–

pentru MF și PF, de D. F. Conway, solicitor, E. Sweetman, BL, și D. Conlan Smyth, SC;

–

pentru Sea Fisheries Protection Authority (SFPA), de M. Boohig, advocate, D. McCarthy, BL, și T. F. Creed, SC;

–

pentru Minister for Agriculture, Food and the Marine, de M. Browne, J. Quaney și A. Joyce, în calitate de agenți, și P. McGarry și D. Lehane, SC;

–

pentru Comisia Europeană, de F. Moro, K. Walkerová și A. Dawes, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 33 alineatul (2) litera (a) și a articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO 2009, L 343, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/812 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 (JO 2015, L 133, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1224/2009”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între PF și MF, pe de o parte, și Minister for Agriculture, Food and the Marine (ministrul agriculturii, alimentației și afacerilor maritime, Irlanda) (denumit în continuare „ministrul”), precum și Sea Fisheries Protection Authority (SFPA) (Autoritatea de Protecție a Pescuitului Maritim, Irlanda), pe de altă parte, în legătură cu decizia ministrului de a interzice pescuitul langustinei (nephrops norvegicus) în zona de pescuit numită unitatea funcțională 16 (denumită în continuare „UF16”) situat pe Porcupine Bank, în largul coastei de vest a Irlandei.

3

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO 2013, L 354, p. 22), care prevede obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (denumită în continuare „PCP”), are următorul cuprins:

„PCP garantează că activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu sustenabile pe termen lung și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de realizare de beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de contribuire la disponibilitatea aprovizionării cu alimente.”

4

Articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1224/2009, intitulat „Principii generale”, prevede:

„În fiecare stat membru, o autoritate unică coordonează activitățile de control ale tuturor autorităților naționale de control. Aceasta este responsabilă, de asemenea, pentru coordonarea colectării, a tratamentului și a certificării informațiilor privind activitățile de pescuit și pentru raportarea, cooperarea și asigurarea transmiterii informațiilor către Comisie, către Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului instituită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 768/2005 […] către alte state membre și, după caz, către țări terțe.”

5

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1224/2009, intitulat „Sistemul de monitorizare a navelor”, prevede:

„Statele membre operează un sistem de monitorizare a navelor prin satelit, pentru a asigura o monitorizare eficientă a activităților de pescuit ale navelor de pescuit care le abordează pavilionul, indiferent de poziția navelor respective și de activitățile de pescuit din apele acestora.”

6

Articolul 14 alineatele (1), (2) și (9) din acest regulament, intitulat „Completarea și transmiterea jurnalului de pescuit”, prevede:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din planurile multianuale, comandantul fiecărei nave de pescuit din Uniune cu o lungime totală de cel puțin 10 metri ține un jurnal de pescuit privind operațiunile, indicând în mod specific, pentru fiecare ieșire la pescuit, toate cantitățile din fiecare specie capturate și reținute la bord care depășesc 50 kg exprimate în echivalent greutate în viu. Pragul de 50 kg se aplică imediat ce capturile dintr‑o specie depășesc 50 kg.

(2)   Jurnalul de pescuit menționat la alineatul (1) conține în special următoarele informații:

[…]

(9)   Responsabilitatea pentru exactitatea datelor înregistrate în jurnalul de pescuit revine comandantului.”

7

Articolul 15 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, intitulat „Completarea electronică și transmiterea datelor din jurnalul de pescuit”, arată:

„(1)   Comandanții unor nave de pescuit ale Uniunii cu lungime totală de 12 metri sau mai mare înregistrează prin mijloace electronice informațiile la care se face trimitere la articolul 14 și le transmit prin mijloace electronice autorității competente din statul membru de pavilion cel puțin o dată pe zi.

(2)   Comandanții unor nave de pescuit ale Uniunii cu lungime totală de 12 metri sau mai mare transmit informațiile menționate la articolul 14 la solicitarea autorității competente a statului membru de pavilion și, în orice caz, aceștia transmit datele relevante din jurnalul de pescuit după încheierea ultimei operațiuni de pescuit și înainte de intrarea în port.”

