1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 55 alineatul (4), a articolului 56 alineatul (3), a articolului 57 alineatul (2), a articolului 60 alineatul (1) litera (b), precum și a articolului 61 din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO 2009, L 216, p. 76).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Armaprocure SRL, pe de o parte, și Ministerul Apărării Naționale (România) și BlueSpace Technology SRL, pe de altă parte, în legătură cu decizia acestui minister de a respinge oferta depusă de Armaprocure și de a atribui unui consorțiu format din BlueSpace Technology și Compania Națională Romarm SA (denumit în continuare „consorțiul”) un contract de achiziții publice destinat achiziționării unor poligoane de tragere.

3

Considerentul (72) al Directivei 2009/81 are următorul cuprins:

„Respectarea obligațiilor privind transparența și concurența ar trebui asigurată printr‑un sistem eficient de căi de atac, inspirat de sistemul prevăzut de [Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 (JO 2007, L 335, p. 31) (denumită în continuare «Directiva 89/665»), și de Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO 1992, L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66], pentru contractele care intră sub incidența [Directivei 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3) și a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116)]. În special, ar trebui prevăzută posibilitatea unei căi de atac față de procedura de atribuire înainte de semnarea contractului, precum și garanțiile necesare pentru eficiența acestei căi de atac, cum ar fi termenul suspensiv. Ar trebui să existe și posibilitatea căii de atac față de atribuirea ilegală, în mod direct, de contracte, precum și față de contractele încheiate fără a respecta prezenta directivă.”

4

Articolul 55 din Directiva 2009/81, intitulat „Domeniul de aplicare și disponibilitatea căilor de atac”, prevede la alineatele (2) și (4):

„(2)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că deciziile autorităților/entităților contractante pot face obiectul unei căi de atac în mod eficace și, în special, cât mai rapid posibil, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 56-62 pe motivul că deciziile respective au încălcat legislația comunitară în domeniul achizițiilor sau reglementările de drept intern care transpun această legislație.

[…]

(4)   Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puțin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr‑o presupusă încălcare.”

5

Articolul 56 din această directivă, intitulat „Cerințe referitoare la căile de atac”, prevede la alineatul (3):

„În cazul în care un organism de primă instanță, independent de autoritatea/entitatea contractantă, urmează să se pronunțe în legătură cu o decizie de atribuire a unui contract, statele membre garantează că autoritatea/entitatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menționat cu privire la solicitarea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Efectul suspensiv nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv prevăzut la articolul 57 alineatul (2) și la articolul 60 alineatele (4) și (5).”

6

Articolul 57 din directiva menționată, intitulat „Termenul suspensiv”, prevede la alineatul (2) al doilea paragraf:

„Se consideră că ofertanții sunt interesați dacă nu au fost încă excluși definitiv. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanților interesați și fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluționarea căilor de atac, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac.”

7

Articolul 60 din Directiva 2009/81, intitulat „Lipsa de efecte”, prevede la alineatul (1) litera (b):

„Statele membre asigură că un contract este considerat lipsit de efecte de către un organism de soluționare a căilor de atac independent de autoritatea/entitatea contractantă sau că lipsa de efecte a contractului menționat intervine în urma deciziei unui astfel de organism de soluționare în oricare dintre următoarele cazuri:

[…]

8

Potrivit articolului 61 din această directivă, intitulat „Încălcări ale acestui titlu și sancțiuni alternative”:

„(1)   În cazul unei încălcări a articolului 55 alineatul (6), a articolului 56 alineatul (3) sau a articolului 57 alineatul (2), care nu face obiectul articolului 60 alineatul (1) litera (b), statele membre prevăd lipsa de efecte a contractului, în conformitate cu articolul 60 alineatele (1)-(3) sau sancțiuni alternative. Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil de soluționarea căilor de atac, independent de autoritatea contractantă, decide, după evaluarea tuturor aspectelor relevante, dacă contractul ar trebui considerat ca lipsit de efecte sau dacă ar trebui să se aplice sancțiuni alternative.

