Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/127 AL COMISIEI

din 7 decembrie 2021

de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro

CAPITOLUL I

Agențiile de plăți și alte organisme

Articolul 1

Condițiile pentru acreditarea agențiilor de plăți

(1)

Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul alineat și criteriile menționate la alineatele (2) și (3). Agențiile de plăți care desfășoară activitățile de gestionare și control al cheltuielilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 oferă, în privința plăților efectuate și a modului de comunicare și de păstrare a informațiilor, asigurări suficiente că:

(a)

în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, cheltuielile corespund realizărilor raportate aferente și au fost efectuate în conformitate cu sistemele de guvernanță aplicabile;

(b)

plățile sunt legale și corecte din punctul de vedere al măsurilor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 ( 1 ), (UE) nr. 229/2013 ( 2 ), (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului ( 3 );

(c)

se păstrează o evidență corectă și completă a plăților efectuate;

(d)

se efectuează controalele stabilite de legislația Uniunii;

(e)

documentele solicitate se depun până la termenele și în formatul prevăzute de normele Uniunii;

(f)

documentele sunt accesibile și se păstrează astfel încât să li se asigure integralitatea, valabilitatea și lizibilitatea de-a lungul timpului; acest lucru este valabil și pentru documentele pe suport electronic în sensul normelor Uniunii.

(2)

Pentru a fi acreditată, o agenție de plăți trebuie să dispună de o structură administrativă și de un sistem de control intern care să îndeplinească criteriile stabilite în anexa I în ceea ce privește:

(a)

mediul intern;

(b)

activitățile de control;

(c)

informarea și comunicarea;

(d)

monitorizarea.

(3)

Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale agențiilor de plăți.

Articolul 2

Condițiile pentru acreditarea organismelor de coordonare

(1)

Dacă sunt acreditate mai multe agenții de plăți, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statul membru în cauză acreditează ca organisme de coordonare departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) și criteriile menționate la alineatele (3) și (4). Printr-un act oficial emis la nivel ministerial, statul membru respectiv decide cu privire la acreditarea organismului de coordonare după ce s-a convins că măsurile administrative ale respectivului organism oferă asigurări suficiente cu privire la capacitatea sa de a duce la îndeplinire sarcinile prevăzute la articolul menționat.

(2)

Pentru a fi acreditat, organismul de coordonare trebuie să garanteze că:

(a)

declarațiile adresate Comisiei se bazează pe informații care provin din surse autorizate în mod corespunzător;

(b)

raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115 este inclus în domeniul de aplicare al avizului menționat la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, iar transmiterea acestuia este însoțită de o declarație de gestiune care vizează compilarea întregului raport;

(c)

declarațiile adresate Comisiei sunt autorizate în mod corespunzător înainte de transmitere;

(d)

există o pistă de audit corespunzătoare în sprijinul informațiilor transmise Comisiei;

(e)

o evidență a informațiilor primite și transmise este păstrată în siguranță în format electronic.

(3)

În plus, pentru a fi acreditat, un organism de coordonare trebuie să aibă, în ceea ce privește compilarea raportului anual privind performanța, o organizare administrativă și un sistem de control intern care respectă cerințele stabilite de autoritatea competentă în ceea ce privește procedurile implicate și, în special, criteriile referitoare la informare și comunicare prevăzute în anexa II.

(4)

Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale organismului de coordonare.

Articolul 3

Obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică

(1)

Agențiile de plăți menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 asigură gestionarea și controlul operațiunilor legate de măsurile de intervenție privind depozitarea publică pentru care sunt responsabile, în condițiile stabilite în anexa III la prezentul regulament și, după caz, în legislația agricolă sectorială, în special pe baza procentajelor minime de control stabilite în anexa menționată.

Agențiile de plăți își pot delega atribuțiile legate de măsurile de intervenție publică agențiilor de intervenție care îndeplinesc condițiile de autorizare stabilite la punctul 1.D din anexa I la prezentul regulament sau pot acționa prin intermediul altor agenții de plăți.

(2)

Fără a aduce atingere responsabilității lor globale legate de depozitarea publică, agențiile de plăți sau agențiile de intervenție pot:

(a)

să încredințeze gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică unor persoane fizice sau juridice care asigură depozitarea produselor agricole de intervenție („depozitari”);

(b)

să mandateze persoane fizice sau juridice pentru realizarea anumitor sarcini specifice prevăzute de legislația agricolă sectorială.

Dacă agențiile de plăți încredințează depozitarilor gestionarea, astfel cum se menționează la primul paragraf litera (a), gestionarea se va realiza în temeiul unor contracte de depozitare pe baza obligațiilor și a principiilor generale stabilite în anexa IV.

(3)

Obligațiile agențiilor de plăți în domeniul depozitării publice sunt, în special, următoarele:

(a)

să țină o evidență a stocurilor și conturi financiare pentru fiecare produs care face obiectul unei măsuri de intervenție de depozitare publică, pe baza operațiunilor pe care le efectuează de la data de 1 octombrie a unui an până la data de 30 septembrie a anului următor, perioadă denumită „an fiscal”;

(b)

să țină o evidență actualizată a depozitarilor cu care au încheiat contracte de depozitare publică. Această evidență conține referințe care permit identificarea exactă a tuturor punctelor de depozitare, specificând capacitatea acestora, numărul de antrepozite, de depozite frigorifice și silozuri, precum și planurile și schițele acestora;

(c)

să pună la dispoziția Comisiei contractele-tip folosite pentru depozitarea publică, normele stabilite pentru recepția produselor, depozitarea și ieșirea acestora din magaziile depozitarilor, precum și normele cu privire la responsabilitatea depozitarilor;

(d)

să țină o evidență centralizată și computerizată a tuturor stocurilor, care să cuprindă toate locurile de depozitare, toate produsele, toate cantitățile și calitățile diferitelor produse, specificând pentru fiecare în parte greutatea (netă și brută, după caz) sau volumul;

(e)

să efectueze toate operațiunile legate de depozitarea, conservarea, transportul sau transferul produselor de intervenție, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională, fără a aduce atingere responsabilității cumpărătorilor, a celorlalte agenții de plăți implicate într-o operațiune sau a oricăror alte persoane mandatate în acest sens;

(f)

să efectueze controale în locurile de depozitare a stocurilor de intervenție, pe tot parcursul anului, la intervale neregulate și fără preaviz. Totuși, cu condiția ca acest lucru să nu dăuneze obiectivului controlului, se poate da un preaviz, dar acesta trebuie să fie strict limitat la durata minimă necesară. Acest preaviz nu trebuie să depășească 24 de ore, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător;

(g)

să realizeze un inventar anual în conformitate cu articolul 4.

În cazul în care, într-un stat membru, administrarea conturilor de depozitare publică pentru unul sau mai multe produse este realizată de mai multe agenții de plăți, evidența stocurilor și conturile financiare menționate la primul paragraf literele (a) și (d) sunt consolidate la nivelul statului membru înainte ca informațiile corespunzătoare să fie notificate Comisiei.

(4)

Agențiile de plăți asigură:

(a)

buna conservare a produselor care fac obiectul măsurilor de intervenție ale Uniunii, prin controlarea, cel puțin o dată pe an, a calității produselor depozitate;

(b)

integritatea stocurilor de intervenție.

(5)

Agențiile de plăți informează de îndată Comisia:

(a)

despre cazurile în care prelungirea perioadei de depozitare a unui produs poate duce la deteriorarea acestuia;

(b)

despre pierderile cantitative sau deteriorarea produsului din cauza unor dezastre naturale.

Atunci când sunt aplicabile situațiile menționate la primul paragraf, Comisia adoptă decizia adecvată:

(a)

în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (b), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 102 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(6)

Agențiile de plăți suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea neadecvată a produselor care fac obiectul unor măsuri de intervenție ale Uniunii, în special cele ce rezultă din metode nepotrivite de depozitare. Fără a aduce atingere eventualelor acțiuni împotriva depozitarilor, agențiile de plăți poartă responsabilitatea financiară pentru nerespectarea angajamentelor sau obligațiilor lor.

(7)

Agențiile de plăți pun permanent la dispoziția agenților Comisiei și a persoanelor mandatate de Comisie, pe suport electronic sau la sediul agențiilor de plăți, conturile de depozitare publică și toate documentele, contractele și fișierele întocmite sau primite în contextul operațiunilor de intervenție.

Articolul 4

Inventar

(1)

Pe parcursul fiecărui an fiscal, agențiile de plăți întocmesc un inventar pentru fiecare produs care a făcut obiectul intervenției Uniunii.

Agențiile de plăți confruntă rezultatele acestui inventar cu datele contabile. Eventualele diferențe cantitative constatate și cuantumurile rezultate din diferențele calitative constatate cu ocazia controalelor sunt contabilizate în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)

În sensul alineatului (1), cantitățile lipsă rezultate din operațiunile uzuale de depozitare sunt supuse limitelor de toleranță stabilite în anexa V și corespund diferenței dintre stocul teoretic ce rezultă din inventarul contabil, pe de o parte, și stocul fizic real stabilit pe baza inventarului prevăzut la alineatul (1) sau stocul contabil rămas după epuizarea stocului real dintr-un depozit, pe de altă parte.

CAPITOLUL II

Gestiunea financiară

Articolul 5

Nerespectarea ultimului termen de plată

(1)

Plățile către un beneficiar efectuate după ultima dată de plată posibilă pot fi considerate eligibile în circumstanțele și condițiile prevăzute la alineatele (2)-(6).

(2)

Dacă cheltuielile din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) prevăzute la articolul 5 alineatul (2) sau cheltuielile din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prevăzute la articolul 6 pentru intervențiile menționate la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 efectuate după termenul stabilit de dreptul Uniunii sunt egale cu pragul de 5 % sau mai puțin din cheltuielile efectuate înainte de termenele-limită pentru FEGA și, respectiv, FEADR, nu se efectuează nicio reducere a plăților lunare sau intermediare.

Dacă cheltuielile din FEGA sau din FEADR efectuate după expirarea termenelor-limită prevăzute în dreptul Uniunii depășesc pragul de 5 % în cazul FEGA și, respectiv, în cazul FEADR, toate cheltuielile suplimentare efectuate cu întârziere se reduc în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

în cazul cheltuielilor din FEGA:

(i)

cheltuielile efectuate în prima lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 10 %;

(ii)

cheltuielile efectuate în a doua lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %;

(iii)

cheltuielile efectuate în a treia lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 45 %;

(iv)

cheltuielile efectuate în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 70 %;

(v)

cheltuielile efectuate mai târziu decât în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %;

(b)

în cazul cheltuielilor din FEADR:

(i)

cheltuielile efectuate în perioada 1 iulie-15 octombrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %;

(ii)

cheltuielile efectuate în perioada 16 octombrie-31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 60 %;

(iii)

cheltuielile efectuate după data de 31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %.

