HOTĂRÂREA CURȚII

din 15 iulie 2021

în cauza E-14/20

Liti-Link AG / LGT Bank AG

(Directiva 2004/39/CE – Directiva 2006/73/CE – Noțiunea de „termeni principali” – Comunicarea suficientă a informațiilor către clienți – Noțiunea de „formă succintă” – Admisibilitate)

(2021/C 426/04)

În cauza E-14/20, Liti-Link AG/LGT Bank — CEREREA înaintată Curții în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele membre AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție de către Curtea Supremă a Principatului Liechtenstein(Fürstlicher ObersterGerichtshof) privind interpretarea Directivei 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate, Curtea compusă din Páll Hreinsson, președinte, Per Christiansen (judecător raportor) și Bernd Hammermann, judecători, a pronunțat, la 15 iulie 2021, o hotărâre al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Articolul 26 ultimul paragraf din Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate trebuie interpretat în sensul că o întreprindere de investiții poate să comunice într-o formă succintă termenii principali ai dispozițiilor privind onorariile, comisioanele sau beneficiile nemonetare , cu condiția ca întreprinderea de investiții să fi comunicat în mod clar clientului, înainte de furnizarea unui serviciu de investiții sau a unui serviciu auxiliar, că astfel de stimulente sunt achitate către sau oferite de un terț; s-a angajat să furnizeze detalii suplimentare la cererea clientului; și își onorează angajamentul.

Comunicarea în conformitate cu articolul 26 într-o formă succintă se poate face în termeni și condiții generale sau redactate în prealabil, cu condiția ca fiecare client individual să primească informațiile referitoare la serviciul de investiții specific și ca informațiile să ofere clientului o bază suficientă pentru a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză.

O comunicare în conformitate cu articolul 26 ultimul paragraf din Directiva 2006/73/CE implică obligația întreprinderii de investiții de a indica în mod clar dacă și când este oferit un onorariu, un comision sau un beneficiu nemonetar, într-un mod complet, cu acuratețe și inteligibil, înainte de furnizarea serviciului de investiții sau a serviciului auxiliar în cauză. O comunicare cu caracter generic, care se referă doar la posibilitatea ca o întreprindere de investiții să primească un onorariu, un comision sau un beneficiu nemonetar din partea unui terț nu este suficientă în sensul articolului 26 din directiva menționată.

În cazul în care cuantumul onorariilor sau comisioanelor nu poate fi stabilit, o comunicare corectă, în conformitate cu articolul 26 primul paragraf litera (b) punctul (i) din Directiva 2006/73/CE, trebuie să permită clientului să calculeze cuantumul onorariilor sau al comisioanelor oferite întreprinderii de investiții de către un terț, astfel încât clientul să poată lua o decizie de investiții în cunoștință de cauză.

Condițiile prevăzute la articolul 26 ultimul paragraf din Directiva 2006/73/CE pentru comunicarea într-o formă succintă a onorariilor, comisioanelor sau beneficiilor nemonetare nu sunt îndeplinite în cazul în care întreprinderea de investiții se angajează să comunice clientului detalii suplimentare doar pentru o perioadă de douăsprezece luni anterioară cererii.

Dreptul SEE nu impune niciun efect direct al dispozițiilor dreptului SEE care nu au fost transpuse corect în legislația națională. Cu toate acestea, instanța națională este obligată, în măsura posibilului, să asigure rezultatul urmărit de dreptul SEE prin interpretarea dreptului național în conformitate cu dreptul SEE.