–

pentru guvernul lituanian, de V. Kazlauskaitė‑Švenčionienė, în calitate de agentă;

–

pentru Consiliul Uniunii Europene, de R. Liudvinavičiūtė, S. Santoro și O. Segnana, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Björkland, A. Demeneix și J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește, pe de o parte, interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO 2011, L 176, p. 24), și a pozițiilor 2401 și 2403 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială 2/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială 2/vol. 12, p. 33), în versiunea rezultată din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 (JO 2017, L 282, p. 1), (denumită în continuare „NC”), precum și, pe de altă parte, validitatea articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 și a NC în raport cu articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și cu principiul general al securității juridice.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva „Tabako lapai” UAB, o societate de drept lituanian, și împotriva lui A.K., directorul său, privind infracțiuni în materie de accize.

3

Considerentele (2), (3), (8) și (9) ale Directivei 2011/64 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 1 din Directiva 2011/64, intitulat „Obiect”, are următorul cuprins:

„Prezenta directivă stabilește principiile generale pentru armonizarea structurii și a ratelor accizei care se aplică tutunului prelucrat în statele membre.”

5

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2011/64 prevede:

„În sensul prezentei directive, tutun prelucrat înseamnă:

[…]

6

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2011/64 prevede:

„În sensul prezentei directive, tutun de fumat înseamnă:

7

Partea II din NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde secțiunea IV, intitulată „Produse ale industriei alimentare; băuturi, lichide alcoolice și oțet; tutun și înlocuitori de tutun prelucrați”, în care figurează printre altele capitolul 24 din NC, intitulat la rândul său „Tutun și înlocuitori de tutun prelucrați”. Acest capitol cuprinde următoarele poziții și subpoziții:

8

Notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene (JO 2015, C 76, p. 1), astfel cum au fost modificate (JO 2016, C 121, p. 4) (denumite în continuare „Notele explicative ale NC”), referitoare la capitolul 24 din NC, prevăd, în ceea ce privește subpozițiile 24031910 și 24031990, că „[t]utunul pentru fumat este tutunul tăiat sau altfel fracționat, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără a fi supus în prealabil unei transformări industriale”.

9

Anexa A la capitolul 24 din Notele explicative ale NC, intitulată „Încercare de «fumat» pentru tutun și pentru produsele din tutun”, prevede în partea referitoare la „Domeniul de aplicare”:

„Scopul încercării de fumat este acela de a stabili o metodă armonizată pentru a distinge tutunul prelucrat (tutun gata de fumat fără prelucrare ulterioară) de la poziția 2403 de tutunul neprelucrat de la poziția 2401. Pentru a face o distincție între tutunul prelucrat de la poziția 2403 și tutunul neprelucrat de la poziția 2401, trebuie să se efectueze o încercare de fumat […]”

10

Anexa A la capitolul 24 din Notele explicative ale NC prevede în partea referitoare la „Pregătirea eșantionului”:

„Eșantionul este amestecat cu grijă și, dacă este necesar, este subeșantionat prin formarea unui con și împărțirea în sferturi. Dacă eșantionul este uscat (conținutul de apă este de mai puțin de 8 % din greutate), ar trebui condiționat (temperatură de 22 ± 1 °C și umiditate de 60 ± 3 %) timp de cel puțin 48 de ore.

Nu se permite tăierea în niciun fel, ruperea în bucăți, sfărâmarea, măcinarea sau porționarea în alt mod a eșantionului.”

11

Articolul 1992 din Lietuvos Respublikos baudžiamasis kodeksas (Codul penal lituanian) din 26 septembrie 2000 (Žin., 2000, nr. 89-2741), cu modificările ulterioare, intitulat „Deținerea ilegală de produse supuse accizelor”, prevede la alineatul 1:

„Orice persoană care, cu încălcarea procedurii prevăzute, dobândește, deține, transportă, expediază, utilizează sau vinde produse accizabile cu o valoare mai mare de 150 [niveluri de viață minime], dar care nu depășește 400 [niveluri minime de viață], se pedepsește cu amendă sau cu închisoarea de până la patru ani.”

12

Articolul 202 alineatul 1 din Codul penal lituanian, intitulat „Exercitarea ilegală a unei activități economice, comerciale, financiare sau profesionale”, prevede:

„Orice persoană care desfășoară, cu titlu profesional sau pe scară largă, o activitate economică, comercială, financiară sau profesională fără a deține licența (autorizația) necesară pentru această activitate sau în orice alt mod ilegal va fi sancționată cu o pedeapsă constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității sau cu o pedeapsă cu amenda ori cu o pedeapsă restrictivă de libertate sau cu pedeapsa închisorii cu o durată maximă de patru ani.”