8

Articolul 33 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1224/2009, intitulat „Înregistrarea capturilor și a efortului de pescuit”, prevede:

„(1)   Fiecare stat membru de pavilion înregistrează toate datele relevante privind posibilitățile de pescuit prevăzute în prezentul capitol, în special datele menționate la articolele 14, 21, 23, 28 și 62, atât cu privire la debarcări, cât și, după caz, la efortul de pescuit, și păstrează versiunile originale ale informațiilor pentru o perioadă de trei ani sau mai lungă, în conformitate cu normele naționale.

(2)   Fără a se aduce atingere normelor specifice prevăzute în legislația Uniunii, înaintea datei de 15 a fiecărei luni, fiecare stat membru de pavilion notifică Comisiei sau organismului desemnat de aceasta, pe cale electronică, datele agregate:

[…]”

9

Articolul 34 din acest regulament, intitulat „Date privind epuizarea posibilităților de pescuit”, prevede:

„Un stat membru informează Comisia fără întârziere, dacă a constatat că:

[…]

În astfel de cazuri, statul membru furnizează Comisiei, la solicitarea acesteia, informații mai detaliate și mai frecvente decât cele prevăzute la articolul 33.”

10

Articolul 35 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, intitulat „Încheierea activităților de pescuit de către statele membre”, prevede:

„(1)   Fiecare stat membru stabilește o dată de la care:

[…]

(2)   Începând cu data prevăzută la alineatul (1), statul membru în cauză interzice pescuitul, fie din stocul sau din grupurile de stocuri pentru care cotele au fost epuizate, în zona de pescuit relevantă, fie atunci când unealta de pescuit respectivă este deținută la bord în zona geografică în care a fost atins nivelul maxim admisibil al efortului de pescuit, de către toate sau o parte dintre navele de pescuit care îi arborează pavilionul, și, în special, păstrarea la bord, transbordarea, relocalizările și debarcarea peștelui pescuit după această dată și stabilește o dată până la care sunt permise transbordarea, transferul și debarcarea sau declarațiile definitive privind capturile.

[…]”

11

Articolul 109 din același regulament, intitulat „Principii generale pentru analiza datelor”, arată:

„(1)   Statele membre creează o bază de date informatizată în scopul validării datelor înregistrate în conformitate cu prezentul regulament și un sistem de validare cel târziu la 31 decembrie 2013.

(2)   Statele membre se asigură că toate datele înregistrate în conformitate cu prezentul regulament sunt precise, complete și au fost transmise în termenele prevăzute în normele privind [PCP].

În special:

(3)   Sistemul de validare permite identificarea automată, în cadrul datelor, a neconcordanțelor, a erorilor și a informațiilor care lipsesc.

(4)   Statele membre se asigură că baza de date afișează în mod clar orice neconcordanță în materie de date detectată de sistemul de validare a datelor. Baza de date semnalează, de asemenea, toate datele corectate și indică motivul care a stat la baza unei astfel de corecturi.

(5)   Dacă a fost identificată o neconcordanță în cadrul datelor, statul membru în cauză întreprinde toate investigațiile necesare și, dacă are motive să suspecteze comiterea unei încălcări, adoptă măsurile necesare.

[…]”

12

În luna iulie a anului 2017, SFPA, autoritatea unică de control pentru Irlanda, desemnată în aplicarea articolului 5 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1224/2009, a avut îndoieli serioase cu privire la veridicitatea și la exactitatea datelor privind capturile de langustine în UF16 în cursul primului semestru al aceluiași an, astfel cum au fost înregistrate în jurnalul de pescuit electronic ținut de comandanții navelor de pescuit irlandeze în temeiul articolelor 14 și 15 din Regulamentul nr. 1224/2009.

13

Comandanții navelor de pescuit irlandeze au declarat că au capturat 733 de tone de langustine în UF16. SFPA a estimat că această cifră era considerabil mai mică decât cantitatea reală de langustine capturate în UF16 și că langustine capturate în UF16 au fost declarate în mod fals ca fiind pescuite în altă parte. Această autoritate a calculat că 1991 de tone de langustine fuseseră deja pescuite în UF16 în anul 2017, depășind astfel TAC‑ul anual al Irlandei, care se ridica, pentru anul 2017 și pentru această subzonă, la 1124 de tone.

