Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

REGULAMENTUL (UE) 2022/1032 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 29 iunie 2022

de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1938 și (CE) nr. 715/2009 în ceea ce privește înmagazinarea gazelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/1938

Regulamentul (UE) 2017/1938 se modifică după cum urmează:

La articolul 2, se adaugă următoarele puncte:

„27.

«traiectorie de constituire de stocuri» înseamnă o serie de obiective intermediare pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor pentru fiecare stat membru, astfel cum sunt enumerate în anexa Ia pentru 2022, și, pentru anii următori, stabilite în conformitate cu articolul 6a;

28.

«obiectiv de constituire de stocuri» înseamnă un obiectiv obligatoriu privind nivelul de stocuri pentru capacitatea agregată a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor;

29.

«înmagazinare strategică» înseamnă înmagazinarea subterană sau o parte din înmagazinarea subterană a gazelor naturale nelichefiate care sunt achiziționate, gestionate și înmagazinate de operatorii de transport și de sistem, de o entitate desemnată de statele membre sau de o întreprindere, și care pot fi eliberate numai după o notificare prealabilă sau obținerea unei autorizații de eliberare din partea autorității publice și care sunt, în general, eliberate în cazul:

(a)

unui deficit major de furnizare;

(b)

unei perturbări a furnizării; sau

(c)

unei declarații de situație de urgență, astfel cum este menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (c);

30.

«stoc de echilibrare» înseamnă gaze naturale nelichefiate care sunt:

(a)

achiziționate, gestionate și înmagazinate în subteran de către operatorii de transport și de sistem sau de către o entitate desemnată de statul membru exclusiv pentru îndeplinirea funcțiilor de operatori de transport și de sistem și de asigurare a siguranței furnizării de gaze; și

(b)

expediate numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru menținerea în funcțiune a sistemului în condiții de siguranță și fiabilitate, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2009/73/CE și cu articolele 8 și 9 din Regulamentul (UE) nr. 312/2014;

31.

«instalație de înmagazinare subterană a gazelor» înseamnă o instalație de înmagazinare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Directiva 2009/73/CE, care este utilizată pentru înmagazinarea gazelor naturale, inclusiv pentru stocul de echilibrare, și care este conectată la un sistem de transport sau de distribuție, cu excepția rezervoarelor sferice supraterane sau a volumului de gaze existent în sistemul de transport și distribuție.”

Se introduc următoarele articole:

▼C1

„Articolul 6a

Obiective de constituire de stocuri și traiectorii de constituire de stocuri

(1)

Sub rezerva alineatelor (2)-(5), statele membre se asigură că următoarele obiective de constituire de stocuri pentru capacitatea agregată a tuturor instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor care sunt situate pe teritoriul lor și care sunt direct interconectate la o zonă de piață de pe teritoriul lor și pentru instalațiile de înmagazinare menționate la anexa Ib sunt atinse până la data de 1 noiembrie a fiecărui an:

▼B

(a)

pentru 2022: 80 %;

(b)

începând cu 2023: 90 %.

În scopul respectării prezentului alineat, statele membre țin seama de obiectivul de garantare a siguranței furnizării de gaze în Uniune, în conformitate cu articolul 1.

(2)

În pofida alineatului (1) și fără a aduce atingere obligațiilor altor state membre în ceea ce privește constituirea de stocuri în instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor, obiectivul de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru în care sunt situate instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor este redus la un volum corespunzând unui nivel de 35 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani pentru statul membru respectiv.

(3)

În pofida alineatului (1) și fără a aduce atingere obligațiilor altor state membre în ceea ce privește constituirea de stocuri în instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor, obiectivul de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru în care sunt situate instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor se reduce cu volumul care a fost furnizat țărilor terțe în perioada de referință 2016-2021, în cazul în care volumul mediu furnizat a fost de peste 15 TWh pe an în perioada de extracție a gazelor din instalațiile de înmagazinare (octombrie-aprilie).

(4)

Pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor enumerate în anexa Ib, se aplică obiectivele de constituire de stocuri prevăzute la alineatul (1) și traiectoriile de constituire de stocuri prevăzute la alineatul (7). Detaliile referitoare la obligațiile pentru fiecare stat membru vor fi stabilite într-un acord bilateral în conformitate cu anexa Ib.