13

Articolul 2 alineatul 1 din Lietuvos Respublikos akcizų įstatymas Nr. IX-569 (Legea lituaniană privind accizele nr. IX-569) din 30 octombrie 2001 (Žin., 2001, nr. 98-3482), cu modificările ulterioare, citează, printre produsele supuse accizelor, tutunul prelucrat.

14

Potrivit articolului 3 punctul 9 din Legea lituaniană privind accizele, noțiunea de „tutun prelucrat” include țigaretele, trabucurile, țigările de foi și tutunul de fumat. Pe de altă parte, articolul 3 punctul 27 alineatul (1) din legea menționată prevede că prin „tutun de fumat” se înțelege tutunul care a fost rupt, tăiat sau divizat în alt mod, răsucit sau presat în blocuri (cuburi), care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară.

15

Potrivit articolului 3 punctul 38 din Legea lituaniană privind accizele:

„În prezenta lege și în anexele sale, codurile produselor sunt indicate în conformitate cu versiunea NC din anul în curs, astfel cum figurează în directiva relevantă a Consiliului de stabilire a impozitării produselor în cauză.”

16

Potrivit articolului 2 punctul 20 din Lietuvos Respublikos tabako, tabako gaminių ir su jais susijusių gaminių kontrolės įstatymas Nr. I-1143 (Legea lituaniană privind controlul tutunului, al produselor din tutun și al produselor conexe nr. I‑1143) din 20 decembrie 1995 (Žin., 1996, no 11-281), cu modificările ulterioare, noțiunea de „tutunuri brute” cuprinde frunzele de tutun și alte părți ale tutunului, întregi sau neprelucrate în alt mod, cu excepția celor care sunt considerate tutun prelucrat în conformitate cu Legea lituaniană privind accizele.

17

Cererea de decizie preliminară se înscrie în cadrul unei proceduri penale împotriva Tabako lapai și a lui A.K., care sunt urmăriți penal pentru fabricarea și depozitarea, fără să fie titularii unei licențe, a unor cantități mari de tutun prelucrat supus accizelor.

18

Tabako lapai era importatoare și exportatoare de materii prime din tutun. Aceasta efectua o prelucrare parțială a tutunului importat care consta, în esență, în rupere, porționare, irigare, desprinderea parțială sau integrală de pe tulpină a frunzelor de tutun mărunțite și ambalarea acestora în saci din plastic de 20 de kilograme. Tutunul nu era însă decupat. Acest tutun, parțial prelucrat, era exportat ulterior în alte state membre ale Uniunii Europene.

19

Un laborator vamal a fost mandatat să verifice dacă tutunul tratat astfel era tutun neprelucrat care, din această cauză, nu făcea parte din categoria produselor supuse accizelor. În acest scop, un specialist al laboratorului a efectuat o încercare de fumat, care i‑a permis să concluzioneze că tutunul găsit în antrepozitul Tabako lapai corespundea descrierii tutunului prelucrat și, mai precis, celei a tutunului de fumat. Pentru a ajunge la această concluzie, specialistul respectiv a trebuit să decupeze un eșantion din tutunul în discuție, să îl plaseze într‑un tub pentru țigară și să îl fumeze. Astfel, el a putut stabili că acest tutun era apt să fie fumat, după ce a efectuat câteva manevre pregătitoare simple, constând în decuparea manuală a eșantionului sau în porționarea acestuia.

20

Prin hotărârea din 28 martie 2024, Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel a Lituaniei) a recunoscut Tabako lapai și pe A.K. vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la articolul 1992 alineatul 1 și la articolul 202 alineatul 1 din Codul penal lituanian și i‑a condamnat la o pedeapsă cu lichidarea și, respectiv, la o amendă. Tabako lapai și A.K. au formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei), care este instanța de trimitere.

21

Instanța de trimitere consideră că, în măsura în care operațiunea care constă, în scopul încercării de fumat, în decuparea manuală a unui eșantion de tutun nu are natura unei „prelucrări industriale ulterioare”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 și al jurisprudenței Curții, tutunul în discuție în litigiul principal poate intra în sfera noțiunii de „tutun de fumat”, pentru aplicarea accizelor. Ea subliniază însă că, întrucât această operațiune a adus atingere integrității eșantionului, cu încălcarea condițiilor încercărilor de fumat stabilite în Notele explicative ale NC, același tutun ar putea fi considerat, pentru aplicarea taxelor vamale, ca nefiind susceptibil de a fi fumat fără „prelucrare industrială ulterioară” și ar trebui clasificat la poziția 2401 din NC, ca „tutun brut sau neprelucrat”.

