|
23.4.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 142/16 |
Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu – România) – Liviu Petru Lupean, Oana Andreea Lupean/SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA, prin Sucursala SIBIU, SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA
(Cauza C-119/17) (1)
([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatele (1) și (2) și articolul 5 - Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale - Contract de credit încheiat într-o monedă străină - Risc de schimb valutar în sarcina exclusivă a consumatorului - Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract - Obiectul principal al contractului de împrumut])
(2018/C 142/21)
Limba de procedură: româna
Instanța de trimitere
Tribunalul Sibiu
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Liviu Petru Lupean, Oana Andreea Lupean
Pârâte: SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA, prin Sucursala SIBIU, SC OTP BAAK Nyrt., prin OTP BANK SA
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie să fie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „obiect principal al contractului”, în sensul acestei dispoziții, o clauză inserată într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia creditul trebuie restituit în aceeași monedă, având în vedere că această clauză stabilește o prestație esențială care caracterizează acest contract. |
|
2) |
Articolele 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că clauza unui contract de credit, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia întregul risc de schimb valutar este transferat asupra împrumutatului și care nu este redactată în mod transparent, astfel încât împrumutatul nu poate evalua, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice ale încheierii acestui contract, este susceptibilă să fie considerată drept abuzivă de către instanța națională cu ocazia examinării acestei clauze, atunci când se constată că, în contradicție cu cerința de bună-credință, aceasta creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. În această privință, revine instanței de trimitere sarcina să evalueze, având în vedere ansamblul circumstanțelor din cauza principală și ținând seama în special de expertiza și de cunoștințele profesionistului în ceea ce privește posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în primul rând, posibila nerespectare a cerinței de bună-credință și, în al doilea rând, existența unui eventual dezechilibru semnificativ, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13. |