(3)

Prin derogare de la alineatul (2), se aplică următoarele condiții:

(a)

dacă, în cazul cheltuielilor aferente intervențiilor sub formă de plăți directe sau în cazul cheltuielilor FEADR, pragul menționat la alineatul (2) primul paragraf nu a fost utilizat integral pentru plățile efectuate pentru anul calendaristic N până cel târziu la data de 15 octombrie a anului N + 1 în cazul FEGA și cel târziu la data de 31 decembrie a anului N + 1 în cazul FEADR, iar restul pragului depășește 2 %, acel rest se reduce la 2 %;

(b)

în cursul unui exercițiu financiar N+1, plățile pentru intervenții sub formă de plăți directe, altele decât plățile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 și (UE) nr. 229/2013, pentru anul calendaristic N-1 sau anii calendaristici anteriori efectuate după termenul de plată sunt eligibile pentru finanțare din FEGA numai în cazul în care cuantumul total aferent intervențiilor sub formă de plăți directe efectuate în exercițiul financiar N+1, corectat, după caz, în funcție de cuantumurile anterioare ajustării prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, nu depășește plafonul prevăzut în anexa V la Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru anul calendaristic N, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din regulamentul respectiv;

(c)

cheltuielile care depășesc limitele menționate la litera (a) sau (b) se reduc cu 100 %.

Atunci când se verifică dacă s-a respectat condiția prevăzută la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat, nu se iau în considerare cuantumurile rambursărilor menționate la articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)

În cazul în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții și măsuri sau în cazul în care statele membre prezintă justificări întemeiate, Comisia fie aplică niște cadre temporale diferite de cele prevăzute la alineatele (2) și (3) și/sau rate de reducere mai mici, fie nu aplică nicio reducere.

Totuși, primul paragraf nu se aplică în cazul cheltuielilor care depășesc plafonul menționat la alineatul (3) primul paragraf litera (b).

(5)

O dată în fiecare exercițiu financiar, se efectuează controale privind respectarea termenului de plată, fiind controlate cheltuielile efectuate până la data de 15 octombrie.

Eventualele depășiri ale termenului de plată sunt luate în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(6)

Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea anuală a performanței, menționată la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității, menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv.

Articolul 6

Nerespectarea primei date de plată

În ceea ce privește cheltuielile din FEGA, dacă statelor membre li se permite să plătească avansuri de până la un anumit cuantum maxim înainte de prima dată de plată prevăzută în dreptul Uniunii, cheltuiala respectivă este considerată eligibilă pentru finanțare din partea Uniunii. Orice cheltuială plătită în plus față de acest cuantum maxim este neeligibil pentru finanțare din partea Uniunii, cu excepția unor cazuri justificate în mod corespunzător, în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții sau măsuri sau în care statele membre prezintă motive întemeiate. În astfel de cazuri, cheltuielile plătite în plus față de cuantumul maxim sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii, făcând obiectul unei reduceri de 10 %.

Reducerea corespunzătoare este luată în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 7

Compensarea la nivelul agențiilor de plăți

(1)

În decizia sa privind plățile lunare, care urmează să fie adoptată în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia stabilește soldul cheltuielilor declarate de fiecare stat membru în declarațiile sale lunare, mai puțin veniturile alocate pe care statul membru în cauză le-a inclus în declarațiile sale de cheltuieli. Această compensare este considerată echivalentă cu colectarea veniturilor corespunzătoare.

Creditele de angajament și creditele de plată generate de veniturile alocate sunt disponibile din momentul în care aceste venituri sunt alocate liniilor bugetare.

(2)

În cazul în care cuantumurile menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116 au fost reținute înainte de plata ajutorului afectat de nereguli sau neglijență, cuantumurile respective se deduc din cheltuielile corespunzătoare.

(3)

Cuantumurile contribuțiilor din FEADR recuperate de la beneficiari în cadrul planului strategic PAC al statului membru în timpul fiecărei perioade de referință se deduc din cuantumul care urmează a fi plătit din FEADR în declarația de cheltuieli aferentă perioadei în cauză.

(4)

Cuantumurile care rezultă în plus sau în minus, după caz, din verificarea financiară anuală pot fi reutilizate în cadrul FEADR și se adaugă la valoarea contribuției din FEADR sau se deduc din aceasta la întocmirea primei declarații de după decizia privind verificarea conturilor.

(5)

Finanțarea din FEGA este egală cu cheltuielile calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul computerizat creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli.

Articolul 8

Adoptarea întârziată a bugetului Uniunii

(1)

Dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar, plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și plățile intermediare menționate la articolul 32 din același regulament se efectuează proporțional cu creditele autorizate per capitol ca procentaj din declarațiile de cheltuieli primite de la fiecare stat membru, pentru FEGA și, respectiv, pentru FEADR, și în limitele prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

Când efectuează plățile ulterioare, Comisia ia în considerare soldul nerambursat către statele membre.

(2)

În ceea ce privește FEADR, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar în ceea ce privește angajamentele bugetare menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2021/2116, primele tranșe anuale după adoptarea planurilor strategice PAC ale statelor membre respectă ordinea adoptării planurilor respective. Angajamentele bugetare pentru tranșele anuale ulterioare se efectuează în ordinea planurilor strategice PAC ale statelor membre care au epuizat angajamentele respective. Comisia poate efectua angajamente anuale parțiale către planurile strategice PAC ale statelor membre dacă creditele de angajament disponibile sunt limitate. Soldul rămas pentru planurile respective se angajează doar după ce devin disponibile credite de angajament suplimentare.

Articolul 9

Amânarea plăților lunare

Plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 de acordat statelor membre pot fi amânate în cazul în care comunicările menționate la articolul 90 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (ii) din regulamentul respectiv ajung cu întârziere sau conțin discrepanțe care impun efectuarea de verificări suplimentare. Comisia informează în timp util statele membre în cauză cu privire la intenția sa de a amâna plățile.

Articolul 10

Suspendarea plăților în legătură cu verificarea anuală

(1)

În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 în temeiul articolului 40 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul respectiv, se aplică următoarele rate de suspendare a plăților:

(a)

dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 martie, 1 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(b)

dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 aprilie, 1,5 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(2)

Suspendarea se revocă după prezentarea tuturor documentelor relevante menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 11

Suspendarea plăților în legătură cu verificarea performanței

(1)

În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau plățile intermediare menționate la articolul 32 din regulamentul respectiv în temeiul articolului 40 alineatul (2) din regulamentul respectiv în urma verificării performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, rata de suspendare corespunde diferenței dintre rata de reducere aplicată în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și 50 de puncte procentuale, înmulțită cu 2. Rata de suspendare care trebuie aplicată nu trebuie să fie mai mică de 10 %.

(2)

Suspendările menționate la alineatul (1) nu aduc atingere articolelor 53 și 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 12

Cursul de schimb aplicabil la întocmirea declarațiilor de cheltuieli

(1)

În conformitate cu articolul 94 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116, în ceea ce privește FEGA, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli, același curs de schimb ca și cel utilizat atunci când au efectuat plățile către beneficiari sau când au încasat venituri, în conformitate cu capitolul V din prezentul regulament și cu legislația agricolă sectorială.

(2)

În ceea ce privește FEADR, la întocmirea declarațiilor de cheltuieli, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru fiecare operațiune de plată sau de recuperare, penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care sunt înregistrate operațiunile în contabilitatea agenției de plăți.

(3)

În ceea ce privește deciziile privind verificarea menționate la articolele 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv, se utilizează primul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană după data adoptării actelor de punere în aplicare privind verificarea.

(4)

În alte cazuri decât cele menționate la alineatele (1), (2) și (3), precum și în cazul operațiunilor pentru care nu a fost stabilit un fapt generator în dreptul Uniunii, cursul de schimb aplicabil pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.

CAPITOLUL III

Verificarea conturilor și alte controale

Articolul 13

Criteriile și metodologia utilizate pentru aplicarea reducerilor în cadrul verificării performanței

(1)

În scopul adoptării deciziei în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 cu privire la cuantumurile care trebuie reduse din finanțarea din partea Uniunii, Comisia evaluează cheltuielile anuale declarate de statul membru pentru intervenție în raport cu realizarea corespunzătoare, astfel cum este raportată în raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, prezentat în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al articolului 10 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv, precum și în temeiul articolului 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)

Dacă cheltuielile declarate nu au o realizare corespunzătoare pentru exercițiul financiar relevant și dacă astfel de abateri în ceea ce privește realizările și cuantumurile unitare realizate nu au fost explicate anterior de către statul membru în conformitate cu articolul 134 alineatele (5)-(9) din Regulamentul (UE) 2021/2115 în raportul anual privind performanța sau dacă justificările abaterilor sunt insuficiente, statul membru prezintă justificări suplimentare în termenele stabilite de Comisie. Justificările se referă la cheltuielile declarate care nu au o realizare corespunzătoare în exercițiul bugetar relevant.

▼M4

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre nu sunt obligate să furnizeze justificări în scopul verificării anuale a performanței pentru abaterile cuantumurilor unitare realizate de la cuantumurile unitare planificate, în cazul în care cheltuielile totale corespunzătoare acestor abateri nu depășesc 2 % din cheltuielile totale declarate în raportul anual privind performanța în conformitate cu articolul 134 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru exercițiul financiar în cauză. Pentru calculul acestui prag sunt luate în considerare numai abaterile care conduc la cheltuieli excedentare.

Cu toate acestea, statele membre furnizează justificări în scopul verificării anuale a performanței pentru toate cuantumurile unitare realizate excedentare în raport cu cuantumurile unitare maxime planificate.

▼B

(3)

Justificările care trebuie furnizate de statul membru conțin informații relevante care explică abaterea la nivelul cuantumului unitar și indică perioada în cauză. Justificările conțin informații cantitative, precum și explicații calitative, dacă este necesar.

Statul membru furnizează, de asemenea, explicații cu privire la amploarea și efectul măsurilor corective deja luate în vederea remedierii abaterii și pentru a se preveni repetarea acesteia.

Dacă nu poate furniza justificări pentru abateri în conformitate cu alineatul (2), statul membru poate furniza justificări pentru o parte din abateri.

