HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)
22 aprilie 2021 ( *1 )
„Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Codul vamal comunitar – Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Articolul 29 alineatul (1) – Articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) – Codul vamal al Uniunii – Regulamentul (UE) nr. 952/2013 – Articolul 70 alineatul (1) – Articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) – Stabilirea valorii în vamă – Valoarea de tranzacție – Ajustare – Preț care include livrarea la frontieră”
În cauza C‑75/20,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), prin decizia din 29 ianuarie 2020, primită de Curte la 13 februarie 2020, în procedura
„Lifosa” UAB
împotriva
Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos,
cu participarea:
Kauno teritorinė muitinė,
„Transchema” UAB,
CURTEA (Camera a opta),
compusă din domnul N. Wahl (raportor), președinte de cameră, doamna L. S. Rossi și domnul J. Passer, judecători,
avocat general: domnul E. Tanchev,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– |
pentru „Lifosa” UAB, de A. Seliava și E. Sinkevičius, advokatai; |
– |
pentru guvernul lituanian, de V. Kazlauskaitė-Švenčionienė, în calitate de agent; |
– |
pentru Comisia Europeană, de F. Clotuche‑Duvieusart și J. Jokubauskaitė, în calitate de agenți, |
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 29 alineatul (1) și a articolului 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58, denumit în continuare „Codul vamal comunitar”), precum și a articolului 70 alineatul (1) și a articolului 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1, denumit în continuare „Codul vamal al Uniunii”). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Lifosa” UAB (denumită în continuare „importatorul”), pe de o parte, și Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos (Direcția Vămilor din subordinea Ministerului Finanțelor, Lituania), pe de altă parte, în legătură cu decizia autorităților vamale de a impune importatorului, printre altele, o ajustare a valorii în vamă a mărfurilor importate. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Codul vamal comunitar
3 |
Articolul 29 alineatul (1) din Codul vamal prevedea: „Valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunității, ajustat, când este cazul, în conformitate cu articolele 32 și 33, cu condiția ca: […]
[…]” |
4 |
Articolul 29 alineatul (3) litera (a) din acest cod avea următorul cuprins: „Prețul efectiv plătit sau de plătit este suma plăților efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și include toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiție a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către vânzător sau de către cumpărător către o terță parte pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului. Plata nu trebuie să fie obligatoriu sub forma unui transfer de bani. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr‑un instrument negociabil și poate fi făcută direct sau indirect.” |
5 |
Articolul 32 alineatele (1)-(3) din codul menționat prevedea: „(1) La stabilirea valorii în vamă în conformitate cu articolul 29 se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate: […]
[…] până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității. (2) Adaosurile la prețul efectiv plătit sau de plătit se aplică în conformitate cu prezentul articol doar pe baza datelor obiective și cuantificabile. (3) Nu se aplică niciun adaos la prețul efectiv plătit sau de plătit în procesul de stabilire a valorii în vamă, cu excepția situațiilor prevăzute în prezentul articol.” |
Regulamentul (CEE) nr. 2454/93
6 |
Articolul 164 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), care figurează în capitolul 4, intitulat „Dispoziții referitoare la cheltuielile de transport”, din titlul V din partea I din acesta, prevedea: „La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) […] din [Codul vamal comunitar]: […]
|
Codul vamal al Uniunii
7 |
Articolul 70 din Codul vamal al Uniunii, intitulat „Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacționare”, prevede: „(1) Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii, ajustat, dacă este cazul. (2) Prețul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terț în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile efectuate sau de efectuat drept condiție a vânzării mărfurilor importate. (3) Valoarea de tranzacție se aplică numai atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: […]
[…]” |
8 |
Articolul 71 din acest cod, intitulat „Elemente ale valorii de tranzacție”, prevede: „(1) Pentru a se determina valoarea în vamă în temeiul articolului 70, la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă: […]
[…] (2) Orice element care se adaugă, în conformitate cu alineatul (1), la prețul efectiv plătit sau de plătit se bazează exclusiv pe date obiective și cuantificabile. (3) Pentru a stabili valoarea în vamă, la prețul efectiv plătit sau de plătit nu se adaugă niciun alt element în afara celor prevăzute la prezentul articol.” |
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447
9 |