14

Acest calcul al SFPA se întemeiază pe metoda așa‑numită a „timpului petrecut”, care constă în utilizarea datelor furnizate de pescari, referitoare, pe de o parte, la timpul petrecut într‑un anumit sector și, pe de altă parte, la totalul capturilor. Pe baza acestor date, SFPA a recalculat randamentul unei ieșiri în larg întemeindu‑se pe premisa că timpul petrecut într‑un anumit sector este un indicator mai bun al localizării capturilor decât datele înregistrate în jurnalele de pescuit electronice. Această autoritate a efectuat astfel o nouă alocare a capturilor în funcție de timpul petrecut la pescuit într‑un anumit sector. În aplicarea acestei metode, dacă, de exemplu, 75 % din timpul de pescuit total în cursul unei ieșiri era petrecut într‑un sector, 75 % din capturile relevante erau imputate acestui sector.

15

Prin scrisoarea din 14 iulie 2017, SFPA a comunicat astfel cifra de 1991 de tone ministrului, iar apoi Comisiei. Pe baza acestei informări, ministrul le‑a încheiat activitățile de pescuit navelor care arborează pavilionul irlandez pentru o perioadă cuprinsă între luna octombrie și luna decembrie a anului 2017, iar Comisia a emis un aviz de încheiere la adresa pescarilor din toate statele membre la 2 noiembrie 2017.

16

În cadrul unei acțiuni în fața High Court (Înalta Curte, Irlanda), reclamanții din litigiul principal, pescari activi în special în subzona UF16, susțineau că au suferit un prejudiciu economic grav ca urmare a acestei încheieri și contestau, printre altele, legalitatea metodei utilizate de SFPA și, prin extensie, validitatea deciziei de încheiere adoptate de ministru.

17

Printr‑o hotărâre din 30 octombrie 2018, High Court (Înalta Curte) a respins acțiunea reclamanților din litigiul principal, care au declarat apel împotriva acestei decizii la Supreme Court (Curtea Supremă, Irlanda), care este instanța de trimitere.

18

În cadrul apelului, reclamanții din litigiul principal susțin că utilizarea metodei „timpului petrecut” nu are niciun temei juridic în reglementarea relevantă. Instanța de prim grad de jurisdicție ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat că această metodologie avea drept temei juridic obiectivele fundamentale ale PCP în loc să aplice dispozițiile reglementare totuși clare.

19

În special, reclamanții din litigiul principal susțin că datele și informațiile care trebuie luate în considerare de autoritatea competentă la calcularea capturilor de pescuit sunt cele conținute în jurnalele de pescuit, vizate la articolele 14 și 15 din Regulamentul nr. 1224/2009. Autoritatea respectivă ar trebui să se limiteze la transmiterea acestor date Comisiei în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (a) și al articolului 34 din regulamentul menționat. Prin aplicarea metodei „timpului petrecut”, SFPA nu ar fi transmis „datele” vizate de Regulamentul nr. 1224/2009, ci mai degrabă opinia sa de expert.

20

SFPA și ministrul arată că niciun element din Regulamentul nr. 1224/2009, în special din articolele 14, 15, 33 și 34 din acesta, nu se opune utilizării de către SFPA a altor informații decât cele înregistrate în jurnalul de pescuit, atunci când autoritatea respectivă are îndoieli rezonabile cu privire la exactitatea informațiilor menționate. Ei susțin că, deși din articolele 14 și 15 din acest regulament reiese că jurnalul de pescuit conține „date” și „informații”, nimic nu permite să se considere că este vorba despre singurele „date” și „informații” pe care autoritatea unică de control le poate notifica Comisiei.

21

Instanța de trimitere arată că principalele probleme de drept al Uniunii care se ridică în prezenta cauză privesc interpretarea termenilor „date” și „informații” utilizați în Regulamentul nr. 1224/2009 și în special problema dacă autoritatea pentru pescuit maritim trebuie să se limiteze, atunci când efectuează notificări adresate Comisiei în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (a) și al articolului 34 din acest regulament, să îi comunice informațiile conținute în jurnalele de pescuit sau dacă, atunci când poate în mod rezonabil să aibă îndoieli cu privire la fiabilitatea acestor informații, ea poate utiliza o metodă rezonabilă și întemeiată din punct de vedere științific pentru a analiza datele înregistrate în jurnalele de pescuit menționate pentru a obține, în vederea acestor notificări, cifre mai exacte privind capturile.