(4)

Dacă statul membru nu prezintă motive justificate în mod corespunzător pentru abateri sau dacă acestea sunt considerate insuficiente de către Comisie în conformitate cu alineatele (2) și (3) sau acoperă doar o parte din abateri, Comisia reduce cuantumurile relevante din finanțarea din partea Uniunii. Într-o comunicare separată, Comisia notifică statului membru avizul său.

(5)

Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea conformității, menționată la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 14

Criterii și metodologie pentru aplicarea corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115 sau pentru plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată

(1)

În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia face distincția între cuantumurile respective sau părțile de cuantumuri despre care s-a constatat că au fost cheltuite necorespunzător și cuantumurile stabilite prin aplicarea unor corecții extrapolate sau forfetare.

Pentru a stabili cuantumurile care ar putea fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii, atunci când se constată că cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115, pentru plata specifică pentru cultura de bumbac sau sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din regulamentul respectiv, nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia utilizează propriile sale constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)

Comisia bazează excluderea pe identificarea cuantumurilor cheltuite necorespunzător doar dacă cuantumurile respective pot fi identificate cu un efort proporționat. Când Comisia nu poate identifica, depunând un efort proporționat, cuantumurile cheltuite necorespunzător, statele membre, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de neconformitate. Verificarea trebuie să acopere toate cheltuielile efectuate cu încălcarea legislației aplicabile și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile individuale care sunt neeligibile din cauza neconformității respective.

(3)

Când cuantumurile cheltuite necorespunzător nu pot fi identificate în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate să aplice corecții extrapolate pentru a stabili cuantumurile care trebuie excluse. Pentru a permite Comisiei să stabilească sumele relevante, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite un calcul al cuantumului care trebuie exclus de la finanțare din partea Uniunii, realizat prin extrapolarea prin mijloace statistice a rezultatelor controalelor efectuate asupra unui eșantion reprezentativ prelevat din cazurile respective. Eșantionul trebuie prelevat din populația pentru care se poate preconiza, în mod rezonabil, apariția neconformității constatate.

(4)

Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre în conformitate cu alineatele (2) și (3), Comisia trebuie să fie în măsură:

(a)

să evalueze metodele utilizate pentru identificare sau extrapolare, care sunt descrise clar de statele membre;

(b)

să verifice reprezentativitatea eșantionului menționat la alineatul (3);

(c)

să verifice conținutul și rezultatele identificării sau ale extrapolării primite;

(d)

să obțină probe de audit suficiente și relevante în ceea ce privește datele de bază.

(5)

Când aplică corecții extrapolate în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot folosi statisticile de control ale agențiilor de plăți, confirmate de organismul de certificare, sau evaluarea, de către organismul respectiv, a nivelului de eroare în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)

Comisia este satisfăcută de activitatea desfășurată de organismele de certificare, în ceea ce privește atât strategia de audit, cât și conținutul, amploarea și calitatea activității de audit reale;

(b)

sfera activităților efectuate de organismele de certificare este în concordanță cu sfera anchetei de verificare a conformității în cauză, în special în ceea ce privește măsurile sau schemele;

(c)

pentru evaluare s-a luat în considerare cuantumul sancțiunilor care ar fi trebuit aplicate.

(6)

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea cuantumurilor care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii menționate la alineatele (2) și (3) sau cazul este de așa natură încât cuantumurile care trebuie excluse nu pot fi stabilite pe baza alineatelor menționate, Comisia aplică corecțiile forfetare adecvate, ținând cont de natura și de gravitatea încălcării, precum și de propria estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii.

Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de neconformitate identificat. În acest sens, deficiențele în materie de controale se împart între cele legate de controalele-cheie și cele legate de controalele auxiliare, după cum urmează:

(a)

controalele-cheie sunt controalele administrative și la fața locului necesare pentru a se stabili eligibilitatea ajutoarelor și aplicarea reducerilor și a sancțiunilor aferente;

(b)

controalele auxiliare sunt toate celelalte operațiuni administrative necesare pentru a prelucra corect cererile de plată.

În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate diferite neconformități care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.

(7)

La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor și, prin urmare, un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii:

(a)

unul sau mai multe controale-cheie nu sunt aplicate sau sunt aplicate atât de necorespunzător sau atât de rar, încât sunt considerate ineficace în ceea ce privește determinarea eligibilității cererii sau prevenirea apariției neregulilor;

(b)

trei sau mai multe deficiențe sunt detectate cu privire la același sistem de control;

(c)

se constată că aplicarea de către statul membru a unui sistem de control nu are loc sau este extrem de deficientă și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase;

(d)

deficiențe similare în același sector sunt detectate într-un stat membru în cadrul unei anchete care urmează unei anchete în care au fost detectate pentru prima dată și comunicate statului membru, luându-se totuși în considerare măsurile corective sau compensatorii luate deja de statul membru.

▼M4

(8)

Dacă un stat membru prezintă elemente obiective care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, dar care demonstrează că pierderea maximă pentru fonduri este mai mică decât sau egală cu pierderea care ar rezulta în urma aplicării unei rate forfetare mai mici decât cea propusă, Comisia utilizează acea rată forfetară mai scăzută pentru a determina cuantumurile care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

▼B

(9)

Cuantumurile recuperate efectiv de la beneficiari și creditate către FEGA și FEADR înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din cuantumul pe care Comisia decide să îl excludă de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 15

Criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115

(1)

În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia utilizează propriile constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cuantumul care urmează a fi exclus de la finanțarea din partea Uniunii corespunde, pe cât posibil, pierderii financiare efective sau riscului financiar real pentru bugetul Uniunii.

(2)

În cazul în care constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia poate stabili cuantumurile care urmează a fi excluse prin aplicarea de corecții forfetare, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării și de propria sa estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii.

Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de deficiență gravă identificat. În acest sens, trebuie să se țină seama de elementele sistemelor de guvernanță afectate de deficiențele grave.

În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate deficiențe grave diferite care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.

(3)

(a)

deficiențe grave în ceea ce privește unul sau mai multe elemente ale sistemelor de guvernanță;

(b)

se constată lipsa aplicării de către statul membru a unui element al sistemului de guvernanță și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase;

(c)

▼M4

(4)

Dacă un stat membru demonstrează că pierderea maximă pentru FEGA și FEADR este mai mică decât sau egală cu pierderea care ar rezulta în urma aplicării unei rate forfetare mai mici decât cea propusă, Comisia poate folosi acea rată forfetară mai mică sau evaluarea de către organismul de certificare a sistemelor de guvernanță în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru a stabili cuantumurile care urmează să fie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în timpul procedurii de verificare a conformității menționate la articolul 55 din regulamentul respectiv.

▼B

(5)

Dacă este cazul, în perioadele stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de deficiență. Verificarea trebuie să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile care sunt neeligibile din cauza respectivei neconformități cu dreptul Uniunii. Ca alternativă, statele membre pot furniza o evaluare a riscului, pe baza unui eșantion valid și reprezentativ din punct de vedere statistic din populația afectată de deficiență, cu condiția ca statele membre să nu poată calcula, cu un efort proporționat, cuantumurile cheltuite în mod necuvenit. Organismul de certificare confirmă evaluarea deficienței de către statul membru.

(6)

Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre după cum se menționează la alineatul (5), Comisia evaluează metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise. Dacă este mulțumită de metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise, Comisia folosește rezultatele transmise de statele membre în temeiul alineatului (5) pentru a stabili cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(7)

▼M1

CAPITOLUL IIIa

Condiții specifice pentru plata avansurilor

Articolul 15a

Condiții specifice pentru plata avansurilor menționate la articolul 44 alineatul (3a) din Regulamentul (UE) 2021/2116

(1)

Plata avansurilor menționate la articolul 44 alineatul (3a) din Regulamentul (UE) 2021/2116 nu trebuie să depășească 80 % din cheltuielile preconizate ale programului operațional aprobat sau, dacă este relevant, din intervențiile menționate la articolele 55 și 58 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)

Plata avansurilor menționate la alineatul (1) este condiționată de constituirea unei garanții cel puțin echivalente cu valoarea avansului.

▼M3

Articolul 15b

Condiții specifice pentru plata avansurilor menționate la articolul 44 alineatul (3b) din Regulamentul (UE) 2021/2116

(1)

Plata avansurilor menționate la articolul 44 alineatul (3b) din Regulamentul (UE) 2021/2116 nu depășește 80 % din ajutoarele la care au dreptul solicitanții de ajutoare pentru punerea în aplicare a uneia sau mai multora dintre următoarele activități în cursul anului școlar:

(a)

furnizarea sau distribuția de produse către copii;

(b)

măsuri educative însoțitoare;

(c)

acțiuni de monitorizare sau de evaluare;

(d)

publicitate.

(2)

Plata avansurilor menționate la alineatul (1) este condiționată de constituirea unei garanții cel puțin echivalente cu valoarea avansului.

(3)

Prin derogare de la articolul 19, autoritatea competentă poate, de asemenea, să renunțe la obligația constituirii unei garanții în cazul în care partea responsabilă pentru îndeplinirea obligației este o autoritate publică.

▼B

CAPITOLUL IV

Garanții

Secțiunea 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

Articolul 16

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică în toate cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede constituirea unei garanții, indiferent dacă se utilizează sau nu termenul precis de „garanție”.

Prezentul capitol nu se aplică garanțiilor constituite pentru asigurarea plății taxelor la import și la export menționate în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ).

Articolul 17

Termenii utilizați în prezentul capitol

În sensul acestui capitol:

(a)

„autoritate competentă” înseamnă fie o parte autorizată să primească o garanție, fie o parte autorizată să decidă, în conformitate cu reglementarea aplicabilă, dacă o garanție se eliberează sau se execută;

(b)

„garanție globală” înseamnă o garanție pusă la dispoziția autorității competente în vederea asigurării respectării mai multor obligații;

(c)

„partea relevantă din suma garantată” înseamnă partea din suma garantată care corespunde cantității pentru care nu a fost respectată o cerință.

Secțiunea 2

Obligația constituirii unei garanții

Articolul 18

Parte responsabilă

Pentru achitarea sumei datorate în cazul neîndeplinirii unei obligații se constituie o garanție de către partea responsabilă sau în numele acesteia.

Articolul 19

Renunțarea la obligația constituirii unei garanții

(1)

Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația depunerii unei garanții dacă partea responsabilă cu respectarea obligației este:

(a)

un organism public care are competența de a exercita funcțiile unei autorități publice; sau

(b)

un organism privat care exercită funcții menționate la litera (a) sub controlul statului.

