–

pentru domnul Bogatu, de C. Stamatescu, solicitor, și de D. Shortall, BL;

–

pentru Minister for Social Protection, de M. Browne, de C. Keane și de A. Morrissey, în calitate de agenți, asistate de M. D. Finan, BL, și de R. Mulcahy, SC;

–

pentru guvernul Regatului Unit, de C. Crane și de S. Brandon, în calitate de agenți, asistați de K. Apps, barrister;

–

pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de J. Tomkin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 11 alineatul (2) și a articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Eugen Bogatu, pe de o parte, și Minister for Social Protection (ministrul Protecției Sociale, Irlanda) (denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, cu privire la decizia prin care acesta din urmă a refuzat să îi plătească prestații familiale pentru o parte din perioada acoperită de cererea sa.

3

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”), a fost abrogat la 1 mai 2010, dată la care a devenit aplicabil Regulamentul nr. 883/2004.

4

Articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Domeniul personal de aplicare al regulamentului”, prevedea la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică lucrătorilor salariați sau care desfășoară activități independente care s‑au supus sau fac obiectul legislației unuia sau mai multor state membre […] precum și membrilor de familie ai acestora[…]”

5

Articolul 73 din acest regulament, intitulat „Lucrătorii salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente ai căror membri de familie au reședința într‑un stat membru, altul decât statul competent”, prevedea în special:

„Lucrătorul salariat […] aflat sub incidența legislației unui stat membru are dreptul, în ceea ce privește membrii de familie care au reședința într‑un alt stat membru, la prestațiile familiale prevăzute de legislația primului stat, ca și cum ar avea reședința în acel stat, […]”

6

Articolul 2 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Domeniul de aplicare personal”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre […], precum și membrilor de familie […] [ai] acestora.”

7

Articolul 11 din acest regulament, care este intitulat „Reguli generale” și care figurează în titlul II, intitulat „Stabilirea legislației aplicabile”, cuprinde printre altele un alineat (2) potrivit căruia:

„În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate […] se consideră că desfășoară activitatea menționată. […]”

8

Articolul 67 din regulamentul menționat, care este intitulat „Membrii de familie care își au reședința într‑un alt stat membru” și care face parte din capitolul 8, intitulat „Prestații familiale”, din titlul III, intitulat „Dispoziții speciale aplicabile diferitelor categorii de prestații”, prevede:

„Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru. […]”

9

Articolul 68 din același regulament, care este intitulat „Reguli de prioritate în caz de cumul” și care face parte din același capitol, prevede printre altele:

„(1)   În cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:

[…]”

10

Domnul Bogatu este un resortisant român care are reședința în Irlanda începând din anul 2003. El este tatăl a doi copii care au reședința în România.

11

Domnul Bogatu a desfășurat o activitate salariată în Irlanda între 26 mai 2003 și 13 februarie 2009, dată la care și‑a pierdut locul de muncă. De atunci, acesta a primit succesiv o prestație de șomaj cu caracter contributiv (de la 20 februarie 2009 până la 24 martie 2010), apoi o prestație de șomaj cu caracter necontributiv (de la 25 martie 2010 până la 4 ianuarie 2013) și, în sfârșit, o prestație de boală (de la 15 ianuarie 2013 până la 30 ianuarie 2015).

12

La 27 ianuarie 2009, el a solicitat să beneficieze, pe de altă parte, de prestații familiale.

13

Prin scrisorile din 12 ianuarie 2011 și 16 ianuarie 2015, ministrul l‑a informat cu privire la decizia sa de a admite această cerere, cu excepția perioadei cuprinse între 1 aprilie 2010 și 31 ianuarie 2013. Ministrul i‑a arătat de asemenea că refuzul său privind perioada menționată era motivat prin faptul că domnul Bogatu nu îndeplinea, în perioada respectivă, niciuna dintre condițiile care îi dau dreptul de a i se acorda prestații familiale pentru copiii săi care au reședința în România, întrucât nu a desfășurat o activitate salariată în Irlanda sau, în absența acesteia, nu a primit o prestație cu caracter contributiv în această țară.