(5)

Un stat membru poate îndeplinit parțial obiectivul de constituire de stocuri prin luarea în calcul a GNL stocat fizic și disponibil în instalațiile sale de GNL în cazul în care sunt îndeplinite ambele condiții următoare:

(a)

rețeaua de gaze include o capacitate semnificativă de stocare a GNL, reprezentând anual peste 4 % din consumul mediu național din perioada precedentă de cinci ani;

(b)

statul membru a impus furnizorilor de gaze obligația de a înmagazina volume minime de gaze în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor și/sau instalațiile de GNL în conformitate cu articolul 6b alineatul (1) litera (a).

(6)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a îndeplini obiectivele intermediare sau pentru a se asigura că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

(a)

pentru 2022: astfel cum au fost stabilite în anexa Ia; și

(b)

începând din 2023: în conformitate cu alineatul (7).

(7)

Pentru 2023 și pentru anii următori, fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor prezintă Comisiei, până la data de 15 septembrie a anului precedent, un proiect de traiectorie de constituire de stocuri cu obiective intermediare pentru lunile februarie, mai, iulie și septembrie, inclusiv informații tehnice, pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său și direct interconectate la zona sa de piață, în formă agregată. Traiectoria de constituire de stocuri și obiectivele intermediare se bazează pe rata medie de constituire de stocuri din perioada precedentă de cinci ani.

În cazul statelor membre pentru care obiectivul de constituire de stocuri este redus la 35 % din consumul lor mediu anual de gaze în conformitate cu alineatul (2), obiectivele intermediare ale traiectoriei de constituire de stocuri se reduc în consecință.

Pe baza informațiilor tehnice furnizate de fiecare stat membru și ținând seama de evaluarea GCG, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18a alineatul (2). Acestea se adoptă până la data de 15 noiembrie a anului precedent, dacă este necesar și inclusiv în cazul în care un stat membru a prezentat un proiect actualizat de traiectorie de constituire de stocuri. Acestea se bazează pe o evaluare a situației generale în materie de siguranță a furnizării de gaze, precum și pe o evaluare a evoluției cererii și ofertei de gaze în Uniune și în fiecare stat membru și sunt stabilite într-un mod care să garanteze siguranța furnizării de gaze, evitând în același timp sarcinile inutile pentru statele membre, pentru participanții la piața gazelor, pentru operatorii de înmagazinare sau pentru clienți și fără a denatura în mod nejustificat concurența dintre instalațiile de înmagazinare situate în state membre învecinate.

(8)

În cazul în care un stat membru nu își poate îndeplini, într-un anumit an, până la 1 noiembrie, obiectivul de constituire de stocuri din cauza caracteristicilor tehnice specifice ale uneia sau mai multor instalații de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său, cum ar fi debite de injectare excepțional de scăzute, acestuia i se permite să își atingă obiectivul de constituire de stocuri până la 1 decembrie. Statul membru informează Comisia înainte de 1 noiembrie, indicând motivele întârzierii.

(9)

Obiectivul de constituire de stocuri nu se aplică în cazul în care și atât timp cât Comisia a declarat o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii în temeiul articolului 12, la cererea, după caz, a unuia sau mai multor state membre care au declarat o situație de urgență la nivel național.

(10)

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru monitorizează în permanență respectarea traiectoriei de constituire de stocuri și raportează periodic GCG. În cazul în care nivelul de stocuri constituite într-un anumit stat membru este cu mai mult de cinci puncte procentuale sub nivelul traiectoriei de constituire de stocuri, autoritatea competentă ia, fără întârziere, măsuri eficace în vederea creșterii acestuia. Statele membre informează Comisia și GCG cu privire la măsurile luate.

(11)

În cazul unei abateri substanțiale și susținute a unui stat membru de la traiectoria de constituire de stocuri care compromite îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri sau în cazul unei abateri de la obiectivul de constituire de stocuri, Comisia, după consultarea GCG și a statelor membre în cauză, emite o recomandare către statul membru respectiv sau către celelalte state membre în cauză în ceea ce privește măsurile care trebuie să fie luate imediat.

În cazul în care abaterea nu este redusă în mod semnificativ în termen de o lună de la data primirii recomandării Comisiei, Comisia, după consultarea GCG și a statului membru în cauză, ia o decizie, ca măsură de ultimă instanță, pentru a impune statului membru în cauză să ia măsuri care să corecteze efectiv abaterea, inclusiv, dacă este cazul, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 6b alineatul (1), sau orice altă măsură pentru a asigura îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri prevăzut la prezentul articol.