Articolul 138 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul nr. 952/2013 (JO 2015, L 343, p. 558), intitulat „Cheltuieli de transport”, prevede la alineatul (3): „Dacă transportul este gratuit sau este asigurat de cumpărător, cheltuielile de transport care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se calculează în conformitate cu tariful uzual practicat pentru aceleași moduri de transport.” |
Litigiul principal și întrebarea preliminară
10 |
Importatorul este o societate stabilită în Lituania, care produce, printre altele, îngrășăminte. În executarea unui contract încheiat la 23 septembrie 2011, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 octombrie 2016, acesta a cumpărat de la un intermediar, „Transchema” UAB, și a importat pe teritoriul vamal al Uniunii diverse cantități de acid sulfuric tehnic produs de o societate stabilită în Belarus, Naftan JSC (denumită în continuare „producătorul”). |
11 |
Pentru fiecare tranzacție, era încheiat un contract suplimentar, care prevedea un preț specific, denumit „livrat la frontieră” (DAF), potrivit incoterm DAF, care face parte din Incoterms 2000 stabilite de Camera Internațională de Comerț, în temeiul căruia totalitatea cheltuielilor de transport al mărfurilor importate este în sarcina producătorului până la locul de livrare convenit la frontieră. |
12 |
Valoarea în vamă a mărfurilor declarate de importator indica sumele plătite efectiv, astfel cum figurau acestea din urmă pe facturile emise de intermediar. |
13 |
Cu ocazia unui control, Biroul vamal din Kaunas (Lituania) a constatat că valoarea în vamă declarată astfel a mărfurilor importate era inferioară cheltuielilor suportate efectiv de producător pentru transportul pe cale ferată al acestor mărfuri până la punctul de trecere a frontierei. Întrucât a apreciat că aceste cheltuieli de transport trebuiau adăugate la valoarea de tranzacție a mărfurilor menționate, la 9 februarie 2017, Biroul vamal din Kaunas a adoptat o decizie privind corectarea valorii în vamă declarate de importator, adăugând la aceasta cheltuielile de transport al acelorași mărfuri în afara teritoriului vamal al Uniunii. Astfel, acestuia i‑a fost impusă plata sumei de 25876 de euro pentru ajustarea valorii în vamă menționate, a sumei de 412 euro cu titlu de dobânzi de întârziere aferente taxelor vamale neplătite corespunzătoare, a sumei de 187152 de euro pentru TVA‑ul la import datorat și a sumei de 42492 de euro cu titlu de dobânzi de întârziere aferente acestei taxe, precum și o amendă de 42598 de euro. |
14 |
Importatorul a contestat această decizie la Direcția Vămilor din subordinea Ministerului Finanțelor, care a confirmat‑o. |
15 |
Importatorul a introdus o acțiune în fața Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius, Lituania). |
16 |
Printr‑o decizie din 28 noiembrie 2017, Vilniaus apygardos administracinis teismas (Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius) a respins ca nefondată această acțiune a importatorului, care a declarat apel împotriva deciziei menționate la Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei). |
17 |
Potrivit instanței de trimitere, părțile din litigiul principal nu contestă că prețul de vânzare a mărfurilor importate includea cheltuieli de livrare la frontieră, care erau în sarcina producătorului potrivit condițiilor de livrare convenite descrise la punctul 11 din prezenta hotărâre. |
18 |
Această instanță precizează, în plus, că valoarea în vamă a acestor mărfuri, indicată de importator în declarațiile sale vamale, era constituită din sumele plătite pentru mărfurile menționate și că ele corespundeau valorii reale a acestora. Totuși, valoarea în vamă astfel declarată era inferioară cheltuielilor suportate de producător pentru transportul acelorași mărfuri pe cale ferată până la frontiera lituaniană. |
19 |
În această privință, autoritățile vamale arată că, în lipsa unei ajustări a valorii de tranzacție a mărfurilor importate prin adăugarea cheltuielilor de transport suportate de producător în vederea stabilirii valorii în vamă a acestor mărfuri, declarațiile vamale nu reflectă ansamblul elementelor mărfurilor menționate care prezintă o valoare economică. |
20 |
Dimpotrivă, importatorul arată că prețul de vânzare a mărfurilor importate reflectă valoarea lor reală, întrucât, pe de o parte, producătorul nu are posibilitatea de a transforma sau de a stoca aceste mărfuri și, pe de altă parte, reciclarea mărfurilor menționate generează costuri foarte mari. Prin urmare, deși acest preț nu acoperă totalitatea cheltuielilor de transport suportate de producător, prețul menționat rămâne justificat și avantajos din punct de vedere economic pentru acesta din urmă, întrucât cuantumul taxei ecologice impuse în Belarus pentru reciclarea mărfurilor importate ar depăși cuantumul valorii în vamă declarate și al cheltuielilor de transport al respectivelor mărfuri. |
21 |
În speță, instanța de trimitere ridică problema dacă, pentru a stabili valoarea în vamă a mărfurilor importate, articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar, precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii impun ca cheltuielile de transport să fie adăugate la valoarea de tranzacție a acestora într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care, deși condițiile de vânzare prevăd că prețul de vânzare a acestor mărfuri include cheltuielile de transport, cheltuielile de transport suportate de producător depășesc prețul la care acesta din urmă vinde mărfurile menționate importatorului. |