(2)

Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația constituirii unei garanții dacă valoarea sumei garantate este mai mică de 500 EUR. În acest caz, partea în cauză se angajează în scris să plătească, în cazul neîndeplinirii obligației corespunzătoare, o sumă egală cu garanția la care s-a renunțat.

Când se aplică primul paragraf, valoarea garanției se calculează ca incluzând toate obligațiile relevante legate de aceeași operațiune.

Articolul 20

Condițiile aplicabile garanțiilor

(1)

Autoritatea competentă refuză să accepte sau solicită înlocuirea oricărei garanții pe care o consideră neadecvată sau insuficientă sau care nu asigură o acoperire pentru o perioadă de timp suficientă.

(2)

Dacă se efectuează prin virament un depozit în numerar, nu se consideră că acesta constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.

(3)

Un cec cu o sumă a cărei plată este garantată de o instituție financiară recunoscută în acest scop de statul membru al autorității competente în cauză este considerat depozit în numerar. Autoritatea competentă nu este obligată să prezinte un astfel de cec pentru plată decât spre sfârșitul perioadei de garanție.

Un cec de altă natură decât cel menționat la primul paragraf constituie o garanție doar atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.

(4)

Toate costurile percepute de instituțiile financiare sunt suportate de partea care constituie garanția.

(5)

Nu se acordă nicio dobândă părții care constituie o garanție sub formă de depozit în numerar.

Articolul 21

Utilizarea monedei euro

(1)

Garanțiile se constituie în euro.

(2)

Dacă garanția este acceptată într-un stat membru care nu a adoptat moneda euro, cuantumul garanției în euro se convertește în moneda națională aplicabilă în conformitate cu capitolul V. Angajamentul corespunzător garanției și cuantumul care este eventual reținut în caz de nereguli sau de neîndeplinire a obligațiilor rămân stabilite în euro.

Articolul 22

Garantul

(1)

Garantul are reședința legală sau un sediu în Uniune și, sub rezerva dispozițiilor din tratat referitoare la libertatea de a presta servicii, este acceptat de autoritatea competentă din statul membru în care se constituie garanția. Garantul se angajează prin intermediul unei garanții scrise.

(2)

În garanția scrisă se precizează cel puțin:

(a)

obligația sau, în cazul unei garanții globale, tipul (tipurile) de obligații a căror respectare este garantată de plata unei sume de bani;

(b)

valoarea maximă pe care se angajează să o plătească garantul;

(c)

faptul că garantul se angajează, în solidar cu partea responsabilă de respectarea obligației, să plătească, în termen de 30 de zile de la solicitarea autorității competente și în limitele garanției, orice sumă datorată, atunci când o garanție este declarată executată.

(3)

În cazul în care a fost deja prezentată o garanție globală scrisă, autoritatea competentă stabilește procedura prin care garanția globală respectivă să fie afectată, total sau parțial, acoperirii unei anumite obligații.

Articolul 23

Aplicarea cazurilor de forță majoră

Orice persoană responsabilă cu respectarea unei obligații acoperite de o garanție care susține că nerespectarea obligației este determinată de un caz de forță majoră prezintă autorităților competente dovezi satisfăcătoare că se aplică un caz de forță majoră. Dacă autoritatea competentă recunoaște un caz de forță majoră, obligația se anulează, cu unicul scop de a se elibera garanția.

Secțiunea 3

Eliberarea și executarea garanțiilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 4

Articolul 24

Executarea garanțiilor

(1)

Obligația menționată la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 este cerința de a întreprinde o acțiune sau de a se abține de la întreprinderea unei acțiuni, în scopul regulamentului care o prevede.

(2)

Dacă o obligație nu este îndeplinită și dacă pentru îndeplinirea sa nu s-a prevăzut niciun termen-limită, garanția se execută în momentul în care autoritatea competentă constată că obligația respectivă nu a fost îndeplinită.

(3)

Dacă pentru îndeplinirea unei obligații a fost prevăzut un termen-limită și dacă obligația a fost îndeplinită abia după scurgerea termenului respectiv, garanția se execută.

Într-o astfel de situație, se execută imediat 10 % din garanție, urmând ca sumei rămase să i se aplice următoarele procentaje suplimentare:

(a)

2 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la importul de produse într-o țară terță;

(b)

5 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la scoaterea de produse de pe teritoriul vamal al Uniunii.

▼M1

(4)

Dacă o obligație este îndeplinită până la termenul stabilit și dacă pentru prezentarea dovezii de îndeplinire a fost prevăzut un termen-limită, garanția care acoperă obligația respectivă se execută pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită stabilit, pe baza formulei 0,2/termen în zile stabilit, ținându-se seama de articolul 26.

▼B

Dacă dovada menționată la primul paragraf constă în prezentarea unei licențe de import sau de export consumate sau expirate, se execută 15 % din garanție în cazul în care dovada respectivă este prezentată după termenul-limită fixat, menționat la primul paragraf, dar cel târziu în a 730-a zi calendaristică de la data expirării licenței. După trecerea celor 730 de zile calendaristice, se execută integral suma rămasă din garanție.

(5)

Cuantumul garanției care urmează să fie executat se rotunjește la cuantumul mai mic cel mai apropiat în euro întregi sau în moneda națională aplicabilă.

Articolul 25

Eliberarea garanțiilor

(1)

Garanția sau, dacă este cazul, restul garanției se eliberează fără întârziere de îndată ce se aduce dovada, în forma prevăzută de normele specifice ale Uniunii, că o obligație a fost respectată sau că garanția a fost parțial executată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și cu articolul 24 din prezentul regulament.

(2)

O garanție se eliberează parțial, la cerere, în cazul în care au fost furnizate dovezile relevante în legătură cu o parte din cantitatea de produs, cu condiția ca partea respectivă să nu fie mai mică decât cantitatea minimă specificată de regulamentul care prevede garanția, sau, în lipsa unei astfel de precizări, de către statul membru.

(3)

Dacă nu este prevăzută nicio perioadă de timp pentru prezentarea dovezilor necesare în vederea eliberării garanției, perioada respectivă va fi de 365 de zile calendaristice de la termenul-limită specificat pentru respectarea obligației pentru care s-a depus garanția. Dacă nu este prevăzut niciun termen-limită pentru respectarea obligației pentru care a fost depusă garanția, perioada în care pot fi prezentate dovezile necesare pentru eliberarea unei sume garantate este de 365 de zile calendaristice de la data la care au fost îndeplinite toate obligațiile.

Perioada prevăzută la primul paragraf nu depășește 1 095 de zile calendaristice, calculate de la momentul la care garanția a fost afectată unei anumite obligații.

Articolul 26

Praguri

(1)

Suma totală executată nu poate depăși 100 % din partea relevantă din suma garantată.

(2)

Autoritatea competentă poate renunța la executarea unui cuantum mai mic de 100 EUR, cu condiția ca actele cu putere de lege sau actele administrative de drept intern să prevadă norme similare pentru cazuri asemănătoare.

Secțiunea 4

Garanțiile legate de avansuri

▼M1

Articolul 27

Domeniu de aplicare

Prezenta secțiune se aplică în cazurile în care normele specifice ale Uniunii prevăd posibilitatea plății unui avans înainte de îndeplinirea obligației stabilite în vederea obținerii unor ajutoare sau a unor avantaje.

▼B

Articolul 28

▼M3

Eliberarea și executarea garanțiilor

▼B

(1)

Garanția se eliberează:

(a)

fie atunci când s-a stabilit dreptul definitiv la suma acordată ca avans,

(b)

fie atunci când avansul acordat, majorat, eventual, în conformitate cu normele specifice ale Uniunii, a fost restituit.

▼M1

(1a)

Cererile de eliberare a garanției aferente plăților avansurilor sunt însoțite de documente justificative care dovedesc dreptul final la cuantumul acordat sau faptul că acest cuantum acordat, plus orice cuantum suplimentar prevăzut de normele specifice ale Uniunii, a fost rambursat.

▼M3

(2)

Dacă dreptul definitiv la acordarea cuantumului acordat nu este dovedit în termenul-limită fixat în acest scop, autoritatea competentă execută imediat garanția în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 56 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/128 al Comisiei ( 5 ).

Totuși, dacă normele specifice ale Uniunii prevăd acest lucru, dovada dreptului respectiv, în vederea recuperării parțiale a garanției, se poate face și după data respectivă.

▼B

CAPITOLUL V

Utilizarea monedei euro

Articolul 29

Schimburile comerciale cu țările terțe

(1)

În ceea ce privește cuantumurile aferente importurilor și taxele de export, stabilite în euro prin dreptul Uniunii în domeniul politicii agricole comune și aplicabile de către statele membre în moneda națională, cursul de schimb este în mod specific egal cu cel aplicabil în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(2)

În ceea ce privește prețurile și cuantumurile exprimate în euro în legislația agricolă a Uniunii referitoare la schimburile comerciale cu țările terțe, faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale.

(3)

În scopul calculării valorii forfetare de import pentru fructe și legume, în vederea stabilirii prețului de intrare, faptul generator al cursului de schimb pentru prețurile reprezentative utilizate pentru calcularea respectivei valori forfetare și a valorii reducerii este ziua la care se raportează prețurile reprezentative.

Articolul 30

Tipuri de ajutoare specifice

(1)

În cazul ajutoarelor acordate în funcție de cantitatea de produs comercializat sau care trebuie să fie utilizat într-un mod specific, fără a se aduce atingere articolelor 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este prima operațiune care, după preluarea produselor de către operatorul în cauză, garantează utilizarea adecvată a produselor în cauză și care duce la acordarea ajutorului.

(2)

În cazul ajutoarelor pentru depozitare privată, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a perioadei pentru care este acordat ajutorul prevăzut în temeiul aceluiași contract.

(3)

În cazul altor ajutoare decât cele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol și la articolele 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este termenul-limită pentru depunerea cererilor.

Articolul 31

Sectorul vitivinicol

(1)

Faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care se acordă sprijin pentru următoarele activități:

(a)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(b)

asistența temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (l) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(c)

asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de daunele produse de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)

În cazul operațiunilor de recoltare înainte de coacere menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este ziua desfășurării operațiunii de recoltare înainte de coacere.

(3)

În cazul distilării subproduselor vitivinicole efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care este livrat subprodusul.

(4)

În cazul investițiilor menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (e) și (m) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutoarelor.

(5)

În cazul tipurilor de intervenție menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (f), (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.

▼M1

Articolul 31a

Programe apicole

Pentru cuantumurile plătite ca ajutor în cadrul programelor apicole în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se efectuează plata.