22

În aceste condiții, Supreme Court (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Prin intermediul acestor întrebări preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 33 alineatul (2) litera (a) și articolul 34 din Regulamentul nr. 1224/2009 trebuie interpretate în sensul că autoritatea unică de control a unui stat membru este obligată să notifice Comisiei numai datele înregistrate de comandanții navelor de pescuit în jurnalul de pescuit, în temeiul articolelor 14 și 15 din acest regulament, sau dacă poate utiliza o metodă rezonabilă și valabilă din punct de vedere științific, precum cea așa‑numită „a timpului petrecut”, pentru a trata aceste date în vederea asigurării exactității cifrelor privind capturile pe care le notifică Comisiei.

24

Trebuie amintit, cu titlu introductiv, că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1224/2009 impune statelor membre să înregistreze și să păstreze „toate datele relevante privind posibilitățile de pescuit […], în special datele menționate la articolele 14, 21, 23, 28 și 62 [din acesta]”. Potrivit articolului 33 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, fiecare stat membru de pavilion notifică Comisiei, pe cale electronică, „datele agregate” referitoare la cantitățile din fiecare stoc sau grup de stocuri care fac obiectul dispozițiilor privind TAC sau privind cotele debarcate în cursul lunii precedente.

25

Articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1224/2009 impune oricărui stat membru obligația de a informa Comisia fără întârziere, dacă a constatat că capturile dintr‑un stoc sau grup de stocuri care fac obiectul unei cote, realizate de navele de pescuit care îi arborează pavilionul, sunt considerate a fi epuizat 80 % din cota respectivă.

26

În ceea ce privește completarea jurnalelor de bord de către comandanții navelor de pescuit, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1224/2009 impune comandanților navelor de pescuit din Uniune cu o lungime totală de cel puțin 10 metri obligația de a ține un jurnal de pescuit privind operațiunile lor. În conformitate cu alineatul (2) al acestui articol, jurnalul de pescuit trebuie să conțină printre altele „informații” referitoare la data și la zona geografică în care au fost efectuate capturile și cantitățile estimate din fiecare specie. Alineatul (6) al aceluiași articol prevede că aceste informații se transmit statului membru de pavilion nu mai târziu de 48 de ore după debarcare. Articolul 14 alineatul (9) din acest regulament conferă comandantului responsabilitatea pentru exactitatea „datelor” înregistrate în jurnalul de pescuit. Articolul 15 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat prevede înregistrarea electronică și transmiterea zilnică de către comandanții navelor de pescuit din Uniune cu lungime totală de 12 metri sau mai mare a „informațiil[lor] la care se face trimitere la articolul 14” din același regulament și stabilește termene pentru aceasta.

27

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 10 martie 2021, Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg, C‑365/19, EU:C:2021:189, punctul 27 și jurisprudența citată).

28

În ceea ce privește, în primul rând, interpretarea literală a dispozițiilor vizate de instanța de trimitere, reiese din modul de redactare a articolului 33 din Regulamentul nr. 1224/2009 că această dispoziție nu se raportează exclusiv la datele vizate la articolele 14, 21, 23, 28 și 62 din acest regulament, ci vizează un ansamblu mai vast care se extinde la „toate datele” care pot fi considerate relevante, astfel cum atestă expresia „în special”.

29

În plus, reiese cu claritate din utilizarea adjectivului „agregate” la articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1224/2009 că datele care trebuie notificate Comisiei nu se limitează la datele brute extrase din jurnalul de pescuit, ci că acestea trebuie să facă obiectul unui anumit tratament, sub formă de agregare.

30

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 34 din Regulamentul nr. 1224/2009, trebuie să se constate că acesta nu face trimitere la termenii „date” și „informații” prevăzuți la alte articole din același regulament pentru a stabili dacă pragul de epuizare de 80 % dintr‑o cotă este atins și nu impune statelor membre nicio metodologie în acest scop.