22 |
În aceste condiții, Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din [Codul vamal comunitar], precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din [Codul vamal al Uniunii] trebuie interpretate în sensul că valoarea de tranzacție trebuie ajustată prin includerea tuturor cheltuielilor efectiv suportate de […] producător pentru transportul mărfurilor până la punctul de introducere a lor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene în condițiile în care, precum în speță, (1) conform condițiilor de livrare […] obligația de a acoperi aceste cheltuieli era în sarcina […] producătorului și (2) respectivele cheltuieli de transport depășeau prețul convenit și plătit efectiv de […] importator, însă (3) prețul efectiv plătit de […] importator corespundea valorii reale a mărfurilor, chiar dacă acest preț era insuficient pentru a acoperi toate cheltuielile de transport suportate de […] producător?” |
Cu privire la întrebarea preliminară
23 |
Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar, precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii trebuie interpretate în sensul că, pentru a stabili valoarea în vamă a mărfurilor importate, este necesar să se adauge la valoarea de tranzacție a acestora cheltuielile efectiv suportate de producător pentru transportul acestor mărfuri până la punctul de introducere a lor pe teritoriul vamal al Uniunii, în condițiile în care, conform condițiilor de vânzare convenite, obligația de a acoperi cheltuielile menționate este în sarcina producătorului, cheltuielile respective depășesc prețul efectiv plătit de importator, însă respectivul preț corespunde valorii reale a mărfurilor. |
24 |
Cu titlu introductiv, trebuie amintit că dreptul Uniunii referitor la evaluarea în vamă urmărește stabilirea unui sistem echitabil, uniform și neutru, care exclude utilizarea de valori în vamă arbitrare sau fictive. În consecință, valoarea în vamă trebuie să reflecte valoarea economică reală a unei mărfi importate și să țină seama de ansamblul elementelor acestei mărfi care prezintă o valoare economică. Deși prețul efectiv plătit pentru mărfuri reprezintă, ca regulă generală, baza de calcul al valorii în vamă, acest preț este o informație care trebuie să facă eventual obiectul unor ajustări atunci când această operațiune este necesară pentru a se evita stabilirea unei valori în vamă arbitrare sau fictive (Hotărârea din 20 iunie 2019, Oribalt Rīga, C‑1/18, EU:C:2019:519, punctele 22 și 23, precum și jurisprudența citată). |
25 |
În această privință, instanța de trimitere arată că prețul plătit pentru mărfurile importate corespunde valorii reale a acestora și că nu există niciun element care ar permite să se susțină că prețul plătit efectiv de importator pentru aceste mărfuri este fictiv, întrucât provine dintr‑o fraudă sau dintr‑un abuz de drept. |
26 |
În consecință, litigiul principal nu pare să privească o valoare în vamă arbitrară sau fictivă, aspect a cărui verificare va reveni instanței de trimitere, ci privește numai aspectul dacă, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar, precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii impun, în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, adăugarea la valoarea de tranzacție a acestora a cheltuielilor de transport suportate, conform condițiilor contractuale, de producător și incluse în prețul de vânzare, în condițiile în care respectivul preț nu poate acoperi totalitatea cheltuielilor de transport. |
27 |
În primul rând, conform articolului 29 alineatul (1) din codul vamal comunitar și articolului 70 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii, valoarea de tranzacție a mărfurilor importate constituie „baza inițială” pentru stabilirea valorii în vamă a acestora. Numai cu caracter suplimentar pot fi adăugate la această bază alte elemente determinate pentru a reflecta valoarea economică reală a mărfurilor menționate, în temeiul articolului 32 din Codul vamal comunitar și al articolului 71 din Codul vamal al Uniunii. |
28 |
Or, deși articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii permit completarea prețului efectiv plătit prin adăugarea cheltuielilor de transport, aceste dispoziții impun ca respectivele cheltuieli să nu fi fost deja incluse în acest preț, situație care se regăsește atunci când condițiile de vânzare prevăd un preț „livrat la frontieră”. |
29 |
O asemenea abordare este confirmată de articolul 164 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 și de articolul 138 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/2447. Aceste dispoziții nu permit, astfel, adăugarea cheltuielilor de transport la valoarea de tranzacție a mărfurilor importate decât atunci când transportul se realizează fie gratuit, fie prin mijloacele importatorului. |
30 |
Or, instanța de trimitere arată că, în cauza principală, pe de o parte, niciun element nu permite să se susțină că prețul de vânzare convenit nu includea cheltuielile de transport al mărfurilor importate și, pe de altă parte, prețul plătit de importator corespundea valorii reale a acestor mărfuri. |