Atunci când decide ce măsuri trebuie să fie luate în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia ia în considerare situația specifică a statelor membre în cauză, cum ar fi dimensiunea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor în raport cu consumul intern de gaze, importanța instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor pentru siguranța furnizării de gaze în regiune și orice instalații de stocare a GNL existente.

Orice măsură luată de Comisie pentru a aborda abaterile de la traiectoria de constituire de stocuri sau de la obiectivul de constituire de stocuri pentru 2022 ține seama de intervalul scurt de timp pentru punerea în aplicare a prezentului articol la nivel național, care este posibil să fi contribuit la abaterea de la traiectoria de constituire de stocuri sau de la obiectivul de constituire de stocuri pentru 2022.

Comisia se asigură că măsurile adoptate în conformitate cu prezentul alineat:

(a)

nu depășesc ceea ce este necesar pentru a garanta siguranța furnizării de gaze;

(b)

nu impun o sarcină disproporționată statelor membre, participanților la piața gazelor, operatorilor de înmagazinare sau clienților.

Articolul 6b

Punerea în aplicare a obiectivului de constituire de stocuri

(1)

Statele membre iau toate măsurile necesare, inclusiv asigurarea de stimulente financiare sau compensații pentru participanții la piață, pentru a îndeplini obiectivele de constituire de stocuri stabilite în conformitate cu articolul 6a. Atunci când se asigură că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite, statele membre acordă prioritate, atunci când este posibil, măsurilor bazate pe piață.

În măsura în care măsurile enumerate la prezentul articol reprezintă atribuții și competențe ale autorității naționale de reglementare în conformitate cu articolul 41 din Directiva 2009/73/CE, autoritățile naționale de reglementare au responsabilitatea de a lua măsurile respective.

Măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde în special:

(a)

obligația, pentru furnizorii de gaze, de a înmagazina volume minime de gaze în instalațiile de înmagazinare, inclusiv în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor și/sau în instalațiile de stocare a GNL, volumele respective urmând a fi determinate pe baza cantității de gaze furnizate de furnizorii de gaze clienților protejați;

(b)

obligația, pentru operatorii de înmagazinare, de a-și oferi capacitățile prin licitații deschise participanților la piață;

(c)

obligația, pentru operatorii de transport și de sistem sau entitățile desemnate de statul membru, de a achiziționa și gestiona un stoc de echilibrare exclusiv pentru îndeplinirea funcțiilor lor de operatori de transport și de sistem și, dacă este necesar, impunerea unei obligații pentru alte entități desemnate în scopul garantării siguranței furnizării de gaze în cazul unei situații de urgență, astfel cum este menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (c);

(d)

utilizarea unor instrumente coordonate, cum ar fi platformele de achiziționare de GNL, cu alte state membre pentru a maximiza utilizarea GNL și pentru a reduce barierele de infrastructură și de reglementare din calea utilizării în comun a GNL pentru constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor;

(e)

utilizarea de mecanisme voluntare de achiziție în comun de gaze naturale, pentru aplicarea cărora Comisia poate emite, dacă este necesar, orientări până la 1 august 2022;

(f)

oferirea de stimulente financiare pentru participanții la piață, inclusiv pentru operatorii de înmagazinare, cum ar fi contracte pentru diferență sau acordarea de compensații participanților la piață pentru deficitul de venituri sau pentru costurile suportate de aceștia ca urmare a obligațiilor impuse participanților la piață, inclusiv operatorilor de înmagazinare, care nu pot fi acoperite prin venituri;

(g)

obligația, pentru deținătorii de capacitate de înmagazinare, de a utiliza sau de a elibera capacitățile rezervate neutilizate, obligând în același timp deținătorul de capacitate de înmagazinare care nu utilizează capacitatea de înmagazinare să plătească prețul convenit pentru întreaga durată a contractului de înmagazinare;

(h)

adoptarea de către entități publice sau private a unor instrumente eficace pentru achiziționarea și gestionarea înmagazinării strategice, cu condiția ca astfel de instrumente să nu denatureze concurența sau buna funcționare a pieței interne;

(i)

numirea unei entități specializate însărcinate cu îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri în cazul în care obiectivul de constituire de stocuri nu ar fi îndeplinit altfel;

(j)

oferirea de reduceri ale tarifelor de înmagazinare;

(k)

colectarea veniturilor necesare pentru recuperarea cheltuielilor de capital și de exploatare legate de instalațiile de înmagazinare reglementate, sub forma unor tarife de înmagazinare și sub forma unei taxe specifice încorporate în tarifele de transport care este colectată numai de la punctele de ieșire către clienții finali situați în aceleași state membre, cu condiția ca veniturile colectate prin intermediul tarifelor să nu depășească veniturile permise.