31

Din aceste elemente rezultă că, pe de o parte, modul de redactare a articolelor 33 și 34 din regulamentul respectiv nu confirmă o interpretare care să permită restrângerea interpretării termenilor „date” sau „informații” exclusiv la datele brute înregistrate de comandanții navelor de pescuit în jurnalul de pescuit.

32

Pe de altă parte, din termenii acestor dispoziții și în special din modul de redactare a articolului 33 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1224/2009 rezultă că autoritatea unică de control nu trebuie să se limiteze la transmiterea automată a datelor înregistrate de comandanții navelor în jurnalul de pescuit, ci trebuie să trateze aceste date înainte de a le transmite Comisiei.

33

În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscriu articolele 33 și 34 din Regulamentul nr. 1224/2009, trebuie subliniat de la bun început că niciun element din modul de redactare a articolelor 14 și 15 din Regulamentul nr. 1224/2009 nu confirmă interpretarea potrivit căreia informațiile vizate la articolul 14 alineatul (2) din acest regulament ar constitui singurele „date” relevante în sensul articolului 33 sau al articolului 34 din regulamentul menționat.

34

În plus, trebuie de asemenea, în acest cadru, să se facă referire la articolele 5, 9 și 109 din Regulamentul nr. 1224/2009.

35

Mai întâi, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din acest regulament, autoritatea unică de control desemnată de statul membru este responsabilă, printre altele, pentru coordonarea colectării, tratamentului și certificării informațiilor privind activitățile de pescuit, pe care le notifică apoi Comisiei. Printre aceste informații figurează, între altele, cele prevăzute la articolul 33 alineatul (2) litera (a) și la articolul 34 din regulamentul menționat. În plus, potrivit articolului 9 alineatul (1) din același regulament, statele membre operează un sistem de monitorizare a navelor prin satelit pentru a asigura o monitorizare eficientă a activităților de pescuit ale navelor de pescuit care le abordează pavilionul, indiferent de poziția navelor respective și de activitățile de pescuit din apele acestora.

36

În continuare, conform articolului 109 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1224/2009, statele membre se asigură că toate datele înregistrate în conformitate cu acest regulament sunt precise și complete. În acest scop, litera (a) a acestui alineat prevede că statele membre sunt obligate să desfășoare verificări încrucișate, analize și verificări ale diverselor informații și date, printre care datele din sistemul de monitorizare a navelor și datele referitoare la activitățile de pescuit, în special cele care figurează în jurnalul de pescuit, declarațiile de debarcare, notificările prealabile, datele provenind din documentele de transport, notele de vânzare, licențele și autorizațiile de pescuit.

37

Articolul 109 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1224/2009 prevede în sfârșit că, dacă statele membre constată incoerențe în cadrul informațiilor colectate și al datelor înregistrate, ele întreprind investigațiile necesare și, dacă au motive să suspecteze comiterea unei încălcări, adoptă măsurile necesare.

38

Astfel, articolul 5 alineatul (5) și articolul 109 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1224/2009 urmăresc ca statele membre să transmită Comisiei date precise și complete, prin recurgerea, dacă este cazul, la verificări. Rezultă de asemenea din modul de redactare a acestui articol 5 că autoritatea unică de control desemnată de un stat membru nu se poate limita la transmiterea automată a informațiilor pe care le colectează Comisiei, ci trebuie să trateze și să verifice aceste informații, precum și să adopte, dacă este cazul, măsurile necesare.

39

Prin urmare, contextul în care se înscriu articolele 33 și 34 din Regulamentul nr. 1224/2009 confirmă interpretarea expusă la punctul 32 din prezenta hotărâre. O autoritate unică de control și, pe cale de consecință, statul membru de care aparține nu și‑ar putea îndeplini obligațiile care le revin în temeiul acestui regulament dacă autoritatea respectivă nu ar putea controla fiabilitatea și exactitatea datelor pe care le colectează și s‑ar limita la transmiterea automată a datelor înregistrate de comandanții navelor în jurnalul de pescuit.

