—

introducând un element nou în raport cu textul original al articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999, articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2015/1589 recunoaște părților interesate (care au depus plângere) dreptul de a prezenta observații încă din faza evaluării preliminare. Articolul 24 alineatul (2) este o aplicare specifică a dreptului fundamental la bună administrare, prevăzut la articolul 41 din cartă, și a principiului general al contradictorialității;

—

în speță, drepturile Marinvest și Porting garantate de articolul 24 alineatul (2) au fost grav încălcate. Este adevărat că Comisia a invitat părțile care au depus plângere să prezinte observații prin scrisoarea din 14 februarie 2017 și că Marinvest și Porting și-au exprimat punctul de vedere cu privire la evaluarea preliminară conținută în această scrisoare. Cu toate acestea, Comisia și-a întemeiat apoi în integralitate decizia finală atacată pe elemente care nici măcar nu fuseseră menționate în scrisoarea din 14 februarie 2017 și cu privire la care părțile care depuseseră plângere nu au putut să se pronunțe.

—

părțile care au depus plângere au solicitat să poată să aibă acces la documentele transmise Comisiei de autoritățile slovene și să se întâlnească cu serviciile Comisiei pentru a aduce orice clarificări necesare, în special cu privire la incidența măsurilor atacate asupra concurenței și asupra schimburilor între statele membre. Comisia a adoptat decizia atacată fără să fi transmis în prealabil documentele solicitate și fără să se fi întâlnit cu părțile care au depus plângere. Procedând astfel, ea a încălcat articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2015/1589, interpretat în conformitate cu articolul 41 din cartă, precum și principiul general al contradictorialității;

—

posibilitatea reclamantelor de a prezenta observații referitoare la evaluarea preliminară în temeiul articolului 24 alineatul (2) implică în mod necesar ca ele să aibă dreptul de acces la dosar și să solicite o întrevedere cu Comisia. Aceste prerogative constituie astfel corolarul strâns legat de același drept fundamental. În speță, refuzarea acestor drepturi nu a fost motivată.

—

potrivit jurisprudenței Curții și Comunicării Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat, dimensiunea relativ modestă a întreprinderii beneficiare nu exclude a priori posibilitatea ca schimburile între statele membre să fie afectate. O subvenție publică acordată unei întreprinderi care nu furnizează decât servicii locale sau regionale și nu furnizează niciun serviciu în afara statului de origine poate afecta schimburile între statele membre atunci când întreprinderi din alte state membre ar putea să furnizeze asemenea servicii (în special prin intermediul dreptului de stabilire) și atunci când această posibilitate nu este pur ipotetică;

—

Comisia nu a ținut deloc seama de faptul că Marinvest și Porting sunt controlate 100 % de o societate cu sediul în Italia, și anume Altan Prefabbricati. Aceasta a efectuat investiții considerabile pentru construirea Marina d’Isola, care este în prezent administrată, în temeiul libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 TFUE, prin intermediul filialelor sale.

—

în decizia atacată, Comisia a exclus existența unei atingeri aduse comerțului între statele membre și a estimat, în esență, că serviciile furnizate de Marina di Komunala Izola nu ar fi adecvate pentru atragerea unor potențiali clienți de servicii oferite de reclamante;

—

reconstituirea faptelor de către Comisie este eronată. Alături de portul turistic al Marinvest și al Porting, există o altă structură administrată de o întreprindere beneficiară a ajutoarelor (Komunala Izola) care furnizează servicii similare, cu o ofertă potențială de 505 de locuri pe vapor, pe care o promovează inclusiv în italiană pe un site internet care se adresează tuturor potențialelor persoane interesate.