(2)

Măsurile adoptate de statele membre în temeiul alineatului (1) se limitează la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea traiectoriilor de constituire de stocuri și a obiectivelor de constituire de stocuri. Aceste măsuri sunt clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile. Măsurile nu denaturează în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței interne a gazelor și nu pun în pericol siguranța furnizării de gaze pentru alte state membre sau pentru Uniune.

(3)

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura utilizarea în mod eficient a infrastructurii existente la nivel național și regional, în beneficiul siguranței furnizării de gaze. Măsurile respective nu blochează sau restricționează în niciun caz utilizarea transfrontalieră a instalațiilor de înmagazinare sau a instalațiilor de GNL și nu limitează capacitățile transfrontaliere de transport alocate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/459 al Comisiei ( *1 ).

(4)

Atunci când iau măsuri în temeiul prezentului articol, statele membre aplică principiul «eficiența energetică înainte de toate», îndeplinind totodată obiectivele măsurilor lor respective, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului ( *2 ).

Articolul 6c

Facilități de înmagazinare și mecanismul de împărțire a sarcinii

(1)

Un stat membru care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor se asigură că participanții la piață din statul membru respectiv au încheiat acorduri cu operatori de înmagazinare subterană sau cu alți participanți la piață din statele membre în care există astfel de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Respectivele acorduri prevăd utilizarea, până la 1 noiembrie, a unor volume de stocuri care corespund unui nivel de cel puțin 15 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani al statului membru care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Cu toate acestea, în cazul în care capacitatea transfrontalieră de transport sau alte limitări tehnice nu permit statului membru care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor utilizarea integrală a 15 % din volumele de stocuri respective, acel stat membru stochează numai volumele posibile din punct de vedere tehnic.

În cazul în care limitările tehnice nu permit unui stat membru să-și îndeplinească obligația de la primul paragraf, iar statul membru respectiv are obligația de a stoca alți combustibili pentru a înlocui gazul, obligația de la primul paragraf poate fi îndeplinită, în mod excepțional, printr-o obligație echivalentă de a stoca alți combustibili decât gazul. Statul membru în cauză face dovada limitărilor tehnice și a echivalenței măsurii.

(2)

Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană poate să dezvolte un mecanism de împărțire a sarcinii cu unul sau mai multe state membre care dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor (denumit în continuare «mecanismul de împărțire a sarcinii»).

Mecanismul de împărțire a sarcinii se bazează pe datele relevante ale celei mai recente evaluări a riscurilor în temeiul articolului 7 și ține seama de toți parametrii următori:

(a)

costul sprijinului financiar pentru îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri, excluzând costurile legate de îndeplinirea oricăror obligații în materie de înmagazinare strategică;

(b)

volumele de gaze necesare pentru a satisface cererea clienților protejați în conformitate cu articolul 6 alineatul (1);

(c)

limitările tehnice, inclusiv capacitatea de înmagazinare subterană disponibilă, capacitatea tehnică transfrontalieră de transport și ratele de extracție.

Statele membre notifică Comisiei mecanismul de împărțire a sarcinii până la 2 septembrie 2022. În lipsa unui acord privind un mecanism de împărțire a sarcinii până la data respectivă, statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor demonstrează că respectă alineatul (1) și notifică în acest sens Comisia.

(3)

Ca măsură tranzitorie, statele membre fără instalații de înmagazinare subterană a gazelor, care dispun însă de instalații de înmagazinare subterană a gazelor incluse pe cea mai recentă listă de proiecte de interes comun menționată în Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului ( *3 ), pot respecta parțial alineatul (1) luându-se în considerare stocurile de GNL din unitățile de stocare plutitoare existente, până la punerea în funcțiune a instalațiilor lor de înmagazinare subterană a gazelor.

