BCE primește notificarea.

(2)   Termenul prevăzut poate fi redus în caz de urgență deosebită. În această situație, autoritatea care cere consultanță menționează motivele acestei urgențe.

(3)   BCE poate solicita, în timp util, prelungirea termenului cu încă patru săptămâni cel mult. Autoritatea care o consultă nu poate refuza să satisfacă această cerere fără un motiv rezonabil.

(4)   La expirarea termenului limită, absența unui aviz nu trebuie să împiedice autoritatea națională care recurge la consultanță de a acționa în continuare. Dacă avizul BCE este primit după expirarea termenului, statele membre se asigură, totuși, că acesta este adus la cunoștința autorităților menționate la articolul 4.

Articolul 4

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea efectivă a prezentei decizii. În acest sens, el asigură că BCE este consultată în timp util, astfel încât autoritatea care face propunerea legislativă să ia în considerare avizul BCE înainte de a lua o decizie pe fond, și că avizul BCE este adus la cunoștința autorității care trebuie să adopte dispozițiile respective, atunci când este vorba de altă autoritate decât cea care a întocmit proiectul de reglementare.

Articolul 5

(1)   Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 1999.

(2)   Decizia 93/717/CE se abrogă de la 1 ianuarie 1999.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 29 iunie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

R. COOK


(1)  JO C 118, 17.4.1998, p. 11.

(2)  JO C 195, 22.06.1998.

(3)  Aviz emis la 6 aprilie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 332, 31.12.1993, p. 14.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

65


31998Q0430


L 191/53

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL FINANCIAR

din 16 iunie 1998

aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE

(98/430/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, denumit în continuare „Tratatul CE”,

având în vedere cea de-a patra Convenție ACP-CE, semnată la Lomé la 15 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Acordul semnat în Mauritius la 4 noiembrie 1995, denumită în continuare „convenția”,

având în vedere Acordul intern privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în cadrul celei de-a patra Convenții ACP-CEE (1), semnat la Bruxelles la 20 decembrie 1995, denumit în continuare „acordul intern”, în special articolul 32,

având în vedere Decizia 91/482/CEE a Consiliului din 25 iulie 1991 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Economică Europeană (2), denumită în continuare „decizia”,

având în vedere reglementările generale și caietele generale de sarcini privind contractele de lucrări, bunuri și servicii finanțate din Fondul European de Dezvoltare (3), aprobate de către Consiliul de Miniștri ACP-CEE la 29 martie 1990, denumite în continuare „reglementări generale și caiete generale de sarcini”,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Băncii Europene de Investiții, denumită în continuare „Banca”,

având în vedere avizul Curții de Conturi (4),

întrucât, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din acordul intern, statele membre au instituit un al optulea Fond European de Dezvoltare, denumit în continuare „FED”;

întrucât, în conformitate cu articolul 32 din acordul intern, dispozițiile de punere în aplicare a acordului intern fac obiectul unui regulament financiar adoptat, la intrarea în vigoare a convenției, de către Consiliu, hotărând cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4) din acordul menționat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT FINANCIAR:

TITLUL 1

PREVIZIUNILE FINANCIARE, MODUL DE EFECTUARE A PLĂȚII CONTRIBUȚIILOR LA FED DE CĂTRE STATELE MEMBRE ȘI PRINCIPIILE GENERALE

Articolul 1

Valoarea FED stabilită la articolul 1 din acordul intern se repartizează așa cum se menționează în anexa I. Repartizarea alocărilor și regulile de transfer între aceste alocări se stabilesc prin convenție și prin acordul intern.

Articolul 2

(1)   Contribuțiile anuale la FED sunt solicitate în patru tranșe plătibile la:

20 ianuarie;

1 aprilie;

1 iulie;

1 noiembrie.

Plățile complementare ale exercițiului financiar decise de către Consiliu în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din acordul intern sunt, cu excepția cazului în care se decide altfel, exigibile și se efectuează, într-un termen cât mai scurt posibil, care este stabilit prin decizia de solicitare a acestor plăți și care nu poate depăși trei luni.

(2)   Comisia notifică statele membre, în cel mai scurt termen, până la începutul fiecărui exercițiu financiar, și pe baza deciziei Consiliului menționate la articolul 6 alineatul (1) din acordul intern, cu privire la valoarea plăților contribuțiilor care trebuie vărsate la fiecare scadență. Comisia stabilește sumele care trebuie plătite de către fiecare stat membru astfel încât acestea să fie proporționale cu contribuțiile statului membru în cauză la FED, astfel cum au fost stabilite la articolul 1 alineatul (2) din acordul intern.

Comisia informează statele membre cu privire la orice modificare a sumelor din solicitările de contribuții în cel mai scurt termen înainte de data scadenței pentru fiecare tranșă a contribuției, pe baza situației numerarului FED, precum și a estimărilor sale privind cheltuielile pentru restul exercițiului financiar.

(3)   În cazul în care tranșele de contribuții plătibile în conformitate cu prezentul articol nu sunt vărsate în 15 zile de la data scadenței, statul membru în cauză trebuie să plătească o dobândă la suma neachitată la o rată cu două puncte procentuale mai mare decât rata dobânzii pentru operațiunile de finanțare pe termen scurt aplicabilă la data la care contribuția era scadentă pe piața monetară a statului membru în cauză pentru ECU. Această rată este majorată cu 0,25 % pentru fiecare lună de întârziere. Această rată majorată se aplică pe parcursul întregii perioade de întârziere. Sumele corespunzătoare acestor dobânzi de întârziere sunt creditate în contul prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

Articolul 3

(1)   Contribuțiile statelor membre se exprimă în ECU.

(2)   Fiecare stat membru varsă valoarea contribuției sale în ECU. Cu toate acestea, statele membre pot efectua plata contribuțiilor proprii în moneda națională.

(3)   Contribuțiile financiare sunt creditate de către fiecare stat într-un cont special intitulat „Comisia Comunităților Europene – Fondul European de Dezvoltare” deschis la banca de emisiune a acestui stat membru sau la instituția financiară desemnată de acesta. Suma contribuțiilor rămâne în acest cont special până când este necesară efectuarea plăților menționate la articolul 319 din convenție.

(4)   La expirarea convenției, partea din contribuțiile pe care statele membre rămân obligate să le verse este solicitată de către Comisie, în funcție de necesități, în condițiile stabilite prin prezentul regulament financiar.

Articolul 4

(1)   ECU se definește ca fiind suma valorilor monedelor statelor membre, astfel cum a fost stabilită prin Regulamentului (CE) nr. 3320/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind codificarea legislației comunitare existente referitoare la definiția ECU ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană (5).

Orice modificare a definiției ECU, decisă de către Consiliu în conformitate cu Tratatul CE, se aplică în mod automat prezentei dispoziții.

(2)   Valoarea ECU într-o monedă oarecare este egală cu suma echivalentelor în această monedă a valorilor monedelor care compun ECU.

Aceasta se determină de către Comisie pe baza cursurilor de schimb înregistrate în fiecare zi pe piețele de schimb.

Ratele zilnice de conversie în diferitele monede naționale sunt disponibile în fiecare zi și se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Conversiile între ECU și monedele naționale se efectuează, în principiu, la cursul de schimb din ziua respectivă; în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, se poate deroga de la acest principiu, în conformitate cu normele de punere în aplicare a Regulamentului Financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6).

Articolul 5

Pentru efectuarea plăților prevăzute la articolul 319 alineatele (1) și (4) din convenție, Comisia deschide conturi la instituțiile financiare din statele ACP și TTPM, pentru plățile în moneda națională a statelor ACP sau în monedele locale ale TTPM, și din statele membre, pentru plățile în ECU și în alte monede. Sub rezerva articolului 319 alineatul (3) din convenție, fondurile depozitate în aceste conturi sunt purtătoare de dobânzi. Sub rezerva articolului 192 din convenție, aceste dobânzi sunt creditate în contul menționat la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

Articolul 6

(1)   Comisia transferă din conturile speciale deschise în temeiul articolului 3 alineatul (3) sumele necesare pentru alimentarea conturilor deschise în numele său în conformitate cu articolul 5. Aceste transferuri se efectuează în funcție de necesarul de numerar pentru proiecte și programe.

(2)   Comisia depune toate eforturile necesare pentru a repartiza extragerile care trebuie efectuate din conturile speciale menționate la articolul 3 alineatul (3) astfel încât să păstreze distribuția activelor sale în aceste conturi în conformitate cu proporția în care diferitele state membre contribuie la FED.

Articolul 7

Semnăturile funcționarilor și agenților Comisiei împuterniciți să efectueze operațiuni cu privire la conturile FED se depun la băncile în cauză la momentul deschiderii conturilor sau, în cazul funcționarilor și agenților autorizați ulterior, atunci când sunt desemnați. Această procedură se aplică, de asemenea, la depunerea semnăturilor ordonatorilor de credite naționali și regionali și ale delegaților acestora pentru operațiunile prin conturile agenților de plată deschise în statele ACP sau în TTPM și, dacă este cazul, prin conturile deschise în statele membre.

Articolul 8

(1)   Resursele FED trebuie utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și în special cu cele referitoare la economie și la raportul cost/eficacitate. Trebuie să se determine obiective calitative și cantitative și să se monitorizeze realizarea acestora prin intermediul unor indicatori adecvați.

(2)   În acest sens, utilizarea resurselor FED trebuie să fie precedată de o evaluare ex ante a acțiunii care urmează să fie întreprinsă, pentru a se asigura că rezultatele estimate justifică mijloacele utilizate.

(3)   Toate acțiunile trebuie supuse unei examinări periodice, în special în perspectiva estimării solicitărilor de contribuții menționate la articolul 6 alineatul (1) din acordul intern, pentru a se verifica dacă acestea se justifică.

Articolul 9

(1)   Deciziile de finanțare adoptate în conformitate cu articolele 25-27 din acordul intern, în ceea ce privește ajutorul gestionat de către Comisie, precum și acordurile de finanțare au un termen pentru începerea punerii în aplicare a proiectului. După această dată, decizia și acordul de finanțare nu mai sunt aplicabile.

(2)   Deciziile de finanțare menționate la alineatul (1) și acordurile de finanțare prevăd, de asemenea, un termen de punere în aplicare a acțiunii. Continuarea acțiunii după această dată trebuie justificată, în mod corespunzător, de către terțul beneficiar înaintea expirării termenului de punere în aplicare și trebuie acceptată de către Comisie.

(3)   Închiderea unui proiect și deblocarea fondurilor angajate în conformitate cu articolul 20 se efectuează atunci când angajamentul juridic asumat de către Comisie în temeiul acestui proiect față de beneficiar se încheie, și după ce plățile și recuperările aferente au fost contabilizate.

TITLUL II

GESTIUNEA ALOCĂRILOR FED A CĂROR EXECUȚIE FINANCIARĂ ESTE ASIGURATĂ DE CĂTRE COMISIE

Secțiunea I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 10

Sub rezerva articolului 15 alineatul (3) litera (c) și a articolului 39, dispozițiile prezentului titlu nu se aplică capitalului de risc și bonificațiilor de dobândă gestionate de Bancă.

Articolul 11

(1)   Gestiunea alocărilor revine ordonatorilor de credite, care sunt singurii competenți să angajeze cheltuielile, să stabilească drepturile de recuperare și să emită ordine de recuperare și ordine de plată.

(2)   Recuperările și plățile se efectuează de către contabil.

(3)   Funcțiile de ordonator de credite, controlor financiar și contabil sunt incompatibile între ele.

Articolul 12

În cazul în care veniturile și cheltuielile sunt gestionate prin intermediul unor sisteme informatice integrate, dispozițiile secțiunilor II și III din prezentul titlu se aplică ținându-se seama de posibilitățile și cerințele unei gestiuni informatizate.

În acest scop, în special:

documentele justificative rămân la ordonatorul principal de credite, la contabil sau la delegații acestora pentru verificare;

semnăturile și vizele pot fi adăugate printr-o procedură informatizată adecvată.

Controlorul financiar este consultat cu privire la instituirea sistemului de contabilitate al FED. Acesta are acces la datele din sistem.

Articolul 13

(1)   Ordonatorul principal de credite al FED, ale cărui atribuții sunt prevăzute la articolul 311 din convenție, este numit de către Comisie.

(2)   Ordonatorul principal de credite al FED își poate delega atribuțiile de punere în aplicare a FED unor delegați desemnați de către acesta, sub rezerva aprobării de către Comisie. Regulile de competență adoptate în cadrul prezentului titlu se aplică delegatarilor în limitele atribuțiilor care le sunt delegate. Orice decizie de delegare a atribuțiilor precizează limitele delegării și, dacă este cazul, durata acesteia.

(3)   Delegatarii nu pot acționa decât în limita atribuțiilor care le-au fost conferite în mod expres. Deciziile de delegare a atribuțiilor se notifică delegatarilor, contabilului, controlorului financiar, ordonatorului principal de credite, precum și Curții de Conturi.

Articolul 14

(1)   Controlorul financiar al FED este controlorul financiar al Comisiei. Acesta este însărcinat cu monitorizarea angajării și ordonanțării cheltuielilor, precum și cu monitorizarea constatării și recuperării veniturilor și creanțelor. Controlorul financiar poate fi asistat în îndeplinirea atribuțiilor sale de către unul sau mai mulți controlori financiari asistenți.

(2)   Monitorizarea efectuată de către controlorul financiar se exercită cu privire la dosare și, în cazul în care este necesar, la fața locului. În acest cadru, acesta are acces la dosare și la documentele justificative originale referitoare la angajamente, cheltuieli și venituri și, dacă este cazul, la dosarele privind alocările și fondurile atribuite. Orice document și orice informație elaborate sau păstrate pe un suport magnetic pe care controlorul financiar le consideră necesare pentru îndeplinirea funcției sale îi sunt transmise la cerere.

(3)   Normele speciale aplicabile controlorului financiar sunt cele stabilite de regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene.

Articolul 15

(1)   Contabilul este numit de către Comisie. Acesta poate fi asistat în îndeplinirea atribuțiilor sale de către unul sau mai mulți asistenți contabili numiți, în temeiul unui aviz motivat emis de către contabil, în aceleași condiții ca și acesta din urmă.

(2)   Contabilul este responsabil cu încasarea veniturilor și plata cheltuielilor, cu recuperarea creanțelor, precum și cu gestionarea fluxului de trezorerie. Sub rezerva articolului 36, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze fondurile și activele. El este responsabil cu conservarea acestora.

(3)   Contabilul este responsabil cu ținerea contabilității:

(a)

alocărilor menționate la articolul 1;

(b)

angajamentelor menționate la articolul 20;

(c)

deciziilor privind capitalul de risc și bonificațiile de dobândă menționate la articolul 39;

(d)

plăților, veniturilor și creanțelor.

(4)   Contabilul este responsabil cu întocmirea declarațiilor financiare prevăzute la articolul 66 alineatul (2).

Articolul 16

Numirea ordonatorului principal de credite, a contabilului, a asistentului contabil și a administratorului fondurilor alocate în avans menționată la articolul 36, precum și planul contabil prevăzut la articolul 40 sunt comunicate Curții de Conturi. Comisia transmite acesteia din urmă reglementările interne pe care le adoptă în materie financiară.

Secțiunea II

VENITURILE ȘI CREANȚELE

Articolul 17

(1)   Veniturile FED provin din plățile efectuate de către statele membre în conformitate cu acordul intern, veniturile generate de depozite și orice altă sumă a cărei acceptare este stabilită de către Consiliu.

(2)   Monitorizarea și contabilizarea plăților efectuate de către statele membre, precum și a altor venituri sunt asigurate de contabil.

(3)   Pentru orice alt venit, contabilul întocmește un ordin de încasare care se transmite controlorului financiar pentru viză prealabilă. Viza de control financiar are ca obiect constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității ordinului de încasare în ceea ce privește dispozițiile aplicabile;

(c)

regularității documentelor justificative;

(d)

concordanței cu buna gestiune financiară;

(e)

exactității sumei și moneda în care este exprimat venitul.

Contabilizarea veniturilor devine definitivă după viza controlorului financiar.

Articolul 18

(1)   Orice măsură sau situație care poate da naștere sau poate modifica o creanță datorată FED și adusă la cunoștința Comisiei de către ordonatorul național de credite trebuie să facă inițial obiectul unei evaluări a creanței de către ordonatorul principal de credite. Aceste evaluări se transmit controlorului financiar pentru viză și contabilului în vederea înregistrării provizorii în contabilitate. Acestea menționează, în special, natura, evaluarea și imputația contabilă a creanței, precum și numele și descrierea debitorului. Viza controlorului financiar are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității evaluării creanței în ceea ce privește dispozițiile aplicabile gestionării FED, precum și cu privire la toate actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții, și principiile bunei gestiuni financiare menționate la articolul 8.

Controlorul financiar poate refuza acordarea vizei în cazul în care, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

Comisia poate, printr-o decizie motivată în mod corespunzător și asumându-și întreaga responsabilitate pentru aceasta, să nu țină seama de refuzul controlorului financiar. Această decizie este executorie. Aceasta se comunică cu titlu informativ controlorului financiar. Comisia informează Curtea de Conturi în termen de o lună cu privire la fiecare din aceste decizii.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 12, o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată FED în cadrul punerii în aplicare a alocărilor FED, trebuie să facă obiectul emiterii unui ordin de recuperare de către ordonatorul principal care împreună cu documentele justificative se transmite controlorului financiar pentru viză prealabilă. Aceste ordine de recuperare sunt supuse unei înregistrări de către contabil, după ce au primit viza controlorului financiar.

Viza are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității ordinului în ceea ce privește dispozițiile aplicabile;

(c)

regularității documentelor justificative;

(d)

exactității desemnării debitorului;

(e)

indicării datei scadenței;

(f)

conformității cu buna gestiune financiară menționată la articolul 8;

(g)

exactității sumei și monedei în care este recuperată aceasta.

În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică dispozițiile alineatului (1) paragraful al treilea.

(3)   În cazul în care ordonatorul principal de credite renunță la recuperarea unei creanțe cum ar fi cea menționată la alineatul (1), acesta transmite în prealabil o propunere de anulare controlorului financiar pentru viză și contabilului cu titlu informativ. Viza controlorului financiar are ca scop stabilirea regularității renunțării și concordanța acesteia cu principiile bunei gestiuni financiare. Propunerea în cauză este supusă înregistrării de către contabil.

În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică dispozițiile alineatului (1) paragraful al treilea.

(4)   Atunci când controlorul financiar constată că nu s-a emis un ordin de recuperare sau că o creanță nu a fost recuperată, acesta informează Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 19

(1)   Contabilul își asumă responsabilitatea pentru ordinele de recuperare emise în mod corespunzător.

(2)   Contabilul depune toate eforturile necesare pentru a asigura recuperarea creanțelor menționate la articolul 18 la datele indicate în ordinele de recuperare și trebuie să urmărească garantarea drepturilor corespunzătoare ale Comunității.

(3)   Contabilul informează ordonatorul principal de credite și controlorul financiar cu privire la creanțele care nu au fost recuperate în termenele stabilite.

(4)   În cazul în care este necesar, contabilul demarează procedura de recuperare.

Secțiunea III

ANGAJAREA, LICHIDAREA, ORDONANȚAREA ȘI PLATA CHELTUIELILOR

1.   Angajarea cheltuielilor

Articolul 20

(1)   Pentru orice măsură care poate determina o cheltuială suportată din FED, ordonatorul principal trebuie să elaboreze în prealabil o propunere de angajare și poate crea obligații juridice față de terți părți numai după viza controlorului financiar asupra propunerii de angajare și după o decizie de finanțare a Comisiei.

(2)   Deciziile de finanțare adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 25-27 din acordul intern și cu dispozițiile care o autorizează să acorde un sprijin financiar din FED determină angajarea de cheltuieli.

Articolul 21

(1)   Fără a aduce atingere articolului 12, propunerile de angajare însoțite de documentele justificative, se transmit controlorului financiar. Acestea menționează în special obiectul cheltuielii, evaluarea și imputarea cheltuielii, precum și numele și prezentarea beneficiarului finanțării.

(2)   Propunerile de angajare sunt supuse unei validări de către contabil după viza controlorului financiar și după o decizie de finanțare a Comisiei.

Articolul 22

(1)   Viza propunerilor de angajare de cheltuieli acordată de către controlorul financiar are ca scop constatarea:

(a)

conformității cu articolul 20 alineatul (1);

(b)

exactității imputației;

(c)

disponibilității alocărilor;

(d)

regularității și conformității propunerii de finanțare în ceea ce privește dispozițiile aplicabile FED;

(e)

aplicării principiilor bunei gestiuni financiare menționate la articolul 8.

(2)   Aprobarea nu poate fi condiționată.

Articolul 23

(1)   Controlorul financiar poate să refuze acordarea vizei, în cazul în care, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22. Orice refuz de viză al controlorului financiar trebuie să facă obiectul unei declarații scrise din partea sa, justificată în mod corespunzător. Ordonatorul principal de credite este notificat în mod corespunzător.

În cazul refuzului de viză și în cazul în care ordonatorul principal de credite își menține propunerea, Comisia este sesizată pentru o decizie.

(2)   Cu excepția cazurilor în care se pune în discuție disponibilitatea alocărilor, Comisia poate, prin intermediul unei decizii justificate în mod corespunzător și asumându-și întreaga responsabilitate, să nu țină seama de refuzul de viză. Această decizie este executorie și se comunică cu titlu informativ controlorului financiar. Comisia informează Curtea de Conturi cu privire la fiecare din aceste decizii în termen de o lună.

2.   Fondurile alocate

Articolul 24

(1)   Contractele încheiate de beneficiar în vederea punerii în aplicare a unui proiect sau program care a făcut obiectul unei decizii de finanțare menționate la articolul 20 alineatul (2) și aprobate de către șeful delegației sunt supuse înregistrării în sistemul contabil de către ordonatorul principal de credite. Această înregistrare poartă numele de fonduri alocate. Același lucru este valabil și pentru contractele și estimările încheiate direct sau în numele beneficiarului de către Comisie pentru punerea în aplicare a unor asemenea proiecte sau programe.

(2)   Înregistrarea fondurilor alocate se impută asupra angajamentelor de cheltuieli din deciziile de finanțare menționate la articolul 20 alineatul (2).

3.   Lichidarea cheltuielilor

Articolul 25

Lichidarea unei cheltuieli este actul prin care ordonatorul principal de credite:

(a)

verifică existența drepturilor creditorului;

(b)

determină și verifică existența și valoarea creanței;

(c)

verifică condițiile de exigibilitate ale creanței.

Articolul 26

(1)   Orice lichidare a unei cheltuieli este condiționată de prezentarea documentelor justificative care atestă drepturile creditorului și, dacă este cazul, faptul că serviciul a fost prestat sau existența documentului justificativ al plății. Natura documentelor justificative care se anexează la ordinul de plată și mențiunile pe care trebuie să le conțină trebuie să permită efectuarea controalelor prevăzute la articolele 25 și 29.

(2)   Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot acorda avansuri.

(3)   Ordonatorul principal de credite împuternicit să lichideze cheltuielile verifică personal documentele justificative sau garantează, pe propria răspundere, că verificarea s-a efectuat.

4.   Ordonanțarea cheltuielilor

Articolul 27

Ordonanțarea este actul prin care ordonatorul principal de credite autorizează contabilul, prin emiterea unui ordin de plată, să plătească o cheltuială a cărei lichidare a fost efectuată de către acesta.

Articolul 28

Ordinul de plată trebuie să menționeze:

(a)

imputația;

(b)

suma de plată, în cifre și în litere, cu indicarea monedei de plată;

(c)

numele și adresa beneficiarului;

(d)

contul bancar;

(e)

modalitatea de plată;

(f)

obiectul cheltuielii.

Ordinul de plată este datat și semnat de către ordonatorul principal de credite.

Articolul 29

(1)   Ordinul de plată este însoțit de documentele justificative originale; acestea trebuie să includă sau să fie însoțite de o atestare care certifică exactitatea sumelor de plată, primirea bunurilor sau prestarea serviciului. Ordinul de plată indică și numerele și datele vizelor corespunzătoare pentru angajare.

(2)   Copiile documentelor justificative certificate pentru conformitate cu originalele de către ordonatorul principal de credite sau de către șeful delegației Comisiei pot eventual să țină loc de originale, în cazuri justificate în mod corespunzător.

Articolul 30

(1)   Sub rezerva articolului 35, ordinele de plată se transmit pentru viză prealabilă controlorului financiar. Viza prealabilă are ca scop constatarea:

(a)

regularității emiterii ordinului de plată;

(b)

concordanței ordinului de plată cu drepturile creditorului;

(c)

exactității imputației;

(d)

disponibilității alocărilor;

(e)

regularității documentelor justificative;

(f)

exactității desemnării creditorului.

(2)   În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică articolul 23.

(3)   După viza controlorului financiar, originalul ordinului de plată, la care se anexează documentele justificative, se transmite contabilului.

5.   Plata cheltuielilor

Articolul 31

(1)   Fără a aduce atingere articolului 313 și articolului 319 alineatul (8) din Convenția privind responsabilitățile ordonatorului național de credite și răspunderea financiară a agenților responsabili cu gestionarea și punerea în aplicare a cooperării pentru finanțarea dezvoltării, plata este actul final prin care FED este eliberat de obligațiile sale față de creditori.

(2)   Sub rezerva articolului 36, plata cheltuielilor se efectuează de către contabil în limita fondurilor disponibile.

Articolul 32

În caz de eroare materială, de contestare a valabilității chitanței liberatorii sau de nerespectare a formalităților prevăzute de prezentul regulament financiar, contabilul trebuie să suspende plățile.

Articolul 33

(1)   În cazul în care se suspendă plățile, contabilul enunță motivele deciziei sale într-o declarație scrisă pe care o transmite de îndată ordonatorului principal de credite și, cu titlu informativ, controlorului financiar.

(2)   Cu excepția cazului în care se contestă valabilitatea chitanței liberatorii, ordonatorul principal de credite poate, în caz de suspendare a plăților, să sesizeze Comisia. Aceasta poate solicita, în scris, pe propria răspundere, efectuarea plății.

Articolul 34

(1)   Plățile se efectuează prin conturile bancare definite la articolul 5. Procedurile de deschidere, administrare și utilizare a acestor conturi se determină de către Comisie.

(2)   Aceste condiții prevăd în special dubla semnătură dintre care cea a contabilului, a unui asistent contabil sau a unui administrator de fonduri alocate în avans pe cecuri și pe ordine de transfer. Acestea stabilesc, în afară de aceasta, cheltuielile a căror plată trebuie să se efectueze, în mod obligatoriu, fie prin cec, fie prin transfer bancar.

6.   Plăți efectuate local

Articolul 35

(1)   În cazul în care șeful delegației exercită funcția de ordonator principal cu delegație în conformitate cu articolul 13, plățile corespunzătoare pot fi efectuate de către un asistent contabil, la fața locului, numit în condițiile prevăzute la articolul 15.

Asistentul contabil efectuează plăți în moneda națională din contul agentului de plată din statul ACP sau din TTPM și, dacă este cazul, plăți în valute din unul sau mai multe conturi ale agentului de plată din Comunitate.

(2)   Contabilizarea în conturile FED a plăților efectuate în temeiul alineatului (1) poate fi, de asemenea, încredințată asistentului contabil.

(3)   Pentru plățile efectuate de către asistentul contabil cu delegație, controlorul financiar efectuează o verificare după executarea sau eventual după contabilizarea acestora.

7.   Conturile de avans

Articolul 36

(1)   Pentru plata anumitor categorii de cheltuieli, se pot crea conturi de avans prin decizia ordonatorului principal de credite, ca urmare a avizului favorabil al contabilului și al controlorului financiar.

(2)   Numai contabilul poate alimenta conturile de avans.

(3)   Normele de administrare a conturilor de avans determină în special:

(a)

desemnarea administratorilor conturilor de avans;

(b)

natura și valoarea maximă a fiecărei cheltuieli care urmează să fie plătită;

(c)

valoarea maximă a avansurilor care pot fi acordate;

(d)

modalitățile și termenul de prezentare a documentelor justificative;

(e)

răspunderea administratorilor conturilor de avans.

(4)   Ordonatorul principal de credite și contabilul iau măsurile necesare lichidării, în sume exacte și într-o perioadă corespunzătoare, a avansurilor acordate în temeiul prezentului articol.

Secțiunea IV

CONTABILITATEA

Articolul 37

Contabilitatea se ține în ECU, pe an calendaristic prin metoda denumită „în partidă dublă”..

Acestea indică în totalitate:

(a)

alocările;

(b)

angajamentele;

(c)

fondurile alocate;

(d)

veniturile, plățile, creanțele constatate și recuperările realizate în cursul anului la valoarea integrală și fără compensări între acestea.

Aceasta se bazează pe documente justificative.

În cazul în care este necesar, atunci când fondurile alocate, veniturile, plățile și creanțele sunt exprimate în monedă națională, sistemul contabil trebuie să permită înregistrarea acestora în monedă națională, precum și în ECU.

Articolul 38

(1)   Angajamentele definite la articolul 20 alineatul (2) sunt contabilizate în ECU la valoarea din deciziile de finanțare adoptate de către Comisie.

(2)   Fondurile alocate menționate la articolul 24 sunt contabilizate în ECU la valoarea echivalentă a contractelor și estimărilor încheiate de către statul ACP sau de TTPM beneficiar sau de către Comisie în cadrul executării proiectului. Această valoare include, dacă este cazul:

(a)

un provizion pentru plata cheltuielilor la prezentarea documentelor justificative (rambursabile);

(b)

un provizion pentru revizuirea prețurilor și pentru evenimente neprevăzute, astfel cum au fost definite în contractele finanțate prin FED;

(c)

un provizion financiar pentru fluctuația cursului de schimb.

(3)   Ratele de conversie care trebuie utilizate pentru contabilizarea definitivă a plăților efectuate în cadrul proiectelor sau programelor menționate de titlul III din partea 3 a convenției sunt ratele aplicabile la data efectivă a acestor plăți. Această dată corespunde celei la care conturile Comisiei menționate la articolul 5 din prezentul regulament au fost debitate.

(4)   Ansamblul înregistrărilor contabile privind executarea unui angajament se păstrează pe o perioadă de cinci ani de la data deciziei de descărcare referitoare la punerea în aplicare a FED, menționată la articolul 33 alineatul (3) din acordul intern, pentru exercițiul financiar în cursul căruia angajamentul a fost încheiat din punct de vedere contabil.

Articolul 39

(1)   Comisia ține o contabilitate a capitalurilor de risc și a bonificațiilor de dobândă administrate de către Bancă în numele Comunității.

(2)   Anterior adoptării deciziei de finanțare de către Consiliul de Administrație al Băncii în conformitate cu articolul 29 alineatele (3) și (4) din acordul intern, ordonatorul principal de credite transmite controlorului financiar și contabilului o propunere de înregistrare contabilă a deciziei.

(3)   Această propunere menționează în special obiectul, evaluarea și imputarea cheltuielii, precum și beneficiarul finanțării.

Viza controlorului financiar cu privire la această propunere are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației;

(b)

disponibilității alocărilor.

Validarea de către contabil se realizează după adoptarea deciziei de finanțare de către Consiliul de Administrație al Băncii.

(4)

(a)

Deciziile de finanțare cu privire la capitalurile de risc adoptate de către Bancă se contabilizează la valoarea nominală a acestora.

(b)

În cazul bonificațiilor de dobândă, se efectuează o contabilizare provizorie pe baza unei valori estimate de Comisie la momentul adoptării unei decizii și face obiectul unei contabilizări definitive cu prilejul evaluării valorii de bonificare a dobânzii transmise de către Bancă la semnarea contractului. Această sumă se regularizează la terminarea contractului.

(5)   Solicitările de plată a fondurilor menționate la articolul 59 alineatul (2) și la articolul 61 alineatul (3) se transmit controlorului financiar pentru viză de către ordonatorul principal de credite.

Cererile de plată menționează:

(a)

imputația;

(b)

suma de plată, în cifre și în litere, cu indicarea monedei de plată;

(c)

numele și adresa beneficiarului;

(d)

contul bancar și modalitatea de plată;

(e)

obiectul cheltuielii;

(f)

data valutei plății.

(6)   Plata se execută și se contabilizează de către contabil.

(7)   Încheierea aplicării deciziei de finanțare și rambursarea soldului disponibil pentru alocarea corespunzătoare se efectuează la cererea Băncii.

Articolul 40

(1)   Înscrierea în evidența contabilă se efectuează în conformitate cu un plan contabil a cărui nomenclatură în clase presupune o distincție clară între conturile bugetare care permit elaborarea declarațiilor financiare și cele care permit întocmirea contului de gestiune.

(2)   Condițiile detaliate de elaborare și funcționare a planului contabil se determină de către Comisie la propunerea contabilului.

Articolul 41

Contabilitatea se închide la sfârșitul exercițiului financiar pentru a permite întocmirea declarațiilor financiar-contabile și a contului de gestiune al FED. Aceste documente se transmit spre avizare controlorului financiar.

Secțiunea V

RESPONSABILITATEA ORDONATORILOR DE CREDITE, A CONTROLORILOR FINANCIARE, A CONTABILILOR ȘI A ADMINISTRATORILOR CONTURILOR DE AVANS

Articolul 42

Fără a aduce atingere articolului 313 alineatul (1) litera (f) și articolului 319 alineatul (8) din convenție, este angajată răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară a oricărui ordonator de credite, atunci când acesta constată drepturi de recuperare în favoarea FED, angajează o cheltuială, semnează un ordin de plată sau emite ordine de recuperare fără a se conforma prezentului regulament. Aceeași dispoziție se aplică atunci când acesta neglijează sau întârzie, fără justificare, emiterea unui ordin de plată sau de recuperare, fapt care poate antrena răspunderea civilă a Comisiei față de terți.

Articolul 43

Răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară, a oricărui controlor financiar se angajează pentru toate actele îndeplinite în exercitarea mandatului său, în special atunci când acordă viză în cazul depășirii alocărilor.

Articolul 44

(1)   Răspunderea disciplinară și dacă este cazul, pecuniară a contabilului și a asistenților contabili se angajează pentru plățile pe care le efectuează fără a respecta articolul 32.

Ei răspund disciplinar și pecuniar pentru orice pierdere sau deteriorare a fondurilor, activelor și documentelor aflate în păstrarea acestora, în cazul în care această pierdere sau deteriorare a fost cauzată de o greșeală intenționată sau s-a datorat unei neglijențe grave imputabile acestora.

În aceleași condiții, aceștia răspund pentru executarea corectă a ordinelor pe care le primesc cu privire la utilizarea și gestiunea conturilor deschise la instituții financiare recunoscute, și în special:

(a)

atunci când recuperările sau plățile pe care le efectuează nu sunt conforme cu sumele indicate în ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;

(b)

atunci când efectuează plăți către părți interesate altele decât titularii de drepturi.

(2)   Răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară, a oricărui administrator al conturilor de avans se angajează:

(a)

atunci când nu pot justifica, cu documente corespunzătoare, plățile pe care le efectuează;

(b)

atunci când efectuează plăți către alte părți interesate decât titularii de drepturi.

Ei răspund disciplinar și pecuniar pentru orice pierdere sau deteriorare a fondurilor, activelor și documentelor aflate în păstrarea acestora, în cazul în care această pierdere sau deteriorare este cauzată de o greșeală intenționată sau este datorată unei neglijențe grave care le este imputabilă.

(3)   Contabilul, asistenții contabili și administratorii conturilor de avans se asigură împotriva riscurilor la care sunt expuși în conformitate cu prezentul articol și care nu ar putea fi acoperite din fondul de garantare prevăzut la alineatul (4). Comisia acoperă costurile corespunzătoare ale asigurării.

(4)   Se acordă indemnizații speciale contabilului, asistenților contabili și administratorilor conturilor de avans. Cuantumul acestor indemnizații se determină de către Comisie. Sumele corespunzătoare indemnizațiilor se creditează lunar într-un cont pe care Comisia îl deschide în numele fiecăruia dintre acești agenți pentru a constitui un fond de garantare destinat să acopere eventualul deficit de casă sau bancar de care s-ar face răspunzătoare persoana în cauză.

Soldul creditor al conturilor de garanție se varsă persoanelor în cauză după încetarea funcțiilor acestora de contabil sau de administrator de conturi de avans și în ceea ce îl privește pe contabil, cu condiția ca acesta să fi primit descărcarea finală menționată la articolul 46.

Articolul 45

Răspunderea disciplinară și pecuniară a ordonatorului principal de credite și a delegaților săi, a controlorilor financiari, a contabililor și a administratorilor conturilor de avans se poate angaja în conformitate cu articolele 22 și 86-89 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 46

Comisia dispune de un termen de doi ani de la data prezentării declarațiilor financiare Consiliului pentru a lua o decizie privind acordarea descărcării finale contabililor pentru tranzacțiile aferente acestei perioade.

TITLUL III

MĂSURILE DE PUNERE ÎN APLICARE

Secțiunea I

EXECUTAREA OPERAȚIUNILOR FED A CĂROR GESTIONARE ESTE ASIGURATĂ DE COMISIE

1.   Dispoziții generale

Articolul 47

Atunci când ajutorul acordat este considerat ca un împrumut pentru împrumutătorul final în conformitate cu articolul 219 alineatul (5), articolul 233 alineatul (3) și articolul 266 din convenție, acordul de finanțare precizează condițiile acestui împrumut, printre altele ratele dobânzilor, durata împrumutului, perioada de grație și modalitățile de utilizare a fondurilor care rezultă din rambursarea capitalului și din dobânzi. Aceste condiții se stabilesc ținându-se seama de toate dispozițiile pertinente din convenție și în special de cele din articolul 233 alineatul (4) litera (b), din articolul 240 alineatul (1) litera (a) și din articolul 291.

Articolul 48

Reclamațiile referitoare la întârzierile de plată pentru care este răspunzătoare în temeiul articolului 318 din convenție se suportă de către Comisie din resursele contului prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

2.   Licitații și contracte

Articolul 49

(1)   Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura o informare eficace a mediilor economice interesate, în special prin publicarea periodică a previziunilor privind contractele care urmează să fie finanțate din resursele FED.

(2)   Comisia garantează publicarea, prin cele mai adecvate mijloace:

(a)

cu indicarea obiectului, conținutului și valorii contractelor prevăzute:

o dată pe an, a previziunilor privind contractele de servicii și acțiunile de cooperare tehnică care sunt atribuite ca urmare a unor licitații pe parcursul următoarelor douăsprezece luni de la publicare;

o dată la trei luni, a modificărilor cu privire la previziunile menționate la prima liniuță;

(b)

rezultatelor licitațiilor, în cel mai scurt termen.

(3)   O procedură similară este urmată pentru comunicarea deciziilor de intervenție referitoare la efectuarea studiilor sau la furnizarea de asistență tehnică.

Articolul 50

Comisia informează anual Consiliul cu privire la contractele încheiate în cursul aceluiași an. Dacă este cazul, Comisia comunică Consiliului măsurile pe care a fost nevoită să le ia sau pe care intenționează să le ia în vederea îmbunătățirii condițiilor de concurență referitoare la participarea la licitațiile FED.

În raportul său, Comisia furnizează Consiliului informații de natură să îi permită să aprecieze dacă măsurile pe care aceasta le-a luat au avut ca efect crearea a priori, pentru toate întreprinderile din diferite state membre, din țările ACP, precum și din țările și teritoriile asociate, de șanse egale în ceea ce privește accesul la contractele de lucrări, de bunuri și de servicii finanțate de FED.

Articolul 51

Informațiile privind atribuirea contractelor, fie directă, fie prin licitații restrânse pentru contractele de lucrări, de bunuri și de servicii încheiate fie direct, fie în regie administrativă sunt reluate în raportul anual către Consiliu menționat la articolul 50.

Articolul 52

(1)   Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1) litera (c) din acordul intern, dispozițiile reglementărilor generale și ale caietelor generale de sarcini se aplică tuturor licitațiilor și contractelor finanțate de FED. Modalitățile de plată, precum și moneda sau monedele în care se efectuează plata sunt prevăzute de termenii contractelor în cauză.

(2)   La stabilirea valorii ofertei pentru contractele finanțate din FED, ofertantul trebuie să țină seama de dispozițiile fiscale aplicabile în temeiul articolelor 308, 309 și 310 din convenție.

(3)   Atunci când plata se efectuează în moneda națională a unui stat ACP, domicilierea acesteia se face la o bancă situată în această țară sau în țara în care se află sediul social al adjudecatarului.

Atunci când plata se efectuează în ECU sau într-o monedă străină, domicilierea se efectuează la o bancă sau la un intermediar autorizat situat într-un stat membru sau într-un stat ACP sau în țara în care se află sediul social al adjudecatarului.

3.   Sprijinul pentru ajustarea structurală

Articolul 53

(1)   Asistența pentru programe de ajustări structurale prevăzute de convenție este pusă în aplicare în conformitate cu articolele 243-248.

(2)   Contractele pentru care în cadrul unor programe de import s-a decis utilizarea de monede străine pot fi exprimate într-o altă monedă decât cele alte statelor ACP sau ECU, inclusiv într-o monedă a unui stat care nu este parte contractantă la convenție.

(3)   La fiecare avans din fonduri în cadrul programelor de ajustări structurale, Comisia verifică regularitatea și conformitatea în ceea ce privește justificarea utilizării acestor fonduri și dispozițiile aplicabile în conformitate cu articolele 246 și 248 și cu articolul 249 alineatul (1) litera (b) din convenție, precum și cu articolul 20 din acordul intern.

4.   Gestiunea sistemului de stabilizare a încasărilor la export (Stabex)

Articolul 54

Resursele anuale ale sistemului Stabex prevăzute la articolul 191 din convenție sunt gestionate de către Comisie în conformitate cu următoarele proceduri:

(a)

jumătate din fiecare tranșă anuală se creditează de către sistem la 1 aprilie și, respectiv, la 1 iulie și se varsă într-un cont bancar special Stabex. Cu toate acestea, primul virament din fiecare an se reduce, dacă este cazul, cu valoarea tragerii anticipate efectuate în anul precedent în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din convenție. Cel de-al doilea virament din fiecare an se majorează, dacă este cazul, cu tragerea anticipată pentru anul următor în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din convenție. Orice sumă datorată sistemului Stabex în cursul anului de intrare în vigoare a convenției se transferă în contul Stabex la data intrării în vigoare a prezentului regulament cu efect de la datele de scadență indicate anterior. Cu toate acestea, contribuția datorată de către fiecare stat membru poate fi convertită într-o creanță deschisă și generatoare de dobânzi în favoarea sistemului, în conformitate cu modalitățile stabilite la anexa II;

(b)

dobânzile se percep la valoarea tranșelor anuale creditate de către resursele sistemului Stabex după cum urmează:

de la 1 aprilie a fiecărui an, la valoarea primei jumătăți a tranșei anuale cu excepția avansurilor și transferurilor plătite din resursele sistemului Stabex;

în aceleași condiții, de la 1 iulie a fiecărui an, la valoarea celei de-a doua jumătăți a tranșei anuale;

(c)

orice parte a unei tranșe anuale care nu a fost plătită sub formă de avansuri sau transferuri continuă să producă dobânzi în favoarea resurselor sistemului până la utilizarea acesteia în exercițiul financiar următor;

(d)

transferurile menționate la articolul 211 din convenție se efectuează în ECU într-un cont bancar purtător de dobândă, ales de comun acord de către statul ACP și Comisie și deschis într-un stat membru al Comunității. Toate dobânzile acumulate se creditează în acest cont. Toate retragerile efectuate din acest cont necesită două semnături, cea a persoanei desemnate de către statul ACP în cauză și cea a șefului delegației Comisiei. Fondurile existente în acest cont, inclusiv dobânzile acumulate sunt mobilizate în conformitate cu articolul 186 alineatul (2) din convenție.

Articolul 55

În cazul în care se utilizează în avans tranșa pentru anul următor, așa cum se prevede la articolul 194 din convenție, avansurile menționate la articolul 206 din convenție se reduc în mod proporțional.

Articolul 56

Raportul trimestrial către statele membre cu privire la situația lichidităților reale ale FED, prevăzut la articolul 2 alineatul (1), include informații specifice referitoare la situația financiară a sistemului Stabex.

Articolul 57

Atunci când calculul valorii unui transfer sau al unui avans impune conversia în ECU a unei date statistice exprimate în moneda națională a statului ACP în cauză sau a unei alte monede, cursul de schimb aplicabil este cursul de schimb mediu anual în vigoare în cursul anului calendaristic la care se referă statisticile.

Secțiunea II

AJUTORUL GESTIONAT DE BANCĂ

Articolul 58

Banca transmite Comisiei la începutul fiecărui trimestru estimări ale tuturor sumelor care urmează să fie solicitate din FED în cursul acestui trimestru referitoare la capitalurile de risc și la bonificațiile de dobândă pe care le gestionează în conformitate cu articolul 10 din acordul intern.

1.   Capitalurile de risc

Articolul 59

(1)   Orice decizie de acordare de capitaluri de risc stabilește limitele angajamentului și răspunderii financiare a Comunității, precum și în cazul participării ca acționar, întinderea drepturilor sociale atașate acestor operațiuni. Decizia ține seama, de asemenea, de dispozițiile articolului 234 alineatul (2) din convenție privind răspunderea pentru riscurile de schimb valutar.

Operațiunile referitoare la capitaluri de risc se încheie de către Bancă în calitate de mandatar al Comunității.

(2)   La data efectuării fiecărei decontări, Banca cere Comisiei plata în ECU a sumelor vărsate sub formă de capitaluri de risc. Comisia efectuează plata acestei sume în termen de douăzeci și unu de zile de la primirea cererii de plată, data valutei fiind aceea a decontării de către Bancă.

(3)   Atunci când decontarea se efectuează în alte monede decât ECU, cursurile de schimb utilizate în vederea determinării sumelor care urmează să fie decontate sunt cele obținute de Bancă de la corespondentul bancar care răspunde de operațiunea de schimb.

Cursurile de schimb pentru ECU care urmează să fie utilizate de către împrumutător pentru a calcula sumele datorate cu privire la produse, venituri și rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc sunt cele în vigoare cu o lună înainte de data plății.

(4)   Sumele datorate cu privire la încasări, venituri și rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc se recuperează de către Bancă în numele Comunității, în conformitate cu articolul 60.

Articolul 60

Sumele percepute de către Bancă sub formă de încasări, venituri sau rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc se creditează într-un cont special deschis în numele Comunității pentru statele membre în mod proporțional cu contribuțiile acestora la FED. Contul este deschis în ECU și este gestionat de către Bancă în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din acordul intern. Banca stabilește de comun acord cu statele membre informațiile care urmează să fie furnizate cu privire la acest cont.

Modalitățile tehnice de gestiune a contului, inclusiv cele referitoare la fixarea ratelor dobânzilor pe care le implică, se decid de către Consiliu și Bancă de comun acord cu Comisia.

2.   Împrumuturile bonificate

Articolul 61

(1)   În conformitate cu articolul 235 din convenție, valoarea totală a bonificării dobânzii pentru fiecare împrumut de la Bancă la care aceasta se aplică se calculează în ECU pe baza ratei dobânzii compuse stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3) litera (c) din prezentul articol.

(2)   La semnarea oricărui contract de împrumut bonificat, Banca comunică Comisiei suma totală estimată a bonificării dobânzii exprimată în ECU.

(3)   La data decontării fiecărei tranșe a împrumutului, Banca solicită Comisiei să plătească bonificația de dobândă aferentă acesteia care se calculează:

(a)

pe baza echivalentului în ECU al sumelor exprimate în monedele în care s-a realizat decontarea la rata de schimb dintre monedele de decontare și ECU publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europeneși în vigoare la data la care se determină sumele în monedele în care urmează să fie decontate, dată care se comunică Comisiei;

(b)

prin aplicarea procentului de bonificare a dobânzii la valoarea anuală degresivă a soldului neamortizat datorat la fiecare scadență a împrumutului;

(c)

pe baza valorii actuale a bonificării dobânzii referitoare la decontarea împrumutului, calculul valorii actuale se realizează în funcție de o rată a dobânzii compuse egale cu ratele anuale ale dobânzii care ar fi în mod efectiv percepute de către Bancă în moneda sau monedele utilizate pentru decontarea în cauză a împrumutului, în cazul în care împrumutul nu ar beneficia de o bonificație, respectiva rată a dobânzii compuse fiind redusă cu patru zecimi dintr-un punct procentual.

(4)   Valoarea bonificației, calculate în conformitate cu procedurile definite la alineatul (3) se varsă în ECU de către Comisie în termen de douăzeci și unu de zile de la primirea cererii de plată, data valutei fiind aceea a decontării tranșei corespunzătoare a împrumutului.

(5)   În cazul unei rambursări anticipate a întregului împrumut bonificat, Banca plătește Comisiei întregul sold al bonificației calculate, ajustat pentru perioada scursă între perceperea și plata de către Bancă, la data primei scadențe contractuale după plata în avans. În cazul unei rambursări anticipate parțiale a unui asemenea împrumut, plata efectuată de Bancă către Comisie vizează această parte a împrumutului rambursată în mod anticipat.

(6)   Sumele rambursate Comisiei se adaugă la alocările disponibile pentru finanțarea bonificațiilor de dobândă menționate la articolul 4 din acordul intern.

(7)   Toate plățile menționate de prezentul articol se efectuează în ECU.

TITLUL IV

ORGANELE EXECUTIVE

1.   Ordonatorul principal de credite

Articolul 62

Ordonatorul principal de credite al FED, menționat la articolul 311 din convenție, ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 294-307 din convenție.

Articolul 63

(1)   Ordonatorul principal de credite ia toate măsurile pentru a garanta că ordonatorii de credite naționali sau regionali își îndeplinesc atribuțiile care le revin în temeiul convenției, în special în temeiul articolelor 312-315.

(2)   Atunci când ordonatorul principal de credite al FED conștientizează problemele referitoare la desfășurarea procedurilor privind gestionarea resurselor FED, acesta stabilește împreună cu ordonatorul de credite național sau regional toate contactele utile în vederea remedierii situației și adoptă, dacă este cazul, toate măsurile necesare, inclusiv, în cazul în care ordonatorul de credite național sau regional nu își îndeplinește sau nu își poate îndeplini atribuțiile care îi revin în conformitate cu convenția, înlocuirea temporară a acestuia cu ordonatorul principal de credite.

Articolul 64

Tranzacțiile legate de executarea proiectelor se efectuează de către ordonatorul de credite național sau regional în strânsă cooperare cu șeful delegației, în conformitate cu articolele 313-317 din convenție.

Șeful delegației trebuie să respecte prezentul regulament financiar în exercitarea funcțiilor stabilite la articolul 316.

2.   Agentul plătitor

Articolul 65

Relațiile dintre Comisie și agenții de plată menționați la articolul 319 din convenție fac obiectul unor contracte care necesită viza prealabilă a controlorului financiar. După ce au fost semnate, aceste contracte se transmit Curții de Conturi.

TITLUL V

PREZENTAREA ȘI VERIFICAREA CONTURILOR

Articolul 66

(1)   Comisia întocmește, până la 1 mai a fiecărui an, declarațiile financiar-contabile și contul de gestiune al FED care descriu situația financiară a acestuia la 31 decembrie a exercițiului precedent.

(2)   Declarațiile financiare se elaborează de către contabil și includ:

(a)

un bilanț financiar care prezintă situația patrimonială a FED la data încheierii exercițiului financiar precedent;

(b)

o declarație de resurse și de utilizare de fonduri care vizează exercițiul financiar precedent;

(c)

o declarație de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar precedent;

(d)

un tabel al veniturilor în care se indică:

venitul estimat pentru anul calendaristic;

modificările privind venitul estimat;

drepturile constatate în cursul anului calendaristic;

sumele de încasat la sfârșitul anului calendaristic;

veniturile suplimentare;

(e)

un tabel al creanțelor datorate către FED în care se indică:

creanțele de recuperat la începutul anului calendaristic;

drepturile constatate în cursul anului calendaristic;

sumele recuperate în cursul anului calendaristic;

anularea drepturilor constatate;

creanțele de recuperat la sfârșitul anului calendaristic;

(f)

note care indică principiile contabile aplicate pentru pregătirea și prezentarea conturilor, și furnizând, dacă este cazul, explicații suplimentare referitoare la anumite rubrici din tabelele cu cifre menționate la literele (a), (b), (c), (d) și (e).

Articolul 67

(1)   Contul de gestiune menționat la articolul 68 este întocmit de către ordonatorul principal de credite împreună cu contabilul și include:

(a)

un tabel care descrie evoluția alocărilor menționate la articolul 1 în cursul anului precedent;

(b)

un tabel care indică valoarea totală pe alocări a angajamentelor, a fondurilor alocate și a plăților efectuate în cursul exercițiului financiar și valorile cumulate ale acestora de la deschiderea FED;

(c)

tabele care indică pe alocare, țară, teritoriu, regiune sau subregiune, valoarea totală a angajamentelor de cheltuieli, a fondurilor alocate și plăților efectuate în cursul exercițiului financiar și valorile cumulate ale acestora de la deschiderea FED.

(2)   Contul de gestiune este precedat de o analiză a gestiunii financiare a anului precedent.

Articolul 68

Fără a aduce atingere articolului 33 alineatul (5) din acordul intern, Comisia transmite declarațiile financiare și contul de gestiune până la 1 mai a exercițiului financiar următor Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Articolul 69

În îndeplinirea atribuțiilor lor, Curtea de Conturi și membrii acesteia pot fi asistați de către agenții Curții.

Atribuțiile care le sunt încredințate acestor agenți trebuie notificate de Curtea de Conturi însăși sau de unul dintre membrii săi autorităților cu care agentul delegat trebuie să lucreze pentru îndeplinirea acestor lucrări.

Articolul 70

(1)   Fără a aduce atingere articolului 33 alineatul (5) din acordul intern, auditul efectuat de către Curtea de Conturi vizează documentele înregistrate și, în cazul în care este necesar, se desfășoară la fața locului. Aceasta are ca scop constatarea legalității și regularității veniturilor și cheltuielilor în ceea ce privește dispozițiile aplicabile și asigurarea bunei gestiuni financiare.

(2)   În îndeplinirea atribuțiilor sale, Curtea de Conturi poate consulta, în condițiile stabilite la alineatul (6), toate documentele și toate informațiile privind gestiunea financiară a serviciilor supuse controlului său; aceasta are autoritatea de a audia orice agent a cărui răspundere este angajată în cadrul unei operațiuni de încasare și plată și de a utiliza orice proceduri de auditare corespunzătoare acestor servicii.

(3)   Curtea de Conturi se asigură că toate valorile mobiliare și fondurile din depozite sau în numerar sunt verificate cu ajutorul certificatelor semnate de depozitari sau a actelor privind lichiditățile sau valorile mobiliare. Aceasta poate efectua ea însăși astfel de verificări.

(4)   La cererea Curții de Conturi, Comisia autorizează organismele financiare care dețin active ale FED să permită Curții să garanteze concordanța datelor externe cu situația contabilă.

(5)   Comisia furnizează Curții de Conturi toate facilitățile și îi oferă toate informațiile de care aceasta din urmă estimează că ar avea nevoie pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și în special toate informațiile de care Comisia dispune ca urmare a controalelor pe care le-a efectuat, în conformitate cu reglementările în vigoare, în cadrul serviciilor care intervin în gestionarea finanțelor FED și care efectuează cheltuieli în numele Comunității. În special, aceasta pune la dispoziția Curții de Conturi toate documentele referitoare la adjudecarea și punerea în aplicare a contractelor și toate conturile de lichidități sau bunuri, toate înregistrările contabile și documentele justificative, precum și documentele administrative aferente, orice documentație referitoare la venituri și cheltuieli, toate inventarele, toate organigramele serviciilor pe care Curtea de Conturi le consideră necesare și toate documentele și datele create sau stocate pe suport informatic.

În acest scop, agenții supuși verificărilor Curții de Conturi sunt în special obligați:

(a)

să își deschidă casa, să prezinte numerarul, valorile și orice alt tip de materiale și documentele justificative cu privire la gestiunea lor ale căror depozitari sunt și orice alte documente aferente;

(b)

să prezinte corespondența sau orice alt documente necesar pentru efectuarea completă a auditului menționat la alineatul (1).

Comunicarea informațiilor menționate la litera (b) al doilea paragraf poate fi solicitată numai de către Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este împuternicită să auditeze documentele referitoare la veniturile și cheltuielile FED și care sunt deținute de către serviciile Comisiei și în special de către serviciile cărora le revine răspunderea pentru deciziile cu privire la aceste venituri și cheltuieli.

(6)   Verificarea legalității și regularității veniturilor și cheltuielilor și controlul bunei gestiuni financiare se referă și la utilizarea de către organisme din afara Comisiei a fondurilor comunitare pe care le-au primit. Orice acordare de subvenții din FED către beneficiari din afara Comisiei este condiționată de acceptarea în scris de către beneficiari a unui audit efectuat de către Curtea de Conturi cu privire la utilizarea sumelor vărsate.

Articolul 71

(1)   Curtea de Conturi elaborează un raport anual la încheierea fiecărui exercițiu financiar.

(2)   În afară de aceasta, Curtea de Conturi poate, în orice moment, să prezinte observații, în special sub forma unor rapoarte speciale, cu privire la aspecte specifice și să emită avize la cererea uneia dintre instituțiile Comunităților.

(3)   Rapoartele speciale se transmit instituției sau organismului în cauză.

Instituția în cauză dispune de două luni și jumătate pentru a comunica Curții de Conturi comentariile pe care ar dori să le facă cu privire la informările speciale în cauză.

În cazul în care Curtea de Conturi decide publicarea acestor observații în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, ele sunt însoțite de răspunsuri ale instituției sau instituțiilor în cauză.

Rapoartele speciale se transmit Parlamentului European și Consiliului și fiecare dintre acestea decide, dacă este cazul, acțiunile care trebuie întreprinse.

Articolul 72

(1)   Raportul anual al Curții de Conturi menționat la articolul 188c din Tratatul CE este reglementat de următoarele dispoziții:

(a)

Curtea de Conturi comunică Comisiei, până la 15 iulie, observațiile care consideră că trebuie să apară în raportul anual. Aceste observații trebuie să rămână confidențiale. Comisia își transmite răspunsurile Curții de Conturi până la 31 octombrie în același an;

(b)

raportul anual include o evaluare a bunei gestiuni financiare.

(2)   Curtea de Conturi transmite autorităților care răspund de acordarea descărcării în conformitate cu dispozițiile articolului 33 alineatul (3) din acordul intern și Comisiei până la 30 noiembrie, raportul său anual, împreună cu răspunsurile Comisiei, și asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 73

Concomitent cu raportul anual menționat la articolul 71, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la fiabilitatea conturilor, precum și cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente.

Articolul 74

(1)   Până la 30 aprilie anul următor, Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, acordă Comisiei descărcare pentru execuția financiară a operațiunilor FED a căror gestionare este asigurată de către Comisie pentru exercițiul financiar precedent, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) din acordul intern. În cazul în care nu se poate respecta această dată, Parlamentul European sau Consiliul informează Comisia cu privire la motivele pentru care această decizie a trebuit să fie amânată. În cazul în care Parlamentul European amână decizia de acordare a descărcării, Comisia depune toate eforturile pentru a adopta în cel mai scurt termen măsurile care permit facilitarea înlăturării obstacolelor referitoare la această decizie.

(2)   Decizia de descărcare include o evaluare a răspunderii Comisiei în ceea ce privește execuția gestiunii financiare pentru perioada precedentă.

(3)   Controlorul financiar ține seama de observațiile care sunt menționate în decizia de acordare a descărcării.

(4)   Comisia ia toate măsurile necesare pentru a da curs observațiilor menționate în deciziile de acordare a descărcării.

(5)   La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia realizează informări cu privire la măsurile luate ca urmare a acestor observații și, în special, cu privire la instrucțiunile adresate serviciilor sale cărora le revine răspunderea gestionării FED. Acest raport se transmite, de asemenea, Curții de Conturi.

(6)   Declarațiile financiare și contul de gestiune al fiecărui exercițiu financiar, precum și decizia de descărcare, se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

TITLUL VI

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 75

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, trimiterile din prezentul regulament financiar la dispozițiile convenției se consideră ca fiind trimiteri la dispozițiile corespunzătoare ale Deciziei 91/482/CEE.

Articolul 76

Prezentul regulament se aplică ajutoarelor menționate în protocolul financiar la convenție. Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării și se aplică pe aceeași perioadă ca și acordul intern.

Adoptat la Luxemburg, 16 iunie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

M. MEACHER


(1)  JO L 229, 17.8.1991, p. 288.

(2)  JO L 263, 19.9.1991, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/803/CE (JO L 329, 29.11.1997, p. 50).

(3)  JO L 382, 31.12.1990, p. 3.

(4)  JO C 223, 22.7.1997, p. 1.

(5)  JO L 350, 31.12.1994, p. 27.

(6)  JO L 356, 31.12.1977, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2444/97 (JO L 340, 11.12.1997, p. 1).


ANEXA I

În conformitate cu articolul 1 din acordul intern, cel de-al optulea FED dispune de 13 132 milioane ECU.