▼B

Articolul 32

Cuantumuri și plăți ale ajutoarelor legate de implementarea programului pentru școli

În ceea ce privește ajutoarele acordate pentru implementarea programului pentru școli prevăzut în partea II titlul I capitolul II secțiunea I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie ce precedă anul școlar în cauză.

Articolul 33

Sprijin cu caracter structural sau ecologic

În cazul sprijinului pentru dezvoltare rurală plătit în conformitate cu titlul III capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2115, precum și în cazul plăților legate de măsurile aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutorului.

Totuși, în cazul în care, în temeiul normelor Uniunii, plata cuantumurilor menționate la primul paragraf este eșalonată pe mai mulți ani, faptul generator al cursului de schimb pentru fiecare dintre tranșele anuale este data de 1 ianuarie a anului pentru care este plătită tranșa respectivă.

Articolul 34

Alte cuantumuri și prețuri

În cazul altor prețuri sau cuantumuri decât cele menționate la articolele 30-33 sau al cuantumurilor legate de prețurile respective, exprimate în euro în legislația Uniunii sau exprimate în euro într-o procedură de achiziții, faptul generator al cursului de schimb este ziua în care se produce unul dintre următoarele acte juridice:

(a)

în cazul achizițiilor, când se primește oferta valabilă;

(b)

în cazul vânzărilor, când se primește oferta valabilă;

(c)

în cazul retragerilor de produse, ziua în care are loc operațiunea de retragere;

(d)

în cazul operațiunilor de nerecoltare și recoltare înainte de coacere, ziua în care se desfășoară operațiunea de nerecoltare sau de recoltare înainte de coacere;

(e)

în cazul costurilor de transport, de prelucrare sau de depozitare publică, precum și în cazul cuantumurilor alocate pentru studii în cadrul unei proceduri de achiziții, data limită pentru depunerea ofertelor;

(f)

în cazul constatării pe piață a cuantumurilor, prețurilor sau ofertelor, ziua pentru care se constată cuantumul, prețul sau oferta;

(g)

în cazul sancțiunilor legate de nerespectarea legislației agricole, data actului prin care autoritatea competentă constată faptele.

Articolul 35

Plata avansurilor

În cazul avansurilor, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator aplicabil pentru prețul sau cuantumul la care se referă avansul, dacă acest fapt generator a avut loc până la momentul plății avansului sau, în alte cazuri, data stabilirii în euro a avansului sau, în lipsa acesteia, data plății avansului. Faptul generator al cursului de schimb se aplică avansurilor fără a se aduce atingere aplicării faptului generator al prețului respectiv sau al cuantumului respectiv la întregul preț sau la cuantumul total în cauză.

Articolul 36

Garanții

În cazul garanțiilor, faptul generator al cursului de schimb este data la care se depune garanția.

Totuși, se aplică următoarele excepții:

(a)

în cazul garanțiilor legate de avansuri, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator așa cum este acesta definit pentru cuantumul avansului, dacă faptul a avut loc până la momentul plății garanției;

(b)

în cazul garanțiilor legate de depunerea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ziua depunerii ofertei;

(c)

în cazul garanțiilor legate de executarea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ultima zi a invitației de prezentare a ofertelor.

Articolul 37

Stabilirea cursului de schimb

Atunci când un fapt generator este stabilit în temeiul legislației Uniunii, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a lunii în cursul căreia se produce faptul generator.

Totuși, cursul de schimb care trebuie utilizat este:

(a)

în cazurile menționate la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament, în care faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale, cursul menționat la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(b)

în cazul cheltuielilor aferente intervenției suportate în contextul operațiunilor de depozitare publică, cursul rezultat din aplicarea dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei ( 6 ).

Articolul 38

Verificarea tranzacțiilor

Cuantumurile în euro care rezultă din aplicarea titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt convertite, după caz, în monede naționale, prin aplicarea cursului de schimb valabil în prima zi lucrătoare a anului în care începe perioada de verificare, publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL VI

Dispoziții tranzitorii și finale

▼M2

Articolul 39

Dispoziții tranzitorii

(1)

Dacă o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, agenția de plăți respectivă este acreditată cu noile responsabilități înaintea datei de 1 ianuarie 2023.

(2)

Măsurile enumerate în anexa VI la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 nu fac obiectul sistemului de verificare instituit prin titlul IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116.

▼B

Articolul 40

Abrogare

Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2023.

Totuși:

▼M2

(a)

articolele 5 și 5a, articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 10, articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2), articolul 12, articolul 13 și articolul 41 alineatul (5) din regulamentul delegat respectiv continuă să se aplice:

(i)

în legătură cu cheltuielile suportate și plățile efectuate pentru schemele de sprijin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) în ceea ce privește anul calendaristic 2022 și anii anteriori;

(ii)

pentru măsurile puse în aplicare până la 31 decembrie 2022 în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014;

(iii)

pentru schemele de ajutor menționate la articolul 5 alineatul (6) primul paragraf litera (c) și articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ) în ceea ce privește cheltuielile suportate și plățile efectuate pentru operațiuni puse în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 după 31 decembrie 2022 și până la sfârșitul respectivelor scheme de ajutor; precum și

(iv)

în ceea ce privește FEADR, în legătură cu cheltuielile suportate de beneficiari și cu plățile efectuate de agenția de plăți în cadrul punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

▼B

(b)

articolul 13 din regulamentul respectiv continuă să se aplice în cazul recuperărilor în curs lansate în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 41

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2023.

Totuși, articolul 39 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXA I

Criteriile de acreditare a agențiilor de plăți, menționate la articolul 1 alineatul (2)

1. MEDIUL INTERN

A. Structura organizatorică

Structura organizatorică a agenției de plăți îi permite acesteia să exercite următoarele funcții principale în ceea ce privește cheltuielile FEGA și FEADR:

(i)

autorizarea și controlul plăților, care au ca finalitate să stabilească, în special prin intermediul unor controale administrative și controale la fața locului, dacă suma care trebuie plătită beneficiarului este conformă cu normele Uniunii;

(ii)

executarea către beneficiari (sau către cesionarii acestora) a plății cuantumului autorizat sau, în cazul dezvoltării rurale, a părții din cofinanțarea oferită de Uniune;

(iii)

înregistrarea contabilă, care are ca obiect înregistrarea tuturor plăților în conturile separate ale agenției de plăți pentru cheltuielile FEGA și pentru cele FEADR, prin intermediul unui sistem de informații, și elaborarea unor rezumate periodice ale cheltuielilor, inclusiv a declarațiilor lunare (în cazul FEGA), trimestriale (în cazul FEADR) și anuale transmise Comisiei. În conturile agenției de plăți se înregistrează, de asemenea, activele finanțate de FEGA și FEADR, în special în ceea ce privește stocurile de intervenție, avansurile neregularizate, garanțiile și debitorii;

(iv)

în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, structura organizatorică a agenției de plăți asigură, de asemenea, executarea raportării privind performanța referitoare la indicatorii de realizare, în scopul verificării anuale a performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și executarea raportării privind performanța referitoare la indicatorii de rezultat, în scopul monitorizării multianuale a performanței menționate la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115, demonstrând conformitatea cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Structura organizatorică a agenției de plăți prevede o împărțire clară a autorității și a responsabilităților la toate nivelurile operaționale, precum și separarea funcțiilor menționate la primul paragraf punctele (i), (ii) și (iii), responsabilitățile pentru aceste funcții fiind definite într-o organigramă care include liniile de raportare. Structura include serviciile tehnice și serviciul de audit intern menționate la punctul 4.

B. Standard privind resursele umane

Agenția de plăți trebuie să demonstreze un angajament față de integritate și valori etice. Toate nivelurile de conducere respectă valorile etice și dau dovadă de integritate în instrucțiunile, acțiunile și comportamentul lor. Integritatea și valorile etice sunt precizate în regulile de conduită și sunt înțelese la toate nivelurile organizației, precum și de către prestatorii de servicii externalizate și de către beneficiari. Trebuie să fie instituite procese prin care să se evalueze dacă persoanele și entitățile respectă regulile de conduită și să se abordeze abaterile în timp util. De asemenea, agenția de plăți își demonstrează angajamentul de a atrage, a dezvolta și a păstra persoane competente în conformitate cu obiectivele sale.

În special, agenția se asigură că:

(i)

alocarea de resurse umane este corespunzătoare pentru executarea operațiunilor și există competențele tehnice adecvate care sunt necesare la diferitele niveluri operaționale;

(ii)

sarcinile sunt repartizate astfel încât fiecare funcționar să dețină responsabilități pentru cel mult una dintre atribuțiile următoare: autorizare, plată sau înregistrarea contabilă a cuantumurilor imputate FEGA sau FEADR, și astfel încât niciun funcționar să nu execute vreuna dintre sarcinile respective fără supraveghere;

(iii)

responsabilitățile fiecărui funcționar, inclusiv delimitarea autorității sale în materie financiară, sunt definite într-o fișă a postului întocmită în scris. Delimitarea menționată poate fi definită în sistem;

(iv)

personalul de la toate nivelurile operaționale dispune de o formare adecvată, care include și o sensibilizare cu privire la fraudă, iar personalul care ocupă posturi sensibile face obiectul unei politici de rotație sau, în lipsa acesteia, al unei supravegheri mai intense;

(v)

se iau măsuri adecvate pentru evitarea și detectarea unui posibil risc de conflict de interese în sensul articolului 61 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 în ceea ce privește exercitarea funcțiilor agenției de plăți față de persoanele cu influență și care ocupă posturi sensibile din interiorul și din afara agenției de plăți. Dacă există un risc de conflict de interese, sunt instituite măsuri pentru a asigura aplicarea articolului menționat.

C. Evaluarea riscurilor

Agenția de plăți asigură:

(i)

identificarea obiectivelor agenției de plăți, pentru a se permite identificarea și evaluarea riscurilor legate de obiectivele respective;

(ii)

identificarea riscurilor, inclusiv a potențialelor nereguli sau fraude, din calea îndeplinirii obiectivelor sale și analizarea respectivelor riscuri, ca bază pentru stabilirea modului în care ar trebui gestionat riscul;

(iii)

în ceea ce privește riscul de fraudă potențială, o strategie antifraudă, care include măsuri de combatere a fraudei și a oricăror activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii. Aceste măsuri includ prevenirea și detectarea fraudelor și condițiile de investigare a acestora, precum și măsuri de despăgubire și descurajare, cu sancțiuni proporționate și disuasive;

(iv)

punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire și atenuare a riscurilor;

(v)

identificarea și evaluarea unor schimbări care ar putea avea un impact semnificativ asupra sistemului de control intern;

(vi)

revizuirea periodică a evaluării riscurilor și a măsurilor instituite pentru prevenirea sau atenuarea riscurilor identificate.

