24.8.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 279/48


Acțiune introdusă la 23 iunie 2020 – Front Polisario/Consiliul

(Cauza T-393/20)

(2020/C 279/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Frontul Popular pentru Eliberarea Saguia-el-hamra și a Rio de Oro (Front Polisario) (reprezentant: G. Devers, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

declararea acțiunii ca fiind admisibilă;

anularea deciziei atacate;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Deciziei (UE) 2020/462 a Consiliului din 20 februarie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului de asociere instituit prin Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte, cu privire la schimbul de informații în vederea evaluării impactului acordului sub forma unui schimb de scrisori de modificare a acordului menționat (JO 2020, L 99, p. 13), reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe lipsa temeiului juridic al deciziei menționate, ca urmare a nelegalității Deciziei 2019/217. Acest motiv se imparte în zece aspecte.

1.

Primul aspect, întemeiat pe necompetența Consiliului de a adopta decizia atacată, în măsura în care Uniunea și Regatul Maroc nu au competența să încheie un acord internațional aplicabil Saharei Occidentale, în locul poporului din Sahara Occidentală, reprezentat de Frontul Polisario.

2.

Al doilea aspect, întemeiat pe nerespectarea obligației de a examina aspectul respectării drepturilor fundamentale și a dreptului internațional umanitar, în măsura în care Consiliul nu a examinat acest aspect înainte de adoptarea deciziei atacate.

3.

Al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a obligației sale de executare a hotărârilor Curții de Justiție, în măsura în care decizia atacată nu ține cont de motivarea Hotărârii din 27 februarie 2018, Western Sahara Campaign UK (C-266/16, EU:C:2018:118).

4.

Al patrulea aspect, întemeiat pe încălcarea principiilor și valorilor esențiale care stau la baza acțiunii Uniunii pe scena internațională, întrucât:

în primul rând, cu încălcarea dreptului popoarelor la respectarea unității lor naționale, Decizia 2019/217 neagă existența poporului din Sahara Occidentală, căruia îi substituie termenii „părțile interesate”;

în al doilea rând, cu încălcarea dreptului popoarelor de a dispune în mod liber de resursele lor naturale, Decizia 2019/217 privește încheierea unui acord internațional care organizează, fără consimțământul poporului din Sahara Occidentală, exploatarea resurselor sale;

în al treilea rând, Decizia 2019/217 privește încheierea unui acord internațional aplicabil Saharei Occidentale ocupate, cu Regatul Maroc, în cadrul politicii sale de anexare a teritoriului și al încălcărilor sistematice ale drepturilor fundamentale pe care le impune menținerea acestei politici.

5.

Al cincilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, în măsura în care decizia atacată este contrară declarațiilor Uniunii care, în mod reiterat, nu a încetat să afirme necesitatea respectării principiilor autodeterminării și al efectului relativ al tratatelor.

6.

Al șaselea aspect, întemeiat pe aplicarea eronată a principiului proporționalității, întrucât, luând în considerare statutul separat și distinct al Saharei Occidentale, caracterul intangibil al dreptului la autodeterminare și calitatea de terț a poporului din Sahara Occidentală, nu era de competența Consiliului să facă un raport de proporționalitate între pretinsele avantaje pentru economia acestui teritoriu decurgând din acordarea de preferințe care ar fi superioare dezavantajelor, precum utilizarea extensivă a resurselor naturale și în special a rezervelor de apă subterane.

7.

Al șaptelea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la autodeterminare, întrucât:

în primul rând, prin folosirea termenilor „părțile interesate”, Decizia 2019/217 și acordul încheiat prin aceasta neagă unitatea națională a poporului din Sahara Occidentală în calitate de subiect al dreptului la autodeterminare;

în alt doilea rând, în timp ce acordul de modificare încheiat prin aceasta organizează exportul resurselor sale naturale spre Uniune, care vor fi definite ca fiind de origine marocană, Decizia 2019/217 neagă, chiar în principiu, drepturile suverane ale poporului din Sahara Occidentală asupra resurselor sale naturale și îl privează de propriile sale mijloace de subzistență;

în al treilea rând, în ceea ce privește componenta teritorială a dreptului la autodeterminare, pe de o parte, prin încheierea cu Regatul Maroc a unui acord internațional aplicabil părții din Sahara Occidentală aflată sub ocupație marocană, Decizia 2019/217 aduce atingere dreptului poporului din Sahara Occidentală la respectarea integrității teritoriale a teritoriului său național, întrucât neagă statutul separat și distinct al teritoriului respectiv și consacră divizarea sa ilegală prin „zidul” marocan. Pe de altă parte, prin definirea produselor provenite din Sahara Occidentală ca fiind de origine marocană, acordul încheiat prin Decizia 2019/217 constituie o încălcare a statutului separat și distinct al Saharei Occidentale, întrucât are ca efect ascunderea țării veritabile de origine a acestor produse.

8.

Al optulea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului efectului relativ al tratatelor, întrucât, prin folosirea termenilor „părțile interesate”, Decizia 2019/217 și acordul încheiat prin aceasta neagă existența poporului din Sahara Occidentală, reprezentat de Frontul Polisario, în calitate de terț față de relațiile UE-Maroc și îi impune obligații internaționale referitoare la teritoriul său național și la resursele sale naturale, fără consimțământul acestuia.

9.

Al nouălea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului internațional umanitar și a dreptului penal internațional, întrucât:

în primul rând, Decizia 2019/217 privește încheierea unui acord internațional aplicabil Saharei Occidentale, în timp ce forțele marocane de ocupare nu dispun de ius tractatus față de acest teritoriu și au interdicția de a-i exploata resursele naturale;

în alt doilea rând, prin folosirea termenilor „părțile interesate”, care au ca efect includerea coloniștilor marocani stabiliți pe teritoriul ocupat al Saharei Occidentale, Decizia 2019/217 și acordul încheiat prin aceasta aprobă și consacră transferul de populații realizat de Regatul Maroc cu încălcarea gravă a articolului 49 al șaselea paragraf din a patra Convenție de la Geneva și a articolului 8 alineatul (2) litera (b) punctul (viii) din Statutul Curții Penale Internaționale;

în al treilea rând, prin acordarea de preferințe tarifare produselor „marocane” originare din Sahara Occidentală, Decizia 2019/217 creează un stimulent pentru coloniștii marocani pentru a se stabili în mod durabil pe teritoriul ocupat, pentru a se bucura de beneficiile create prin acordul de modificare, cu încălcarea gravă a dispozițiilor susmenționate.

10.

Al zecelea aspect, întemeiat pe încălcarea obligațiilor Uniunii în temeiul dreptului răspunderii internaționale, întrucât, prin încheierea unui acord internațional cu Regatul Maroc, aplicabil Saharei Occidentale, Decizia 2019/217 admite încălcările grave ale dreptului internațional comise de forțele marocane de ocupare împotriva poporului din Sahara Occidentală și acordă sprijin și asistență menținerii situației create prin aceste încălcări.