Din această sumă:

1.

o sumă de 12 967 milioane ECU destinată statelor ACP, este repartizată, după cum urmează:

(a)

subvenții rezervate pentru susținerea ajustării structurale:

1 400 milioane ECU

(b)

subvenții rezervate pentru Sistemul de gestionare și stabilizare a veniturilor de export (Stabex):

1 800 milioane ECU

(c)

subvenții rezervate pentru Sysmin:

575 milioane ECU

(d)

subvenții rezervate pentru ajutoare de urgență:

140 milioane ECU

(e)

subvenții rezervate ajutoarelor pentru refugiați:

120 milioane ECU

(f)

subvenții rezervate pentru cooperare regională:

din care:

o sumă rezervată pentru finanțarea bugetului Centrului pentru Dezvoltare Industrială,

o sumă rezervată în sensul anexei LXVIII la convenție,

o sumă rezervată pentru finanțarea programelor regionale de dezvoltare a comerțului menționată la articolul 138 din convenție,

o sumă rezervată pentru finanțarea stimulativă a sprijinului instituțional menționat la articolul 224 litera (m) din convenție;

1 300 milioane ECU

(g)

subvenții rezervate pentru finanțarea bonificării dobânzilor menționate la articolul 235 din convenție:

370 milioane ECU

(h)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate:

6 262 milioane ECU

(i)

capitalurile de risc:

1 000 milioane ECU

2.

o sumă de 165 milioane ECU destinate TTPM, alocate după cum urmează:

(a)

subvenții rezervate pentru Sistemul de gestionare și stabilizare a veniturilor de export (Stabex):

5,5 milioane ECU

(b)

subvenții rezervate pentru Sysmin:

2,5 milioane ECU

(c)

subvenții rezervate pentru ajutoare de urgență:

3,5 milioane ECU

(d)

subvenții rezervate ajutoareor pentru refugiați:

(e)

subvenții rezervate pentru cooperare regională:

10 milioane ECU

(f)

subvenții rezervate pentru finanțarea bonificării dobânzilor menționate la articolul 157 din Decizia 91/482/CEE:

8,5 milioane ECU

(g)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM britanice

105 milioane ECU (1)

(h)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM franceze

(i)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM olandeze

(j)

capitaluri de risc:

30 milioane ECU


(1)  Trebuie remarcat faptul că alocarea acestei sume între cele trei grupe de TTPM ar trebui să fie determinată în contextul deciziei revizuite privind asocierea TTPM.


ANEXA II

În conformitate cu articolul 54 litera (a), contribuția datorată de către fiecare stat membru în vederea finanțării tranșelor anuale menționate la articolul 191 din convenție poate fi convertită într-o creanță deschisă și purtătoare de dobândă în favoarea sistemului Stabex și se contabilizează în conturile trezoreriei statelor membre interesate să aplice acest sistem proporțional cu schema de alocare pentru cel de-al optulea FED stabilită în acordul intern.

Dobânzile compuse datorate de către statul membru în cauză asupra creanței se calculează de către contabilul FED pe baza ratei medii anuale în vigoare la Banca Reglementelor Internaționale majorată cu 0,25 %.

Mobilizarea creanței se efectuează treptat, în funcție de necesități reale.

În mod concret, statele membre datorează în conformitate cu Stabex, pe baza acestei propuneri, următoarele sume:

1998:

1 iulie 1998:

(a)

720 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar pentru anii de aplicare 1995 și 1996;

(b)

180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1997,

1 noiembrie 1998: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1997,

1999:

1 aprilie 1999: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1998,

1 iulie 1999: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1998,

2000:

1 aprilie 2000: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1999,

1 iulie 2000: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1999.

2001 și anii următori:

Solicitările de contribuții pe baza previziunilor cheltuielilor efective prin mobilizarea creanței și până la limita capitalului majorat cu dobânzile acumulate.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

83


31998R1572


L 206/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1572/98 AL CONSILIULUI

din 17 iulie 1998

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 privind instituirea Fundației Europene de Formare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 235 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

(1)

întrucât la reuniunea de la Strasburg din 8 și 9 decembrie 1989, Consiliul European a solicitat Consiliului să adopte, la propunerea Comisiei, deciziile necesare pentru instituirea unei Fundații Europene de Formare pentru Europa Centrală și de Est; întrucât la 7 mai 1990, Consiliul adoptă în acest sens Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 (4) privind instituirea fundației menționate anterior;

(2)

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1360/90, țările eligibile pentru acțiunile fundației sunt țările eligibile pentru ajutor economic în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 3906/89 (5) (program Phare) și a Regulamentului (Euratom, CE) nr. 1279/96 (program Tacis) (6);

(3)

întrucât la reuniunea de la Barcelona din 27 și 28 noiembrie 1995, reprezentanții Consiliului, Comisiei, statelor membre și ai țărilor mediteraneene au convenit, în declarația lor referitoare la instituirea unui parteneriat euro-mediteranean, să pună mai mult accent pe dimensiunea socială, culturală și umană; întrucât, pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, programul de lucru ce pune în aplicare declarația de la Barcelona prevede, într-o primă etapă, o acțiune centrată în special pe formarea profesională la care contribuie Fundația Europeană de Formare; întrucât la reuniunea de la Madrid din 15 și 16 decembrie 1995 Consiliul European a invitat Consiliul și Comisia să pună în practică declarația de la Barcelona și programul de lucru;

(4)

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1488/96 (7) prevede măsuri financiare și tehnice de susținere a reformei structurilor economice și sociale în cadrul parteneriatului euro-mediteranean (MEDA);

(5)

întrucât, în cadrul eforturilor întreprinse de partenerii mediteraneeni în vederea reformării structurilor lor economice și sociale, dezvoltarea resurselor umane este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea pe termen lung și, în special, pentru echilibrul socio-economic;

(6)

întrucât fundația a fost creată pentru a oferi un răspuns flexibil necesităților specifice și diferite ale diverselor țări beneficiare; întrucât, în acordarea de ajutor pe baza experienței comunitare în domeniul formării profesionale, fundația se ocupă să colaboreze cu diverse structuri regionale, naționale, publice și private din Comunitate și din țările terțe și să-și exercite misiunea în strânsă cooperare cu instituțiile naționale și internaționale existente; întrucât este posibilă participarea la activitățile fundației a țărilor terțe care împărtășesc obligațiile asumate de Comunitate în privința ajutorului acordat în domeniul formării profesionale; întrucât sunt asigurate coerența și complementaritatea dintre activitățile fundației și celelalte activități comunitare;

(7)

întrucât cunoașterea și experiența directă pe care o are fundația cu privire la exigențele și condițiile specifice ale țărilor beneficiare în domeniul formării profesionale și al dezvoltării resurselor umane pot să contribuie în mod util la definirea politicii de ajutor comunitar, în perspectiva reformei sistemelor de formare profesională;

(8)

întrucât punerea în aplicare a programelor de formare profesională ar trebui să permită fundației să testeze modele inovatoare și să transfere cele mai bune practici;

(9)

întrucât, în cadrul instituțional definit pentru fundație, experiența comunitară poate fi pusă, de asemenea, la dispoziția partenerilor mediteraneeni;

(10)

întrucât este necesar să se acorde Comisiei o reprezentare corespunzătoare în cadrul consiliului de conducere, ținându-se seama de extinderea sferei de activitate a fundației, însă fără modificarea competențelor consiliului de conducere și a normelor sale de vot și fără sporirea, în consecință, a numărul de voturi atribuite reprezentanților Comisiei;

(11)

întrucât anumite măsuri de însoțire vor crește eficacitatea acțiunilor fundației; întrucât orientările generale definite la nivel comunitar vor permite o aliniere eficientă a activităților fundației la politicile comunitare adoptate față de țările partenere;

(12)

întrucât cooperarea cu alte organisme comunitare competente permite utilizarea eficientă a resurselor și ar trebui consolidată în vederea valorificării sinergiilor; întrucât și Comisia poate contribui în mod eficace la aceasta;

(13)

întrucât competențele decizionale ale consiliului de conducere al fundației vor fi întărite prin crearea unei relații mai strânse între programul de lucru al fundației și bugetul acesteia, în special prin adoptarea celor două documente în cadrul unei proceduri coordonate și prin strânsa corelare a cheltuielilor fundației cu acțiunile sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament instituie Fundația Europeană de Formare, denumită în continuare «fundația», al cărei obiectiv este de a contribui la dezvoltarea sistemelor de formare profesională ale:

țărilor din Europa Centrală și de Est desemnate de Consiliu ca eligibile pentru ajutor economic prin Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 sau prin orice alt act juridic relevant adoptat ulterior;

statelor independente din fosta Uniune Sovietică și Mongoliei, beneficiare ale programului de asistență pentru reformă și redresare economică în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 1279/96 sau a oricărui alt act juridic relevant adoptat ulterior, precum și

teritoriilor și țărilor mediteraneene terțe beneficiare ale măsurilor financiare și tehnice de însoțire a reformei structurilor lor economice și sociale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1488/96 sau a oricărui alt act juridic relevant adoptat ulterior.

Aceste țări sunt denumite în continuare «țări eligibile»”.

2.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Domeniul de aplicare

În conformitate cu orientările generale definite la nivel comunitar, fundația își desfășoară activitatea în domeniul formării profesionale, care se referă la formarea profesională inițială și permanentă, precum și la reciclarea tinerilor și adulților, inclusiv, în special, formarea profesională în materie de gestionare.”

3.

La articolul 3, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 1, fundația, respectând competențele atribuite consiliului de conducere și în conformitate cu orientările generale definite la nivel comunitar:”.

4.

La articolul 3 litera (c), a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

pune în aplicare, la cererea Comisiei sau a țărilor eligibile și în cooperare cu consiliul de conducere, programe în domeniul formării profesionale convenite între Comisie și una sau mai multe țări eligibile în cadrul politicii comunitare de asistență acordată acestor țări, utilizând echipe pluridisciplinare de specialiști în strânsă colaborare cu autoritățile competente din țările respective și beneficiind în mod activ de experiența programelor comunitare de formare profesională; în ceea ce privește selecția proiectelor ce urmează a fi gestionate de fundație, au prioritate cele cu valoare inovatoare și, pentru țările candidate la aderare, proiectele în relație directă cu programele Comunității în domeniul formării profesionale;”.

5.

La articolul 3, litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

atribuie consiliului de conducere competența de a stabili procedurile de atribuire în ceea ce privește proiectele finanțate sau cofinanțate de fundație, luând în considerare în mod corespunzător procedurile stabilite în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3906/89, în special articolul 7, Regulamentului (Euratom, CE) nr. 1279/96, în special articolele 6 și 7, Regulamentului (CE) nr. 1488/96, în special articolul 8 sau prin orice alt act juridic relevant adoptat ulterior;”.

6.

La articolul 4 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fundația cooperează cu celelalte organisme comunitare competente și, în special, cu Cedefop, cu sprijinul Comisiei.”

7.

La articolul 5 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fundația are un consiliu de conducere format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și din trei reprezentanți ai Comisiei.”

8.

La articolul 5 alineatul (4), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Reprezentanții statelor membre în cadrul consiliului de conducere dispun fiecare de câte un vot. Reprezentanții Comisiei dispun împreună de un vot.”

9.

La articolul 5, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Pe baza unui proiect prezentat de directorul fundației, consiliul de conducere examinează, prin consultare cu Comisia, până la 30 noiembrie cel târziu, anteproiectul programului anual de activitate pentru anul următor. Adoptarea definitivă a programului de activitate are loc la începutul fiecărui exercițiu, în cadrul unui program continuu de trei ani. Programul poate fi adaptat în cursul exercițiului, dacă este necesar, utilizându-se aceeași procedură, pentru asigurarea unei eficacități crescânde a politicilor comunitare.

Proiectele și activitățile din programul anual de activitate sunt însoțite de o estimare a cheltuielilor necesare și de o alocare a resurselor umane și bugetare.”

10.

La articolul 6 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Membrii colegiului consultativ sunt aleși dintre experții din mediile de formare profesională și din alte medii interesate de activitățile fundației, ținându-se seama de necesitatea asigurării prezenței unor reprezentanți ai partenerilor sociali, ai Comisiei, ai organizațiilor internaționale care asigură asistență în domeniul formării profesionale și ai țărilor și teritoriilor eligibile.”

11.

La articolul 6, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Consiliul de conducere primește propuneri de numire din partea:

fiecăruia dintre statele membre;

fiecăreia dintre țările eligibile;

Comisiei;

partenerilor sociali la nivel european care participă deja la activitățile instituțiilor comunitare, precum și a

organizațiilor internaționale interesate.”

12.

La articolul 7, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Directorul fundației este numit de către consiliul de conducere, la propunerea Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani. Acest mandat poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă ce nu va putea depăși cinci ani.

Directorul este însărcinat cu:

pregătirea și organizarea activităților consiliului de conducere, ale oricărui grup de lucru ad-hoc înființat de consiliul de conducere și, în special, cu pregătirea proiectului de program anual de activitate al fundației, luând în considerare orientările generale definite la nivel comunitar;

administrarea curentă a fundației;

pregătirea situației de venituri și cheltuieli și execuția bugetară a fundației;

pregătirea și publicarea rapoartelor prevăzute de prezentul regulament;

toate chestiunile privind personalul;

îndeplinirea atribuțiilor pe care le are în temeiul articolului 3, precum și a celor stabilite de programul anual de activitate prevăzut la articolul 5 alineatul (7);

executarea deciziilor consiliului de conducere și a orientărilor definite pentru activitățile fundației.”

13.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Legătura cu alte acțiuni comunitare

Comisia, acționând în cooperare cu consiliul de conducere și, după caz, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 3906/89, la articolul 8 din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1279/96 și la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1488/96 sau în orice alt act juridic relevant adoptat ulterior, asigură coerența și, la nevoie, complementaritatea dintre activitățile fundației și alte acțiuni la nivel comunitar întreprinse atât în cadrul Comunității, cât și în cadrul asistenței acordate țărilor eligibile, ținând, în special, seama de acțiunile desfășurate în baza programului Tempus, precum și de alte programe și acțiuni destinate formării profesionale puse în aplicare la nivel comunitar, inclusiv Med-Campus.”

14.

La articolul 10, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Consiliul de conducere, după primirea avizului Comisiei, adoptă bugetul fundației în același timp cu programul de activitate la începutul fiecărui exercițiu bugetar, ajustându-l în funcție de diferitele contribuții acordate fundației și de fondurile care provin din alte surse. Bugetul precizează, de asemenea, numărul, gradul și categoria de personal utilizate de fundație în timpul exercițiului bugetar respectiv.”

15.

La articolul 16 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fundația este deschisă participării țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și care împărtășesc obligațiile asumate de aceasta și de statele membre în privința ajutorului acordat în domeniul formării profesionale țărilor eligibile definite la articolul 1, pe baza unor înțelegeri care trebuie să facă parte din acorduri încheiate între Comunitate și aceste țări, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 228 din tratat.”

16.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Procedura de control și evaluare

Comisia, după consultarea consiliului de conducere, adoptă o procedură de control și evaluare a experienței dobândite în cursul activităților fundației. Această procedură ar trebui să fie îndeplinită cu asistență din partea experților externi. Comisia comunică primele rezultate ale acestei proceduri într-un raport pe care îl prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social înainte de 31 decembrie 2000, iar ulterior la fiecare trei ani.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a opta zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 iulie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

W. RUTTENSTORFER


(1)  JO C 156, 24.5.1997, p. 27.

(2)  JO C 104, 6.4.1998.

(3)  JO C 19, 21.1.1998, p. 45.

(4)  JO L 131, 23.5.1990, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2063/94 (JO L 216, 20.8.1994, p. 9).

(5)  JO L 375, 23.12.1989, p. 11. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 753/96 (JO L 103, 26.4.1996, p. 5).

(6)  JO L 165, 4.7.1996, p. 1.

(7)  JO L 189, 30.7.1996, p. 1.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

87


31998D0610


L 290/57

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 22 octombrie 1998

de constituire a unor grupuri de experți care să asiste Comisia cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie din domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice

[notificată cu numărul C(1998) 3120]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/610/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

întrucât, pentru a atinge un nivel mai înalt de transparență în cadrul politicii comunitare de cercetare și dezvoltare tehnologică și pentru a-i permite Comunității să joace un rol strategic, Comisia dorește să-i implice mai mult pe toți cei care lucrează în domeniul cercetării (inclusiv pe utilizatori) în elaborarea politicilor sale;

întrucât, prin urmare, ar trebui să se constituie grupuri de experți care să ofere consiliere Comisiei cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie reglementate de deciziile Consiliului privind programele specifice de punere în aplicare a celui de-al cincilea program cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (1) și a celui de-al cincilea program cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și formare profesională (2) (denumite în continuare „programele specifice”); întrucât, în temeiul deciziei, este necesar ca acțiunile cheie vizate să fie grupate, după caz, în funcție de natura subiectelor abordate;

întrucât, în acest context, rolul grupurilor de experți este de a contribui la definirea strategiei globale care trebuie urmată în desfășurarea acțiunilor cheie sau a seriilor de acțiuni cheie, precum și de a formula concluzii pertinente într-un mod complet transparent;

întrucât, având în vedere natura activității, membrii acestor grupuri ar trebui să fie persoane eminente, alese dintr-un număr mare de candidați și calificați corespunzător pentru activitatea vizată;

întrucât, de asemenea, componența acestor grupuri de experți ar trebui să fie reprezentativă pentru toți cei implicați în domeniul cercetării; întrucât, prin urmare, ar trebui să se depună eforturi pentru a asigura participarea echilibrată a femeilor și bărbaților;

întrucât aceste grupuri de experți ar trebui să fie constituite, iar mandatul lor să fie definit,

DECIDE:

Articolul 1

Prin prezenta se constituie următoarele grupuri de experți:

grupul pentru „Sănătate, alimentație și factori de mediu”;

grupul pentru „Controlul bolilor infecțioase”;

grupul pentru „Fabrica celulară”;

grupul pentru „Îmbătrânirea populației”;

grupul pentru „Agricultură, pescuit și silvicultură durabile, inclusiv dezvoltarea integrată a zonelor rurale”;

grupul pentru „Societatea informațională”;

grupul pentru „Produse, procese și organizare inovatoare”;

grupul pentru „Mobilitate și intermodalitate durabilă”;

grupul pentru „Noi perspective pentru aeronautică”;

grupul consultativ pentru „Transport terestru și tehnologii marine”;

grupul pentru „Managementul durabil și calitatea apei” și „Managementul durabil al ecosistemelor marine”;

grupul pentru „Schimbări globale, climă și biodiversitate”;

grupul pentru „Orașul viitorului și patrimoniul cultural”;

grupul pentru „Sisteme energetice mai curate” și „Energie economică și eficientă”;

grupul pentru „Îmbunătățirea bazei de cunoștințe socioeconomice”;

grupul pentru „Fuziune termonucleară controlată”;

grupul pentru „Fisiune nucleară”,

cu scopul de a oferi consiliere Comisiei cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie sau a seriilor de acțiuni cheie cuprinse în programele specifice.

Articolul 2

Fiecare grup de experți:

propune orientări pentru definirea programelor de activitate (inclusiv planificarea cererilor de oferte, criteriile de evaluare a acțiunilor indirecte de cercetare și dezvoltare tehnologică și, dacă este posibil, stabilirea unor obiective științifice și tehnico-economice cuantificate sau verificabile pentru atingerea scopurilor acțiunilor cheie sau ale seriilor de acțiuni cheie);

formulează observații privind natura strategică și valorificarea activităților care urmează a fi desfășurate și privind analiza rezultatelor, având în vedere o posibilă reorientare a programelor de lucru.

Articolul 3

(1)   Fiecare grup de experți va fi constituit de Comisie astfel încât să se asigure că aceste grupuri au o componență echilibrată, ținând seama de originea geografică și de sectorul de origine (industrie și servicii, cercetare și inovare, utilizatori, autorități publice de reglementare și cercuri socioeconomice) ale membrilor acestora. În măsura în care este posibil, Comisia caută, de asemenea, să asigure o participare echilibrată a femeilor și bărbaților.

(2)   În anexă se prevede procedura de selecție a membrilor grupurilor de experți, împreună cu programele specifice, acțiunile cheie și seriile de acțiuni cheie aferente acestor grupuri.

Articolul 4

(1)   Membrii grupurilor de experți sunt numiți de Comisie în mod individual, pe o perioadă de doi ani. Acest mandat poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă de cel mult doi ani.

Membrii grupurilor rămân în funcție până la înlocuirea sau reînnoirea mandatului acestora.

Atunci când un membru al grupului nu mai poate avea o contribuție eficientă la activitatea grupului vizat, devine membru al unui comitet pentru programe sau își dă demisia, Comisia numește un înlocuitor pe perioada care a mai rămas din mandat, în conformitate cu procedura prevăzută în anexă.

(2)   Numele membrilor grupurilor de experți se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor grupurilor de experți se rambursează în conformitate cu dispozițiile în vigoare în cadrul Comisiei.

(4)   Comisia numește președintele și vicepreședintele fiecărui grup de experți dintre membrii grupului respectiv. Vicepreședintele nu poate avea aceeași origine geografică și nu poate proveni din același sector de origine cu președintele.

Adoptată la Bruxelles, 22 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Édith CRESSON

Membru al Comisiei


(1)  COM(1998) 305 final.

(2)  COM(1998) 306 final.


ANEXĂ

A.   Procedura de selecție a membrilor grupurilor de experți

1.   În vederea constituirii grupurilor de experți pentru acțiunile cheie sau seriile de acțiuni cheie prevăzute în lista din secțiunea B, Comisia ia în considerare candidaturile:

primite deja de Comisie în cadrul altor proceduri;

depuse de statele membre și de statele asociate;

primite ca urmare a unei cereri de candidaturi publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Candidaturile pot fi depuse personal de către candidați sau de către organismele care îi angajează. Se acceptă, de asemenea, candidaturi din partea organizațiilor științifice, comerciale/profesionale sau industriale sau din partea celor care lucrează în interesul public, cu condiția ca persoana propusă să fie de acord.

Candidaturile trebuie depuse într-una din limbile oficiale ale Comunităților Europene. Candidaturile cuprind dovezi privind experiența profesională a candidatului, precum și înaltul nivel de competență al acestuia (de exemplu, un curriculum vitae detaliat).

2.   În sensul numirii membrilor grupurilor de experți, Comisia evaluează toate candidaturile în conformitate cu următoarele criterii de selecție:

competența candidatului în unul sau mai multe din domeniile vizate;

capacitatea candidatului de a analiza perspectivele științifice și tehnologice în contextul politicilor comunitare;

conduita deontologică a candidatului.

Pe baza acestei evaluări, Comisia numește membrii grupurilor în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatul (1) din decizie și cu secțiunea B din anexă.

Membrii numiți în acest mod de Comisie nu pot fi membri ai mai multor grupuri.

B.   Programe specifice, acțiuni cheie și serii de acțiuni cheie aferente grupurilor consultative

Program

Acțiune cheie sau serie de acțiuni cheie care urmează a fi abordate de un grup de experți

Grup de experți

„Calitatea vieții și managementul resurselor vii”

„Sănătate, alimentație și factori de mediu”

„Sănătate, alimentație și factori de mediu”

„Controlul bolilor infecțioase”

„Controlul bolilor infecțioase”

„Fabrica celulară”

„Fabrica celulară”

„Îmbătrânirea populației”

„Îmbătrânirea populației”

„Agricultură, pescuit și silvicultură durabile, inclusiv dezvoltarea integrată a zonelor rurale”

„Agricultură, pescuit și silvicultură durabile, inclusiv dezvoltarea integrată a zonelor rurale”

„Societatea informațională accesibilă utilizatorilor”

„Sisteme și servicii pentru cetățeni”

„Noi metode de lucru și comerțul electronic”

„Conținut și instrumente multimedia”

„Tehnologii și infrastructuri esențiale”

„Societatea informațională”

„Creșterea competitivă și durabilă”

Produse, procese și organizare inovatoare

„Produse, procese și organizare inovatoare”

Mobilitate și intermodalitate durabilă

„Mobilitate și intermodalitate durabilă”

Noi perspective pentru aeronautică

„Noi perspective pentru aeronautică”

„Transport terestru și tehnologii marine”

„Transport terestru și tehnologii marine”

„Conservarea ecosistemului”

„Managementul durabil și calitatea apei” și „Managementul durabil al ecosistemelor marine”

„Managementul durabil și calitatea apei” și „Managementul durabil al ecosistemelor marine”

„Schimbări globale, climă și biodiversitate”

„Schimbări globale, climă și biodiversitate”

„Orașul viitorului și patrimoniul cultural”

„Orașul viitorului și patrimoniul cultural”

„Sisteme energetice mai curate, inclusiv energiile regenerabile” și „Energie economică și eficientă pentru o Europă competitivă”

„Sisteme energetice mai curate” și „Energie economică și eficientă”

„Îmbunătățirea potențialului uman din domeniul cercetării”

„Îmbunătățirea bazei de cunoștințe socioeconomice”

„Îmbunătățirea bazei de cunoștințe socioeconomice”

„Conservarea ecosistemului” (Euratom)

„Fuziunea termonucleară controlată”

„Fuziunea termonucleară controlată”

„Fisiunea nucleară”

„Fisiunea nucleară”


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

91


31998R2531


L 318/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2531/98 AL CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1998

privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul nr. 3 cu privire la statutele Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumite în continuare „statute”) și, în special, articolul 19.2 al acestuia,

având în vedere recomandarea Băncii Centrale Europene (denumită în continuare BCE) (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comisiei (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 106 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „tratat”) și articolul 42 din statut, precum și cu condițiile enunțate la articolul 43.1 din statute, și la punctul 8 din Protocolul nr. 11 cu privire la anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

întrucât:

(1)

Articolul 19.2, coroborat cu articolul 43.1 din statute, alineatul (8) din Protocolul nr. 11 și alineatul (2) din Protocolul nr. 12 cu privire la anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu trebuie să confere nici un drept și nici să impună vreo obligație unui stat membru neparticipant.

(2)

Articolul 19.2 din statute stabilește că definirea bazei de rezerve minime și a rapoartelor minime autorizate între aceste rezerve și baza lor să se facă de către Consiliu.

(3)

Articolul 19.2 din statute enunță că, Consiliul determină sancțiunile corespunzătoare în caz de nerespectare a acestor obligații; sancțiuni specifice sunt stabilite în acest regulament; prezentul regulament are în vedere Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile BCE în materie de sancțiuni (4) pentru principiile și procedurile cu privire la impunerea sancțiunilor și că acesta prevede o procedură de sancționare simplificată în anumite tipuri de infracțiuni; în caz de neconcordanță între dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2532/98 și dispozițiile prezentului regulament, care permit BCE să aplice infracțiuni, dispozițiile prezentului regulament prevalează.

(4)

Articolul 19.1 din statute prevede că, Consiliul Guvernatorilor BCE poate stabili cerințe cu privire la calculul și determinarea rezervelor minime cerute.

(5)

Pentru a fi un instrument eficient de gestiune a pieței monetare și de control monetar, sistemul de impunere a rezervelor minime trebuie să fie structurat în așa fel încât să doteze BCE cu capacitatea și suplețea necesare pentru impunerea cerințelor în materie de rezerve, în contextul și în funcție de condițiile economice și financiare variabile în statele membre participante; în această privință, BCE trebuie să aibă o flexibilitate suficientă pentru a putea să se adapteze noilor tehnologii în materie de plăți, cum ar fi extinderea monedei eletronice; BCE poate impune rezerve minime pentru exigibilitățile care rezultă din capitole din afara bilanțului, în special acelea care, luate separat sau combinate cu alte capitole din bilanț sau din afara bilanțului, sunt comparabile cu exigibilitățile înscrise în bilanț, în scopul limitării posibilității de evitare a dispozițiilor.

(6)

Pentru a stabili modalitățile exacte de impunere a rezervelor minime și în special pentru a determina rata efectivă a rezervelor, orice formă de remunerare a rezervelor, eventualele exceptări de la rezervele minime sau modificările eventuale ale acestor obligații ce se aplică unei sau unor categorii specifice de instituții, BCE este obligată să acționeze în sensul respectării obiectivelor Sistemului European al Băncilor Centrale (denumit în continuare „SEBC”), așa cum au fost definite la articolul 105 alineatul (l) din tratat și reluate la articolul 2 din statute; aceasta implică, mai ales, principiul care constă în a nu provoca o mișcare importantă și inoportună de delocalizare sau de dezintermediere; impunerea acestor rezerve minime poate să constituie un element al definirii și punerii în practică a politicii monetare a Comunității, care constituie una dintre misiunile fundamentale ale SEBC, așa cum au fost definite la articolul 105 alineatul (2) prima liniuță din tratat și reluate la articolul 3.1 prima liniuță din statute.

(7)

Sancțiunile prevăzute în caz de nerespectare a obligațiilor definite în prezentul regulament nu aduc atingere posibilității pe care o are SEBC de a adopta dispozițiile corespunzătoare de executare în cadrul relațiilor sale cu părțiile opuse, prevăzând în special excluderea parțială sau totală a unei instituții de la operațiunile de politică monetară în caz de neîndeplinire în mod grav a cerințelor privind rezervele minime.

(8)

SEBC și BCE au fost însărcinate să pregătească instrumentele de politică monetară, în așa fel încât acestea să fie pe deplin operaționale în a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare (denumită în continuare „a treia etapă”); un element esențial în cadrul pregătirii îl constituie adoptarea, înaintea celei de-a treia etape, a regulamentelor BCE ce impun instituțiilor să constituie rezerve minime de la 1 ianuarie 1999; este de dorit ca, în 1998, să fie informați intervenienți pieței, cu privire la modalitățile detaliate pe care BCE le consideră necesare de adoptat pentru punerea în practică a sistemului de rezerve minime; este nevoie să se doteze BCE cu atribuții de reglementare, de la intrarea în vigoare a acestui regulament.

(9)

Dispozițiile prezentului regulament pot fi aplicate integral și eficent numai dacă statele membre participante adoptă, în conformitate cu articolul 5 din tratat, măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile naționale sunt împuternicite să colaboreze pe deplin cu BCE și să îi aducă acesteia un sprijin total în colectarea și verificarea informațiilor statistice, așa cum sunt prevăzute de prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se înțelege:

1.

„stat membru particpant”: stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu prevederile tratatului;

2.

„bancă centrală națională”: banca centrală a unui stat membru participant;

3.

„instituție”: orice entitate a unui stat membru participant căreia BCE îi poate impune, în sensul articolului 19.1 din statute, să constituie rezerve minime;

4.

„rata rezervelor”: procentul bazei de rezerve minime pe care BCE îl poate fixa în conformitate cu articolul 19.1 din statute;

5.

„sancțiuni”: amenzi, penalități cu titlu cominatoriu, dobânzi de penalizare și depozite care nu produc dobândă.

Articolul 2

Dreptul de exceptare a unor instituții

BCE poate, pe baze nediscriminatoare, să excepteze anumite instituții de rezervele minime, în conformitate cu criteriile pe care le va stabili.

Articolul 3

Baza de calcul a rezervelor obligatorii

(1)   Baza de calcul a rezervelor minime pe care BCE poate să le impună instituțiilor, prin aplicarea articolului 19.1 din statute, cuprinde, sub rezerva dispozițiilor alineatelor (2) și (3) din prezentul articol:

(i)

sume exigibile ale instituției care rezultă din acceptarea de fonduri, cât și

(ii)

sume exigibile legate de capitole extrabilanț cu excluderea, cu toate acestea,

(iii)

în tot sau în parte, a sumelor exigibile față de o altă instituție, în conformitate cu modalitățile pe care BCE le va preciza, și

(iv)

a sumelor exigibile față de BCE sau o altă bancă centrală națională.

(2)   Pentru sumele exigibile ce îmbracă forma unor titluri de creanță negociabile, BCE poate să precizeze, ca alternativă la alineatul (1) punctul (iii), că totalitatea sau o parte dintre exigibilitățile unei instituții față de o alta vor fi deduse din baza de rezerve minime ale instituției la care ele sunt datorate.

(3)   BCE poate, pe baze nediscriminatorii, să autorizeze deducerea anumitor tipuri de active din categoriile de sume exigibile care intră în calculul bazei rezervelor minime obligatorii.

Articolul 4

Rata rezervelor

(1)   Rata rezervelor pe care BCE poate să o fixeze, prin aplicarea articolului 19.1 din statute, nu poate să depășească 10 % din sumele exigibile ce intră în baza de calcul a rezervelor obligatorii, dar poate să fie de 0 %.

(2)   Sub rezerva paragrafului 1, BCE poate, pe o bază nediscriminatorie, să fixeze o rată de rezerve diferențiată pentru categorii specifice de sume exigibile ce intră în calculul rezervelor minime.

Articolul 3

Atribuțiile de reglementare

În sensul articolelor 2, 3 și 4, BCE adoptă, după caz, regulamente și decizii.

Articolul 6

Dreptul de colectare și verificare a informațiilor

(1)   BCE are dreptul să colecteze de la instituții informațiile necesare aplicării rezervelor minime obligatorii. Aceste informații sunt tratate în mod confidențial.

(2)   BCE are dreptul să verifice exactitatea și calitatea informațiilor furnizate de instituții pentru a stabili dacă acestea respectă exigențele în materie de rezerve minime. BCE notifică instituției decizia sa de a verifica datele sau de a le colecta în mod obligatoriu.

(3)   Dreptul de verificare a datelor cuprinde dreptul:

(a)

de a cere expunerea documentelor;

(b)

de a examina registrele și arhivele instituțiilor;

(c)

de a face copii sau de a obține extrase ale registrelor și arhivelor;

(d)

de a obține explicații verbale sau scrise.

Atunci când o instituție se opune colectării și/sau verificării informațiilor, statul membru participant în care se situează localurile respective acordă sprijinul necesar, în special prin asigurarea accesului în localurile instituției, pentru ca drepturile susmenționate să poată fi exerciate.

(4)   BCE poate să delege băncilor centrale naționale executarea drepturilor la care fac trimitere alineatele (1) – (3). În conformitate cu articolul 34.1 prima liniuță din statute, BCE este împuternicită să precizeze într-un regulament condițiile de exercitare a dreptului de verificare.

Articolul 7

Sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor

(1)   Atunci când o instituție nu își îndeplinește, în tot sau în parte, cerința de a constitui rezerve minime obligatorii ce i-au fost impuse în conformitate cu prezentul regulament precum și în conformitate cu deciziile BCE aferente, BCE poate impune una dintre sancțiunile următoare:

(a)

plata unor dobânzi la o rată de până la 5 puncte procentuale peste rata de împrumut marginală a SEBC sau reprezentând de două ori rata de împrumut marginal a SEBC, aplicată în ambele cazuri la valoarea rezervelor minime pe care instituția respectivă nu le-a constituit;

(b)

obligația instituției în cauză, de a constitui un depozit neremunerat la BCE sau la băncile centrale naționale, în cuantum de până la de trei ori valoarea rezervelor obligatorii pe care respectiva instituție nu le-a constituit. Durata depozitului nu va depăși perioada în care instituția respectivă nu își respectă obligația de constituire a rezervelor minime.

(2)   De fiecare dată, la aplicarea de sancțiuni în conformitate cu alineatului (1), principiile și procedurile definite în Regulamentul (CE) nr. 2532/98 se aplică. Cu toate acestea, articolul 2 alineatele (1) și (3) și articolul 3 alineatele (1), (2),(3) și (4) din regulamentul respectiv nu se aplică, iar perioadele menționate la articolul 3 alineatele (6), (7) și (8) se reduc la 15 zile.

(3)   Atunci când o instituție nu îndeplinește obligațiile rezultate din prezentul regulament sau din alte regulamente și decizii ale BCE aferente, altele decât cele definite la alineatul (1), sancțiunile referitoare la această neândeplinire, precum și limitele și condițiile de aplicare a acestor sancțiuni sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 2532/98.

Articolul 8

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5 se aplică de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Celelalte articole se aplică de la 1 ianuarie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 noiembrie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

R. EDLINGER


(1)  JO C 246, 6.8.1998, p. 6.

(2)  JO C 328, 26.10.1998.

(3)  Aviz întocmit pe 8 octombrie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 318, 27.11.1998, p. 4.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

94


31998R2532


L 318/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2532/98 AL CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1998

cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „tratat”) și, în special, articolul 108 A alineatul (3) și articolul 34.3 din Protocolul nr. 3 privind statutele Sistemului European al Băncilor Centrale (denumite în continuare „statute”),

având în vedere recomandarea Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „BCE”) (1),

având în vedere avizul Parlamentului european (2),

având în vedere avizul Comisiei (3),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 106 alineatul (6) din tratat și la articolul 42 din statute, precum și în conformitate cu condițiile enunțate la articolul 109 k alineatul (5) din tratat și la alineatul (7) din Protocolul nr. 11 privind unele dispoziții cu privire la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

întrucât:

(1)

Prezentul regulament, în conformitate cu articolul 34.3 din statute, coroborat cu articolul 43.1 din statute, alineatul (8) din Protocolul nr. 11 și alineatul (2) din Protocolul nr. 12 privind unele dispoziții cu privire la Danemarca, nu conferă nici un drept și nu impune nici o obligație unui stat membru neparticipant.

(2)

În temeiul articolului 34.3 din statute, Consiliul precizează limitele și condițiile în care BCE este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu în caz de neîndeplinire a obligațiilor ce rezultă din regulamentele și deciziile sale.

(3)

Infracțiunile cu privire la obligațiile ce decurg din regulamentele și deciziile BCE pot avea în vedere diverse domenii de competență ale BCE.

(4)

Este de dorit, pentru a garanta o concepție uniformă în materia aplicării de sancțiuni în diversele domenii de competență ale BCE, ca toate dispozițiile generale și de procedură ce permit aplicarea de sancțiuni să facă obiectul unui regulament unic al Consiliului; întruçât alte regulamente ale Consiliului prevăd sancțiuni specifice în domenii particulare și fac trimitere la prezentul regulament pentru principiile și procedurile referitoare la aplicarea acestor sancțiuni.

(5)

Pentru a asigura eficiența regimului de gestiune a sancțiunilor, prezentul regulament trebuie să confere o anume autonomie BCE în ceea ce privește procedurile adecvate și punerea lor în practică în limitele și condițiile stabilite de prezentul regulament.

(6)

Sistemul European al Băncilor Centrale (denumit în continuare „SEBC”) și BCE au fost însărcinate să se pregătească să fie pe deplin operaționale în momentul celei de-a treia etape a uniunii economice și monetare (denumită în continuare „a treia etapă”); o pregătire din timp este esențială pentru a permite SEBC să-și îndeplinească sarcinile în decursul celei de-a treia etape; întrucât un element esențial în pregătire este adoptarea, înainte de începutul celei de-a treia etape, a unui regim de aplicare de sancțiuni pentru întreprinderile care nu-și respectă obligațiile ce le revin în temeiul regulamentelor și deciziilor BCE; este de dorit ca intervenienții de pe piață să fie informați, imediat ce este posibil, de modalitățile detaliate în care BCE consideră necesară adoptarea sancțiunilor; este necesar să se doteze BCE cu atribuții de reglementare, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(7)

Dispozițiile prezentului regulament pot fi aplicate eficient numai dacă statele membre participante adoptă, în conformitate cu articolul 5 din tratat, măsurile necesare pentru a garanta autorităților lor că sunt abilitate să colaboreze pe deplin cu BCE și să-i aducă un sprijin total în punerea în practică a procedurii privind infracțiunile, astfel cum prevede prezentul regulament.

(8)

BCE trebuie să aibă sprijinul băncilor centrale naționale pentru asigurarea misiunilor SEBC în măsura în care este posibil și adecvat.

(9)

Deciziile hotărâte în temeiul prezentului regulament și care conțin obligații pecuniare constituie titlu executoriu, în conformitate cu articolul 192 din tratat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1.

„stat membru participant”: un stat membru care adoptă moneda unică conform tratatului;

2.

„bancă centrală națională”: banca centrală națională a unui stat membru participant;

3.

„întreprinderi”: persoanele fizice și juridice, private sau publice, cu excepția persoanelor publice aflate în exercițiul unei funcții de autoritate, dintr-un stat membru participant, care sunt supuse obligațiilor ce decurg din regulamentele și deciziile BCE, precum și sucursalele lor sau alte instituții permanente situate într-un stat membru participant și a căror administrație centrală sau sediul central este situat în afara unui stat membru participant;

4.

„încălcare”: nerespectarea de către o întreprindere a unei obligații ce decurge dintr-un regulament sau decizie a BCE;

5.

„amendă”: suma forfetară pe care o întreprindere este obligată să o plătească cu titlul de sancțiune;

6.

„penalități cu titlu cominatoriu”: sumele pe care o întreprindere este obligată să le plătească cu titlu de sancțiune, în cazul unei infracțiuni continue, și care sunt calculate pentru fiecare zi de infracțiune continuă, după notificarea unei decizii întreprinderii, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) paragraful 2, solicitând încetarea unei asemenea infracțiuni;

7.

„sancțiuni”: amenzi și penalități cu titlu cominatoriu aplicate ca urmare a unei infracțiuni.

Articolul 2

Sancțiuni

(1)   Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în regulamente specifice ale Consiliului, BCE poate să aplice întreprinderilor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu cu următoarele limite:

(a)

amenzi: limita superioară este de 500 000 euro și

(b)

penalități cu titlu cominatoriu: limita superioară este de 10 000 euro pe zi de infracțiune. Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi aplicate pe o perioadă maximă de 6 luni după notificarea prealabilă întreprinderii de decizia prevăzută la articolul 3 alineatul (1).

(2)   Atunci când decide sau nu aplicarea unei sancțiuni și când determină sancțiunea corespunzătoare, BCE se ghidează după principiul proporționalității.

(3)   BCE ține seama, după caz, de împrejurări speciale precum:

(a)

pe de o parte, buna-credință și gradul de deschidere al întreprinderii în interpretarea și aplicarea obligației ce decurge dintr-un regulament sau dintr-o decizie a BCE precum și diligența și cooperarea de care dă dovadă sau, pe de altă parte, orice dovadă de fraudă intenționată din partea responsabililor întreprinderii;

(b)

gravitatea consecințelor infracțiunii;

(c)

repetarea, frecvența sau durata infracțiunii comise de această întreprindere;

(d)

avantajele rezultate din infracțiune pentru întreprindere;

(e)

dimensiunea economică a întreprinderii și

(f)

sancțiuni prealabile aplicate de alte autorități aceleiași întreprinderi și întemeiate pe aceleași fapte.

(4)   De fiecare dată când încălcarea privește nerespectarea unei obligații, aplicarea unei sancțiuni nu scutește întreprinderea de respectarea obligației respective, cu excepția situației când decizia adoptată în conformitate cu articolul 3, alineatul (4) enunță explicit contrariul.

Articolul 3

Norme de procedură

(1)   Decizia de inițiere sau nu a unei proceduri de constatare a încălcării este luată de Comitetul Director al BCE, care acționează din proprie inițiativă sau ca urmare a unei moțiuni transmise în acest scop de către banca centrală națională a statului membru în cadrul jurisdicției căruia pretinsa încălcare a fost săvârșită. O astfel de decizie poate, de asemenea, să fie luată de banca centrală națională a statului membru în cadrul jurisdicției căruia pretinsa încălcare a fost săvârșită, fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a unei moțiuni transmise în acest scop de către BCE.

Decizia de inițiere a unei proceduri de infracțiune este notificată în scris întreprinderii în cauză, autorității de supraveghere competente și băncii centrale naționale a statului membru în cadrul jurisdicției căruia pretinsa încălcare a fost săvârșită sau la BCE. Notificarea arată în amănunt susținerile formulate cu privire la întreprindere și indică elementele de probă pe care se întemeiază aceste susțineri. După caz, decizia impune încetarea pretinsei încălcări și notifică întreprinderii în cauză că aceasta este pasibilă să îi fie impusă plata unor penalități cu titlu cominatoriu.

(2)   Decizia menționată la alineatul (1) poate impune din partea întreprinderii ca aceasta să se supună unei proceduri de constatare a încălcării. În cadrul acestei proceduri, BCE sau, după caz, banca centrală națională are dreptul:

(a)

să ceară prezentarea de documente;

(b)

să examineze contabilitatea și registrele întreprinderii;

(c)

să preleveze copii sau să obțină extrase după acestea și

(d)

să obțină explicații scrise sau verbale.

Atunci când o întreprindere se opune punerii în aplicare a unei proceduri de constatare a încălcării, statul membru participant în care se situează incintele respective participă cu sprijinul necesar, în special, făcând astfel încât BCE sau banca centrală națională să aibă acces la aceste incinte pentru ca drepturile mai sus menționate să poată fi exercitate.

(3)   Întreprinderea în cauză are dreptul de a fi ascultată de către BCE sau, după caz, de banca centrală națională. Acesteia îi este acordat un termen care nu poate fi mai mic de 30 de zile pentru a-și pregăti apărarea.

(4)   Cât mai curând posibil, după sesizarea băncii centrale naționale care a început procedura de constatare a încălcării sau după consultarea băncii centrale naționale a statului membru în cadrul jurisdicției căruia a fost săvârșită pretinsa încălcare, Comitetul Director al BCE adoptă o decizie motivată cu privire la chestiunea de a ști dacă o întreprindere a săvârșit o încălcare, precizând și eventuala sancțiune.

(5)   Această decizie este notificată în scris întreprinderii în cauză, care este informată și de dreptul său de a solicita reexaminarea. Decizia este, de asemenea, notificată și autorităților de supraveghere competente și băncii centrale naționale a statului membru în cadrul jurisdicției căruia a fost săvârșită pretinsa încălcare.

(6)   Întreprinderea în cauză are dreptul să solicite o reexaminare a deciziei Comitetului Director de către Consiliul Guvernatorilor al BCE. Această cerere trebuie să fie înaintată în următoarele 30 zile de la primirea notificării acestei decizii și trebuie să cuprindă toate informațiile și susținerile în sprijinul cererii. Cererea se adresează în scris Consiliului Guvernatorilor BCE.

(7)   Orice decizie a Consiliului Guvernatorilor al BCE prin care răspunde unei cereri înaintate în temeiul alineatului (6) cuprinde motivele acestei decizii și este notificată în scris întreprinderii respective, autorităților de supraveghere competente pentru această întreprindere și băncii centrale naționale a statului membru în cadrul jurisdicției căruia a fost săvârșită încălcarea. Notificarea trebuie să informeze întreprinderea de dreptul său de recurs. În lipsa unei decizii a Consiliului Guvernatorilor al BCE într-un termen de două luni de la cerere, întreprinderea în cauză poate introduce un recurs împotriva deciziei Comitetului Director, în conformitate cu tratatul.

(8)   Nici o sancțiune nu este pusă în executare cu privire la întreprindere înainte ca decizia să devină definitivă fie prin:

(a)

epuizarea termenului de 30 de zile menționat la alineatul (6) fără ca întreprinderea să adreseze o cerere de reexaminare Consiliului Guvernatorilor BCE sau

(b)

notificarea de către Consiliul Guvernatorilor BCE a deciziei sale întreprinderii sau epuizarea termenului menționat la alineatul (7) fără luarea unei decizii de către Consiliul Guvernatorilor.

(9)   Veniturile provenind din sancțiunile aplicate de BCE aparțin acesteia.

(10)   În cazul în care încălcarea are ca obiect o misiune încredințată SEBC în temeiul tratatului și statutelor, o procedură de constatare a încălcării poate fi inițiată numai pe baza prezentului regulament, fără a aduce atingere existenței unui act cu putere de lege sau a unei norme administrative în dreptul intern, care să prevadă eventual o procedură distinctă. Atunci când o încălcare are ca obiect unul sau la mai multe domenii care nu intră sub incidența SEBC, dreptul de a începe o procedură de constatare a încălcării în temeiul prezentului regulament este independent de dreptul pe care l-ar avea o autoritate națională competentă de a începe proceduri distincte pentru ceea ce constituie domenii care nu intră în competențele SEBC. Prezenta dispoziție nu aduce atingere aplicării dreptului penal și competențelor în materie de supraveghere prudențială în statele membre participante.

(11)   O întreprindere suportă costurile procedurii de infracțiune în cazul în care a decis că aceasta a săvârșit o infracțiune.

Articolul 4

Termene

(1)   Dreptul de a lua decizia de inițiere a procedurii de constatare a unei încălcări, astfel cum este prevăzut de prezentul regulament, se stinge în termen de un an de la data la care BCE sau banca centrală națională a statului membru în cadrul jurisdicției căreia a fost săvârșită pretinsa încălcare a luat la cunoștință pentru prima dată de existența acestei pretinse încălcări și, în toate cazurile, în termen de cinci ani de la data săvârșirii încălcării sau, în cazul unei încălcări continui, în termen de cinci ani de la data încetării acesteia.

(2)   Dreptul de a lua decizia de a aplica sancțiuni ca urmare a unei încălcări, astfel cum este prevăzut de prezentul regulament, se stinge în termen de un an de la data luării deciziei de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

(3)   Dreptul de a declanșa o procedură de punere în executare se stinge în termen de șase luni de la data la care decizia a devenit executorie în temeiul articolului 3 alineatul (8).

Articolul 5

Căi de atac

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are plenitudine de competență în sensul articolului 172 din tratat în ceea ce privește controlul judiciar al deciziilor definitive prin care este impusă o sancțiune.

Articolul 6

Dispoziții generale și atribuții de reglementare

(1)   În caz de conflict între dispozițiile prezentului regulament și dispozițiile altor regulamente ale Consiliului ce permit ca BCE să aplice sancțiuni, au prioritate dispozițiile celor din urmă.

(2)   Sub rezerva limitelor și condițiilor prevăzute de prezentul regulament, BCE poate adopta regulamente pentru a preciza normele de aplicare a sancțiunilor în conformitate cu prezentul regulament, precum și orientările pentru coordonarea și armonizarea procedurilor de punere în aplicare a procedurii de constatare a unei încălcări.

Articolul 7

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6 alineatul (2) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Celelalte articole se aplică de la 1 ianuarie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 noiembrie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

R. EDLINGER


(1)  JO C 246, 6.8.1998, p. 9.

(2)  JO C 328, 26.10.1998.

(3)  Aviz întocmit pe 8 octombrie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

98


31998R2533


L 318/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2533/98 AL CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1998

privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul nr. 3 cu privire la statutele Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumite în continuare „statute”) și, în special, articolul 5.4 al acestuia,

având în vedere recomandarea Băncii Centrale Europene (denumită în continuare BCE) (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comisiei (3),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 106 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 42 din statute,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 5.1 din statute, BCE, asistată de băncile centrale naționale, colectează, fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici, informațiile statistice necesare îndeplinirii misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale (denumit în continuare SEBC); pentru facilitarea îndeplinirii acestor misiuni, definite la articolul 105 din tratat și mai ales, pentru facilitarea punerii în practică a politicii monetare, aceste informații statistice sunt utilizate în mod deosebit pentru calcularea unor date statistice agregate, pentru care identitatea agenților economici luați individual nu are obiect, dar care pot fi utilizate de asemenea și la nivelul agenților economici individuali; articolul 5.2 din statute stabilește că băncile centrale naționale execută, în măsura posibilităților, misiunile descrise la articolul 5.1 din statute; articolul 5.4 din statute stabilește dreptul Consiliului de a determina persoanele fizice și juridice supuse la obligativitatea raportării datelor, regimul confidențialității și dispozițiile pentru aducerea la îndeplinire a acestora; în sensul articolului 5.1 din statute, băncile centrale naționale pot să coopereze cu alte autorități competente, mai ales cu instituțiile de statistică naționale și cu autoritățile de supraveghere ale piețelor.

(2)

În scopul asigurării unor informații statistice care să reprezinte un instrument eficient pentru îndeplinirea misiunilor SEBC, definițiile și procedurile ce conduc la colectarea acestora trebuie să fie astfel structurate pentru ca BCE să aibă posibilitatea să dispună, în timpul dorit și cu suficientă suplețe, de date statistice de bună calitate care să reflecte evoluția condițiilor economice și financiare și să țină seama de sarcinile impuse agenților care raportează; prin realizarea acestora, trebuie nu numai să se vegheze la îndeplinirea misiunilor SEBC și a independenței sale, dar, de asemenea, să se încerce reducerea la minim a sarcinilor impuse agenților raportează.

(3)

Este în consecință de dorit să fie definite unități de observare statistică de referință, cu obligații de raportare, sub forma unor categorii de agenți economici și de documente statistice corespunzătoare, la care competențele BCE sunt restrânse și pe baza căreia se determină unitățile de observare statistică cu obligații de raportare, în temeiul atribuțiilor sale de reglementare.

(4)

Omogenitatea unităților de observare statistică cu obligații de raportare este necesară pentru redactarea unui bilanț consolidat al sectorului instituțiilor financiar-monetare din statele membre participante, având ca principal obiectiv să furnizeze către BCE un tablou statistic global al evoluțiilor monetare în statele membre participante, considerate un singur teritoriu economic; BCE a stabilit și actualizat o „Listă a instituțiilor financiare și monetare în scopri statistice” bazată o definiție comune a acestor instituții.

(5)

Respectiva definiție comună în scopuri statistice precizează că instituțiile financiar-monetare cuprind instituții de credit, în sensul dreptului comunitar precum și toate celelalte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau produse substitut al depozitelor din partea entităților altele decât instituțiile financiar-monetare, precum și acordarea de credite și/sau efectuarea de plasamente în valori mobiliare în cont propriu (cel puțin în termeni economici).

(6)

Cu toate acestea, este necesar ca organismele de cecuri și viramente poștale care nu răspund pe deplin definiției comune în scopuri statistice a instituțiilor financiar-monetare să fie supuse la obligațiile de raportare la BCE în materie de statistici monetare, bancare și de sisteme de plăți, în măsura în care pot, în mod semnificativ, să primească depozite și/sau substitute apropiate ale depozitelor și să efectueze operațiuni în cadrul sistemelor de plăți.

(7)

În Sistemul European de Conturi Naționale și Regionale 1995 (4) (denumit în continuare „SEC 1995”), sectorul societăților financiare cuprinde, în consecință, subsectoarele „banca centrală” și „alte instituții financiar-monetare” și nu poate fi extins decât prin integrarea categoriilor de instituții rezultate din subsectorul „alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii”.

(8)

Statisticile referitoare la balanța de plăți, poziția externă, valorile mobiliare, moneda electronică și la sistemele de plăți sunt necesare pentru a permite SEBC să-și îndeplinească misiunile de manieră independentă.

(9)

Utilizarea termenilor „persoane fizice și juridice” la articolul 5.4 din statute trebuie să facă obiectul unei interpretări coerente cu practicile statelor membre, în materie de statistici monetare, bancare și de balantă de plăți și, în consecință, înglobează, de asemenea, și entități care nu sunt nici persoane fizice și nici persoane juridice în sensul legislațiilor lor naționale respective, dar care aparțin, totuși, subsectoarelor SEC95; obligațiile de raportare statistică pot în consecință, să fie impuse unor entități precum, societățile de persoane, sucursale, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și fonduri, care, în temeiul legislațiilor lor naționale respective, nu au statutul de persoană juridică; în acest caz, obligația de raportare statistică este impusă persoanelor care, în cadrul dipsozițiilor legale naționale aplicabile, reprezintă din punct de vedere juridic entitățile menționate.

(10)

Declarațiile statistice cu privire la bilanțul instituțiilor menționate la articolul 19.1 din statute pot de asemenea să servească la calcularea valorii rezervelor minime pe care acestea sunt obligate să le constituie.

(11)

Consiliul Guvernatorilor stabilește repartizarea între BCE și băncile centrale naționale a sarcinilor de colectare și verificare a informațiilor statistice precum și îndeplinirea lor, ținând seama de principul definit la articolul 5.2 din statute, cât și de misiunile care revin autorităților naționale limita competențelor lor, în vederea obținerii de statistici de calitate.

(12)

În decursul primilor ani de existență a zonei monedei unice, principiul eficiență cu privire la costuri poate necesita ca obligațiile de raportare statistică la BCE să fie respectate prin intermediul procedurilor tranzitorii, ținând seama de constrângerile impuse sistemelor de colectare existente; aceasta poate, implica, în special, în cazul contului financiar al balanței de plăți, ca datele referitoare la pozițiile sau tranzacțiile transfrontaliere ale statelor membre participante considerate ca un singur teritoriu economic, să poată fi reunite, în decursul primilor ani de funcționare a zonei monedei unice, utilizând toate pozițiile sau tranzacțiile între rezidenții unui stat membru participant și rezidenții celorlalte state.

(13)

Limitele și condițiile în care BCE este abilitată să aplice întreprinderilor sancțiuni în caz de nerespectare a obligațiilor rezultate din regulamente și decizii, au fost definite, în conformitate cu articolul 34.3 din statute, prin Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (5); în caz de conflict între dispozițiile respectivului regulament și și prezentul regulament ce permite BCE să aplice sancțiuni, dispozițiile prezentului regulament prevalează; sancțiunile prevăzute în caz de nerespectare a obligațiilor definite în prezentul regulament nu înlătură posibilitatea ca SEBC să adopte dispozițiile corespunzătoare de punere în executare în cadrul legăturilor sale cu părțile opuse, prevăzându-se în special excluderea parțială sau chiar totală a unui agent ce raportează operațiuni de politică monetară în caz de neîndeplinire gravă a obligațiilor de raportare statistică.

(14)

Regulamentele adoptate de către BCE în conformitate cu articolul 34.1 din statute nu conferă nici un drept și nu impun nici o obligație statelor membre neparticipante.

(15)

Danemarca, în conformitate cu alineatul (1) din Protocolul nr. 12 privind unele dispoziții cu privire la Danemarca, a notificat prin intermediul Deciziei de la Edimbourg din 12 decembrie 1992 că nu va participa la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare; în consecință, conform alineatului (2) din respectivul protocol, toate articolele, dispozițiile tratatului și statutele care fac trimitere la o derogare se aplică Danemarcei.

(16)

În conformitate cu alineatul (8) din Protocolul nr. 11 privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, articolul 34 din statute nu se aplică Marii Britanii, cu condiția ca acesta să participe la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare.

(17)

Se admite că informațiile statistice necesare respectării obligațiilor de raportare statistică la BCE nu sunt aceleași pentru statele membre participante și cele neparticipante, articolul 5 din statute se aplică atât statelor membre participante, cât și celor neparticipante; aceasta, în conformitate cu articolul 5 al tratatului, implică obligația elaborării și punerii în applicare la nivel național a tuturor măsurilor pe care le consideră necesare statele pentru a asigura colectarea informațiilor statistice necesare respectării obligațiilor de raportare statistică la BCE, precum și pentru a asigura finalizarea, în timpul dorit a pregătirilor necesare în materie de statistici pentru a deveni state membre participante.

(18)

Informațiile statistice confidențiale pe care BCE și băncile centrale naționale trebuie să le obțină în scopul asigurării misiunilor SEBC trebuie să fie protejate pentru a câștiga și consolida încrederea agenților care raportează; odată prezentul regulament adoptat, nu va mai exista posibilitatea invocării unor dispoziții cu privire la confidențialitate pentru a împiedica schimbul de informații statistice confidențiale cu privire la misiunile SEBC, sub rezerva dispozițiilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6).

(19)

Articolul 38.1 din statute stabilește că membrii organelor de decizie și personalul BCE precum și cel al băncilor centrale naționale sunt obligați, chiar și după încetarea funcției lor, să nu divulge informații care prin natura lor sunt acoperite prin secret profesional; întrucât articolul 38.2 din statute prevede că persoanele ce au acces la date supuse legislației comunitare și implicând obligativitatea păstrării confidențialității, sunt impozabile în conformitate cu această legislație comunitară.

(20)

Orice încălcare a regulilor cu privire la membrii personalului BCE, fie comisă în mod voluntar, fie din neglijență, îi expune la sancțiuni disciplinare și, după caz, la sancțiuni de natură juridică în cazul încălcării secretului profesional, fără a aduce atingere dispozițiilor coroborate ale articolelor 12 și 18 din Protocolul privind drepturile și imunitățile în Comunitățile Europene.

(21)

Utilizare eventuală a datelor statistice în scopul realizării obiectivelor SEBC, în conformitate cu articolul 105 din tratat, prin reducerea, în același timp, a sarcinii globale legată de obligativitatea raportărilor statistice, impune ca regimul de confidențialitate definit de prezentul regulament să se îndepărteze, într-o anumită măsură, de principiile comunitare sau internaționale generale cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice, și mai ales, de dispozițiile cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice menționate în Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (7); sub rezerva acestui punct, BCE va ține seama de principiile ce guvernează statistica comunitară, stabilite la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 322/97.

(22)

Regimul confidențialității definit prin prezentul regulament se aplică numai informațiilor statistice confidențiale comunicate BCE în scopul realizării misiunilor SEBC, iar acesta nu afectează dispozițiile naționale sau comunitare specifice, cu privire la transferul altor tipuri de informații la BCE; trebuie să se respecte normele cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice pe care institutele naționale de statistică și Comisia le aplică informațiilor statistice colectate pe seama lor.

(23)

În sensul articolului 5.1 din statute, BCE este obligată să coopereze, în domeniul statistic, cu instituțiile sau organele comunitare, cu autoritățile competente ale statelor membre sau ale unor terți precum și cu organizațiile internaționale; BCE și Comisia vor institui forme de cooperare adecvate în domeniul statistic pentru a îndeplini misiunile lor cu maxim de eficiență, încercând să reducă la minim sarcinile impuse agenților care raportează.

(24)

SEBC și BCE au fost însărcinate să stabilească obligațiile de raportare statistică în zona euro într-o manieră în care ele să fie operaționale pe deplin încă de la începutul celei de-a treia etape a uniunii economice și monetare (denumită în continuare „a treia etapă”); pregătirea în domeniul statistic este esențială pentru a permite SEBC să-și indeplinească sarcinile care îi revin în cadrul celei de-a treia etape; elementul esențial în acest sens îl reprezintă adoptarea, înainte de începerea celei de-a treia etape, a regulamentelor BCE în materie statistică; este de dorit să se realizeze informarea, în 1998, a tuturor intervenienților de pe piață cu privire la modalitățile detaliate pe care BCE le consideră necesare pentru punerea în practică a obligațiilor de raportare statistică; este, deci, necesară dotarea BCE, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, cu atribuții de reglementare.

(25)

Dispozițiile prezentului regulament pot fi aplicate eficient numai dacă statele membre participante au adoptat, în ansamblul lor, în conformitate cu articolul 5 din tratat, măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile naționale sunt abilitate să colaboreze pe deplin cu BCE și să-i aducă un sprijin total în verificarea și colectarea obligatorie a informațiilor statistice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1.

„obligații de raportare statistică la BCE”: informații statistice pe care agenții care raportează sunt obligați să le furnizeze și care sunt necesare îndeplinirii misiunilor SEBC;

2.

„agenți care raportează”: persoanele fizice și juridice și entitățile menționate la articolul 2 alineatul (3) care sunt supuse obligațiilor de raportare statistică la BCE;

3.

„stat membru participant”: un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul;

4.

„rezident” și „cu reședința”: având un centru de interes economic pe teritoriul economic al unei țări, astfel cum este descris în anexa A; în acest context, înțelegm prin „poziții transfrontaliere” și „tranzacții transfrontaliere” respectiv pozițiile și tranzacțiile cu privire la activele și/sau pasivele rezidenților statelor membre participante, considerate ca un singur teritoriu economic față de rezidenții statelor membre neparticipante și/sau rezidenții unor țări terțe;

5.

„poziția exterioară”: bilanțul cu privire la activele și pasivele financiare transfrontaliere;

6.

„moneda electronică”: o valoare monetară stocată electronic, pe suport tehnic, inclusiv cartele preplătite, care poate fi folosite pe scară largă pentru plăți către diferite entități, altele decât emitentul și care nu implică în mod necesar utilizarea conturilor bancare în tranzacție, dar care servește ca instrument de plată la purtător.

Articolul 2

Unitățile de observare statistică de referință, cu obligații de raportare

(1)   Pentru a asigura respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE, aceasta, asistată de băncile centrale naționale, în conformitate cu articolul 5.2 din statute, are dreptul să colecteze informațiile statistice în limitele unităților de observare statistică de referință, cu obligații de raportare și a ceea ce este necesar pentru realizarea misiunilor SEBC.

(2)   Unitățile de observare statistică de referință, cu obligații de raportare, cuprind următorii agenți care raportează:

(a)

persoanele fizice și juridice aparținând subsectoarelor „bancă centrală”, „alte instituții financiar-monetare” și „alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii”, așa cum sunt descrise în anexa B, și care își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care este necesară respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul bancar, monetar și al sistemelor de plăți;

(b)

instituțiile emitente de cecuri și viramente poștale, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul statisticilor monetare, bancare și al sistemelor de plăți;

(c)

persoanele fizice și juridice ce își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care acestea dețin conturi transfrontaliere sau efectuează tranzacții transfrontaliere și unde informațiile statistice referitoare la aceste poziții sau tranzacții sunt necesare pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul statisticilor balanței de plăți sau al poziției externe;

(d)

persoanele fizice și juridice ce își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care informațiile statistice referitoare la activitatea lor de emisiune de valori mobiliare sau de monedă electronică sunt necesare pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE.

(3)   O entitate ce ar corespunde definiției de la alineatul (2) dar care, în sensul legislației interne a țării sale de reședință, nu este clasificată nici ca o persoană juridică și nici ca un grup de persoane fizice, deși ar putea avea drepturi și obligații, este un agent care raportează. Obligația de raportare care revine acestei entități este îndeplinită de către reprezentanții săi legali.

Atunci când o persoană juridică, un grup de persoane fizice sau o entitate care corespunde definiției din primul paragraf dispune de o sucursală stabilită într-o altă țară, aceasta din urmă este un agent căruia îi revin ca atare obligații de raportare, independent de locul unde este situat sediul central, cu condiția ca această sucursală să îndeplinească condițiile definite la alineatul (2), pe lângă obligația de a avea o personalitate juridică distinctă. Indiferent de numărul lor, sucursalelele stabilite în același stat membru trebuie să fie considerate ca o sucursală unică atunci când aparțin unui singur subsector economic. Obligația de informare a unei sucursale trebuie să fie aduse la îndeplinire de către reprezentanții săi legali.

Articolul 3

Modalități de definire a obligațiilor de raportare statistică

Prin definirea și impunerea obligațiilor de raportare statistică, BCE stabilește unitățile de observare statistică cu obligații de raportare în limitele unităților de observare statistică de referință, cu observații de raportare, definite la articolul 2. Fără a aduce atingere respectării obligațiilor de raportare statistică, BCE:

(a)

reduce sarcina impusă prin obligația de raportare, utilizând mai ales, în măsura posibilităților, statisticile existente;

(b)

ține seama de normele statistice comunitare și internaționale;

(c)

poate scuti, total sau parțial, de la obligația de raportare statistică anumite categorii specifice de agenți care raportează.

Articolul 4

Obligațiile statelor membre

Statele membre se organizeaza din punct de vedere statistic și cooperează pe deplin cu SEBC astfel încât să asigure îndeplinirea obligațiilor ce decurg din articolul 5 al statutului.

Articolul 5

Atribuțiile de reglementare ale BCE

(1)   BCE poate adopta regulamente pentru a defini și impune obligațiile de raportare statistică ce revin unităților de observare statistică cu obligații de raportare din statelor membre participante.

(2)   Atunci când există legături cu obligații statistice impuse de Comisie, BCE consultă Comisia cu privire la proiectele de regulamente pentru a asigura coerența necesară prezentării de statistici satisfăcătoare pentru obligațiile de informare respective. Comitetul pentru statistici monetare, financiare și al balanței de plăți participă, în limita competențelor sale, la cooperarea între Comisie și BCE.

Articolul 6

Dreptul de verificare și colectare obligatorie a informațiilor statistice

(1)   În cazul în care un agent care raportează, cu reședința într-un stat membru participant, este suspectat în sensul articolului 7 alineatul (2) de nerespectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE, BCE și, în conformitate cu articolul 5.2 din statute, banca centrală națională a statului membru participant în cauză au dreptul să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice și să procedeze la colectarea lor obligatorie. Cu toate acestea, în cazul în care informațiile statistice în cauză sunt necesare pentru a demonstra respectarea obligației de constituire a rezervei minime, verificarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană (8). Dreptul de verificare a informațiilor statistice sau de efectuare obligatorie a colectării conține dreptul:

(a)

de prezentare a documentelor;

(b)

de examinare a registrelor și arhivelor agenților care raportează;

(c)

de a face copii sau de obținere de extrase după aceste registre și arhive;

(d)

de obținere a unor explicații scrise sau verbale.

(2)   BCE sau banca centrală națională competentă informează în scris agentul care raportează cu privire la decizia sa de a verifica informațiile statistice și de a proceda la colectarea obligatorie a acestora, prin specificarea scadenței stabilite pentru a răspunde cererii de verificare, a sancțiunilor aplicabile în caz de refuz și dreptului la contestație. BCE și banca centrală națională în cauză se informează reciproc cu privare la aceste cereri de verificare.

(3)   Verificarea și colectarea obligatorie a informațiilor statistice se efectuează în conformitate cu procedurile naționale. Agentul care raportează suportă costurile procedurii în cazul în care se stabilește că acesta a încălcat obligațiile de informare statistică.

(4)   BCE poate adopta regulamente care să definească condițiile în care drepturile de verificare și de colectare obligatorie a informațiilor statistice pot fi exercitate.

(5)   În limita competențelor lor, autoritățile naționale ale statelor membre participante vor sprijini BCE și băncile centrale naționale în exercitarea atribuțiunilor definite în prezentul articol.

(6)   Atunci când un agent care raportează se opune sau împiedică procesul de verificare sau colectarea obligatorie a informațiilor statistice cerute, statul membru participant în care se situează imobilele agentului care raportează acordă sprijinul necesar, în special asigurând accesul BCE și al băncii centrale naționale la aceste imobile, pentru ca drepturile menționate la alineatul (1) să poată fi exercitate.

Articolul 7

Aplicarea sancțiunilor

(1)   BCE are competența de a aplica sancțiunile prevăzute de prezentul articol în privința agenților care raportează care își au reședința într-un stat membru participant și care nu respectă obligațiile ce decurg din prezentul regulament sau din regulamentele și deciziile BCE cu privire la definirea și impunerea de obligații de raportare statistică a informațiilor către BCE.

(2)   Obligația de comunicare la BCE sau la băncile centrale naționale a anumitor informații statistice se consideră a fi încălcată atunci când:

(a)

BCE sau banca centrală națională nu primește nicio informație statistică în termenul stabilit;

(b)

informațiile statistice sunt incorecte, incomplete sau prezentate sub o formă ce nu răspunde cerințelor stabilite.

(3)   Obligația de a permite BCE și băncilor centrale naționale să verifice exactitatea și calitatea informațiilor statistice furnizate BCE și băncii centrale naționale de agenții care raportează este considerată a fi încălcată de fiecare dată când un agent care raportează împiedică această activitate. Asemenea impedimente pot consta în, dar fără a se limita la acestea, a face să dispară documente și a împiedica BCE sau banca centrale naționale să dispună de accesul direct în sediu necesar îndeplinirii sarcinilor de verificare și de colectare obligatorie.

(4)   BCE poate aplica unui agent care raportează următoarele sancțiuni:

(a)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (2) punctul (a), plata unei amenzi zilnice care nu depășește 10 000 euro, amenda totală nu poate să depășească 100 000 euro;

(b)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (2) punctul (b), plata unei amenzi care nu depășește 200 000 euro și

(c)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (3), plata unei amenzi care nu depășește 200 000 euro.

(5)   Sancțiunile prevăzute la alineatul (4) se adaugă la obligația agentului care raportează de suportare a costurilor procedurii de verificare și colectare obligatorie, astfel cum s-a precizat în articolul 6 alineatul (3).

(6)   În exercitarea atribuțiunilor sale definite prin prezentul articol, BCE acționează în conformitate cu principiile și procedurile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2532/98.

Articolul 8

Regimul de confidențialitate

(1)   Pentru aplicarea prezentului regulament și pentru asigurarea regimului de confidențialitate aplicabil informațiilor statistice necesare îndeplinirii misiunilor SEBC, informațiile statistice sunt considerate confidențiale atunci când acestea permit identificarea agenților care raportează sau a oricărei alte persoane juridice, fizice, entitate sau sucursală, fie direct prin numele acestuia, adresa, codul de identificare oficial ce le-a fost atribuit, fie indirect prin deducție, ceea ce ar avea ca efect divulgarea unor informații de ordin individual. Pentru a determina dacă un agent care raportează sau orice altă persoană juridică, fizică, entitate sau sucursalăeste identificabilă, trebuie să ținem seama, în mod rezonabil, de toate mijloacele care ar putea fi utilizate de un terț pentru a identifica agentul care raportează sau persoana juridică, fizică, entitatea sau sucursala respectivă. Informațiile statistice obținute din surse accesibile publicului, în conformitate cu legislația națională, nu sunt confidențiale.

(2)   Transferul de informații statistice confidențiale ale băncilor centrale către BCE are loc în măsura și la nivelul de detaliere necesar pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, prin intermediul SEBC, astfel cum au fost descrise la articolul 105 al tratatului.

(3)   Agenții care raportează sunt informați de utilizările statistice și de alte utilizări administrative care se pot realiza cu informațiile statistice pe care le-au comunicat. Aceștia au dreptul să obțină informațiile pe baza juridică a transmiterii și a măsurilor de protecție adoptate.

(4)   BCE utilizează informațiile statistice confidențiale ce i-au fost comunicate exclusiv pentru îndeplinirea obiectivelor SEBC, exceptând:

(a)

cazul în care agentul care raportează ori persoana juridică, fizică, entitate sau sucursală ce poate fi identificată și-a dat acordul în mod explicit pentru ca aceste informații statistice să fie utilizate în alte scopuri sau

(b)

pentru realizarea unor statistici comunitare specifice, ca urme a unui acord între Comisie și BCE, încheiat în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 322/97 sau

(c)

pentru a autoriza instituțiile științifice de cercetare să aibă acces la informații statistice confidențiale care nu permit o identificare directă, fără a aduce atingere legislației naționale și cu consimțământul explicit prealabil al autorității naționale ce a transmis informațiile.

(5)   Băncile centrale naționale utilizează informațiile statistice confidențiale colectate în cadrul obligațiilor de raportare statistică la BCE, exclusiv pentru îndeplinirea misiunilor SEBC, exceptând:

(a)

cazul în care agentul care raportează ori persoana juridică, fizică, entitate sau sucursală ce poate fi identificată și-a dat acordul său în mod explicit pentru ca aceste informații statistice să fie utilizate în alte scopuri sau

(b)

cazul în care acestea sunt utilizate la nivel național în scopuri statistice ca urma a unui acord între autoritățile statistice naționale și banca centrală națională ori pentru realizarea unor statistici comunitare în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 322/97 sau

(c)

cazul în care acestea sunt utilizate în cadrul supravegherii prudențiale ori pentru a exercita, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din statute, alte funcții decât cele specificate în statute sau

(d)

pentru a autoriza instituțiile de cercetare științifică să aibă acces la informații statistice confidențiale care nu permit o identificare directă.

(6)   Prezentul articol nu va împiedica colectarea informațiilor statistice confidențiale și utilizarea lor în alte scopuri decât respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE sau pentru a răspunde unor nevoi suplimentare.

(7)   Prezentul articol se referă numai la informațiile statistice confidențiale colectate și transmise pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE; acesta nu aduce atingere dispozițiilor naționale sau comunitare specifice cu privire la transmiterea altor tipuri de informații la BCE.

(8)   Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Directivei 95/46/CE.

În cazul datelor colectate de instituțiile statistice naționale și de către Comisie care sunt transmise la BCE, prezentul regulament se aplică, cu privire la secretul în materie de statistică, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 322/97.

(9)   BCE și băncile centrale naționale iau toate măsurile de reglementare, administrative, tehince și operaționale necesare pentru a garanta protecția informațiilor statistice confidențiale. BCE definește regulile comune și normele minime pentru a împiedica difuzarea ilegală și utilizarea neautorizată a informațiilor. Măsurile de protecție se aplică tuturor informațiilor statistice confidențiale definite la alineatul (1).

(10)   Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta protecția informațiilor statistice confidențiale, în special urmărindu-se aplicarea unor măsuri de executare adecvate de către statele membre în caz de infracțiune.

Articolul 9

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5, articolul 6 alineatul (4) și articolul 8 alineatul (9) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Celelalte articole se aplică de la 1 ianuarie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 noiembrie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

R. EDLINGER


(1)  JO C 246, 6.8.1998, p. 12.

(2)  JO C 328, 26.10.1998.

(3)  Aviz întocmit pe 8 octombrie 1998 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1.

(5)  JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

(6)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(7)  JO L 52, 22.2.1997, p. 1.

(8)  JO L 318, 27.11.1998, p. 1.


ANEXA A

DELIMITAREA ECONOMIEI NAȚIONALE

2.04.

Unitățile – indiferent dacă sunt instituționale, economice sau de producție omogenă – care alcătuiesc economia națională și ale căror operațiuni sunt integrate și în SEC sunt acelea care au un centru de interes economic pe teritoriul economic al țării respective. Aceste unități, numite în continuare unități rezidente, pot avea sau nu naționalitatea statului în cauză, pot avea sau nu personalitate juridică și pot sau nu să fie prezente pe teritoriul economic al acestei țări, atunci când efectuează o operațiune. Economia națională fiind astfel delimitată de unitățile rezidente, trebuie stabilit sensul exact al expresiilor „teritoriu economic” și „centru de interes economic”.

2.05.

Prin teritoriul economic al unui stat se înțelege:

(a)

teritoriul geografic al acelei țări în interiorul căruia persoanele, bunurile și serviciile, capitalurile circulă liber;

(b)

zonele libere, depozitele și uzinele sub control vamal;

(c)

spațiul aerian național, apele teritoriale și platforma continentală situată în apele internaționale cu privire la care țara dispune de drepturi exclusive (1);

(d)

enclavele teritoriale sau teritoriile geografice situate în restul lumii și utilizate, în temeiul tratatelor internaționale sau acordurilor între state, de către administrațiile publice ale țării respective (ambasade, consulate, baze militare, baze științifice etc.);

(e)

platformele (de petrol și gaze naturale) situate în apele internaționale, dincolo de platforma continentală a țării și exploatate de unitățile rezidente pe teritoriul, astfel cu este definit la punctele anterioare.

2.06.

Teritoriul economic nu cuprinde enclavele extrateritoriale, adică suprafețele geografice utilizate de administrațiile publice ale altor țări, de instituțiile Uniunii Europene sau alte organizații internaționale în temeiul tratatelor internaționale sau acordurilor între state (2).

2.07.

Expresia „centru de interes economic” indică existența, pe teritoriul economic, a unui loc în care sau din care o unitate exercită sau dorește să continue exercitarea de activități economice și să realizeze operațiuni de o anumită amploare în timpul unei perioade fie nedeterminată, fie determinată, dar relativ lungă (un an sau mai mult). Chiar în cazul în care o unitate efectuează în aceste condiții operațiuni pe teritoriul economic al mai multor țări, ea va fi considerată ca având un centru de interes în fiecare țară. Proprietatea cu privire la un teren sau o clădire pe teritoriul economic este suficientă pentru a avea un centru de interes economic din partea proprietarului.

2.08.

Pe baza acestor definiții, se pot distinge mai multe categorii de unități care trebuie considerate rezidente ale țării:

(a)

unitățile a căror funcție principală constă în producția, finanțarea, asigurarea sau redistribuția pentru toate operațiunile lor, cu excepția activități de proprietar de terenuri și clădiri;

(b)

unitățile a căror funcție principală constă în a consuma (3), pentru toate operațiunile lor, cu excepția activității de proprietar de terenuri și clădiri;

(c)

toate unitățile pentru activitățile lor de proprietar de terenuri și clădiri, cu excepția proprietarilor de enclave extrateritoriale ce fac parte din teritoriul economic al altor țări sau constituie țări sui generis (punctul 2.06).

2.09.

Pentru unitățile a căror funcție principală constă în producția, finanțarea, asigurarea sau redistribuirea, pentru toate operațiunile lor, cu excepția activității de proprietar de clădiri și terenuri, cînd pot apărea cele două cazuri următoare:

(a)

activitate exercitată exclusiv pe teritoriule conomic al țării: unitățile care efectuează această activitate sunt unități rezidente ale țării;

(b)

activitate exercitată pentru o perioadă de un an sau mai mult pe teritoriul economic al mai multor state: doar partea din unitate care are un centru de interes economic pe teritoriul economic al statului este considerată ca unitate rezidentă. Aceasta poate fi:

1.

fie o unitate instituțională rezidentă a cărei activitate în restul lumii este izolată și tratată separat pe o durată de un an sau mai mult (4),

2.

fie o unitate rezidentă fictivă căreia i se atribuie activitatea exercitată în țară pe o durată de un an sau mai mult de către o unitate nerezidentă.

2.10.

Printre unitățile a căror funcție principală constă în a consuma, cu excepția activității de proprietar de terenuri și clădiri, se consideră ca unități rezidente gospodăriile care au un centru de interes economic în țară, chiar dacă se deplasează în străinătate pentru o durată scurtă (mai puțin de un an). Aceasta se referă în special la următoarele categorii de persoane:

(a)

frontaliere: care trec în mod zilnic frontiera unei țări pentru a lucra într-o țară vecină;

(b)

sezonieri: persoanele care se deplasează într-o altă țară pe o perioadă de mai multe luni, fără a depăși totuși un an, pentru a lucra în sectoare în care este necesară periodic o forță de muncă suplimentară;

(c)

turiști, pacienți, studenți (5), funcționari în misiune, oameni de afaceri, agenți comerciali, artiști și membrii de echipaje care se deplasează în străinătate;

(d)

agenți locali ai administrațiilor publice străine, care operează în enclavele extrateritoriale;

(e)

personalul instituțiilor Uniunii Europene și al organizațiilor internaționale, atât civile, cât și militare, cu sediul în enclave extrateritoriale;

(f)

reprezentanții oficiali, civili și militari ai administrațiilr publice naționale (inclusiv gospodăriile acestora) stabiliți în enclave teritoriale.

2.11.

Toate unitățile, în activitatea lor de proprietar de terenuri și/sau clădiri, situate pe teritoriul economic, se consideră unități rezidente sau rezidente fictive ale țării în care sunt situate geografic teritoriile și clădirile respective.


(1)  Vasele de pescuit, alte nave, platforme și aeronave sunt prelucrate în SEC la fel ca toate celelalte echipamente mobile aparținând și/sau fiind exploatate de unitățile rezidente ori aparținând nerezidenților și fiind exploatate de unități rezidente. Operațiunile cu privire la proprietate (formarea brută a capitalului fix) și la exploatarea (închiriere, asigurări etc.) echipamentelor de acest tip sunt legate de economia țări în care proprietarul și/sau exploatantul sunt rezidenți. În cazul creditului bail, adesea se poate avea loc o schimbare de proprietate.

(2)  Teritoriile utilizate de instituțiile Uniunii Europene și de către organizațiile internaționale constituie deci teritoriul țării sui generis. Caracteristica unei astfel de țări este aceea că nu are alți rezidenți decât înseși instituțiile amintite (a se vedea punctul 2.10 e).

(3)  Consumul nu este doar o activitate a gospodăriilor, întrucât, în calitate de antreprenori, aceștia pot să exercite orice tip de activitate economică.

(4)  Doar în cazul în care această activitate este exercitată mai puțin de un an, aceasta nu trebuie să fie izolată de cea a unității instituționale producătoare. Aceasta nu se va izola nici dacă, deși exercitată pe o perioadă de un an sau mai mult, este relativ puțin importantă sau în cazul specific în care aceasta presupune instalarea de echipamente în străinătate. Cu toate acestea, o unitate rezidentă dintr-o țară care desfășoară activități de construcții într-o altă țară pentru o perioadă de cel puțin un an, se va considera că are un centru de interes economic pe teritoriul economic al acesteia din urmă dacă producția sa constituie o formare brută de capital fix. Această unitate va trebui din acest moment să fie tratată ca o unitate rezidentă fictivă.

(5)  Studenții sunt întotdeauna considerați ca rezidenți, îndiferent de durata studiilor lor în străinătate.


ANEXA B

BANCA CENTRALĂ (S.121)

2.45.

Definiție: subsectorul băncii centrale (S.121) grupează toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror principală funcție constă în emiterea de monedă, menținerea valorii interne și externe a acesteia precum și gestionarea unei părți sau a totalității rezervelor de schimb ale țării.

2.46.

Acest subsector cuprinde următorii intermediari financiari:

(a)

banca centrală a țării, chiar dacă aceasta participă la Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC);

(b)

organismele monetare centrale, în special cele publice (de exemplu, organismele însărcinate cu gestionarea rezervelor de schimb sau cu emiterea de monedă), care țin o contabilitate completă și se bucură de o autonomie decizională față de administrația centrală. În majoritatea timpului, aceste activități sunt exercitate fie de către administrația centrală, fie de către banca centrală, cazuri în care nu există alte unități instituționale distincte;

2.47.

prezentul subsector exclude organismele, altele decât banca centrală, însărcinate cu reglementarea și controlul societăților financiare sau al piețelor financiare.

ALTE INSTITUȚII FINANCIAR-MONETARE (S.122)

2.48.

Definiție: subsectorul altor instituții finaniciar-monetare (S.122) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare, cu excepția acelora care intră sub incidența subsectorului băncii centrale, care exercită în principal activități de intermediere financiară costând în primirea de depozite și/sau substitute apropiate ale acestora provenind de la unități instituționale, altele decât societățile financiare și monetare, precum și care acordă credite și/sau efectuează plasamente mobiliare pentru propriul cont.

2.49.

Instituțiile financiar-monetare înglobează subsectoarele bancă centrală (S.121) și alte instituții financiar-monetare (S.122) și coincide cu instituțiile financiar-monetare în sens statistic, definite de către Institutul Monetar European.

2.50.

Nominalizarea ca „bănci” a instituțiilor financiar-monetare nu este posibilă pentru că acestea, pe de o parte, pot cuprinde anumite societăți financiare care ele însele nu se recunosc sub acest nume sau care nu sunt autorizate să folosească numele de „bancă” în anumite țări și, pe de altă parte, anumite alte societăți financiare care se califică ele însele „bănci”, dar care, în fapt, nu sunt instituții financiar-monetare. Principalii intermediari financiari care intră sub incidența subsectorului S.122 sunt:

(a)

băncile comerciale, băncile universale, băncile cu vocație polivalentă;

(b)

casele de economii (inclusiv casele private de pensii ori cele de sprijinire a achiziției de locuințe);

(c)

instituții emitente de cecuri și viramente poștale, băncile poștale;

(d)

băncile și casele de credit municipal, rural sau agricol;

(e)

cooperativele de credit, casele de ajutor reciproc;

(f)

băncile specializate (de exemplu băncile de afaceri, casele de emisiune sau băncile private).

2.51.

Intermediarii financiari enumerați mai jos pot de asemenea să fie clasați în subsectorul S.122 și atunci când primesc fonduri publice, fie sub formă de depozite fie sub o altă formă (ca urmare a emisiunii de obligațiuni sau titluri de stat); dacă nu, aceștia intră în subsectorul S.123:

(a)

societăți ce acordă credite ipotecare (inclusiv băncile ipotecare, societățile de credit imobiliar și organismele de credit funciar);

(b)

organismele de plasament colectiv (OPC) precum fondurile comune de plasament (FCP), societățile de investiții cu capital variabil (Sicav), societățile de investiții etc.;

(c)

organismele de credit municipal.

2.52.

Subsectorul S.122 nu cuprinde:

(a)

societățile holding având ca singur obiect de activitate controlul și dirijarea unui grup în sânul căruia predomină alte instituții financiar-monetare, dar care ele însele nu intră în această categorie. Aceste societăți holding aparțin subsectorului S.123;

(b)

instituțiile fără scop lucrativ, care au personalitate juridică ce servește altor instituții financiar-monetare, dar care nu exercită nici o activitate de intermediere financiară.

ALȚI INTERMEDIARI FINANCIARI, CU EXCEPȚIA SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI ȘI A FONDURILOR DE PENSII (S.123)

2.53.

Definiție: Subsectorul altor intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii (S.123) grupează toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror principală funcție constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară subscriind angajamente sub alte forme decât numerarul, provizioane tehnice de asigurare, depozite și/sau substitute apropiate depozitelor provenind din unitățile instituționale, altele decât societățile financiare monetare.

2.54.

Subsectorul S.123 grupează diferite tipuri de intermediari financiari care, în principal, exercită activități de finanțare pe termen lung. Caracterul predominant la nivelul scadențelor, în cea mai mare parte a cazurilor, va permite distincția cu subsectorul altor instituții financiar-monetare. În plus, inexistența pasivelor sub formă de provizoane tehnice de asigurare va permite delimitarea de subsectorul societăților de asigurări și al fondurilor de pensii.

2.55.

În măsura în care nu reprezintă instituții financiar-monetare, prezentul subsector grupează în special următoarele societățile și cvasisocietățile financiare următoarele:

(a)

societăți de leasing financiar;

(b)

societăți ce exercită activități de vânzare-închiriere, oferind împrumuturi personale sau propunând finanțări comerciale;

(c)

societăți de facturare;

(d)

brokerii de valori mobiliare și produse financiare derivate (care lucrează pe cont propriu);

(e)

societăți financiare specializate cum sunt cele care propun capital-risc, capitaluri de amorsare și finanțarea exporturilor/importurilor;

(f)

organisme de plasament în creanțe;

(g)

intermediari financiari care primesc depozite și/sau substitute apropiate ale depozitelor, numai din partea instituțiilor financiar-monetare;

(h)

societățile holding care au drept obiect unic să controleze și să dirijeze un grup de filiale a cărui activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară și/sau în exercitarea de activități financiare auxiliare, dar care nu sunt, ele însele, societăți financiare.

2.56.

Sunt excluși din subsectorul S.123 instituțiile fără scop lucrativ, cu personalitate juridică, ce servesc și altor intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii, dar care nu exercită nici a activitate de intermediere financiară.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

110


31998R2679


L 337/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2679/98 AL CONSILIULUI

din 7 decembrie 1998

privind funcționarea pieței interne în legătură cu libera circulație a mărfurilor între statele membre

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 235 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

(1)

întrucât, conform articolului 7a din tratat, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care, în special, este garantată libera circulație a mărfurilor în conformitate cu articolele 30-36 din tratat;

(2)

întrucât nerespectarea acestui principiu, de exemplu atunci când, într-un anumit stat membru, libera circulație a mărfurilor este obstrucționată de acțiunile unor persoane de drept privat, pot cauza grave perturbări bunei funcționări a pieței interne și pot determina pierderi serioase persoanelor afectate;

(3)

întrucât, pentru a garanta respectarea obligațiilor care decurg din tratat și, în special, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, statele membre trebuie, pe de o parte, să se abțină măsuri sau comportamente care pot să constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale și, pe de altă parte, să ia toate măsurile necesare și proporționale în vederea facilitării liberei circulații a mărfurilor pe teritoriul acestora;

(4)

întrucât astfel de măsuri nu trebuie să aducă atingere exercitării drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la sau libertatea de a intra în grevă;

(5)

întrucât prezentul regulament nu constituie un obstacol pentru acțiuni care, în anumite cazuri, ar putea fi necesare la nivel comunitar pentru a oferi un răspuns la problemele privind funcționarea pieței interne, luând în considerare, acolo unde este cazul, aplicarea prezentului regulament;

(6)

întrucât statele membre sunt competente exclusiv în ce privește menținerea ordinii publice și apărarea securității interne, precum și de a stabili dacă, în ce caz și ce măsuri sunt necesare și proporționale pentru facilitatea liberei circulații a mărfurilor pe teritoriul acestora într-o situație dată;

(7)

întrucât ar trebui să existe un schimb rapid și adecvat de informații între statele membre și Comisie în ceea ce privește obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor;

(8)

întrucât statul membru pe teritoriul căruia apar obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor ar trebui să ia toate măsurile necesare și proporționale pentru a restaura libera circulație a mărfurilor pe teritoriul său cât mai curând posibil, pentru a evita riscul ca întreruperea sau pierderea în cauză să continue, să crească sau să intensifice și poate duce la o întrerupere a comerțului și a raporturilor contractuale care stau la baza acestuia; întrucât statul membru respectiv ar trebui să informeze Comisia și, la cerere, celelalte state membre, asupra măsurilor pe care le-a luat sau intenționează să le ia pentru atingerea acestui obiectiv;

(9)

întrucât Comisia, în îndeplinirea misiunii sale în conformitate cu tratatul, ar trebui să notifice statul membru respectiv asupra estimării sale conform căreia s-a produs o încălcare, iar statul membru ar trebui să răspunde la notificarea respectivă;

(10)

întrucât, pentru adoptarea prezentului regulament, tratatul nu prevede alte competențe decât cele din articolul 235,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În sensul prezentului regulament:

1.

termenul „obstacol” reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor între statele membre care este imputabil unei stat membru, fie că implică sau nu o acțiune sau inacțiune din partea acestuia, care ar putea constitui o încălcare a articolelor 30-36 din tratat și care:

(a)

duce la o perturbare gravă a liberei circulații a mărfurilor împiedicând, întârziind sau deturnând fizic sau în alt fel importul acestora într-un stat membru, exportul dintr-un stat membru sau transportul printr-un stat membru;

(b)

cauzează pierderi serioase persoanelor lezate;

(c)

necesită acțiuni imediate pentru împiedica continuarea, extinderea sau intensificarea a perturbării sau prejudiciului respectiv;

2.

termenul „inacțiune” include cazul în care autoritățile competente ale unui stat membru, în prezența unui obstacol cauzat de acțiuni întreprinse de persoane de drept privat, nu iau toate măsurile necesare și proporționate care le stau în putere în vederea eliminării obstacolului și a garantării liberei circulații a mărfurilor pe teritoriul lor.

Articolul 2

Prezentul regulament nu poate fi interpretat ca aducând atingere în vreun fel exercitării drepturilor fundamentale, așa cum sunt acestea recunoscute în statele membre, inclusiv dreptului la sau libertății de a intra în grevă. Aceste drepturi pot include dreptul sau libertatea de a întreprinde anumite acțiuni care țin de sistemele de relații industriale specifice din statele membre.

Articolul 3

(1)   În cazul în care apare un obstacol sau există riscul apariției acestuia:

(a)

orice stat membru (fie că este sau nu statul membru în chestiune) care deține informațiile relevante le transmite de îndată Comisiei;

(b)

Comisia transmite de îndată statelor membre acele informații și orice informații din orice alte surse pe care le poate considera relevante.

(2)   Statul membru respectiv răspunde în cel mai scurt termen posibil cererilor de informații din partea Comisiei și a altor state membre privind natura obstacolului sau riscului și acțiunile pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă. Schimbul de informații între statele membre se transmite și Comisiei.

Articolul 4

(1)   Atunci când apare un obstacol și sub rezerva articolului 2, statul membru respectiv:

(a)

ia toate măsurile necesare și proporționale astfel încât libera circulație a mărfurilor să fie garantată pe teritoriul statului membru în conformitate cu tratatul;

(b)

informează Comisia asupra acțiunilor pe care autoritățile sale le-au întreprins sau intenționează să le întreprindă.

(2)   Comisia transmite de îndată tuturor celorlalte state membre informațiile primite conform alineatului (1) litera (b).

Articolul 5

(1)   În cazul în care Comisia consideră că se ivește un obstacol într-un stat membru, aceasta notifică statului membru în cauză motivele care au condus Comisia la această concluzie și solicită statului membru să ia toate măsurile necesare și proporționale pentru a elimina obstacolul respectiv într-un termen pe care o îl determină în funcție de urgența cazului.

(2)   În stabilirea concluziei sale, Comisia ține seama de articolul 2.

(3)   Comisia poate publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene textul notificării pe care a trimis-o statului membru respectiv și transmite acest text de îndată oricărei părți care îl solicită.

(4)   În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea textului, statul membru:

informează Comisia asupra măsurilor pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă pentru punerea în aplicare a alineatului (1) sau

comunică o concluzie motivată conform căreia nu există un obstacol care să constituie o încălcare a articolelor 30-36 din tratat.

(5)   În cazuri excepționale, Comisia poate admite o extindere a termenului menționat la alineatul (4) dacă statul membru înaintează o cerere motivată în acest sens și dacă motivele menționate sunt considerate acceptabile.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 decembrie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

J. FARNLEITNER


(1)  JO C 10, 15.1.1998, p. 14.

(2)  JO C 359, 23.11.1998.

(3)  JO C 214, 10.7.1998, p. 90.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

112


31999Y0317(01)


C 073/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD INTERINSTITUȚIONAL

din 22 decembrie 1998

privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare

(1999/C 73/01)

PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ȘI COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Declarația nr. 39 privind calitatea redactării legislației comunitare, adoptată la 2 octombrie 1997 de Conferința interguvernamentală și anexată la Actul final al Tratatului de la Amsterdam,

întrucât:

(1)

redactarea actelor legislative comunitare în mod clar, simplu și precis este esențială pentru ca acestea să fie transparente și ușor de înțeles pentru public și agenții economici. De asemenea, aceasta constituie o condiție preliminară în vederea punerii în aplicare în mod corespunzător și a aplicării uniforme a legislației comunitare în statele membre;

(2)

conform jurisprudenței Curții de Justiție, principiul securității juridice, care face parte din ordinea juridică a Comunității, impune ca legislația comunitară să fie clară și precisă, iar aplicarea acesteia să fie previzibilă pentru justițiabili. Această cerință trebuie respectată cu și mai multă strictețe în cazul unui act care poate avea consecințe financiare și care poate impune obligații persoanelor particulare, astfel încât cei vizați să poată cunoaște exact amploarea obligațiilor pe care legislația comunitară le impune;

(3)

prin urmare, ar trebui să se adopte de comun acord orientări privind calitatea redactării legislației comunitare. Aceste orientări au rolul de a asigura îndrumarea instituțiilor comunitare atunci când adoptă acte cu putere de lege, precum și persoanelor din cadrul instituțiilor comunitare care sunt implicate în formularea și redactarea unor astfel de acte, fie în etapa textului inițial, fie în etapa în care se aduc diverse modificări textului pe parcursul procedurii legislative;

(4)

aceste orientări ar trebui însoțite de măsuri care să garanteze faptul că sunt aplicate în mod corespunzător, fiecare instituție urmând să adopte măsurile relevante pe care le va utiliza;

(5)

ar trebui consolidat rolul serviciilor juridice din cadrul instituțiilor, inclusiv rolul experților juriști/lingviști ai acestora, în ceea ce privește îmbunătățirea calității redactării actelor legislative comunitare;

(6)

aceste orientări sunt complementare eforturilor depuse de instituții pentru ca legislația comunitară să fie mai accesibilă și mai ușor de înțeles, în special prin intermediul codificării oficiale a actelor legislative, al reformării și simplificării textelor existente;

(7)

aceste orientări urmează a fi considerate ca instrumente de uz intern pentru instituții. Acestea nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic,

ADOPTĂ PREZENTELE ORIENTĂRI DE COMUN ACORD:

Principii generale

(1)

Actele legislative comunitare se redactează în mod clar, simplu și precis.

(2)

Modul de redactare a actelor comunitare este adecvat tipului de act în cauză și, în special, obligativității sau neobligativității acestuia (regulament, directivă, decizie, recomandare sau alt tip de act).

(3)

La redactarea actelor se ține seama de persoanele cărora urmează să li se aplice, pentru a le permite acestora să își identifice drepturile și obligațiile fără ambiguitate, precum și de persoanele care răspund de punerea în aplicare a actelor vizate.

(4)

Dispozițiile actelor sunt concise, iar conținutul acestora ar trebui să fie cât mai omogen posibil. Ar trebui să se evite articolele și tezele exagerat de lungi, formularea complicată inutilă și utilizarea excesivă a abrevierilor.

(5)

Pe tot parcursul procesului care urmărește adoptarea lor, proiectele de acte sunt formulate în termeni și structuri frazeologice care să respecte natura multilingvistică a legislației comunitare; conceptele și terminologia specifice unui anumit sistem juridic național urmează a fi utilizate cu precauție.

(6)

Terminologia utilizată într-un anumit act este consecventă atât în cadrul aceluiași act cât și cu actele care sunt deja în vigoare, mai ales în același domeniu.

Conceptele identice se exprimă în aceiași termeni și, în măsura în care este posibil, fără a devia de la sensul lor din limbajul comun, juridic sau tehnic.

Diverse părți ale actelor

(7)

Toate actele comunitare cu aplicare generală se redactează conform unei structuri standard (titlu – preambul – parte dispozitivă – anexe, dacă este necesar).

(8)

Titlul unui act oferă o indicație cât mai succintă și mai completă posibil privind subiectul care să nu inducă cititorul în eroare în ceea ce privește conținutul părții dispozitive. După caz, titlul complet al unui act poate fi urmat de un titlu prescurtat.

(9)

Scopul referirilor este de a stabili baza legală a actului și etapele principale ale procedurii de adoptare a acestuia.

(10)

Scopul considerentelor este de a prezenta motivele concise care justifică principalele dispoziții din partea dispozitivă, fără a le reproduce sau a le parafraza. Acestea nu conțin dispoziții normative sau declarații politice.

(11)

Fiecare motiv se numerotează.

(12)

Partea dispozitivă a unui act obligatoriu nu cuprinde dispoziții fără natură normativă, cum ar fi dorințe sau declarații politice, sau dispoziții care reiau sau parafrazează pasaje sau articole din tratate, sau dispoziții care să reafirme dispoziții legale aflate deja în vigoare.

Actele nu cuprind dispoziții care să enunțe conținutul altor articole sau care reiau titlul actului.

(13)

După caz, se include un articol la începutul părții dispozitive pentru a defini obiectul și sfera de aplicare a actului.

(14)

Atunci când termenii utilizați în act nu sunt lipsiți de ambiguitate, aceștia ar trebui definiți împreună în același articol, la începutul actului. Definițiile nu conțin dispoziții normative autonome.

(15)

În măsura în care este posibil, partea dispozitivă are o structură standard (obiect și sferă de aplicare – definiții – drepturi și obligații – dispoziții prin care se conferă competențele de punere în aplicare – dispoziții procedurale – dispoziții de aplicare – dispoziții tranzitorii și finale).

Partea dispozitivă este împărțită în articole și, în funcție de lungimea și complexitatea acesteia, în titluri, capitole și secțiuni. Atunci când un articol conține o listă, fiecare element din listă ar trebui identificat printr-un număr sau o literă, mai degrabă decât o liniuță.

Trimiterile interne și externe

(16)

Trimiterile la alte acte ar trebui limitate la minimum. Trimiterile indică precis actul sau dispoziția la care se referă. De asemenea, se evită trimiterile circulare (trimiteri la un act sau articol care conține el însuși o trimitere la dispoziția inițială) și trimiterile în serie (trimiteri la o dispoziție care trimite ea însăși la o altă dispoziție).

(17)

Dacă partea dispozitivă a unui act obligatoriu conține o trimitere la un act neobligatoriu, acesta nu devine obligatoriu în consecință. Dacă organismele care redactează textul doresc să transforme întregul conținut al actului neobligatoriu sau o parte a acestuia într-un act obligatoriu, atunci dispozițiile acestuia ar trebui reluate în textul actului obligatoriu în măsura în care este posibil.

Acte de modificare

(18)

Fiecare modificare a unui act se exprimă în mod clar. Modificările iau forma unui text care urmează să fie inserat în actul care trebuie modificat. Se preferă înlocuirea completă a dispozițiilor (a articolelor sau a subdiviziunilor articolelor) inserării sau eliminării separate a unor teze, expresii sau cuvinte.

Un act de modificare nu conține dispoziții de fond autonome care să nu fie inserate în actul care urmează să fie modificat.

(19)

Un act care nu are drept scop principal modificarea unui alt act poate prevedea, la sfârșit, modificări ale altor acte care constituie o consecință a modificărilor pe care le introduce. Atunci când modificările astfel determinate sunt de fond, ar trebui să se adopte un act de modificare distinct.

Dispoziții finale, abrogări și anexe

(20)

Dispozițiile care stabilesc date, termene, excepții, derogări și prelungiri, dispozițiile tranzitorii (în special cele care privesc efectele actului asupra situației existente) și dispozițiile finale (intrare în vigoare, termenul limită pentru transpunere și aplicarea în timp a actului) se redactează în termeni exacți.

Dispozițiile privind termenele limită de transpunere și aplicare a actelor specifică o dată exprimată ca zi/lună/an. În cazul directivelor, aceste termene se exprimă astfel încât să garanteze o perioadă corespunzătoare pentru transpunere.

(21)

Actele și dispozițiile caduce se abrogă în mod expres. Adoptarea unui nou act ar trebui să determine abrogarea în mod expres a oricărui act sau dispoziție care devin inaplicabile sau superflue având în vedere noul act.

(22)

Aspectele tehnice ale actului sunt cuprinse în anexe la care se fac trimiteri distincte în partea dispozitivă a actului și care nu pot prevedea nici un nou drept sau nici o nouă obligație care nu sunt prevăzute în partea dispozitivă.

Anexele se redactează conform unui format standardizat,

CONVIN ASUPRA URMĂTOARELOR DISPOZIȚII DE APLICARE:

Instituțiile iau măsuri privind organizarea lor internă pe care le consideră necesare pentru a se asigura că prezentele orientări se aplică în mod corespunzător.

În mod special, instituțiile:

(a)

dispun ca serviciile lor juridice să elaboreze, în termen de un an de la publicarea prezentelor orientări, un ghid practic comun pentru persoanele implicate în procesul de redactare a legislației;

(b)

își organizează procedurile interne respective astfel încât serviciile lor juridice, inclusiv experții lor juriști/lingviști, acționând fiecare pentru propria lor instituție, să poată face sugestii de redactare în timp util, în vederea aplicării prezentelor orientări;

(c)

favorizează crearea unor unități de redactare în cadrul organelor sau departamentelor din cadrul instituțiilor care sunt implicate în procesul legislativ;

(d)

se asigură de faptul că funcționarii lor și alți angajați beneficiază de formare în domeniul redactării de texte juridice, sensibilizându-i în mod special cu privire la efectele multilingvismului asupra calității procesului de redactare;

(e)

promovează cooperarea cu statele membre în vederea îmbunătățirii capacității de a înțelege considerentele speciale care urmează a fi luate în considerare la redactarea textelor;

(f)

încurajează dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor informatice utilizate la redactarea textelor juridice;

(g)

favorizează colaborarea dintre departamentele lor respective care răspund de asigurarea calității procesului de redactare;

(h)

dispun ca serviciile lor juridice respective, acționând fiecare pentru instituția de care aparține, să elaboreze periodic un raport privind măsurile luate în aplicarea literelor (a)-(g).

Încheiat la Bruxelles, 22 decembrie 1998.

Pentru Parlamentul European

Președintele

Image

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Președintele

Image

Pentru Comisia Comunităților Europene

Președintele

Image


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

115


31999D0128(02)


L 021/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI GUVERNATORILOR

din 5 iunie 1998

privind majorarea capitalului Băncii și definiția unității de cont

În temeiul Deciziei Consiliului guvernatorilor Băncii Europene de Investiții (1), adoptată în unanimitate la 5 iunie 1998 conform articolului 4 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (3) și articolul 5 alineatul (2) din Statutul Băncii, Statutul se modifică de la 1 ianuarie 1999.

1.

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din Statut prevede:

„Capitalul Băncii este de o sută de mii de milioane (100 000 000 000) de euro, subscris de către statele membre, după cum urmează:

Germania

17 766 355 000

Franța

17 766 355 000

Italia

17 766 355 000

Regatul Unit

17 766 355 000

Spania

6 530 656 000

Belgia

4 924 710 000

Țările de Jos

4 924 710 000

Suedia

3 267 057 000

Danemarca

2 493 522 000

Austria

2 444 649 000

Finlanda

1 404 544 000

Grecia

1 335 817 000

Portugalia

860 858 000

Irlanda

623 380 000

Luxemburg

124 677 000” (2)

2.

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Statut prevede:

„Unitatea de cont este definită ca fiind euro, adoptat ca monedă unică a statelor membre participante la a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare. Consiliul guvernatorilor, hotărând în unanimitate la propunerea Consiliului de administrație, poate modifica definiția unității de cont.”

3.

Articolul 5 alineatul (1) din Statut prevede:

„Capitalul subscris este vărsat de către statele membre până la concurența a 6 % în medie din cuantumul prevăzut în articolul 4 alineatul (1).”

Pentru Consiliul guvernatorilor

Președintele

Jouko SKINNARI

Secretar

F.A.W. CARPENTER


(1)  JO C 269, 28.8.1998, p. 9.

(2)  Din suma totală de 100 de miliarde de euro, 95 549 597 250 EUR intră în vigoare de la 1 ianuarie 1999, corespunzând unui capital subscris pentru Germania de 13 315 952 250 EUR. Restul așteaptă finalizarea oficială a procedurilor parlamentare la nivelul național relevant și intră în vigoare, retroactiv, de la 1 ianuarie 1999, imediat după finalizarea procedurilor în cauză, a cărei dată se publică în timp util. În perioada în care capitalul subscris se ridică la 95 549 597 250 EUR, capitalul vărsat menționat în articolul 5 alineatul (1) din Statut reprezintă 6,27946132 % din această sumă.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

117


31999D0070


L 022/69

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 25 ianuarie 1999

privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale

(1999/70/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene și, în special, articolul 27.1 al acestuia,

având în vedere Recomandarea Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „BCE”) din 12 noiembrie 1998 (1),

întrucât conturile BCE și ale băncilor centrale naționale (denumite în continuare „BCN”) urmează să fie auditate de auditori externi independenți recomandați de Consiliul Guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliu;

întrucât BCE a recomandat renumirea auditorilor externi curenți numiți de către fiecare BCN participantă, sub rezerva unei eventuale decizii ulterioare,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   KPMG Réviseurs d'Enterprises s.c., Antwerp, și Deloitte Touche Tohmatsu s.c., Bruxelles, sunt aprobați ca auditori externi ai Banque Nationale de Belgique/Nationale Bank van België.

(2)   KPMG Deutsche Treuhandgesellschaft AG și PwC Deutsche Revision AG sunt aprobați ca auditori externi ai Deutsche Bundesbank.

(3)   Coopers & Lybrand, aparținând firmei internaționale PricewaterhouseCoopers, este aprobată ca auditor extern al Banco de España.

(4)   Mazars & Guérard, Paris, și Deloitte Touche Tohmatsu-Audit, Neuilly, sunt aprobați ca auditori externi ai Banque de France.

(5)   PricewaterhouseCoopers, Dublin, este aprobată ca auditor extern al Central Bank of Ireland.

(6)   Reconta Ernst & Young, s.p.a. (Società per Azioni), Roma, este aprobată ca auditor extern al Banca d'Italia.

(7)   PricewaterhouseCoopers S.A.R.L., Réviseur d'Entreprises, Luxemburg, este aprobată ca auditor extern al Banque centrale du Luxemburg.

(8)   Prof. Dr. J.A. van Manen RA (Registered Accountant), numit cu titlu personal și partener al cabinetului de audit PricewaterhouseCoopers, este aprobat ca auditor extern al De Nederlandsche Bank.

(9)   Prof. DDr Kurt Neuner, Dr. Pipin Henzl, Dr. Peter Wolf, Mag. Christian Hofer, Dkfm. Dr. Peter Christian Gormazs și Dkfm. Leopold Wundsam, experți contabili autorizați, sunt aprobați ca auditori externi ai Österreichische Nationalbank.

(10)   PricewaterhouseCoopers-Auditores e Consultores Lda. este aprobată ca auditor extern al Banco de Portugal.

(11)   Arthur Andersen Oy este aprobat ca auditor extern al Suomen Pankki.

Articolul 2

Prezenta decizie se notifică BCE.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

J. FISCHER


(1)  JO C 411, 31.12.1998, p. 11.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

119


31999D0132


L 044/33

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 21 decembrie 1998

privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei în scopul stabilirii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de instituire a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, a unei cooperări strânse între Observator și Consiliul Europei

(1999/132/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului (1) și, în special, articolul 7 alineatul (3) al acestuia, coroborat cu articolul 228 alineatul (2) a doua teză și articolul 228 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

întrucât este necesară aprobarea acordului între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei în scopul stabilirii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de instituire a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, a unei cooperări strânse între Observator și Consiliul Europei,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Acordul între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului se aprobă în numele Comunității Europene.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta să numească persoana împuternicită să semneze acordul ce are drept efect angajarea Comunității (4).

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

M. BARTENSTEIN


(1)  JO L 151, 15.6.1997, p. 1.

(2)  JO C 171, 5.6.1998, p. 10.

(3)  JO C 359, 23.11.1998.

(4)  Secretariatul General al Consiliului publică data intrării în vigoare a acordului în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

120


21999A0218(01)


L 044/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD

între Comunitatea Europeană și Consiliul Europei în vederea instituirii, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, a unei cooperări strânse între observator și Consiliul Europei

COMUNITATEA EUROPEANĂ ȘI CONSILIUL EUROPEI,

întrucât Consiliul Uniunii Europene a adoptat la 2 iunie 1997 Regulamentul (CE) nr. 1035/97 de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (denumit în continuare „observatorul”);

întrucât obiectivul observatorului constă în a transmite Comunității și statelor membre informații obiective, corecte și comparabile la nivel european privind fenomenele rasismului, xenofobiei și antisemitismului;

întrucât Consiliul Europei dispune deja de o experiență considerabilă în acest domeniu;

întrucât observatorul trebuie să țină seama, în exercitarea activităților sale, de cele desfășurate deja de Consiliul Europei și să le aducă o valoare adăugată; întrucât trebuie, în consecință, să se stabilească legături strânse cu Consiliul Europei și, în special, cu Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI);

întrucât observatorul trebuie, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1035/97, să-și coordoneze activitățile, în special în ceea ce privește programul său de activitate, cu acelea ale Consiliului Europei;

întrucât Consiliul Europei are sarcina să desemneze o personalitate independentă ca membru al consiliului de administrație al observatorului,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

I.   Schimb de informații și date

(1)

Se stabilesc cu regularitate contacte la nivel corespunzător între directorul observatorului, Secretariatul General al Consiliului Europei și, în special, secretariatul Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (denumit în continuare „ECRI”).

(2)

Observatorul și ECRI își pun reciproc la dispoziție informațiile și datele colectate în cadrul activității lor. Aceasta nu include datele și activitățile confidențiale generate sau desfășurate de cele două organisme.

(3)

Informațiile și datele puse reciproc la dispoziție pot fi utilizate de observator și ECRI în derularea propriilor activități.

(4)

Observatorul și ECRI asigură pe o bază reciprocă, prin rețelele lor, cea mai largă diseminare a rezultatelor activităților lor.

(5)

Observatorul și ECRI asigură schimbul periodic de informații cu privire la activitățile propuse, în curs sau efectuate.

II.   Cooperarea

(6)

Au loc consultări periodice între observator și ECRI pentru a asigura coordonarea activităților lor, în special în ceea ce privește elaborarea programului de lucru al observatorului. Scopul consultărilor este de a asigura complementaritatea programelor celor două organisme și evitarea, pe cât posibil, a paralelismelor inutile.

(7)

În afară de aceasta, pe baza consultărilor se poate conveni ca observatorul și ECRI să desfășoare activități comune și/sau complementare pe teme de interes comun. Această cooperare are ca scop optimizarea tuturor resurselor disponibile, în special în ceea ce privește proiectele de cercetare științifică.

III.   Desemnarea de către Consiliul Europei a unei personalități în cadrul consiliului de administrație al Observatorului

(8)

Secretariatul General al Consiliului Europei desemnează, dintre membrii ECRI, o personalitate independentă ca membru al consiliului de administrație al observatorului, precum și supleantul său.

Această problemă este abordată în contextul contactelor periodice între Comisia Europeană și secretarul general al Consiliului Europei.

Hecho en Estrasburgo, el diez de febrero de mil novecientos noventa y nueve.

Udfærdiget i Strasbourg den tiende februar nitten hundrede og nioghalvfems.

Geschehen zu Straßburg am zehnten Februar neunzehnhundertneunundneunzig.

Έγινε στο Στρασβούργο, στις δέκα Φεβρουαρίου χίλια εννιακόσια ενενήντα εννέα.

Done at Strasbourg on the tenth day of February in the year one thousand nine hundred and ninety-nine.

Fait à Strasbourg, le dix février mil neuf cent quatre-vingt-dix-neuf.

Fatto a Strasburgo, addì dieci febbraio millenovecentonovantanove.

Gedaan te Straatsburg, de tiende februari negentienhonderd negenennegentig.

Feito em Estrasburgo, em dez de Fevereiro de mil novecentos e noventa e nove.

Tehty Strasbourgissa kymmenentenä päivänä helmikuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäyhdeksän.

Som skedde i Strasbourg den tionde februari nittonhundranittionio.

Por la Comunidad Europea

For Det Europæiske Fællesskab

Für die Europäische Gemeinschaft

Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα

For the European Community

Pour la Communauté européenne

Per la Comunità europea

Voor de Europese Gemeenschap

Pela Comunidade Europeia

Euroopan yhteisön puolesta

På Europeiska gemenskapens vägnar

Image

Por el Consejo de Europa

For Europarådet

Für den Europarat

Για το Συμβούλιο της Ευρώπης

For the Council of Europe

Pour le Conseil de l'Europe

Per il Consiglio d'Europa

Voor de Raad van Europa

Pelo Conselho da Europa

Euroopan neuvoston puolesta

På Europarådets vägnar

Image


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

123


31999D0218


L 080/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 25 februarie 1999

privind procedurile prin care funcționarilor și angajaților Comisiei Europene li se permite accesul la informațiile clasificate deținute de Comisie

[notificată cu numărul C(1999) 423]

(1999/218/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 162 alineatul (2) al acestuia,

întrucât Tratatul privind Uniunea Europeană a introdus o politică externă și de securitate comună care acoperă toate aspectele legate de securitatea Uniunii Europene, inclusiv eventuala formulare a unei politici comune de apărare, care ar putea conduce în timp la o apărare comună;

întrucât, în temeiul articolului J.4 din tratatul menționat anterior, Uniunea Europei Occidentale (UEO) este parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene și că aceasta a recurs la UEO în vederea elaborării și punerii în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în domeniul apărării;

întrucât politica de securitate comună a Uniunii poate fi dezvoltată în continuare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam; întrucât, în temeiul Protocolului nr. 1 privind noul articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, vor fi luate măsuri de către Uniunea Europeană pentru intensificarea cooperării dintre Uniunea Europeană și UEO;

întrucât, în temeiul articolului J.9 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia este asociată pe deplin la lucrările desfășurate în domeniul politicii externe și de securitate comune; întrucât, în consecință, Comisia primește și emite documente conținând informații de natură sensibilă a căror divulgare ar putea periclita interesele Uniunii Europene, ale Comunității și ale statelor membre și cele ale organizațiilor internaționale cum sunt UEO și Organizația Tratatului Atlanticului de Nort (NATO);

întrucât, prin Decizia C(94) 3282 din 30 noiembrie 1994, Comisia a adoptat o decizie privind măsurile de securitate aplicabile informațiilor clasificate generate sau transmise în legătură cu activitățile Uniunii Europene;

întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din decizia menționată, informațiile primite de la UEO sau de la NATO sunt supuse unui regim special;

întrucât normele de securitate trebuie să acopere nu numai protecția fizică a informațiilor clasificate deținute de Comisie, ci și autorizarea funcționarilor și a altor angajați ai Comisiei de a avea acces la astfel de informații;

întrucât este necesar, prin urmare, să fie modificată procedura de autorizare a funcționarilor și a altor agenți ai Comisiei care, din motive legate de îndatoririle lor și de cerințele de serviciu, trebuie să aibă acces la astfel de informații, limitând accesul numai la persoanele autorizate;

întrucât deciziile de acordare a autorizațiilor vor fi adoptate numai după efectuarea unei anchete de securitate de către autoritățile naționale competente ale statelor membre;

întrucât prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor privind accesul public la informațiile Comisiei în domeniile reglementate de tratatele de instituire a Comunităților Europene, adoptate prin Decizia 94/90/CECO, CE, Euratom (1) a Comisiei;

întrucât prezenta decizie nu aduce atingere măsurilor de securitate speciale prevăzute de Regulamentul (Euratom) nr. 3 al Consiliului din 31 iulie 1958 de punere în aplicare a articolului 24 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (2);

întrucât, în temeiul articolului 5 din Tratatul CE, statele membre sunt obligate să faciliteze îndeplinirea de către instituții a sarcinilor care le revin în temeiul tratatelor; întrucât, prin urmare, autoritățile statelor membre au obligația de a coopera cu Comisia pentru a menține un standard înalt de protecție și, în consecință, de a efectua anchetele de securitate în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   În conformitate cu Decizia C(94)3282 a Comisiei din 30 noiembrie 1994 și, în special, ca urmare a asocierii depline a Comisiei la elaborarea și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune, singurii autorizați să aibă acces la informațiile clasificate deținute de Comisie sunt funcționarii și ceilalți agenți ai Comisiei sau orice altă persoană care lucrează în cadrul Comisiei și care, în temeiul îndatoririlor lor și al cerințelor de serviciu, trebuie să aibă cunoștință de aceste informații sau să le utilizeze.

(2)   Pentru a avea acces la informațiile clasificate ca „strict secrete”, „secrete” și „confidențiale”, persoanele menționate la alineatul (1) trebuie să fie autorizate în conformitate cu articolul 2.

(3)   Autorizația se acordă numai persoanelor care au fost supuse unei anchete de securitate de către autoritățile naționale competente ale statelor membre, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3.

Articolul 2

(1)   Comisia acordă autorizațiile menționate la articolul 1 după obținerea avizului din partea autorităților naționale competente ale statelor membre pe baza anchetei de securitate efectuate în conformitate cu articolele 3 și 4.

(2)   Autorizația, care este valabilă pe termen de cel mult cinci ani, nu poate depăși durata atribuțiilor care au motivat acordarea sa. Aceasta poate fi reînnoită de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1).

Autorizația poate fi oricând retrasă de către Comisie. Orice decizie de retragere a unei autorizații se comunică persoanei în cauză, care poate solicita să fie ascultată de către șeful Oficiului de Securitate al Comisiei, precum și autorității naționale competente.

(3)   În mod excepțional și în funcție de necesitățile serviciului, Comisia poate să acorde, după informarea prealabilă a autorităților naționale competente și cu condiția de a nu primi răspuns din partea acestora în termen de o lună, o autorizație temporară pe termen de cel mult trei luni, până la primirea rezultatului anchetei prevăzute la articolul 3.

Articolul 3

(1)   Scopul anchetei de securitate este acela de a stabili că nu există obiecții privind permiterea accesului persoanei respective la informațiile clasificate deținute de Comisie.

(2)   Examinarea pe motive de securitate se efectuează, cu concursul persoanei în cauză și la cererea Comisiei, de către autoritățile naționale competente ale statului membru al cărui resortisant este persoana în cauză. Dacă persoana în cauză are reședința pe teritoriul unui alt stat membru, autoritățile naționale în cauză pot obține cooperarea autorităților din statul de reședință.

(3)   În vederea anchetei, persoana în cauză este obligată să completeze un formular cu informații personale.

(4)   Comisia precizează în cererea sa tipul și nivelul de clasificare informațiilor la care persoana în cauză va avea acces, astfel încât autoritățile naționale competente să poată desfășura ancheta și să emită avizul cu privire la nivelul corespunzător de autorizare.

(5)   Întreaga procedură a anchetei de securitate și rezultatele acesteia se supune normelor și reglementărilor în vigoare în materie în statul membru în cauză, inclusiv celor privind eventualele căi de atac.

Articolul 4

(1)   Dacă autoritățile naționale competente ale statului membru emit un aviz favorabil, Comisia poate acorda persoanei în cauză autorizația în conformitate cu articolul 2.

(2)   Dacă autoritățile naționale competente ale statului membru emit un aviz negativ, acesta i se aduce la cunoștință persoanei în cauză, care poate solicita să fie ascultată de către directorul Oficiului de Securitate la Comisiei. Acesta, dacă socotește necesar, se poate adresa autorităților naționale competente pentru a le solicita orice clarificări suplimentare pe care acestea le pot furniza. Dacă avizul negativ este confirmat, autorizația nu se acordă.

Articolul 5

Toate persoanele autorizate în sensul articolului 2 primesc, la data autorizării și, ulterior, la intervale regulate, instrucțiunile necesare privind protecția informațiilor clasificate și mijloacele de a asigura această protecție. Persoanele respective semnează o declarație prin care confirmă primirea instrucțiunilor și prin care se angajează să le respecte.