14

În fața High Court (Înalta Curte, Irlanda), domnul Bogatu nu contestă faptele pe care ministrul și‑a întemeiat refuzul, dar susține că acesta se bazează pe o interpretare eronată a dreptului Uniunii.

15

În această privință, domnul Bogatu susține în special că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în același mod ca articolul 73 din Regulamentul nr. 1408/71, din care rezulta că orice persoană care a fost asigurată într‑un stat membru în cadrul unui regim de securitate socială aplicabil lucrătorilor salariați avea dreptul la prestații familiale corespunzătoare pentru membrii familiei sale care au reședința într‑un alt stat membru, chiar dacă această persoană a încetat să desfășoare o activitate salariată și nu a beneficiat de o prestație cu caracter contributiv.

16

În apărare, ministrul susține că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 nu poate fi interpretat în același mod ca articolul 73 din Regulamentul nr. 1408/71. Astfel, spre deosebire de cel din urmă articol, care se aplica oricărui „lucrător salariat”, primul ar utiliza, în mod neutru, termenul „persoană”. În plus, acest termen ar trebui înțeles el însuși în lumina articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, care nu a avut echivalent în Regulamentul nr. 1408/71 și din care ar rezulta în mod clar că o persoană care nu mai desfășoară o activitate salariată poate continua să fie considerată că desfășoară această activitate numai în cazul în care beneficiază de o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării activității menționate.

17

În decizia de trimitere, High Court (Înalta Curte) arată, mai întâi, că este cert că Irlanda este competentă să acorde prestații familiale domnului Bogatu, în sensul articolului 67 din Regulamentul nr. 883/2004. În continuare, aceasta arată că, potrivit legislației irlandeze, nu este necesar, în general, ca o persoană să desfășoare la data cererii sale de prestații familiale ori să fi desfășurat în trecut o activitate salariată în Irlanda pentru a avea dreptul la astfel de prestații și că, în cazul specific al unei persoane care se află într‑o situație precum cea a domnului Bogatu, dreptul respectiv depinde în exclusivitate de respectarea unei condiții privind vârsta copilului pentru care această persoană solicită acordarea prestațiilor menționate. În sfârșit, instanța de trimitere arată că, în speță, domnul Bogatu are dreptul de a beneficia de prestații familiale în temeiul legislației irlandeze, fără a se aduce atingere punerii în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004.

18

În aceste condiții, High Court (Înalta Curte) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

19

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 883/2004 și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, eligibilitatea unei persoane la prestații familiale în statul membru competent impune ca această persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru respectiv sau ca acesta din urmă să îi plătească o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a unei astfel de activități.

20

Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 10-17 din prezenta hotărâre, situația în discuție în litigiul principal, așa cum este descrisă de instanța de trimitere, se caracterizează prin următoarele elemente. Mai întâi, persoana care a solicitat prestații familiale are reședința în statul membru competent, și anume Irlanda, și a desfășurat în trecut o activitate salariată în statul respectiv, însă ulterior a încetat să o desfășoare. Apoi, această persoană este părintele a doi copii care au reședința într‑un alt stat membru, și anume România. În sfârșit, perioada pentru care persoana menționată solicită instanței de trimitere să îi recunoască un drept la prestații familiale este o perioadă în care statul membru competent i‑a acordat o prestație în numerar calificată drept „prestație de tip necontributiv” în legislația sa internă.

21

Având în vedere această situație, trebuie să se arate, în primul rând, că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede că o persoană are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia ar avea reședința în primul stat membru.

22

Astfel cum reiese din modul de redactare a articolului menționat, acesta, făcând referire la drepturile recunoscute unei „persoane”, nu impune ca o asemenea persoană să dispună de un statut specific și, prin urmare, în particular de cel de lucrător salariat. Totuși, articolul respectiv nu precizează el însuși condițiile la care poate fi supusă eligibilitatea acestei persoane la prestații familiale, ci face trimitere, cu privire la acest aspect, la legislația statului membru competent.