D. Delegarea

D.1. Dacă agenția de plăți deleagă oricare dintre sarcinile sale unui alt organism, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

(i)

între agenția de plăți și organismul respectiv trebuie să fie încheiat un acord scris care să precizeze, în plus față de sarcinile delegate, natura informației și a documentelor justificative care trebuie prezentate agenției de plăți, precum și termenul-limită până la care trebuie prezentate acestea. Acordul trebuie să permită agenției de plăți să îndeplinească criteriile de acreditare;

(ii)

în orice caz, agenția de plăți rămâne responsabilă pentru gestionarea eficientă a fondurilor în cauză. Agenția poartă întreaga responsabilitate pentru legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, precum și pentru declararea cheltuielilor corespunzătoare către Comisie și elaborarea adecvată a conturilor;

(iii)

responsabilitățile și obligațiile organismului respectiv, în special în ceea ce privește controlul și verificarea conformității cu normele Uniunii, trebuie să fie clar definite;

(iv)

agenția de plăți se asigură că organismul respectiv dispune de sisteme eficace care să îi permită să garanteze că își îndeplinește sarcinile în mod satisfăcător;

(v)

organismul respectiv confirmă în mod explicit agenției de plăți că își îndeplinește sarcinile și descrie mijloacele utilizate;

(vi)

agenția de plăți revizuiește periodic sarcinile delegate pentru a confirma că munca efectuată este de un nivel satisfăcător și că este conformă cu normele Uniunii.

D.2. Condițiile stabilite la punctul D.1. subpunctele (i), (ii), (iii) și (v) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care funcțiile agenției de plăți sunt îndeplinite de un alt organism ca parte a sarcinilor sale uzuale în temeiul legislației naționale.

2. ACTIVITĂȚI DE CONTROL

A. Proceduri de autorizare a cererilor

Agenția de plăți adoptă proceduri în scopul respectării următoarelor reguli:

(i)

agenția de plăți stabilește proceduri detaliate pentru primirea, înregistrarea și tratarea cererilor, precum și o descriere a tuturor documentelor și a sistemului de informații care trebuie utilizate;

(ii)

fiecare funcționar responsabil de autorizare dispune de o listă de control detaliată a verificărilor care trebuie efectuate și certifică, în documentele justificative care însoțesc cererea, faptul că au fost efectuate controalele respective. Această atestare se poate face sub formă electronică. Trebuie să existe dovezi ale revizuirii sistematice a activității de către o persoană cu funcție de conducere; revizuirea sistematică se poate baza, de exemplu, pe eșantionare, sisteme sau planuri;

(iii)

o cerere de plată se autorizează numai după realizarea unui număr suficient de controale menite să garanteze conformitatea cu normele Uniunii.

(iv)

Controalele includ controalele prevăzute de regulamentul care reglementează măsura specifică în temeiul căreia se solicită ajutorul, precum și controalele prevăzute la articolul 59 din Regulamentul (UE) 2021/2116 în scopul prevenirii și depistării fraudelor sau neregulilor, luând în considerare în special riscurile aferente. În cazul FEADR, există și proceduri pentru a se verifica respectarea condițiilor de acordare a ajutoarelor, inclusiv a celor privind contractarea, precum și respectarea tuturor normelor aplicabile ale Uniunii, inclusiv a celor stabilite în planul strategic PAC;

(v)

conducerea agenției de plăți este informată, la nivel corespunzător, periodic și în timp util, în privința rezultatelor controalelor administrative și ale controalelor la fața locului efectuate, astfel încât să se poată estima dacă au fost efectuate controale suficiente înainte de decontarea unei cereri;

(vi)

activitatea desfășurată este detaliată într-un raport care însoțește fiecare cerere sau fiecare set de cereri sau, dacă este cazul, într-un raport care vizează un an de piață. Raportul este însoțit de o atestare care certifică eligibilitatea cererilor aprobate, precum și natura, sfera și limitele activităților desfășurate. Această atestare se poate face sub formă electronică. În cazul FEADR se certifică, de asemenea, că au fost respectate atât criteriile de acordare a ajutoarelor, inclusiv cele privind contractarea, cât și toate normele aplicabile ale Uniunii, inclusiv cele stabilite în planul strategic PAC. Dacă vreun control fizic sau administrativ nu este exhaustiv, ci întreprins pe un eșantion de cereri, sunt identificate cererile selectate, este descrisă metoda de eșantionare și sunt raportate rezultatele tuturor inspecțiilor și măsurile luate în ceea ce privește discrepanțele și neregulile constatate. Documentele justificative (pe hârtie sau în formă electronică) sunt de natură să demonstreze suficient că au fost efectuate toate controalele necesare privind eligibilitatea cererilor autorizate;

(vii)

dacă documentele (pe hârtie sau în formă electronică) privind cererile autorizate și controalele efectuate sunt păstrate de alte organisme, atât acestea, cât și agenția de plăți stabilesc proceduri pentru a garanta că documentele sau evidențele electronice respective sunt păstrate și se află la dispoziția agenției de plăți.

B. Proceduri de plată

Agenția de plăți adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că plățile sunt efectuate doar în conturi bancare care aparțin beneficiarilor sau cesionarilor acestora. Plata se efectuează de către banca agenției de plăți sau, după caz, de un serviciu guvernamental de plăți, în termen de 5 zile lucrătoare de la data imputării către FEGA sau FEADR. Se adoptă proceduri astfel încât să se asigure că nicio plată pentru care nu se efectuează un virament nu este declarată pentru rambursarea din FEGA sau FEADR. Dacă au fost deja declarate astfel de plăți în cadrul FEGA sau FEADR, atunci plățile respective sunt recreditate în beneficiul fondurilor respective prin intermediul următoarei declarații lunare/trimestriale sau cel târziu în conturile anuale. Nicio plată nu se efectuează în numerar. Aprobarea ordonatorului și/sau a superiorului său se poate efectua pe cale electronică, cu condiția ca mijlocul utilizat să prezinte garanții corespunzătoare în materie de securitate și ca identitatea semnatarului să fie consemnată în evidențele electronice.

C. Proceduri contabile

Agenția de plăți adoptă următoarele proceduri:

(i)

procedurile contabile sunt concepute astfel încât declarațiile lunare (în cazul FEGA), trimestriale (în cazul FEADR) și anuale să fie complete, exacte și întocmite la timp și ca orice eroare sau omisiune să fie detectată și corectată, în special prin intermediul unor controale și reconcilieri periodice;

(ii)

contabilitatea privind stocurile de intervenție trebuie să garanteze tratarea corectă și rapidă a cantităților și costurilor aferente, înregistrarea acestora pe loturi identificabile în contul corect pentru toate etapele, de la acceptarea ofertei până la livrarea fizică a produsului, în conformitate cu normele aplicabile, iar volumul și natura cantităților depozitate trebuie să poată fi determinate în orice moment pentru toate amplasamentele.

D. Proceduri pentru raportarea privind performanța

În ceea ce privește tipurile de intervenție menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, agenția de plăți se asigură că există un sistem de informații pentru colectarea, înregistrarea și stocarea în format electronic a datelor referitoare la fiecare cerere de plată și la fiecare operațiune. În plus, sistemul trebuie să furnizeze o defalcare a datelor privind toți indicatorii de realizare relevanți pentru fiecare intervenție, pentru a se garanta că raportarea anuală privind performanța arată că cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și o defalcare a datelor privind indicatorii de rezultat, inclusiv țintele și obiectivele de etapă.

E. Proceduri privind avansurile și garanțiile

Se adoptă proceduri astfel încât să se asigure că:

(i)

avansurile plătite sunt identificate separat în registrele contabile sau în înregistrările secundare;

(ii)

garanțiile sunt furnizate numai de instituții financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la capitolul IV din prezentul regulament și care sunt autorizate de către autoritățile corespunzătoare; garanțiile rămân valabile până la eliberare sau executare, la simpla cerere a agenției de plăți;

(iii)

avansurile sunt regularizate la termenele stabilite, cele a căror regularizare este scadentă sunt rapid identificate, iar garanțiile sunt executate de îndată.

F. Proceduri referitoare la creanțe

Toate cerințele prevăzute în secțiunile A-E se aplică, mutatis mutandis, taxelor, garanțiilor executate, plăților rambursate, veniturilor alocate etc. pe care agenția de plăți trebuie să le încaseze în numele FEGA și FEADR.

Agenția de plăți instituie un sistem care permite recunoașterea tuturor cuantumurilor datorate și înscrierea tuturor acestor datorii, înainte de încasarea lor, în registrul unic al debitorilor. Registrul debitorilor este inspectat periodic și se iau măsuri pentru încasarea datoriilor scadente.

G. Pista de audit

Informațiile despre documentele justificative referitoare la autorizarea, înregistrarea contabilă și execuția plăților, precum și despre raportarea privind performanța și tratarea avansurilor, garanțiilor și creanțelor rămân disponibile la agenția de plăți pentru a permite constituirea, în orice moment, a unei piste de audit suficient de detaliate.

3. INFORMARE ȘI COMUNICARE

A. Comunicare

Agenția de plăți adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că orice modificare a reglementărilor Uniunii și, în special, a ratelor ajutoarelor aplicabile este înregistrată, iar instrucțiunile, bazele de date și listele de control sunt actualizate la timp.

B. Securitatea sistemelor de informații

Securitatea sistemelor de informații este certificată în conformitate cu International Standards Organisation 27001: Information Security management systems – Requirements (ISO) [Cerințe privind sistemele de management al securității informațiilor (ISO)].

Primul și al doilea paragraf nu se aplică agențiilor de plăți responsabile cu gestionarea și controlul unor cheltuieli anuale care nu depășesc 400 milioane EUR, dacă statul membru în cauză a informat Comisia cu privire la decizia sa de a aplica, în schimb, unul dintre următoarele standarde:

—

International Standards Organisation 27002: Code of practice for Information Security controls (ISO) [Codul de practici pentru controalele privind securitatea informațiilor (ISO)];

—

Bundesamt für Sicherheit in der Informationstechnik: IT-Grundschutzhandbuch/IT Baseline Protection Manual (BSI) [Manual referitor la protecția de bază în domeniul tehnologiilor informației];

—

Information Systems Audit and Control Association: Control objectives for Information and related Technology (COBIT) [Obiective de control în tehnologia informației și alte domenii similare (COBIT)].