[…]”

9

Articolul 1 din Directiva 89/665, intitulat „Domeniul de aplicare și disponibilitatea căilor de atac”, prevede la alineatul (3):

„Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puțin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr‑o presupusă încălcare.”

10

Articolul 2a din această directivă, intitulat „Termenul suspensiv”, prevede la alineatul (2) al doilea paragraf:

„Se consideră că ofertanții sunt interesați dacă nu au fost încă excluși definitiv. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanților interesați și fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluționarea căilor de atac, [fie] nu mai poate face obiectul unei căi de atac.”

11

Articolul 137 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității publice din 21 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 29 decembrie 2011, denumită în continuare „Ordonanța de urgență nr. 114/2011”) prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Autoritatea contractantă are obligația de a informa operatorii economici implicați în procedura de atribuire despre deciziile referitoare la rezultatul selecției, la rezultatul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică sau de încheiere a acordului‑cadru ori, după caz, la anularea procedurii de atribuire și eventuala inițiere ulterioară a unei noi proceduri, în scris și cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora.

(2)   În sensul prevederilor alineatului (1), se consideră operator economic implicat în procedura de atribuire orice candidat/ofertant pe care autoritatea contractantă nu l‑a informat încă despre decizii care îi vizează direct candidatura/oferta proprie sau orice candidat/ofertant a cărui candidatură/ofertă nu a fost încă respinsă definitiv de autoritatea contractantă. O respingere este considerată definitivă dacă a fost comunicată operatorului economic în cauză și fie a fost considerată legală de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor [România] sesizat în legătură cu acest aspect, fie nu a făcut ori nu mai poate face obiectul unei căi de atac.”

12

Articolul 138 din această ordonanță de urgență prevede la alineatul (2) litera (c):

„În cadrul comunicării prevăzute la articolul 137 alineatul (3), autoritatea contractantă are obligația de a informa ofertanții/candidații care au fost respinși sau a căror ofertă nu a fost declarată câștigătoare asupra motivelor care au stat la baza deciziei respective, după cum urmează:

[…]

13

Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din 19 mai 2016 (Monitorul Oficial al României, Partea I, no 393 din 23 mai 2016), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea nr. 101/2016”), prevede la articolul 3:

„(1)   În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:

[…]

[…]

(3)   În sensul alineatului (1) litera f) punctul (i) se consideră că o persoană are sau a avut un interes în legătură cu o procedură de atribuire dacă nu a fost încă exclusă definitiv de la respectiva procedură. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată candidatului/ofertantului interesat și fie a fost considerată legală de către [Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor]/instanță, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac.”

14

Articolul 58 din Legea nr. 101/2016 prevede:

„(1)   Orice persoană interesată poate solicita instanței de judecată constatarea nulității absolute a contractului/actului adițional la acesta încheiat cu încălcarea condițiilor cerute, după caz, de legislația privind achizițiile publice, legislația privind achizițiile sectoriale sau legislația privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii pentru încheierea sa valabilă, precum și repunerea părților în situația anterioară.

(2)   Instanța de judecată constată nulitatea absolută totală/parțială a contractului/actului la aceasta și dispune repunerea părților în situația anterioară, în conformitate cu prevederile articolului 1.254 alineatul (3) din Legea nr. 287/2009 [privind Codul civil], republicată, cu modificările ulterioare, în următoarele cazuri:

[…]

[…]

(6)   În cazul încălcării dispozițiilor privind termenul legal de așteptare prevăzut pentru încheierea contractului, instanța decide, după analizarea tuturor aspectelor relevante, constatarea nulității absolute totale/parțiale a contractului/actului adițional la aceasta și dispune repunerea părților în situația anterioară sau, dacă este suficient, dispune sancțiuni alternative, precum cele prevăzute la alineatul (3).”

15

La 12 decembrie 2019, Ministerul Apărării Naționale a lansat, în temeiul Ordonanței de urgență nr. 114/2011, care transpune Directiva 2009/81, o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice care cuprindea două loturi:

16

Valoarea estimată totală a contractului era de 43905042 RON (aproximativ 8900000 de euro), atribuirea efectuându-se exclusiv în temeiul criteriului „prețului cel mai scăzut”.

