—

Anularea poziției EUIPO, comunicată prin scrisoarea din 14 decembrie 2017, potrivit căreia contractul reclamantei ca agent temporar în cadrul EUIPO încetează la 30 iunie 2018 și, în măsura în care este necesar, anularea deopotrivă a pozițiilor EUIPO comunicate prin scrisorile din 23 noiembrie 2013 și din 4 iunie 2014;

—

obligarea EUIPO la plata către reclamantă a unei despăgubiri rezonabile, la latitudinea Tribunalului, pentru prejudiciile morale și materiale suferite de aceasta ca urmare a deciziei EUIPO menționate la primul capăt de cerere;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe neexercitarea puterii de apreciere de către EUIPO, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și pe încălcarea interdicției arbitrariului

Reclamanta susține că EUIPO a omis să îşi exercite, în mod nelegal, puterea de apreciere sau, în orice caz, a omis să o exercite fără să respecte un termen rezonabil înaintea finalizării contractului său, în sensul prelungirii a doua oară a contractului său în temeiul articolului 2 litera (f) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea Orientărilor pentru prelungirea contractelor pe durată determinată ale agenților temporari (denumite în continuare „Orientările”), pe încălcarea principiului bunei administrări, a principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului potrivit căruia rezilierea unui contract de agent temporar în temeiul articolului 2 literele (a) sau (f) din RAA impune un motiv justificativ („justă cauză”), și pe încălcarea articolului 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), a Directivei 1999/70/CE a Consiliului (1), a Acordului-cadru [în special articolele 1 litera (b) și articolul 5 punctul 1 din acesta] precum și a articolului 4 din Convenția nr. 158 a OIM

Reclamanta susține că, după aprobarea Orientărilor, nu trebuia aplicată „clauza rezolutorie” cuprinsă în contractul său, întrucât acestea, începând cu introducerea lor, constituie modul de acțiune valid al EUIPO referitor la prelungirea contractelor agenților temporari și, prin urmare, exclud aplicarea clauzei respective.

În plus, reclamanta susține că o cauză justificativă a încetării unui contract trebuie să corespundă cu natura bugetară a postului în cauză.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea Orientărilor, care constituie deopotrivă încălcarea unor norme fundamentale de procedură, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului bunei administrări și eficienței gestiunii bugetare, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat înaintea adoptării unei decizii defavorabile [articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă], pe încălcarea obligației de solicitudine și de luare în considerare a intereselor legitime ale reclamantei, pe o eroare manifestă de apreciere în ponderarea intereselor reclamantei și a intereselor serviciului, precum și pe încălcarea interdicției arbitrariului

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) prima și a treia teză din RAA și pe încălcarea interdicției contractelor de muncă în lanț

Reclamanta susține în acest sens că EUIPO – în mod clar pentru a evita consecințele juridice ale articolului 8 alineatul (1) a treia teză din RAA – a încheiat mai multe contracte succesive în temeiul articolului 2 litera (b) și (a) din RAA, deși funcțiile sale nu au fost modificate. Prin urmare, în opinia sa, este valabil primul contract al reclamantei, pe termen nedeterminat și fără clauză rezolutorie.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe menținerea nelegală a clauzei rezolutorii în cadrul actului de reîncadrare, precum și în încălcarea încrederii legitime, a intereselor legitime ale reclamantei și ale obligației de solicitudine prin aplicarea clauzei

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că EUIPO nu trebuia să aplice clauza rezolutorie după lunga perioadă scursă de la semnarea acesteia în 2005.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei și a obligației de solicitudine, precum și pe nerespectarea intereselor legitime ale reclamantei și pe o eroare manifestă de apreciere a intereselor serviciului

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, reclamanta susține că decizia EUIPO de a nu-i prelungi contractul încalcă încrederea sa legitimă, obligația de solicitudine și interesele sale legitime. În același timp, această decizie constituie o eroare manifestă de apreciere a intereselor serviciului având în vedere munca satisfăcătoare depusă de reclamantă.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor clauzei rezolutorii de la articolul 5 din contractul reclamantei

În cadrul celui de al șaptelea motiv, reclamanta susține că EUIPO, aplicând clauza rezolutorie, a aplicat greșit articolul 47 litera (b) punctul (ii) din RAA în locul articolului 47 litera (c) punctul (i) din acesta – astfel cum prevede respectiva clauză – și că, prin urmare, termenul de preaviz trebuia să fie de zece luni în loc de șase luni stabilite de EUIPO.