—

anularea hotărârii atacate;

—

respingerea primelor patru motive și a celui de al optulea motiv invocate în cauza T-778/16, precum și a primelor cinci motive, a celui de al optulea motiv și a celui de al paisprezecelea motiv invocate în cauza T-892/16;

—

retrimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecarea motivelor care nu au fost încă examinate și

—

soluționarea o dată cu fondul a cheltuielilor efectuate în procedura în primă instanță și în recurs.

—

În primul rând, la punctele 125, 183-187, 228, 242, 243 și 249 din hotărârea atacată, Tribunalul a interpretat în mod eronat decizia, concluzionând că constatarea principală a existenței unui avantaj se întemeiază doar pe lipsa salariaților și a prezenței fizice în sediile ASI și AOE și nu a încercat să demonstreze că sucursalele irlandeze ale ASI și AOE îndepliniseră efectiv funcții care să justifice alocarea licențelor de proprietate intelectuală a Apple acestor sucursale. Considerentele (281)-(305) ale deciziei analizează funcțiile actuale exercitate atât de sediile, cât și de sucursalele irlandeze pentru a justifica alocarea licențelor de proprietate intelectuală a Apple sucursalelor irlandeze. Neexaminarea corespunzătoare de către Tribunal a structurii și a conținutului deciziei în litigiu și a explicațiilor din observațiile scrise ale Comisiei referitoare la funcțiile îndeplinite de sediile și de sucursalele irlandeze constituie un viciu de procedură. Constatarea ulterioară a Tribunalului de la punctele 268-283, 286 și 287 din hotărârea atacată potrivit căreia decizia în litigiu analizează funcțiile îndeplinite de sucursalele irlandeze pentru a justifica atribuirea licențelor de proprietate intelectuală a Apple în favoarea acestora reprezintă o motivare contradictorie, care conduce la un viciu de motivare.

—

În al doilea rând, la punctele 267, 269, 273, 274, 275, 277, 281, 283, 298-302 din hotărârea atacată, Tribunalul încalcă abordarea privind entitatea separată și principiul concurenței depline, ceea ce reprezintă o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau o denaturare a dreptului național, invocând funcțiile îndeplinite de Apple Inc. pentru a respinge alocarea prin decizia în litigiu în favoarea sucursalelor irlandeze a licențelor de proprietate intelectuală a Apple. Neluarea în considerare de către Tribunal a explicațiilor Comisiei din considerentele (308)-(318) ale deciziei în litigiu și din observațiile scrise ale acestea referitoare la irelevanța funcțiilor îndeplinite de Apple Inc. pentru repartizarea profiturilor în favoarea ASI și AOE reprezintă un viciu de procedură și un viciu de motivare.

—

În al treilea rând, la punctele 301 și 303-309 din hotărârea atacată, Tribunalul încalcă abordarea privind entitatea separată și principiul concurenței depline, ceea ce reprezintă o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau o denaturare a dreptului național, considerând că actele oficiale adoptate de directorii ASI și AOE reprezintă funcții îndeplinite de sediile acestora în legătură cu licențele de proprietate intelectuală a Apple. Neluarea în considerare de către Tribunal a explicațiilor Comisiei din decizia în litigiu și din observațiile scrise ale acesteia referitoare la motivele pentru care aceste acte nu reprezintă funcții îndeplinite de sedii pentru aplicarea abordării privind entitatea separată și a principiului concurenței depline constituie un viciu de procedură și un viciu de motivare. Invocarea de către Tribunal a unor probe inadmisibile în susținerea constatărilor sale reprezintă un viciu de procedură.

—

În primul rând, la punctele 349, 416, 434 și 435 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea normelor privind nivelul probatoriu pe care Comisia trebuie să le respecte pentru a demonstra existența unui avantaj.

—

În al doilea rând, la punctele 315-481 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit un viciu de procedură, întrucât s-a întemeiat pe argumente pe care nici Irlanda, nici ASI/AOE nu le-au invocat în cererile lor în primă instanță pentru a respinge constatarea subsidiară a existenței unui avantaj.

—

În al treilea rând, la punctele 315-481 din hotărârea atacată, Tribunalul a denaturat decizia în litigiu și a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE și/sau dreptul național, întrucât a concluzionat că decizia în litigiu nu a stabilit existența unui avantaj în motivarea sa subsidiară.