4. MONITORIZARE

A. Monitorizarea continuă prin activități de control intern

Activitățile de control intern cuprind cel puțin:

(i)

monitorizarea serviciilor tehnice și a entităților care au primit prin delegare sarcina de a efectua controale și de a îndeplini alte funcții pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor, a orientărilor și a procedurilor;

(ii)

introducerea unor modificări ale sistemelor pentru a îmbunătăți sistemele de control în general;

(iii)

revizuirea cererilor și a solicitărilor prezentate agenției de plăți, precum și a altor informații care sugerează existența unor nereguli;

(iv)

procedurile de monitorizare pentru prevenirea și detectarea fraudelor și neregulilor, acordându-se o atenție specială acelor cheltuieli din cadrul PAC aflate în competența agenției de plăți care sunt expuse unui risc semnificativ de fraudă sau de alte nereguli grave.

Monitorizarea continuă face parte integrantă din activitățile operaționale normale și de rutină ale agenției de plăți. Activitățile cotidiene și acțiunile de control ale agenției, la toate nivelurile, fac obiectul unei monitorizări continue pentru a se asigura constituirea unei piste de audit suficient de detaliate.

B. Evaluări separate printr-un serviciu de audit intern

Agenția de plăți adoptă proceduri în scopul respectării următoarelor reguli:

(i)

serviciul de audit intern este independent de celelalte departamente ale agenției de plăți și raportează direct directorului agenției de plăți;

(ii)

serviciul de audit intern verifică dacă procedurile adoptate de agenție sunt adecvate pentru a asigura verificarea respectării normelor Uniunii și pentru a garanta că evidențele contabile sunt exacte, complete și întocmite la timp. Verificările se pot limita la anumite măsuri și la eșantioane de tranzacții, cu condiția ca un plan de audit să garanteze că toate domeniile semnificative, inclusiv departamentele responsabile cu autorizarea, sunt acoperite pe o perioadă de maximum cinci ani;

(iii)

activitatea serviciului de audit intern se efectuează în conformitate cu standarde recunoscute la nivel internațional; aceasta este consemnată în documente de lucru și se concretizează în rapoarte și recomandări adresate conducerii agenției de plăți.

ANEXA II

Criterii de acreditare pentru organismele de coordonare menționate la articolul 2 alineatul (3) în ceea ce privește compilarea raportului anual privind performanța

1. INFORMARE ȘI COMUNICARE

A. Comunicare

Organismul de coordonare adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că orice modificare a reglementărilor Uniunii este înregistrată, iar instrucțiunile și bazele de date sunt actualizate la timp.

B. Securitatea sistemelor de informații

Cu condiția autorizării de către Comisie, statele membre pot certifica securitatea sistemelor de informații în conformitate cu alte standarde acceptate, dacă standardele respective garantează un nivel de securitate cel puțin echivalent cu cel prevăzut de ISO 27001. Când o agenție de plăți acționează în calitate de organism de coordonare, certificarea sa îndeplinește această condiție.

ANEXA III

Obligațiile agențiilor de plăți, menționate la articolul 3 alineatul (1)

I. OBLIGAȚIILE AGENȚIILOR DE PLĂȚI

A. Controale

1. Frecvența și reprezentativitatea

Fiecare punct de depozitare este inspectat cel puțin o dată pe an în conformitate cu regulile prezentate în partea II, pentru a verifica în special:

(a)

procedura pentru colectarea informațiilor privind depozitarea publică;

(b)

conformitatea datelor contabile deținute la fața locului de depozitar cu cele comunicate agenției de plăți;

(c)

prezența fizică se stabilește printr-o inspecție fizică suficient de reprezentativă care să acopere cel puțin procentajele indicate în partea II și care să permită constatarea existenței în stocuri a întregilor cantități înscrise în evidența stocurilor;

(d)

verificarea calității se efectuează vizual, olfactiv și/sau organoleptic și, în caz de îndoieli, prin analize detaliate.

2. Controale suplimentare

În cazul constatării unei anomalii cu ocazia inspecției fizice, trebuie inspectat un procentaj suplimentar din stocurile de intervenție, utilizând aceeași metodă. Dacă este necesar, inspecția se poate extinde până la cântărirea tuturor produselor depozitate în lotul sau depozitul care face obiectul inspecției.

B. Rapoarte de inspecție

1. Organismul de control intern al agenției de plăți sau organismul autorizat de către agenția de plăți întocmește un raport pentru fiecare dintre controalele sau inspecțiile fizice efectuate.

2. Raportul conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

numele depozitarului, adresa depozitului vizitat și descrierea loturilor inspectate;

(b)

data și ora începerii și finalizării inspecției;

(c)

locul unde s-a desfășurat inspecția, precum și descrierea condițiilor de depozitare, de ambalare și de accesibilitate;

(d)

identitatea completă a persoanelor care au efectuat inspecția, statutul și mandatul lor;

(e)

acțiunile de inspecție întreprinse și procedurile utilizate pentru stabilirea volumului, precum metodele de măsurare, calculele efectuate, rezultatele intermediare și finale obținute și concluziile trase;

(f)

pentru fiecare lot sau calitate depozitat(ă), cantitatea înregistrată în registrele agenției de plăți, cantitatea înregistrată în registrele depozitului și eventualele discrepanțe constatate între cele două registre;

(g)

pentru fiecare lot sau calitate inspectat(ă) fizic, datele menționate la litera (f), precum și cantitatea constatată la fața locului și eventualele discrepanțe, numărul lotului sau al calității, paleții, cutiile, silozurile, cuvele sau alte recipiente, greutatea (după caz, greutatea netă și cea brută) sau volumul;

(h)

declarațiile depozitarului în cazul în care există discrepanțe sau diferențe;

(i)

locul, data și semnătura persoanei care întocmește raportul, precum și semnătura depozitarului sau a reprezentantului acestuia;

(j)

eventuala recurgere la o inspecție extinsă în caz de anomalie, specificându-se procentajul de cantități depozitate care au făcut obiectul acestei inspecții extinse, discrepanțele constatate și explicațiile furnizate.

3. Rapoartele se transmit imediat șefului serviciului responsabil cu ținerea evidenței conturilor agenției de plăți.

Imediat după primirea raportului, contabilitatea agenției de plăți se corectează în funcție de discrepanțele și diferențele constatate.

4. Rapoartele sunt puse la dispoziția personalului Comisiei și a persoanelor autorizate de Comisie.

5. Agenția de plăți întocmește un document de sinteză în care enumeră:

(a)

controalele efectuate, menționând clar care dintre acestea au fost inspecții fizice (controale de inventar);

(b)

cantitățile verificate;

(c)

anomaliile constatate în legătură cu declarațiile lunare și anuale, precum și cauzele acestor anomalii.

Cantitățile verificate și anomaliile constatate sunt indicate, pentru fiecare produs în cauză, în greutate sau volum și în procentaj din cantitățile totale deținute.

Acest document de sinteză prezintă separat controalele efectuate pentru verificarea calității produselor depozitate. Documentul de sinteză este transmis Comisiei în același timp cu conturile anuale menționate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

II. PROCEDURA DE INSPECȚIE FIZICĂ PENTRU FIECARE SECTOR AL PAC ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROALELE PREVĂZUTE ÎN PARTEA I

A. Unt

1. Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

2. Verificarea prezenței loturilor selectate și a compoziției acestora se face la fața locului prin:

(a)

identificarea numerelor de control ale loturilor și ale cutiilor pe baza notelor de achiziție sau de intrare;

(b)

cântărirea paleților (unul din 10) și a cutiilor (una per palet);

(c)

verificarea vizuală a conținutului unei cutii (una din cinci paleți);

(d)

verificarea stării ambalajului.

3. În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.

B. Lapte praf degresat

1. Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

2. Verificarea prezenței loturilor selectate și a compoziției acestora se face la fața locului prin:

(a)

identificarea numerelor de control ale loturilor și ale sacilor pe baza notelor de achiziție sau de intrare;

(b)

cântărirea paleților (unul din 10) și a sacilor (unul din 10);

(c)

verificarea vizuală a conținutului unui sac (unul din cinci paleți);

(d)

verificarea stării ambalajului.

3. În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.

C. Cereale și orez

1. Procedura de inspecție fizică

Inspecția se efectuează după cum urmează:

(a)

Numărul de celule sau magazii care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală de cereale sau de orez aflată în depozitare publică.

Selecția se face pe baza datelor disponibile în evidența stocurilor ținută de agenția de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

(b)

Inspecția fizică:

(i)

verificarea prezenței cerealelor sau a orezului în celulele sau magaziile selectate;

(ii)

identificarea cerealelor sau a orezului;

(iii)

controlarea condițiilor de depozitare și verificarea calității produselor depozitate în condițiile prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei ( 9 );

(iv)

compararea locului de depozitare și a identității cerealelor sau orezului cu datele din evidența depozitului;

(v)

evaluarea cantităților depozitate printr-o metodă aprobată anterior de către agenția de plăți, descrierea evaluării fiind depusă apoi la sediul agenției.

2. Procedura aplicabilă în cazul constatării unor discrepanțe

În cazul verificării volumului, se aplică o marjă de toleranță.

În cazul depozitării în silozuri sau în magazii, se aplică normele stabilite în anexa IV secțiunea II atunci când greutatea produselor depozitate constatată cu ocazia inspecției fizice diferă de greutatea înregistrată în contabilitate cu 5 % sau mai mult în cazul cerealelor și al orezului.

În cazul depozitării cerealelor sau a orezului în antrepozite, se pot înregistra cantitățile cântărite la intrarea în depozitare, mai degrabă decât cantitățile care rezultă dintr-o evaluare a volumului, dacă aceasta din urmă nu prezintă un grad de precizie adecvat, iar diferența dintre cele două valori nu este foarte mare.