40

În al treilea rând, referitor la finalitatea urmărită de Regulamentul nr. 1224/2009, trebuie amintit că acesta se înscrie în cadrul PCP, ale cărei obiective privind conservarea sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1380/2013. Potrivit acestei dispoziții, PCP urmărește garantarea faptului că activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu sustenabile pe termen lung și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de realizare de beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de contribuire la disponibilitatea aprovizionării cu alimente.

41

Or, statele membre nu pot să controleze în mod corect utilizarea cotelor și să contribuie la realizarea obiectivelor PCP, astfel cum sunt enunțate la articolul 2 din Regulamentul nr. 1380/2013, decât dacă se pot asigura că dispun de informații și de date precise și complete cu privire la posibilitățile de pescuit.

42

Astfel, ar fi incompatibil cu obiectivele de conservare ale PCP să se refuze autorității unice de control competența de a utiliza o metodă rezonabilă și valabilă din punct de vedere științific pentru a verifica datele înregistrate în jurnalul de pescuit pentru a se asigura de exactitatea datelor privind capturile în vederea transmiterii lor la Comisie, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (a) și cu articolul 34 din Regulamentul nr. 1224/2009.

43

Astfel cum arată Comisia, interpretarea potrivit căreia autoritatea unică de control ar trebui să efectueze automat notificarea, fără a‑și exercita expertiza în mod independent, atunci când, precum în speță, dobândește convingerea, pe baza unor motive rezonabile, că datele care figurează în jurnalul de pescuit sunt imprecise, ar necesita utilizarea unor termeni clari fie în Regulamentul nr. 1380/2013, fie în Regulamentul nr. 1224/2009, ceea ce nu este cazul.

44

Pe de altă parte, această interpretare este conformă jurisprudenței pe care Curtea a elaborat‑o deja în cadrul contextului normativ anterior Regulamentului nr. 1224/2009.

45

Astfel, în ceea ce privește articolul 9 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 de stabilire a anumitor măsuri de control cu privire la activitățile de pescuit (JO 1987, L 207, p. 1), potrivit căruia statele membre trebuie, pe de o parte, să se asigure că toate debarcările de stocuri sau de grupuri de stocuri care fac obiectul TAC sau al cotelor sunt înregistrate și, pe de altă parte, să notifice aceste informații Comisiei, Curtea a statuat deja că dispoziția respectivă nu poate fi interpretată în sensul că se limitează la obligația de a transmite în termenele stabilite datele pe care le‑au colectat statele membre. Dimpotrivă, acestea din urmă trebuie să se asigure că datele comunicate sunt precise. În consecință, Curtea a respins argumentația statului membru în cauză potrivit căreia dispoziția menționată ar prevedea numai obligația statelor membre de a comunica informațiile care figurează în jurnalele de bord fără a verifica exactitatea acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2002, Comisia/Regatul Unit, C‑454/99, EU:C:2002:652, punctele 47 și 48).

46

Având în vedere tot ceea ce precedă, este necesar să se concluzioneze că articolul 33 alineatul (2) litera (a) și articolul 34 din Regulamentul nr. 1224/2009 trebuie interpretate în sensul că autoritatea unică de control a unui stat membru nu este obligată să notifice Comisiei numai datele înregistrate de comandanții navelor de pescuit în jurnalul de pescuit, în temeiul articolelor 14 și 15 din acest regulament, ci poate utiliza o metodă rezonabilă și valabilă din punct de vedere științific de tratare a datelor respective, precum cea așa‑numită a „timpului petrecut”, pentru a se asigura de exactitatea cifrelor privind capturile pe care le notifică Comisiei.

47

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Articolul 33 alineatul (2) litera (a) și articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/812 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015, trebuie interpretate în sensul că autoritatea unică de control a unui stat membru nu este obligată să notifice Comisiei Europene numai datele înregistrate de comandanții navelor de pescuit în jurnalul de pescuit, în temeiul articolelor 14 și 15 din acest regulament, ci poate utiliza o metodă rezonabilă și valabilă din punct de vedere științific de tratare a datelor respective, precum cea așa‑numită a „timpului petrecut”, pentru a se asigura de exactitatea cifrelor privind capturile pe care le notifică Comisiei.