(4)

Statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor pot oferi stimulente sau compensații financiare participanților la piață sau operatorilor de transport și de sistem, după caz, pentru deficitul de venituri sau pentru costurile suportate de aceștia ca urmare a respectării obligațiilor de înmagazinare în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care deficitul respectiv sau costurile respective nu pot fi acoperite prin venituri, pentru a asigura respectarea obligației lor de înmagazinare a gazelor în alte state membre în temeiul alineatului (1) sau punerea în aplicare a mecanismului de împărțire a sarcinii. În cazul în care stimulentul sau compensația financiară este finanțată printr-o taxă, taxa respectivă nu se aplică punctelor de interconectare transfrontaliere.

(5)

În pofida alineatului (1), în cazul în care un stat membru deține instalații de înmagazinare subterană a gazelor situate pe teritoriul său a căror capacitate agregată este mai mare decât consumul anual de gaze al statului membru respectiv, statele membre fără instalații de înmagazinare subterană a gazelor care au acces la instalațiile respective fie:

(a)

se asigură că până la 1 noiembrie volumele de stocuri corespund cel puțin utilizării medii a capacității de înmagazinare din perioada precedentă de cinci ani determinate luând în considerare, printre altele, fluxurile din cursul sezonului de extracție din perioada precedentă de cinci ani din statele membre în care se află instalațiile de înmagazinare; fie

(b)

demonstrează că a fost rezervată o capacitate de înmagazinare echivalentă cu volumul acoperit de obligația de la litera (a).

În cazul în care statul membru care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor poate demonstra că a fost rezervată o capacitate de înmagazinare echivalentă cu volumul acoperit de obligația de la primul paragraf litera (a), se aplică alineatul (1).

Obligația de la prezentul alineat este limitată la 15 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani din statul membru în cauză.

(6)

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa Ib, în cazul instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor situate într-un stat membru care nu intră sub incidența alineatului (5), dar care sunt direct conectate la zona de piață a unui alt stat membru, acest alt stat membru se asigură că până la 1 noiembrie volumele de stocuri corespund, cel puțin, mediei capacității de înmagazinare rezervate la punctul transfrontalier relevant în perioada precedentă de cinci ani.

Articolul 6d

Monitorizare și executare

(1)

Operatorii de înmagazinare raportează nivelul de stocuri autorității competente din fiecare stat membru în care se află instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor și, dacă este cazul, unei entități desemnate de statul membru respectiv (denumită în continuare «entitatea desemnată») după cum urmează:

(a)

pentru anul 2022: la fiecare dintre obiectivele intermediare prevăzute în anexa Ia; și

▼C1

(b)

începând din 2023: în conformitate cu articolul 6a alineatul (7).

▼B

(2)

Autoritatea competentă și, dacă este cazul, entitatea desemnată de fiecare stat membru monitorizează nivelurile de stocuri constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul lor la sfârșitul fiecărei luni și raportează Comisiei rezultatele, fără întârzieri nejustificate.

Comisia poate, dacă este cazul, să invite Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) să acorde asistență în ceea ce privește această monitorizare.

(3)

Pe baza informațiilor furnizate de autoritatea competentă și, dacă este cazul, de entitatea desemnată de fiecare stat membru, Comisia raportează periodic GCG.

(4)

GCG acordă asistență Comisiei în ceea ce privește monitorizarea traiectoriilor de constituire de stocuri și a obiectivelor de constituire de stocuri și elaborează orientări pentru Comisie cu privire la măsurile adecvate de asigurare a conformității în cazul în care statele membre se abat de la traiectoria de constituire de stocuri sau nu îndeplinesc obiectivele de constituire de stocuri.

(5)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a respecta traiectoriile de constituire de stocuri și obiectivele de constituire de stocuri și pentru a asigura respectarea obligațiilor de înmagazinare impuse participanților la piață, inclusiv prin impunerea unor sancțiuni și amenzi suficient de disuasive asupra participanților la piață respectivi.

Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la măsurile de executare luate în temeiul prezentului alineat.

(6)

În cazul în care trebuie să se facă schimb de informații sensibile din punct de vedere comercial, Comisia poate convoca reuniuni ale GCG care să permită doar participarea Comisiei și a statelor membre.

(7)

Schimbul de informații se limitează la ceea ce este necesar pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament.