17

Printr‑o adresă din 9 martie 2020, autoritatea contractantă a informat societatea Armaprocure, pe de o parte, cu privire la respingerea ofertei sale pentru cele două loturi, pentru motivul că această ofertă fusese declarată neconformă pentru lotul nr. 1 și neconformă și inadmisibilă pentru lotul nr. 2. Pe de altă parte, autoritatea contractantă făcea cunoscută atribuirea contractului în favoarea consorțiului.

18

La 19 martie 2020, Armaprocure a depus o primă contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, prin care contesta legalitatea deciziei de respingere a ofertei sale, a celei de admitere a celorlalte oferte, precum și a celei de atribuire a contractului în favoarea consorțiului.

19

Printr‑o decizie din 10 aprilie 2020, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a admis în parte pretențiile societății Armaprocure, dispunând printre altele ca autoritatea contractantă să reevalueze oferta societății Armaprocure pentru lotul nr. 1, precum și ofertele consorțiului și ale celorlalți ofertanți, și anume Electro Optic Components SRL și Stimpex SA, pentru cele două loturi. Consiliul menționat a respins, în schimb, contestația societății Armaprocure în măsura în care era îndreptată împotriva deciziei de respingere a ofertei sale pentru lotul nr. 2.

20

După ce Curtea de Apel București (România), sesizată de Ministerul Apărării Naționale, precum și de Electro Optic Components și de consorțiu, a modificat în parte decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor printr‑o hotărâre din 30 iunie 2020, autoritatea contractantă a procedat la o nouă evaluare a ofertelor. Printr‑o adresă din 10 noiembrie 2020, acesta a informat societatea Armaprocure că oferta sa fusese respinsă ca neconformă pentru lotul nr. 1 și că oferta consorțiului fusese declarată câștigătoare pentru acest lot. În ceea ce privește oferta societății Armaprocure pentru lotul nr. 2, aceasta a fost respinsă definitiv.

21

Printr‑un act înregistrat la 25 noiembrie 2020, Armaprocure a sesizat a doua oară Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor pentru a contesta rezultatul acestei noi evaluări a ofertelor.

22

Prin decizia din 24 mai 2021, Consiliul menționat a anulat raportul procedurii, întocmit de autoritatea contractantă, numai în ceea ce privește evaluarea financiară a ofertelor depuse de consorțiu și de Electro Optic Components (denumită în continuare „decizia din 24 mai 2021”).

23

La 14 iunie 2021, după ce a evaluat din nou aceste oferte, autoritatea contractantă a informat Electro Optic Components că oferta sa fusese declarată inadmisibilă. În conformitate cu dispozițiile articolului 137 alineatul (2) și ale articolului 138 alineatul (2) litera (c) din Ordonanța de urgență nr. 114/2011, rezultatul noii evaluări nu a fost comunicat societății Armaprocure, având în vedere că oferta prezentată de aceasta fusese respinsă anterior, iar respingerea fusese considerată legală de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

24

La 8 iunie 2021, Armaprocure a introdus o acțiune împotriva deciziei din 24 mai 2021. Întrucât această acțiune a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel București prin hotărârea din 27 octombrie 2021, Armaprocure a formulat o cerere de revizuire împotriva acestei hotărâri, care a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) la 25 mai 2022.

25

La cererea sa, Armaprocure a fost informată de autoritatea contractantă, prin adresa din 11 noiembrie 2021, că ofertele depuse de consorțiu și de Electro Optic Components fuseseră evaluate din nou la 14 iunie 2021, în temeiul deciziei din 24 mai 2021.

26

La sfârșitul lunii noiembrie 2021, contractul de furnizare a produselor „Poligon de tragere tip 2” și „Poligon de tragere tip 3” a fost semnat între autoritatea contractantă și consorțiu. Anunțul de atribuire a contractului în favoarea consorțiului a fost publicat, pe platforma online denumită „sistem electronic de achiziții publice”, la 31 decembrie 2021.