22

Potrivit instanței de trimitere, chiar dacă legiuitorul Uniunii a ales să nu stabilească o legătură directă între reglementarea privind accizele și cea privind taxele vamale în ceea ce privește definiția produselor, există îndoieli rezonabile cu privire la justificarea unei situații în care același tutun ar fi tratat diferit de aceste două reglementări atât din punctul de vedere al posibilității de a fi fumat fără „prelucrare industrială ulterioară”, cât și din punctul de vedere al calificării sale drept „tutun de fumat”.

23

Instanța de trimitere ridică problema dacă, în acest context, simpla lipsă a unei trimiteri directe în Directiva 2011/64 la Notele explicative ale NC este suficientă pentru a justifica neaplicarea acestora pentru a defini „tutunul prelucrat”, în sensul acestei directive. Aceasta ridică de asemenea problema dacă reglementarea Uniunii în temeiul căreia tutunul destinat să fie fumat este descris și definit în termeni identici pentru aplicarea taxelor vamale și a accizelor, dar poate fi tratat diferit în funcție de metoda urmată pentru încercarea de fumat prevăzută în Notele explicative ale NC, îndeplinește cerințele principiului general al securității juridice. Ea ridică în special problema dacă această reglementare permite persoanelor interesate să prevadă în mod rezonabil dacă comportamentul lor în legătură cu produse supuse accizelor poate angaja răspunderea lor penală sau o răspundere echivalentă.

24

În aceste condiții, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

25

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă este necesar să recurgă la pozițiile tarifare din NC și la Notele explicative ale NC pentru a interpreta articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64.

26

Potrivit jurisprudenței Curții, Directiva 2011/64 are ca obiect, astfel cum rezultă din articolul 1 din aceasta, stabilirea principiilor generale pentru armonizarea structurii și a ratelor accizei care se aplică tutunului prelucrat în statele membre. Această directivă face parte, așadar, din legislația fiscală a Uniunii aplicabilă produselor din tutun, legislație care, potrivit considerentului (2) al directivei menționate, are ca obiectiv să asigure funcționarea corectă a pieței interne și în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, ECLI:EU:C:2017:277, punctul 17).

27

În plus, din considerentul (3) al Directivei 2011/64 reiese că aceasta urmărește să garanteze că aplicarea taxelor privind consumul de produse din sectorul tutunului prelucrat în statele membre nu produce condiții de denaturare a concurenței și nu împiedică libera circulație a acestor produse în cadrul Uniunii. În special, în considerentul (8) al acestei directive se arată în esență că produsele care sunt asemănătoare sub multe aspecte produselor care intră sub incidența directivei menționate ar trebui să fie supuse aceluiași regim ca și acestea din urmă, în timp ce considerentul (9) al aceleiași directive arată că armonizarea structurilor accizelor trebuie să conducă în special la concurență loială între diferitele categorii de tutun prelucrat care aparțin aceleiași grupe și care să nu fie denaturată de efectele induse de impozitare și, în consecință, la deschiderea piețelor naționale ale statelor membre (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, ECLI:EU:C:2017:277, punctul 18).

28

Trebuie amintit de asemenea că, în vederea interpretării Directivei 2011/64, noțiunea de „tutun de fumat” nu poate, ținând seama de obiectivele acestei directive, să facă obiectul unei interpretări restrictive (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 24).

29

În ceea ce privește noțiunea de „prelucrare industrială”, utilizată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, ea se referă în mod obișnuit la transformarea materiilor prime în bunuri materiale, de obicei pe scară largă, potrivit unui proces standardizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 30).

30

Din jurisprudența Curții rezultă că nu constituie „prelucrări industriale” manevrele ușoare menite să transforme un produs din tutun nefinit astfel încât să poată fi fumat, precum cea care constă în a introduce pur și simplu un rulou de tutun într‑un tub pentru țigară (a se vedea Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 31 și jurisprudența citată).

31

În aceste condiții, trebuie să se considere că poate fi fumat fără „prelucrare industrială” ulterioară, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, tutunul prelucrat care este pregătit sau care poate fi cu ușurință pregătit pentru fumat prin mijloace neindustriale (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 32).

32

Sarcina de a aprecia dacă un produs din tutun precum cel în discuție în litigiul principal îndeplinește acest criteriu și, prin urmare, poate fi calificat drept „tutun de fumat”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, revine instanței de trimitere.