Articolul 6

Articolul 1 alineatul (2) și articolele 10-13 din Decizia C(94)3282 din 30 noiembrie 1994 privind măsurile de securitate aplicabile informațiilor clasificate generate sau transmise în legătură cu activitățile Uniunii Europene se abrogă. Autorizațiile acordate în temeiul deciziei menționate rămân valabile pe termenul pentru care au fost acordate și pentru o perioadă de cel mult cinci ani de la data acordării lor, cu excepția cazurilor în care au fost retrase anterior în conformitate cu articolul 2 alineatul (2).

Articolul 7

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 25 februarie 1999.

Pentru Comisie

Jacques SANTER

Președintele


(1)  JO L 46, 18.2.1994, p. 58.

(2)  JO 17, 6.10.1958, p. 406/58.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

126


31999R1026


L 126/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE, EURATOM) NR. 1026/1999 AL CONSILIULUI

din 10 mai 1999

de stabilire a atribuțiilor și obligațiilor agenților autorizați de Comisie să efectueze controale și inspecții ale resurselor proprii ale Comunităților

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 209 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 183 al acestuia,

având în vedere Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul resurselor proprii ale Comunității (1) și, în special, articolul 8 alineatul (2) al acesteia,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Curții de Conturi (4),

(1)

întrucât Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) (5) nr. 165/74 al Consiliului a stabilit atribuțiile și obligațiile agenților autorizați de Comisie în ceea ce privește realizarea inspecțiilor necesare pentru stabilirea și punerea la dispoziție a resurselor proprii, altele decât cele provenind din TVA, cu care este asociată Comisia;

(2)

întrucât, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1552/89 din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților (6), statele membre efectuează verificări și investigații privind stabilirea și punerea la dispoziție a resurselor proprii menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 94/728/CE, Euratom; întrucât, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89, statele membre trebuie să efectueze inspecții suplimentare ca urmare a unei cereri motivate din partea Comisiei și să implice Comisia în toate inspecțiile pe care le întreprinde; întrucât, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89, Comisia poate lua ea însăși măsuri de inspecție la fața locului, cu participarea unor reprezentanți ai statului membru respectiv la luarea acestor măsuri;

(3)

întrucât articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind mecanismele uniforme finale de colectare a resurselor proprii care provin din TVA (7) a extins aplicarea Regulamentului (CEE, Euratom, CECO) nr. 165/74 la controalele asupra propriilor resurse provenind din TVA;

(4)

întrucât articolul 19 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 prevede că Comisia, împreună cu statul membru respectiv, efectuează inspecții privind resursele proprii pe baza produsului național brut;

(5)

întrucât, din rațiuni de claritate, Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 165/74 și articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 ar trebui abrogate și ar trebui stabilite dispoziții privind atribuțiile și obligațiile agenților autorizați care să se aplice tuturor resurselor proprii, luând în considerare natura specifică a resurselor proprii care provin din TVA și a celor bazate pe PNB;

(6)

întrucât ar trebui definite condițiile în care agenții autorizați își îndeplinesc îndatoririle și ar trebui în special stabilite regulile pe care trebuie să le respecte toți reprezentanții și funcționarii Comunității, precum și experții naționali detașați, în ceea ce privește păstrarea secretelor de serviciu și protecția datelor personale;

(7)

întrucât trebuie stabilit că experții naționali detașați acționează sub răspunderea Comisiei în aceleași condiții ca și reprezentanții acesteia și că statul membru în cauză poate ridica o obiecție argumentată corespunzător față de prezența, în cadrul unei inspecții sau a unui control, a unui expert național detașat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Comisia:

(a)

participă la inspecțiile efectuate de statele membre în legătură cu resursele proprii, menționate la articolul 18 alineatul (2) liniuța 2 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89;

(b)

efectuează inspecții la fața locului a resurselor proprii, menționate la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1552/89;

(c)

efectuează controale ale resurselor proprii care provin din TVA, menționate la articolul 11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89;

(d)

efectuează inspecții ale resurselor proprii bazate pe produsul național brut, în temeiul articolului 19 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89,

prin intermediul funcționarilor sau agenților săi desemnați anume în acest scop, denumiți în continuare „agenți autorizați”.

Persoanele puse la dispoziția Comisiei de către statele membre în calitate de experți naționali detașați pot fi prezente la astfel de verificări și inspecții.

Cu acordul explicit și prealabil al statului membru în cauză, Comisia poate solicita sprijinul unor reprezentanți din alte state membre, în calitate de observatori. Comisia veghează ca reprezentanții sus-menționați să prezinte toate garanțiile în ceea ce privește competența tehnică, independența și respectarea secretului de serviciu.

Articolul 2

(1)   Statele membre și Comisia mențin periodic legăturile necesare pentru efectuarea controalelor și inspecțiilor menționate la articolul 1.

(2)   Fiecare control sau inspecție la fața locului este precedată, în timp util, de contacte între statul membru respectiv și Comisie, pentru stabilirea modalităților.

(3)   La fiecare intervenție, agenții autorizați trebuie să primească termeni de referință în scris din partea Comisiei, în care sunt precizate identitatea și calitatea oficială a acestora. Pentru inspecțiile la fața locului menționate la articolul 1 litera (b), termenii de referință sunt însoțiți de un document care indică scopul și obiectivul inspecției.

Articolul 3

(1)   Agenții autorizați:

(a)

trebuie să aibă pe parcursul controalelor și inspecțiilor la fața locului un comportament compatibil cu regulile și practicile prevăzute pentru funcționarii statului membru în cauză;

(b)

trebuie să respecte secretul de serviciu, în condițiile stabilite la articolul 5;

(c)

sunt îndreptățiți, dacă este necesar, să ia legătura cu debitorii numai în contextul inspecțiilor menționate la articolul 1 literele (a) și (b) și numai prin intermediul autorităților competente din statele membre în care au loc inspecțiile la fața locului.

(2)   Pregătirea și gestionarea:

(a)

inspecțiilor prevăzute la articolul 1 litera (a) cu privire la organizarea activității și, în general, relațiile cu departamentele implicate în aceste măsuri, se efectuează de către departamentul desemnat de statul membru conform articolului 4 alineatul (1);

(b)

inspecțiilor la fața locului menționate la articolul 1 litera (b), se efectuează de către agenții autorizați; în ceea ce privește organizarea activității și relațiile cu departamentele și, unde este cazul, relațiile cu debitorii implicați în inspecție, acești agenți, în perioada premergătoare oricăror inspecții la fața locului, stabilesc contactele necesare cu funcționarii desemnați de către statul membru respectiv conform articolului 4 alineatul (2);

(c)

controalelor și inspecțiilor menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (c) și (d) sunt efectuate de agenții autorizați, care stabilesc, în ceea ce privește organizarea activităților, contactele necesare cu autoritățile competente din statele membre.

Articolul 4

(1)   Statele membre veghează ca departamentele sau agențiile responsabile cu stabilirea, colectarea și punerea la dispoziție a resurselor proprii ale acestora, precum și autoritățile care au fost instruite să efectueze controale și inspecții, oferă agenților autorizați toată asistența necesară pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora.

(2)   În ceea ce privește inspecțiile la fața locului menționate la articolul 1 litera (b), statul membru respectiv informează Comisia, în timp util, asupra identității și calității funcționarilor numiți pentru a lua parte la aceste inspecții și pentru a oferi agenților autorizați toată asistența necesară pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora.

Articolul 5

(1)   Informațiile transmise sau obținute în conformitate cu prezentul regulament, indiferent de forma acestora, sunt supuse regimului secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației naționale a statului membru în care au fost colectate și conform dispozițiilor corespunzătoare aplicabile instituțiilor comunitare.

Aceste informații nu pot fi comunicate altor persoane decât celor din cadrul instituțiilor comunitare sau ale statelor membre care au îndatorirea să le cunoască și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 și Regulamentul (CEE, Euratom) 1553/89 fără consimțământul prealabil al statului membru unde au fost colectate.

(2)   Prezentul articol se aplică tuturor reprezentanților și funcționarilor din Comunitate, precum și experților naționali.

(3)   Comisia veghează ca agenții autorizați și alte persoane care acționează sub autoritatea sa să respecte dispozițiile comunitare și naționale privind protecția datelor personale, în special cele stabilite prin Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor referitoare la prelucrarea datelor personale și libera circulație a acestor date (8).

Articolul 6

(1)   Rezultatele controalelor și inspecțiilor la fața locului se aduc la cunoștința statului membru în cauză prin canalele adecvate în termen de trei luni, iar statul membru își transmite observațiile în termen de trei luni de la primirea comunicării.

Cu toate acestea, din motive argumentate în mod corespunzător, Comisia poate solicita statului membru respectiv să își transmită observațiile asupra unor puncte specifice în termen de o lună de la primirea rezultatelor controlului sau inspecției. Statul membru poate refuza să răspundă prin intermediul unei comunicări, în care prezintă motivele care îl împiedică să răspundă solicitării Comisiei.

(2)   În urma procedurii prevăzute la alineatul (1), aceste rezultate și observații, împreună cu rezumatul raportului elaborat în legătură cu controalele asupra resurselor proprii care provin din TVA, sunt aduse la cunoștința celorlalte state membre în cadrul Comitetului consultativ privind resursele proprii. Cu toate acestea, rezultatele inspecțiilor resurselor proprii bazate pe produsul național brut sunt aduse la cunoștința celorlalte state membre în cadrul Comitetului pentru PNB prevăzut la articolul 6 din Directiva Consiliului 89/130/CEE, Euratom, din 13 februarie 1989, privind armonizarea compilării produsului național brut la prețurile pieții (9).

Articolul 7

(1)   Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 165/74 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se consideră trimiteri la prezentul regulament.

(2)   Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 se abrogă.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 mai 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9.

(2)  JO C 95, 24.3.1997, p. 33 și JO C 4, 8.1.1998, p. 5.

(3)  JO C 304, 6.10.1997, p. 36.

(4)  JO C 175, 9.6.1997, p. 1.

(5)  JO L 20, 24.1.1974, p. 1.

(6)  JO L 155, 7.6.1989, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/96 al Consiliului (JO L 175, 13.7.1996, p. 3).

(7)  JO L 155, 7.6.1989, p. 9.

(8)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(9)  JO L 49, 21.2.1989, p. 26.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

129


31999R1073


L 136/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1073/1999 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 mai 1999

privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 280 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Curții de Conturi (2),

acționând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (3),

(1)

întrucât instituțiile și statele membre acordă o importanță sporită protecției intereselor financiare ale Comunităților și combaterii fraudei și a oricăror alte activități ilegale ce prejudiciază interesele financiare ale Comunităților; întrucât responsabilitatea Comisiei în această privință este strâns legată de obligația sa de a executa bugetul în conformitate cu articolul 274 din tratat; întrucât importanța măsurilor în acest sens este confirmată de articolul 280 din Tratatul CE;

(2)

întrucât protecția intereselor financiare ale Comunităților se referă nu numai la administrarea alocărilor bugetare, ci și la totalitatea măsurilor care afectează sau care pot afecta activele acestora;

(3)

întrucât trebuie utilizate toate mijloacele disponibile pentru atingerea acestui obiectiv, în special în contextul misiunilor de investigare delegate la nivel comunitar, menținându-se alocarea și echilibrul actual al responsabilităților între nivelul național și nivelul comunitar;

(4)

întrucât, pentru a întări mijloacele disponibile de combatere a fraudei, cu respectarea principiului autonomiei organizării interne a fiecărei instituții, Comisia a înființat, în rândul departamentelor sale, prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom (4), Oficiul European de Lupta Antifraudă (denumit în continuare „oficiul”), având responsabilitatea de a efectua investigații administrative privind fraude; întrucât Comisia a acordat oficiului independență deplină în exercitarea funcției sale de investigare;

(5)

întrucât responsabilitatea oficiului, în conformitate cu cele stabilite de către Comisie, nu se referă numai la protejarea intereselor financiare, ci include toate activitățile legate de apărarea intereselor comunitare împotriva abaterilor care pot să atragă după sine acțiuni administrative sau penale;

(6)

întrucât se cuvine să se prevadă că oficiul asigură cooperarea între statele membre și Comisie pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților, prevăzute la articolul 280 din Tratatul CE;

(7)

întrucât, dată fiind necesitatea de intensificare a combaterii fraudei, corupției și a altor activități ilegale care dăunează intereselor financiare ale Comunităților, oficiul trebuie să fie capabil să efectueze investigații interne în toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile înființate prin tratatele CE și Euratom sau în temeiul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organismele, oficiile și agențiile”);

(8)

întrucât Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom prevede că, în scopul investigațiilor, oficiul exercită atribuțiile conferite de către legiuitorul comunitar, sub rezerva limitelor și condițiilor prevăzute în respectiva decizie;

(9)

întrucât ar trebui să fie încredințată oficiului exercitarea atribuțiilor conferite Comisiei prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind verificările și inspecțiile la fața locului efectuate de către Comisie pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și altor nereguli (5); întrucât trebuie să se permită de asemenea oficiului să își exercite celelalte atribuții conferite de către Comisie pentru a efectua verificări și inspecții la fața locului în statele membre, în special în scopul detectării de nereguli conform cerințelor articolului 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (6);

(10)

întrucât aceste investigații trebuie efectuate în conformitate cu tratatul și în special cu Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, respectând Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, denumit în continuare „statutul personalului”, și respectând în totalitate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în special principiul echității, dreptul persoanelor implicate de a-și exprima opiniile asupra faptelor care le privesc și principiul conform căruia concluziile unei investigații se pot baza exclusiv pe elementele care au valoare probatorie; întrucât, în acest scop, instituțiile, organismele, oficiile și agențiile trebuie să prevadă termenii și condițiile în care sunt efectuate aceste investigații interne; întrucât, în consecință, statutul personalului ar trebui modificat pentru a prevedea drepturile și obligațiile funcționarilor și ale altor agenți în ceea ce privește investigațiile interne;

(11)

întrucât aceste investigații interne pot fi efectuate numai în cazul în care se garantează accesul oficiului în toate clădirile instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor și la toate informațiile și documentele deținute de acestea;

(12)

întrucât, pentru a se garanta independența oficiului în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin prin prezentul regulament, directorul acestuia trebuie să aibă atribuția de a declanșa o investigație din proprie inițiativă;

(13)

întrucât este de datoria autorităților naționale competente sau a instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor, după caz, de a decide asupra măsurilor ce trebuie luate privind investigațiile încheiate pe baza raportului redactat de către oficiu; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să fie de datoria directorului oficiului să înainteze direct autorităților judiciare ale statului membru respectiv informațiile culese de către oficiu în decursul investigațiilor interne privind situații care atrag după sine urmărirea penală;

(14)

întrucât ar trebui stabilite condițiile în care angajații oficiului își vor îndeplini sarcinile și condițiile care guvernează exercitarea de către director a responsabilității acestuia privind efectuarea investigațiilor de către angajații oficiului;

(15)

întrucât, pentru a asigura cooperarea cu succes între oficiu, statele membre și instituțiile, organismele, oficiile și agențiile relevante, trebuie organizat schimbul reciproc de informații, sub rezerva reglementărilor privind confidențialitatea în cazul informațiilor acoperite de secretul profesional, garantând că acestea se bucură de o protecție adecvată a datelor;

(16)

întrucât, pentru a se garanta că concluziile investigațiilor efectuate de angajații oficiului sunt luate în considerare și că se iau măsurile ulterioare necesare, rapoartele ar trebui să aibă statutul de probă admisibilă în acțiunile administrative și judiciare; întrucât, în acest scop, acestea ar trebui redactate într-o manieră compatibilă cu reglementările privind rapoartele administrative în statele membre;

(17)

întrucât oficiul ar trebui să se bucure de independență în îndeplinirea funcțiilor sale; întrucât, pentru a-i întări independența, oficiul ar trebui să fie supus monitorizării periodice a funcției sale de investigare de către un Comitet de supraveghere, compus din persoane independente din afara sa, cu înalte calificări în domeniul de activitate al oficiului; întrucât sarcinile comitetului ar trebui să includă și acordarea de asistență directorului oficiului pentru îndeplinirea responsabilităților acestuia;

(18)

întrucât investigațiile administrative ar trebui efectuate sub autoritatea directorului oficiului, complet independent de instituții, organisme, oficii și agenții și de Comitetul de supraveghere;

(19)

întrucât ar trebui să fie de datoria directorului oficiului să asigure protecția datelor personale și respectarea confidențialității informațiilor culese în cursul investigațiilor; întrucât funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților ar trebui să li se asigure o protecție echivalentă cu cea prevăzută la articolele 90 și 91 din statutul personalului;

(20)

întrucât activitățile oficiului ar trebui evaluate după o perioadă de trei ani;

(21)

întrucât prezentul regulament nu diminuează în nici un fel competențele și responsabilitățile statelor membre de a lua măsuri pentru combaterea fraudei care afectează interesele financiare ale Comunităților; întrucât conferirea sarcinii de a efectua investigații administrative externe în acest domeniu unui oficiu independent respectă în totalitate principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat; întrucât activitatea oficiului poate întări lupta antifraudă, împotriva corupției și oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităților și este așadar compatibilă cu principiul proporționalității,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective și sarcini

(1)   Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene, Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF), instituit prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei (denumit în continuare „oficiul”), exercită prerogativele privind atribuțiile de investigare conferite Comisiei prin reglementările comunitare și acordurile în vigoare în domeniile respective.

(2)   Oficiul furnizează statelor membre asistență din partea Comisiei pentru organizarea unei cooperări strânse și periodice între autoritățile lor competente în vederea coordonării activității acestora în scopul protejării intereselor financiare ale Comunității Europene. Oficiul contribuie la elaborarea și dezvoltarea de metode de combatere a fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene.

(3)   În cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor înființate prin tratate sau în sensul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organismele, oficiile și agențiile”), oficiul efectuează investigații administrative în scopul:

combaterii fraudei, corupției și altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene;

investigării în acest scop a chestiunilor grave legate de îndeplinirea sarcinilor profesionale într-un mod care să constituie o abatere de la obligațiile funcționarilor și ale altor agenți ai Comunităților susceptibilă să facă obiectul unor acțiuni disciplinare sau, după caz, penale, ori o abatere echivalentă de la îndeplinirea obligațiilor de către membrii instituțiilor și organismelor, de către conducătorii de oficii și agenții sau de către membrii personalului instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor care nu se supun dispozițiilor statutul personalului.

Articolul 2

Investigațiile administrative

În sensul prezentului regulament, prin „investigații administrative” (denumite în continuare „investigații”) se înțelege totalitatea inspecțiilor, verificărilor și a altor măsuri luate de angajații oficiului pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea stabilirii, dacă este necesar, a naturii ilicite a activităților care fac obiectul investigației. Aceste investigații nu afectează competențele statelor membre în materia urmăririi penale.

Articolul 3

Investigațiile externe

Oficiul exercită atribuțiile conferite Comisiei prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 de a efectua inspecții și verificări la fața locului în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare în vigoare, în țări terțe.

Ca parte a funcției sale de investigare, oficiul efectuează inspecțiile și verificările prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și în reglementările sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din același regulament, în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare în vigoare, în țări terțe.

Articolul 4

Investigațiile interne

(1)   În domeniile menționate la articolul 1, oficiul efectuează investigații administrative în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor (denumite în continuare „investigații interne”).

Aceste investigații interne sunt efectuate conform normelor tratatelor și, în special, celor din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, ținând seama în mod corespunzător de statutul personalului în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul regulament și în deciziile adoptate de către fiecare instituție, organism, oficiu și agenție. Instituțiile se consultă între ele cu privire la reglementările care urmează a fi prevăzute prin asemenea decizii.

(2)   Cu condiția îndeplinirii dispozițiilor menționate la alineatul (1):

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații deținute de instituții, organisme, oficii și agenții și în sediile acestora. Oficiul este împuternicit să cerceteze conturile instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor. Oficiul poate face copii și poate obține extrase după orice document sau conținuturile oricăror medii de stocare a datelor deținute de către instituții, organisme, oficii și agenții și, în cazul în care este necesar, să își asume custodia acestor documente sau date pentru a se asigura că nu există pericolul dispariției acestora;

oficiul poate solicita informații verbale de la membrii instituțiilor și organismelor, de la conducătorii oficiilor și agențiilor și de la personalul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor.

(3)   În condițiile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și în conformitate cu procedurile prevăzute de acesta, oficiul poate efectua inspecții la fața locului în clădirile agenților economici respectivi, pentru a obține informații ce ar putea fi deținute de către acești agenți economici privind posibile nereguli.

De asemenea, oficiul poate solicita oricărei persoane implicate să furnizeze acele informații pe care le-ar considera pertinente pentru investigațiile sale.

(4)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile sunt informate de fiecare dată când angajații oficiului efectuează o investigație în clădirile acestora sau consultă un document sau solicită informații deținute de aceste instituții, organisme, oficii și agenții.

(5)   În cazul în care investigațiile arată că un membru, director, funcționar sau alt agent poate fi personal implicat, instituția, organismul, oficiul sau agenția de care aparține acesta este informată de acest lucru.

În cazurile în care păstrarea secretului este esențială în scopul investigației sau în situațiile care necesită recurgerea la mijloace de investigație care sunt de competența unei autorități judiciare naționale, furnizarea acestor informații poate fi amânată.

(6)   Fără a aduce atingere normelor prevăzute de tratate și, în special, de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, și nici dispozițiilor statutului personalului, decizia care urmează a fi adoptată de fiecare instituție, organism, oficiul sau agenție conform celor prevăzute la alineatul (1) include în special normele privind:

(a)

obligația membrilor, funcționarilor și agenților instituțiilor și organismelor, și a conducătorilor, funcționarilor și agenților oficiilor și agențiilor, de a coopera cu funcționarii oficiului și de a le furniza informații;

(b)

procedurile care trebuie respectate de către angajații oficiului în desfășurarea investigațiilor interne și garanțiile privind drepturile persoanelor care fac obiectul unei investigații interne.

Articolul 5

Începerea investigațiilor

Investigațiile externe încep în urma unei decizii a directorului oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea statului membru în cauză.

Investigațiile interne încep în urma unei decizii a directorului oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea instituției, organismului, oficiului sau agenției în cadrul căreia urmează să se efectueze investigația.

Articolul 6

Procedura de investigare

(1)   Directorul oficiului conduce efectuarea investigațiilor.

(2)   Angajații oficiului își îndeplinesc sarcinile după prezentarea unei autorizații scrise care menționează identitatea și calitatea acestora.

(3)   Angajații oficiului dețin la fiecare intervenție o autorizație scrisă eliberată de director care indică subiectul investigației.

(4)   În cursul inspecțiilor și verificărilor la fața locului, angajații oficiului adoptă o atitudine conformă cu regulile și practicile care se aplică funcționarilor statelor membre respective, cu statutul personalului și cu deciziile menționate la articolul 4 alineatul (1) paragraful 2.

(5)   Investigațiile se desfășoară fără întrerupere pe o perioadă care trebuie să fie proporțională cu împrejurările și complexitatea cazului.

(6)   Statele membre veghează ca autoritățile lor competente, în conformitate cu dispozițiile naționale, să acorde sprijinul necesar pentru a permite angajaților oficiului să își îndeplinească îndatoririle. Instituțiile și organismele se asigură că membrii și personalul lor oferă asistența necesară pentru a permite agenților oficiului să își îndeplinească îndatoririle; oficiile și agențiile veghează ca directorii și personalul acestora să acționeze în același sens.

Articolul 7

Datoria de a informa oficiul

(1)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile înaintează oficiului fără întârziere orice informații legate de posibile cazuri de fraudă sau corupție sau orice altă activitate ilegală.

(2)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile, și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația națională, statele membre, la cererea oficiului sau din proprie inițiativă, înaintează orice document sau informații pe care le dețin care sunt legate de o investigație internă în desfășurare.

Statele membre înaintează documentele și informațiile legate de investigații externe în conformitate cu prevederile relevante.

(3)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile, și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația națională, statele membre, transmit de asemenea oficiului orice alte documente sau informații considerate pertinente, pe care le dețin în legătură cu lupta antifraudă, împotriva corupției și oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităților.

Articolul 8

Confidențialitatea și protecția datelor

(1)   Informațiile obținute în cursul investigațiilor externe, indiferent de forma acestora, sunt protejate de către dispozițiile relevante.

(2)   Informațiile transmise sau obținute în cursul investigațiilor interne, indiferent de forma acestora, sunt supuse secretului profesional și se bucură de protecția acordată de dispozițiile aplicabile instituțiilor Comunităților Europene.

Aceste informații nu pot să fie comunicate altor persoane decât celor din cadrul instituțiilor Comunităților Europene sau din statele membre a căror funcție necesită cunoașterea acestora și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât în lupta antifraudă, împotriva corupției sau oricăror alte activități ilegale.

(3)   Directorul garantează că angajații oficiului și alte persoane care acționează sub autoritatea sa respectă dispozițiile comunitare și naționale privind protecția datelor personale și, în special, pe cele prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 referitoare la protecția persoanelor în privința prelucrării datelor personale și la libera circulație a acestor date (7).

(4)   Directorul oficiului și membrii Comitetului de supraveghere menționați la articolul 11 asigură aplicarea prezentului articol și a articolelor 286 și 287 din tratat.

Articolul 9

Raportul investigației și măsurile întreprinse în urma investigațiilor

(1)   La încheierea unei investigații efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate.

(2)   La redactarea acestor rapoarte se iau în considerare cerințele procedurale prevăzute în legislația națională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare ca și acele rapoarte.

(3)   Rapoartele redactate în urma unei investigații externe și orice informații conexe utile sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză în conformitate cu reglementările legate de investigațiile externe.

(4)   Rapoartele redactate în urma unei investigații interne și orice informații conexe utile sunt transmise instituției, organismului, oficiului sau agenției respective. Instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă ia acele măsuri, îndeosebi disciplinare sau judiciare, privind investigațiile interne, pe care rezultatele investigațiilor îl reclamă și raportează aceste măsuri directorului oficiului în termenul stabilit de către acesta în concluziile raportului său.

Articolul 10

Transmiterea informațiilor de către oficiu

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11 din prezentul regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, oficiul poate înainta în orice moment autorităților competente ale statelor membre respective informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11 din prezentul regulament, directorul oficiului transmite autorităților judiciare din statul membru respectiv informațiile obținute de către oficiu în cursul investigațiilor interne asupra chestiunilor susceptibile de a avea ca rezultat urmărirea penală. În funcție de cerințele investigației, acesta informează simultan statul membru respectiv.

(3)   Fără a aduce atingere articolelor 8 și 9 din prezentul regulament, oficiul poate în orice moment să transmită instituției, organismului, oficiului sau agenției respective informațiile obținute în cursul investigațiilor interne.

Articolul 11

Comitetul de supraveghere

(1)   Comitetul de supraveghere întărește independența oficiului prin monitorizarea periodică a punerii în aplicare a funcției de investigație.

La cererea directorului sau din proprie inițiativă, comitetul transmite directorului avizul său privind activitățile oficiului, fără însă a interveni în efectuarea investigațiilor în desfășurare.

(2)   Comitetul este compus din cinci persoane externe independente, care posedă calificările necesare pentru a fi numite în țările respective în posturi de conducere în sfera de activitate a oficiului. Acestea sunt numite de comun acord de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

(3)   Mandatul membrilor este de trei ani și poate fi reînnoit o singură dată.

(4)   La terminarea mandatului, membrii rămân în funcție până când numirile lor sunt reînnoite sau până la înlocuirea acestora.

(5)   În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern sau instituție, organism, oficiu sau agenție.

(6)   Comitetul de supraveghere își numește președintele. Comitetul își adoptă propriul regulament de funcționare. Comitetul organizează cel puțin 10 întruniri pe an. Acesta ia deciziile cu majoritatea membrilor săi. Secretariatul comitetului este asigurat de oficiu.

(7)   Directorul transmite comitetului de supraveghere, în fiecare an, programul de activități al oficiului menționat la articolul 1 din prezentul regulament. Directorul informează periodic comitetul asupra activităților oficiului, a investigațiilor sale, a rezultatelor acestora și a măsurilor luate în urma acestora. În cazul în care o investigație este în curs de peste nouă luni, Directorul informează Comitetul de supraveghere asupra motivelor pentru care nu a fost încă posibilă încheierea investigației și asupra momentului estimat al încheierii acesteia. Directorul informează comitetul în legătură cu cazurile în care instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă nu a acționat în urma recomandărilor transmise de către acesta. Directorul informează comitetul în legătură cu cazurile care necesită transmiterea de informații autorităților judiciare ale unui stat membru.

(8)   Comitetul de supraveghere adoptă cel puțin un raport pe an cu privire la activitățile sale, pe care îl transmite instituțiilor. Comitetul poate înainta rapoarte Parlamentului, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi asupra rezultatelor investigațiilor oficiului și a măsurilor luate în urma acestora.

Articolul 12

Directorul

(1)   Oficiul este condus de un director desemnat de către Comisie pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

(2)   În vederea desemnării directorului, Comisia, în urma unui apel la candidaturi care, dacă este cazul, este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, și după avizul favorabil al Comitetului de supraveghere, redactează o listă de candidați cu calificări corespunzătoare. După consultări cu Parlamentul European și cu Consiliul, Comisia desemnează directorul.

(3)   Directorul nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern sau instituție, organism, oficiu sau agenție în îndeplinirea îndatoririlor sale în legătură cu deschiderea și efectuarea de investigații interne sau externe sau cu redactarea de rapoarte în urma acestor investigații. În cazul în care directorul consideră că o măsură luată de Comisie pune în discuție independența sa, acesta are dreptul la acțiune împotriva instituției sale în fața Curții de Justiție.

Directorul raportează periodic Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi asupra concluziilor investigațiilor efectuate de către oficiu, respectând confidențialitatea acelor investigații, drepturile legitime ale persoanelor implicate și, unde este cazul, dispozițiile naționale aplicabile acțiunilor în justiție.

Instituțiile de mai sus asigură respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de către oficiu, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor implicate și, în cazul în care au fost declanșate proceduri judiciare, la respectarea tuturor dispozițiilor naționale aplicabile acestora.

(4)   Înainte de adoptarea oricăror sancțiuni disciplinare împotriva directorului, Comisia consultă Comitetul de supraveghere. De asemenea, măsurile legate de sancțiunile disciplinare împotriva directorului trebuie să fie supuse unor decizii motivate, care sunt transmise spre informare Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 13

Finanțarea

Fondurile alocate oficiului, a căror sumă totală este introdusă ca un capitol bugetar special în Partea A a secțiunii bugetului general al Uniunii Europene cu privire la Comisie, sunt prevăzute detaliat într-o anexă la partea respectivă.

Posturile alocate oficiului sunt listate într-o anexă la tabelul privind efectivele Comisiei.

Articolul 14

Căi de atac

Până la modificarea statutului personalului, orice funcționar sau alt agent al Comunităților Europene poate înainta directorului oficiului o plângere în sensul prezentului articol cu privire la un act care îl prejudiciază, comis de către oficiu în cadrul unei investigații interne, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 90 alineatul (2) din statutul personalului. Articolul 91 din statutul personalului se aplică deciziilor luate cu privire la astfel de plângeri.

Dispozițiile de mai sus se aplică prin analogie personalului din instituțiile, organismele, oficiile și agențiile care nu sunt supuse statutului personalului.

Articolul 15

Raportul de evaluare

În cursul celui de-al treilea an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare asupra activităților oficiului, însoțit de avizul Comitetului de supraveghere, împreună cu, unde este cazul, propuneri de modificare sau extindere a sarcinilor oficiului.

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO C 21, 26.1.1999, p. 10.

(2)  Aviz emis la 14 aprilie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Avizul Parlamentului European emis la 6 mai 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 25 mai 1999.

(4)  JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

(5)  JO L 292, 15.11.1996, p. 2.

(6)  JO L 312, 23.12.1995, p. 1.

(7)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

136


31999R1074


L 136/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (EURATOM) NR. 1074/1999 AL CONSILIULUI

din 25 mai 1999

privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 203 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

(1)

întrucât instituțiile și statele membre acordă o importanță sporită protecției intereselor financiare ale Comunităților și combaterii fraudei și a oricăror alte activități ilegale ce prejudiciază interesele financiare ale Comunităților; întrucât responsabilitatea Comisiei în această privință este strâns legată de obligația sa de a executa bugetul în conformitate cu articolul 179 din Tratatul Euratom; întrucât importanța măsurilor în acest sens este confirmată de articolul 183a din Tratatul Euratom;

(2)

întrucât protecția intereselor financiare ale Comunităților se referă nu numai la administrarea alocărilor bugetare, ci și la totalitatea măsurilor care afectează sau care pot afecta activele acestora;

(3)

întrucât trebuie utilizate toate mijloacele disponibile pentru atingerea acestui obiectiv, în special în contextul misiunilor de investigare delegate la nivel comunitar, menținându-se alocarea și echilibrul actual al responsabilităților între nivelul național și nivelul comunitar;

(4)

întrucât, pentru a întări mijloacele disponibile de combatere a fraudei, cu respectarea principiului autonomiei organizării interne a fiecărei instituții, Comisia a înființat, în rândul departamentelor sale, prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom (4), Oficiul European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „oficiul”), având responsabilitatea de a efectua investigații administrative privind fraude; întrucât Comisia a acordat oficiului independență deplină în exercitarea funcției sale de investigare;

(5)

întrucât responsabilitatea oficiului, în conformitate cu cele stabilite de către Comisie, nu se referă numai la protejarea intereselor financiare, ci include toate activitățile legate de apărarea intereselor comunitare împotriva abaterilor care pot să atragă după sine acțiuni administrative sau penale;

(6)

întrucât se cuvine să se prevadă că oficiul asigură cooperarea între statele membre și Comisie pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților;

(7)

întrucât, dată fiind necesitatea de intensificare a combaterii fraudei, corupției și a altor activități ilegale care dăunează intereselor financiare ale Comunităților, oficiul trebuie să fie capabil să efectueze investigații interne în toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile înființate prin tratatele CE și Euratom sau în temeiul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organismele, oficiile și agențiile”);

(8)

întrucât Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom prevede că, în scopul investigațiilor, oficiul exercită atribuțiile conferite de către legiuitorul comunitar, sub rezerva limitelor și condițiilor prevăzute în respectiva decizie;

(9)

întrucât ar trebui să fie încredințată oficiului exercitarea atribuțiilor conferite Comisiei prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind verificările și inspecțiile la fața locului efectuate de către Comisie pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și altor nereguli (5); întrucât trebuie să se permită de asemenea oficiului să își exercite celelalte atribuții conferite de către Comisie pentru a efectua verificări și inspecții la fața locului în statele membre, în special în scopul detectării de nereguli conform cerințelor articolului 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (6);

(10)

întrucât aceste investigații trebuie efectuate în conformitate cu tratatul și în special cu Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, respectând Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul personalului”) și respectând în totalitate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în special principiul echității, dreptul persoanelor implicate de a-și exprima opiniile asupra faptelor care le privesc și principiul conform căruia concluziile unei investigații se pot baza exclusiv pe elementele care au valoare probatorie; întrucât, în acest scop, instituțiile, organismele, oficiile și agențiile trebuie să prevadă termenii și condițiile în care sunt efectuate aceste investigații interne; întrucât, în consecință, statutul personalului ar trebui modificat pentru a prevedea drepturile și obligațiile funcționarilor și ale altor agenți în ceea ce privește investigațiile interne;

(11)

întrucât aceste investigații interne pot fi efectuate numai în cazul în care se garantează accesul oficiului în toate clădirile instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor și la toate informațiile și documentele deținute de acestea;

(12)

întrucât, pentru a se garanta independența oficiului în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin prin prezentul regulament, directorul acestuia trebuie să aibă atribuția de a declanșa o investigație din proprie inițiativă;

(13)

întrucât este de datoria autorităților naționale competente sau a instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor, după caz, de a decide asupra măsurilor ce trebuie luate privind investigațiile încheiate pe baza raportului redactat de către oficiu; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să fie de datoria directorului oficiului să înainteze direct autorităților judiciare ale statului membru respectiv informațiile culese de către oficiu în decursul investigațiilor interne privind situații care atrag după sine urmărirea penală;

(14)

întrucât ar trebui stabilite condițiile în care angajații oficiului își vor îndeplini sarcinile și condițiile care guvernează exercitarea de către director a responsabilității acestuia privind efectuarea investigațiilor de către angajații oficiului;

(15)

întrucât, pentru a asigura cooperarea cu succes între oficiu, statele membre și instituțiile, organismele, oficiile și agențiile relevante, trebuie organizat schimbul reciproc de informații, sub rezerva reglementărilor privind confidențialitatea în cazul informațiilor acoperite de secretul profesional, garantând că acestea se bucură de o protecție adecvată a datelor;

(16)

întrucât, pentru a se garanta că concluziile investigațiilor efectuate de angajații oficiului sunt luate în considerare și că se iau măsurile ulterioare necesare, rapoartele ar trebui să aibă statutul de probă admisibilă în acțiunile administrative și judiciare; întrucât, în acest scop, acestea ar trebui redactate într-o manieră compatibilă cu reglementările privind rapoartele administrative în statele membre;

(17)

întrucât oficiul ar trebui să se bucure de independență în îndeplinirea funcțiilor sale; întrucât, pentru a-i întări independența, oficiul ar trebui să fie supus monitorizării periodice a funcției sale de investigare de către un Comitet de supraveghere, compus din persoane independente din afara sa, cu înalte calificări în domeniul de activitate al oficiului; întrucât sarcinile comitetului ar trebui să includă și acordarea de asistență directorului oficiului pentru îndeplinirea responsabilităților acestuia;

(18)

întrucât investigațiile administrative ar trebui efectuate sub autoritatea directorului oficiului, complet independent de instituții, organisme, oficii și agenții și de Comitetul de supraveghere;

(19)

întrucât ar trebui să fie de datoria directorului oficiului să asigure protecția datelor personale și respectarea confidențialității informațiilor culese în cursul investigațiilor; întrucât funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților ar trebui să li se asigure o protecție echivalentă cu cea prevăzută la articolele 90 și 91 din statutul personalului;

(20)

întrucât activitățile oficiului ar trebui evaluate după o perioadă de trei ani;

(21)

întrucât prezentul regulament nu diminuează în nici un fel competențele și responsabilitățile statelor membre de a lua măsuri pentru combaterea fraudei care afectează interesele financiare ale Comunităților; întrucât conferirea sarcinii de a efectua investigații administrative externe în acest domeniu unui oficiu independent respectă în totalitate principiul subsidiarității; întrucât activitatea oficiului poate întări lupta antifraudă, împotriva corupției și oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităților și este așadar compatibilă cu principiul proporționalității,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective și sarcini

(1)   Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene a Energiei Atomice, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), instituit prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei (denumit în continuare „oficiul”), exercită prerogativele privind atribuțiile de investigare conferite Comisiei prin reglementările comunitare și acordurile în vigoare în domeniile respective.

(2)   Oficiul furnizează statelor membre asistență din partea Comisiei pentru organizarea unei cooperări strânse și periodice între autoritățile lor competente în vederea coordonării activității acestora în scopul protejării intereselor financiare ale Comunității Europene a Energiei Atomice. Oficiul contribuie la elaborarea și dezvoltarea de metode de combatere a fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene a Energiei Atomice.

(3)   În cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor înființate prin tratate sau în sensul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organismele, oficiile și agențiile”), oficiul efectuează investigații administrative în scopul:

combaterii fraudei, corupției și altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunității Europene a Energiei Atomice;

investigării în acest scop a chestiunilor grave legate de îndeplinirea sarcinilor profesionale într-un mod care să constituie o abatere de la obligațiile funcționarilor și ale altor agenți ai Comunităților susceptibilă să facă obiectul unor acțiuni disciplinare sau, după caz, penale, ori o abatere echivalentă de la îndeplinirea obligațiilor de către membrii instituțiilor și organismelor, de către conducătorii de oficii și agenții sau de către membrii personalului instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor care nu se supun dispozițiilor statutului personalului.

Articolul 2

Investigațiile administrative

În sensul prezentului regulament, prin „investigații administrative” (denumite în continuare „investigații”) se înțelege totalitatea inspecțiilor, verificărilor și a altor măsuri luate de angajații oficiului pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea stabilirii, dacă este necesar, a naturii ilicite a activităților care fac obiectul investigației. Aceste investigații nu afectează competențele statelor membre în materia urmăririi penale.

Articolul 3

Investigațiile externe

Oficiul exercită atribuțiile conferite Comisiei prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului de a efectua inspecții și verificări la fața locului în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare în vigoare, în țări terțe.

Ca parte a funcției sale de investigare, oficiul efectuează inspecțiile și verificările prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și în reglementările sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din același regulament, în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare în vigoare, în țări terțe.

Articolul 4

Investigațiile interne

(1)   În domeniile menționate la articolul 1, oficiul efectuează investigații administrative în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor (denumite în continuare „investigații interne”).

Aceste investigații interne sunt efectuate conform normelor tratatelor și, în special, celor din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, ținând seama în mod corespunzător de statutul personalului în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul regulament și în deciziile adoptate de către fiecare instituție, organism, oficiu și agenție. Instituțiile se consultă între ele cu privire la reglementările care urmează a fi prevăzute prin asemenea decizii.

(2)   Cu condiția îndeplinirii dispozițiilor menționate la alineatul (1):

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații deținute de instituții, organisme, oficii și agenții și în sediile acestora. Oficiul este împuternicit să cerceteze conturile instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor. Oficiul poate face copii și poate obține extrase după orice document sau conținuturile oricăror medii de stocare a datelor deținute de către instituții, organisme, oficii și agenții și, în cazul în care este necesar, să își asume custodia acestor documente sau date pentru a se asigura că nu există pericolul dispariției acestora;

oficiul poate solicita informații verbale de la membrii instituțiilor și organismelor, de la conducătorii oficiilor și agențiilor și de la personalul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor.

(3)   În condițiile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului și în conformitate cu procedurile prevăzute de acesta, oficiul poate efectua inspecții la fața locului în clădirile agenților economici respectivi, pentru a obține informații ce ar putea fi deținute de către acești agenți economici privind posibile nereguli.

De asemenea, oficiul poate solicita oricărei persoane implicate să furnizeze acele informații pe care le-ar considera pertinente pentru investigațiile sale.

(4)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile sunt informate de fiecare dată când angajații oficiului efectuează o investigație în clădirile acestora sau consultă un document sau solicită informații deținute de aceste instituții, organisme, oficii și agenții.

(5)   În cazul în care investigațiile arată că un membru, director, funcționar sau alt agent poate fi personal implicat, instituția, organismul, oficiul sau agenția de care aparține acesta este informată de acest lucru.

În cazurile în care păstrarea secretului este esențială în scopul investigației sau în situațiile care necesită recurgerea la mijloace de investigație care sunt de competența unei autorități judiciare naționale, furnizarea acestor informații poate fi amânată.

(6)   Fără a aduce atingere normelor prevăzute de tratate și, în special, de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, și nici dispozițiilor statutului personalului, decizia care urmează a fi adoptată de fiecare instituție, organism, oficiul sau agenție conform celor prevăzute la alineatul (1) include în special normele privind:

(a)

obligația membrilor, funcționarilor și agenților instituțiilor și organismelor, și a conducătorilor, funcționarilor și agenților oficiilor și agențiilor, de a coopera cu funcționarii oficiului și de a le furniza informații;

(b)

procedurile care trebuie respectate de către angajații oficiului în desfășurarea investigațiilor interne și garanțiile privind drepturile persoanelor care fac obiectul unei investigații interne.

Articolul 5

Începerea investigațiilor

Investigațiile externe încep în urma unei decizii a directorului oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea statului membru în cauză.

Investigațiile interne încep în urma unei decizii a directorului oficiului, care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea instituției, organismului, oficiului sau agenției în cadrul căreia urmează să se efectueze investigația.

Articolul 6

Procedura de investigare

(1)   Directorul oficiului conduce efectuarea investigațiilor.

(2)   Angajații oficiului își îndeplinesc sarcinile după prezentarea unei autorizații scrise care menționează identitatea și calitatea acestora.

(3)   Angajații oficiului dețin la fiecare intervenție o autorizație scrisă eliberată de director care indică subiectul investigației.

(4)   În cursul inspecțiilor și verificărilor la fața locului, angajații oficiului adoptă o atitudine conformă cu regulile și practicile care se aplică funcționarilor statelor membre respective, cu statutul personalului și cu deciziile menționate la articolul 4 alineatul (1) paragraful 2.

(5)   Investigațiile se desfășoară fără întrerupere pe o perioadă care trebuie să fie proporțională cu împrejurările și complexitatea cazului.

(6)   Statele membre veghează ca autoritățile lor competente, în conformitate cu dispozițiile naționale, să acorde sprijinul necesar pentru a permite angajaților oficiului să își îndeplinească îndatoririle. Instituțiile și organismele se asigură că membrii și personalul lor oferă asistența necesară pentru a permite agenților oficiului să își îndeplinească îndatoririle; oficiile și agențiile veghează ca directorii și personalul acestora să acționeze în același sens.

Articolul 7

Datoria de a informa oficiul

(1)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile înaintează oficiului fără întârziere orice informații legate de posibile cazuri de fraudă sau corupție sau orice altă activitate ilegală.

(2)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile, și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația națională, statele membre, la cererea oficiului sau din proprie inițiativă, înaintează orice document sau informații pe care le dețin care sunt legate de o investigație internă în desfășurare.

Statele membre înaintează documentele și informațiile legate de investigații externe în conformitate cu prevederile relevante.

(3)   Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile, și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația națională, statele membre, transmit de asemenea oficiului orice alte documente sau informații considerate pertinente, pe care le dețin în legătură cu combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităților.

Articolul 8

Confidențialitatea și protecția datelor

(1)   Informațiile obținute în cursul investigațiilor externe, indiferent de forma acestora, sunt protejate de către dispozițiile relevante.

(2)   Informațiile transmise sau obținute în cursul investigațiilor interne, indiferent de forma acestora, sunt supuse secretului profesional și se bucură de protecția acordată de dispozițiile aplicabile instituțiilor Comunităților Europene.

Aceste informații nu pot să fie comunicate altor persoane decât celor din cadrul instituțiilor Comunităților Europene sau din statele membre a căror funcție necesită cunoașterea acestora și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât în combaterea fraudei, a corupției sau a oricăror alte activități ilegale.

(3)   Directorul garantează că angajații oficiului și alte persoane care acționează sub autoritatea sa respectă dispozițiile comunitare și naționale privind protecția datelor personale și, în special, pe cele prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 referitoare la protecția persoanelor în privința prelucrării datelor personale și la libera circulație a acestor date (7).

(4)   Directorul oficiului și membrii Comitetului de supraveghere menționați la articolul 11 asigură aplicarea prezentului articol și a articolelor 286 și 287 din tratat.

Articolul 9

Raportul investigației și măsurile întreprinse în urma investigațiilor

(1)   La încheierea unei investigații efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate.

(2)   La redactarea acestor rapoarte se iau în considerare cerințele procedurale prevăzute în legislația națională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare ca și acele rapoarte.

(3)   Rapoartele redactate în urma unei investigații externe și orice informații conexe utile sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză în conformitate cu reglementările legate de investigațiile externe.

(4)   Rapoartele redactate în urma unei investigații interne și orice informații conexe utile sunt transmise instituției, organismului, oficiului sau agenției respective. Instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă ia acele măsuri, îndeosebi disciplinare sau judiciare, privind investigațiile interne, pe care rezultatele investigațiilor îl reclamă și raportează aceste măsuri directorului oficiului în termenul stabilit de către acesta în concluziile raportului său.

Articolul 10

Transmiterea informațiilor de către oficiu

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11 din prezentul regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului, oficiul poate înainta în orice moment autorităților competente ale statelor membre respective informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11 din prezentul regulament, directorul oficiului transmite autorităților judiciare din statul membru respectiv informațiile obținute de către oficiu în cursul investigațiilor interne asupra chestiunilor susceptibile de a avea ca rezultat urmărirea penală. În funcție de cerințele investigației, acesta informează simultan statul membru respectiv.

(3)   Fără a aduce atingere articolelor 8 și 9 din prezentul regulament, oficiul poate în orice moment să transmită instituției, organismului, oficiului sau agenției respective informațiile obținute în cursul investigațiilor interne.

Articolul 11

Comitetul de supraveghere

(1)   Comitetul de supraveghere întărește independența oficiului prin monitorizarea periodică a punerii în aplicare a funcției de investigație.

La cererea directorului sau din proprie inițiativă, comitetul transmite directorului avizul său privind activitățile oficiului, fără însă a interveni în efectuarea investigațiilor în desfășurare.

(2)   Comitetul este compus din cinci personalități externe independente, care posedă calificările necesare pentru a fi numite în țările respective în posturi de conducere în sfera de activitate a oficiului. Aceștia sunt numiți de comun acord de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

(3)   Mandatul membrilor este de trei ani și poate fi reînnoit o singură dată.

(4)   La terminarea mandatului, membrii rămân în funcție până când numirile lor sunt reînnoite sau până la înlocuirea acestora.

(5)   În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern sau instituție, organism, oficiu sau agenție.

(6)   Comitetul de supraveghere își numește președintele. Comitetul își adoptă propriul regulament de funcționare. Comitetul organizează cel puțin 10 întruniri pe an. Acesta ia deciziile cu majoritatea membrilor săi. Secretariatul comitetului este asigurat de oficiu.

(7)   Directorul transmite comitetului de supraveghere, în fiecare an, programul de activități al oficiului menționat la articolul 1 din prezentul regulament. Directorul informează periodic comitetul asupra activităților oficiului, a investigațiilor sale, a rezultatelor acestora și a măsurilor luate în urma acestora. În cazul în care o investigație este în curs de peste nouă luni, Directorul informează Comitetul de supraveghere asupra motivelor pentru care nu a fost încă posibilă încheierea investigației și asupra momentului estimat al încheierii acesteia. Directorul informează comitetul în legătură cu cazurile în care instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă nu a acționat în urma recomandărilor transmise de către acesta. Directorul informează comitetul în legătură cu cazurile care necesită transmiterea de informații autorităților judiciare ale unui stat membru.

(8)   Comitetul de supraveghere adoptă cel puțin un raport pe an cu privire la activitățile sale, pe care îl transmite instituțiilor. Comitetul poate prezenta rapoarte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei asupra rezultatelor investigațiilor oficiului și a măsurilor luate în urma acestora.

Articolul 12

Directorul

(1)   Oficiul este condus de un director desemnat de către Comisie pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

(2)   În vederea desemnării directorului, Comisia, în urma unui apel la candidaturi care, dacă este cazul, este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, și după avizul favorabil al Comitetului de supraveghere, redactează o listă de candidați cu calificări corespunzătoare. După consultări cu Parlamentul European și cu Consiliul, Comisia desemnează directorul.

(3)   Directorul nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern sau instituție, organism, oficiu sau agenție în îndeplinirea îndatoririlor sale în legătură cu deschiderea și efectuarea de investigații interne sau externe sau cu redactarea de rapoarte în urma acestor investigații. În cazul în care directorul consideră că o măsură luată de Comisie pune în discuție independența sa, acesta are dreptul la acțiune împotriva instituției sale în fața Curții de Justiție.

Directorul raportează periodic Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi asupra concluziilor investigațiilor efectuate de către oficiu, respectând confidențialitatea acelor investigații, drepturile legitime ale persoanelor implicate și, unde este cazul, dispozițiile naționale aplicabile acțiunilor în justiție.

Instituțiile de mai sus asigură respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de către oficiu, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor implicate și, în cazul în care au fost declanșate proceduri judiciare, la respectarea tuturor dispozițiilor naționale aplicabile acestora.

(4)   Înainte de adoptarea oricăror sancțiuni disciplinare împotriva directorului, Comisia consultă Comitetul de supraveghere. De asemenea, măsurile legate de sancțiunile disciplinare împotriva directorului oficiului trebuie să fie supuse unor decizii motivate, care sunt transmise spre informare Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 13

Finanțarea

Fondurile alocate oficiului, a căror sumă totală este introdusă ca un capitol bugetar special în Partea A a secțiunii bugetului general al Uniunii cu privire la Comisie, sunt prevăzute detaliat într-o anexă la partea respectivă.

Posturile alocate oficiului sunt listate într-o anexă la tabelul privind efectivele Comisiei.

Articolul 14

Căi de atac

Până la modificarea statutului personalului, orice funcționar sau alt agent al Comunităților Europene poate înainta directorului oficiului o plângere în sensul prezentului articol cu privire la un act care îl prejudiciază, comis de către oficiu în cadrul unei investigații interne, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 90 alineatul (2) din statutul personalului. Articolul 91 din statutul personalului se aplică deciziilor luate cu privire la astfel de plângeri.

Dispozițiile de mai sus se aplică prin analogie personalului din instituțiile, organismele, oficiile și agențiile care nu sunt supuse statutului personalului.

Articolul 15

Raportul de evaluare

În cursul celui de-al treilea an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare asupra activităților oficiului, însoțit de avizul Comitetului de supraveghere, împreună cu, unde este cazul, propuneri de modificare sau extindere a sarcinilor oficiului.

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO C 21, 26.1.1999, p. 10.

(2)  Aviz emis la 6 mai 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 15 aprilie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

(5)  JO L 292, 15.11.1996, p. 2.

(6)  JO L 312, 23.12.1995, p. 1.

(7)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

143


31999Q0531


L 136/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD INTERINSTITUȚIONAL

din 25 mai 1999

între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene

privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)

PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ȘI COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

făcând trimitere la Rezoluția Parlamentului European din 7 octombrie 1998 privind independența, rolul și statutul Unității pentru Coordonarea Combaterii Fraudei (UCLAF) (1),

făcând trimitere la concluziile Consiliului din 15 martie 1999, adoptate ca urmare a discuțiilor detaliate cu reprezentanții Parlamentului European și ai Comisiei,

luând notă de Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 28 aprilie 1999 privind constituirea Oficiului European de Lupta Antifraudă (2),

(1)

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (4) privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă prevăd că oficiul inițiază și desfășoară investigații în cadrul instituțiilor, organismelor și oficiilor și agențiilor instituite prin tratatele CE sau Euratom ori în temeiul acestor tratate;

(2)

întrucât responsabilitatea Oficiului European de Lupta Antifraudă, stabilită de către Comisie, se extinde dincolo de protejarea intereselor financiare, incluzând toate activitățile necesare pentru a salvgarda interesele comunitare împotriva comportamentelor ilegale care ar putea conduce la proceduri administrative sau penale;

(3)

întrucât sfera combaterii fraudei ar trebui lărgită, iar eficiența sa ar trebui îmbunătățită prin exploatarea existentă în domeniul investigațiilor administrative;

(4)

întrucât, prin urmare, în temeiul autonomiei lor administrative, toate instituțiile, organismele și oficiile și agențiile ar trebui să încredințeze oficiului sarcina de a efectua investigații administrative pentru a descoperi situațiile grave, legate de exercitarea sarcinilor profesionale, care ar putea constitui o nerespectare a obligațiilor funcționarilor și angajaților Comunităților, în conformitate cu articolul 11, 12 al doilea și al treilea paragraf, articolul 13, 14, 16 și articolul 17 primul paragraf din Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumite în continuare „Statutul personalului”), care ar putea prejudicia interesele Comunităților și ar putea conduce la proceduri disciplinare sau, dacă este cazul, la proceduri penale, erori personale grave menționate în articolul 22 din Statutul personalului sau nerespectarea unor obligații similare de către membrii, conducătorii sau personalul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor Comunităților care nu intră sub incidența Statutului personalului;

(5)

întrucât astfel de investigații ar trebui desfășurate în conformitate cu dispozițiile relevante din tratatele de instituire a Comunităților Europene și, în special, ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, din textele adoptate pentru aplicarea lor, precum și din Statutul personalului;

(6)

întrucât astfel de investigații ar trebui să se desfășoare în condiții echivalente în toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile comunitare; întrucât atribuirea acestei sarcini oficiului nu ar trebui să afecteze responsabilitățile instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor și nu ar trebui să reducă, în nici un fel, protecția juridică a persoanelor implicate;

(7)

întrucât, până la modificarea Statutului personalului, ar trebui adoptate măsuri practice care să dispună modul în care membrii instituțiilor și organismelor, conducătorii oficiilor și organismelor și funcționarii și angajații instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor trebuie să coopereze la buna desfășurare a investigațiilor interne,

după o consultare în vederea elaborării de norme comune în acest sens,

invitând celelalte instituții, organisme și oficii și agenții să adere la prezentul acord,

CONVIN:

1.

Să adopte norme comune constând în norme de aplicare necesare pentru buna desfășurare a investigațiilor efectuate de oficiu în cadrul instituțiilor lor. Scopul acestor investigații este:

combaterea fraudei, corupției și a oricăror activități ilegale care prejudiciază interesele financiare ale Comunităților Europene;

descoperirea situațiilor grave legate de îndeplinirea sarcinilor profesionale care pot constitui încălcări ale obligațiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților și care pot conduce la proceduri disciplinare sau, dacă este cazul, la proceduri penale sau a unei încălcări a obligațiilor similare de către membrii, conducătorii și personalul care nu intră sub incidența Statutului personalului.

Aceste investigații se efectuează cu respectarea în totalitate a prevederilor în materie din tratatele de instituire a Comunităților Europene și, în special, ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, din textele adoptate pentru punerea lor în aplicare și din Statutul personalului.

Investigațiile se desfășoară, de asemenea, în conformitate cu condițiile prevăzute de regulamentele Comunității Europene și ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

2.

Să elaboreze astfel de norme și să le pună de îndată în aplicare prin adoptarea unei decizii interne în conformitate cu modelul anexat la prezentul acord și să nu se îndepărteze de acest model decât în cazurile în care cerințele lor speciale fac ca acest lucru să fie o necesitate tehnică.

3.

Să recunoască necesitatea de a trimite oficiului, spre avizare, orice solicitare de ridicare a imunității de jurisdicție a oricărui funcționar sau angajat pentru cazuri de fraudă sau corupție sau orice altă activitate ilegală. Dacă solicitarea de ridicare a imunității îl vizează pe unul dintre membrii săi, oficiul este informat cu privire la aceasta.

4.

Să comunice oficiului prevederile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului acord.

Prezentul acord poate fi modificat doar cu consimțământul expres al instituțiilor semnatare.

Celelalte instituții și organismele, oficiile și agențiile instituite de Tratatul CE sau Tratatul Euratom ori în temeiul acestor tratate sunt invitate să adere la prezentul acord printr-o declarație comună adresată președinților instituțiilor semnatare.

Prezentul acord intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Președintele

H. EICHEL

Pentru Comisia Comunităților Europene

Președintele

J. SANTER


(1)  JO C 328, 26.10.1998, p. 95.

(2)  JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

(3)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(4)  JO L 136, 31.5.1999, p. 8.


ANEXĂ

„MODEL DE DECIZIE”

DECIZIA (INSTITUȚIEI/ORGANISMULUI SAU OFICIULUI/AGENȚIEI)

din

privind condițiile pentru investigațiile interne privind prevenirea fraudei, corupției și oricăror activități ilegale care prejudiciază interesele Comunităților

INSTITUȚIA, ORGANISMUL, OFICIUL SAU AGENȚIA,

având în vedere (temeiul legal),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (2) privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă prevăd că oficiul inițiază și desfășoară investigații în cadrul instituțiilor, organismelor și oficiilor și agențiilor instituite de Tratatul CE sau de Tratatul Euratom ori în temeiul acestor tratate.

(2)

Responsabilitatea Oficiului European de Lupta Antifraudă, stabilită de către Comisie, se extinde dincolo de protejarea intereselor financiare pentru a include toate activitățile necesare pentru a salvgarda interesele comunitare împotriva comportamentelor ilegale care ar putea conduce la proceduri administrative sau penale.

(3)

Sfera combaterii fraudei ar trebui lărgită, iar eficiența sa ar trebui îmbunătățită prin exploatarea expertizei existente în domeniul investigațiilor administrative.

(4)

Prin urmare, în temeiul autonomiei lor administrative, toate instituțiile, organismele și oficiile și agențiile ar trebui să încredințeze oficiului sarcina de a efectua investigații administrative pentru a descoperi situațiile grave, legate de exercitarea sarcinilor profesionale, care ar putea constitui o nerespectare a obligațiilor funcționarilor și agenților Comunităților, în conformitate cu articolul 11, 12 al doilea și al treilea paragraf, articolul 13, 14, 16 și articolul 17 primul paragraf din Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumite în continuare „Statutul personalului”), care ar putea prejudicia interesele Comunităților și ar putea conduce la proceduri disciplinare sau, dacă este cazul, la proceduri penale, erori personale grave menționate în articolul 22 din Statutul personalului sau nerespectarea unor obligații similare de către membrii, conducătorii sau personalul instituțiilor, organismelor și oficiilor și agențiilor Comunităților care nu intră sub incidența Statutului personalului.

(5)

Astfel de investigații ar trebui desfășurate în conformitate cu dispozițiile în materie din tratatele de instituire a Comunităților Europene și, în special, ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, din textele adoptate pentru aplicarea lor și din Statutul personalului.

(6)

Astfel de investigații ar trebui să se desfășoare în condiții echivalente în toate instituțiile, organismele și oficiile și agențiile comunitare; atribuirea acestei sarcini oficiului nu ar trebui să afecteze responsabilitățile instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor și nu ar trebui să reducă, în nici un fel, protecția juridică a persoanelor implicate.

(7)

Până la modificarea Statutului personalului, ar trebui adoptate măsuri practice care să dispună modul în care membrii instituțiilor și organismelor, conducătorii oficiilor și organismelor și funcționarii și angajații instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor trebuie să coopereze la buna desfășurare a investigațiilor interne,

DECIDE:

Articolul 1

Obligația de a coopera cu oficiul

Secretarul general, serviciile și orice conducător, funcționar sau angajat al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) trebuie să coopereze pe deplin cu agenții oficiului și să le acorde asistența necesară investigației. În acest scop, aceștia furnizează agenților oficiului toate informațiile și explicațiile necesare.

Fără să aducă atingere dispozițiilor relevante din tratatele de instituire a Comunităților Europene și, în special, ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, sau din textele adoptate pentru punerea lor în aplicare, membrii cooperează pe deplin cu oficiul.

Articolul 2

Obligația de a furniza informații

Orice funcționar sau angajat al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) care are cunoștință de dovezi care conduc la prezumția existenței unor posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care prejudiciază interesele Comunităților sau de situații grave, legate de desfășurarea sarcinilor profesionale care ar putea constitui încălcări ale obligațiilor funcționarilor sau agenților Comunităților și ar putea conduce la proceduri disciplinare sau, dacă este cazul, la proceduri penale sau de o încălcare a obligațiilor similare ale membrilor, conducătorilor sau personalului care nu intră sub incidența Statutului personalului informează de îndată cu privire la aceasta șeful de serviciu sau directorul general sau, dacă consideră că este util, secretarul general sau direct oficiul.

Secretarul general, directorii generali sau șefii de servicii sau conducătorii (instituției, organismului, oficiului sau agenției) transmit imediat oficiului orice dovezi de care au cunoștință pe baza cărora se poate presupune existența neregulilor menționate în primul paragraf.

Conducătorii, funcționarii și angajații (instituției, organismului, oficiului sau agenției) nu trebuie să fie supuși, în nici un fel, unui tratament injust sau discriminatoriu ca urmare a faptului că au comunicat informațiile menționate în primul și al doilea paragraf.

Membrii cărora li se aduc la cunoștință fapte în conformitate cu primul paragraf informează președintele instituției (sau al organismului) sau, în cazul în care consideră că acest lucru este util, direct oficiul.

Articolul 3

Asistența din partea oficiului de securitate

La solicitarea directorului oficiului, oficiul de securitate al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) acordă oficiului asistență în desfășurarea practică a investigației.

Articolul 4

Informarea părții interesate

În cazul în care apare posibilitatea implicării unui membru, conducător, funcționar sau angajat, partea în cauză este informată rapid, atât timp cât acest lucru nu prejudiciază investigația. În orice caz, la finalizarea anchetei, nu pot fi trase concluzii care fac trimitere nominală la un membru, conducător, funcționar sau angajat al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) fără ca părții interesate să i se fi dat ocazia să își exprime punctul de vedere asupra tuturor faptelor care o privesc.

În cazurile în care este necesară menținerea secretului absolut în scopul desfășurării investigației și care necesită utilizarea de proceduri de investigație care țin de competența unei autorități judiciare naționale, respectarea obligației de a invita membrul, conducătorul, funcționarul sau angajatul (instituției, organismului, oficiului sau agenției) să își exprime punctul de vedere poate fi amânată cu acordul președintelui sau, respectiv, al secretarului general.

Articolul 5

Informarea cu privire încetarea investigației

În cazul în care, în urma unei investigații interne, nu poate fi adusă nici o acuzație unui membru, conducător, funcționar sau angajat al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) care a făcut obiectul investigației, investigația internă care îl privește este încetată prin decizie a directorului oficiului, care informează în scris partea interesată.

Articolul 6

Ridicarea imunității

Orice solicitare din partea unei autorități naționale polițienești sau judiciare privind ridicarea imunității de jurisdicție a unui conducător, funcționar sau angajat al (instituției, organismului, oficiului sau agenției) în ceea ce privește posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală este transmisă directorului oficiului spre avizare. Dacă solicitarea de ridicare a imunității vizează un membru al instituției (organismului), este informat oficiul.

Articolul 7

Data intrării în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Adoptată la

Pentru (instituție, organism, oficiu sau agenție)


(1)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(2)  JO L 136, 31.5.1999, p. 8.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

148


31999D0352


L 136/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 28 aprilie 1999

de instituire a Oficiului European de Lupta Antifraudă (OLAF)

[notificată cu numărul SEC(1999) 802]

(1999/352/CE, CECO, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 162 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și, în special, articolul 16 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 131 al acestuia,

(1)

întrucât instituțiile și statele membre acordă o mare importanță protejării intereselor financiare ale Comunităților și luptei antifraudă și a altor activități ilegale împotriva intereselor financiare ale Comunităților; întrucât importanța unor acțiuni în acest scop este confirmată de articolul 209a din Tratatul CE, articolul 78i din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, articolul 183a din Tratatul Euratom, precum și de articolul 280 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat de Tratatul de la Amsterdam;

(2)

întrucât toate mijloacele disponibile trebuie folosite pentru a se atinge acest obiectiv, mai ales în ceea ce privește funcțiile de investigare atribuite la nivelul Comunității, iar actuala alocare și repartizare a responsabilităților la nivel național și comunitar trebuie menținute;

(3)

întrucât sarcina de a face investigații administrative în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților a fost atribuită până acum Grupului operativ de coordonare a combaterii fraudei, care a înlocuit Unitatea pentru Coordonarea Combaterii Fraudei (UCLAF);

(4)

întrucât necesitatea de a spori eficacitatea combaterii fraudei și a altor activități ilegale desfășurate în detrimentul intereselor financiare ale Comunităților implică instituirea unui Oficiu European de Lupta Antifraudă, denumit în continuare „oficiul”, care trebuie să își exercite atribuțiile de investigație în mod complet independent;

(5)

întrucât independența directorului oficiului și rolul Comitetului de supraveghere, ce decurg din prezenta decizie, precum și din regulamentele CE și Euratom privind investigațiile coordonate de oficiu, urmăresc să garanteze buna desfășurare a investigațiilor făcute de oficiu, fără ca acestea să interfereze cu celelalte funcții ale sale, cum ar fi cele care țin de competența Comisiei, mai ales în probleme de legislație;

(6)

întrucât responsabilitatea oficiului ar trebui să cuprindă, în afară de protejarea intereselor financiare, toate activitățile care țin de protejarea intereselor Comunității față de acțiuni ilegale care pot duce la procese administrative sau penale;

(7)

întrucât definiția funcțiilor oficiului trebuie să includă sarcinile îndeplinite până acum de Grupul operativ pentru coordonarea combaterii fraudei și, mai ales, sarcinile privind pregătirea unor acte cu putere de lege și norme administrative în domeniul de activitate al acestui oficiu, inclusiv instrumentele care se încadrează la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană,

DECIDE:

Articolul 1

Instituirea oficiului

Se înființează prin prezenta Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF), denumit în continuare „oficiul”. Oficiul înlocuiește Grupul operativ de coordonare a combaterii fraudei și îi preia toate îndatoririle.

Articolul 2

Sarcinile oficiului

(1)   Oficiul exercită toate atribuțiile Comisiei de a face investigații de natură administrativă cu scopul de a intensifica combaterea fraudei, a corupției și a altor activități ilegale care afectează într-un mod nefavorabil interesele financiare ale Comunității, dar și împotriva oricărui act sau activități ce contravine dispozițiilor din Comunitate.

Oficiul răspunde de desfășurarea investigațiilor administrative interne cu scopul de a:

(a)

combate frauda, corupția și orice activitate ilegală care afectează într-un mod nefavorabil interesele financiare ale Comunității;

(b)

investiga faptele grave legate de desfășurarea activităților profesionale care pot constitui o încălcare a obligațiilor de către funcționarii superiori și alte categorii de angajați ai Comunităților și care pot duce la măsuri disciplinare și, atunci când este cazul, la inițierea unei acțiuni penale sau o încălcare similară a obligațiilor de către membrii instituțiilor și ai organismelor, de către șefii organismelor și angajații instituțiilor și ai organismelor care nu intră sub incidența Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a condițiilor de angajare a altor categorii de funcționari ai Comunităților.

Oficiul exercită atribuțiile Comisiei așa cum sunt ele definite în dispozițiile din cadrul tratatelor, sub rezerva limitărilor și a condițiilor menționate în acestea.

Oficiul poate fi însărcinat de către Comisie sau de către alte instituții sau organisme să facă investigații în alte domenii.

(2)   Oficiul răspunde de acordarea de sprijin din partea Comisiei în cooperarea cu statele membre în domeniul combaterii fraudei.

(3)   Oficiul răspunde de activitatea de definire a conceptului de combatere a fraudei, menționată la alineatul (1).

(4)   Oficiul răspunde de pregătirea unor inițiative legislative și de reglementare ale Comisiei, având drept scop combaterea fraudei, în conformitate cu alineatul (1).

(5)   Oficiul răspunde de orice activitate operativă a Comisiei legată de combaterea fraudei, în conformitate cu alineatul (1), mai ales în ceea ce privește:

(a)

dezvoltarea infrastructurii necesare;

(b)

asigurarea culegerii de informații și a analizării acestora;

(c)

oferirea de asistență tehnică, mai ales în domeniul instruirii, altor instituții și organisme, precum și autorităților naționale competente.

(6)   Oficiul se află în contact direct cu poliția și cu autoritățile judiciare.

(7)   Oficiul reprezintă Comisia, la nivelul serviciilor, în toate forurile implicate, în domeniile la care se referă acest articol.

Articolul 3

Independența funcției de investigare

Oficiul exercită atribuții de investigare definite la articolul 2 alineatul (1), în condiții de deplină independență. În exercitarea acestor atribuții, directorul oficiului nu solicită și nu primește instrucțiuni de la Comisie, de la vreun guvern sau de la oricare altă instituție sau organism.

Articolul 4

Comitetul de supraveghere

Se înființează un Comitet de supraveghere, compoziția și atribuțiile acestuia fiind stabilite de corpul legiuitor al Comunității. Acest comitet răspunde de monitorizarea periodică a modului în care oficiul duce la îndeplinire funcția de investigare.

Articolul 5

Directorul

(1)   Oficiul este condus de un director, numit de Comisie, după consultarea cu Parlamentul European și cu Consiliul, pentru un mandat de cinci ani, care poate fi înnoit o dată. În vederea numirii directorului, după prezentarea unui aviz favorabil de către Comitetul de supraveghere, Comisia întocmește o listă a candidaților care au calificările necesare, după lansarea unei invitații de a depune cereri, publicată, dacă este cazul, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Directorul răspunde de desfășurarea investigațiilor.

(2)   În ceea ce privește directorul, Comisia își exercită atribuțiile ce revin autorităților care fac numirea în funcție. Orice măsură în conformitate cu articolele 87, 88 și 90 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene este luată după consultarea Comitetului de supraveghere, în urma unei decizii motivate a Comisiei. Decizia este comunicată pentru informare Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 6

Funcționarea oficiului

(1)   Directorul oficiului exercită, în raport cu personalul oficiului, atribuțiile care îi sunt conferite prin Statutul funcționarilor Comunităților Europene privind autoritatea împuternicită să facă numiri și prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților privind autoritatea împuternicită să încheie contracte de muncă. Directorului i se permite să delege toate aceste atribuții. În conformitate cu Statutul personalului și cu Regimul aplicabil celorlalți agenți, directorul stabilește condițiile și detaliile privind recrutarea, mai ales în ceea ce privește durata contractelor și prelungirea lor.

(2)   După consultarea Comitetului de supraveghere, directorul trimite directorului general pentru bugete un proiect preliminar de buget, pentru a fi inclus la capitolul special pentru oficiu din bugetul general anual.

(3)   Directorul acționează ca ordonator de credite în execuția rubricii bugetare speciale din partea A a bugetului, referitoare la oficiu, și a rubricilor antifraudă detaliate din partea B. Directorul poate să delege aceste atribuții.

(4)   Deciziile Comisiei privind organizarea sa internă se aplică oficiului în măsura în care ele sunt compatibile cu dispozițiile privind oficiul adoptate de organul legislativ al Comunității, cu prezenta decizie și cu regulile detaliate de punere în aplicare a acesteia.

Articolul 7

Data intrării în vigoare

Prezenta decizie se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) al Consiliului și al Parlamentului European privind investigațiile realizate de Oficiul European de Lupta Antifraudă. Până în prima zi a lunii care urmează numirii directorului oficiului, activitatea curentă a oficiului va fi coordonată de directorul Grupului operativ de coordonare a combatere a fraudei.

Adoptată la Bruxelles, 28 aprilie 1999.

Pentru Comisie

Jacques SANTER

Președintele


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

151


31999R1149


L 139/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE, EURATOM) NR. 1149/1999 AL CONSILIULUI

din 25 mai 1999

de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2728/94 de constituire a Fondului de garantare pentru acțiuni externe

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 308 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 203 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

întrucât:

(1)

Fondul de garantare este alimentat prin plăți de la bugetul general al Comunităților Europene, din dobânzile obținute din investițiile disponibilităților fondului și din sumele recuperate de la debitorii care nu și-au achitat datoriile, în măsura în care fondul a onorat deja garanția.

(2)

Experiența funcționării Fondului de garantare indică faptul că un raport de 9 % între resursele fondului și credite garantate, majorat cu dobânda datorată și neachitată, ar fi suficient.

(3)

Plățile către Fondul de garantare, egale cu 9 % din valoarea fiecărei operațiuni, ar fi suficiente pentru obținerea sumei țintă.

(4)

Fondul de garantare a obținut suma țintă la data de 31 decembrie 1997 și astfel rata vărsămintelor ar trebui revizuită.

(5)

Dacă Fondul de garantare depășește suma țintă, surplusul este vărsat la bugetul general al Comunităților Europene.

(6)

Comisia trebuie să raporteze Parlamentului European și Consiliului European cu privire la funcționarea fondului și să ia în considerare posibile modificări ale riscului la care este expus Fondul de garantare în urma extinderii Comunității.

(7)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 (4) ar trebui modificat în consecință.

(8)

Tratatele nu prevăd alte competențe decât cele prevăzute în articolul 308 din Tratatul CE și articolul 203 din Tratatul Euratom pentru adoptarea prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 se modifică după cum urmează:

1.

la articolul 3, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Suma țintă este de 9 % din totalul obligațiilor comunitare de capital datorate și neachitate care decurg din fiecare operațiune, majorată cu dobânda datorată și neachitată.”;

2.

articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Plățile prevăzute în articolul 2 prima liniuță sunt echivalente cu 9 % din valoarea de capital a operațiunilor.”;

3.

la articolul 5, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dacă, în urma excutării garanțiilor datorită neîndeplinirii obligațiilor, resursele fondului sunt mai mici de 75 % din suma țintă, rata vărsămintelor care este aplicabilă noilor operațiuni se mărește la 10 %, până când se obține din nou suma țintă.”;

4.

articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia prezintă Parlamentului și Consiliului European rapoarte detaliate cu privire la funcționarea fondului, atât în momentul încheierii primului acord de aderare cu statele candidate, cât și înainte de 31 decembrie 2006. Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri corespunzătoare de modificare a parametrilor fondului.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO C 32, 6.2.1999, p. 11.

(2)  JO C 379, 7.12.1998, p. 155.

(3)  Aviz emis la 30 octombrie 1998.

(4)  JO L 293, 12.11.1994, p. 1.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

153


31999D0394


L 149/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 25 mai 1999

privind condițiile și modalitățile de efectuare a investigațiilor interne privind prevenirea fraudei, corupției și a oricăror activități ilegale care prejudiciază interesele Comunităților

(1999/394/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 207 alineatul (3) al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 121 alineatul (3) al acestuia,

având în vedere regulamentul de procedură al Consiliului și, în special, articolul 21 alineatul (2) al acestuia,

(1)

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 (1) și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului din 25 mai 1999 (2) privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) prevede că oficiul este cel ce inițiază și conduce investigațiile administrative în cadrul instituțiilor, organelor și organismelor înființate prin sau pe baza tratatelor CE sau Euratom;

(2)

întrucât responsabilitatea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă, astfel cum este stabilită de Comisie, se extinde dincolo de protejarea intereselor financiare pentru a include toate activitățile desfășurate de oficiu în legătură cu necesitatea de protecție a intereselor Comunității împotriva conduitelor necorespunzătoare care pot da naștere la acțiuni administrative sau penale;

(3)

întrucât domeniul luptei împotriva fraudei ar trebui extins și eficiența acesteia mărită prin valorificarea experienței în domeniul investigațiilor administrative;

(4)

întrucât, prin urmare, pe baza autonomiei lor administrative, toate instituțiile, organele și organismele ar trebui să încredințeze oficiului conducerea investigațiilor administrative interne pentru punerea în evidență a unor fapte grave legate de exercitarea îndatoririlor profesionale, ce pot constitui o neîndeplinire a obligațiilor funcționarilor și agenților Comunităților, astfel cum se prevede la articolele 11, 12, al doilea și al treilea paragraf, articolele 13, 14, 16 si 17, primul paragraf, din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”), în detrimentul intereselor acestor Comunități și susceptibilă să determine măsuri disciplinare sau, după caz, de natură penală, sau o administrare necorespunzătoare gravă, conform articolului 22 din statut, sau nerespectarea obligațiilor analoage ale membrilor, conducătorilor sau personalului instituțiilor, organelor și organismelor Comunităților care nu sunt supuși statutului sau neîndeplinirea obligațiilor impuse de dreptul comunitar membrilor Consiliului și organelor sale în contextul îndatoririlor profesionale pe care le exercită în această calitate;

(5)

întrucât asemenea investigații ar trebui efectuate în condiții echivalente în toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Comunității; întrucât atribuirea acestei sarcini oficiului nu ar trebui să afecteze responsabilitățile instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor și nu ar trebui să diminueze în nici un fel protecția juridică a persoanelor în cauză;

(6)

întrucât până la modificarea statutului ar trebui stabilite modalitățile practice ale modului în care membrii instituțiilor și organismelor, conducătorii oficiilor și agențiilor, precum și funcționarii și agenții instituțiilor, organismelor, precum și ai oficiilor și agențiilor urmează să coopereze pentru ca investigațiile interne să se deruleze corespunzător;

(7)

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 prevede, în articolul 4 alineatul (6), că fiecare instituție, organism, oficiu și agenție urmează să adopte o decizie care conține, în special, norme privind obligația membrilor, conducătorilor, funcționarilor și a altor agenți ai instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor de a coopera cu angajații oficiului și de a le furniza informații, procedurile care urmează a fi respectate de către angajații oficiului atunci când aceștia efectuează investigații interne, precum și garantarea drepturilor persoanelor interesate de o investigație internă;

(8)

întrucât Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) (3) obligă instituțiile semnatare, precum și instituțiile, organismele, oficiile și agențiile ce au aderat la acord să adopte o decizie internă în conformitate cu modelul atașat la acord și să nu se abată de la acel model decât dacă cerințele lor specifice impun o asemenea abatere ca necesitate tehnică;

(9)

întrucât nu există cerințe specifice care să determine ca o necesitate tehnică să se abată de la decizia model în ceea ce privește funcționarii și alți agenți ai Secretariatului General al Consiliului (denumit în continuare „Secretariatul General”);

(10)

întrucât Consiliul ar trebui să încredințeze oficiului sarcina efectuării în cadrul său de investigații administrative, cu scopul de a cerceta situații grave, ce ar putea constitui o neîndeplinire a obligațiilor impuse de dreptul comunitar persoanelor care sunt membre ale Consiliului și ale organismelor acestuia; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că, spre deosebire de membrii altor instituții, membrii Consiliului și ai organismelor sale exercită în principal funcții cu caracter național și, în exercitarea acestora, ei rămân supuși legii lor naționale, întrucât, prin urmare, aplicarea prezentei decizii ar trebui limitată la activitățile profesionale efectuate de aceste persoane în calitatea lor de membri ai instituției sau ai organelor sale;

(11)

întrucât oficiul nu dispune de competențe juridice și efectuează exclusiv investigații administrative; întrucât asemenea investigații ar trebui să fie efectuate în deplină conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatelor de instituire a Comunităților Europene, în special cu cele ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, ale textelor de punere în aplicare a acestora și ale statutului;

(12)

întrucât aceste investigații urmează să fie efectuate în conformitate cu condițiile și modalitățile prevăzute de regulamentele Comunității Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice; întrucât aceste regulamente nu conferă, cu toate acestea, oficiului dreptul de acces la clădirile ocupate de statele membre, în special de reprezentanții lor permanenți;

(13)

întrucât decizia internă prevăzută de acordul interinstituțional se limitează strict la definirea obligației de cooperare cu oficiul și de furnizare de informații către acesta, a obligației Oficiului de Securitate de a asista angajații oficiului și, reciproc, a obligației oficiului de a informa persoanele împotriva cărora s-au formulat acuzații ca urmare a unei investigații,

DECIDE:

Articolul 1

Obligația de a coopera cu oficiul

Secretarul general, serviciile și orice funcționar sau agent al Secretariatului General are obligația să coopereze pe deplin cu angajații oficiului și să ofere orice tip de asistență necesară investigației. În acest scop, aceștia furnizează angajaților oficiului orice informație sau explicație necesară.

Fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din tratatele de instituire a Comunităților Europene, în special ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile, și ale textelor de punere în aplicare a acestora, membrii Consiliului și ai organelor acestuia cooperează pe deplin cu oficiul.

Articolul 2

Obligația de informare

Orice funcționar sau agent al Secretariatului General care are cunoștință de dovezi care dau naștere unei prezumții cu privire la existența unor posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală, care aduce atingere intereselor Comunităților, sau fapte grave privind exercitarea îndatoririlor profesionale, ce pot constitui o neîndeplinire a obligațiilor funcționarilor și agenților Comunităților, susceptibilă să determine măsuri disciplinare sau, după caz, de natură penală, sau neîndeplinirea obligațiilor impuse de dreptul comunitar membrilor Consiliului și organelor acestuia în contextul îndatoririlor pe care le exercită în această calitate, atunci când această neîndeplinire aduce atingere intereselor Comunităților, își informează, fără întârziere, șeful de serviciu sau directorul general sau, în cazul în care consideră necesar, secretarul general sau oficiul direct.

Secretarul general, directorii generali și șefii de serviciu ai secretariatului general transmit, fără întârziere, oficiului orice dovezi de care au cunoștință și cu privire la care se poate prezuma existența neregulilor menționate de primul paragraf.

Funcționarii sau agenții Secretariatului General nu trebuie să fie supuși în nici un fel unui tratament inechitabil sau discriminatoriu ca rezultat al comunicării informațiilor la care se face referire în primul și al doilea paragraf.

Membrii Consiliului și reprezentanții permanenți care iau cunoștință de fapte de tipul celor menționate la primul paragraf informează pe președintele Consiliului sau, în cazul în care consideră necesar, oficiul direct. Delegații statelor membre care iau cunoștință de fapte de tipul celor menționate la primul paragraf îl informează pe reprezentantul permanent al statului lor membru.

Articolul 3

Asistența din partea Oficiului de Securitate

La cererea directorului oficiului, Oficiul de Securitate al Secretariatului General acordă asistență oficiului la desfășurarea efectivă a investigațiilor.

Articolul 4

Informarea părții interesate

Atunci când apare posibilitatea implicării personale a unui membru al Consiliului sau a unuia dintre organele sale, sau a unui funcționar sau agent al Secretariatului General, partea respectivă este informată de îndată cu condiția ca aceasta să nu pună în pericol desfășurarea investigației. În orice caz, nu pot fi formulate concluzii nominalizând una din aceste persoane odată investigația încheiată fără ca partea interesată să își fi putut exprima punctul de vedere cu privire la toate faptele ce o privesc.

În cazuri ce necesită păstrarea secretului absolut în scopul efectuării investigației și utilizarea de proceduri de investigație de competența unei autorități judiciare naționale, respectarea obligației de a invita persoana în cauză să-și exprime opiniile poate fi amânată cu acordul președintelui Consiliului sau, după caz, al secretarului general.

Articolul 5

Informații privind încheierea investigației, fără a se continua acțiunea

În cazul în care, în urma unei investigații interne, nu se poate reține nici o acuzație împotriva persoanei în cauză, investigația internă ce o viza se încheie, fără să mai fie întreprinsă nici o acțiune, prin decizia directorului oficiului, care informează partea interesată în scris.

Articolul 6

Ridicarea imunității

Orice cerere din partea poliției sau a autorității judiciare naționale privind ridicarea imunității de jurisdicție a unui funcționar sau agent al Secretariatului General privind posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală, se transmite directorului oficiului pentru a-și exprima opinia. În cazul în care o cerere de ridicare a imunității privește un membru al Consiliului sau al unuia din organele sale, oficiul este informat cu privire la aceasta.

Articolul 7

Data intrării în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

H. EICHEL


(1)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(2)  JO L 136, 31.5.1999, p. 8.

(3)  JO L 136, 31.5.1999, p. 15.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

156


31999D0396


L 149/57

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 2 iunie 1999

privind condițiile și metodele de efectuare a investigațiilor interne pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricăror activități ilegale care afectează interesele Comunităților

[notificată cu numărul SEC(1999) 802]

(1999/396/CE, CECO, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 218 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și, în special, articolul 16 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 131 al acestuia,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (2) privind investigațiile întreprinse de Oficiul European de Lupta Antifraudă (denumit în continuare „oficiul”) prevăd că oficiul trebuie să inițieze și să desfășoare investigații administrative în cadrul instituțiilor, al organismelor, al birourilor și al agențiilor înființate prin Tratatul CE sau Tratatul Euratom sau în temeiul acestor tratate.

(2)

Responsabilitatea oficiului, stabilită de Comisie, depășește protejarea intereselor financiare, pentru a include toate activitățile referitoare la necesitatea salvgardării intereselor comunitare împotriva comportamentelor necorespunzătoare care pot atrage declanșarea procedurilor administrative sau penale.

(3)

Sfera combaterii fraudei ar trebui extinsă, simultan cu o creștere a eficacității acesteia prin exploatarea expertizei existente în domeniul investigațiilor administrative.

(4)

Prin urmare, pe baza autonomiei sale administrative, Comisia trebuie să încredințeze oficiului sarcina de a întreprinde investigații administrative interne în scopul identificării cazurilor grave privind exercitarea îndatoririlor profesionale care ar putea constitui o încălcare a obligațiilor funcționarilor și ale altor agenți ai Comunităților, prevăzute la articolul 11, articolul 12 al doilea și al treilea paragraf, articolele 13, 14, 16 și articolul 17 primul paragraf din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți (denumit în continuare „Statutul personalului”), care afectează interesul Comunităților și care pot atrage inițierea procedurilor disciplinare sau, dacă este cazul, a procedurilor penale, a comportamentelor necorespunzătoare, prevăzute la articolul 22 din Statutul personalului, sau a situațiilor de încălcare a obligațiilor similare ce revin membrilor Comisiei ori membrilor personalului Comisiei, dar care nu intră sub incidența Statutului personalului.

(5)

Aceste investigații ar trebui efectuate în conformitate cu prevederile în materie din tratatele constitutive ale Comunităților Europene și, în special, din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, textele de punere în aplicare a acestora și Statutul personalului.

(6)

Investigațiile ar trebui efectuate în condiții echivalente în toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile comunitare; atribuirea acestei responsabilități oficiului nu ar trebui să afecteze responsabilitățile instituțiilor, ale organismelor și ale agențiilor și nu ar trebui să diminueze în nici un caz protecția juridică a persoanelor implicate.

(7)

Până la modificarea Statutului personalului ar trebui să se adopte măsuri practice care să dispună modul în care membrii Comisiei, funcționarii și agenții acesteia trebuie să coopereze la buna desfășurare a investigațiilor interne.

(8)

Decizia Comisiei din 14 iulie 1998 privind investigațiile efectuate de Grupul operativ pentru „Coordonarea luptei împotriva fraudei”, precum și normele sale de aplicare din 9 decembrie 1998 ar trebui abrogate,

DECIDE:

Articolul 1

Obligația de a coopera cu oficiul

Secretarul General, serviciile și orice funcționar sau agent al Comisiei trebuie să coopereze pe deplin cu agenții oficiului și să le ofere asistența necesară pentru derularea investigațiilor. În acest scop, ei trebuie să furnizeze agenților oficiului toate informațiile și explicațiile considerate utile.

Fără a aduce atingere prevederilor în materie din Tratatele de instituire a Comunităților Europene, în special din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, precum și textelor de punere în aplicare a acestora, membrii Comisiei cooperează pe deplin cu oficiul.

Articolul 2

Obligația de a furniza informații

Orice funcționar sau agent al Comisiei care are cunoștință de dovezi care conduc la prezumția existenței unor posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele Comunităților sau de situații grave, legate de îndeplinirea atribuțiilor profesionale, care ar putea constitui încălcări ale obligațiilor funcționarilor sau ale agenților Comunităților și ar putea atrage proceduri disciplinare sau, dacă este cazul, proceduri penale, sau de încălcarea obligațiilor similare ale membrilor Comisiei sau ale personalului acesteia care nu intră sub incidența Statutului personalului informează imediat cu privire la aceasta șeful de serviciu sau directorul general sau, dacă se consideră că acest lucru este util, secretarul general sau direct oficiul.

Secretarul general, directorii generali sau șefii de servicii din cadrul Comisiei transmit imediat oficiului orice dovezi de care au cunoștință pe baza cărora se poate presupune existența neregulilor menționate la primul paragraf.

Funcționarii și agenții Comisiei nu trebuie să fie supuși în nici un fel unui tratament inechitabil sau discriminatoriu ca urmare a faptului că au comunicat informațiile menționate la primul și al doilea paragraf.

Membrii Comisiei cărora li se aduc la cunoștință fapte în conformitate cu primul paragraf informează președintele Comisiei sau, în situația în care consideră că acest lucru este util, informează direct oficiul.

Articolul 3

Asistență din partea Oficiului de securitate

La solicitarea directorului oficiului, Oficiul de securitate al Comisiei acordă oficiului asistență la desfășurarea practică a investigației.

Articolul 4

Informarea părții interesate

În cazul în care apare posibilitatea implicării unui membru, funcționar sau agent al Comisiei, partea interesată este informată rapid, atât timp cât acest lucru nu prejudiciază investigația. În orice situație, la finalizarea investigației, nu pot fi trase concluzii care fac trimitere nominală la un membru, funcționar sau agent al Comisiei fără ca părții interesate să i se fi oferit posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra tuturor faptelor care o privesc.

În cazurile în care este necesară menținerea secretului absolut în scopul desfășurării investigației și care necesită utilizarea unor proceduri de investigație care sunt de competența unei autorități judiciare naționale, respectarea obligației de a invita membrul, funcționarul sau agentul Comisiei să își exprime punctul de vedere poate fi amânată cu acordul președintelui Comisiei sau, respectiv, al secretarului său general.

Articolul 5

Informarea la clasarea cazului fără inițierea unor proceduri

Dacă, în urma unei investigații interne, nu poate fi reținută nicio faptă săvârșită cu vinovăție în sarcina unui membru, funcționar sau agent al Comisiei care a fost învinuită de săvîrșirea acesteia, investigația internă care îl privește se încheie fără a se iniția alte proceduri, prin decizie a directorului oficiului care informează, în scris, partea interesată.

Articolul 6

Ridicarea imunității

Orice solicitare din partea unei autorități naționale polițienești sau judiciare privind ridicarea imunității de jurisdicție a unui funcționar sau agent al Comisiei în ceea ce privește posibile cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală se transmite directorului oficiului spre avizare. Dacă solicitarea de ridicare a imunității vizează un membru al Comisiei, oficiul este informat cu privire la aceasta.

Articolul 7

Abrogare

Decizia Comisiei din 14 iulie 1998 privind investigațiile efectuate de către Grupul operativ pentru „Coordonarea luptei împotriva fraudei”, precum și normele sale de aplicare din 9 decembrie 1998 se abrogă.

Articolul 8

Data intrării în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 iunie 1999.

Adoptată la Bruxelles, 2 iunie 1999.

Pentru Comisie

Președintele

Jacques SANTER


(1)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(2)  JO L 136, 31.5.1999, p. 8.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

159


31999D0468


L 184/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 28 iunie 1999

de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (1)

(1999/468/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 202 a treia liniuță al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

întrucât:

(1)

în actele pe care le adoptă, Consiliul trebuie să confere Comisiei competențele de executare a normelor pe care acesta le stabilește; Consiliul poate condiționa exercitarea acestor competențe de anumite norme și poate de asemenea să își rezerve dreptul de a exercita direct aceste competențe de executare în cazuri specifice și justificate;

(2)

Consiliul a adoptat Decizia 87/373/CEE din 13 iulie 1987 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (4); această decizie prevedea un număr limitat de norme pentru exercitarea acestor competențe;

(3)

Prin Declarația nr. 31 anexată Actului final al Conferinței Interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Amsterdam, Comisia a fost invitată să prezinte Consiliului o propunere de modificare a Deciziei 87/373/CEE;

(4)

din motive de claritate, s-a considerat că este mai potrivit ca, în loc să se modifice Decizia 87/373/CEE, să se înlocuiască respectiva decizie printr-o nouă decizie și, prin urmare, să se abroge Decizia 87/373/CEE;

(5)

pentru a asigura o mai mare coerență și previzibilitate alegerii tipului de comitet, scopul prezentei decizii este, în primul rând, să prevadă criteriile referitoare la alegerea procedurii comitetului, înțelegându-se că aceste criterii nu au un caracter obligatoriu;

(6)

în această privință, ar trebui să se recurgă la procedura de gestionare pentru măsurile de gestionare, cum sunt cele referitoare la aplicarea politicii agricole comune și a politicii comune în domeniul pescuitului sau cele referitoare la punerea în aplicare a programelor cu implicații bugetare semnificative; aceste măsuri de gestionare ar trebui să fie adoptate de către Comisie conform unei proceduri care să asigure luarea de decizii în termene corespunzătoare; cu toate acestea, atunci când Consiliul este sesizat în cazul unor măsuri care nu sunt urgente, Comisiei îi revine competența de a se folosi de puterea sa discreționară pentru a amâna aplicarea măsurilor;

(7)

ar trebui să se recurgă la procedura de reglementare pentru măsuri cu domeniu general de aplicare concepute să pună în aplicare prevederile esențiale ale actelor de bază, inclusiv măsurile privind protecția sănătății sau securității persoanelor, animalelor sau plantelor, precum și măsurile concepute să adapteze sau să actualizeze anumite prevederi neesențiale ale unui act de bază; este necesar să fie adoptate astfel de măsuri de punere în aplicare conform unei proceduri eficiente care să respecte pe deplin dreptul de inițiativă al Comisiei în materie legislativă;

(8)

ar trebui să se recurgă la procedura de consultare în toate cazurile în care este considerată ca fiind cea mai adecvată; procedura de consultare va continua să fie folosită în cazurile în care se aplică în prezent;

(9)

al doilea scop al prezentei decizii este atât de a simplifica cerințele pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, cât și de a asigura o mai mare implicare a Parlamentului European în cazurile în care actul de bază ce conferă Comisiei competențe de executare a fost adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat; în consecință, s-a considerat oportun să se reducă numărul procedurilor și adaptarea lor în concordanță cu competențele respective ale instituțiilor implicate și, în special, să se ofere Parlamentului European posibilitatea de a-și vedea avizul luat în considerare de către Comisie sau, respectiv, Consiliu, în cazurile în care acesta consideră că un proiect de măsuri prezentat unui comitet sau o propunere înaintată Consiliului conform procedurii de reglementare depășește competențele de executare prevăzute de actul de bază;

(10)

prezenta decizie urmărește, în al treilea rând, să asigure o mai bună informare a Parlamentului European, prevăzând că este necesar ca acesta din urmă să fie informat în mod sistematic de către Comisie în legătură cu lucrările comitetelor, Comisia trebuind să-i transmită documente referitoare la lucrările comitetelor și să-l informeze atunci când prezintă Consiliului măsuri sau propuneri de măsuri care urmează să fie luate;

(11)

prezenta decizie urmărește, în al patrulea rând, să asigure o mai bună informare a publicului în legătură cu procedurile comitetelor și, prin urmare, de a face aplicabile în cazul comitetelor principiile și condițiile privind accesul public la documentele aplicabile Comisiei, de a lua măsuri pentru a se întocmi o listă a tuturor comitetelor care sprijină Comisia în exercitarea competențelor de executare, un raport anual privind activitatea comitetelor care să se publice, asigurând în același timp condiții pentru ca toate referirile la documentele legate de comitete, care au fost transmise Parlamentului European, să fie făcute publice într-un registru;

(12)

prezenta decizie nu aduce în nici un fel atingere procedurilor specifice ale comitetelor, proceduri create pentru punerea în aplicare a politicii comerciale comune și a reglementărilor privind concurența prevăzute de tratate, care nu au la bază Decizia 87/373/CEE,

DECIDE:

Articolul 1

Competențele de executare, cu excepția cazurilor specifice și justificate în care actul de bază rezervă Consiliului dreptul de a exercita direct anumite competențe dintre acestea, sunt conferite Comisiei în conformitate cu dispozițiile prevăzute în acest scop de actul de bază. Aceste dispoziții precizează elementele esențiale ale competențelor astfel conferite.

Atunci când actul de bază impune anumite cerințe procedurale specifice pentru adoptarea măsurilor de punere în aplicare, aceste cerințe sunt în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 3, 4, 5 și 6.

Articolul 2

Alegerea modalităților procedurale pentru adoptarea măsurilor de punere în aplicare trebuie să se orienteze după următoarele criterii:

(a)

măsurile de gestionare, cum sunt cele referitoare la aplicarea politicii agricole comune și politicii comune în domeniul pescuitului sau cele referitoare la punerea în aplicare a programelor având implicații bugetare substanțiale, trebuie să fie adoptate conform procedurii de gestionare;

(b)

măsurile cu caracter general, destinate să pună în aplicare dispozițiile esențiale ale actelor de bază, inclusiv măsurile referitoare la protecția sănătății sau securității persoanelor, animalelor sau plantelor, ar trebui adoptate conform procedurii de reglementare.

Atunci când un act de bază prevede că anumite dispoziții neesențiale ale actului pot fi adaptate sau actualizate prin intermediul procedurilor de executare, aceste măsuri ar trebui să fie adoptate conform procedurii de reglementare;

(c)

fără a aduce atingere literelor (a) și (b), procedura de consultare se aplică în toate cazurile în care se consideră ca fiind cea mai indicată.

Articolul 3

Procedura de consultare

(1)   Comisia este asistată de un comitet consultativ format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii în cauză, în cazul în care este necesar prin votare.

(3)   Avizul este consemnat în procesul-verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul-verbal.

(4)   Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care a luat în considerare avizul.

Articolul 4

Procedura de gestionare

(1)   Comisia este asistată de un comitet de gestionare format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 8, Comisia adoptă măsuri care se aplică imediat. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz, Comisia poate amâna aplicarea măsurilor pe care le adoptă pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în fiecare act de bază, dar care nu poate depăși în nici un caz trei luni de la data comunicării.

(4)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în perioada prevăzută la alineatul (3).

Articolul 5

Procedura de reglementare

(1)   Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența chestiunii în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 8, Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează să fie adoptate și informează Parlamentul European.

(5)   În cazul în care consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat depășește competențele de executare prevăzute de actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziției sale.

(6)   Consiliul poate, atunci când este cazul în conformitate cu o astfel de poziție, să hotărască cu majoritate calificată cu privire la propunere, într-un termen care urmează să fie stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depășește în nici un caz trei luni de la data prezentării la Consiliu.

În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza tratatului.

În cazul în care, la expirarea acestui termen, Consiliul nu adoptă măsurile de aplicare propuse și nici nu și-a exprimat opoziția față de propunerea măsurilor de aplicare, acestea sunt adoptate de către Comisie.

Articolul 6

Procedura de salvgardare

Următoarea procedură poate fi aplicată atunci când actul de bază conferă Comisiei competența de decizie în privința măsurilor de salvgardare:

(a)

Comisia comunică Consiliului și statelor membre orice decizie referitoare la măsurile de salvgardare. Se poate prevedea că, înainte de adoptarea deciziei, Comisia se consultă cu statele membre în conformitate cu procedurile care urmează a fi stabilite în fiecare caz;

(b)

oricare dintre statele membre poate prezenta decizia Comisiei Consiliului într-un termen care urmează a fi stabilit prin actul de bază respectiv;

(c)

hotărând cu majoritatea calificată, Consiliul poate adopta o decizie diferită într-un termen care urmează a fi stabilit prin actul de bază respectiv. De asemenea, se poate prevedea în cadrul actului de bază că, hotărând cu majoritatea calificată, Consiliul poate confirma, modifica sau abroga decizia adoptată de către Comisie și că, în cazul în care Consiliul nu a luat nici o decizie în termenul menționat anterior, se consideră că decizia Comisiei este revocată.

Articolul 7

(1)   Fiecare comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea președintelui său, pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

În măsura în care este necesar, comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard.

(2)   Principiile și condițiile privind accesul public la documente aplicabile Comisiei se aplică și comitetelor.

(3)   Parlamentul European este informat periodic de către Comisie asupra lucrărilor comitetelor. În acest scop, Parlamentul European primește ordinea de zi a ședințelor comitetelor, proiectele de măsuri prezentate comitetelor privind punerea în aplicare a actelor adoptate prin procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, precum și rezultatele votului și procesele-verbale ale ședințelor și listele autorităților și organizaților de care aparțin persoanele desemnate de statele membre să le reprezinte. Parlamentul European este informat ori de câte ori Comisia transmite Consiliului măsuri sau propuneri de măsuri ce urmează a fi luate.

(4)   În termen de șase luni de la data la care prezenta decizie produce efecte, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o listă a tuturor comitetelor însărcinate să sprijine Comisia în exercitarea competențelor de executare. Această listă precizează, pentru fiecare comitet, actul sau actele de bază în temeiul cărora s-a instituit comitetul. Cu începere din anul 2000, Comisia publică, de asemenea,un raport anual privind activitatea comitetelor.

(5)   Trimiterile la toate documentele trimise Parlamentului European conform alineatului (3) se publică într-un registru care urmează a fi înființat de către Comisie în anul 2001.

Articolul 8

În cazul în care Parlamentul European indică, printr-o rezoluție motivată, că proiectul de măsuri de punere în aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au fost prezentate unui comitet în temeiul unui act de bază adoptat conform articolului 251 din tratat, ar depăși competențele de executare prevăzute de actul de bază, Comisia reexaminează proiectul de măsuri. Ținând seama de rezoluție și respectând termenele pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta comitetului un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European și Consiliului pe baza tratatului.

Comisia informează Parlamentul European și comitetul în legătură cu acțiunea pe care intenționează să o întreprindă privind rezoluția Parlamentului European, precum și cu motivele care determină o asemenea acțiune.

Articolul 9

Decizia 87/373/CEE se abrogă.

Articolul 10

Prezenta decizie produce efecte în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Luxemburg, 28 iunie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

M. NAUMANN


(1)  Trei declarații incluse în procesele-verbale ale Consiliului cu privire la prezenta decizie sunt publicate în JO C 203 din 17 iunie, p. 1.

(2)  JO C 279, 8.9.1998, p. 5.

(3)  Aviz emis la 6 mai 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 197, 18.7.1987, p. 33.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

163


31999D0478


L 187/70

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 14 iulie 1999

de reînnoire a Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură

[notificată cu numărul C(1999) 2042]

(1999/478/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

(1)

întrucât pentru Comisie este important să obțină reacții din mediile interesate cu privire la problemele ridicate de stabilirea unei politici comune în domeniul pescuitului (PCP);

(2)

întrucât în sectorul pescuitului a fost constituit un comitet consultativ (CCP) prin Decizia 71/128/CEE (1) a Comisiei, al cărei text a fost înlocuit ultima dată prin Decizia 89/4/CEE (2), astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/246/CE (3);

(3)

întrucât, în cadrul CCP, este oportun să se extindă dialogul privind dezvoltarea și gestionarea PCP către toate părțile interesate, în special către sectorul acvaculturii și al organizațiilor non-profesionale; întrucât, în acest scop, este necesar să se reexamineze structura comitetului;

(4)

întrucât, pentru a încuraja formularea de analize și poziții comune privind PCP, este util ca membrii CCP să abordeze în primul rând problemele care îi vizează direct;

(5)

întrucât, în interesul eficacității, este necesar să se limiteze numărul membrilor comitetului;

(6)

întrucât este util să se îmbunătățească dialogul printr-o legătură mai bună între comitetul plenar, care este desemnat să orienteze activitatea comitetului și să emită avize, și grupurile de lucru responsabile de pregătirea avizelor în cauză;

(7)

întrucât mandatul membrilor comitetului se încheie la 31 iulie 1999, la sfârșitul perioadei de tranziție stabilite pentru reforma comitetului menționat anterior, și întrucât este, prin urmare, oportun să se modifice textul deciziei în sensul menționat anterior;

(8)

întrucât, în interesul clarității, ar trebui să se înlocuiască textul Deciziei 71/128/CEE,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Se constituie, pe lângă Comisie, Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură, alcătuit dintr-un comitet plenar, denumit în continuare „comitetul”, și patru grupuri de lucru menționate la articolul 7.

(2)   Comitetul este format din reprezentanți ai următoarelor medii interesate: organizații profesionale care reprezintă societăți producătoare, industria de prelucrare și comercianții de produse pescărești și de acvacultură, precum și organizații non-profesionale care reprezintă interesele consumatorilor, din domeniul mediului și al dezvoltării.

(3)   Experții din sectorul pescuitului care reprezintă organisme științifice și/sau economice, sectorul bancar și primul punct de comercializare sunt reprezentați în cadrul grupurilor definite la articolul 7.

Articolul 2

Comitetul poate fi consultat de Comisie cu privire la sau poate aborda, la inițiativa președintelui sau la cererea unuia sau a mai multor membri, probleme privind reglementările politicii comune în domeniul pescuitului și, în special, măsurile care pot fi luate de Comisie în cadrul reglementărilor menționate, precum și problemele economice și sociale din sectorul pescuitului, cu excepția celor care privesc angajatorii și lucrătorii, în calitate de parteneri sociali.

Articolul 3

Comitetul este format din 20 de membri, denumiți în continuare „membri”.

(1)

Se repartizează câte un loc fiecăreia din următoarele 11 părți interesate, numerotate de la 1 la 11. Pentru fiecare din aceste 11 locuri se prevede un membru cu drepturi depline și un membru supleant:

Organizații profesionale:

Societăți de pescuit:

1. armatori privați

2.

armatori în sistem de cooperativă

3.

organizații ale producătorilor

Societăți din domeniul acvaculturii

4.

crescători de moluște și cochilii

5. crescători de pești

Societăți din aval:

6. societăți de prelucrare

7.

comercianți (importatori/exportatori și comercianți cu ridicata)

Organizații sindicale ale lucrătorilor:

8.

pescari și salariați ai societăților în cauză

Organizații non-profesionale vizate de PCP:

 

9. consumatori

 

10. mediu

 

11. dezvoltare

(2)

În cadrul comitetului se acordă locuri și următorilor: președintele și vicepreședintele Comitetului sectorial pentru dialog în domeniul pescuitului (4), președintele și vicepreședintele grupurilor de lucru 1, 3 și 4, menționate la articolul 7, și președintele grupului de lucru 2 menționat la articolul 7.

Articolul 4

(1)   Membrii comitetului sunt desemnați de Comisie pe baza propunerilor din partea organizațiilor înființate la nivel comunitar care reprezintă cel mai bine mediile interesate prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Comitetul consumatorilor (5) propune reprezentantul consumatorilor.

În vederea ocupării fiecărui loc, cu excepția locurilor rezervate Comitetului sectorial pentru dialog în domeniul pescuitului, organizațiile propun doi candidați de naționalități diferite. În cazul locurilor alocate mediilor interesate prevăzute la articolul 3 alineatul (1), în propuneri se indică numele membrului cu drepturi depline și cel al membrului supleant.

Mandatul membrilor comitetului este de trei ani. Acest mandat poate fi reînnoit. Funcțiile îndeplinite nu fac obiectul unei remunerații.

După încheierea perioadei de trei ani, membrii comitetului rămân în funcție până când se ia o decizie cu privire la înlocuirea lor sau la reînnoirea mandatului lor.

Mandatul unui membru se încheie înainte de încheierea perioadei de trei ani prin demisie sau deces.

De asemenea, mandatul se poate încheia atunci când organismul care a înaintat candidatura membrului în cauză solicită înlocuirea acestuia.

Pentru înlocuirea unui astfel de membru pe parcursul perioadei rămase din mandatul său, se desemnează o persoană în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1).

(2)   Comisia publică lista membrilor comitetului, în scop informativ, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Comitetul alege un președinte și doi vicepreședinți pentru o perioadă de trei ani. Alegerea se realizează cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți.

Membrii comitetului menționați la articolul 3 alineatul (2), cu excepția membrului armator din cadrul Comitetului de dialog sectorial, formează biroul comitetului.

Biroul își alege președintele și pregătește și organizează activitățile grupurilor de lucru menționate la articolul 7.

Articolul 6

La cererea uneia din organizațiile menționate la articolul 4 alineatul (1), președintele poate invita un delegat al acestei organizații să participe la reuniunile comitetului. În aceleași condiții, președintele poate invita să participe ca expert la lucrările comitetului orice persoană care are o autoritate specifică cu privire la unul din subiectele de pe ordinea de zi. Membrii supleanți pot participa la reuniuni în calitate de observatori și pe cheltuială proprie.

Articolul 7

Comitetul desemnează patru grupuri de lucru pentru a-i pregăti avizele.

Numele acestor grupuri de lucru, precum și președinții și compunerea acestora figurează în anexa la prezenta decizie.

De comun acord cu Comisia, participanții la grupurile de lucru sunt aleși în funcție de ordinea de zi a fiecărei reuniuni de către cele mai reprezentative organizații constituite la nivel comunitar. Reprezentanții din domeniul biologiei sau al economiei sunt aleși de Comitetul științific, tehnic și economic din domeniul pescuitului (6). În funcție de ordinea de zi, Comisia poate desemna și alți experți.

Articolul 8

(1)   Comitetul se reunește în urma convocării de către Comisie, conform unui program anual de lucru adoptat de comun acord cu Comisia. Biroul se reunește la convocarea președintelui și cu acordul Comisiei.

(2)   Reprezentanții serviciilor Comisiei participă la reuniunile comitetului, ale biroului și ale grupurilor de lucru.

(3)   Serviciile Comisiei asigură secretariatul comitetului, al biroului și al grupurilor de lucru.

(4)   De comun acord cu Comisia, comitetul elaborează norme privind punerea în aplicare a programului de lucru, pregătirea reuniunilor, locul de desfășurare a reuniunilor, rapoartele, pozițiile sau concluziile și formularea avizelor sau a recomandărilor.

Articolul 9

Comitetului i se solicită să emită un aviz privind propunerile formulate de Comisie, precum și asupra subiectelor cuprinse în programul său de lucru.

Atunci când solicită avizul comitetului, Comisia poate stabili termenul în care trebuie emis avizul.

Pozițiile mediilor interesate sunt cuprinse într-un raport înaintat Comisiei.

În cazul în care avizul solicitat face obiectul unui acord unanim al comitetului, acesta formulează concluziile comune care se atașează la raport.

Articolul 10

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 287 din tratat, membrii comitetului, precum și membrii grupurilor de lucru au obligația de a nu dezvălui informațiile pe care le-au primit ca urmare a activității comitetului sau a grupurilor de lucru, în cazul în care Comisia îi informează că avizul solicitat sau problema ridicată se referă la un subiect confidențial.

Într-un astfel de caz, la reuniuni pot participa numai membrii comitetului și reprezentanții serviciilor Comisiei.

Articolul 11

Deciziile 71/128/CEE și 97/247/CE (7) se abrogă.

Articolul 12

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 august 1999.

Adoptată la Bruxelles, 14 iulie 1999.

Pentru Comisie

Emma BONINO

Membru al Comisiei


(1)  JO L 68, 22.3.1971, p. 18.

(2)  JO L 5, 7.1.1989, p. 33.

(3)  JO L 97, 12.4.1997, p. 27.

(4)  JO L 225, 12.8.1998, p. 27 (98/500/CE).

(5)  JO L 162, 13.7.1995, p. 37.

(6)  JO L 297, 2.12.1993, p. 25.

(7)  JO L 97, 12.4.1997, p. 28.


ANEXĂ

Grupurile de lucru menționate la articolul 7

1.   Denumirea grupurilor de lucru

Grupul 1: Accesul la resursele piscicole și gestionarea activității de pescuit.

Grupul 2: Acvacultură: pește, cochilii și moluște.

Grupul 3: Piețe și politica comercială.

Grupul 4: Aspecte generale: economie și analiză sectorială.

2.   Președinți și vicepreședinți

Un reprezentant al armatorilor privați prezidează grupurile de lucru 1 și 4.

Un reprezentant al armatorilor în sistem de cooperativă este vicepreședintele grupului de lucru 1.

Un reprezentant al crescătorilor de pești și un reprezentant al crescătorilor de moluște/cochilii sunt, alternativ, președinte și vicepreședinte al grupului de lucru 2.

Un reprezentant al societăților de prelucrare este președintele grupului de lucru 3.

Un reprezentant al comercianților este președintele grupului de lucru 4.

Un reprezentant al organizațiilor de producători este vicepreședintele grupului de lucru 3.

3.   Numărul de locuri pentru fiecare parte interesată:

 

Grupul 1

Grupul 2

Grupul 3

Grupul 4

Armatori privați

5

1

3

Armatori în sistem de cooperativă

3

1

2

Pescari salariați

2

1

1

2

Organizații de producători

1

3

1

Crescători de pești

6

1

1

Crescători de moluște/cochilii

4

1

1

Organizații de prelucrare

3

2

Comercianți

2

1

Consumatori

1

1

1

Mediu

1

1

1

1

Dezvoltare

1

1

1

Biologie

1

1

Economie

1

1

1

1

Bănci

1

1

Licitații și porturi

1

 

15

15

19

18

Comisia poate desemna experți suplimentari în funcție de ordinea de zi.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

167


31999D0506


L 194/65

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 26 iulie 1999

de modificare a Deciziei 98/610/CE, Euratom de constituire a unor grupuri de experți care să asiste Comisia cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie din domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice

[notificată cu numărul C(1999) 2359]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1999/506/CE, Euratom)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

(1)

întrucât, prin Decizia 98/610/CE, Euratom (1), Comisia constituie grupuri de experți care să o asiste cu privire la conținutul și orientarea acțiunilor cheie din domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice;

(2)

întrucât, în acest sens, membrii grupurilor de experți au fost numiți de către Comisie în mod individual, pentru o perioadă de 2 ani; întrucât este posibil ca pe parcursul perioadei în cauză să fi fost nevoie de noi numiri în scopul extinderii gamei de origini geografice, dobândind prin aceasta un echilibru mai bun al calificărilor tehnice și științifice și înlocuind acei membri care nu mai sunt capabili să participe;

(3)

întrucât este necesar să se asigure, ca principiu general, omogenitatea grupurilor de experți, să se faciliteze administrarea acestora de către departamentele Comisiei și să se asigure nivelul de transparență solicitat;

(4)

întrucât, în acest sens, mandatul noilor membri ar trebui să se încheie la aceeași dată la care s-a încheiat mandatul membrilor numiți anterior,

DECIDE:

Articolul 1

La articolul 4 alineatul (1) din Decizia 98/610/CE, Euratom, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Membrii grupurilor de experți vor fi numiți de către Comisie în mod individual, pentru o perioadă de cel mult 2 ani. Această numire poate fi reînnoită o singură dată, pe o perioadă de cel mult 2 ani.”

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării sale.

Adoptată la Bruxelles, 26 iulie 1999.

Pentru Comisie

Édith CRESSON

Membru al Comisiei


(1)  JO L 290, 29.10.1998, p. 57.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

168


32000D0024


L 009/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 22 decembrie 1999

privind acordarea garanției comunitare Băncii Europene de Investiții împotriva pierderilor în cadrul unor împrumuturi pentru proiecte din afara Comunității (Europa Centrală și de Est, țări mediteraneene, America Latină și Asia și Republica Africa de Sud)

(2000/24/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 308 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Reuniunea Consiliului European de la Madrid din 15 și 16 decembrie 1995 a confirmat importanța Băncii Europene de Investiții, denumită în continuare „BEI”, ca instrument de cooperare între Comunitate și America Latină, și a solicitat BEI să își intensifice activitățile în regiune; întrucât aceste proiecte trebuie să prezinte interes atât pentru Comunitate, cât și pentru țările respective.

(2)

Reuniunea Consiliului European de la Florența din 21 și 22 iunie 1996 a salutat rezultatele reuniunii la nivel înalt Asia – Europa, care a marcat o cotitură în relațiile dintre cele două continente.

(3)

Reuniunea Consiliului European de la Amsterdam din 16 și 17 iunie 1997 a salutat concluziile adoptate la cea de a doua Conferință Euromediteraneană, care a avut loc la Valleta, Malta, la 15 și 16 aprilie 1997, și a reafirmat principiile și obiectivele convenite la Barcelona în 1995.

(4)

Reuniunea Consiliului European de la Luxemburg din 12 și 13 decembrie 1997 a lansat procesul de extindere cu țările din Europa Centrală și de Est și Cipru.

(5)

Reuniunea Consiliului European de la Cardiff din 15 și 16 iunie 1998 a salutat eforturile Republicii Africa de Sud pentru modernizarea economiei sale și integrarea acesteia în sistemul comercial internațional.

(6)

BEI finalizează programele curente de împrumut pentru Europa Centrală și de Est, regiunea mediteraneană, Asia, America Latină și Republica Africa de Sud, conform Deciziei 97/256/CE (3), precum și împrumutul reglementat prin Protocolul de cooperare financiară cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, conform Deciziei 98/348/CE a Consiliului (4).

(7)

Consiliul a invitat BEI să înceapă operațiuni în Bosnia și Herțegovina; operațiunile în cauză pot fi continuate, sub rezerva elaborării unui raport pozitiv conform prevederilor din Decizia 98/729/CE (5).

(8)

Deși Bosnia și Herțegovina și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au fost incluse în regiunea Europei Centrale și de Est de la adoptarea Deciziei 97/256/CE, împrumuturile acordate de BEI țărilor candidate din regiune ar trebui să crească având în vedere importanța facilității de preaderare pe care BEI planifică să o creeze pentru împrumuturi BEI destinate proiectelor din aceste țări fără o garanție de la bugetul Comunității sau al statelor membre.

(9)

În aceste circumstanțe, BEI ar trebui să se asigure că împrumuturile garantate în cadrul mandatului pentru Europa Centrală și de Est vor finanța îndeosebi proiecte din țările care au mai puține proiecte eligibile pentru finanțare din facilitatea de preaderare sau proiecte ale țărilor necandidate.

(10)

Acordurile de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Nepal, dintre Comunitatea Europeană și RPD Laos și dintre Comunitatea Europeană și Yemen au intrat în vigoare la 1 iunie 1996, 1 decembrie 1997 și, respectiv, la 1 iulie 1998; Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Coreea de Sud a fost semnat la 28 octombrie 1996; întrucât Nepal, Yemen, RPD Laos și Coreea de Sud ar trebui să devină beneficiare ale finanțării BEI în cadrul mandatului BEI pentru Asia și America Latină.

(11)

Este necesar să se aducă anumite îmbunătățiri programelor de operațiuni în ceea ce privește durata și acoperirea geografică; este necesar să se ajusteze rata globală de garantare și volumul de împrumuturi pentru care BEI este invitată să acopere riscul comercial prin garanții nesuverane.

(12)

Consiliul invită BEI să își continue operațiunile în sprijinul proiectelor de investiții desfășurate în aceste țări, oferindu-i garanția prevăzută în prezenta decizie.

(13)

În iunie 1996, Comisia, de comun acord cu BEI, a prezentat Consiliului o propunere pentru un nou sistem de garantare pentru împrumuturile acordate de BEI țărilor terțe.

(14)

La 2 decembrie 1996, Consiliul a aprobat concluziile privind noile acorduri de garantare pentru împrumuturile BEI către țări terțe, prin care s-a aprobat principiul garanției generale, fără distincție între regiuni și proiecte, și s-a acceptat sistemul de repartizare a riscurilor; în cadrul sistemului de repartizare a riscurilor, BEI ar trebui să obțină garanții nesuverane corespunzătoare din partea unor terțe părți pentru riscurile comerciale și, în acest gaz, garanția bugetară să acopere doar riscurile politice cauzate de netransferarea devizelor, expropriere, război sau tulburări sociale.

(15)

Acordurile de garantare nu ar trebui să afecteze credibilitatea financiară excelentă a BEI.

(16)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/99 (6) a revizuit suma țintă și rata de provizionare a Fondului de garantare a împrumuturilor instituit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 (7).

(17)

În conformitate cu Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (8), perspectiva financiară pentru perioada 2000-2006 prevede un plafon al rezervei de garantare a împrumutului din bugetul Comunității de 200 de milioane de euro anual.

(18)

Finanțarea acordată de BEI țărilor terțe eligibile ar trebui să fie gestionată în conformitate cu criteriile și procedurile uzuale ale BEI, cu includerea unor măsuri corespunzătoare de control, precum și cu norme și proceduri în materie referitoare la Curtea de Conturi și OLAF, astfel încât să sprijine politicile comunitare și să consolideze coordonarea cu celelalte instrumente financiare ale Comunității; BEI și Comisia se consultă periodic pentru a asigura coordonarea priorităților și a activităților din aceste țări și pentru a evalua progresul realizat cu privire la îndeplinirea obiectivelor politicii comunitare în materie; stabilirea și revizuirea periodică a obiectivelor operaționale și evaluarea îndeplinirii lor intră în sfera de competențe a Consiliului de administrație al BEI; cu precădere, finanțarea acordată de BEI în țările candidate ar trebui să reflecte prioritățile stabilite în acordurile de aderare dintre Comunitate și aceste țări; astfel, transparența împrumuturilor BEI în temeiul prezentei decizii ar trebui să crească substanțial.