27

Printr‑o a treia contestație, introdusă la 10 ianuarie 2022, Armaprocure a solicitat Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în ceea ce privește lotul nr. 1, anularea tuturor actelor autorității contractante adoptate în executarea deciziei din 24 mai 2021, repunerea părților în situația anterioară, anularea procedurii de atribuire a contractului și suspendarea executării contractului în ceea ce privește acest lot.

28

Printr‑o decizie din 28 ianuarie 2022, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a respins pretențiile societății Armaprocure, care a sesizat, în aceste condiții, Tribunalul București (România).

29

Prin hotărârea din 29 martie 2022, acesta din urmă a respins acțiunea formulată de Armaprocure, arătând că oferta acesteia pentru lotul nr. 2 fusese respinsă prin decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din 10 aprilie 2020, aspect care nu fusese contestat în fața Curții de Apel București. Tribunalul București a subliniat de asemenea că prin decizia din 24 mai 2021 fuseseră respinse cererile formulate de Armaprocure având ca obiect, pe de o parte, anularea procedurii și a deciziei prin care oferta sa fusese declarată neconformă pentru lotul nr. 1 și, pe de altă parte, obligarea autorității contractante să reevalueze această ofertă.

30

Tribunalul București a arătat în continuare că acțiunea formulată de Armaprocure împotriva deciziei din 24 mai 2021 fusese respinsă printr‑o hotărâre a Curții de Apel București din 27 octombrie 2021. Prin urmare, pentru Tribunalul București, Armaprocure nu mai avea interesul de a formula obiecții referitoare la oferta reținută și la actele procedurii de atribuire a contractului pentru lotul nr. 1, din moment ce neconformitatea ofertei pe care o prezentase fusese constatată definitiv și dobândise autoritate de lucru judecat.

31

Armaprocure a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului București din 29 martie 2022 la Curtea de Apel București, care este instanța de trimitere. Armaprocure a arătat printre altele că autoritatea contractantă a încălcat Directiva 2009/81 în măsura în care aceasta ar fi semnat contractul de furnizare a produselor vizate de loturile nr. 1 și 2 cu un ofertant care prezentase o ofertă inadmisibilă și neconformă. Armaprocure a susținut de asemenea că sesizase Tribunalul București cu o acțiune în anularea procedurii de achiziții publice care s‑a finalizat cu acest contract, întemeiată pe articolul 58 alineatul (1) din Legea nr. 101/2016. Așadar, ar fi suficient ca ea să demonstreze că este o „persoană interesată”, în sensul acestei dispoziții, pentru a putea să conteste această procedură, și aceasta fără a trebui să demonstreze că este o persoană „vătămată” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (f) din legea menționată. Prin urmare, nu ar fi necesar ca ea să aibă calitatea de ofertant sau de candidat.

32

Instanța de trimitere arată că Directiva 2009/81 nu prevede dreptul la o cale de atac decât în favoarea ofertantului sau a candidatului interesat, interesul ofertantului sau al candidatului în procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice decurgând din participarea acestuia la o astfel de procedură. Or, în speță, la data semnării contractului de către ofertantul câștigător, la sfârșitul lunii noiembrie 2021, Armaprocure fusese deja exclusă definitiv din procedura de achiziții publice care a condus la acest contract. Raționând prin analogie cu Hotărârea din 21 decembrie 2016, Bietergemeinschaft Technische Gebäudebetreuung und Caverion Österreich (C‑355/15, EU:C:2016:988), care privea Directiva 89/665, această instanță se întreabă dacă Directiva 2009/81 se opune ca un ofertant care a fost exclus dintr‑o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice printr‑o decizie a autorității contractante rămasă definitivă să dispună de o cale de atac împotriva contractului încheiat cu ofertantul câștigător.