33

Această apreciere nu poate fi afectată de faptul că, spre deosebire de Directiva 2011/64, Notele explicative ale NC impun o încercare de fumat pentru a se stabili dacă un anumit produs se încadrează în categoria „tutunului brut” sau a „tutunului de fumat”, că, pentru a îndeplini condițiile acestei încercări, se interzice tăierea tutunului din eșantion în orice mod, ruperea în bucăți, sfărâmarea, măcinarea sau porționarea în alt mod a eșantionului și că, în speță, persoana care a efectuat încercarea de fumat a decupat manual un eșantion din tutunul în discuție în litigiul principal înainte de a‑l încerca.

34

Trebuie să se observe, în această privință, că funcția și finalitatea pozițiilor tarifare din NC sunt diferite de cele ale dispozițiilor Directivei 2011/64.

35

Astfel, NC a fost instituită prin Regulamentul nr. 2658/87 atât pentru necesitățile tarifului vamal comun, cât și pentru statisticile comerțului exterior al Uniunii. În schimb, Directiva 2011/64 are ca obiectiv să asigure buna funcționare a pieței interne și, în același timp, un nivel ridicat de protecție a sănătății. Acest obiectiv este cel care, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctul 28 de mai sus, se opune printre altele unei interpretări restrictive a noțiunii de „tutun de fumat”, în sensul acestei directive. Prin urmare, directiva menționată și NC constituie două cadre de reglementare diferite care pot face obiectul unor interpretări divergente.

36

În caz de divergență între clasificarea vizată de Directiva 2011/64 și cea rezultată din NC și din notele sale explicative, clasificarea produselor în categoria tutunului de fumat, în scopul Directivei 2011/64, nu poate fi pusă în discuție de Notele explicative ale NC. Astfel, aceste note explicative nu pot avea vreun efect asupra definiției tutunului de fumat în sensul Directivei 2011/64. În această privință, este necesar să se arate că, spre deosebire de alte directive privind anumite produse supuse accizelor, precum Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO 2003, L 283, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98), Directiva 2011/64 nu operează o trimitere la codurile din NC pentru definirea tutunului prelucrat care intră în domeniul său de aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 aprilie 2019, Skonis ir kvapas,C‑638/17, EU:C:2019:316, punctele 45 și 46).

37

În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 trebuie interpretat în sensul că, pentru a califica un produs drept „tutun de fumat”, în sensul acestei dispoziții, nu este necesar să se recurgă la pozițiile tarifare din NC și la Notele explicative ale NC.

38

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la cea de a doua întrebare.

39

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 2011/64, Regulamentul de punere în aplicare 2017/1925 și Notele explicative ale NC, în măsura în care descriu și definesc în termeni identici categoria „tutun de fumat” în vederea aplicării taxelor vamale și a accizelor, dar pot trata în mod diferit același produs pentru clasificarea în această categorie în funcție de metoda urmată pentru încercarea de fumat prevăzută în Notele explicative ale NC, sunt valide în raport cu principiul general al securității juridice și cu principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrat în special la articolul 49 alineatul (1) din cartă, dat fiind că dispozițiile Directivei 2011/64 constituie în esență o legislație de referință pentru definirea obiectului infracțiunilor prevăzute de legislația națională.

40

Trebuie arătat că instanța de trimitere a adresat a treia întrebare, sub rezerva unui răspuns negativ la prima întrebare. În această privință, din răspunsul dat la întrebarea menționată rezultă, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 26-32 de mai sus, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că un produs precum cel în discuție în litigiul principal este un produs supus accizelor în calitatea sa de „tutun de fumat”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64. Aceasta este situația chiar dacă acest produs nu poate fi calificat drept „tutun de fumat”, în sensul Regulamentului de punere în aplicare 2017/1925 și al Notelor explicative ale NC, întrucât nu îndeplinește condițiile încercării de fumat descrise în aceste note explicative.

41

În aceste condiții, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă această divergență în calificarea unuia și aceluiași produs este conformă cu principiul securității juridice și cu principiul legalității infracțiunilor și pedepselor.

42

Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul securității juridice impune în special ca normele de drept să fie clare, precise, iar efectele lor să fie previzibile, mai ales atunci când pot produce consecințe defavorabile pentru persoanele fizice și pentru întreprinderi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 ianuarie 2026, Keladis I și Keladis II, C‑72/24 și C‑73/24, EU:C:2026:51, punctul 163 și jurisprudența citată).