(19)

De la data intrării în vigoare a prezentei decizii, în temeiul prezentei decizii, garanția comunitară care acoperă facilitatea specială acordată Turciei pentru cutremure prin Decizia 1999/786/CE (9) ia forma unei prelungiri a garanției globale.

(20)

BEI și Comisia vor adopta procedurile pentru acordarea garanției menționate.

(21)

Pentru adoptarea prezentei decizii, singurele competențe acordate de tratat sunt cele menționate în articolul 308,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Comunitatea acordă BEI o garanție globală pentru plățile neîncasate dar care îi sunt datorate pentru creditele deschise, în conformitate cu criteriile sale uzuale și în sprijinul obiectivelor comunitare în materie de politică externă, pentru proiecte de investiții derulate în Europa Centrală și de Est, țările mediteraneene, America Latină și Asia și Republica Africa de Sud.

Această garanție este limitată la 65 % din cuantumul total al creditelor deschise, plus toate sumele conexe. Plafonul global al creditelor deschise este echivalent cu 18 410 milioane EUR, defalcat după cum urmează:

Europa Centrală și de Est:

8 680 milioane EUR;

țări mediteraneene:

6 425 milioane EUR;

America Latină și Asia:

2 480 milioane EUR;

Republica Africa de Sud:

825 milioane EUR,

și acoperă o perioadă de șapte ani care începe la 1 februarie 2000 pentru Europa Centrală și de Est, țările mediteraneene, America Latină și Asia și de la 1 iulie 2000 pentru Republica Africa de Sud și se încheie, pentru toate regiunile, la 31 ianuarie 2007.

Comisia întocmește un raport privind aplicarea prezentei decizii la 31 ianuarie 2004 cel târziu sau cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a oricărui nou tratat de aderare și face propuneri pentru modificarea prezentei decizii, dacă este cazul. Consiliul va discuta orice propunere și va hotărî pe baza acesteia, cu efect de la 1 august 2004 sau de la data intrării în vigoare a oricărui nou tratat de aderare.

Dacă, la expirarea perioadei de garantare a împrumuturilor la 31 ianuarie 2007, împrumuturile acordate de BEI nu ating cuantumul total menționat în paragraful al doilea, perioada se prelungește automat cu șase luni.

(2)   Țările care intră sub incidența alineatul (1) sunt:

Europa Centrală și de Est: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Republica Slovacă și Slovenia;

Țările mediteraneene: Algeria, Cipru, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Malta, Maroc, Siria, Tunisia, Turcia și Gaza și Cisiordania;

America Latină: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Uruguay și Venezuela;

Asia: Bangladesh, Brunei, China, India, Indonezia, Laos, Macao, Malaezia, Mongolia, Nepal, Pakistan, Filipine, Singapore, Coreea de Sud, Sri Lanka, Thailanda, Vietnam și Yemen;

Republica Africa de Sud.

(3)   Prin prezenta, BEI este invitată să încerce să acopere riscurile comerciale pentru 30 % din împrumuturile acordate în temeiul prezentei decizii cu garanții nesuverane, pe cât posibil pe baza mandatului regional individual. Acest procent trebuie majorat ori de câte ori este posibil, în măsura în care piața o permite.

Articolul 2

Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile de împrumut și progresul realizat în ceea ce privește repartizarea riscurilor în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) și, în același timp, prezintă o evaluare privind funcționarea sistemului și coordonarea dintre instituțiile financiare care operează în domeniu. Informarea trimisă de Comisie Parlamentului European și Consiliului includ evaluarea modului în care sistemul de credite instituit în temeiul prezentei decizii a contribuit la realizarea obiectivelor în materie ale politicii externe a Comunității, având în vedere obiectivele operaționale și evaluarea corespunzătoare a realizării acestora, care vor fi stabilite de BEI pentru împrumuturile acordate în temeiul prezentei decizii.

În scopurile menționate în primul paragraf, BEI transmite Comisiei informațiile necesare.

Articolul 3

BEI și Comisia stabilesc condițiile în care se acordă garanția.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 1999.

Pentru Consiliu

Președintele

K. HEMILÄ


(1)  JO C 145, 26.5.1999, p. 10.

(2)  Aviz emis la 19 noiembrie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 102, 19.4.1997, p. 33. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 98/729/CE (JO L 346, 22.12.1998, p. 54).

(4)  JO L 155, 29.5.1998, p. 53.

(5)  JO L 346, 22.12.1998, p. 54.

(6)  JO L 139, 2.6.1999, p. 1.

(7)  JO L 293, 12.11.1994, p. 1.

(8)  JO C 172, 18.6.1999, p. 1.

(9)  JO L 308, 3.12.1999, p. 35.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

171


32000D0265


L 085/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 27 martie 2000

de adoptare a regulamentului financiar privind aspectele bugetare ale gestionării de către secretarul general adjunct al Consiliului a contractelor încheiate de acesta, în numele anumitor state membre, cu privire la instalarea și funcționarea „Sisnet”, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen

(2000/265/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză din Protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (denumit în continuare „protocolul Schengen”),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 1999/870/CE (1), secretarul general adjunct al Consiliului a fost autorizat să acționeze, în contextul integrării acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, în calitate de reprezentant al anumitor state membre în vederea încheierii unor contracte de instalare și funcționare a „Sisnet”, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen, precum și în vederea gestionării acestor contracte.

(2)

Obligațiile financiare ce decurg din aceste contracte nu sunt suportate din bugetul general al Comunităților Europene. Prin urmare, dispozițiile Regulamentului financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (2) nu se aplică.

(3)

În consecință, este necesar să se stabilească reguli speciale de definire a normelor metodologice privind întocmirea și execuția bugetului necesar acoperirii cheltuielilor legate de încheierea contractelor, respectarea obligațiilor ce decurg din aceste contracte, precum și procedurile de recuperare a contribuțiilor ce revin statelor în cauză și cele de verificare și încheiere a conturilor.

(4)

De asemenea, este necesară stabilirea normelor aplicabile încheierii acestor contracte.

(5)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul protocolului Schengen,

DECIDE:

CAPITOLUL I

Principii generale

Articolul 1

În sensul prezentului regulament financiar, prin buget se înțelege actul care prevede și ordonanțează, în prealabil, pentru fiecare exercițiu financiar, încasările și cheltuielile necesare pentru respectarea obligațiilor ce rezultă din contractele menționate în Decizia 1999/870/CE.

Articolul 2

Prezenta reglementare financiar stabilește norme metodologice privind încheierea contractelor legate de Sisnet, și crearea și execuția bugetului aferent contractelor.

Articolul 3

(1)   Bugetul este împărțit în titluri care acoperă bugetul necesar pentru pregătirea contractelor în vederea încheierii lor, inclusiv costurile legate de pregătirea cererii de oferte privind Sisnet, bugetul de instalare și bugetul de funcționare a Sisnet. După caz, fiecare titlu se împarte în capitole și articole.

(2)   Creditele deschise la fiecare titlu nu pot fi transferate altor titluri de cheltuieli.

Articolul 4

Creditele bugetare se folosesc în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și în special cu principiul economiei și rentabilității.

Articolul 5

Nu se poate efectua nici o încasare ori cheltuială fără a fi înregistrate la un articol din buget.

Fără a aduce atingere articolului 17, nici o cheltuială nu poate fi angajată sau ordonanțată în plus față de creditele deja ordonanțate.

Articolul 6

(1)   Sub rezerva articolului 17, toate veniturile și cheltuielile se înregistrează în totalitate în buget, fără a fi regularizate. Venitul total trebuie să acopere totalul cheltuielilor.

(2)   Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.

(3)   Contribuțiile bugetare ale statelor menționate la articolul 25, achitate înainte de începutul exercițiului financiar la care se referă, se creditează în bugetul exercițiului respectiv.

(4)   Cheltuielile unui exercițiu financiar se înregistrează în situațiile financiare corespunzătoare exercițiului financiar respectiv pe baza cheltuielilor a căror ordonanțare a fost primită de controlorul financiar până la 31 decembrie, plata fiind efectuată de către contabilul-șef înainte de 15 ianuarie.

(5)   Creditele alocate pot fi folosite exclusiv pentru plata cheltuielilor angajate și plătite în cursul exercițiului financiar pentru care au fost alocate, cu excepția derogărilor din articolul 7 și pentru plata datoriilor provenite din exercițiile financiare anterioare și pentru care nici un credit nu a fost reportat.

Articolul 7

(1)   Următoarele norme reglementează utilizarea creditelor:

(a)

de regulă, se anulează creditele neangajate până la finele exercițiului financiar pentru care au fost înregistrate;

(b)

creditele privind plățile încă neonorate la 31 decembrie în contul unor angajamente încheiate între 1 ianuarie și 31 decembrie se reportează automat numai în exercițiul financiar următor.

(2)   Sub rezerva alineatului (1), secretarul general adjunct al Consiliului poate înainta către Grupul de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen, denumit în continuare „Grup de lucru SIS”, înainte de 31 ianuarie, cereri argumentate corespunzător în vederea reportării în exercițiul financiar următor a creditelor neangajate până la 31 decembrie, atunci când creditele alocate pentru titlurile din bugetul pentru exercițiul financiar următor nu îndeplinesc condițiile cerute.

Reportarea unor astfel de credite poate fi propusă numai invocând motive excepționale.

În exercitarea competențelor sale de execuție a bugetului, secretarul general adjunct depune toate eforturile, în funcție de cerințele de gestionare, pentru a utiliza în primul rând creditele autorizate pentru exercițiul financiar în curs și pentru a nu utiliza creditele reportate decât după epuizarea primelor credite.

Grupul de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen analizează cererile de reportare de credite până la 1 martie cel târziu.

(3)   Creditele reportate dintr-un exercițiu financiar în următorul se anulează în cazul în care rămân neangajate la sfârșitul exercițiului financiar pentru care au fost reportate.

(4)   Lista creditelor reportate automat în exercițiul financiar următor în temeiul alineatului (1) litera (b) se înaintează Grupului de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen înaintea datei de 1 martie.

(5)   Pentru a executa bugetul, utilizarea creditelor reportate figurează separat, pentru fiecare articol de buget, în rapoartele financiare corespunzătoare exercițiului financiar în curs.

CAPITOLUL II

Întocmirea bugetului

Articolul 8

(1)   Bugetul se întocmește în moneda euro.

(2)   Secretarul general adjunct înaintează proiectul de buget preliminar Grupului de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen înainte de 30 septembrie, atașându-i acestuia un memorandum explicativ.

(3)   Grupul de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen avizează proiectul de buget preliminar.

(4)   Secretarul general adjunct întocmește proiectul de buget și îl înaintează până la 31 octombrie cel târziu statelor menționate la articolul 25.

(5)   Statele membre menționate la articolul 25, întrunite în cadrul Consiliului, adoptă bugetul înainte de finele anului.

(6)   Decizia de adoptare a bugetului, notificată corespunzător de către secretarul general adjunct statelor menționate la articolul 25, marchează data de la care contribuțiile statelor în cauză devin scadente.

Articolul 9

(1)   Dacă bugetul nu a fost adoptat în versiune finală până la începutul exercițiului financiar:

(a)

se pot efectua plăți până la a douăsprezecea parte, lunar, din totalul creditelor ordonanțate pentru fiecare titlu din bugetul pentru exercițiul financiar anterior;

(b)

contribuțiile statelor menționate la articolul 25 pot fi colectate până la valoarea echivalentă cu a douăsprezecea parte, lunar, din contribuțiile plătite conform ultimului buget adoptat statutar.

(2)   Fiecare decizie de utilizare a unei doisprezecimi dintr-o cheltuială sau venit până la totalul a trei doisprezecimi din sumele înregistrate în ultimul buget adoptat statutar, se adoptă de către secretarul general adjunct care înaintează hotărârile în scris statelor menționate la articolul 25.

(3)   Peste limita de trei doisprezecimi din sumele înregistrate în ultimul buget adoptat statutar, orice decizie de ordonanțare de plăți sau încasări de contribuții se adoptă de statele membre menționate la articolul 25, reunite în Consiliu.

(4)   Orice măsuri adoptate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) iau sfârșit imediat după adoptarea finală a bugetului.

Articolul 10

(1)   Orice proiect de buget suplimentar sau rectificativ este prezentat, examinat și adoptat în aceeași formă și urmând aceeași procedură cu bugetul ale cărui estimări le modifică.

(2)   Bugetul rectificativ se prezintă anual, în luna următoare încheierii conturilor în conformitate cu prevederile articolului 46 alineatul (1), în vederea înregistrării soldului execuției din exercițiul financiar anterior ca venit, dacă soldul este pozitiv, sau ca cheltuială, dacă soldul este negativ.

Articolul 11

Bugetul poate fi dat publicității.

CAPITOLUL III

Execuția bugetului și contabilitatea

Articolul 12

Bugetul se execută în conformitate cu principiul conform căruia ordonatorul de credit și contabilul-șef trebuie să fie persoane diferite. Atribuțiile ordonatorului de credit, ale contabilului-șef și ale controlorului financiar sunt incompatibile între ele.

Articolul 13

(1)   Sarcina de ordonator de credite pentru venituri și cheltuieli este îndeplinită de directorul general din Secretariatul General al Consiliului. Ordonatorul de credite execută bugetul în numele secretarului general adjunct care, în limitele creditelor repartizate, își poate delega competențele unui director.

(2)   Ordonatorul de credite poate hotărî asupra transferului între articole în cadrul fiecărui capitol. Cu acordul Grupului de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen, ordonatorul de credite poate decide asupra transferurilor între capitolele din cadrul aceluiași titlu. Grupul de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen își dă acordul în aceleași condiții în care și-a dat avizul cu privire la buget.

Articolul 14

Responsabilitatea de controlor financiar trebuie îndeplinită de controlorul financiar al Consiliului în conformitate cu normele aplicabile atribuțiilor acestuia din urmă.

Articolul 15

Încasarea veniturilor și rambursarea cheltuielilor se efectuează de către un contabil-șef din Direcția Generală A din Secretariatul General al Consiliului.

Articolul 16

(1)   În vederea colectării unei sume în temeiul articolului 25 sau a creanțelor datorate statelor respective de către terțe părți în contul încheierii, instalării și funcționării Sisnet, este necesară emiterea unui ordin de recuperare de către ordonatorul de credite. Ordinele de recuperare se înaintează contabilului-șef, care le prezintă spre aprobare controlorului financiar.

(2)   Scopul aprobării este să stabilească dacă:

(a)

venitul a fost înregistrat corect la articolul bugetar;

(b)

ordinul de recuperare este în conformitate cu prevederile în materie;

(c)

documentele justificative sunt corespunzătoare;

(d)

debitorul sau autoritatea competentă din statul debitor sunt descrise corect;

(e)

este indicată data scadenței creanței;

(f)

au fost aplicate principiile bunei gestiuni financiare prevăzute la articolul 4;

(g)

suma și devizele de recuperat sunt exacte.

(3)   Contabilul-șef își asumă răspunderea pentru odinele de recuperare întocmite în mod corespunzător.

Articolul 17

Prin exceptare de la articolele 5 și 6:

1.

Se pot face următoarele deduceri din toate chitanțele, facturile sau extrasele de cont, care ulterior se trimit pentru plata sumei nete:

(a)

amenzi impuse unei părți contractuale privind o ofertă acceptată;

(b)

ajustarea sumelor plătite greșit, care poate fi realizată prin deduceri în avans atunci când se efectuează altă validare de același tip în cadrul aceluiași titlu, capitol, articol și exercițiu financiar ca cel în contul căruia s-a realizat plata unei sume mai mari.

Reducerile, restituirile și rabaturile la facturi și chitanțe nu se înregistrează ca venituri separate.

2.

Următoarele sume pot fi refolosite în cadrul titlului pentru care s-a debitat cheltuiala inițială:

venitul din restituirile sumelor plătite greșit în contul creditelor înregistrate în buget.

Sumele trebuie refolosite înainte de sfârșitul exercițiului financiar care urmează exercițiului financiar în care venitul a fost colectat.

Articolul 18

(1)   Orice măsură care poate presupune cheltuieli la buget trebuie mai întâi să facă obiectul unei propuneri de angajament de cheltuieli înaintată de ordonatorul de credite către contabilul-șef, în care se arată scopul, suma, articolul bugetar la care se debitează cheltuiala și numele creditorului. Propunerea este înaintată de contabilul-șef spre aprobare controlorului financiar.

(2)   Scopul aprobării este de a stabili dacă:

(a)

propunerea de angajare de cheltuieli a fost prezentată în conformitate cu alineatul (1);

(b)

cheltuiala a fost înregistrată corespunzător din buget;

(c)

creditele sunt disponibile în buget;

(d)

s-au aplicat principiile bunei gestiuni financiare prevăzute la articolul 4;

(e)

cheltuiala este justificată și în conformitate cu prevederile în materie.

Articolul 19

(1)   Scopul validării cheltuielilor de către ordonatorul de credite este:

(a)

să verifice existența creanței creditorului;

(b)

să stabilească sau să verifice existența datoriei și valoarea sumei datorate;

(c)

să verifice condițiile în care plata devine scadentă;

(d)

să verifice dacă achizițiile sau serviciile furnizate sunt conforme cu comanda.

(2)   Ordonatorul de credite poate ordona efectuarea verificărilor, direct sub responsabilitatea sa.

Articolul 20

(1)   Ordonatorul de credite autorizează contabilul-șef prin emiterea unui ordin de plată („ordonanțare”) pentru plata unei cheltuieli pe care a lichidat-o.

(2)   Ordonanțarea trebuie să specifice:

(a)

exercițiul financiar în contul căruia se debitează plata;

(b)

titlul, capitolul și articolul din buget;

(c)

suma de plată în cifre și litere și moneda de plată;

(d)

numele și adresa creditorului;

(e)

scopul cheltuielii;

(f)

metoda de plată;

(g)

numărul și data aprobării corespunzătoare privind angajarea cheltuielilor.

(3)   Ordinul de plată este datat și semnat de ordonatorul de credite.

(4)   Contabilul-șef trebuie să prezinte ordinul de plată, însoțit de documentele justificative în original, spre aprobarea controlorului financiar.

(5)   Scopul aprobării este să stabilească dacă:

(a)

ordinul de plată a fost emis corect;

(b)

ordinul de plată este în concordanță cu cheltuielile angajate și suma înscrisă este corectă, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare prevăzute la articolul 4;

(c)

cheltuiala este debitată la articolul bugetar corespunzător;

(d)

creditele sunt disponibile la titlul sau articolul bugetar corespunzător;

(e)

documentele justificative sunt regulamentare;

(f)

denumirea și descrierea creditorului sunt corecte.

(6)   Orice cheltuială trebuie acoperită în prealabil de contribuțiile statelor menționate la articolul 25 sau, în lipsa acestor contribuții, de credit bancar. Costurile creditului de prefinanțare în eventualitatea neplății contribuțiilor se împart între statele care nu și-au plătit contribuțiile, proporțional cu valoarea contribuțiilor neplătite și ținând cont de vechimea arieratelor.

Articolul 21

Plățile se efectuează în contul bancar deschis în conformitate cu articolul 17 din Decizia Consiliului 1999/323/CE (3) în numele secretarului general al Consiliului. Ordinele de transfer bancar executate în conformitate cu prezentul regulament financiar necesită semnăturile a doi funcționari numiți de către secretarul general adjunct, din care unul trebuie să fie contabilul-șef.

Articolul 22

În cazul în care controlorul financiar refuză să acorde aprobările prevăzute la articolele 16, 18 și 20, iar contabilul-șef își menține propunerea, problema este înaintată secretarului general adjunct. Cu excepția cazurilor în care disponibilitatea creditelor este incertă, secretarul general adjunct poate, printr-o decizie motivată corespunzător, să anuleze refuzul și să confirme ordinul de recuperare, angajarea cheltuielilor sau ordinul de plată. Secretarul general adjunct trebuie să informeze în termen de o lună Curtea de Conturi cu privire la decizia adoptată. Decizia constituie titlu executoriu de la data respingerii aprobării.

Articolul 23

În cazul în care ordonatorul de credite, controlorul financiar și contabilul-șef nu îndeplinesc prevederile prezentului regulament financiar, aceștia pot fi sancționați cu pedepse disciplinare prevăzute în Statutul personalului Comunităților Europene.

Articolul 24

Evidența contabilă se ține conform metodei înregistrării în partidă dublă în anul calendaristic. Situațiile financiare trebuie să arate totalitatea veniturilor și cheltuielilor dintr-un exercițiu financiar.

CAPITOLUL IV

Contribuțiile statelor

Articolul 25

(1)   Venitul la buget provine din contribuțiile financiare din partea următoarelor state membre: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Finlanda și Suedia, precum și Islanda și Norvegia.

(2)   Contribuțiile statelor menționate anterior sunt prevăzute în buget și exprimate în moneda euro.

Articolul 26

Statele menționate la articolul 25 trimit contribuțiile secretarului general adjunct conform următoarei formule.

Grila contribuțiilor care trebuie plătite de către membrii menționați la articolul 25, pe de o parte, și de către Islanda și Norvegia, pe de altă parte, se calculează anual pe baza cotei corespunzătoare fiecărui stat membru și a Islandei și Norvegiei din produsul intern brut (PIB) total pentru anul precedent în fiecare stat membru menționat la articolul 25. Grila contribuțiilor statelor membre respective se calculează anual, ținând cont de contribuțiile Islandei și Norvegiei, în funcție de cota din resursele TVA a fiecărui stat membru la resursele TVA ale Comunității Europene, aprobată la ultima rectificare a bugetului Uniunii din exercițiul financiar precedent.

Articolul 27

(1)   Secretarul general adjunct prezintă în scris cererile pentru contribuția fiecărui stat menționat la articolul 25 prin intermediul administrațiilor naționale ale căror informații de contact i-au fost notificate.

(2)   Scrisoarea se referă la:

(a)

decizia de adoptare a bugetului sau, în eventualitatea invocării articolului 9, decizia de solicitare de contribuții prin doisprezecimi provizorii;

(b)

suma plătită de fiecare stat, calculată în moneda euro în conformitate cu grila descrisă la articolul 26;

(c)

datele necesare pentru plata contribuției.

(3)   Contribuțiile se achită în contul bancar menționat la articolul 21.

(4)   Contribuțiile se plătesc în moneda euro.

Articolul 28

(1)   Statele menționate la articolul 25 trebuie să plătească 25 % din contribuțiile lor până la 15 februarie, 1 aprilie, 1 iulie și 1 octombrie cel târziu.

(2)   În cazul în care un stat nu își îndeplinește obligațiile financiare, normele Comunității în vigoare privind dobânda percepută în eventualitatea întârzierii la plata contribuțiilor la bugetul Uniunii se aplică prin analogie, indiferent de costurile care trebuie suportate de către statele în cauză în temeiul prevederilor articolului 20 alineatul (6).

CAPITOLUL V

Încheierea contractelor

Articolul 29

(1)   Contractele de achiziție sau închiriere de bunuri sau de prestări servicii se încheie în scris.

(2)   Toate contractele de acest tip a căror valoare estimativă atinge sau depășește pragul stabilit prin Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de coordonare a procedurilor de acordare a contractelor de achiziții publice de bunuri (4) sau prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de acordare a contractelor de achiziții publice de servicii (5) se încheie în urma lansării unei cereri de oferte în conformitate cu prevederile directivelor menționate anterior, inclusiv modificările ulterioare (denumite în continuare „directivele Consiliului privind procedurile de achiziții publice”).

(3)   Contractele a căror valoare estimativă nu depășește pragul stabilit prin directivele Consiliului privind procedurile de achiziții publice pot fi încheiate prin acord direct. În acest caz, statele membre menționate la articolul 25 nu sunt excluse de la obligația de a permite furnizorilor potențiali de bunuri și servicii de a înainta oferte în sistem concurențial.

(4)   În principiu, cererile de ofertă sunt publicate în toate statele membre de către Secretariatul General al Consiliului în numele statelor membre menționate la articolul 25.

(5)   Procedurile de ofertare, de selecție, precum și criteriile de atribuire a contractelor se stabilesc și se desfășoară conform prevederilor din directivele Consiliului privind procedurile de achiziții publice, completate de prevederile prezentului regulament financiar.

(6)   Cererile de ofertă se pregătesc de către Secretariatul General al Consiliului în numele statelor membre menționate la articolul 25 și conțin informații în special cu privire la:

(a)

modalitatea de depunere și de prezentare a ofertelor, îndeosebi cerința completării unui eventual formular de răspuns;

(b)

dacă este cazul, caietul de sarcini privind achizițiile de bunuri și servicii și, eventual, cu privire la documentul referitor la condițiile specifice ale achizițiilor publice;

(c)

o clauză în temeiul căreia prezentarea ofertei presupune acceptarea caietului de sarcini;

(d)

dacă este cazul, condițiile în care se pot efectua inspecții, bine precizate atunci când se intenționează efectuarea unei inspecții la fața locului;

(e)

perioada de valabilitate a ofertei în timpul căreia ofertantul trebuie să-și mențină condițiile ofertei;

(f)

penalitățile pentru nerespectarea clauzelor contractuale;

(g)

datele care trebuie să fie înscrise pe facturi (sau pe documentele justificative);

(h)

interzicerea oricărui contact între secretarul general adjunct și personalul din subordine, reprezentanții guvernelor din statele membre menționate la articolul 25, reprezentanții guvernelor din Islanda și Norvegia, pe de o parte, și ofertanți, pe de altă parte, cu privire la cererea de oferte, cu excepția următoarelor condiții, care au statutul de excepție specială:

 

înainte de data închiderii depunerii de oferte:

(i)

la inițiativa ofertanților:

informațiile suplimentare al căror unic scop este de a explica natura cererii de ofertă pot fi comunicate ofertanților;

(ii)

la inițiativa secretarului general adjunct:

dacă statele membre menționate la articolul 25, Islanda și Norvegia sau Secretariatul General al Consiliului constată o eroare, o imprecizie, o omisiune sau orice alt neajuns în redactarea cererilor de oferte, Secretariatul General poate informa părțile interesate, respectând aceeași procedură ca în cazul cererii de oferte inițiale;

(iii)

după deschiderea ofertelor și la inițiativa statelor membre menționate la articolul 25, a Islandei, Norvegiei sau a Secretariatului General al Consiliului, în cazul în care o ofertă poate necesita clarificări sau corectarea unor erori de redactare evidente, Secretariatul General poate contacta ofertantul.

Articolul 30

În fiecare caz în care ofertantul este contactat în condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (h), se redactează o „Notă de dosar” și se menționează orice contact de acest tip în raportul ce urmează a fi prezentat ulterior Comitetului consultativ menționat la articolul 36.

Articolul 31

În cazul contractelor încheiate de secretarul general adjunct în numele statelor membre vizate la articolul 25 nu se poate opera nici o discriminare din punct de vedere al naționalității între resortisanții statelor membre și cei ai Islandei sau Norvegiei.

Articolul 32

În cazul existenței unui caiet de sarcini pentru achizițiile publice respective, acestea vor fi anexate cererilor de oferte. Dacă este cazul, se anexează un document privind condițiile specifice ale achizițiilor publice.

Articolul 33

Ofertanții pot transmite ofertele:

(a)

prin poștă:

caz în care cererea de oferte trebuie să precizeze faptul că data luată în considerare va fi data de trimitere a ofertei, conform ștampilei poștale. Ofertele trimise prin poștă trebuie să fie recomandate; sau

(b)

prin depunere la serviciile Secretariatului General al Consiliului sau prin orice persoană mandatată de ofertant, inclusiv prin servicii de mesagerie private:

caz în care cererea de oferte trebuie să precizeze data și ora limită de depunere a ofertelor, precum și serviciul din cadrul Secretariatului General al Consiliului unde se depun ofertele, contra unei note de înregistrare semnate și datate.

În aceste două cazuri, data este aceeași.

În vederea păstrării confidențialității și pentru a evita orice probleme, cererea de oferte include următoarea mențiune:

„Ofertele trebuie prezentate într-un plic sigilat aflat într-un alt plic sigilat. Pe plicul interior se specifică, în afara numelui departamentului căruia îi este adresat plicul, conform indicațiilor cuprinse în cererea de oferte, cuvintele «Cerere de oferte – A nu se deschide de către Registratură». Dacă se folosesc plicuri cu bandă autoadezivă, acestea trebuie sigilate cu bandă adezivă și expeditorul trebuie să semneze peste banda adezivă.”

Articolul 34

Toate ofertele se deschid.

Ofertele se deschid în prezența membrilor comitetului numit în acest sens de către secretarul general adjunct. Comitetul este compus din trei funcționari superiori din directorate diferite ale Secretariatului General al Consiliului. Controlorul financiar trebuie informat cu privire la deschiderea ofertelor. Controlorul financiar sau reprezentantul său este prezent ca observator.

Comitetul redactează un raport privind deschiderea ofertei, semnat de toți membrii săi.

Fiecare pagină din fiecare ofertă este marcată cel puțin cu inițialele unuia dintre membrii comitetului. Comitetul elaborează o listă scrisă a ofertelor primite, enumerând, în special, toate documentele primite de la fiecare ofertant și aflate în legătură cu oferta.

Articolul 35

Fiecare ofertă este evaluată de către statele membre menționate la articolul 25, precum și de Islanda și Norvegia. Un funcționar împuternicit al Secretariatului General al Consiliului, desemnat de către ordonatorul de credite sau de un înlocuitor al acestuia, desemnat la rândul său de ordonatorul de credite, prezintă Comitetului Consultativ menționat la articolul 36 un raport, aprobat în unanimitate de către statele respective.

Raportul cuprinde, în special:

(a)

motivele care au determinat respingerea uneia din oferte;

(b)

evaluarea tehnică și financiară a fiecărei oferte, inclusiv un tabel comparativ al prețurilor unitare;

(c)

motivele care au stat la baza selectării unui ofertant.

Articolul 36

Contractele care urmează să fie încheiate de către secretarul general adjunct în numele statelor membre menționate la articolul 25 și de către reprezentanții Islandei și Norvegiei în urma lansării cererii de oferte se prezintă în prealabil spre avizare de către Comitetul consultativ privind achiziții publice.

Articolul 37

Comitetul consultativ menționat la articolul 36 include un reprezentant din fiecare stat membru menționat la articolul 25, împreună cu câte un reprezentant din Islanda și Norvegia. Statele membre menționate la articolul 25, precum și Islanda și Norvegia verifică dacă reprezentanții selectați posedă experiența corespunzătoare în domeniul informatic și/sau financiar și/sau juridic. Reprezentanții trebuie să nu fi participat la evaluarea dosarelor care urmează să fie prezentate Comitetului consultativ. Un reprezentant al controlorului financiar este prezent în calitate de observator.

Comitetul consultativ alege prin majoritate simplă un președinte și un vicepreședinte dintre reprezentanții săi.

Comitetul consultativ prezintă avizul său cu privire la corectitudinea procedurii de selectare a ofertantului și, în general, cu privire la termenii contractuali propuși.

Orice alt aspect privind subiectul prezentului capitol poate fi trimis Comitetului consultativ spre avizare.

Comitetul consultativ ia toate măsurile pentru a asigura adoptarea avizelor prin consens. Dacă nu este posibilă obținerea consensului, Comitetul consultativ adoptă avizele prin majoritatea simplă a reprezentanților săi. Este necesar un cvorum de 11 pentru ca lucrările să fie valabile. În eventualitatea unui balotaj, președintele are votul decisiv.

Secretariatul General al Consiliului acordă asistență în probleme de secretariat Comitetului consultativ, după caz.

Articolul 38

Comitetul consultativ își elaborează propriile norme procedurale, prin analogie cu normele procedurale ale Comitetului consultativ, privind achizițiile publice ale Consiliului Uniunii Europene.

Articolul 39

Comitetul consultativ trebuie să-și dea avizul, doar în calitate de consultant, cu privire la:

(a)

toate contractele de livrări de bunuri sau prestări de servicii a căror valoare estimată atinge sau depășește pragul prevăzut în directivele Consiliului privind procedurile de achiziții publice;

(b)

actele adiționale propuse la oricare contract, conform literei (a), atunci când intervin modificări importante, în special atunci când efectul actelor adiționale este de modificare a prețului contractului original;

(c)

actele adiționale propuse al căror efect determină creșterea prețului total al contractului deja încheiat peste pragul menționat la litera (a);

(d)

problemele care apar în momentul încheierii contractului sau în cursul derulării contractului (de exemplu anularea de comenzi, cereri de plată a unor penalități de întârziere, încălcarea specificațiilor și condițiilor contractuale generale), în cazul în care problema survenită este suficient de serioasă pentru a justifica solicitarea avizului Comitetului;

(e)

cererea unuia dintre statele membre menționate la articolul 25, a Islandei sau Norvegiei, sau a unui membru din Comitetul consultativ, sau a secretarului general adjunct cu privire la contractele propuse cu sume sub pragul menționat la litera (a), dar care se consideră că prezintă probleme de principiu sau sunt de o natură specială.

Articolul 40

Dosarele prezentate Comitetului consultativ pentru emiterea unui aviz, în temeiul articolului 39 literele (b)-(e) trebuie însoțite de un raport aprobat în unanimitate de statele membre menționate la articolul 25, precum și de Islanda și Norvegia.

Articolul 41

Avizele emise de Comitetul consultativ se semnează de către președintele comitetului. Pentru a evita întârzierile determinate de intervenția Comitetului consultativ, statele membre menționate la articolul 25, precum și Islanda și Norvegia, pot, dacă vor considera necesar, să impună un termen rezonabil până la care comitetul trebuie să își dea avizul. Avizele comitetului sunt comunicate secretarului general adjunct și statelor membre menționate la articolul 25, precum și Islandei și Norvegiei. După atenta considerare a avizului, statele membre menționate la articolul 25 și Islanda și Norvegia adoptă o decizie finală asupra cazului, în unanimitate. După adoptarea deciziei, contractul sau contractele se încheie de către secretarul general adjunct în numele statelor membre menționate la articolul 25 și de către reprezentanții împuterniciți ai Islandei și Norvegiei.

Articolul 42

Toți ofertanții sunt informați de Secretariatul General al Consiliului asupra deciziei adoptate cu privire la ofertele prezentate.

Articolul 43

(1)   Contractele pot fi întocmite pe baza unei facturi sau a unui deviz de costuri atunci când valoarea probabilă a bunurilor și serviciilor nu depășește 2 000 EUR.

(2)   Ca garanție a executării contractelor, furnizorilor, contractorilor sau prestatorilor de servicii li se poate solicita printr-o clauză de garanție să facă un depozit preliminar. Depozitul trebuie să acopere întreaga perioadă de garanție, precum și o perioadă suficient de lungă pentru a permite executarea garanției. Depozitul constă, în principiu, în plata unei sume în euro într-un cont bancar deschis special în acest scop în numele Secretariatului General al Consiliului. Depunerea poate fi operată numai prin intermediul unei instituții de credit din prima clasă într-un cont de depozit la vedere sau pe termen scurt, în moneda euro.

(3)   Valoarea depozitului se fixează conform termenilor și condițiilor comerciale uzuale.

(4)   Acordarea garanției este obligatorie atunci când valoarea contractului atinge sau depășește pragul stabilit în directivele Consiliului privind procedurile de achiziții publice.

(5)   Garanția poate fi înlocuită printr-o garanție personală și solidară constituită de o terță parte agreată de contabilul-șef. În principiu, garanția se constituie în moneda euro și trebuie să îndeplinească aceleași norme ca și garanția menționată la alineatul (2).

(6)   În cazul în care contractul nu a fost executat sau a fost executat cu întârziere, secretarul general adjunct asigură că statele membre menționate la articolul 25, precum și Islanda și Norvegia, sunt despăgubite corespunzător pentru toate pagubele suportate și cheltuielile efectuate prin deducerea sumei din depozit, fie că aceasta a fost depusă direct de către furnizor sau contractant sau de către o terță parte.

Articolul 44

Documentele justificative uzuale ce însoțesc primul ordin de plată, întocmite în temeiul unui contract care necesită un depozit, sunt însoțite de o copie a cărei autenticitate este certificată de contabilul-șef, de o chitanță emisă la plata depozitului sau de o copie, a cărei autenticitate este certificată de către contabilul-șef, după declarația de depunere a garanției de către contractant sau furnizor, sau de către o terță parte.

Articolul 45

Depozitele sunt rambursate, iar garanțiile menționate la articolul 43 care înlocuiesc depozitele sunt eliberate de către secretarul general adjunct conform prevederilor contractului sau garanției aplicabile, excepție făcând cazurile de neexecutare sau executare cu întârziere a contractelor menționate la articolul 43 alineatul (6).

CAPITOLUL VI

Încheierea și verificarea conturilor

Articolul 46

(1)   Secretarul general adjunct întocmește, în termen de două luni de la terminarea perioadei de execuție a bugetului, raportul financiar de venituri și cheltuieli, precum și bilanțul, pe care le transmite Grupului de lucru pentru Sistemul de Informare Schengen.

(2)   Raportul financiar de venituri și cheltuieli trebuie să cuprindă toate operațiile de venituri și cheltuieli aferente exercițiului financiar precedent. Se prezintă în aceeași formă și cu respectarea acelorași subdiviziuni care apar și în buget.

(3)   La raportul financiar se anexează următoarele documente:

(a)

un raport privind situația fiecărui stat membru menționat la articolul 25 privind plata contribuției financiare;

(b)

un raport privind virarea creditelor.

(4)   Bilanțul trebuie să prezinte activele și pasivele din buget la data de 31 decembrie din exercițiul financiar precedent.

Articolul 47

(1)   Curtea de Conturi este solicitată să auditeze situațiile financiare.

(2)   Secretarul general adjunct prezintă Curții de Conturi raportul financiar de venituri și cheltuieli și bilanțul în termen de 15 zile de la perioada prevăzută conform articolului 46 alineatul (1).

(3)   Scopul auditării de către Curtea de Conturi este să stabilească dacă toate veniturile au fost încasate și dacă toate cheltuielile au fost efectuate în mod legal și cu respectarea procedurilor în vigoare, în conformitate cu contractele gestionate, cu bugetul și prezentul regulament financiar.

(4)   Secretarul general adjunct pune la dispoziția Curții de Conturi toate facilitățile pe care le consideră necesare pentru exercitarea atribuțiilor Curții.

Articolul 48

Raportul financiar de venituri și cheltuieli, bilanțul și raportul Curții de Conturi, însoțite, după caz, de observațiile secretarului general adjunct, se prezintă până la 1 iulie cel târziu statelor menționate la articolul 25. Statele membre menționate la articolul 25, reunite în Consiliu, exonerează secretarul general adjunct de executarea bugetului.

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Articolul 49

Introducerea dispozițiilor acquis-ului Schengen privind sistemul de informații Schengen pentru alt stat în afara celor menționate la articolul 25 (numite în continuare „alt stat”) atrage după sine:

(a)

reajustarea contribuțiilor statelor menționate la articolul 25 în conformitate cu prevederile articolului 26;

(b)

ajustarea contribuțiilor statelor menționate la articolul 25 în vederea stabilirii contribuțiilor de plată de către alt stat pentru operarea rețelei Sisnet pe durata întregului exercițiu financiar;

(c)

ajustarea contribuțiilor statelor menționate la articolul 25 pentru a se stabili cota din costurile aferente instalării inițiale a Sisnet ce urmează a fi plătită de noul stat. Procentajul se calculează pe baza cotei de resurse TVA plătite de celălalt stat în totalul resurselor TVA ale Comunităților Europene, aferent exercițiilor financiare anterioare în care au fost suportate cheltuielile de instalare a Sisnet. Contribuția procentuală face obiectul unei „note de credit” către statele menționate la articolul 25 pentru o sumă pro-rata la cota ce le revine calculată în conformitate cu prevederile articolului 26. Celelalte state au opțiunea de a aloca această sumă la cota-parte pe care o au în buget sau pot solicita rambursarea sumei.

Articolul 50

(1)   Prezentul regulament financiar se aplică adoptării bugetului de venituri și cheltuieli necesar respectării obligațiilor ce decurg din măsura adoptată în aplicarea articolului 1 din Decizia 1999/870/CE pentru exercițiul financiar în cursul căruia întră în vigoare.

(2)   Prin derogare de la prevederile articolului 8 și în legătură cu bugetului menționat la alineatul (1), secretarul general adjunct al Consiliului înaintează proiectul preliminar de buget către Grupul de lucru pentru Sistemul de Informații Schengen cât mai curând posibil după adoptarea prezentului regulament financiar. După emiterea avizului de către Grupul SIS și după stabilirea proiectului de buget, statele membre menționate la articolul 25, reunite în Consiliu, adoptă bugetul fără întârziere.

(3)   Prin derogare de la articolul 28 și cu privire la bugetul menționat la alineatul (1), statele menționate la articolul 25 au obligația să achite contribuțiile ce le revin în conformitate cu calendarul stabilit de către statele membre menționate la articolul 25 cu ocazia adoptării bugetului.

Articolul 51

(1)   Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

(2)   Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 27 martie 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

F. GOMES


(1)  JO L 337, 30.12.1999, p. 41.

(2)  Re-elaborat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).

(3)  JO L 123, 13.5.1999, p. 51.

(4)  JO L 199, 9.8.1993, p. 1.

(5)  JO L 209, 24.7.1992, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 328, 28.11.1997, p. 1).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

180


32000R1009


L 115/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1009/2000 AL CONSILIULUI

din 8 mai 2000

privind majorările capitalului Băncii Centrale Europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statutul”) și, în special, articolul 28 alineatul (1) al acestuia,

având în vedere recomandarea Băncii Centrale Europene (BCE) (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comisiei Comunităților Europene (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene („tratatul”) și cu articolul 42 din statut,

întrucât:

(1)

Articolul 28 alineatele (1) și (2) din statut prevăd că băncile centrale naționale trebuie să verse BCE un capital de 5 000 milioane EUR, care urmează să devină operațional de la constituirea BCE.

(2)

Articolul 28 alineatul (1) din statut prevede posibilitatea majorării capitalului cu sumele decise de Consiliul Guvernatorilor BCE, în limitele și în conformitate cu condițiile stabilite de către Consiliu.

(3)

Articolul 123 alineatul (1) coroborat cu articolul 107 alineatul (6) din tratat prevede că, imediat după 1 iulie 1998, Consiliul trebuie să adopte dispoziția menționată la articolul 28 alineatul (1) din statut.

(4)

Prezentul regulament stabilește o limită pentru viitoarele majorări ale capitalului BCE și permite astfel Consiliului Guvernatorilor BCE să decidă, ulterior, cu privire la o majorare efectivă pentru a menține adecvarea bazei de capital necesare pentru a susține operațiunile BCE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Majorările capitalului BCE

Consiliul Guvernatorilor BCE poate majora capitalul BCE peste valoarea prevăzută la articolul 28 alineatul (1) prima teză din statut cu o sumă suplimentară de până la 5 000 milioane EUR.

Articolul 2

Dispoziția finală

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 8 mai 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

J. PINA MOURA


(1)  JO C 411, 31.12.1998, p. 10.

(2)  JO C 219, 30.7.1999, p. 182.

(3)  Aviz emis la 8 martie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

181


32000R1010


L 115/2

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1010/2000 AL CONSILIULUI

din 8 mai 2000

privind solicitări suplimentare de active de rezervă de schimb ale Băncii Centrale Europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statutul”) și, în special, articolul 30 alineatul (4),

având în vedere recomandarea Băncii Centrale Europene (BCE) (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comisiei Comunităților Europene (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene („tratatul”) și articolul 42 din statut și în condițiile prevăzute la articolul 122 alineatul (5) din tratat și punctul 7 din Protocolul privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

întrucât:

(1)

Articolul 30 alineatul (1) din statut prevede că băncile centrale naționale ale statelor membre participante trebuie să furnizeze BCE active de rezervă de schimb, altele decât monedele statelor membre, euro, poziții de rezervă la FMI și DST, până la concurența unei sume echivalente cu 50 000 demilioane EUR.

(2)

Articolul 30 alineatul (4) din statut prevede că BCE poate emite solicitări suplimentare de active de rezervă de schimb, peste limita prevăzută la articolul 30 alineatul (1) din statut, în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu.

(3)

Articolul 123 alineatul (1) din tratat, coroborat cu articolul 107 alineatul (6), dispune ca, îndată după 1 iulie 1998, Consiliul să adopte dispozițiile menționate la articolul 30 alineatul (4) din statut.

(4)

Prezentul regulament stabilește limita pentru solicitările suplimentare de active de rezervă de schimb, permițând astfel Consiliului Guvernatorilor BCE să decidă asupra solicitărilor efective în viitor pentru a reconstitui stocul de active de rezervă de schimb deja epuizate, fără ca stocul BCE să depășească cuantumul maxim echivalent cu 50 000 de milioane EUR stabilit pentru transferurile inițiale de active de rezervă de schimb de la BCN către BCE.

(5)

Reconstituirea rezervelor de schimb nu trebuie să conducă la o majorare a capitalului subscris al BCE.

(6)

Articolul 30 alineatul (4) din statut prevede că solicitările suplimentare de active de rezervă de schimb trebuie emise în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) din statut; articolul 30 alineatul (2), coroborat cu articolul 43 alineatul (6) din statut și punctul 10 litera (b) din Protocolul privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prevede stabilirea contribuțiilor fiecăreia dintre băncile centrale naționale proporțional cu cota sa din capitalul BCE subscris de băncile centrale naționale ale statelor membre participante.

(7)

Articolul 10 alineatul (3), coroborat cu articolul 43 alineatul (4) din statut, impune ca, pentru adoptarea oricărei decizii în conformitate cu articolul 30 din statut, voturile Consiliului Guvernatorilor BCE să fie ponderate conform cotelor băncilor centrale naționale ale statelor membre participante la capitalul subscris al BCE.

(8)

Articolul 30 alineatul (4) din statut, coroborat cu articolul 43 alineatul (4) și articolul 43 alineatul (6) din statut și punctul 8 din Protocolul privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și punctul 2 din Protocolul privind anumite dispoziții referitoare la Danemarca, nu conferă drepturi și nu impune obligații statelor membre neparticipante.

(9)

Articolul 49 alineatul (1) din statut, coroborat cu punctul 10 litera (b) din Protocolul privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, dispune că banca centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată sau care este tratată ca o bancă centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată, trebuie să transfere către BCE active de rezervă de schimb în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din statut. Articolul 49 alineatul (1) din statut dispune că suma care trebuie transferată se calculează prin înmulțirea valorii în EUR, la cursurile curente de schimb, a activelor de rezervă de schimb care au fost deja transferate către BCE în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) cu raportul dintre numărul de acțiuni subscrise de banca centrală națională în cauză și numărul de acțiuni a căror valoare a fost deja vărsată de celelalte bănci naționale centrale.

(10)

Toate trimiterile la valori în euro din dispozițiile menționate anterior din tratat, din prezentul regulament și din orice solicitare sau cerere de active de rezervă de schimb emisă de BCE sunt trimiteri la valorile nominale în euro în momentul în care BCE emite o astfel de solicitare de active de rezervă de schimb,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament:

„active de rezervă de schimb” înseamnă orice active oficiale de rezervă de schimb ale statelor membre participante deținute de băncile centrale naționale care sunt exprimate în sau cuprind monede, unități de cont sau aur altele decât monedele statelor membre, euro, poziții de rezervă la FMI și DST;

„bancă centrală națională” înseamnă banca centrală a unui stat membru participant și

„stat membru participant” înseamnă un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul.

Articolul 2

Solicitări suplimentare de active de rezervă de schimb

(1)   BCE poate adresa băncilor centrale naționale solicitări suplimentare de active de rezervă de schimb peste limita stabilită în articolul 30 alineatul (1) din statut, până la concurența unei sume suplimentare echivalente cu 50 000 de milioane EUR, în cazul în care astfel de active de rezervă de schimb sunt necesare.

(2)   Banca centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată sau care este tratată ca o bancă centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată, transferă către BCE o sumă în active de rezervă de schimb determinată prin înmulțirea valorii în euro, la cursurile curente de schimb, a activelor de rezervă de schimb care au fost deja transferate BCE în conformitate cu alineatul (1) cu raportul dintre numărul de acțiuni subscrise de către banca centrală în cauză și numărul de acțiuni a căror valoare a fost deja vărsată de celelalte bănci centrale naționale.

Articolul 3

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 8 mai 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

J. PINA MOURA


(1)  JO C 269, 23.9.1999, p. 9.

(2)  Aviz emis la 17 martie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Aviz emis la 8 martie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

183


32000D0354


L 127/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 22 mai 2000

de constituire a Comitetului pentru aspectele civile ale gestionării crizelor

(2000/354/PESC)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 28 alineatul (1) al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 207 al acestuia,

întrucât:

(1)

În cadrul procesului de consolidare a politicii externe și de securitate comune, în special a politicii europene de securitate și apărare comune prevăzute la articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul European, reunit la Helsinki la 10 și 11 decembrie 1999, a solicitat președinției ca aceasta, împreună cu secretarul general/Înalt reprezentant, să continue activitatea în cadrul Consiliului Afaceri Generale cu privire la toate aspectele cuprinse în raportul președinției, inclusiv privind un comitet pentru gestionarea civilă a crizelor.

(2)

Consiliul European reunit la Lisabona la 23 și 24 martie 2000 a invitat Consiliul să instituie un comitet de gestionare civilă a crizelor în cadrul sau cu ocazia Consiliului European reunit la Feira.

(3)

Deciziile privind instrumentele de gestionare civilă a crizelor în temeiul Tratatului CE se vor adopta în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat.

(4)

Consiliul European reunit la Helsinki a subliniat nevoia de a consolida capacitatea de reacție și eficiența resurselor și a instrumentelor de care dispune Uniunea, precum și sinergia acestora.

(5)

Schimbul de informații și coordonarea instrumentelor de gestionare civilă a crizelor va facilita, inter alia, activitatea mecanismului de coordonare din cadrul Secretariatului General al Consiliului, a cărui creare a fost aprobată de Consiliul European de la Helsinki,

DECIDE:

Articolul 1

Se constituie Comitetul pentru aspectele civile ale gestionării crizelor, format din reprezentanți ai statelor membre.

Articolul 2

Comitetul funcționează în calitate de grup de lucru al Consiliului și prezintă rapoarte Comitetului Reprezentanților Permanenți. Comitetul furnizează informații, formulează recomandări și oferă consiliere asupra aspectelor civile ale gestionării crizelor Comitetului Politic și de Securitate interimar și celorlalte organe vizate ale Consiliului, în conformitate cu competențele respective ale acestora.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

J. GAMA


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

184


32000R1150


L 130/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE, EURATOM) NR. 1150/2000 AL CONSILIULUI

din 22 mai 2000

privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 279 al acestuia,

având în vedere tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 183 al acestuia,

având în vedere Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților (1) și, în special, articolul 8 alineatul (2) al acesteia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (4) a fost frecvent și substanțial modificat (5). Prin urmare, din motive de claritate și organizare, regulamentul menționat trebuie codificat.

(2)

Comunitatea trebuie să dispună de resursele proprii la care se referă articolul 2 din Decizia 94/728/CE, Euratom, în cele mai bune condiții. În acest sens, trebuie stabilite acorduri pentru ca statele să pună la dispoziția Comisiei resursele proprii alocate Comunităților.

(3)

Resursele proprii tradiționale sunt colectate de statele membre în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care, la nevoie, sunt adaptate cerințelor reglementărilor comunitare. Comisia trebuie să monitorizeze aceste adaptări și să facă propuneri, dacă este cazul.

(4)

Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, au adoptat rezoluția din 13 noiembrie 1991 cu privire la protecția intereselor financiare ale Comunității (6).

(5)

Trebuie definit conceptul constatării și precizate condițiile în care se realizează obligația de constatare cu privire la resursele proprii la care se referă articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 94/728/CE, Euratom.

(6)

În legătură cu resursele proprii ce provin din taxele pe zahăr care trebuie recuperate în exercițiul bugetar corespunzător anului comercializării la care se referă cheltuiala, trebuie să se prevadă că statele membre pun la dispoziția Comisiei resursele provenind din taxele pe zahăr în cursul exercițiului bugetar în care acestea au fost constatate.

(7)

Este necesar să se amelioreze transparența sistemului resurselor proprii, precum și informarea autorității bugetare.

(8)

Statele membre trebuie să țină la dispoziția Comisiei și, dacă este cazul, să îi prezinte documentele și informațiile necesare exercitării competențelor sale în domeniul resurselor proprii ale Comunităților.

(9)

Administrațiile naționale care au răspunderea colectării resurselor proprii trebuie să țină în permanență la dispoziția Comisiei dovezile acestor colectări.

(10)

Sistemul de informare a Comisiei de către statele membre are rolul de a permite urmărirea acțiunilor acestora din urmă privind colectarea resurselor proprii, în special în caz de fraudă și nereguli.

(11)

Trebuie să se prevadă înregistrări contabile separate, în special privind drepturile neîncasate. Aceste înregistrări, precum și transmiterea unui extras de cont trimestrial, trebuie să ajute Comisia să urmărească mai bine acțiunile statelor membre privind colectarea resurselor proprii, în special în caz de fraudă și nereguli.

(12)

Trebuie stabilit un termen de prescriere în relațiile dintre statele membre și Comisie, în sensul că noile constatări efectuate de statele membre în legătură cu încasările din anii precedenți trebuie considerate ca fiind constatări ale exercițiului în curs.

(13)

Cu privire la resursele proprii provenite din taxa pe valoare adăugată, numite „resurse TVA”, la care se referă articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 94/728/CE, Euratom, trebuie să se prevadă că statele membre vor pune la dispoziția Comunității, sub formă de douăsprezecimi lunare constante, resursele proprii intrate la buget și, ulterior, vor efectua regularizarea sumelor puse la dispoziție în funcție de baza reală de „resurse TVA”, de îndată ce aceasta este cunoscută în totalitate.

(14)

Această procedură se aplică, de asemenea, la resursa complementară la care se referă articolul 2 alineatul (1) litera (d) din decizia menționată, numită în continuare „resursă complementară”, stabilită în conformitate cu Directiva 89/130/CEE, Euratom a Consiliului din 13 februarie 1989 privind armonizarea raportării produsului național brut la prețurile pieței (7).

(15)

Resursele proprii se pun la dispoziție sub forma înregistrării sumelor creditate din contul deschis în acest scop, în numele Comisiei, la trezoreria fiecărui stat membru sau a organismului desemnat de către statul membru respectiv. Pentru a restrânge mișcarea de fonduri la ceea ce este necesar pentru execuția bugetară, Comunitatea trebuie să se limiteze la retrageri din conturile menționate pentru a acoperi numai cererile la nivelul trezoreriei Comisiei.

(16)

Plata ajutoarelor rezultate din aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1765/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 prin care se instituie un regim de sprijinire a producătorilor de anumite culturi arabile (8) se concentrează, în esență, în primele luni ale exercițiului și Comisia trebuie să dispună de fonduri adecvate în trezorerie pentru a asigura aceste plăți.

(17)

Decizia 94/729/CE a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind disciplina bugetară (9) prevede înscrierea în bugetul general al Uniunii Europene a unei rezerve pentru împrumuturile și garanțiile împrumuturilor acordate de Comunitate statelor terțe și a unei rezerve pentru ajutoare de urgență. Din acest motiv, trebuie să se prevadă dispoziții cu privire la înregistrarea resurselor proprii corespunzătoare acestor rezerve.

(18)

Pentru a asigura, în toate cazurile, finanțarea bugetului Comunității, trebuie să se stabilească modalitățile de punere la dispoziție a contribuțiilor raportate la produsul național brut, numite în continuare „contribuții financiare PNB”, prevăzute la articolul 2 alineatul (7) din Decizia 88/376/CEE, Euratom.

(19)

Trebuie să se definească soldul exercițiului de reportat în exercițiul financiar următor.

(20)

Statele membre trebuie să facă verificările în legătură cu constituirea și punerea la dispoziție a resurselor proprii. Comisia trebuie să-și exercite competențele în condițiile definite de prezentul regulament. Trebuie stabilite competențele Comisiei cu privire la controlul resursei complementare.

(21)

O colaborare strânsă între statele membre și Comisie este de natură să faciliteze aplicarea corectă a regulilor financiare referitoare la resursele proprii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Resursele proprii ale Comunității, prevăzute de Decizia 94/728/CE, Euratom, denumite în continuare „resurse proprii”, sunt puse la dispoziția Comisiei și controlate în condițiile prevăzute de prezentul regulament, fără a aduce atingere Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 (10) și Directivei 89/130/CEE, Euratom.

Articolul 2

(1)   În scopul aplicării prezentului regulament, dreptul Comunității asupra resurselor proprii la care se referă articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 94/728/CE, Euratom se constată de îndată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de regulamentul vamal privind înregistrarea sumei cuvenite și notificarea debitorului.

(2)   Data stabilită la care se referă dispozițiile din alineatul (1) trebuie să fie data înregistrării, prevăzută de regulamentul vamal.

În ceea ce privește taxele și alte drepturi legate de organizarea generală a pieței zahărului, data constatării la care se referă alineatul (1) este data notificării de către regulamentele din domeniul zahărului.

În cazul în care notificarea nu este prevăzută explicit, data trebuie să fie data stabilirii de către statele membre a sumelor datorate de debitori, când este necesar, sub formă de acont sau de plată din sold.

(3)   În situații de contencios, autoritățile administrative competente trebuie să poată calcula, în sensul constatării celor precizate la alineatul (1), suma cuvenită cel târziu la data primei decizii administrative de notificare către debitor a datoriei sau data introducerii acțiunii judiciare, dacă aceasta intervine prima.

Data constatării prevăzută la alineatul (1) este data deciziei sau data calculului ce trebuie efectuat după procedura judiciară menționată la alineatul precedent.

(4)   Alineatul (1) se aplică atunci când o notificare trebuie rectificată.

Articolul 3

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca documentele justificative privind constatarea și punerea la dispoziție a resurselor proprii să fie păstrate cel puțin trei ani calendaristici, începând de la sfârșitul anului la care se referă aceste documente.

Documentele justificative referitoare la proceduri și la bazele statistice la care se referă articolele 4 și 5 din Directiva 89/130/CEE, Euratom se păstrează de către statele membre până la 30 septembrie al celui de-al patrulea an următor exercițiului respectiv. Documentele justificative referitoare la baza resurselor TVA se păstrează pentru aceeași perioadă.

În cazul în care verificarea documentelor justificative la care se referă primul și al doilea alineat, efectuată în conformitate cu articolele 18 și 19 din prezentul regulament sau cu articolul 11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89, arată că sunt necesare rectificări, perioada de conservare a documentelor justificative este mai mare decât cea menționată la primul alineat, astfel încât să se poată efectua rectificarea și controlul acestora.

Articolul 4

(1)   Fiecare stat membru trebuie să comunice Comisiei:

(a)

numele serviciilor sau organismelor responsabile de constatarea, rectificarea, punerea la dispoziție și controlul resurselor proprii, precum și dispozițiile de bază privind rolul și funcționarea acestor servicii și organisme;

(b)

dispozițiile legislative, administrative, de reglementare și contabile cu caracter general privind constatarea, colectarea, punerea la dispoziție și controlul resurselor proprii;

(c)

titlul exact al tuturor rapoartelor administrative și contabile în care sunt înregistrate sumele constatate specificate la articolul 2, în special cele utilizate la înregistrările contabile prevăzute la articolul 6.

Orice modificare a acestor denumiri sau dispoziții se comunică imediat Comisiei.

(2)   Comisia comunică statelor membre, la cerere, informațiile la care se referă alineatul (1).

Articolul 5

Taxa la care se referă articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Decizia 94/728/CE, Euratom stabilită prin procedura bugetară se calculează ca procent din suma produselor naționale brute (numit PNB în continuare) prevăzute de statele membre în așa fel încât să acopere în întregime partea de buget nefinanțată din taxele vamale, taxele agricole, alte taxe și drepturi prevăzute în organizarea comună a pieței zahărului, resursele TVA, contribuțiile financiare la programele complementare de cercetare și dezvoltare tehnologică, alte venituri și, dacă este cazul, contribuții financiare PNB.

Taxa se exprimă în buget printr-un număr care conține câte zecimale sunt necesare pentru dividerea în întregime a resurselor bazate pe PNB între statele membre.

TITLUL II

Contabilitatea resurselor proprii

Articolul 6

(1)   Contabilitatea resurselor proprii se ține de către trezoreria fiecărui stat membru sau a organismului desemnat de către fiecare stat membru și se structurează în funcție de natura resurselor.

(2)   În scopul ținerii contabilității resurselor proprii, situația contabilă se efectuează cel mai devreme la ora 13.00 din ultima zi lucrătoare din luna constatării.

(3)

(a)

Drepturile constatate în conformitate cu articolul 2 se înregistrează în contabilitate, conform literei (b) din prezentul alineat, cel târziu în prima zi lucrătoare după data de 19 din luna a doua următoare celei în care a fost constatat dreptul respectiv.

(b)

Drepturile constatate și neînregistrate în contabilitatea la care se referă litera (a), deoarece nu au fost recuperate încă și nu s-a furnizat nici o cauțiune, se înscriu într-o contabilitate separată, în termenul prevăzut la litera (a). Statele membre pot proceda în același mod atunci când drepturile constatate și acoperite de garanții fac obiectul contestărilor și sunt susceptibile de a suporta variații în urma diferendelor apărute.

(c)

Cu toate acestea, resursele TVA și resursa complementară se înregistrează în contabilitatea la care se referă litera (a):

în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pentru doisprezecimea menționată la articolul 10 alineatul (3);

anual, în ceea ce privește soldurile prevăzute la articolul 10 alineatele (4) și (7), precum și ajustările prevăzute la articolul 10 alineatele (6) și (8), cu excepția ajustărilor speciale prevăzute la articolul 10 alineatul (6) prima liniuță, care se înregistrează în contabilitate în prima zi lucrătoare a lunii care urmează acordului încheiat între statul membru respectiv și Comisie.

(d)

Drepturile constatate cu privire la cotizații și alte drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a piețelor zahărului se înregistrează în conturile la care se referă litera (a). Dacă ulterior aceste drepturi nu sunt recuperate în termenele prevăzute, statele membre pot rectifica înregistrarea efectuată și, în mod excepțional, să înregistreze sumele respective într-o contabilitate separată.