Comisia, autoritățile naționale de reglementare și statele membre păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial primite în scopul îndeplinirii obligațiilor care le revin.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Până la 1 septembrie 2022, ENTSOG efectuează o simulare la nivelul Uniunii a scenariilor de perturbare a furnizării de gaze și a infrastructurii, inclusiv a scenariilor de perturbare prelungită a unei singure surse de furnizare. Simularea include identificarea și evaluarea coridoarelor de furnizare de gaze în caz de urgență și identifică, de asemenea, statele membre care pot aborda riscurile identificate, inclusiv în ceea ce privește GNL. ENTSOG definește scenariile de perturbare a furnizării de gaze și a infrastructurii și metodologia simulării în cooperare cu GCG. ENTSOG asigură un nivel adecvat de transparență și acces la ipotezele de modelare folosite în scenariile sale. Simularea la nivelul Uniunii a scenariilor de perturbare a furnizării de gaze și a infrastructurii se repetă la fiecare patru ani, exceptând cazul în care situația impune actualizări mai frecvente.”;

(b)

la alineatul (4), se adaugă următoarea literă:

„(g)

luând în considerare scenarii de perturbare prelungită a unei singure surse de furnizare.”

La articolul 16, se adaugă următorul alineat:

„(3)

Statele membre asigură că obligațiile de înmagazinare în temeiul prezentului regulament sunt îndeplinite prin utilizarea de instalații de înmagazinare din Uniune. Cu toate acestea, cooperarea dintre statele membre și părțile contractante la Comunitatea Energiei poate include acorduri voluntare care să vizeze utilizarea capacității de înmagazinare furnizate de părțile contractante la Comunitatea Energiei pentru stocarea de volume suplimentare de gaze pentru statele membre.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 17a

Raportul Comisiei

(1)

Până la 28 februarie 2023, și ulterior anual, Comisia prezintă rapoarte Parlamentului European și Consiliului, care conțin:

(a)

o prezentare generală a măsurilor luate de statele membre pentru îndeplinirea obligațiilor de înmagazinare;

(b)

o prezentare generală a timpului necesar pentru procedura de certificare prevăzută la articolul 3a din Regulamentul (CE) nr. 715/2009;

(c)

o prezentare a măsurilor solicitate de Comisie pentru a asigura respectarea traiectoriilor de constituire de stocuri și a obiectivelor de constituire de stocuri;

(d)

o analiză a efectelor potențiale ale prezentului regulament asupra prețurilor gazelor, precum și a economiilor potențiale de gaze în raport cu articolul 6b alineatul (4).”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 18a

Procedura comitetului

(1)

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( *4 ).

(2)

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

La articolul 20, se adaugă următorul alineat:

„(4)

Articolele 6a-6d nu se aplică Irlandei, Ciprului sau Maltei atât timp cât acestea nu sunt direct interconectate la rețeaua de gaze interconectată a oricărui alt stat membru.”

La articolul 22 se adaugă următorul paragraf:

„Articolul 2 punctele 27-31, articolele 6a-6d, articolul 16 alineatul (3), articolul 17a, articolul 18a, articolul 20 alineatul (4) și anexele Ia și Ib se aplică până la 31 decembrie 2025.”

Textul din anexa la prezentul regulament se introduce ca anexele Ia și Ib.

Articolul 2

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 715/2009

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 se modifică după cum urmează:

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Certificarea operatorilor de înmagazinare

(1)

Statele membre se asigură că fiecare operator de înmagazinare, inclusiv orice operator de înmagazinare controlat de un operator de transport și de sistem, este certificat în conformitate cu procedura prevăzută la prezentului articol, fie de către autoritatea națională de reglementare, fie de o altă autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului ( *5 ) (în fiecare caz denumită «autoritatea de certificare»).

Prezentul articol se aplică, de asemenea, operatorilor de înmagazinare controlați de operatorii de transport și de sistem care au fost deja certificați în temeiul normelor privind separarea prevăzute la articolele 9, 10 și 11 din Directiva 2009/73/CE.

(2)

Autoritatea de certificare emite un proiect de decizie privind certificarea referitor la operatorii de înmagazinare care operează instalații de înmagazinare subterană a gazelor cu o capacitate mai mare de 3,5 TWh atunci când, indiferent de numărul de operatori de înmagazinare, în ansamblul instalațiilor de înmagazinare, stocurile constituite erau, la 31 martie 2021 și la 31 martie 2022, la un nivel care, în medie, reprezenta mai puțin de 30 % din capacitatea lor maximă, până la 1 februarie 2023 sau în termen de 150 de zile lucrătoare de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (9).