43

În plus, articolul 49 alineatul (1) prima teză din cartă impune ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pentru acestea, condiție care este îndeplinită atunci când justițiabilul poate ști, plecând de la textul dispoziției pertinente și, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării care este dată acestui text de către instanțe, care sunt acțiunile și omisiunile care angajează răspunderea sa penală [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2021, Ministère public (Sancțiuni extrateritoriale), C‑906/19, EU:C:2021:715, punctul 46 și jurisprudența citată].

44

Împrejurarea că o reglementare se referă la noțiuni largi care trebuie clarificate progresiv nu se opune în principiu ca această reglementare să fie considerată ca prevăzând norme clare și precise care să permită justițiabilului să prevadă care acte și omisiuni pot face obiectul unor sancțiuni de natură penală În această privință, este important să se stabilească dacă aparența de ambiguitate sau de caracter vag al acestor noțiuni poate fi înlăturată prin recurgerea la metodele obișnuite de interpretare a dreptului (a se vedea Hotărârea din 29 iulie 2024, Belgian Association of Tax Lawyers ș.a., C‑623/22, EU:C:2024:639, punctul 44 și jurisprudența citată).

45

În sfârșit, Curtea a subliniat că gradul de previzibilitate necesar depinde într‑o mare măsură de conținutul textului în discuție, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor acestuia. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana în cauză să fie nevoită să recurgă la consiliere adecvată pentru a evalua la un nivel rezonabil în împrejurările cauzei consecințele care pot rezulta dintr‑un anumit act. O asemenea situație se regăsește în special în cazul profesioniștilor, obișnuiți să trebuiască să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor. Pentru acest motiv, este de așteptat ca aceștia să manifeste o atenție specială în evaluarea riscurilor pe care le presupune această activitate (a se vedea Hotărârea din 29 iulie 2024, Belgian Association of Tax Lawyers ș.a., C‑623/22, EU:C:2024:639, punctul 45 și jurisprudența citată).

46

În speță, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 34-36 de mai sus, metodele de interpretare a dreptului Uniunii permiteau persoanelor vizate să prevadă că un produs precum cel în discuție în litigiul principal putea fi clasificat în categoria „tutunului de fumat”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, deși nu era calificat drept „tutun de fumat”, în sensul Regulamentului de punere în aplicare 2017/1925 și al Notelor explicative ale NC. Astfel, pe de o parte, din interpretarea teleologică a acestor două cadre de reglementare, care nu au caracter penal, rezultă că acestea au obiective diferite. NC are rolul de a respecta atât cerințele Tarifului vamal comun, cât și pe cele ale statisticilor referitoare la comerțul exterior al Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2013, HARK,C‑450/12, EU:C:2013:824, punctul 10). În schimb, Directiva 2011/64 are ca obiectiv să asigure funcționarea corectă a pieței interne și în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 17). Pe de altă parte, ca urmare a inexistenței unei trimiteri în Directiva 2011/64 la codurile NC pentru definirea tutunului prelucrat care intră în domeniul de aplicare al acestei directive, interpretarea literală nu permitea să se concluzioneze că Regulamentul de punere în aplicare 2017/1925 și notele explicative ale NC aveau vocația de a determina clasificarea produselor în categoria „tutunului de fumat” în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64.

47

Această concluzie a fost confirmată de Hotărârea din 11 aprilie 2019, Skonis ir kvapas (C‑638/17, EU:C:2019:316, punctele 45 și 46), din care reiese că Notele explicative ale NC nu pot avea vreo incidență asupra definiției trabucurilor sau a țigărilor de foi în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2011/64.

48

Având în vedere jurisprudența citată la punctele 44 și 45 de mai sus, nu se poate considera că diferența de definiție a „tutunului de fumat” potrivit Directivei 2011/64 și potrivit NC nu îndeplinește cerințele principiului general al securității juridice și ale principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrat la articolul 49 alineatul (1) din cartă.

49

Prin urmare, fără a încălca acest principiu, legiuitorul Uniunii a adoptat două reglementări în domenii diferite care urmăresc obiective distincte, în temeiul cărora unul și același produs poate fi clasificat, potrivit reglementării care se aplică, în categorii diferite.

50

Din ceea ce precedă rezultă că examinarea aspectelor vizate de cea de a treia întrebare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Directivei 2011/64, a Regulamentului de punere în aplicare 2017/1925 și a Notelor explicative ale NC în raport cu principiul general al securității juridice și cu principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrat la articolul 49 alineatul (1) din cartă.

51

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Tribunalului, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua, judecând în complet de cinci judecători)

declară: