01976L0211 — RO — 26.07.2019 — 003.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

Astfel cum a fost modificată prin:

▼B

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 20 ianuarie 1976

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate

(76/211/CEE)

Articolul 1

Prezenta directivă se referă la preambalatele conținând produse ►M2  —————19 decembrie 1974————— ( 1 )————— ◄ destinate vânzării în cantități nominale unitare constante care sunt:

Articolul 2

(1)  În înțelesul prezentei directive, un produs preambalat este o combinație între un produs și ambalajul individual în care acesta este preambalat.

(2)  Un produs este preambalat atunci când este pus într-un ambalaj de indiferent ce natură, fără ca achizitorul să fie prezent și cantitatea produsului conținut în ambalaj are o valoare prestabilită și nu poate fi schimbată fără ca ambalajul să fie deschis sau supus unei modificări perceptibile.

Articolul 3

(1)  Preambalatele care pot purta marcajul CEE specificat la punctul 3.3 din anexa I sunt cele conforme cu prezenta directivă și cu anexa I la aceasta.

(2)  Ele sunt supuse controlului metrologic în condițiile definite în anexa I punctul 5 și în anexa II.

Articolul 4

(1)  În conformitate cu anexa I, toate preambalatele menționate la articolul 3 trebuie să poarte o indicație a masei sau a volumului produsului, cunoscută drept „masă nominală” sau „volum nominal”, pe care trebuie să-l conțină.

(2)  Preambalatele conținând produse lichide sunt marcate cu volumul lor nominal, iar preambalatele conținând alte produse sunt marcate cu masa lor nominală, cu excepția cazului practicii comerciale sau al normelor interne care prevăd altceva și care sunt identice în toate statele membre sau în cazul unor norme comunitare contrare.

(3)  Dacă practicile comerciale sau normele interne nu sunt aceleași în toate statele membre pentru o categorie de produse sau pentru un tip de preambalate, acele preambalate trebuie să prezinte cel puțin informații metrologice corespunzătoare practicii comerciale sau normelor interne în vigoare în țara de destinație.

(4)  Până la expirarea perioadei de tranziție pe parcursul căreia în Comunitate este autorizată utilizarea unităților de măsură în sistem britanic menționate în anexa II la Directiva 71/354/CEE a Consiliului din 18 octombrie 1971 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură ( 2 ), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare, indicarea masei nominale și a volumului nominal al conținutului, exprimat în unități SI în conformitate cu punctul 3.1 din anexa I la prezenta directivă, va fi însoțită pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei, dacă acestea doresc acest lucru, de o indicație cu privire la valoarea echivalentă în unități britanice de măsură (UK), calculată pe baza următorilor factori de conversie:

Articolul 5

Statele membre nu pot refuza, interzice sau restricționa plasarea pe piață a preambalatelor care îndeplinesc cerințele și verificările stabilite în prezenta directivă pentru motive referitoare la marcajele ce trebuie purtate de aceste produse preambalate în conformitate cu prezenta directivă, la determinarea volumului sau masei lor sau la metodele prin care au fost măsurate sau verificate.

▼M3

Articolul 6

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6a în ceea ce privește modificarea anexelor I și II în vederea adaptării lor la progresele tehnice.

▼M3

Articolul 6a

(1)  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 6 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare ( 3 ).

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

▼B

Articolul 7

(1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea ei și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), Belgia, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit pot amâna punerea în aplicare a prezentei directive și a anexelor la aceasta până la 31 decembrie 1979.

(3)  În perioada în care directiva nu se aplică într-un stat membru, acel stat membru nu introduce măsuri de control mai stricte referitoare la cantitatea conținută în preambalatele reglementate prin prezenta directivă și provenind din alte state membre decât cele în vigoare la data când a fost adoptată directiva.

(4)  În aceeași perioadă, statele membre care au pus în aplicare directiva trebuie să accepte preambalatele provenind din statele membre care beneficiază de derogarea prevăzută la alineatul (2) al prezentului articol, dacă acestea sunt în conformitate cu punctul 1 din anexa I, chiar dacă nu poartă marcajul CEE menționat la punctul 3.3 din anexa I, pe aceeași bază și în aceleași condiții ca și preambalatele care se conformează cerințelor directivei.

(5)  Verificările prevăzute de anexa I punctul 5 sunt efectuate de autoritățile competente din statul membru de destinație, când preambalatele fabricate în afara Comunității sunt importate în teritoriul Comunității într-un stat membru care nu a pus încă în aplicare directiva în conformitate cu prezentul articol.

(6)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

1.   OBIECTIVE

Preambalatele reglementate prin prezenta directivă trebuie să fie executate în așa fel încât produsul preambalat finit să îndeplinească următoarele cerințe:

2.   DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII DE FOND

▼M1

▼M1 —————

▼B

3.   INSCRIPȚIONĂRI ȘI MARCAJE

Toate preambalatele executate în conformitate cu prezenta directivă trebuie să poarte pe ambalaj următoarele marcaje aplicate în așa fel încât să fie de neșters, ușor lizibile și vizibile pe preambalat în condiții normale de prezentare:

▼M1

▼B

4.   RĂSPUNDEREA AMBALATORULUI SAU A IMPORTATORULUI

Ambalatorul sau importatorul sunt răspunzători de asigurarea unor preambalate care să îndeplinească cerințele prezentei directive.

Cantitatea de produs conținută într-un preambalat (sau cantitatea ambalată), cunoscută drept „conținut real”, va fi măsurată sau verificată în funcție de masă sau volum pe răspunderea ambalatorului și a importatorului. Măsurarea sau verificarea se efectuează cu ajutorul aparatelor legale de măsurat adecvate pentru executarea operațiunilor necesare.

Verificarea poate fi efectuată prin eșantionare.

În cazul în care conținutul real nu este măsurat, verificarea efectuată de ambalator este organizată în așa fel încât cantitatea conținutului să fie asigurată în mod eficace.

Această condiție este îndeplinită dacă ambalatorul efectuează verificări ale producției în conformitate cu procedurile recunoscute de departamentele competente din statele membre și dacă acesta pune la dispoziția acestor departamente documentele conținând rezultatele acestor verificări, pentru a certifica faptul că aceste verificări, împreună cu orice corectări și ajustări care s-au dovedit necesare, au fost executate în mod corespunzător și exact.

În cazul importurilor din țări nemembre ale CEE, în locul măsurării și al verificării, importatorul poate furniza dovada că este în posesia tuturor garanțiilor necesare care îi dau posibilitatea de a-și asuma răspunderea.

În cazul unor produse în cantități exprimate în unități de volum, una dintre diversele metode de satisfacere a cerințelor referitoare la măsurare și verificare este de a se utiliza, în momentul în care se execută preambalatul, un recipient de măsurare de tipul definit în directiva referitoare la acesta, umplut în condițiile prevăzute în acea directivă și în prezenta.

▼M1

5.   CONTROALE CARE TREBUIE EFECTUATE DE CĂTRE SERVICIILE COMPETENTE LA SEDIUL AMBALATORULUI SAU AL IMPORTATORULUI SAU AL MANDATARULUI SĂU STABILIT ÎN COMUNITATE

Controalele pentru asigurarea conformității preambalajelor cu dispozițiile prezentei directive sunt efectuate de către serviciile competente din statele membre prin eșantionarea la sediul ambalatorului sau, în cazul în care acest lucru nu este practic posibil, la sediul importatorului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.

Controlul statistic prin eșantionare se efectuează în conformitate cu normele acceptate de control al calității. Eficiența sa este comparabilă cu aceea a metodei de referință din anexa II.

Astfel, în ceea ce privește criteriul pentru conținutul minim acceptat, se consideră că un plan de eșantionare utilizat de un stat membru este comparabil cu cel preconizat la anexa II, în cazul în care abscisa de la punctul ordonatei 0,10 al curbei caracteristice de eficacitate a primului plan (probabilitatea acceptării lotului = 0,10) are o deviere cu mai puțin de 15 % față de abscisa punctului corespunzător al curbei caracteristice de eficacitate a planului de eșantionare recomandat la anexa II.

Cât privește criteriul pentru media calculată prin metoda abaterii standard, un plan de eșantionare folosit de un stat membru se consideră comparabil cu cel recomandat la anexa II în cazul în care, luând în considerare curbele caracteristice de eficacitate ale celor două planuri care au axa abscisei
 ( 4 ), valoarea abscisei de la punctul ordonatei 0,10 a curbei a primului plan (probabilitatea acceptării lotului = 0,10) are o deviere de mai puțin de 0,05 ori din valoarea abscisei punctului corespunzător al curbei planului de eșantionare preconizat la anexa II.

▼B

6.   ALTE VERIFICĂRI EFECTUATE DE DEPARTAMENTELE COMPETENTE

Prezenta directivă nu exclude nici un fel de verificări ce ar putea fi efectuate de către departamentele competente ale statelor membre în orice stadiu al procesului de comercializare, în special în scopul verificării îndeplinirii de către preambalate a cerințelor directivei.

Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 71/316/CEE se aplică mutatis mutandis.

▼M1

ANEXA II

Prezenta anexă stabilește procedurile metodei de referință pentru controlul statistic al loturilor de preambalaje în scopul îndeplinirii cerințelor din articolul 3 din directivă și de la punctul 5 din anexa I.

1.   CERINȚE PENTRU MĂSURAREA CONȚINUTULUI REAL AL PREAMBALAJELOR

Conținutul real al preambalajelor poate fi măsurat direct, cu ajutorul unor instrumente de măsurare a masei sau instrumente de măsurare volumetrică sau, în cazul lichidelor, indirect, prin cântărirea greutății produsului preambalat și măsurarea densității acestuia.

Indiferent de metoda folosită, eroarea comisă în măsurarea conținutului real al preambalajului nu depășește o cincime din eroarea maximă negativă tolerată pentru cantitatea nominală a preambalajului.

Procedura de măsurare a conținutului real al preambalajului poate face obiectul reglementărilor interne ale fiecărui stat membru.

2.   CERINȚE PENTRU CONTROLUL LOTURILOR DE PREAMBALAJE

Controlul preambalajelor se efectuează prin eșantionare și cuprinde două părți:

Un lot de preambalaje se consideră acceptabil în cazul în care rezultatele acestor două controale îndeplinesc criteriile de acceptare.

Pentru fiecare dintre aceste controale, există două planuri de eșantionare:

Din motive economice și practice, cel de al doilea control se limitează la un minim absolut esențial; este mai puțin eficient decât controlul nedistructiv.

Controlul distructiv, prin urmare, se folosește numai atunci când controlul nedistructiv nu este aplicabil în practică. Ca normă generală, nu se aplică la loturi mai mici de 100 de preambalaje.

2.1.   Loturi de preambalaje

2.2.   Controlul conținutului real al preambalajelor

Conținutul minim acceptat se calculează deducând eroarea maximă negativă tolerată pentru conținutul în cauză din cantitatea nominală a preambalajului.

Preambalajele din lotul al cărui conținut real este mai mic decât conținutul minim acceptat se consideră defecte.

2.2.1.   Controlul nedistructiv

Controlul nedistructiv se efectuează în conformitate cu un plan de eșantionare dublu, conform tabelului următor:

Primul număr de preambalaje verificate este egal cu numărul de unități din primul eșantion, conform indicațiilor din plan:

Unitățile defecte găsite în primul și în al doilea eșantion se adună și:

2.2.2.   Controlul distructiv

Controlul distructiv se efectuează în conformitate cu planul de eșantionare simplu prezentat în continuare și se folosește numai pentru loturi de 100 sau mai multe unități.

Numărul de preambalaje controlate este egal cu 20.

▼B

2.3.   Verificarea mediei conținutului real al preambalatelor individuale care alcătuiesc un lot

( 1 ) JO L 42, 15.2.1975, p. 1.

( 2 ) JO L 243, 29.10.1971, p. 29.

( 3 ) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

( 4 ) m = valoarea mediei reale a lotului.