În ceea ce privește operatorii de înmagazinare menționați la primul paragraf, autoritatea de certificare depune toate eforturile pentru a emite un proiect de decizie privind certificarea până la 1 noiembrie 2022.

Pentru toți ceilalți operatori de înmagazinare, autoritatea de certificare adoptă un proiect de decizie privind certificarea până la 2 ianuarie 2024 sau în termen de 18 luni de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (8) sau (9).

(3)

Atunci când evaluează riscul pentru securitatea aprovizionării cu energie în Uniune, autoritatea de certificare ia în considerare orice risc pentru siguranța furnizării de gaze la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii, precum și orice atenuare a unui astfel de risc, care rezultă, printre altele, din:

(a)

dreptul de proprietate, aprovizionarea sau alte relații comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului de înmagazinare de a constitui stocuri în instalația de înmagazinare subterană a gazelor;

(b)

drepturile și obligațiile Uniunii față de o țară terță în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul oricărui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Uniunea este parte și în care este abordat aspectul securității aprovizionării cu energie;

(c)

drepturile și obligațiile statelor membre în cauză față de o țară terță care decurg din acorduri încheiate de statele membre în cauză cu una sau mai multe țări terțe, în măsura în care acordurile respective respectă dreptul Uniunii; sau

(d)

orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului respectiv.

(4)

În cazul în care autoritatea de certificare stabilește că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau își exercită vreun drept asupra operatorului de înmagazinare în sensul articolului 9 din Directiva 2009/73/CE ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale oricărui stat membru, autoritatea de certificare refuză certificarea. Ca opțiune alternativă, autoritatea de certificare poate să emită o decizie privind certificarea sub rezerva unor condiții care să garanteze o atenuare suficientă a riscurilor care ar putea influența în mod negativ constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor și cu asigurarea că viabilitatea condițiilor poate fi asigurată pe deplin printr-o punere în aplicare și monitorizare eficace. Astfel de condiții pot include, în special, obligația pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare.

(5)

În cazul în care autoritatea de certificare ajunge la concluzia că riscurile legate de furnizarea de gaze nu pot fi eliminate prin condițiile stabilite în conformitate cu alineatul (4), inclusiv prin obligația pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare și, prin urmare, refuză certificarea, aceasta:

(a)

solicită proprietarului sistemului de înmagazinare sau operatorului de înmagazinare ori oricărei persoane despre care consideră că ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale oricărui stat membru să cedeze participațiile sau drepturile pe care le deține asupra proprietății sistemului de înmagazinare sau a proprietății operatorului de înmagazinare, și stabilește un termen pentru o astfel de cedare;

(b)

dispune, dacă este cazul, măsuri provizorii pentru a se asigura că o astfel de persoană nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar de sistem de înmagazinare sau operator de înmagazinare până la cedarea participațiilor sau a drepturilor; și

(c)

decide cu privire la măsurile compensatorii adecvate în conformitate cu dreptul intern.

(6)

Autoritatea de certificare notifică fără întârziere Comisiei proiectul de decizie privind certificarea, împreună cu toate informațiile relevante.

Comisia transmite un aviz cu privire la proiectul de decizie privind certificarea autorității de certificare în termen de 25 de zile lucrătoare de la data unei astfel de notificări. Autoritatea de certificare ține seama în cea mai mare măsură de avizul Comisiei.

(7)

Autoritatea de certificare emite decizia privind certificarea în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Comisiei.

(8)

Înainte de punerea în funcțiune a unei instalații de înmagazinare subterană a gazelor nou construite, operatorul de înmagazinare este certificat în conformitate cu alineatele (1)-(7). Operatorul de înmagazinare notifică autorității de certificare intenția sa de a pune în funcțiune instalația de înmagazinare.

(9)

Operatorii de înmagazinare notifică autorității de certificare relevante orice tranzacție planificată care ar necesita o reevaluare a conformității lor cu cerințele de certificare prevăzute la alineatele (1)-(4).