33

În acest context, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Articolul 55 alineatul (4), articolul 56 alineatul (3), articolul 57 alineatul (2), articolul 60 alineatul (1) litera (b) și articolul 61] din Directiva [2009/81] pot fi interpretate în sensul că se opun accesului unui ofertant, care a fost exclus dintr‑o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică printr‑o decizie a autorității contractante rămasă definitivă, la o cale de atac împotriva contractului încheiat cu ofertantul declarat câștigător?”

34

Instanța de trimitere a solicitat Curții ca prezenta trimitere preliminară să fie judecată potrivit procedurii accelerate, în temeiul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții.

35

Cu toate acestea, ținând seama de decizia Curții de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură, nu mai este necesară pronunțarea asupra acestei cereri (a se vedea în acest sens Ordonanța din 10 ianuarie 2023, Ambisig, C‑469/22, EU:C:2023:25, punctul 19 și jurisprudența citată).

36

Potrivit articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o asemenea întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

37

Este necesar să se facă aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentei trimiteri preliminare.

38

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 55 alineatul (4) și articolul 57 alineatul (2) din Directiva 2009/81 trebuie interpretate în sensul că se opun ca un ofertant exclus de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice printr‑o decizie a autorității contractante rămasă definitivă să poată dispune de o cale de atac împotriva contractului încheiat cu ofertantul câștigător.

39

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că din decizia de trimitere reiese că, prin deciziile sale din 10 aprilie 2020 și din 24 mai 2021, în care s‑a pronunțat cu privire la primele două contestații ale societății Armaprocure, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația formulată împotriva deciziei de respingere a ofertei acestei societăți referitoare la loturile nr. 1 și, respectiv, nr. 2, precizându‑se că, potrivit explicațiilor instanței de trimitere, aceste decizii au rămas definitive înainte de semnarea contractului încheiat cu ofertantul câștigător. După ce a formulat o a treia contestație, Armaprocure a sesizat instanța de trimitere solicitând anularea procedurii de atribuire a contractului în cauză și, prin urmare, ca acest contract să îi fie atribuit.

40

De la bun început, este necesar să se arate că din textul considerentului (72) al Directivei 2009/81 rezultă că, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii a intenționat să instituie un sistem eficient de căi de atac, inspirat din sistemul prevăzut de Directiva 89/665.

41

În acest context, trebuie amintit, în primul rând, că, potrivit articolului 1 alineatul (3) din Directiva 89/665, al cărui text este reluat în mod identic la articolul 55 alineatul (4) din Directiva 2009/81, statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care pot să le stabilească în acest sens, cel puțin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr‑o presupusă încălcare. Astfel, aceste dispoziții nu obligă statele membre să asigure accesul la căile de atac menționate oricărei persoane care dorește să obțină atribuirea unui contract de achiziții publice, ci le permite acestor state să solicite, în plus, ca persoana în cauză să fi fost prejudiciată sau să riște să fie prejudiciată prin încălcarea pe care o invocă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2003, Hackermüller, C‑249/01, EU:C:2003:359, punctul 18, și Ordonanța din 17 mai 2022, Estaleiros Navais de Peniche, C‑787/21, nepublicată, EU:C:2022:414, punctul 22).

42

Chemată să interpreteze articolul 1 alineatul (3) din Directiva 89/665, Curtea a considerat că, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, ofertanții a căror excludere este solicitată au un interes legitim echivalent de a obține excluderea ofertei celorlalți ofertanți în vederea obținerii contractului, indiferent de numărul de participanți la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice în cauză, de numărul de participanți care au introdus căi de atac sau de divergența motivelor pe care aceștia le‑au invocat. Într‑adevăr, excluderea unui ofertant poate conduce la obținerea în mod direct de către celălalt ofertant a contractului în cadrul aceleiași proceduri. În plus, în ipoteza unei excluderi a celor doi ofertanți și a deschiderii unei noi proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, fiecare dintre ofertanți ar putea să participe la această nouă procedură și astfel să obțină în mod indirect contractul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2013, Fastweb, C‑100/12, EU:C:2013:448, punctul 33, Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C‑689/13, EU:C:2016:199, punctele 24, 27 și 29, Hotărârea din 24 martie 2021, NAMA și alții, C‑771/19, EU:C:2021:232, punctul 31, precum și Ordonanța din 17 mai 2022, Estaleiros Navais de Peniche, C‑787/21, nepublicată, EU:C:2022:414, punctul 23).