31 |
În consecință, nici condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar și la articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii, nici cele prevăzute la articolul 164 litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93 și la articolul 138 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/2447 nu sunt îndeplinite într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal. |
32 |
O interpretare diferită a acestor dispoziții ar însemna să se impună importatorului să plătească de două ori cheltuielile de transport al mărfurilor importate și, pe cale de consecință, să se considere că importurile supuse unor condiții de vânzare care prevăd o includere a acestor cheltuieli în prețul de vânzare a mărfurilor menționate ar trebui să facă din oficiu obiectul unei corectări a valorii de tranzacție. |
33 |
Împrejurarea că, în speță, cheltuielile de transport al mărfurilor importate suportate de producător depășesc prețul efectiv plătit de importator nu este de natură să modifice această concluzie, cu condiția ca acest preț să reflecte valoarea reală a mărfurilor menționate, aspect a cărui verificare va reveni instanței de trimitere. |
34 |
În al doilea rând, riscul evocat de Comisia Europeană în observațiile sale scrise potrivit căruia un operator economic ar putea eluda obligațiile referitoare la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate, invocând autonomia sa contractuală, nu pare fondat în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal. Un asemenea risc ar presupune, astfel, că nu au fost achitate cheltuielile de transport al acestor mărfuri, ceea ce, după cum arată instanța de trimitere, nu este cazul în speță. În plus, luarea în considerare a condițiilor de vânzare la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor menționate rezultă din dispozițiile articolului 29 alineatul (1) din Codul vamal comunitar și ale articolului 70 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii. |
35 |
Dacă un operator economic nu poate eluda dreptul Uniunii invocând obligațiile sale contractuale, stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate nu poate fi totuși stabilită în mod abstract. Conform jurisprudenței Curții, aceasta se întemeiază pe condițiile în care este efectuată vânzarea respectivă, chiar dacă acestea diferă de uzanțele comerciale sau pot fi considerate neobișnuite pentru tipul de contract în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 februarie 1986, Van Houten International, 65/85, EU:C:1986:53, punctul 13). Astfel, Curtea a statuat că, pentru a aprecia dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate reflectă valoarea economică reală a acestora, trebuie să se țină seama de situația juridică reală a părților la contractul de vânzare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2010, Gaston Schul, C‑354/09, EU:C:2010:439, punctul 38). Prin urmare, neluarea în considerare a condițiilor de vânzare în cadrul stabilirii valorii în vamă a mărfurilor menționate ar fi nu numai contrară dispozițiilor articolului 29 alineatul (1) din Codul vamal comunitar și ale articolului 70 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii, ci ar conduce, în plus, la un rezultat care nu permite reflectarea valorii economice reale a mărfurilor respective. |
36 |
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal comunitar, precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Codul vamal al Uniunii trebuie interpretate în sensul că, pentru a stabili valoarea în vamă a mărfurilor importate, nu este necesar să se adauge la valoarea de tranzacție a acestora cheltuielile efectiv suportate de producător pentru transportul acestor mărfuri până la punctul de introducere a lor pe teritoriul vamal al Uniunii, în condițiile în care, conform condițiilor de livrare convenite, obligația de a acoperi aceste cheltuieli este în sarcina producătorului, chiar dacă respectivele cheltuieli depășesc prețul plătit efectiv de importator, cât timp acest preț corespunde valorii reale a mărfurilor menționate, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
37 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară: |
Articolul 29 alineatul (1) și articolul 32 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, precum și articolul 70 alineatul (1) și articolul 71 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii trebuie interpretate în sensul că, pentru a stabili valoarea în vamă a mărfurilor importate, nu este necesar să se adauge la valoarea de tranzacție a acestora cheltuielile efectiv suportate de producător pentru transportul acestor mărfuri până la punctul de introducere a lor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, în condițiile în care, conform condițiilor de livrare convenite, obligația de a acoperi aceste cheltuieli este în sarcina producătorului, chiar dacă respectivele cheltuieli depășesc prețul plătit efectiv de importator, cât timp acest preț corespunde valorii reale a mărfurilor menționate, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. |
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: lituaniana.