Agenția de plăți folosește această opțiune pe propria răspundere și atunci când circumstanțele, evaluate de la caz la caz, o justifică. Agenția indică în raportul de inspecție că s-a procedat în acest fel, folosind următorul model orientativ:

CEREALE – INSPECȚIA STOCULUI

Produsul:

Depozitar: Depozitul, silozul:

Numărul celulei:

Data:

Lot

Cantitatea indicată în evidența stocurilor

(a) Stocuri în siloz

Numărul camerei	Volumul indicat în specificații m3 (A)	Volum liber înregistrat m3 (B)	Volumul cerealelor depozitate m3 (A-B)	Greutatea specifică înregistrată kg/hl = 100	Greutatea cerealelor sau a orezului

Total (a): …

(b) Stocuri în magazii

	Camera nr.		Camera nr.		Camera nr.
Suprafața ocupată: … Înălțimea: …	… m2	…	… m2	…	… m2	…
	…	… m3	…	… m3	…	… m3
	…	…	…	…	…	…
	… m	…	… m	…	… m
	… m2		… m2		… m2
Corecții: …	… m3		… m3		… m3
Volumul: …	… m3		… m3		… m3
Greutatea specifică: …	…kg/hl		…kg/hl		…kg/hl
Greutatea totală	…tone		…tone		…tone

Total (b): …

Greutatea totală în depozit: …

Diferența față de greutatea înregistrată în contabilitate: …

În %: …

…, [data]

… (Ștampila și semnătura)

Inspectorul agenției de plăți:

D. Carne de vită și mânzat

Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

Verificare la fața locului a existenței loturilor selectate și a compoziției lor. Verificarea include:

(a)

în cazul cărnii cu os:

(i)

identificarea loturilor și verificarea numărului de bucăți;

(ii)

în cazul fiecărui tip de bucată de carne și/sau în cazul fiecărei calități, verificarea greutății a 20 % dintre bucăți;

(iii)

control vizual al stării ambalajului;

(b)

în cazul cărnii dezosate:

(i)

identificarea loturilor și a paleților și verificarea numărului de cutii;

(ii)

verificarea greutății a 10 % din paleți sau containere;

(iii)

verificarea greutății a 10 % din cutiile din fiecare palet cântărit;

(iv)

verificarea vizuală a conținutului acestor cutii și a stării ambalajului din fiecare cutie.

Paleții sunt aleși ținând cont de diferitele tipuri de bucăți de carne depozitate.

În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.

ANEXA IV

Obligații și principii generale privind responsabilitățile depozitarului care trebuie incluse în contractul de depozitare încheiat între o agenție de plăți și un depozitar, menționat la articolul 3 alineatul (2)

I. OBLIGAȚII GENERALE ALE DEPOZITARULUI

Depozitarul este răspunzător de buna conservare a produselor care fac obiectul măsurilor de intervenție ale Uniunii. Suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea necorespunzătoare a produselor.

Păstrează la dispoziție planul antrepozitului și măsurătorile pentru fiecare siloz sau magazie la fiecare punct de depozitare.

Cerealele sau orezul se depozitează astfel încât volumul acestora să poată fi verificat.

II. CALITATEA PRODUSELOR

În cazul în care calitatea produselor de intervenție aflate în depozit se deteriorează ca urmare a condițiilor de depozitare necorespunzătoare sau nepotrivite, pierderile sunt suportate de către depozitar și sunt înregistrate în conturile de depozitare publică sub forma unei pierderi rezultate din deteriorarea produsului ca urmare a condițiilor de depozitare.

III. CANTITĂȚI LIPSĂ

1. Depozitarul este răspunzător pentru toate discrepanțele constatate între cantitățile din depozit și informațiile oferite în declarațiile de stoc trimise agenției de plăți.

2. Atunci când cantitățile lipsă le depășesc pe cele permise de limitele de toleranță relevante, în conformitate cu articolul 4, cu anexa III partea II secțiunea C punctul 2 și cu anexa V sau pe cele permise de legislația agricolă sectorială, cantitățile lipsă sunt, în totalitatea lor, imputate depozitarului ca pierdere neidentificabilă. Depozitarul care contestă cantitățile lipsă poate solicita cântărirea sau măsurarea produsului, costurile operațiunii fiind suportate de el, cu excepția cazului în care se dovedește că toate cantitățile declarate sunt, de fapt, prezente sau că diferența nu depășește limitele de toleranță relevante, caz în care costurile cântăririi sau ale măsurării sunt suportate de către agenția de plăți.

Limitele de toleranță prevăzute în anexa III partea II secțiunea C punctul 2 se aplică fără a se aduce atingere celorlalte limite de toleranță menționate la primul paragraf de la prezentul punct.

IV. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE ȘI DECLARAȚII LUNARE ȘI ANUALE

1. Documente justificative și declarații lunare

(a)

Documentele privind intrarea, depozitarea și ieșirea produselor folosite ca bază pentru întocmirea conturilor anuale trebuie să se afle în posesia depozitarului și să conțină cel puțin următoarele informații:

(i)

locul de depozitare (cu identificarea, după caz, a celulei sau a cuvei);

(ii)

cantitatea reportată din luna anterioară;

(iii)

intrările și ieșirile per lot;

(iv)

stocul la sfârșitul perioadei.

Aceste documente trebuie să permită identificarea exactă a cantităților aflate în depozit în orice moment, ținând cont în special de achizițiile și vânzările care s-au încheiat, dar pentru care nu au fost operate încă intrările sau ieșirile din stoc corespunzătoare.

(b)

Documentele referitoare la intrarea, depozitarea și ieșirea produselor sunt trimise de către depozitar agenției de plăți cel puțin o dată pe lună, în sprijinul unei declarații lunare recapitulative de stoc. Documentele trebuie să se afle în posesia agenției de plăți înainte de a zecea zi a lunii următoare celei la care se referă declarația de stoc.

(c)

Mai jos este prezentat un model (orientativ) de declarație lunară recapitulativă de stoc. Acesta este pus la dispoziția depozitarilor în format electronic de către agențiile de plăți.

Declarație lunară de stoc

Produse:		Depozitar: Depozit: Nr.: Adresă:			Luna:
Lot	Descriere	Cantitate (kg, tone, cutii, articole etc.)		Dată	Observații
		Intrare	Ieșire
	Cantitatea reportată
	Cantitatea de reportat

(Ștampila și semnătura)

Locul și data:

Nume:

2. Declarația anuală

(a)

Depozitarul pregătește o declarație anuală de stoc pe baza declarațiilor lunare descrise la punctul 1. Declarația anuală se trimite agenției de plăți cel mai târziu la data de 15 octombrie care urmează după închiderea anului fiscal.

(b)

Declarația anuală de stoc prezintă un rezumat al cantităților din depozit, defalcate în funcție de produse și de locurile de depozitare, și indică pentru fiecare produs în parte cantitățile din depozit, numerele loturilor (cu excepția cerealelor), anul intrării lor în depozit și o explicație a eventualelor anomalii constatate.

(c)

Un model (orientativ) al declarației anuale recapitulative de stoc este prevăzut mai jos.

Acesta este pus la dispoziția depozitarilor în format electronic de către agențiile de plăți.

Declarație anuală de stoc

Produse:

Depozitar:

Depozit: Nr.:

Adresă:

An:

Lot

Descriere

Cantitatea și/sau greutatea înregistrată în contabilitate

Observații

(Ștampila și semnătura)

Locul și data:

Nume:

V. EVIDENȚA COMPUTERIZATĂ A STOCURILOR ȘI PUNEREA LA DISPOZIȚIE A INFORMAȚIILOR

Contractul de depozitare publică încheiat între agenția de plăți și depozitar conține dispoziții care permit garantarea respectării legislației Uniunii.

În contract se prevăd următoarele:

(a)

ținerea unei evidențe computerizate a stocurilor de intervenție;

(b)

punerea la dispoziție în mod direct și imediat a unui inventar permanent;

(c)

punerea la dispoziție în orice moment a tuturor documentelor privind intrarea, depozitarea și ieșirea produselor din stoc, precum și a documentelor contabile și a evidențelor întocmite în conformitate cu prezentul regulament și păstrate de către depozitar;

(d)

accesul permanent la documentele respective pentru personalul agenției de plăți și cel al Comisiei, precum și accesul oricărei persoane autorizate corespunzător de acestea.

VI. FORMA ȘI CONȚINUTUL DOCUMENTELOR TRIMISE AGENȚIEI DE PLĂȚI

Forma și conținutul documentelor menționate în secțiunea IV sunt stabilite în conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

VII. PĂSTRAREA DOCUMENTELOR

Documentele justificative referitoare la toate operațiunile de depozitare publică sunt păstrate de către depozitar pe toată perioada prevăzută de normele adoptate în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru procedurile de verificare a conturilor, fără a se aduce atingere dispozițiilor naționale relevante.

ANEXA V

Limitele de toleranță menționate la articolul 4 alineatul (2)

Pentru pierderile cantitative ce rezultă din operațiunile normale de depozitare efectuate în conformitate cu normele, se aplică următoarele limite de toleranță pentru fiecare produs agricol care face obiectul unei măsuri de depozitare publică:

(a)

cereale 0,2 %;

(b)

orez nedecorticat, porumb 0,4 %;

(c)

lapte praf degresat 0,0 %;

(d)

unt 0,0 %;

(e)

carne de vită și mânzat 0,6 %.

Procentajul de pierderi admise cu ocazia dezosării cărnii de vită este stabilit la 32. Acest procentaj se aplică tuturor cantităților dezosate pe parcursul anului fiscal.

Limitele de toleranță menționate la punctul 1 sunt stabilite ca procentaj din greutatea reală, fără ambalaj, a cantităților intrate în depozitare și recepționate în cursul anului fiscal în cauză, plus cantitățile aflate în depozit la începutul anului fiscal în cauză.

Aceste toleranțe se aplică la momentul inspecțiilor fizice ale stocurilor. Ele sunt calculate, pentru fiecare produs, pe baza tuturor cantităților depozitate de o agenție de plăți.

Greutatea reală la intrare și la ieșire este calculată deducând din greutatea constatată greutatea standard a ambalajului, care este prevăzută în condițiile de intrare, sau, în cazul în care acestea nu sunt prevăzute, greutatea medie a ambalajelor folosită de agenția de plăți.

Limita de toleranță nu acoperă pierderile constatate în ceea ce privește numărul de pachete sau de bucăți înregistrate.

Cantitățile lipsă ca urmare a furturilor sau a altor pierderi identificabile nu sunt incluse în calcularea limitelor de toleranță prevăzute la punctele 1 și 2.

( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (JO L 317, 4.11.2014, p. 56).

( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

( 5 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/128 al Comisiei din 21 decembrie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, controalele, garanțiile și transparența (JO L 20, 31.1.2022, p. 131).

( 6 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cheltuielile aferente intervenției publice (JO L 255, 28.8.2014, p. 1).

( 7 ) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

( 8 ) Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (JO L 435, 6.12.2021, p. 262).

( 9 ) Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei din 18 mai 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutoarele pentru depozitarea privată (JO L 206, 30.7.2016, p. 15).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/57 AL COMISIEI din 31 octombrie 2022	L 5	7	6.1.2023
►M2	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/1309 AL COMISIEI din 26 aprilie 2023	L 162	3	28.6.2023
►M3	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/1448 AL COMISIEI din 10 mai 2023	L 179	2	14.7.2023
►M4	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2025/310 AL COMISIEI din 5 decembrie 2024	L 310	1	12.2.2025