(4)   Fiecare stat membru transmite Comisiei, în termenul stabilit la alineatul (3):

(a)

un extras lunar de conturi privind sumele la care se face referire în alineatul (3) litera (a).

În completarea acestor extrase, statele membre transmit referiri sau extrase privind deducerile la resursele proprii pe baza dispozițiilor privind teritoriile cu statut special;

(b)

un extras de conturi trimestrial separat, conform alineatului (3) litera (b).

Modul de efectuare a extraselor lunare și trimestriale la care se face referire în primul paragraf, precum și a oricăror altor modificări întemeiate, se stabilește de către Comisie după consultarea comitetului menționat la articolul 20. Dacă este cazul, se prevăd termene corespunzătoare pentru punerea în aplicare.

(5)   În decursul celor două luni după finele fiecărui trimestru, fiecare stat membru trimite Comisiei o descriere a fraudelor și neregulilor identificate și care depășesc 10 000 EUR.

În acest scop, fiecare stat membru prezintă, pe cât posibil, detalii privind:

tipul de fraudă și/sau neregulă (categorie, regim vamal);

valoarea resurselor deturnate;

bunurile implicate (poziție tarifară, origine și proveniență);

descriere succintă a mecanismului de fraudare;

tipul de control prin care s-a descoperit frauda sau neregula;

serviciile sau organismele naționale care au efectuat constatarea fraudei sau a neregulii;

stadiul procedurii, inclusiv stadiul recuperării, cu menționarea constatării, dacă a fost efectuată deja;

referire la notificarea cazului, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 515/97 al Consiliului (11);

dacă este cazul, statele membre implicate;

măsurile luate sau preconizate pentru a se preveni repetarea cazului de fraudă sau neregulă deja depistat.

În completarea comunicării trimestriale la care se face referire în primul paragraf, fiecare stat membru transmite situația cazurilor de fraudă sau nereguli raportate deja Comisiei, a căror recuperare, anulare sau nerecuperare nu a fost arătată anterior.

În acest scop, fiecare stat membru indică, pentru fiecare dintre cazurile menționate la primul paragraf:

trimitere la comunicarea inițială;

soldul restant de recuperat în trimestrul precedent;

data constatării;

data înregistrării în contabilitatea separată prevăzută la alineatul (3) litera (b);

sumele recuperate în trimestrul respectiv;

rectificări ale bazei (rectificări/anulări) în timpul trimestrului respectiv;

sumele amortizate;

stadiul procedurilor administrative și juridice;

soldul de recuperat la finele trimestrului respectiv.

Detalii ale celor descrise mai sus și ale modificărilor bine întemeiate se stabilesc de către Comisie după consultarea comitetului la care se referă articolul 20. Dacă este cazul, se prevăd termene corespunzătoare pentru punerea în aplicare.

Articolul 7

(1)   Fiecare stat membru întocmește anual un cont recapitulativ al sumelor constatate înregistrate în contabilitate, conform articolului 6 alineatul (3) litera (a) și îl transmite Comisiei până la data de 1 aprilie a anului următor exercițiului respectiv. Se menționează orice diferență între suma totală a contului recapitulativ și suma extraselor lunare transmise de statul membru în perioada ianuarie – decembrie. Comisia verifică dacă există o concordanță între contul recapitulativ și totalul sumelor puse la dispoziție în cursul anului; ea dispune de o perioadă de două luni cu începere de la data primirii contului recapitulativ pentru a comunica, dacă este cazul, observațiile sale statului membru implicat.

(2)   După 31 decembrie al celui de-al treilea an următor exercițiului, nu se mai rectifică contul recapitulativ anual menționat la alineatul (1), cu excepția punctelor notificate înaintea acestei scadențe fie de către Comisie, fie de către statul membru interesat.

Articolul 8

Rectificările efectuate conform articolului 2 alineatul (4) se adaugă ori se scad din suma totală a drepturilor constatate. Ele se înregistrează în contabilitatea la care se face referire în articolul 6 alineatul (3) literele (a) și (b), precum și în extrasele de cont prevăzute la articolul 6 alineatul (4), corespunzător datei rectificărilor.

Rectificările fac obiectul unei mențiuni speciale atunci când se referă la fraude sau nereguli deja comunicate Comisiei.

TITLUL III

Punerea la dispoziție a resurselor proprii

Articolul 9

(1)   Conform procedurii definite la articolul 10, fiecare stat membru înscrie resursele proprii în creditul contului deschis în acest scop în numele Comisiei la trezoreria sa sau la organismul pe care l-a desemnat.

Contul se menține fără a se plăti taxe.

(2)   Sumele înscrise sunt preschimbate în euro de către Comisie și introduse în contabilitate, conform Regulamentului (CECO, CE, Euratom) nr. 3418/93 (12).

Articolul 10

(1)   După deducerea cu 10 % sub formă de cheltuieli de încasare, conform articolului 2 alineatul (3) din Decizia 94/728/CE, Euratom, înregistrarea resurselor proprii la care se referă articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din decizia menționată trebuie făcută cel târziu în prima zi lucrătoare după data de 19 a celei de a doua luni următoare aceleia în care s-a constatat dreptul, conform articolului 2 din prezentul regulament.

Cu toate acestea, în ceea ce privește sumele înregistrate în contabilitate separată, conform articolului 6 alineatul (3) litera (b), înscrierea trebuie să intervină cel târziu în prima zi lucrătoare după data de 19 a celei de a doua luni următoare lunii în care a avut loc recuperarea.

(2)   Dacă este cazul, statele membre pot fi invitate de către Comisie să anticipeze cu o lună înregistrarea resurselor, altele decât resursele TVA și resursa complementară, pe baza informațiilor de care dispun la data de 15 a aceleiași luni.

Regularizarea fiecărei înregistrări anticipate se efectuează în luna următoare, cu ocazia înscrierii menționate la alineatul (1). Ea constă din înregistrarea negativă a unei sume egale cu aceea care a făcut obiectul înregistrării anticipate.

(3)   Înregistrarea resurselor TVA, a resursei complementare, cu excepția unei sume corespunzătoare rezervei monetare a FEOGA (Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă), rezervei pentru operațiuni de credite și rezervei pentru ajutoare de urgență și, dacă este cazul, cu excepția contribuțiilor financiare PNB, se efectuează în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, sub forma unei doisprezecimi din sumele ce rezultă din buget la acest capitol, transformate în monedă națională la rata de schimb din ultima zi de cotație a anului calendaristic care precede exercițiul bugetar, așa cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

Pentru efectuarea cheltuielilor din FEOGA Secțiunea Garanție, conform Regulamentului (CEE) nr. 1765/92 și în funcție de situația trezoreriei Comunității, statele membre pot fi invitate de către Comisie să anticipeze cu una sau două luni din primul trimestru al unui exercițiu bugetar înregistrarea unei doisprezecimi sau unei fracțiuni de doisprezecime din sumele prevăzute în buget ca resurse TVA și/sau resursă complementară, cu excepția resurselor proprii prevăzute pentru rezerva monetară FEOGA, pentru rezerva aferentă garanției creditelor și pentru rezerva constituită ca ajutor de urgență.

După acest prim trimestru, înregistrarea lunară solicitată nu poate depăși a douăsprezecea parte din resursele obținute din TVA și din PNB, tot în limita sumelor înscrise la acest capitol în buget.

Comisia informează în prealabil statele membre, cel târziu cu două săptămâni înainte de înregistrarea solicitată.

În cazul înregistrărilor anticipate, se aplică dispozițiile referitoare la sumele ce trebuie înregistrate în luna ianuarie din fiecare exercițiu, prevăzute la al unsprezecelea paragraf din prezentul alineat, precum și dispozițiile aplicabile în situația în care bugetul nu este adoptat definitiv, înainte de începerea exercițiului, prevăzute la paragraful al doisprezecelea din prezentul alineat.

Intrările aferente rezervei monetare FEOGA menționate la articolul 6 din Decizia 94/728/CE, rezervei pentru operațiuni de credit și de garanție a creditelor, precum și rezervei pentru ajutoare de urgență, instituite prin Decizia 94/729/CE, se efectuează în prima zi lucrătoare a lunii care urmează debitării la buget a cheltuielilor respective, până la concurența acestor cheltuieli, dacă debitarea are loc înainte de data de 16 a lunii. În caz contrar, înscrierea se face în prima zi lucrătoare a celei de a doua luni după debitare.

Prin derogare de la articolul 6 din Regulamentul Financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (13), denumit în continuare „regulament financiar”, aceste intrări sunt luate în calcul la exercițiul corespunzător.

Cu toate acestea, dacă situația execuției bugetare din exercițiul respectiv este de așa natură încât înregistrările referitoare la rezerva monetară FEOGA și la rezerva pentru ajutoare de urgență nu sunt necesare pentru a asigura echilibrul între încasările și cheltuielile din exercițiul respectiv, Comisia renunță la aceste înscrieri sau la o parte dintre ele.

Orice modificare a cotei unitare a resurselor TVA, a corecției operate în beneficiul Regatului Unit al Marii Britanii și a finanțării acestei cote la care se face referire în articolul 5 din Decizia 94/728/CE, Euratom, precum și a cotei din resursa complementară sau, dacă este cazul, din contribuțiile PNB, este motivată prin adoptarea definitivă a bugetului rectificativ ori suplimentar și implică ajustarea doisprezecimilor înregistrate de la începutul exercițiului.

Ajustările se efectuează la prima înregistrare următoare aprobării definitive a bugetului rectificativ ori suplimentar, dacă adoptarea are loc înainte de data de 16 a lunii. În caz contrar, ajustările se efectuează la cea de a doua înregistrare după adoptarea definitivă. Prin derogare de la articolul 6 al regulamentului financiar, ajustările sunt luate în calcul la exercițiul bugetului rectificativ ori suplimentar corespunzător.

Doisprezecimile aferente înregistrării din luna ianuarie a fiecărui exercițiu se calculează pe baza sumelor prevăzute în proiectul de buget, exclusiv cele destinate finanțării rezervei monetare FEOGA, menționate la articolul 78 alineatul (3) din tratatul CECO, articolul 272 alineatul (3) din tratatul CE și articolul 177 alineatul (3) din tratatul CEEA și convertite în monedă națională la rata de schimb din prima zi de cotație după data de 15 decembrie din anul calendaristic precedent exercițiului bugetar; regularizarea acestor sume are loc cu ocazia înregistrărilor din luna următoare.

Atunci când bugetul nu este adoptat definitiv înaintea începerii exercițiului, statele membre înregistrează în prima zi lucrătoare din fiecare lună, inclusiv în luna ianuarie, o doisprezecime din sumele prevăzute la resurse TVA și la resursa complementară, cu excepția celor destinate finanțării rezervei monetare FEOGA și, dacă este cazul, a contribuțiilor financiare PNB din ultimul buget adoptat definitiv. Regularizarea are loc la prima scadență următoare adoptării definitive a bugetului, dacă este adoptat înainte de data de 16 a lunii. În caz contrar, regularizarea se face cu ocazia ultimei scadențe următoare adoptării definitive a bugetului.

(4)   Pe baza declarației anuale a bazei resurselor TVA prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89, fiecare stat este debitat cu suma ce rezultă din datele înscrise în extras prin aplicarea cotei uniforme pentru exercițiul precedent și creditat din cele douăsprezece înregistrări care au avut loc în cursul acestui exercițiu. Cu toate acestea, baza resurselor TVA ale unui stat membru la care se aplică rata menționată nu poate depăși procentajele stabilite la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 94/728/CE, Euratom, așa cum se prevede în prima teză din alineatul (7) din prezentul articol. Comisia stabilește soldul și îl comunică statelor membre în timp util pentru ca acestea să îl poată introduce în contul prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament, în prima zi lucrătoare din luna decembrie a aceluiași an.

(5)   În continuare, Comisia calculează ajustările contribuțiilor financiare pentru a reface, pe baza produsului efectiv al resurselor TVA, distribuția inițială din buget între acestea din urmă și contribuțiile financiare PNB. Pentru calcularea acestor ajustări, soldurile la care se referă alineatul (4) se transformă în euro la rata de schimb aplicată din prima zi lucrătoare după data de 15 noiembrie care precede înregistrările prevăzute la alineatul (4). Suma soldurilor resurselor TVA rezultă, pentru fiecare stat membru vizat, din raportul dintre contribuțiile financiare care trebuie vărsate, înscrise în buget și resursele TVA. Rezultatele acestui calcul sunt comunicate de către Comisie statelor membre care au înscris în cursul exercițiului precedent contribuții financiare PNB, pentru ca statele membre să le poată înscrie, în funcție de situație, la creditul sau la debitul contului menționat la articolul 9 alineatul (1), în prima zi lucrătoare a lunii decembrie a aceluiași an.

(6)   Eventualele rectificări ale bazei de resurse TVA menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 au drept rezultat, pentru fiecare stat membru vizat a cărui bază nu depășește procentajele determinate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 94/728/CE, Euratom, luându-se în calcul aceste rectificări, o ajustare a soldului stabilit prin aplicarea alineatului (4) din acest articol, în următoarele condiții:

rectificările menționate la articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 efectuate până la 31 iulie necesită o ajustare globală care se înscrie în contul menționat la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament în prima zi lucrătoare a lunii decembrie a aceluiași an. Cu toate acestea, o ajustare specială poate fi înscrisă înainte de acea dată, dacă statul membru vizat și Comisia sunt de acord;

atunci când măsurile adoptate de Comisie în vederea rectificării bazei, așa cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89, dau naștere la o ajustare a înscrierilor în contul menționat la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament, acest lucru se face la scadența stabilită de către Comisie în aplicarea măsurilor la care s-a făcut referire.

Modificările din PNB prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol implică, de asemenea, o ajustare a soldului statului membru a cărui bază, luându-se în calcul rectificările, este limitată la procentajele stabilite la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 94/728/CE, Euratom. Ajustările ce urmează a se efectua la soldurile TVA până în prima zi lucrătoare din luna decembrie a fiecărui an în temeiul primului paragraf din prezentul alineat au ca rezultat, de asemenea, stabilirea de către Comisie a unor ajustări suplimentare a contribuțiilor financiare PNB. Pentru calcularea acestor ajustări suplimentare se utilizează ratele de schimb de la calcului inițial menționat la alineatul (5).

Comisia comunică aceste ajustări statelor membre în timp util, pentru ca acestea să le poată înscrie în contul menționat la articolul 9 alineatul (1), în prima zi lucrătoare din luna decembrie a aceluiași an.

Cu toate acestea, o ajustare specială poate fi înscrisă în orice moment, dacă statul membru și Comisia sunt de acord.

(7)   În baza cifrelor pentru PNB total la prețurile pieței și a componentelor sale din exercițiul anterior, furnizate de către statele membre în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 89/130/CEE, Euratom, fiecare stat membru este debitat cu o sumă ce rezultă din aplicarea la PNB a cotei reținute pentru exercițiul precedent și modificată, dacă este cazul, în funcție de utilizarea rezervei monetare FEOGA, a rezervei referitoare la operații de credit și garanție a creditelor și a rezervei pentru ajutoare de urgență și creditat cu înregistrările survenite în cursul acestui exercițiu. Comisia stabilește soldul și îl comunică statelor membre în timp util pentru ca acestea să îl poată înscrie în contul menționat la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament în prima zi lucrătoare din luna decembrie a aceluiași an.

(8)   Eventualele modificări aduse produselor naționale brute din exercițiile precedente, în aplicarea articolului 3 alineatul (2) din Directiva 89/130/CEE, Euratom, sub rezerva articolului 6, sunt însoțite, pentru fiecare stat membru vizat, de o ajustare a soldului stabilit în aplicarea alineatului (7). Ajustarea se stabilește în condițiile fixate la alineatul (6) primul paragraf. Comisia comunică statelor membre aceste ajustări de solduri, pentru ca ele să le poată introduce în conturile menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament în prima zi lucrătoare din luna decembrie a aceluiași an. După data de 30 septembrie din cel de al patrulea an următor exercițiului respectiv, eventualele modificări ale PNB nu mai sunt luate în considerare, cu excepția punctelor notificate înainte de această scadență fie de către Comisie, fie de către statul membru.

(9)   Operațiile la care se referă alineatele (4)-(8) reprezintă modificări ale încasărilor din exercițiul în care au loc.

Articolul 11

Orice întârziere în intrările în conturi prevăzute la articolul 9 alineatul (1) au drept rezultat plata de către statul membru vizat a unei dobânzi la o rată egală cu rata dobânzii aplicate finanțărilor pe termen scurt în ziua scadenței pe piața monetară a statului membru, majorată cu două puncte. Această rată este majorată cu 0,25 puncte pentru fiecare lună de întârziere. Rata majorată se aplică întregii perioade de întârziere.

TITLUL IV

Gestionarea lichidităților

Articolul 12

(1)   Comisia dispune de sumele înscrise în conturile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) în măsura în care este nevoie să acopere necesarul de lichidități rezultat din execuția bugetului.

(2)   Atunci când necesarul de lichidități depășește sumele din conturi, Comisia poate ridica sume mai mari decât totalul acestor lichidități, cu condiția ca în buget să fie disponibile credite în limita resurselor proprii prevăzute în buget. În acest caz, ea informează în prealabil statele membre cu privire la depășirile previzibile.

(3)   În cazul singular în care un beneficiar nu plătește un împrumut contractat sau garantat în conformitate cu regulamentele și deciziile Consiliului, în condiții în care Comisia nu poate aplica alte măsuri prevăzute în dispozițiile financiare referitoare la aceste împrumuturi în perioada de timp necesară pentru a asigura respectarea obligațiilor legale ale Comunității față de creditori, se pot aplica provizoriu alineatele (2) și (4), independent de condițiile de la alineatul (2), cu scopul de a face față serviciului datoriilor Comunității.

(4)   Diferența dintre totalul activelor și necesarul de lichidități se distribuie între statele membre, pe cât posibil, proporțional cu venitul la buget estimat a fi obținut de la statele membre.

(5)   Statele membre sau organismul desemnat de către acestea în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) trebuie să execute ordinele de plată primite de la Comisie în termenul optim, dar cel târziu în cele șapte zile lucrătoare de la primirea ordinelor și, de asemenea, să trimită un extras de cont la Comisie în maximum șapte zile lucrătoare de la efectuarea fiecărei operații.

Cu toate acestea, în cazul operațiilor cu lichidități, statele membre trebuie să execute ordinele la termenele impuse de către Comisie.

TITLUL V

Modul de aplicare a articolului 2 alineatul (7) din Decizia 88/376/CEE, Euratom

Articolul 13

(1)   Prezentul articol se aplică în măsura în care este necesar să se recurgă la derogările provizorii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) din Decizia 88/376/CEE, Euratom.

(2)   PNB-ul la prețurile pieței se calculează de către Biroul de Statistică al Comunităților Europene, pe baza statisticilor determinate conform Sistemului European al Conturilor Economice Integrate (SEC) și corespunzând, pentru fiecare stat membru, mediei aritmetice a primilor trei ani din cincinalul ce precede exercițiul pentru care se aplică articolul 2 alineatul (7) din Decizia 88/376/CEE, Euratom. Nu se iau în calcul eventualele revizuiri ale datelor statistice efectuate după adoptarea definitivă a bugetului.

(3)   PNB din fiecare an de referință se stabilește în euro pe baza ratei medii a euro din anul luat în calcul.

(4)   În situația în care derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (7) din Decizia 88/376/CEE Euratom se aplică unuia sau mai multor state membre, Comisia fixează în bugetul preliminar procentajul care corespunde contribuțiilor financiare ale acelor state membre în funcție de cota parte din produsul lor național brut raportat la suma produselor naționale brute ale statelor membre, și stabilește suma din partea de buget finanțată de resursele TVA la rata uniformă și contribuțiile financiare PNB.

Aceste cifre se adoptă în cadrul procedurii bugetare.

Articolul 14

(1)   Definirea PNB la prețurile pieței este cea prevăzută la articolele 1 și 2 din Directiva 89/130/CEE, Euratom.

(2)   Cifrele folosite la calcularea procentajului contribuțiilor financiare PNB sunt cele date prin aplicarea articolului 3 alineatul (2) din Directiva 89/130/CEE, Euratom, sub rezerva articolului 6. În absența acestor cifre, Biroul Statistic al Comunităților Europene utilizează datele de care dispune.

TITLUL VI

Modul de aplicare a articolului 7 din Decizia 94/728/CE, Euratom

Articolul 15

În scopul aplicării articolului 7 din Decizia 94/728/CE, Euratom, soldul exercițiului se constituie prin diferența dintre:

totalul sumelor colectate în exercițiul respectiv

și

totalul plăților efectuate din creditele exercițiului, majorat cu valoarea creditelor reportate din același exercițiu, în aplicarea articolului 7 alineatele (1) și (2) litera (b) din regulamentul financiar.

Această diferență se majorează sau se diminuează, pe de o parte, prin suma netă rezultată din creditele anulate și reportate ale exercițiilor anterioare și, pe de altă parte, prin derogare de la articolul 5 alineatul (1) din regulamentul financiar, prin:

depășiri, sub formă de plăți, datorate variației cursului euro, ale creditelor nedisociate și reportate din exercițiul precedent, conform articolului 7 alineatul (1) din regulamentul financiar;

și

soldul beneficiilor și pierderilor rezultate din cursul de schimb, înregistrate în timpul exercițiului.

Articolul 16

Înainte de finele lunii octombrie a fiecărui exercițiu, Comisia estimează, pe baza datelor pe care le deține până la acea dată, nivelul colectării de resurse proprii pe întregul an

Dacă apar diferențe importante în raport cu cifrele prevăzute, ele pot fi incluse într-un act adițional de rectificare a proiectului de buget din exercițiul următor sau în bugetul rectificativ suplimentar la exercițiul în curs.

Atunci când se efectuează operațiile vizate la articolul 10 alineatele (4)-(8), suma încasărilor la bugetul din exercițiul în derulare poate fi majorată sau diminuată prin bugetul rectificativ din sumele obținute din aceste operații.

TITLUL VII

Dispoziții referitoare la măsuri de verificare

Articolul 17

(1)   Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca sumele corespunzătoare drepturilor constatate conform articolului 2 să fie puse la dispoziția Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul regulament.

(2)   Statele membre sunt libere de obligația de a pune la dispoziția Comisiei suma corespunzând drepturilor constatate doar dacă a fost imposibilă colectarea acestor sume, din motive de forță majoră. În plus, în cazuri specifice, statele membre pot să nu pună la dispoziția Comisiei aceste sume atunci când se constată, după examinarea aprofundată a tuturor datelor pertinente privind cazul respectiv, că este absolut imposibil să se procedeze la colectarea sumelor din motive care nu pot fi imputate statelor membre. Aceste cazuri trebuie menționate în raportul prevăzut la alineatul (3), în măsura în care sumele depășesc 10 000 EUR convertiți în monedă națională la rata din prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul calendaristic precedent; raportul trebuie să indice motivele care au împiedicat statul membru să pună la dispoziție sumele respective. Dacă este cazul, Comisia dispune de un termen de șase luni pentru a comunica statului membru implicat observațiile sale.

(3)   Statele membre trimit Comisiei un raport anual privind activitatea și rezultatele controalelor, precum și datele globale și problemele de principiu referitoare la situațiile cele mai importante apărute, în special în plan contencios, ca rezultat al aplicării prezentului regulament. Raportul se transmite Comisiei înainte de data de 30 aprilie a anului care urmează exercițiului.

Modelul de raport, precum și modificările justificate, se stabilesc de către Comisie după consultarea comitetului menționat la articolul 20. Dacă este cazul, se prevăd termene de aplicare corespunzătoare.

Înainte de data de 30 iunie a anului care urmează exercițiului menționat în primul paragraf, teza a doua, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport care sintetizează notificările făcute de către statele membre, la care se face referire în prezentul articol și în articolul 6 alineatul (5).

Articolul 18

(1)   Statele membre dau curs verificărilor și cercetărilor privind constatarea și punerea la dispoziție a resurselor proprii menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 94/728/CE, Euratom. Comisia își exercită competențele în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2)   Conform cu alineatul (1), statele membre:

(a)

trebuie să efectueze controale suplimentare la cererea Comisiei. În cererea sa, Comisia trebuie să prezinte motivele pentru care se efectuează controlul suplimentar;

(b)

asociază Comisia, la cererea sa, la controalele pe care le efectuează.

Statele membre iau toate măsurile de natură să faciliteze aceste controale. Atunci când Comisia este asociată acestora, statele membre pun la dispoziția Comisiei documentele justificative menționate la articolul 3.

Pentru limitarea la maximum a controalelor suplimentare:

(a)

Comisia poate solicita, în cazuri specifice, să-i fie transmise anumite documente;

(b)

în situația lunară contabilă prevăzută la articolul 6 alineatul (4), sumele intrate în contabilitate reprezentând nereguli sau întârzieri din punct de vedere al constatării, al contabilizării și al punerii la dispoziție, identificate cu ocazia controalelor menționate, se prezintă prin adnotări corespunzătoare.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), Comisia poate întreprinde ea însăși verificări la fața locului. Agenții mandatați de către Comisie să întreprindă aceste verificări au acces, în măsura în care aplicarea corectă a regulamentului o cere, la documentele justificative precizate la articolul 3 și la orice alt document aferent acestor documente justificative. Printr-o comunicare motivată corespunzător, Comisia anunță statul membru în timp util cu privire la verificarea preconizată.

(4)   Controalele menționate la alineatele (1), (2) și (3) nu trebuie să aducă atingere:

(a)

controalelor efectuate de către statele membre în conformitate cu dispozițiile lor legislative, de reglementare și administrative;

(b)

măsurilor prevăzute la articolele 246, 247, 248 și 276 din tratatul CE, precum și articolelor 160a, 160b, 160c și 180b din tratatul CEEA;

(c)

controalelor organizate în temeiul articolului 279 litera (c) din tratatul CE și articolului 183 litera (c) din tratatul CEEA.

(5)   Din trei în trei ani, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea sistemului și la control.

Articolul 19

Împreună cu statul membru implicat, Comisia verifică în fiecare an sumele totale care i-au fost comunicate, pentru a identifica eventualele erori de evidențiere în conturi, în special în cazurile semnalate în interiorul comitetului de gestionare a PNB. Pentru aceasta, ea poate, în cazuri date, să examineze calculele și statisticile de bază (cu excepția informațiilor referitoare la persoane fizice sau juridice determinate), dacă altfel este în imposibilitatea de a realiza o apreciere realistă și echitabilă. Comisia trebuie să respecte dispozițiile naționale în materie de confidențialitate a datelor statistice.

TITLUL VIII

Dispoziții referitoare la Comitetul consultativ pentru resurse proprii

Articolul 20

(1)   Se instituie un Comitet consultativ pentru resurse proprii, denumit în continuare „comitetul”.

(2)   Comitetul se compune din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei. Fiecare stat membru este reprezentat în comitet prin maxim cinci funcționari.

Comitetul este prezidat de către un reprezentant al Comisiei. Secretariatul comitetului este asigurat de serviciile Comisiei.

(3)   Comitetul își stabilește propriul regulament de procedură.

Articolul 21

(1)   Comitetul examinează problemele prezentate de către președintele comitetului fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui reprezentant al unui stat membru, cu privire la aplicarea prezentului regulament, în special privind:

(a)

informările și rapoartele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b), articolul 6, articolul 7 și articolul 17 alineatul (3);

(b)

cazurile de forță majoră la care se referă articolul 17 alineatul (2);

(c)

controalele și verificările prevăzute la articolul 18 alineatul (2).

În plus, comitetul examinează resursele proprii preliminate.

(2)   La cererea președintelui, comitetul emite avizul său într-o perioadă de timp pe care președintele o poate fixa în funcție de urgența problemei, la nevoie prin supunere la vot. Avizul se consemnează într-un proces-verbal; în plus, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca punctul său de vedere să fie consemnat în procesul-verbal. Comisia trebuie să țină cont de avizul comitetului. Ea informează comitetul asupra modului în care a ținut cont de avizul său.

TITLUL IX

Dispoziții finale

Articolul 22

Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 se abrogă.

Trimiterile la acest regulament trebuie înțelese ca fiind trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondențe din anexă, partea A.

Articolul 23

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 mai 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

J. GAMA


(1)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9, care a înlocuit Decizia 88/376/CE, Euratom (JO L 185, 15.7.1988, p. 24).

(2)  Aviz emis în 18 ianuarie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 145, 9.5.1998, p. 1.

(4)  JO L 155, 7.6.1989, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1355/96 (JO L 175, 13.7.1996, p. 3).

(5)  A se vedea anexa, partea B.

(6)  JO C 328, 17.12.1991, p. 1.

(7)  JO L 49, 21.2.1989, p. 26.

(8)  JO L 181, 1.7.1992, p. 12, înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 (JO L 160, 26.6.1999, p. 1).

(9)  JO L 293, 12.11.1994, p. 14.

(10)  Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoare adăugată (JO L 155, 7.6.1989, p. 9), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1026/1999 (JO L 126, 20.5.1999, p. 1).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 515 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea din urmă și Comisie pentru a asigura aplicarea corectă a legislației vamale și în probleme agricole (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).

(12)  Regulamentul (CECO, CE, Euratom) nr. 3418/93 al Comisiei din 9 decembrie 1993 privind modalitatea de execuție a anumitor dispoziții ale Regulamentului Financiar din 21 decembrie 1997 (JO L 315, 16.12.1993, p. 1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 1999/537/CECO, CE, Euratom (JO L 206, 5.8.1999, p. 24).

(13)  JO L 356, 31.12.1977, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CECO, CE, Euratom) nr. 2673/1999 (JO L 326, 18.12.1999, p. 1).


ANEXĂ

PARTEA A

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1a)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (1b)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1a)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2) litera (a)

Articolul 6 alineatul (3) litera (a)

Articolul 6 alineatul (2) litera (b)

Articolul 6 alineatul (3) litera (b)

Articolul 6 alineatul (2) litera (c)

Articolul 6 alineatul (3) litera (c)

Articolul 6 alineatul (2) litera (d)

Articolul 6 alineatul (3) litera (d)

Articolul 6 alineatul (3), litera (a)

Articolul 6 alineatul (4) primul paragraf litera (a)

Articolul 6 alineatul (3) litera (b) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (4) primul paragraf litera (b)

Articolul 6 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 17

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (2) primul paragraf prima liniuță

Articolul 18 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 18 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuță

Articolul 18 alineatul (2) primul paragraf litera (b)

Articolul 18 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 18 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 18 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 18 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 19

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 21

Articolul 22

-

Articolul 23

-

-

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Anexa

PARTEA B

Regulamente de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1552/89

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 3464/93 al Consiliului din 10 decembrie 1993 (JO L 317, 18.12.1993, p. 1).

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2729/94 al Consiliului din 31 octombrie 1994 (JO L 293, 12.11.1994, p. 5).

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1355/96 al Consiliului din 8 iulie 1996 (JO L 175, 13.7.1996, p. 3).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

196


32000D0459


L 183/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN, A CONSILIULUI, A COMISIEI, A CURȚII DE JUSTIȚIE, A CURȚII DE CONTURI, A COMITETULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI A COMITETULUI REGIUNILOR

din 20 iulie 2000

privind organizarea și funcționarea Oficiului pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene

(2000/459/CE, CECO, Euratom)

PARLAMENTUL EUROPEAN,

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

COMISIA,

CURTEA DE JUSTIȚIE,

CURTEA DE CONTURI,

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL,

COMITETUL REGIUNILOR,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

întrucât:

(1)

Articolul 8 din Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre din 8 aprilie 1965 privind amplasarea provizorie a anumitor instituții și departamente ale Comunităților (1) prevedea amplasarea Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (denumit în continuare „oficiul”) la Luxemburg. Dispoziția în cauză a fost pusă în aplicare prin Decizia 69/13/Euratom, CECO, CEE (2), astfel cum a fost modificată prin Decizia 80/443/CEE, Euratom, CECO (3).

(2)

Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, CECO, Euratom) nr. 2779/98 al Consiliului (5), prevede dispoziții speciale privind funcționarea oficiului.

(3)

Normele care reglementează oficiul trebuie adaptate pentru a se ține seama de evoluția practicilor în ceea ce privește atribuțiile acordate autorității împuternicite să facă numiri.

(4)

Domeniul publicațiilor a cunoscut un progres tehnologic semnificativ care trebuie luat în considerare în modul de funcționare a oficiului.

(5)

Decizia 69/13/Euratom, CECO, CEE a fost modificată în mod substanțial. Având în vedere noile modificări, decizia ar trebui reformulată din motive de claritate,

DECID:

Articolul 1

Sarcina Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (oficiul) este de a edita publicațiile instituțiilor Comunităților Europene și ale departamentelor acestora în condiții tehnice și financiare optime, sub responsabilitatea instituțiilor respective.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„a edita”: a produce și a distribui publicații în orice formă sau prezentare și prin orice mijloace, prezente sau viitoare;

2.

„instituții”: Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor;

3.

„organisme, oficii și agenții”: organismele, oficiile și agențiile instituite de tratate sau în temeiul acestora.

Articolul 3

(1)   Oficiul îndeplinește următoarele atribuții sau asigură îndeplinirea lor de către contractanți:

(a)

editarea Jurnalului Oficial al Comunităților Europene (Jurnalul Oficial);

(b)

editarea altor publicații pentru instituțiile Comunităților Europene sau pentru departamentele acestora, fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3);

(c)

editarea unor publicații pentru organisme, oficii și agenții, la cererea acestora.

(2)   Documentele interne pot fi realizate și distribuite de către fiecare instituție în parte.

(3)   În circumstanțe excepționale, instituțiile, organismele, oficiile și agențiile pot asigura editarea de publicații altfel decât prin intermediul oficiului, dacă implicarea acestuia ar majora în mod considerabil costurile sau dacă, din motive tehnice, acesta nu poate îndeplini cerințele urgente implicate de realizarea și distribuirea unei publicații într-un termen foarte scurt. În acest caz, ele informează imediat comitetul de conducere.

(4)   Îndeplinirea sarcinilor oficiului cuprinde următoarele operațiuni:

(a)

organizarea documentelor în vederea publicării;

(b)

pregătirea și verificarea textelor și a altor elemente, conform instrucțiunilor instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor;

(c)

încheierea contractelor cu contractanții;

(d)

imprimarea documentelor urgente sau a edițiilor cu tiraj redus;

(e)

supravegherea lucrărilor în desfășurare;

(f)

controlul de calitate;

(g)

monitorizarea financiară a contractelor cu contractanții;

(h)

recepția calitativă și cantitativă;

(i)

controlul contabil, inclusiv eliberarea autorizării plății și emiterea certificatelor în conformitate cu Regulamentul financiar;

(j)

catalogarea și arhivarea publicațiilor;

(k)

gestionarea vânzărilor;

(l)

distribuirea publicațiilor.

De asemenea, oficiul furnizează instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor toate informațiile tehnice, financiare și comerciale relevante pentru proiectele lor de publicare și le acordă asistență la elaborarea unor contracte generale standard.

(5)   Decizia privind editarea îi revine exclusiv instituției, organismului, oficiului sau agenției în cauză.

Articolul 4

(1)   Se instituie comitetul de conducere al oficiului. Fiecare instituție are un vot în cadrul comitetului.

(2)   Comitetul de conducere se întrunește la inițiativa președintelui său sau la cererea uneia dintre instituții. Comitetul se întrunește cel puțin o dată în fiecare semestru.

(3)   Deciziile comitetului de conducere sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel. Fără a aduce atingere articolul 3 alineatul (5), în cazul în care comitetul de conducere trebuie să decidă asupra publicării unui text al unei instituții, majoritatea în cauză include și votul instituției în cauză.

Articolul 5

(1)   În interesul comun al instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor, comitetul de conducere:

(a)

stabilește, în unanimitate, normele de reglementare a funcționării oficiului;

(b)

stabilește, în unanimitate, orientările ale politicii generale de vânzare și difuzare gratuită;

(c)

prezintă instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor sugestiile sale pentru facilitarea bunei funcționări a oficiului;

(d)

în cadrul procedurii bugetare, stabilește, pe baza unui proiect elaborat de către directorul oficiului, estimări cu privire la veniturile și cheltuielile oficiului și le transmite Comisiei în vederea estimării veniturilor și cheltuielilor Comisiei; în același timp, propune Comisiei orice modificări ale organigramei oficiului, pe care le consideră necesare;

(e)

definește tipurile de servicii suplimentare pe care oficiul le poate presta cu titlu oneros instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor, precum și tarifele aferente;

(f)

definește tipurile de servicii pentru care oficiul poate angaja subcontractanți;

(g)

elaborează un raport anual de gestiune pe baza unui proiect elaborat de către director, cuprinzând, în special, toate capitolele de venituri și de cheltuieli cu privire la lucrările efectuate și serviciile prestate de către oficiu, conform contabilității analitice; transmite instituțiilor, până cel târziu la 1 mai a fiecărui an, raportul asupra exercițiului financiar precedent;

(h)

participă la desemnarea anumitor funcționari, în conformitate cu dispozițiile articolului 6.

(2)   În ceea ce privește Jurnalul Oficial, comitetul de conducere are următoarele competențe:

(a)

de a se asigura că autoritățile competente ale fiecărei instituții adoptă deciziile de bază care trebuie puse în aplicare în comun de către instituțiile care utilizează Jurnalul Oficial și că deciziile adoptate sunt puse în aplicare în mod corespunzător;

(b)

de a prezenta propuneri pentru ameliorarea structurii și prezentării Jurnalului Oficial;

(c)

de a prezenta instituțiilor propuneri pentru armonizarea prezentării textelor ce urmează a fi publicate;

(d)

de a examina dificultățile apărute în cadrul operațiunilor curente de publicare a Jurnalului Oficial și de a transmite oficiului instrucțiunile necesare și a prezenta instituțiilor recomandări adecvate în vederea depășirii acestor dificultăți;

(e)

de a decide, în unanimitate, dacă și în ce condiții pot fi incluse în Jurnalul Oficial publicații provenind din afara instituțiilor. Totuși, prezenta dispoziție nu se aplică publicațiilor realizate în conformitate cu legislația comunitară;

(f)

de a solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 133 din Regulamentul financiar, deschiderea unui cont bancar pentru gestionarea unui fond de rulment care să finanțeze operațiunile necesare publicării Jurnalului Oficial care au fost subcontractate.

(3)   Comitetul de conducere își stabilește regulamentul de procedură printr-o decizie unanimă, după ce l-a prezentat instituțiilor. Comitetul își numește un președinte din rândul membrilor săi.

Articolul 6

(1)   Atribuțiile autorității împuternicite să facă numiri cu privire la funcționarii și alți angajați de gradele A 1, A 2, A 3 și LA 3 sunt exercitate de către Comisie conform dispozițiilor de mai jos.

Comisia nu numește funcționari de gradele A 1, A 2, A 3 și LA 3 fără avizul favorabil al comitetului de conducere. În cazul gradelor A 1 și A 2, avizul trebuie să fie unanim.

Comitetul de conducere se implică activ în toate procedurile care trebuie parcurse înaintea desemnării unor funcționari sau a altor angajați de gradele A 1, A 2, A 3 și LA 3, în special în elaborarea anunțurilor pentru posturile vacante, în examinarea dosarelor de candidatură și în desemnarea comitetelor de selecție pentru concursuri.

(2)   Atribuțiile autorității împuternicite să facă numiri cu privire la funcționari sau angajați, alții decât cei menționați în alineatul (1), sunt exercitate de către Comisie. Comisia poate delega aceste competențe directorului oficiului.

Comisia ori directorul oficiului, în cazul în care i-au fost delegate atribuțiile autorității împuternicite să facă numiri, informează comitetul de conducere cu privire la toate numirile, contractele semnate, promovările sau procedurile disciplinare inițiate cu privire la funcționari sau angajați, alții decât cei menționați în alineatul (1). În cazul în care Comisia nu a delegat atribuțiile autorității împuternicite să facă numiri directorului oficiului cu privire la acești funcționari sau angajați, actele în cauză sunt adoptate de către Comisie, în temeiul unor propuneri ale directorului.

(3)   Procedurile administrative legate de actele oficiale menționate în alineatele (1) și (2), precum și administrarea zilnică personalului, în special cu privire la pensionări, asigurări de sănătate, accidente de muncă, salarii și concedii, se efectuează la fel ca și pentru personalul Comisiei angajat la Luxemburg.

(4)   Anunțurile pentru posturile vacante în cadrul oficiului se comunică în timp util funcționarilor din toate instituțiile comunitare.

Articolul 7

(1)   Creditele alocate oficiului, al căror cuantum total este specificat într-un capitol separat în secțiunea din buget referitoare la Comisie, se prezintă detaliat într-o anexă la secțiunea respectivă.

Anexa are forma unui raport de venituri și cheltuieli, defalcate similar secțiunilor bugetare.

(2)   Posturile oficiului sunt enumerate într-o anexă la tabelul cu efectivele Comisiei.

(3)   Fiecare instituție, organism, oficiu sau agenție acționează ca ordonator de credite cu privire la creditele din capitolul „cheltuieli pentru publicații” din propriul buget. Costurile distribuirii gratuite de publicații sunt suportate de instituția, organismul, oficiul sau agenția în cauză. Comitetul de conducere stabilește procedurile de cooperare contabilă între oficiu și instituții, organisme, oficii și agenții.

(4)   Serviciile prestate de oficiu cu titlu oneros sunt facturate în condițiile stabilite de către comitetul de conducere. La sfârșitul exercițiului financiar, comitetul de conducere informează autoritatea bugetară cu privire la defalcarea sumelor astfel obținute în anexa la capitolul bugetar.

(5)   Oficiul conduce o evidență contabilă separată pentru vânzarea Jurnalului Oficial și a publicațiilor. Veniturile nete din vânzări sunt transferate instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor după încheierea exercițiului financiar.

„Venituri nete din vânzări” înseamnă: suma totală facturată din care se deduc cheltuielile de administrare, de recuperare și costurile.

Articolul 8

Directorul oficiului este responsabil pentru buna funcționare a oficiului și își desfășoară activitatea sub autoritatea comitetului de conducere în limita competențelor sale. Directorul asigură secretariatul comitetului de conducere și îi prezintă acestuia rapoarte privind efectuarea sarcinilor sale și propunerile sale pentru îmbunătățirea funcționării oficiului. Directorul oficiului are autoritate oficială asupra personalului oficiului. În cazul în care directorul este absent sau indisponibil, prin derogare de la normele privind suplinirea, sarcinile sale sunt preluate de către un membru al oficiului, desemnat de către comitetul de conducere.

Articolul 9

Decizia 69/13/Euratom, CECO, CEE se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie.

Adoptată la Bruxelles și Luxemburg, 20 iulie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

F. PARLY

Pentru Comisie

Președintele

R. PRODI

Pentru Curtea de Justiție

Președintele

G. C. RODRÍGUEZ IGLESIAS

Pentru Curtea de Conturi

Președintele

J. O. KARLSSON

Pentru Comitetul Economic și Social

Președintele

B. RANGONI MACHIAVELLI

Pentru Comitetul Regiunilor

Președintele

J. CHABERT


(1)  JO 152, 13.7.1967, p. 18.

(2)  JO L 13, 18.1.1969, p. 19.

(3)  JO L 107, 25.4.1980, p. 44.

(4)  JO L 356, 31.12.1977, p. 1.

(5)  JO L 347, 23.12.1998, p. 3.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200


32000R2040


L 244/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2040/2000 AL CONSILIULUI

din 26 septembrie 2000

privind disciplina bugetară

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 37, 279 și 308 ale acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

întrucât:

(1)

Reuniunea Consiliului European de la Berlin din 24 și 25 martie 1999 a convenit că cheltuielile Uniunii trebuie să respecte atât imperativul disciplinei bugetare cât și pe cel al cheltuielilor eficiente.

(2)

La 6 mai 1999 Parlamentul European, Consiliul și Comisia au încheiat un Acord interinstituțional privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (4). Acest acord interinstituțional, ale cărui dispoziții se aplică în întregime, subliniază faptul că disciplina bugetară acoperă toate cheltuielile și este obligatorie pentru toate instituțiile implicate în punerea sa în aplicare. Acordul stabilește o perspectivă financiară destinată să asigure că, pe termen mediu, cheltuielile Uniunii Europene, împărțite pe categorii largi, se desfășoară de o manieră ordonată și în limitele propriilor resurse.

(3)

Instituțiile au convenit că va rămâne neschimbat calculul liniei directoare agricole. Cu toate acestea, în vederea simplificării, trebuie adoptată o bază de referință recentă, iar conceptele statistice trebuie să fie coerente cu cele avute în vedere pentru adoptare în viitoarea decizie a Consiliului privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene.

(4)

Consiliul European a concluzionat că linia directoare agricolă va acoperi de acum încolo cheltuielile în baza politicii agricole comune reformate, noile măsuri de dezvoltare rurală, măsurile veterinare și fitosanitare, cheltuielile legate de instrumentul agricol de preaderare și sumele disponibile pentru aderare.

(5)

Mecanismele pentru amortizarea stocurilor formate în timpul anului bugetar trebuie păstrate.

(6)

Consiliul European, reunit la Berlin pe 24 și 25 martie 1999, ținând seama de nivelurile actuale ale cheltuielilor și dorind să stabilizeze cheltuielile agricole în termeni reali în perioada 2000-2006, a considerat că reforma politicii agricole comune ar putea fi pusă în aplicare în cadrul financiar care a fost determinat. Acesta a cerut Comisiei și Consiliului să urmărească obținerea de economii suplimentare pentru a se asigura că cheltuielile totale, cu excluderea măsurilor de dezvoltare rurală și a măsurilor veterinare, nu vor depăși o sumă medie anuală pe care a fixat-o pentru perioada 2000-2006. În lumina deciziilor sale, a considerat că sumele de introdus la poziția 1 a perspectivei financiare nu trebuie să depășească anumite niveluri anuale, la care Parlamentul European, Consiliul și Comisia au subscris prin intermediul Acordului interinstituțional din 6 mai 1999.

(7)

Plafoanele pentru subpozițiile „Politica agricolă comună” și „Măsuri de dezvoltare rurală și măsuri adiacente” sunt stabilite în perspectiva financiară ce formează parte integrantă a Acordului interinstituțional din 6 mai 1999. Acestea pot fi revizuite numai printr-o decizie comună a ambelor ramuri ale autorității bugetare, acționând la propunerea Comisiei, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Acordului interinstituțional.

(8)

Atunci când Consiliul modifică legislația agricolă, precum și ori de câte ori consideră necesar, Comisia trebuie prin urmare să avertizeze Consiliul, dacă este cazul, că există un risc considerabil ca cheltuielile care apar, în opinia sa, din punerea în aplicare a legislației agricole, să poată depăși plafonul pentru subpoziția 1 a perspectivei financiare.

(9)

Fără a aduce atingere punctului 19 al Acordului interinstituțional din 6 mai 1999, întrucât astfel de cheltuieli excesive nu pot fi luate în considerare în nici o propunere pentru revizuirea plafonului subpoziției 1a a perspectivei financiare, este necesar să se ofere posibilitatea Consiliului de a adapta legislația agricolă în timp util pentru a se asigura ca plafonul este respectat.

(10)

Disciplina bugetară cere ca toate măsurile legislative propuse și, dacă este cazul, adoptate și de asemenea, ca pe tot parcursul procedurii bugetare și atunci când este executat bugetul, alocațiile cerute, autorizate sau puse în aplicare să se încadreze în sumele stabilite în perspectiva financiară pentru cheltuielile privind politica agricolă comună cu excepția dezvoltării rurale, care constituie cheltuieli obligatorii, și pentru cheltuielile cu măsurile de dezvoltare rurală și măsuri adiacente.

(11)

Pentru a se asigura respectarea plafoanelor stabilite la poziția 1 este posibil să trebuiască să se facă economii pe termen scurt. Pentru a respecta principiul protejării încrederii legitime, este necesar ca părțile în cauză să fie avertizate pentru a le da posibilitatea de a-și adapta așteptările legitime pentru a face față acestei eventualități. Astfel de măsuri trebuie luate cu suficient timp înainte și pot avea efect numai de la începutul următorului an comercial în fiecare din sectoarele în cauză.

(12)

De asemenea, având în vedere necesitatea respectării așteptărilor legitime ale părților în cauză, trebuie să se adopte cu suficient timp în avans acele măsuri ce se pot dovedi necesare și, pentru aceasta, trebuie să fie examinată anual situația bugetară pe termen mediu în lumina previziunilor care sunt îmbunătățite în mod constant.

(13)

Dacă această examinare indică faptul că există un risc considerabil ca sumele introduse la poziția 1 a perspectivei financiare să fie depășite, Comisia trebuie să ia măsurile adecvate pentru a remedia situația în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune, iar dacă nu poate lua măsuri suficiente, trebuie să propună alte măsuri Consiliului care, având în vedere că anul comercial al mai multor organizări comune ale pieței începe la 1 iulie, trebuie să acționeze înainte de această dată. Dacă ulterior Comisia consideră că încă există un risc considerabil și că nu este capabilă să ia suficiente măsuri în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune, trebuie cu prima ocazie să propună alte măsuri Consiliului, care trebuie să acționeze cât se poate de repede.

(14)

Atunci când pune în execuție bugetul, Comisia trebuie să pună în aplicare un sistem lunar de avertizare timpurie și de monitorizare pentru fiecare capitol care implică cheltuieli agricole, astfel încât, dacă există riscul depășirii plafonului pentru subpoziția 1a, Comisia să poată lua cu prima ocazie măsurile adecvate în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune și apoi, dacă aceste măsuri se dovedesc insuficiente, să propună alte măsuri Consiliului, care trebuie să acționeze cât se poate de repede.

(15)

Rata de schimb folosită de către Comisie la elaborarea documentelor bugetare pe care le înaintează Consiliului trebuie să reflecte ultimele informații existente, ținând cont de perioada necesară între elaborarea și înaintarea acestor documente de către Comisie.

(16)

Este necesar ca dispozițiile ce guvernează rezerva monetară să fie puse de acord cu Acordul interinstituțional din 6 mai 1999. Pe măsură ce reforma politicii agricole comune avansează, cheltuielile vor fi probabil mai puțin sensibile la variațiile ratei eurodolarului, iar rezerva monetară poate prin urmare să fie treptat eliminată.

(17)

Trebuie să se prevadă posibilitatea reducerii sau suspendării temporare a avansurilor lunare atunci când informațiile comunicate de către statele membre nu oferă Comisiei posibilitatea de a confirma faptul că regulile comunitare aplicabile au fost respectate și indică o folosire abuzivă clară a fondurilor comunitare.

(18)

Instituțiile au convenit că trebuie introdusă în buget o rezervă referitoare la credite și garanții de credit către țări terțe și în acele țări sub forma unor alocații provizorii astfel încât Fondul de Garantare pentru acțiuni externe înființat de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 (5) să poată fi finanțat iar orice cereri de plată a garanțiilor care depășesc suma disponibilă în baza Fondului să poată fi îndeplinite.

(19)

Instituțiile au convenit că trebuie introdusă în buget o rezervă sub forma unor alocații provizorii pentru a permite un răspuns rapid la cererile de ajutor specific de urgență în țări terțe, cereri apărute în urma unor evenimente neprevăzute, dându-se prioritate operațiunilor umanitare.

(20)

Instituțiile au convenit că condițiile de retragere și mobilizare a fondurilor trebuie să fie aceleași pentru rezerva monetară, rezerva pentru garanțiile de credit și rezerva pentru ajutorul de urgență, în conformitate cu procedura pe care instituțiile au adoptat-o în Acordul interinstituțional din 6 mai 1999.

(21)

Din motive de claritate, Decizia 94/729/CE a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind disciplina bugetară (6) ar trebui abrogată și înlocuită cu prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Disciplina bugetară se aplică tuturor cheltuielilor. Această disciplină se aplică, după cum este cazul, de către Regulamentul Financiar, prezentul regulament și Acordul interinstituțional din 6 mai 1999.

I.   Cheltuielile FEOGA secțiunea Garantare

Articolul 2

Linia directoare agricolă, care constituie pentru fiecare an bugetar plafonul cheltuielilor agricole definite la articolul 4 alineatul (1), trebuie respectată în fiecare an. Pentru fiecare an bugetar, Comisia înaintează linia directoare agricolă simultan cu proiectul preliminar de buget.

Articolul 3

(1)   Baza de referință de la care trebuie să se calculeze linia directoare agricolă este egală cu 36 394 milioane EUR pentru 1995, adică totalul corespunzător pentru calculul făcut pe baza anterioară pentru 1988.

(2)   Linia directoare agricolă pentru un anumit an este egală cu baza de referință stabilită în alineatul (1) plus:

(a)

baza înmulțită cu produsul dintre:

74 % din rata de creștere a PNB între 1995 (anul de bază) și anul în cauză și

deflatorul PNB estimat de către Comisie pentru aceeași perioadă;

(b)

previziunile de cheltuieli în anul în cauză la dispunerea rambursărilor pentru zahăr ACP și a ajutoarelor în alimente, plăților de către producători pentru prelevările prevăzute de organizarea comună a pieței zahărului și orice alt venit obținut din sectorul agricol în viitor.

(3)   Baza statistică pentru PNB este cea definită în Directiva 89/130/CEE, Euratom a Consiliului din 13 februarie 1989 privind armonizarea calculării produsului național brut la prețurile pieței (7).

(4)   În sensul prezentului regulament, PNB se definește ca venitul național brut (VNB) pentru anul respectiv la prețurile pieței, după cum a fost determinat de către Comisie pe baza SEC 95, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind sistemul european de conturi naționale și regionale în Comunitate (8).

Articolul 4

(1)   Linia directoare agricolă acoperă totalul:

sumelor de introdus la titlurile 1-4 ale subsecțiunii B1 a secțiunii III a bugetului, în conformitate cu nomenclatorul adoptat pentru bugetul pe 2000;

sumelor prevăzute pentru instrumentul agricol de preaderare de la poziția 7 a perspectivei financiare;

sumelor legate de agricultură care sunt disponibile pentru aderare în baza perspectivei financiare.

(2)   În fiecare an titlurile 1 și 2 ale subsecțiunii B1 a bugetului conțin alocațiile necesare pentru finanțarea tuturor costurilor legate de amortizarea stocurilor formate în timpul anului bugetar.

Articolul 5

(1)   Toate măsurile legislative propuse de către Comisie sau adoptate de către Consiliu sau Comisie în baza politicii agricole comune vor respecta sumele specificate în perspectiva financiară la subpoziția pentru cheltuieli privind politica agricolă comună (subpoziția 1a) și la subpoziția pentru măsurile de dezvoltare rurală și măsurile adiacente (subpoziția 1b).

(2)   Pe parcursul procedurii bugetare și atunci când se pune în execuție bugetul, alocațiile pentru cheltuielile politicii agricole comune trebuie să se încadreze în suma fixată pentru subpoziția 1a, iar alocațiile legate de măsurile de dezvoltare rurală și măsurile adiacente trebuie să se încadreze în suma fixată pentru subpoziția 1b.

(3)   Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor face uz de propriile prerogative astfel încât să se respecte aceste plafoane anuale de cheltuieli în timpul fiecărei proceduri bugetare și atunci când pun în execuție bugetul pentru anul în cauză.

(4)   În vederea asigurării respectării sumelor stabilite pentru subpoziția 1a, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 37 din tratat, poate decide în timp util să adapteze nivelul măsurilor de sprijin aplicabile de la începutul următorului an comercial în sectoarele respective.

Articolul 6

(1)   Comisia examinează situația bugetară pe termen mediu atunci când se stabilește proiectul preliminar al bugetului pentru fiecare an. Comisia îl înaintează Parlamentului European și Consiliului, împreună cu proiectul preliminar al bugetului pentru anul financiar N, previziunile sale pe produse pentru anii financiari N-1, N și N + 1. În același timp, înaintează o analiză a diferențelor dintre previziunile inițiale și cheltuielile efective pentru anii financiari N-2 și N-3 și măsurile luate pentru îmbunătățirea calității previziunilor.

(2)   Dacă, în momentul stabilirii planului preliminar al bugetului pentru un an financiar N, se observă că sumele pentru subpoziția 1a sau 1b a perspectivei financiare pentru anul financiar N pot fi depășite, Comisia ia măsurile adecvate pentru a remedia situația în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune.

(3)   Dacă nu este capabilă să ia măsuri suficiente, Comisia propune alte măsuri Consiliului, dacă este cazul atunci când se stabilesc nivelurile măsurilor de sprijin, pentru a asigura încadrarea în sumele menționate la articolul 5 alineatul (2). Consiliul ia o decizie asupra măsurilor necesare, în conformitate cu procedura și în baza condițiilor stabilite la articolul 5 alineatul (4) până la data de 1 iulie a anului financiar N-1. Parlamentul European emite avizul său în timp pentru a permite Consiliului să ia cunoștință de acesta și să hotărască în limita de timp stabilită.

(4)   Dacă ulterior Comisia consideră că există riscul ca sumele pentru subpoziția 1a sau 1b a perspectivei financiare pentru anii financiari N sau N + 1 să fie depășite și dacă nu este capabilă să ia măsuri suficiente pentru a remedia situația în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune, propune alte măsuri Consiliului pentru a asigura încadrarea în sumele menționate la articolul 5 alineatul (2). Consiliul ia o decizie privind măsurile necesare pentru anul financiar N, în conformitate cu procedura și în baza condițiilor stabilite la articolul 5 alineatul (4), în termen de două luni de la primirea propunerii din partea Comisiei. Parlamentul European emite avizul său în timp pentru ca Consiliul să ia act de acesta și să hotărască în limita de timp stabilită.

Articolul 7

(1)   Pentru a se asigura că plafoanele pentru subpozițiile 1a și 1 b ale perspectivei financiare nu sunt depășite, Comisia pune în aplicare un sistem lunar de avertizare timpurie și de monitorizare pentru fiecare capitol care implică cheltuieli de tipul celor menționate în titlurile 1-4 ale subsecțiunii B1 a bugetului.

(2)   Înaintea începutului fiecărui an financiar, Comisia definește în acest scop profile ale cheltuielilor lunare pentru fiecare capitol bugetar, bazate, atunci când este cazul, pe cheltuielile lunare medii ale celor trei ani precedenți.

(3)   Pentru a monitoriza cheltuielile de la titlul 4 al subsecțiunii B1, Comisia desfășoară și un control pentru a asigura respectarea sumei menționate la articolul 5 alineatul (2), după cum se definește în Regulamentul (CE) nr. 1750/1999 al Comisiei din 23 iulie 1999 stabilind procedura pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului privind acordarea de sprijin dezvoltării rurale de către Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (9).

(4)   Declarațiile de cheltuieli înaintate Comisiei de către statele membre în fiecare lună în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al Regulamentului (CE) nr. 296/96 (10) al Comisiei sunt transmise de către Comisie Parlamentului European și Consiliului pentru informare.

Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului, ca regulă generală în termen de 30 de zile de la primirea informațiilor, rapoarte lunare privind evoluția cheltuielilor efective în raport cu profilele, inclusiv o evaluare a execuției previzibile pentru anul financiar.

(5)   Dacă în urma examinării ajunge la concluzia că există riscul depășirii plafonului pentru subpoziția 1a stabilită pentru anul N, Comisia ia măsurile adecvate pentru a redresa situația în temeiul atribuțiilor de administrare de care dispune. Dacă aceste măsuri se dovedesc a fi insuficiente, Comisia propune alte măsuri Consiliului pentru a asigura încadrarea în sumele menționate la articolul 5 alineatul (2). Consiliul ia o decizie asupra măsurilor necesare, în conformitate cu procedura și în condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (4), în termen de două luni de la primirea propunerii Comisiei. Parlamentul European emite avizul său la timp pentru a permite Consiliului să ia act de acesta și să hotărască în limita de timp stabilită.

Articolul 8

(1)   Atunci când Comisia adoptă proiectul preliminar de buget sau o scrisoare de modificare a proiectului preliminar de buget privind cheltuielile agricole, ea folosește pentru a elabora estimările bugetare pentru titlurile 1-3 ale subsecțiunii B 1 rata de piață euro/dolar medie pentru cea mai recentă perioadă de trei luni care se termină cu cel puțin 20 de zile înainte de adoptarea de către Comisie a documentului bugetar.

(2)   Atunci când Comisia adoptă un proiect preliminar suplimentar și care modifică bugetul sau o scrisoare de modificare a acestuia, în măsura în care aceste documente se referă la alocațiile în baza titlurilor 1-3 ale subsecțiunii B1 a bugetului, ea folosește:

rata de schimb de piață euro/dolar înregistrată efectiv de la data de 1 august a anului financiar precedent până la sfârșitul celei mai recente perioade de trei luni care se termină cu cel puțin 20 de zile înainte de adoptarea de către Comisie a documentului bugetar și cel târziu la data de 31 iulie a anului financiar curent;

ca o previziune pentru restul anului, rata medie înregistrată în cea mai recentă perioadă de trei luni care se termină cu cel puțin 20 de zile înaintea adoptării de către Comisie a documentului bugetar.

Articolul 9

(1)   Suma de 500 milioane EUR este introdusă ca rezervă în bugetul general al Uniunii Europene, cunoscută sub numele de „rezervă monetară”, ca provizion pentru a acoperi evoluțiile provocate de variațiile în rata de piață euro/dolar în legătură cu rata folosită în buget și menționată la articolul 10.

(2)   Pentru anul financiar 2002, rezerva monetară se va reduce la 250 milioane EUR. Rezerva monetară se va desființa începând cu anul financiar 2003.

(3)   Aceste alocații nu sunt acoperite de linia directoare agricolă și nu intră sub incidența subpoziției 1a a perspectivei financiare.

Articolul 10

Nu mai târziu de sfârșitul lunii octombrie a fiecărui an, Comisia raportează autorității bugetare impactul produs de variațiile ratei medii euro/dolar asupra cheltuielilor de la titlurile 1-3 ale subsecțiunii B1 a bugetului.