43

În al doilea rând, principiul jurisprudențial amintit la punctul precedent nu este valabil decât dacă excluderea ofertantului nu a devenit definitivă, printre altele în urma confirmării sale printr‑o decizie care a dobândit autoritate de lucru judecat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2016, Bietergemeinschaft Technische Gebäudebetreuung und Caverion Österreich, C‑355/15, EU:C:2016:988, punctul 36, Hotărârea din 11 mai 2017, Archus și Gama, C‑131/16, EU:C:2017:358, punctele 57 și 58, Hotărârea din 24 martie 2021, NAMA și alții, C‑771/19, EU:C:2021:232, punctul 42, precum și Ordonanța din 17 mai 2022, Estaleiros Navais de Peniche, C‑787/21, nepublicată, EU:C:2022:414, punctul 24).

44

Or, potrivit articolului 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2009/81, care este redactat în aceiași termeni ca articolul 2a alineatul (2) din Directiva 89/665, excluderea unui ofertant este definitivă în cazul în care i‑a fost notificată și fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluționarea căilor de atac, fie nu mai poate face obiectul unei căi de atac. În consecință, caracterul nedefinitiv încă al deciziei de excludere determină pentru acești ofertanți calitatea procesuală activă pentru a contesta decizia de atribuire (Hotărârea din 21 decembrie 2021, Randstad Italia, C‑497/20, EU:C:2021:1037, punctul 74, și Ordonanța din 17 mai 2022, Estaleiros Navais de Peniche, C‑787/21, nepublicată, EU:C:2022:414, punctul 25).

45

Interesul unui ofertant exclus de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții de a exercita acțiunea împotriva deciziei de atribuire a acestui contract este astfel indisolubil legat de continuarea existenței unui interes de a exercita acțiunea împotriva deciziei care l‑a exclus din această procedură. Prin urmare, în lipsa unui interes de a exercita acțiunea împotriva deciziei de excludere a ofertei sale, un ofertant respins nu poate pretinde că păstrează un interes de a exercita acțiunea împotriva deciziei de atribuire a contractului. Un asemenea interes de a exercita acțiunea nu se poate întemeia pe faptul că ofertantului menționat i‑ar putea fi eventual atribuit contractul în ipoteza în care, în urma anulării acestei decizii, autoritatea contractantă ar decide să inițieze o nouă procedură de atribuire (Ordonanța din 17 mai 2022, Estaleiros Navais de Peniche, C‑787/21, nepublicată, EU:C:2022:414, punctele 26 și 27).

46

Interesul unui ofertant exclus de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice de a exercita acțiunea împotriva deciziei de atribuire a acestui contract lipsește, așadar, în mod vădit atunci când excluderea acestui ofertant rezultă dintr‑o decizie rămasă definitivă fie pentru că nu mai poate face obiectul unei acțiuni în justiție, întrucât nu a fost contestată în termenele prevăzute de normele procedurale naționale, fie din cauza epuizării căilor de atac disponibile la nivel național.

47

Având în vedere considerațiile care precedă, se impune ca la întrebarea adresată să se răspundă că articolul 55 alineatul (4) și articolul 57 alineatul (2) din Directiva 2009/81 trebuie interpretate în sensul că se opun ca un ofertant exclus de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice printr‑o decizie a autorității contractante rămasă definitivă să poată dispune de o cale de atac împotriva contractului încheiat cu ofertantul câștigător.

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Articolul 55 alineatul (4) și articolul 57 alineatul (2) din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE

trebuie interpretate în sensul că

se opun ca un ofertant exclus de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice printr‑o decizie a autorității contractante rămasă definitivă să poată dispune de o cale de atac împotriva contractului încheiat cu ofertantul câștigător.