10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/32

Acțiune introdusă la 28 aprilie 2017 – Casino, Guichard-Perrachon și EMC Distribution/Comisia

(Cauza T-249/17)

(2017/C 221/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Casino, Guichard-Perrachon (Saint-Étienne, Franța) și EMC Distribution (Vitry-sur-Seine, Franța) (reprezentanți: D. Théophile, I. Simic, O. de Juvigny și T. Reymond, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

înainte de soluționarea cauzei, dispunerea prezentării de către Comisie, în temeiul articolelor 89 și 90 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a tuturor documentelor, înscrisurilor și altor informații pe baza cărora, la data deciziei C(2017) 1054, considera că dispune de indicii suficient de serioase pentru a justifica efectuarea unei inspecții în spațiile reclamantelor;

—	declararea ca inaplicabil în speță, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003 și, în consecință, anularea deciziei C(2017) 1054 a Comisiei din data de 9 februarie 2017;

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a deciziei C(2017) 1054 a Comisiei Europene din data de 9 februarie 2017;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei Comisiei Europene din 9 februarie 2017 prin care se dispune reclamantelor să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), decizie care este atacată în speță (denumită în continuare „decizia atacată”). Reclamantele susțin în această privință că:

—	decizia atacată ar fi întemeiată pe o dispoziție care este ea însăși nelegală și, prin urmare, inaplicabilă în speță, în conformitate cu articolul 277 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”);

—

articolul 20 din Regulamentul nr. 1/2003 ar încălca dreptul fundamental la o cale de atac eficientă, prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) prin faptul că nu ar permite întreprinderilor destinatare ale unei decizii de inspecție a Comisiei să exercite o cale de atac eficientă împotriva desfășurării inspecției;

—	această dispoziție ar încălca de asemenea principiului egalității armelor și dreptul la apărare, garantate de articolele 47 și 48 din cartă și de articolul 6 din CEDO, prin faptul că nu ar permite accesul părților la înscrisurile care sprijină decizia Comisiei de a recurge la o inspecție.

Al doilea motiv, întemeiat pe atingerea adusă dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO, prin faptul că decizia atacată ar avea o durată de validitate nelimitată și un domeniu de aplicare în același timp imprecis și disproporționat, întrucât:

—	decizia atacată ar preciza numai data la care poate începe inspecția, însă nu ar prevedea nici data încetării, nici durata maximă a inspecției;

—	ea ar viza toate societățile din grupul Casino, indiferent care ar fi activitatea și localizarea geografică a acestora, fără a o identifica pe niciuna în mod individual, cu excepția societății-mamă;

—	ea ar autoriza inspecția în orice spațiu al grupului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare care îi revine Comisiei, prin faptul că decizia atacată nu ar preciza nici tipul, nici natura, nici proveniența, nici conținutul informațiilor în temeiul cărora Comisia a decis să dispună o inspecție.

Al patrulea motiv, întemeiat pe atingerea care ar fi fost adusă prin decizia atacată dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO, prin faptul că ar fi fost adoptată fără ca Comisia să dispună de indicii suficient de serioase pentru a justifica efectuarea unei inspecții în spațiile reclamantelor.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, care ar fi fost săvârșită prin adoptarea deciziei atacate, întrucât aceasta ar fi prevăzut începerea inspecției la o dată extrem de prejudiciabilă pentru activitatea reclamantelor, deși putea fi stabilită o altă dată, considerabil mai puțin constrângătoare pentru acestea, fără niciun inconvenient pentru Comisie. În această privință, reclamantele susțin că, deși vizează în mod specific spațiile entității din grupul Casino care este responsabilă de negocierea cu furnizorii, decizia atacată prevede începerea inspecției la 20 februarie 2017 sau la scurt timp după această dată, mai precis în ultima săptămână de negociere a acordurilor anuale cu furnizorii, care trebuie încheiate, conform articolului L. 441-7 din Codul comercial francez, înainte de data de 1 martie a anului în curs, fapt perfect cunoscut de Comisie.