Articolul 11

(1)   Economiile sau costurile suplimentare care rezultă din variațiile ratei euro/dolar se tratează în mod simetric. Când dolarul se întărește față de euro în comparație cu rata folosită în buget, economiile din Secțiunea Garantare de până la 500 milioane EUR în 2000 și 2001 și 250 milioane EUR în 2002 se transferă la rezerva monetară. Când sunt generate costuri bugetare suplimentare de către o cădere a dolarului în comparație cu rata din buget, se recurge la rezerva monetară și se efectuează transferuri la pozițiile Secțiunii Garantare a FEOGA afectate de căderea dolarului. Atunci când este necesar, aceste transferuri sunt propuse simultan cu raportul menționat la articolul 10.

(2)   Va exista o marjă neutră de 200 milioane EUR. Economiile și costurile suplimentare sub această valoare, generate de variațiile menționate la alineatul (1), nu vor necesita transferuri spre sau de la rezerva monetară. Economiile sau costurile suplimentare peste această valoare se varsă la rezerva monetară sau se acoperă de la rezerva monetară. Marja neutră se reduce la 100 milioane EUR începând cu 2002.

Articolul 12

(1)   Se iau fonduri din rezervă numai dacă costurile suplimentare nu pot fi acoperite din alocațiile bugetare destinate acoperirii cheltuielilor menționate la subpoziția 1a a perspectivei financiare pentru anul în cauză.

(2)   Se apelează la resursele proprii necesare, în conformitate cu Decizia Consiliului 94/728/CE, Euratom din 31 octombrie 1994 privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (11) și cu dispozițiile adoptate în conformitate cu aceasta, pentru a se finanța cheltuielile corespunzătoare.

(3)   Orice economii făcute în Secțiunea Garantare a FEOGA care au fost transferate la rezerva monetară în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) și care rămân în rezerva monetară la sfârșitul anului financiar sunt anulate și introduse ca element de venit în bugetul pentru anul următor prin intermediul unei scrisori de modificare a proiectului preliminar de buget pentru anul următor.

Articolul 13

Articolele 9-12 se aplică numai până în anul financiar 2002 inclusiv.

Articolul 14

(1)   Plata avansurilor lunare în cadrul Secțiunii Garantare a FEOGA de către Comisie este efectuată pe baza informațiilor furnizate de către statele membre cu privire la cheltuielile din fiecare capitol.

(2)   Dacă declarațiile de cheltuieli sau informațiile înaintate de un stat membru nu permit Comisiei să stabilească dacă angajarea de fonduri este în conformitate cu regulile comunitare relevante, Comisia va cere statului membru să ofere informații suplimentare într-un termen pe care îl stabilește în funcție de gravitatea problemei și care nu poate fi în mod normal mai mic de treizeci de zile.

(3)   În eventualitatea unui răspuns considerat nesatisfăcător sau care indică o neconformare evidentă la reguli și o folosire abuzivă clară a fondurilor comunitare, Comisia poate reduce sau suspenda provizoriu avansurile lunare către statele membre.

(4)   Astfel de reduceri și suspendări nu aduc atingere deciziilor care vor fi luate în legătură cu compensarea conturilor.

(5)   Comisia informează statul membru în cauză înainte de a lua o decizie. Statul membru își face poziția cunoscută în termen de două săptămâni. Decizia Comisiei, declarând motivele pe care se bazează, este adoptată după consultarea Comitetului FEOGA și trebuie să respecte principiul proporționalității.

II.   Rezerve pentru operațiuni externe

1.   Rezerva legată de credite și garanții la credite

Articolul 15

(1)   În fiecare an se introduce o rezervă în bugetul general al Uniunii Europene, cu titlu de provizion destinat să acopere:

(a)

cerințele Fondului de Garantare pentru acțiuni externe;

(b)

atunci când este necesar, garanțiile activate care depășesc suma disponibilă în Fond, astfel încât aceste sume pot fi imputate bugetului.

(2)   Valoarea acestei rezerve este egală cu cea din perspectiva financiară care constituie parte integrantă a Acordului interinstituțional din 6 mai 1999. Aranjamentele de utilizare a acestei rezerve sunt cele definite în respectivul acord interinstituțional.

2.   Rezerva pentru ajutorul de urgență

Articolul 16

(1)   În fiecare an se introduce o rezervă pentru ajutorul de urgență pentru țări terțe în bugetul general al Uniunii Europene cu titlu de provizion. Scopul acestei rezerve este de a permite un răspuns rapid la cerințe specifice de ajutor de urgență din țări terțe provocate de evenimente imprevizibile, dându-se prioritate operațiunilor umanitare.

(2)   Valoarea acestei rezerve este egală cu cea adoptată în perspectiva financiară conținută în Acordul interinstituțional din 6 mai 1999. Procedura de folosire a rezervei este specificată în respectivul acord interinstituțional.

3.   Dispoziții comune

Articolul 17

Rezervele se folosesc prin intermediul transferurilor către pozițiile bugetare în cauză în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Financiar.

Articolul 18

Resursele proprii necesare pentru finanțarea rezervelor nu vor fi retrase din statele membre până când nu sunt folosite rezervele în conformitate cu articolul 17. Resursele proprii necesare sunt puse la dispoziția Comisiei după cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 de aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom privind sistemul resurselor proprii ale Comunității (12).

III.   Dispoziții finale

Articolul 19

Decizia 94/729/CE se abrogă.

Articolul 20

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică de la 1 octombrie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 septembrie 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

C. TASCA


(1)  JO C 21 E, 25.1.2000, p. 37.

(2)  JO C 189, 7.7.2000, p. 80.

(3)  JO C 334, 23.11.1999, p. 1.

(4)  JO C 172, 18.6.1999, p. 1.

(5)  JO L 293, 12.11.1994, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/1999 (JO L 139, 2.6.1999, p. 1).

(6)  JO L 293, 12.11.1994, p. 14.

(7)  JO L 49, 21.2.1989, p. 26.

(8)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1.

(9)  JO L 214, 13.8.1999, p. 31.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 296/96 al Comisiei din 16 februarie 1996 privind datele ce trebuie transmise de către statele membre și înregistrarea lunară a cheltuielilor finanțate în baza Secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2776/88 (JO L 39, 17.2.1996, p. 5).

(11)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9.

(12)  JO L 130, 31.5.2000, p. 1.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

206


32000D0597


L 253/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 29 septembrie 2000

privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene

(2000/597/CE, Euratom)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 269 al acestuia,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și, în special, articolul 173 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (4),

întrucât:

(1)

Consiliul European care s-a întrunit la Berlin la 24 și 25 martie 1999 a hotărât, inter alia, că sistemul de resurse proprii al Comunităților trebuie să fie echitabil, transparent, eficient, simplu și bazat pe criteriul care exprimă cel mai bine capacitatea de contribuție a fiecărui stat membru.

(2)

Sistemul de resurse proprii al Comunităților trebuie să asigure resursele adecvate pentru dezvoltarea ordonată a politicilor Comunităților, fiind supus unei discipline bugetare stricte.

(3)

Este adecvat să se folosească datele de cea mai bună calitate în sensul bugetului Uniunii Europene și resurselor proprii ale Comunităților. Aplicarea Sistemului European de Conturi economice integrate (numit în continuare „SEC 95”), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului (5) îmbunătățește calitatea măsurării datelor cu privire la conturile naționale.

(4)

Este adecvat să se folosească cele mai recente noțiuni statistice în sensul resurselor proprii și pentru definirea produsului național brut (PNB) ca fiind egal în acest sens cu venitul național brut (VNB), așa cum este determinat de Comisie prin aplicarea SEC 95 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96.

(5)

De asemenea, în cazul în care modificările la SEC 95 determină modificări semnificative în VNB așa cum este stabilit de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2223/96, este adecvat ca să decidă Consiliul, dacă aceste modificări se aplică în sensul resurselor proprii.

(6)

Conform Deciziei 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii (6) al Comunităților, plafonul maxim al resurselor proprii pentru 1999 a fost stabilit la 1,27 % din PNB al Comunităților la prețurile de piață, și un plafon global de 1,335 % din PNB al Comunităților a fost stabilit la creditele pentru angajamente.

(7)

Este adecvat să se adapteze aceste plafoane exprimate ca procente din PNB pentru a menține neschimbată suma resurselor financiare puse la dispoziția Comunităților prin stabilirea unei formule pentru determinarea noilor plafoane, în funcție de PNB, așa cum este definit în sensul prezentei decizii, pentru a fi aplicate după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(8)

Este adecvat să se folosească aceleași metode în viitor, cu ocazia modificărilor în SEC 95, care ar putea avea efecte cu privire la nivelul PNB.

(9)

Pentru a continua procesul de luare în considerare a capacității de contribuție a fiecărui stat membru la sistemul de resurse proprii și de a corecta aspectele regresive ale sistemului actual pentru statele membre mai puțin prospere, Consiliul European a hotărât la întâlnirea de la Berlin din 24 și 25 martie 1999, ca normele de finanțare ale Uniunii să fie modificate astfel:

nivelul maxim al TVA la resurse să scadă de la 1 % la 0,75 % în 2002 și 2003 și la 0,50 % din 2004;

baza TVA în statele membre să fie în continuare limitată la 0,50 % din PNB-ul acestora.

(10)

Consiliul European din 24 și 25 martie 1999 a hotărât adaptarea sumei reținute de statele membre pentru acoperirea costurilor legate de colectare în legătură cu așa-zisele resurse proprii tradiționale plătite la bugetul Uniunii Europene.

(11)

Dezechilibrele bugetare ar trebui corectate în așa fel încât să nu afecteze resursele proprii puse la dispoziția politicilor comunitare și rezolvate, pe cât posibil, prin mijloace ale politicii de cheltuieli.

(12)

Consiliul European din 24 și 25 martie 1999 a hotărât ca modalitatea de calculare a corectării dezechilibrelor bugetare în favoarea Regatului Unit, așa cum este definită în Decizia 88/376/CEE, Euratom (7) și confirmată de Decizia 94/728/CE, Euratom, nu trebuie să includă automat veniturile rezultate din modificările survenite în sistemul de finanțare și din viitoarea extindere. În consecință, în momentul extinderii „cheltuiala totală alocată” se reduce cu o sumă echivalentă cu cheltuiala anuală de pre-aderare din țările candidate, asigurându-se astfel că acele cheltuieli care nu fac obiectul unei compensări vor rămâne aceleași.

(13)

Din motive de claritate, descrierea calculării corectării dezechilibrelor bugetare alocată Regatului Unit a fost simplificată. Această simplificare nu are efect asupra determinării sumei acestei corectări alocate Regatului Unit.

(14)

Consiliul European din 24 și 25 martie 1999 a hotărât ca finanțarea corectării dezechilibrelor bugetare în favoarea Regatului Unit trebuie modificată pentru a permite Austriei, Germaniei, Țărilor de Jos și Suediei să realizeze o reducere a cotizației lor la 25 % din contribuția normală.

(15)

Rezerva monetară (numită în continuare „Rezerva Monetară FEOGA”), rezerva pentru finanțarea Fondului garantat de împrumut și rezerva de ajutor urgent în țările terțe sunt acoperite din rezerve specifice.

(16)

Comisia trebuie să întreprindă, înainte de 1 ianuarie 2006, o examinare generală a funcționării sistemului de resurse proprii, însoțită, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare, în lumina tuturor factorilor relevanți, inclusiv efectele extinderii cu privire la finanțarea bugetului Uniunii Europene, a posibilității de modificare a structurii resurselor proprii prin crearea de noi resurse proprii autonome și corectarea dezechilibrelor bugetare acordată Regatului Unit, ca și acordarea în cazul Austriei, Germaniei, Țărilor de Jos și Suediei a reducerii pentru finanțarea dezechilibrelor bugetare în favoarea Regatului Unit.

(17)

Dispoziții trebuie adoptate pentru a preciza trecerea de la sistemul introdus prin Decizia 94/728/CE, Euratom la sistemul care decurge din prezenta decizie.

(18)

Consiliul European din 24 și 25 martie 1999 a hotărât ca prezenta decizie să intre în vigoare la 1 ianuarie 2002,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE ȘI RECOMANDĂ ADOPTAREA ACESTEIA DE CĂTRE STATELE MEMBRE:

Articolul 1

Se alocă resurse proprii Comunităților în vederea asigurării finanțării bugetului Uniunii Europene potrivit normelor stabilite în articolele următoare, în conformitate cu articolul 269 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „Tratatul CE”) și cu articolul 173 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Tratatul Euratom”).

Bugetul Uniunii Europene este, fără a aduce atingere altor venituri, finanțat în totalitate din resursele proprii ale Comunităților.

Articolul 2

(1)   Constituie venituri din resurse proprii înscrise în bugetul Uniunii Europene următoarele:

(a)

taxe, prime, sume compensatorii sau adiționale, sume adiționale sau elemente și alte drepturi stabilite sau care trebuie să fie stabilite de către instituțiile Comunităților în legătură cu comerțul cu țările membre în cadrul politicii agricole comunitare și, de asemenea, contribuții și alte drepturi prevăzute în cadrul organizației comunitare a piețelor de zahăr;

(b)

drepturile din Tariful vamal comun și alte drepturi stabilite sau a fi stabilite de către instituțiile Comunităților în legătură cu comerțul cu țările terțe și taxele vamale la produsele care intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului;

(c)

aplicarea unui nivel uniform valabil pentru toate țările membre al bazei de evaluare armonizate a TVA, determinată în conformitate cu normele Comunității. Baza de evaluare avută în vedere în acest scop nu trebuie să depășească 50 % din PNB al fiecărui stat membru, așa cum se prevede la alineatul (7);

(d)

aplicarea unei rate determinate după procedura bugetară ținând seama de toate celelalte venituri la totalul PNB al tuturor statelor membre.

(2)   De asemenea, constituie resurse proprii înscrise în bugetul Uniunii Europene, veniturile rezultate din toate taxele noi instituite în cadrul politicii comune, în conformitate cu Tratatul CE sau Tratatul Euratom, cu condiția ca procedura de la articolul 269 din Tratatul CE sau de la articolul 173 din Tratatul Euratom să fie realizată.

(3)   Statele membre rețin, cu titlu de costuri de colectare, 25 % din sumele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), care sunt stabilite după 31 decembrie 2000.

(4)   Rata uniformă menționată la alineatul (1) litera (c) corespunde ratei care rezultă din diferența între:

(a)

rata maximă a TVA la resurse, care este fixată la:

 

0,75 % în 2002 și 2003;

 

0,50 % din 2004

și

(b)

o rată („rată înghețată”) echivalentă cu raportul dintre suma compensației menționate la articolul 4 și totalul bazelor de evaluare a TVA stabilite conform alineatului (1) litera (c) ale tuturor statelor membre, ținând seama de faptul că Regatul Unit este exclus de la finanțarea corectării de care beneficiază și că partea cu care contribuie Austria, Germania, Țările de Jos și Suedia la finanțarea corectării acordate Regatului Unit este redusă la o pătrime din valoarea sa normală.

(5)   Rata fixată la alineatul (1) litera (d) se aplică la PNB al fiecărui stat membru

(6)   În cazul în care, la începutul fiecărui an financiar, bugetul nu a fost adoptat, rata uniformă a TVA și rata aplicabilă PNB al statelor membre stabilite anterior, fără a aduce atingere dispozițiilor adoptate conform articolului 8 alineatul (2) cu privire la rezerva monetară FEOGA, rezerva pentru finanțarea Fondului garantat de împrumut și rezerva pentru ajutor de urgență în țările terțe, rămâne valabilă până la intrarea în vigoare a noilor rate.

(7)   Pentru aplicarea prezentei decizii, PNB este definit ca VNB pentru acel an la prețurile de piață, așa cum sunt determinate de Comisie prin aplicarea SEC 95 conform Regulamentului (CE) nr. 2223/96.

În cazul modificărilor la SEC 95 care determină schimbări semnificative ale VNB astfel cum a fost stabilit de Comisie, Consiliul, hotărând în unanimitate la o propunere a Comisiei și după consultarea Parlamentului European, decide dacă aceste modificări se aplică în sensul prezentei decizii.

Articolul 3

(1)   Suma totală a resurselor proprii alocate Comunităților pentru a acoperi creditele pentru plăți nu poate depăși un anume procent din PNB al statelor membre. Acest procent, exprimat cu două zecimale, va fi calculat de Comisie în decembrie 2001 pe baza următoarei formule:

Image

(2)   Creditele pentru angajamentele înscrise în bugetul general al Uniunii Europene, trebuie să aibă o evoluție ordonată finalizată într-un pachet total, care nu depășește un anumit procent din totalul PNB al statelor membre. Acest procent exprimat cu două zecimale, se calculează de Comisie în decembrie 2001 pe baza următoarei formule:

Image

Un raport constant între sumele alocate Comunităților și sumele alocate pentru plăți, se menține pentru a garanta compatibilitatea lor și pentru a permite respectarea în anii următori a plafoanelor de la alineatul (1).

(3)   Comisia comunică autorităților bugetare, înainte de 31 decembrie 2001, noile plafoane pentru resurse proprii.

(4)   Metoda descrisă la alineatele (1) și (2) este urmată în cazul unor modificări în SEC 95 care determină schimbări la nivelul PNB.

Articolul 4

Regatului Unit i se acordă o corectare a dezechilibrele bugetare.

Corectarea se stabilește prin:

(a)

calcularea diferenței, în anul financiar precedent, dintre:

partea procentuală a Regatului Unit în totalul bazelor de evaluare TVA nereduse și

partea procentuală a Regatului Unit în totalul cheltuielilor alocate;

(b)

multiplicarea diferenței obținute astfel, cu totalul cheltuielilor alocate;

(c)

multiplicarea rezultatului de la litera (b) cu 0,66;

(d)

scăderea din rezultatul obținut la litera (c) a efectului care rezultă pentru Regatul Unit în urma trecerii de la TVA redusă și a plăților menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d), adică diferența dintre:

ceea ce ar fi trebuit Regatul Unit să plătească pentru sumele finanțate din resursele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (c) și (d), dacă rata uniformă a TVA s-ar fi aplicat la bazele nereduse și

plățile Regatului Unit conform articolului 2 alineatul (1) literele (c) și (d);

(e)

din 2001, scăderea din rezultatul obținut la litera (d) a câștigurilor nete ale Regatului Unit rezultate din creșterea procentului resurselor menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) reținute de statele membre pentru a acoperi costurile de colectare și cele conexe;

(f)

calcularea, la momentul fiecărei extinderi a Uniunii Europene, a unei ajustări a rezultatului menționat la litera (e) pentru a reduce compensarea, și astfel asigurând că cheltuielile necompensate înainte de extindere rămân neschimbate după extindere. Ajustarea se efectuează prin reducerea sumei totale a cheltuielilor alocate, cu o sumă echivalentă cu cheltuielile anuale de pre-aderare în țările candidate. Toate sumele astfel calculate sunt reportate în anii financiari ulteriori, și se ajustează anual prin aplicarea deflatorului euro PNB, folosit pentru adaptarea perspectivelor financiare.

Articolul 5

(1)   Costul corectării se suportă de celelalte state membre conform următoarelor modalități:

Repartizarea costului se calculează mai întâi raportându-se la partea fiecărui stat membru, la plățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d), Regatul Unit fiind exclus; se ajustează apoi, așa încât să se limiteze contribuția financiară a Austriei, Germaniei, Țărilor de Jos și Suediei la o pătrime din contribuția normală rezultată în urma calculelor.

(2)   Corectarea se acordă Regatului Unit printr-o reducere a plăților sale, rezultate din aplicarea articolului 2 alineatul (1) literele (c) și (d). Costurile suportate de celelalte state membre se adaugă plăților acestora rezultate din aplicarea pentru fiecare stat membru a articolului 2 alineatul (1) literele (c) și (d).

(3)   Comisia efectuează calculele necesare pentru aplicarea articolului 4 și a prezentului articol.

(4)   În cazul în care la începutul anului financiar bugetul nu a fost încă adoptat, corectarea acordată Regatului Unit și costurile suportate de celelalte state membre, înscrise în ultimul buget adoptat, rămân aplicabile.

Articolul 6

Veniturile menționate la articolul 2 se folosesc fără distincție pentru a finanța toate cheltuielile din buget. Veniturile necesare pentru a acoperi în întregime sau parțial rezerva monetară FEOGA, rezerva pentru finanțarea Fondului garantat de împrumut și rezerva pentru ajutorul de urgență în țările terțe, înscrise în buget, nu se colectează de la statele membre până nu sunt puse în aplicare rezervele. Dispozițiile cu privire la funcționarea acestor rezerve se adoptă, dacă este necesar, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

Articolul 7

Orice excedent de venit al Comunităților, pe totalul cheltuielilor efective din cursul anului financiar, se reportează pentru anul financiar viitor.

Orice excedent generat de un transfer de la capitolele Fondului de garanție FEOGA sau excedent de la Fondul de garanție cu privire la măsuri exterioare, plătite statului din buget, constituie resurse proprii.

Articolul 8

(1)   Resursele proprii ale Comunităților, menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), se colectează de către statele membre în conformitate cu actele cu putere de lege, normele și actele administrative naționale, care, după caz, sunt adaptate cerințelor normelor administrative comunitare.

Comisia examinează la intervale regulate, dispozițiile naționale comunicate de către statele membre, notifică tuturor statelor membre adaptările pe care le consideră necesare pentru a asigura conformitatea acestora cu normele administrative comunitare și raportează la autoritatea bugetară.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei resursele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(d).

(2)   Fără a aduce atingere verificării conturilor și controalelor de conformitate și de regularitate, menționate la articolul 248 din Tratatul CE și la articolul 160 C din Tratatul Euratom, aceste verificări și controale privesc, în principal, fiabilitatea și eficiența sistemelor și a procedurilor de determinare a bazei pentru resursele proprii provenind din TVA și PNB, și fără a aduce atingere controalelor efectuate în conformitate cu articolul 279 litera (c) din Tratatul CE și articolul 183 litera (c) din Tratatul Euratom, Consiliul, hotărând în unanimitate și la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, cât și a celor cu privire la controlul colectării, punerea la dispoziția Comisiei și plata veniturilor menționate la articolele 2 și 5.

Articolul 9

Comisia întreprinde, înainte de 1 ianuarie 2006, o reexaminare generală a sistemului de resurse proprii și, dacă este necesar, face propunerile corespunzătoare, în lumina tuturor factorilor relevanți, inclusiv efectele extinderii la nivelul finanțării bugetului, posibilitatea modificării structurii resurselor proprii, prin crearea de noi resurse proprii autonome și corectarea dezechilibrelor bugetare acordată Regatului Unit, ca și acordarea unei reduceri în cazul Austriei, Germaniei, Țărilor de Jos și Suediei în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

Articolul 10

(1)   Prezenta decizie este notificată statelor membre de către secretarul general al Consiliului și decizia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Statele membre notifică secretarului general al Consiliului, fără întârziere, îndeplinirea procedurilor necesare pentru adoptarea prezentei decizii, în conformitate cu normele lor constituționale.

Decizia intră în vigoare în prima zi a lunii următoare primirii ultimelor notificări menționate la al doilea paragraf. Aceasta intră în vigoare la 1 ianuarie 2002, cu excepția articolului 2 alineatul (3) și articolului 4 care intră în vigoare la 1 ianuarie 2001.

(2)

(a)

Cu excepția literei (b), Decizia 94/728/CE, Euratom se abrogă de la 1 ianuarie 2002. Orice trimitere la Decizia Consiliului din 21 aprilie 1970 cu privire la înlocuirea contribuțiilor financiare ale statelor membre cu resursele proprii ale Comunităților (8), cu privire la Decizia 85/257/CEE, Euratom a Consiliului din 7 mai 1985 cu privire la sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (9), la Decizia 88/376/CEE, Euratom a Consiliului sau la Decizia 94/728/CE, Euratom se înțelege ca trimitere la prezenta decizie;

(b)

articolele 2, 4 și 5 din Deciziile 88/376/CEE, Euratom și 94/728/CE, Euratom se aplică în continuare la calcularea și ajustarea veniturilor care provin din aplicarea unei rate uniforme, valabile pentru toate statele membre, la baza de evaluare a TVA determinată uniform și limitată la 50 % și 55 % din PNB al fiecărui stat membru, în funcție de anul financiar și la calcularea corectării dezechilibrelor bugetare acordată Regatului Unit pentru anii 1998-2000.

(c)

Pentru sumele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), care ar fi trebuit să fie achitate de către statele membre înainte de 28 februarie 2001 în conformitate cu normele comunitare aplicabile, statele membre rețin în continuare 10 % din aceste sume prin costurile de colectare.

Adoptată la Bruxelles, 29 septembrie 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

L. FABIUS


(1)  JO C 274 E, 28.9.1999, p. 39.

(2)  Aviz acordat la 17 noiembrie 1999 (JO C 189, 7.7.2000, p. 79).

(3)  JO C 310, 28.10.1999, p. 1.

(4)  JO C 368, 20.12.1999, p. 16.

(5)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 448/98 (JO L 58, 27.2.1998, p. 1).

(6)  JO L 293, 12.11.1994, p. 9.

(7)  JO L 185, 15.7.1988, p. 24.

(8)  JO L 94, 28.4.1970, p. 19.

(9)  JO L 128, 14.5.1985, p. 15, decizia este abrogată de Decizia 88/376/CEE, Euratom.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

211


32000Q1010(01)


L 256/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


ACORD ÎNTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI COMISIE

privind normele de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei

1.

În temeiul articolului 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE (1), Parlamentul European este informat cu regularitate de către Comisie despre lucrările comitetelor care funcționează conform procedurilor comitetelor. Acesta primește, în acest scop, concomitent cu membrii comitetelor și în aceleași condiții, proiectele ordinilor de zi ale ședințelor, proiectele de măsuri de executare care sunt supuse atenției acestor comitete în temeiul actelor de bază adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 251 din Tratatul CE, precum și rezultatele voturilor, rezumatele proceselor verbale ale ședințelor și listele autorităților cărora le aparțin persoanele desemnate de statele membre pentru a le reprezenta.

2.

De asemenea, Comisia consimte să trimită Parlamentului European spre informare, la cererea comisiei parlamentare competente, anumite proiecte speciale de măsuri de executare ale căror acte de bază nu au fost adoptate în codecizie, dar care prezintă o importanță deosebită pentru Parlamentul European. Conform hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 19 iulie 1999 (cauza nr. T-188/97, Rothmans/Comisia) (2), Parlamentul European poate solicita accesul la procesele verbale ale acestor comitete.

3.

Parlamentul European și Comisia consideră, în ceea ce le privește, drept caduce și, în consecință, lipsite de efect următoarele acorduri: acordul Plumb/Delors din 1998, acordul Samland/Williamson din 1996 și modus vivendi-ul din 1994 (3).

4.

De îndată ce condițiile tehnice vor fi îndeplinite pentru aceasta, transmiterea documentelor prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE va fi asigurată prin mijloace electronice. Documentele cu caracter confidențial sunt prelucrate conform procedurilor administrative interne stabilite de fiecare instituție, astfel încât să se ofere toate garanțiile necesare.

5.

În temeiul articolului 8 din Decizia 1999/468/CE, Parlamentul European poate declara, printr-o rezoluție motivată, că proiectul de măsuri de executare referitoare la un act de bază adoptat conform procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat depășește competențele de executare prevăzute în acel act de bază.

6.

Parlamentul European adoptă rezoluția motivată în ședință plenară; în acest scop, Parlamentul are la dispoziție un termen de o lună de la primirea proiectului definitiv al măsurilor de executare în versiunile lingvistice depuse la Comisie.

7.

În cazuri urgente, precum și pentru măsurile de gestionare curente și/sau având o durată de valabilitate limitată, se va recurge la un termen mai scurt. Acest termen poate fi foarte scurt în cazuri deosebit de urgente, în special pentru motive de sănătate publică. Comisarul competent stabilește termenul adecvat și îl motivează. Parlamentul European poate recurge în acest caz la o procedură prin care aplicarea articolului 8 din Decizia 1999/468/CE poate fi delegată comisiei sale parlamentare competente, în termenul respectiv.

8.

Ca urmare a rezoluției motivate a Parlamentului, comisarul competent informează Parlamentul sau, dacă este cazul, comisia parlamentară competentă, de îndată ce Comisia aprobă rezoluția.

9.

Parlamentul European susține obiectivul și normele prevăzute în Declarația nr. 2 a Consiliului și a Comisiei (4). Scopul acestei declarații este de a simplifica sistemul comunitar de executare printr-o aliniere a procedurilor comitetelor în vigoare în prezent cu cele care rezultă din Decizia 1999/468/CE.


(1)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(2)  Culegerea din 1999, p. II-2463.

(3)  JO C 102, 4.4.1996, p. 1.

(4)  JO C 203, 17.7.1999, p. 1.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

213


32000D0664


L 278/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 23 octombrie 2000

de modificare a Deciziei 2000/265/CE de adoptare a regulamentului financiar privind aspectele bugetare ale gestionării de către secretarul general adjunct al Consiliului a contractelor încheiate de acesta, în numele anumitor state membre, cu privire la instalarea și funcționarea „Sisnet”, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen

(2000/664/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză din Protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (denumit în continuare „protocolul Schengen”),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 1999/870/CE (1), secretarul general adjunct al Consiliului a fost autorizat să acționeze, în contextul integrării acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, în calitate de reprezentant al anumitor state membre în vederea încheierii unor contracte de instalare și funcționare a „Sisnet”, infrastructura de comunicații în cadrul Schengen, precum și în vederea gestionării acestor contracte.

(2)

Obligațiile financiare ce decurg din aceste contracte nu sunt suportate din bugetul general al Comunităților Europene. Prin urmare, dispozițiile Regulamentului financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (2) nu se aplică.

(3)

În consecință, prin Decizia 2000/265/CE (3) s-a adoptat un regulament financiar conținând reguli speciale de definire a normelor metodologice privind întocmirea și execuția bugetului necesar acoperirii cheltuielilor legate de încheierea contractelor, respectarea obligațiilor ce decurg din aceste contracte, precum și procedurile de recuperare a contribuțiilor ce revin statelor în cauză și cele de verificare și încheiere a conturilor.

(4)

Bunele practici contabile impun efectuarea unor modificări formale minore la regulamentul financiar menționat.

(5)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul protocolului Schengen,

DECIDE:

Articolul 1

Decizia Consiliului 2000/265/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 7 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

creditele pentru plățile încă neefectuate la 31 decembrie, exigibile în temeiul unor angajamente asumate în mod corespunzător între 1 ianuarie și 15 decembrie, se reportează automat exclusiv în exercițiul financiar următor.”

2.

La articolul 7 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), secretarul general adjunct al Consiliului poate prezenta Grupului de lucru pentru sistemul informațional Schengen, denumit în continuare «Grupul de lucru SIS», înainte de 31 ianuarie, cereri justificate corespunzător de reportare în exercițiul financiar următor a unor credite neangajate la 15 decembrie, în cazul în care creditele înscrise în capitolele corespunzătoare din bugetul exercițiului financiar următor nu acoperă necesitățile.”

3.

La articolul 21, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Plățile se efectuează printr-un cont bancar deschis special în acest scop în numele Secretariatului General al Consiliului.”

Articolul 2

(1)   Prezenta decizie intră în vigoare în ziua adoptării.

(2)   Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Luxemburg, 23 octombrie 2000.

Pentru Consiliu

Președintele

J. GLAVANY


(1)  JO L 337, 30.12.1999, p. 41.

(2)  Re-elaborat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).

(3)  JO L 85, 6.4.2000, p. 12. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2000/664/CE (JO L 278, 31.10.2000, p. 24).


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

214


32000D0690


L 285/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 8 noiembrie 2000

de constituire a Grupului pentru politica privind întreprinderile

[notificată cu numărul C(2000) 3089]

(2000/690/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Articolul 157 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a atribuit Comunității și statelor membre sarcina de a asigura existența condițiilor necesare pentru competitivitatea industriei comunitare.

(2)

Din motive de raționalizare și pentru a facilita integrarea activităților Comisiei privind bunele practici, precum și coordonarea cu statele membre, conform celor afirmate în comunicarea Comisiei „Provocările pentru politica privind întreprinderile în economia bazată pe cunoaștere” (1), Comisia are nevoie de un organ de reflecție, dezbatere și consultare, format din specialiști de înalt nivel proveniți din sectorul întreprinderilor și din reprezentanți ai statelor membre, numit „Grupul pentru politica privind întreprinderile” (GPI), care să examineze aspectele generale ale politicii privind întreprinderile și să asiste Comisia la identificarea și transmiterea bunelor practici.

(3)

Pentru a obține o mai mare transparență și eficiență a politicii de întreprindere și pentru a-i da posibilitatea să joace un rol mai strategic în înfruntarea provocărilor din economia bazată pe cunoaștere, GPI ar trebui să conțină două secțiuni, prima alcătuită din reprezentanți ai statelor membre, și a doua din personalități eminente, alese de Comisie dintr-o gamă largă de candidați cu înaltă pregătire și calificare corespunzătoare, care își desfășoară activitatea în industrie, servicii, mediul de afaceri sau în domenii de activitate legate de dezvoltarea inovației și economia bazată pe cunoaștere.

(4)

Pentru a permite o reprezentare adecvată a directorilor generali din industrie și a autorităților naționale care răspund de întreprinderile mici și mijlocii (IMM), este oportun ca statele membre să poată desemna până la doi reprezentanți pentru prima secțiune.

(5)

Ar trebui, prin urmare, să se constituie GPI, iar termenii săi de referință și organizarea internă ar trebui să fie definite.

(6)

Pentru a garanta o reprezentare adecvată a IMM-urilor, ar trebui prevăzută o indemnizație fixă pentru cei care participă la activitatea GPI și care sunt angajații unei IMM.

(7)

Comitetul pentru comerț și distribuție și Comitetul consultativ pentru cooperative, societăți de ajutor reciproc, asociații și fundații ar trebui dizolvate,

DECIDE:

Articolul 1

Se constituie de către Comisie un grup pentru politica privind întreprinderile, numit în continuare „grupul”, ai cărui membri sunt numiți de Comisie. Sarcina sa este de a oferi consultanță Comisiei cu privire la aspectele politicii privind întreprinderile.

Articolul 2

(1)   Grupul este format din două secțiuni:

o primă secțiune (directori generali), formată din până la doi reprezentanți din fiecare stat membru, numiți de fiecare stat membru;

o a doua cameră profesională, formată din până la 40 de membri numiți de Comisie, reprezentând o gamă largă de competențe în domenii de importanță pentru întreprinderi.

(2)   Pot fi constituite grupuri de lucru pentru a studia aspecte specifice pe baza unui mandat.

(3)   Comisia poate invita specialiști să participe la activitatea grupului, a secțiunilor sau a grupurilor de lucru.

(4)   Grupul, secțiunile sale și grupurile de lucru se reunesc în forma și conform calendarului stabilit de Comisie. Comisia prezidează reuniunile și funcționarii Comisiei pot participa la aceste reuniuni.

(5)   Grupul și secțiunile sale își stabilesc regulamentul de procedură pe baza unui proiect prezentat de Comisie. Departamentele Comisiei asigură serviciile de secretariat.

(6)   Comisia poate publica pe internet, în limba originală a documentului respectiv, orice concluzie, rezumat, concluzii parțiale sau documente de lucru cu privire la grup sau la secțiunile acestuia.

Articolul 3

Următoarele dispoziții se aplică celei de-a doua secțiuni:

membrii sunt numiți în mod individual și oferă consiliere Comisiei independent de orice instrucțiune exterioară;

informațiile obținute prin activitatea unui grup, a secțiunilor sau a grupurilor sale de lucru nu sunt divulgate, atunci când Comisie specifică că se referă la o chestiune confidențială;

mandatul membrilor este de doi ani, cu posibilitate de reînnoire. Aceștia rămân în funcție până la înlocuire sau până la încheierea mandatului lor;

membrii care nu mai sunt în măsură să aducă o contribuție efectivă la activitatea grupului, care demisionează sau care încalcă cerințele prevăzute la prima sau a doua liniuță din prezentul articol sau la articolul 278 din Tratatul de instituire a Comunității Europene pot fi înlocuiți pentru restul mandatului lor;

numele membrilor se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Cheltuielile de deplasare și de ședere efectuate de membri, observatori sau specialiști, în legătură cu activitățile grupului, se rambursează de către Comisie în conformitate cu dispozițiile în vigoare în cadrul Comisiei. Funcțiile lor nu se remunerează. Cu toate acestea, comisarul care răspunde de politica privind întreprinderile poate decide ca membrii, observatorii sau experții care sunt angajați de o întreprindere mică sau mijlocie (2) să poată beneficia de o compensare a cheltuielilor aferente activității de pregătire și absenței de la locul de muncă, sub forma unei indemnizații fixe de 500 EUR pe zi, până la cel mult 10 zile pe an.

Articolul 5

Deciziile 81/428/CEE (3) și 98/215/CE (4) ale Comisiei se abrogă.

Articolul 6

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Aceasta se aplică până la 31 decembrie 2005. Comisia va decide asupra prelungirii sale înainte de această dată.

Adoptată la Bruxelles, 8 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei


(1)  COM (2000) 256 final, inclusiv anexa cuprinzând descrierea celei mai bune proceduri.

(2)  Conform definiției din recomandarea Comisiei din 3 aprilie 1996 (JO L 107, 30.4.1996, p. 4), inclusiv lucrătorii independenți.

(3)  JO L 165, 23.6.1981, p. 24.

(4)  JO L 80, 18.3.1998, p. 51.


01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

216


32000Q3614


L 308/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL COMISIEI

[C(2000) 3614]

CUPRINS

CAPITOLUL I

COMISIA

Articolul 1

Caracterul colegial

Articolul 2

Priorități și program de lucru

Articolul 3

Președintele

Articolul 4

Proceduri de decizie

Secțiunea I

Ședințele Comisiei

Articolul 5

Convocarea

Articolul 6

Ordine de zi

Articolul 7

Cvorum

Articolul 8

Majoritate

Articolul 9

Confidențialitate

Articolul 10

Prezența funcționarilor sau a altor persoane

Articolul 11

Procese-verbale

Secțiunea II

Celelalte proceduri decizionale

Articolul 12

Decizii prin procedură scrisă

Articolul 13

Decizii prin împuternicire

Articolul 14

Decizii prin delegare

Articolul 15

Însemnări zilnice

Secțiunea III

Pregătirea și aplicarea deciziilor Comisiei

Articolul 16

Cabinetele

Articolul 17

Secretarul general

Articolul 18

Autentificarea actelor Comisiei

CAPITOLUL II

SERVICIILE COMISIEI

Articolul 19

Structura serviciilor

Articolul 20

Servicii temporare

Articolul 21

Cooperarea și coordonarea între servicii

CAPITOLUL III

INTERIMATUL

Articolul 22

Interimatul funcției președintelui

Articolul 23

Interimatulfuncțieisecretarului general

Articolul 24

Interimatul funcției superiorilor ierarhici

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Norme de aplicare

Articolul 26

Abrogarea precedentului regulament de procedură

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Articolul 28

Publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, în special articolul 16,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 218 alineatul (2),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 131,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT DE PROCEDURĂ:

CAPITOLUL I

COMISIA

Articolul 1

Comisia acționează în calitate de colegiu în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și potrivit orientărilor politice definitede președintele său .

Articolul 2

În conformitate cu orientările politice definite de către președinte, Comisia își stabilește prioritățile și adoptă în fiecare an programul său de lucru.

Articolul 3

Președintele poate atribui membrilor Comisiei domenii de activitate specifice pentru care sunt anume responsabili in ceea ce priveste pregătirea lucrărilor Comisiei și aplicarea deciziilor sale. Președintele poate, de asemenea, modifica în orice moment atribuțiile astfel stabilite.

Președintele poate constitui grupuri de lucru din rândul membrilor Comisiei, desemnând președintele acestora.

Președintele reprezintă Comisia. Președintele desemnează membrii Comisiei care au sarcina să îl asiste în această funcțiune.

Articolul 4

Deciziile Comisiei se iau:

(a)

în ședință

sau

(b)

prin procedură scrisă în conformitate cu dispozițiile articolului 12,

sau

(c)

prin procedură de abilitare în conformitate cu dispozițiile articolului 13,

sau

(d)

prin procedură de delegare în conformitate cu dispozițiile articolului 14.

Secțiunea I

Ședințele Comisiei

Articolul 5

Ședințele Comisiei se convoacă de către președinte.

De regulă, Comisia se întrunește cel puțin o dată pe săptămână. În plus, Comisia se întrunește ori de câte ori este nevoie.

Membrii Comisiei sunt obligați să fie prezenți la toate ședințele. Președintele apreciază fiecare situație care ar putea conduce la nerespectarea acestei obligații.

Articolul 6

Președintele adoptă ordinea de zi a fiecărei ședințe a Comisiei, ținând cont în special de programul de lucru menționat la articolul 2.

Fără a aduce atingere dreptului președintelui de a adopta ordinea de zi, orice propunere care implică cheltuieli semnificative trebuie să fie prezentată cu acordul membrului Comisiei însărcinat cu bugetul.

Orice chestiune a cărei înscriere pe ordinea zilei este propusă de către un membru al Comisiei se comunică președintelui cu un preaviz de nouă zile, dacă nu este un caz excepțional.

Ordinea de zi și documentele de lucru necesare se comunică membrilor Comisiei în termenele și în limbile de lucru stabilite de Comisie, în conformitate cu articolul 25.

Orice chestiune a cărei retragere de pe ordinea de zi este propusă de un membru al Comisiei, se amână, cu acordul președintelui, pentru ședința următoare.

La propunerea președintelui, Comisia poate delibera, asupra oricărei chestiuni care nu este înscrisă pe ordinea de zi sau cu privire la care documentele de lucru necesare au fost distribuite cu întârziere. Comisia poate decide cu majoritate de voturi să nu delibereze asupra unui punct depe ordinea de zi.

Articolul 7

Numărul membrilor a căror prezență este necesară pentru a constitui cvorumul este egal cu majoritatea numărului de membri prevăzut de tratat.

Articolul 8

Comisia ia decizii pe baza propunerilor unuia sau a mai multor membri ai Comisiei.

Comisia procedează la vot la cererea oricărui membru. Acest vot are ca obiect propunerea inițială sau o propunere modificată de către membrul sau membrii inițiatori, sau de către președinte.

Deciziile Comisiei se adoptă cu majoritatea numărului membrilor prevăzut de tratat. Această majoritate este cerută, oricare ar fi sensul și natura deciziei.

Articolul 9

Ședințele Comisiei nu sunt publice. Dezbaterile sunt confidențiale.

Articolul 10

Sub rezerva unei decizii contrare a Comisiei, secretarul general asistă la ședințe. Condițiile în care alte persoane pot asista la ședințe sunt stabilite în conformitate normele de aplicare a prezentului regulament.

În caz de absență a unui membru al Comisiei, șeful său de cabinet poate asista la ședință și, la invitația președintelui, poate să exprime opinia membrului absent.

Comisia poate decide să asculte orice altă persoană.

Articolul 11

Este elaborat un proces-verbal al fiecărei ședințe a Comisiei.

Proiectele proceselor-verbale sunt supuse aprobării Comisiei în cursul unei ședințe ulterioare. Procesele verbale aprobate sunt autentificate prin semnătura președintelui și a secretarului general.

Secțiunea II

Alte proceduri decizionale/de adoptare a deciziilor

Articolul 12

Acordul membrilor Comisiei asupra unui proiect al unuia sau mai multor membri poate fi exprimat printr-o procedură scrisă, sub rezerva ca aceasta să fi primit acordul directoratelor generale direct interesate și avizul favorabil al Serviciului Juridic.

În acest sens, textul propunerii se comunică în scris tuturor membrilor Comisiei, în limbile stabilite de aceasta conform articolului 25, împreună cu termenul acordat pentru a face cunoscute rezervele sau modificări pe care doresc să le propună.

Orice membru al Comisiei poate solicita în cursul procedurii scrise ca propunerea să facă obiectul unei dezbateri. Acesta adresează atunci președintelui o cerere motivată în acest sens.

O propunere asupra căreia nici un membru al Comisiei nu a formulat sau menținut vreo rezervă în termenul stabilit pentru o procedură scrisă este considerată adoptată de către Comisie. Propunerile adoptate sunt înscrise într-o notă zilnică care este menționată în procesul-verbal al proximei ședințe a Comisiei.

Articolul 13

Comisia poate, cu condiția respectării depline a principiului răspunderii sale colegiale, abilita pe unul sau mai mulți dintre membrii săi să ia măsuri de gestionare sau de administrare, în numele său și în limitele și condițiile stabilite de ea.

Comisia poate, de asemenea, însărcina unul sau mai mulți dintre membrii săi, cu acordul președintelui, să adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri ce trebuie înaintată celorlalte instituții, al cărui conținut îl definește în cursul deliberărilor sale.

Competențele astfel atribuite pot face obiectul unei subdelegări a directorilor generali și a șefilor de servicii, cu condiția ca decizia de abilitare să nu interzică acest lucru în mod expres.

Dispozițiile primului, celui de-al doilea și al treilea paragraf se aplică fără a aduce atingere normelor cu privire la delegare în domeniul financiar și competențelor acordate autorității învestite cu competența de desemnare și autorității abilitate să încheie contracte de muncă.

Articolul 14

Comisia poate, cu condiția respectării depline a principiului răspunderii colegiale, delega adoptarea unor măsuri de gestionare sau de administrare directorilor generali și șefilor de servicii, în numele său și în limitele și condițiile stabilite de ea.

Articolul 15

Deciziile adoptate prin procedură de abilitare și de delegare se înscriu într-o notă zilnică care se menționează în procesul-verbal al următoarei ședințe a Comisiei.

Secțiunea III

Pregătirea și aplicarea deciziilor Comisiei

Articolul 16

Membrii Comisiei pot constitui cabinete însărcinate să îi asiste la îndeplinirea sarcinilor și în elaborarea deciziilor Comisiei.

Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite, membrul răspunzător al Comisiei dă instrucțiunile sale serviciilor în cauză.

Articolul 17

Secretarul general îl asistă pe președinte la pregătirea lucrărilor și ședințelor Comisiei. El asistă, de asemenea, președinții grupurilor de lucru constituite conform articolului 3 al doilea paragraf la pregătirea și desfășurarea ședințelor acestor grupuri.

Secretarul general asigură punerea în aplicare a procedurilor decizionale și veghează la aplicarea deciziilor menționate la articolul 4.

Secretarul general asigură coordonarea necesară între servicii în cursul lucrărilor pregătitoare și veghează la respectarea normelor de prezentare a documentelor înaintate Comisiei.

Secretarul general ia măsurile necesare pentru a asigura notificarea și publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a actelor Comisiei, precum și transmiterea către celelalte instituții ale Comunităților Europene a documentelor Comisiei și ale serviciilor sale.

Secretarul general asigură relațiile oficiale cu celelalte instituții ale Comunităților Europene, sub rezerva competențelor pe care Comisia decide să le exercite ea însăși sau să le atribuie membrilor săi sau serviciilor sale. El urmărește lucrările celorlalte instituții ale Comunităților Europene și informează Comisia în acest sens .

Articolul 18

Actele adoptate în cadrul unei ședință se atașează astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile în care sunt autentice, unei note de sinteză întocmită la sfârșitul ședinței Comisiei în cursul căreia acestea au fost adoptate. Aceste acte sunt autentificate prin semnăturile președintelui și secretarului general pe ultima pagină a notei de sinteză.

Actele adoptate prin procedura scrisă se atașează astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile în care sunt autentice, notei zilnice menționate la articolul 12. Aceste acte sunt autentificate prin semnăturile președintelui și ale secretarului general pe ultima pagină a notei zilnice.

Actele adoptate prin procedura de abilitare se atașează astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile în care sunt autentice, notei zilnice menționate la articolul 15. Aceste acte sunt autentificate prin semnăturile președintelui și ale secretarului general pe ultima pagină a notei zilnice.

Actele adoptate prin procedura de delegare sau prin prin subdelegare în conformitate cu articolul 13 al treilea paragraf sunt alăturate astfel încât să nu poată fi separate, în limba sau limbile în care sunt autentice, notei zilnice menționate la articolul 15. Aceste acte sunt autentificate printr-o declarație de certificare semnată de directorul general sau de șeful serviciului.

În sensul prezentului regulament, prin „acte” se înțelege actele care îmbracă una din formele prevăzute la articolul 14 din Tratatul CECO, la articolul 249 din Tratatul CE și la articolul 161 din Tratatul Euratom.

În sensul prezentului regulament, prin „limbi autentice” se înțelege toate limbile oficiale ale Comunităților, dacă este vorba de acte cu aplicare generală, și, pentru celelalte, de limbile celor cărora actele se adresează.

CAPITOLUL II

SERVICIILE COMISIEI

Articolul 19

Comisia dispune, pentru a pregăti și a pune în aplicare activitatea sa, de un sistem administrativ de servicii, structurate în directorate generale și servicii similare.

În principiu, directoratele generale și serviciile similare sunt structurate în directorate, iar directoratele în unități.

Articolul 20

Pentru a răspunde unor nevoi speciale, Comisia poate crea structuri specifice însărcinate cu anumite chestiuni și cărora le determină atribuțiile și modalitățile de funcționare.

Articolul 21

Pentru a se asigura eficiența activității Comisiei, serviciile lucrează în strânsă cooperare și coordonat pentru elaborarea sau punerea în aplicare a deciziilor.

Înainte ca un document să fie prezentat Comisiei, serviciul responsabil consultă în timp util serviciile asociate sau interesate, în temeiul domeniului de competență, al atribuțiilor sau al motivelor ce țin de natura cauzelor, și informează Secretariatul General de orice început de consultare, în cazul în care acesta nu face parte dintre serviciile consultate. Consultarea serviciului juridic este obligatorie în cazul tuturor proiectelor de acte și propunerilor de acte juridice precum și al tuturor documentelor care ar putea avea o incidență juridică. Consultarea directoratelor generale însărcinate cu bugetul, personalul și administrația este obligatorie în cazul tuturor documentelor care au o eventuală incidență asupra bugetului, finanțelor, personalului și, respectiv, administrației. Același lucru este valabil, dacă este cazul, pentru directoratul general însărcinat cu controlul financiar.

Serviciul responsabil depune eforturi pentru a elabora o propunere care întrunește acordul serviciilor consultate. În caz de dezacord, fără a aduce atingere articolului 12, trebuie să anexeze la propunerea sa părerile diferite exprimate de respectivele servicii.

CAPITOLUL III

INTERIMATUL

Articolul 22

Funcțiile președintelui sunt exercitate, în cazul în care acesta este împiedicat să le exercite, de către un vicepreședinte sau un membru ales în ordinea adoptată de Comisie.

Articolul 23

Funcțiile secretarului general sunt exercitate, în cazul în care acesta este împiedicat să le exercite, de către secretarul general adjunct sau, în absența acestuia, de către un funcționar numit de către Comisie.

Articolul 24

Directorul general care este împiedicat să își exercite funcțiile este înlocuit de către directorul general adjunct prezent care este cel mai vechi în funcție și, în cazul unei vechimi egale, de către cel mai în vârstă sau, dacă această funcție nu există, de către un funcționar numit de Comisie. În absența unei asemenea numiri, interimatul se asigură de către cel mai vechi subordonat prezent și, în cazul unei vechimi egale, de cel mai în vârstă, din categoria și gradul cele mai înalte.

Șeful de unitate care nu-și poate exercita funcțiile este suplinit de către șeful de unitate adjunct, dacă această funcție există.

Orice alt superior ierarhic care nu-și poate exercita funcțiile este suplinit de către directorul general, în acord cu membrul responsabil al Comisiei. În lipsa unei astfel de numiri, interimatul se asigură de către cel mai vechi subordonat prezent și, în cazul unei vechimi egale, de cel mai în vârstă, din categoria și gradul cele mai înalte.

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Comisia determină, în măsura necesară, normele de aplicare a prezentului regulament.

Comisia poate adopta măsuri suplimentare privind funcționarea Comisiei și a serviciilor sale, pe care le anexează prezentului regulament.

Articolul 26

Regulamentul de procedură din 18 septembrie 1999, modificat prin Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom se abrogă.

Articolul 27

Prezentul regulament de procedură intră în vigoare la 1 ianuarie 2001.

Articolul 28

Prezentul regulament de procedură se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptat la Bruxelles, 29 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Romano PRODI

Președintele


ANEXĂ

COD DE BUNĂ CONDUITĂ ADMINISTRATIVĂ PENTRU PERSONALUL COMISIEI EUROPENE ÎN RELAȚIILE SALE CU PUBLICUL

Serviciu de calitate

Comisia și personalul său au datoria să servească interesul comunitar și, în consecință, interesul public.

Publicul este îndreptățit să aștepte un serviciu de calitate și o administrație transparentă, accesibilă și corect organizată.

Un serviciu de calitate implică din partea Comisiei și a personalului său o conduită care dă dovadă de curtoazie, obiectivitate și imparțialitate.

Obiectiv

Pentru a permite Comisiei să-și îndeplinească obligațiile de bună conduită administrativă, în special în relațiile sale cu publicul, Comisia se angajează să respecte criteriile de bună conduită administrativă enunțate în prezentul cod și să se ghideze după acesta în activitatea sa zilnică.

Domeniu de aplicare

Prezentul cod instituie obligații oricărui membru al personalului care face obiectul statutului funcționarilor Comunităților Europene și regimului care se aplică celorlalți agenți ai acestor Comunități (în continuare numit „statut”) și al celorlalte dispoziții privind relațiile dintre Comisie și personalul său care se aplică funcționarilor și altor agenți. Totuși, personalul încadrat cu contract de drept privat, experții naționali detașați, stagiarii și alte persoane ce lucrează pentru Comisie vor trebui, de asemenea, să respecte acesta în activitatea lor zilnică.

Relațiile dintre Comisie și personalul său sunt reglementate exclusiv de statut.

1.   PRINCIPII GENERALE DE BUNĂ ADMINISTRARE

Comisia respectă, în relațiile sale cu publicul, următoarele principii generale:

 

Legalitate

Comisia acționează legal și aplică normele și procedurile stabilite de legislația comunitară.

 

Nediscriminare și egalitate de tratament

Comisia respectă principiul nediscriminării și, în special, garantează publicului un tratament egal, fără vreo distincție fondată pe naționalitate, sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, vreun handicap, vârstă sau orientare sexuală. În consecință, orice diferență de tratament în cazuri asemănătoare trebuie să fie justificată expres prin natura individuală a fiecărui caz.

 

Proporționalitate

Comisia se asigură că măsurile luate sunt proporționale cu obiectivul vizat.

În special, Comisia veghează ca aplicarea prezentului cod să nu impună în nici un caz sarcini administrative și bugetare disproporționate în raport cu beneficiul așteptat.

 

Coerență

Comisia este coerentă în conduita sa administrativă și se conformează practicii sale obișnuite. Orice excepție de la acest principiu trebuie să fie temeinic justificată.

2.   LINII DIRECTOARE PENTRU O BUNĂ CONDUITĂ ADMINISTRATIVĂ

Obiectivitate și imparțialitate

Personalul acționează în toate circumstanțele într-o manieră obiectivă și imparțială, în interesul Comunității și binelui public. Activitatea sa se derulează independent în cadrul unei politici determinate de Comisie, iar conduita sa nu este sub nici o formă influențată de interese personale sau naționale și nici de către presiuni politice.

Informații asupra procedurilor administrative

În virtutea unei cereri de informații relativ la o procedură administrativă a Comisiei, personalul se asigură ca informațiile să fie transmise solicitantului într-un termen stabilit pentru procedura menționată.

3.   INFORMAȚII ASUPRA DREPTURILOR PĂRȚILOR IMPLICATE

Audierea tuturor părților direct interesate

Dacă dreptul comunitar prevede audierea părților interesate, membrul responsabil al personalului se asigură să le dea ocazia să-și facă cunoscut punctul de vedere.

Obligația de a-și motiva deciziile

Orice decizie a Comisiei trebuie să indice clar motivele pe care se fondează și să fie adusă la cunoștința părților și a persoanelor implicate.

Ca regulă generală, trebuie să fie furnizată o motivație completă. Totuși, se pot da răspunsuri- tip dacă nu există posibilitatea să se comunice într-o manieră detaliată motivele unei decizii individuale, de exemplu din cauza numărului mare de persoane implicate în decizii similare. Răspunsurile-tip trebuie să includă principalele elemente ce justifică decizia luată. În afară de asta, o parte interesată care le cer expres trebuie să obțină o motivație completă.

Obligația de a indica căile de atac

Dacă dreptul comunitar îl prevede, deciziile notificate indică clar posibilitatea unei căi de atac, precum și mijloacele de a-l prezenta (numele și adresa administrativă a persoanei sau a serviciului pe lângă care trebuie introdus și termenul de timp ce trebuie respectat).

Dacă este cazul, deciziile trebuie să menționeze posibilitatea de realizare a unei acțiuni și/sau de depunere a unei plângeri pe lângă mediatorul european, conform dispozițiilor articolului 230 sau ale articolului 195 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

4.   SOLUȚIONAREA CERERILOR

Comisia se angajează să răspundă cererilor publicului în maniera cea mai apropriată și în timpul cel mai scurt.

Cereri de documente

Dacă documentul cerut este deja publicat, solicitantul este trimis la punctele de vânzare ale Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene sau către centrele de documentare sau informare care să permită accesul gratuit la documente, precum punctele de informare, centrele de documentare europene etc. În plus, numeroase documente sunt ușor accesibile în formă electronică.

Regulile relative la accesul documentelor fac obiectul unei măsuri specifice.

Corespondența

Conform articolului 21 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia răspunde scrisorilor pe care le primește în limba în care a fost inițiată corespondența, cu condiția să fie una dintre limbile oficiale ale Comunității.

Răspunsul la o scrisoare adresată Comunității este trimis într-un termen de cincisprezece zile începând de la data primirii scrisorii de către serviciul competent al Comisiei. Răspunsul menționează numele persoanei responsabile de dosar și indică o modalitate de a o contacta.

Dacă răspunsul nu poate fi trimis într-un termen de cincisprezece zile și în toate cazurile în care un răspuns necesită muncă suplimentară, cum ar fi consultarea serviciilor interne sau o traducere, membrul personalului însărcinat cu dosarul trimite răspuns să se aștepte, indicând o dată la care destinatarul poate să se aștepte să obțină un răspuns, în funcție de munca suplimentară necesară și ținând cont de urgența și de complexitatea problemei.

Dacă răspunsul trebuie să fie stabilit de un serviciu, altul decât serviciul destinatar al corespondenței inițiale, solicitantul trebuie să fie informat asupra numelui și adresei administrative a persoanei căreia i-a fost transmisă scrisoarea.

Aceste dispoziții nu se aplică corespondenței care poate fi considerată drept abuzivă fiind repetitivă, ultragioasă și/sau fără obiect. Comisia își rezervă atunci dreptul de a înceta orice schimb de corespondență.

Comunicări telefonice

Orice membru al personalului este obligat să se identifice sau să identifice serviciul său la telefon și să răspundă apelurilor cât mai repede posibil.

Membrul personalului solicitat furnizează el însuși informații asupra subiectelor care țin direct de competența sa și orientează interlocutorul către sursa specifică care se potrivește în celelalte cazuri. Dacă este necesar, acesta se adresează superiorului său ierarhic sau îl consultă pe acesta înainte de a furniza informația.

În cazul unui subiect care ține direct de competența sa, membrul personalului se interesează de identitatea interlocutorului său și verifică dacă informația a fost deja făcută publică înainte de a o divulga. În caz negativ, membrul personalului poate să considere că nu este în interesul Comunității să o divulge. Acesta explică atunci de ce nu este în măsură să o reveleze și se referă, dacă circumstanțele o cer, la obligația la discreție enunțată în articolul 17 al statutului.

Dacă este cazul, membrul personalului cere o confirmare scrisă a problemelor puse prin telefon.

Poșta electronică

Personalul răspunde rapid mesajelor electronice, ținând cont de liniile directoare ale secțiunii referitoare la comunicările telefonice.

Totuși, în cazul în care un mesaj electronic, prin natura sa, poate fi asimilat unei scrisori, acesta trebuie tratat ținând cont de liniile directoare privind corespondența și în același termen de timp.

Cereri pornind de la media

Serviciul „Presă și comunicare” răspunde de relațiile cu media. Totuși, dacă o cerere de informație vizează subiecte tehnice ce decurg din domeniul său particular, membrul personalului solicitat poate răspunde acesteia.

5.   PROTEJAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ȘI A INFORMAȚIILOR CONFIDENȚIALE

Comisia și personalul său se asigură, în special, să se respecte:

regulile privind protecția vieții particulare și a datelor cu caracter personal;

obligațiile prevăzute la articolul 287 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special cele care privesc secretul profesional;

regulile privind secretul anchetelor penale;

confidențialitatea privind subiectele referitoare la diversele comitete și instanțe specificate în articolul 9 și în anexele II și III la statut.

6.   PLÂNGERI

Comisia Europeană

În cazul nerespectării principiilor enunțate în prezentul cod, se poate depune o plângere direct pe lângă secretarul general (1) al Comisiei Europene, care o transmite serviciului competent.

Directorul general sau șeful de serviciu răspunde reclamantului în scris în termen de două luni. Reclamantul dispune atunci de un termen de două luni pentru a solicita reexaminarea plângerii sale pe lângă secretarul general al Comisiei. Secretarul general răspunde acestei cereri de reexaminare într-un termen de o lună.

Mediatorul European

O plângere poate fi, de asemenea, depusă pe lângă Mediatorul European, conform articolului 195 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și a statutului Mediatorului European.


(1)  Adresă poștală: Secretariatul General al Comisiei Europene, Unitatea SG/B/2 „Transparență, acces la documente, relații cu societatea civilă”, rue de la Loi/Wetstraat 200, B-1049 Bruxelles [fax: (32-2) 296 72 42].

Adresă electronică: SG-Code-de-bonne-conduite@cec.eu.int.