23

În aceste condiții, pentru a răspunde la întrebarea adresată de instanța de trimitere, este necesar să se interpreteze articolul menționat în lumina contextului în care se înscrie acesta și a obiectivului pe care îl urmărește.

24

În ceea ce privește, mai întâi, contextul în care se înscrie articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, este necesar să se rețină că acest articol trebuie interpretat în coroborare în special cu articolul 68 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, care are vocația să se aplice în cazul în care se prevăd prestații familiale cu titluri diferite în temeiul legislației a mai mult de un stat membru și care impune aplicarea, într‑un astfel de caz, a unor reguli de prioritate care constau în luarea în considerare, în ordine, a drepturilor dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, apoi a drepturilor dobândite în temeiul primirii unei pensii și, în sfârșit, a celor dobândite în temeiul rezidenței.

25

Din moment ce această dispoziție enumeră mai multe temeiuri pe baza cărora pot fi datorate unei persoane prestații familiale, printre care cel fondat pe o activitate salariată, articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 nu poate fi considerat că se limitează numai la temeiul fondat pe o astfel de activitate.

26

În ceea ce privește, în continuare, obiectivul urmărit de articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, trebuie să se arate că legiuitorul Uniunii a avut în special drept obiectiv, prin adoptarea acestui regulament, extinderea domeniului său de aplicare la alte categorii de persoane decât lucrătorii salariați care intră sub incidența Regulamentului nr. 1408/71 și în special la persoanele inactive din punct de vedere economic care nu erau vizate de acesta din urmă.

27

Acest obiectiv reiese, în general, din alegerea efectuată de legiuitorul Uniunii de a preciza, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, că acest regulament se aplică în special „resortisanților unuia dintre statele membre” care se află ori s‑au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, în timp ce articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevedea că acest regulament anterior se aplica „lucrătorilor” care se află ori s‑au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre.

28

Obiectivul menționat se traduce, în cazul specific al prestațiilor familiale, prin utilizarea, la articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, a termenului „persoană”, în situațiile în care articolul 73 din Regulamentul nr. 1408/71, pe care l‑a succedat, făcea referire la „lucrătorul salariat”. În acest sens, articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 reflectă voința legiuitorului Uniunii de a nu mai limita dreptul la prestații familiale numai la lucrătorii salariați, ci de a‑l extinde la alte categorii de persoane.

29

Ținând seama de ansamblul acestor elemente, articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca o anumită persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru competent pentru a fi eligibil pe teritoriul acestuia la prestații familiale.

30

În al doilea rând, rezultă din articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, la care se referă instanța de trimitere în întrebarea sa, că o persoană căreia i se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate și, prin urmare, o prestație în numerar care își are sursa în desfășurarea în trecut a unei astfel de activități trebuie considerată, în scopul stabilirii legislației aplicabile acestei persoane, că desfășoară activitatea respectivă.

31

Totuși, rezultă din cuprinsul punctului 25 din prezenta hotărâre că articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca competența unui stat membru cu privire la o anumită persoană, în materie de prestații familiale, să fie întemeiată pe desfășurarea vreunei activități salariate, inclusiv o activitate salariată trecută.

32

Rezultă că faptul de a primi prestații în numerar vizate, dacă este cazul, la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, este lipsit de incidență asupra concluziei care figurează la punctul 29 din prezenta hotărâre.

33

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că Regulamentul nr. 883/2004 și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, eligibilitatea unei persoane la prestații familiale în statul membru competent nu impune ca această persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru respectiv și nici ca acesta din urmă să îi acorde o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a unei astfel de activități.

34

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că, la momentul cererii sale de prestații familiale, persoanei interesate trebuie să i se acorde în mod efectiv o prestație în numerar sau să i se poată acorda eventual o astfel de prestație în numerar.

35

Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare adresată de instanța de trimitere.

36

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și în special articolul 67 coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din acesta trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, eligibilitatea unei persoane la prestații familiale în statul membru competent nu impune ca această persoană să desfășoare o activitate salariată în statul membru respectiv și nici ca acesta din urmă să îi acorde o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a unei astfel de activități.