(10)

Autoritățile de certificare monitorizează în mod continuu respectarea de către operatorii de înmagazinare a cerințelor de certificare de la alineatele (1)-(4). Acestea deschid o procedură de certificare în scopul reevaluării respectării cerințelor în oricare din circumstanțele următoare:

(a)

la primirea unei notificări din partea operatorului de înmagazinare în temeiul alineatului (8) sau (9);

(b)

din proprie inițiativă, în cazul în care au cunoștință de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenței asupra unui operator de înmagazinare ar putea duce la nerespectarea cerințelor de la alineatele (1), (2) și (3);

(c)

la cererea motivată a Comisiei.

(11)

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura exploatarea continuă a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriile lor respective. Respectivele instalații de înmagazinare subterană a gazelor pot înceta operațiunile numai în cazul în care cerințele tehnice și de siguranță nu sunt respectate sau în cazul în care autoritatea de certificare stabilește, în urma unei evaluări și ținând seama de avizul ENTSO de gaze, potrivit căruia o astfel de încetare a operațiunilor nu ar diminua siguranța furnizării de gaze la nivelul Uniunii sau la nivel național.

Se iau măsuri compensatorii adecvate, dacă este cazul, în situația în care încetarea operațiunilor nu este permisă.

(12)

Comisia poate publica orientări privind aplicarea prezentului articol.

(13)

Prezentul articol nu se aplică părților din instalațiile de GNL care sunt utilizate pentru înmagazinare.

La articolul 13, se adaugă următorul alineat:

„(3)

Autoritatea națională de reglementare poate aplica o reducere de până la 100 % tarifelor de transport și distribuție bazate pe capacitate în punctele de intrare dinspre instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor și instalațiile de GNL și în punctele de ieșire către acestea, cu excepția cazului și în măsura în care o astfel de instalație care este conectată la mai multe rețele de transport sau de distribuție este utilizată pentru a concura cu un punct de interconectare.

Prezentul alineat se aplică până la 31 decembrie 2025.”

Articolul 3

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXĂ

„ANEXA Ia ( 1 )

Traiectoria de constituire de stocuri cu obiective intermediare și obiectivul de constituire de stocuri pentru 2022 pentru statele membre care dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor

Statul membru	1 august: obiectiv intermediar	1 septembrie: obiectiv intermediar	1 octombrie: obiectiv intermediar	1 noiembrie: obiectiv intermediar
AT	49 %	60 %	70 %	80 %
BE	49 %	62 %	75 %	80 %
BG	49 %	61 %	75 %	80 %
CZ	60 %	67 %	74 %	80 %
DE	45 %	53 %	80 %	80 %
DK	61 %	68 %	74 %	80 %
ES	71 %	74 %	77 %	80 %
FR	52 %	65 %	72 %	80 %
HR	49 %	60 %	70 %	80 %
HU	51 %	60 %	70 %	80 %
IT	58 %	66 %	73 %	80 %
LV	57 %	65 %	72 %	80 %
NL	54 %	62 %	71 %	80 %
PL	80 %	80 %	80 %	80 %
PT	72 %	75 %	77 %	80 %
RO	46 %	57 %	66 %	80 %
SE	40 %	53 %	67 %	80 %
SK	49 %	60 %	70 %	80 %

ANEXA Ib

Responsabilitate comună pentru obiectivul de constituire de stocuri și traiectoria de constituire de stocuri

În ceea ce privește obiectivul de constituire de stocuri și traiectoria de constituire de stocuri în temeiul articolului 6a alineatul (1), Republica Federală Germania și Republica Austria își împart responsabilitatea în ceea ce privește instalațiile de înmagazinare Haidach și 7Fields. Proporția și amploarea exacte ale acestei responsabilități partajate între Republica Federală Germania și Republica Austria fac obiectul unui acord bilateral între aceste state membre.”

( *1 ) Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei din 16 martie 2017 de stabilire a unui cod al rețelei privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 984/2013 (JO L 72, 17.3.2017, p. 1).

( *2 ) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

( *3 ) Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45).”

( *4 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”

( *5 ) Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 (JO L 280, 28.10.2017, p. 1).”

( 1 ) Prezenta anexă face obiectul obligațiilor pro rata ale fiecărui stat membru în temeiul prezentului regulament, în special al articolelor 6a, 6b și 6c.

Pentru statele membre care intră sub incidența articolului 6a alineatul (2), obiectivul intermediar pro rata se calculează înmulțind valoarea indicată în tabel cu limita de 35 % și împărțind rezultatul la 80 %.